Tablou al lumii/Incertitudine Cine sunt eu? Un suflet . . .Cine esti tu? Un alt suflet . . . Cine suntem noi ? Noi suntem suflete ,noi suntem viata . . . Privesc n jur. Privesc n oameni. Privesc n natura. E rece . E pustiu . E frig . E haos... E rece n inimile oamenilor de pretutindeni. Doar pe ici ,pe colo mai hoinareste unsuflet cald,plin de dragoste,plin de bunatate,un suflet pierdut parca n lumea aceasta. Trec n fiecare zi pe lnga fel si fel de oameni,am parte de zmbete sincere dar si de zmbete false. Vad n jur oameni frumosi dar si oameni pierduti . Merg pe strada. Patrund nmine,patrund usor,usor ,pas cu pas n sufletul lumii care ma-nconjoara. Vad n jur oameni tristi .Vad oameni saraci sentimental si goi pe dinauntru. Vad oameni care nu mai stiu sa aprecieze frumosul ,vad oameni care uita de ce sunt n lume,vad oameniinerti,insensibili,rigizi. Zaresc copii abandonati ,privesc tineri pesimisti,tristi ,tineri care se pierd n placerile lumii haotice de astazi. Vad oameni care nu apreciazaviata,oameni care si pun capat zilelor;oameni lasi. Oamenii alearga. Dar nici ei nu stiu n ce directie alearga. Totul n jur evolueaza. Numai omul regreseaza. E haos . . . Oameniiuita ca ei sunt viata. Uita ca ei sunt fericire. Putini sunt oamenii calzi,oamenii fericiti,oamenii bogati n interior. Descriu oameni? Parca am fi alte fiinte ,nici pe de parte oameni... Si totusi ne numim oameni... Suntem oameni si habar nu avem cine suntem n realitate pentru ca ne ascundem n spatele unor masti,dorind sa fim oameni puternici. Uitam cine suntem nncercarea de a atinge ceea ce ne dorim. Nu apreciem ceea ce avem. Nu stim sa punem pret pe ceea ce conteaza cu adevarat. i judecam pe ceilalti,i tratam cu superioritate si indepartam de noi. Ne ranim pe noi nsine. Gresim de prea multe ori dar avem un orgoliu care ne mpiedica sa recunoastem. Punem etichete oamenilor fara sa-i cunoastem. Sunteminvidiosi,superficiali si uitam ca simplul ramne nca cel mai complex lucru. Cautam putere si ncredere n afara noastra,dar acestea vin dinauntru. Uitam ca nu conteaza ct traimci cum traim . Uitam ca trebuie sa adaugam viata la ani ,nu ani la viata! Suntem oameni . . . Asa suntem noi;poate nu toti dar marea majoritate asa sunt;si spun asta cu durere nsuflet. Ma trezesc n fiecare zi ncrezatoare si cu zmbetul larg ,indiferent cum dorm,indiferent de ce s-a ntmplat n ziua din urma;primul lucru pe care l fac e sa multumesc. Asta matine n picioare n Prea des subestimam puterea unei atingeri,a unui zmbet,a unui cuvnt bun,a unui compliment onest,a actului de a-ti pasa,a tuturor acelor lucruri marunte care au mare potential de aschimba o viata. fiecare zi. De ce multumesc? Pentru tot ! Pentru ca m-am trezit si n aceasta zi,multumesc pentru tot ce mi s-a ntmplat pna acum-chiar daca au fost si ntmplari incomode-. Parcurg n fiecare zi aceeasi monotonie continua. Ma pierd printre suflete frumoase si suflete mai putin frumoase. Vad cerul ; si mi aduc aminte de cei care nu pot sa vada. mi dau seama ca merg si mi amintesc de cei care nu pot sa se miste. mi dau seama ca pot auzi ,ca pot simti si mi aduc aminte de cei care nu pot sa faca asta. Si atunci multumesc din nou. Oamenii uita sa aprecieze lucrurile simple,pure,modeste.De ce e att de frig n jur? De ce e att de multatristete,att de multe fete dezolate,abatute? Ma gndeam la lucrurile astea n lungile si chinuitoarele dupa-amiezi cnd trebuia sa dorm.Lumina auriu-rosietica umplea ncetisor dormitorul, se reflecta n usa cu ape a sifonierului si mi cadea pe obraz. Stateam n pat cu ochii deschisi si priveam prin fereastra norii minunati,rostogolindu-se stralucitori, capriciosi, pe cerul verii. Uneori maridicam tiptil dintre cearsafurile scrobite, taioase ca o sticla alba, dar usoare ca hrtia, si ma duceam la fereastra.'' Priveam posesiv n fiecare parte din sufletul mare n care traiam,ncercam sa gasesc cu ardoare ceva-un acel ceva-... Poate ca oameni fericiti,poate ca fericire. nsa tot ceea cereuseam sa vad era fresca creata de natura-cea cu adevarat si singura fericita-. Pna cnd ntr-o zi puzzle-ul a iesit din monotonia zilelor fiind ntregit de piesa ce lipsea-piesa cheie,piesa suflet. Zmbeam . Vedeam doi oameni trecuti de a doua tinerete care se plimbau n parcul de lnga apartamentul unde stateam eu . M-am uitat cu atentie si mi dadusesi seama ca i cunosc. Locuiau n acelasi bloc cu mine. Ma uitam entuziasmata spre ei iar la un moment dat vad ca si tintesc privirile catre mine. Am zmbit . . . Vrstnicul