Tacere albastra’

| 

tăcere albastră pe cerul gurii tale...se vede că tu mi-ai băut cerneala, toate cuvintelece-mi mai băteauca o inimă în pântece alb de hârtie;pe când te-am cunoscut nu erai cleptomană,acum furi orice inimă îți iese în caleîn așa hal că ai furat și inima mea de celuloză

te țineam ca pe un bibelou,un obiect ce-mi aparține de arătat prietenilor,acum mi-ai urcat până la stilou