Tema 4 Memoria

• Memoria nu este altceva decât Psihicul concret adică Sistemul Psihic care este în relaţie cu Mediul. Reprezentările pe care ea le acceptă în sistemul său de reţele sunt de fapt proiecţii ale interesului Pulsiunii în obiectele externe care urmează să fie reprezentate mnezic. Memoria este prin definiţie cadrul psihodinamic al Pulsiunii Psihice. Pentru ca o astfel de Pulsiune să treacă de la stadiul de Fiziologică la cel de Psihică, este necesară aplicarea legilor psihodinamice şi a fenomenelor ce le facilitează transformarea.

• Scopulmemorei este acela al informării, al înregistrării datelor. Ea nu înregistrează haotic tot ceea ce îi cade sub raza de căutare, ci numai anumite date. Adică ea trebuie să pună la dispoziţia sistemului psihic acele modele, situaţii întâmplări, legături, etc., care pot fi folosite pentru viaţa de zi cu zi sau în interesul insului, în general. Nu toate datele trebuiesc reţinute ci doar cele cu importanţă pentru interesul Organismului. Importanţa unei astfel de informaţii trebuie să se stabilească în funcţie de timpul pentru care este valabilă.

Perceptia

• Percepţia este şi ea posibilă tocmai datorită straturilor mnezice atât superioare cât şi profunde, de aceea Percepţia a trebuit să fie analizată după ce a fost analizată Memoria.

• Psihologia cognitivă actuală face o artificială distincţie între Senzaţie, Percepţie şi Reprezentare. O asemenea distincţie se face însă de pe poziţii empiriste, fără a se căuta mai întâi principiile care le stau la bază.

• Senzaţia, Percepţia şi Reprezentarea sunt stări ale unuia şi acelaşi fenomen.

• Senzaţia este impulsul nervos aferent în stare de prefixare mnezică,

• Percepţia este acelaşi impuls însă în stare de fixare mnezică, în timp ce

• Reprezentarea este tot acest impuls ajuns să fie deja engramat mnezic.

• Aceste elemente,, sunt susţinute fiecare de pilonii algoritmici ai Memoriei.

• Percepţia cuprinde în sine Reprezentarea. Ea esteultimul act al procesului perceptiv. Conceptul de‘reprezentare’ este astăzi nejustificat redus doar laacele reprezentări care sunt date în afarainfluenţei stimulului asupra analizatorilor, adicădoar la reprezentările catalitice, la amintiri. Însăeste evident că şi în prezenţa stimulilor, acestereprezentări imediate ale lor au aceeaşifundament chiar dacă ele fac obiectul stratului celmai nou al Memoriei.

• Această diferenţiere absolută este tributară uneiviziuni parcelate asupra Memoriei şi nu a uneiacare o înţelege principial, unitar.

• Senzaţia nu este decât o Percepţie anterioară, engramată suficient pentru a continua actul cognitiv şi în lipsa unei informări exhaustive asupra obiectului. Iar relaţia ei faţă de Percepţia completă este aceeaşi cu cea dintre Intuiţie şi Gândire, Intuiţia fiind o Gândire anterior engramată în toată schema ei şi care se poate declanşa automat în cazul stimulării.

Mulţumum pentru atenţie !