a scos din buzunarul hainei ,n spatele careia se aflau o multime de povesti,doua bilete mpaturite. Unul si l-a pastrat n minile sale ,iar pe celalalt l-a dat varstincei. Priveau spre mine cu acei ochi plini de blndete ,plini de seninatate,cufundati parca n fericire. Eram curioasa . . . Batrnul ncepe sa deschida primul bilet pe care scria Fii tu nsati schimbarea pe care vreisa o vezi n lume. Apoi femeia deschide si ea biletul pe care scria Hai pna jos,te rugam. Le unesc si textul era Fii tu nsuti schimbarea pe care vrei sa o vezi n lume. Haipna jos,te rugam. Am ramas zmbind la fereastra,dupa care m-am ciupit ca sa fiu sigura ca nu visez. Era realitate . . . Eram curioasa,surprinsa, dar n acelasi timp si mi erafrica. Oare ce doreau cei doi de la mine? Singura cale de a afla era sa merg jos si sa aflu. Am fugit de la fereastra cu un zmbet excentric si tmp pe fata,m-am mbracat repede cu cele mai lejere haine pe care le aveam si am cobort n parcul de lnga bloc. Cei doi m-au ntmpinat cu un Ne bucuram ca ai decis sa vii. -Stii de ce te-am chemat aici,acum? Ma ntrebasera ei. Am raspuns cu un simplu si inocent Nu.Ei au zmbit. -Te-am chemat aici,n acest moment pentru ca mama ta ne-a povestit mai demult ca tu nu traiesti ,ca tu existi doar n globul tau perfect. Stim ca apartii generatiei contemporane ncare placerile tin de vizionarea filmelor,statul,jocurile online si socializarea pe retelele de internet. -Da,asta mi place cel mai mult sa fac.,asta iubesc ;am zis eu. -Vino putin cu noi,zise vrstnica. Si ma dusera ntr-un loc special,deosebit pentru cei doi. Mi-au spus sa ma asez pe banca care era lnga mine. -Acum ,nchide ochii. Ai ncredere n noi,mi spuse batrnul. --ncearca sa uiti de camera ta,de casa ta,ncearca sa uiti de lume, uita de haosul din jur,uita de prieteni,uita de tot,mi spuse batrna. Fii doar tu cu tine. Fa liniste n minteata,n sufletul tau si n inima ta. Simti cum fiecare raza de soare ti alinta fiecare centimetru de pe fata? Simti cum fiecare atingere catifelata a vntului ti dezmiarda pielea? Auzi sunetul linistii din jur? Cum e? Nu am zis nimic pentru ca eram deja pierduta prin vorbele vrstnicei si n jocul diafan,gratios al universului n care ma aflam. -Deschide ochii ,mi zisera cei doi. Te simti ca si n camera ta? Te-ai gndit vreodata ca fiecare fenomen,fiecare materie are o poveste? Priveste acest simplu copac. -Nu are nimic special. E uscat si lipsit de viata,am zis eu. -De ce l judeci fara sa i cunosti povestea? Este uscat si lipsit de viata dar acum mii de ani ,acest copac a fost altarul unei mari iubiri. E aici de mii de ani. Vino sa tiaratam ceva. Si m-au dus ntr-un loc ferit de vazul lumii. Pe copac erau inscriptionate doua litere. -Aici a luat nastere dragostea noastra,mi spusera ei. Aici era altarul nostru unde pentru prima data am jurat ca vom fi mpreuna pna la adnci batrneti;si iata-ne aici,acum ,mpreuna. Fiecare lucru are o poveste. Si omul,din pacate nu stie sa vada ,sa aprecieze n primul rnd partea frumoasa a lucrurilor. Oamenii mereu judeca,de aceea ramn farasuflete alaturi. Am ramas tulburata,pentru ca stiam ca si eu eram un om care judeca dupa aparente. -Simti ca oamenii sunt reci,nu? Simti ca nu se mai apreciaza frumosul? Simti ca n jur e gol? Asta este pentru ca oamenii sunt invidiosi,pentru ca oamenii uita cine sunt,pentru caoamenii uita sa interactioneze ntre ei n realitate,pentru ca oamenii se nchid prea mult n ei si pentru ca nu mai stiu ca viata e frumoasa,orict de simpla ar fi ea. Daca vrei caoamenii sa se schimbe mfii tu prima care face primul pas catre schimbare. Si atunci au plecat. Am ramas pe banca ,singura,eu cu mine. Si atunci m-am ntrebat: eu cine sunt? Raspunsul a venit imediat .Eram un suflet ratacit ntr-o lumedezordonata,pierduta. Tu cine esti? Tu stii sa fii tu? n timp ce asimilam situatia ,trece prin acea mprejurime un copil sarac,un orfan. n acelasi timp treceau prin parc ctiva prieteni de-ai mei.Acel copil nu avea casa si eraflamand. Atunci mi-am adus aminte de cuvintele batrnului : Fii tu nsati schimbarea pe care vrei sa o vezi n lume.. L-am luat cu mine,l-am hranit,i-am dat haine,iar n momentuln care mi-a multumit am simtit cea mai sincera si frumoasa fericire. -De ce l-ai luat cu tine? Nu vezi cum este? mi spusera prietenii ,cnd iesisesi din bloc. Este urat,orfan,fara casa,sarac. -Poate ,dar n spatele acestei aparente se ascunde o poveste dura de viata,am spus eu. Si atunci am nceput sa le povestesc despre ntmplarea din acea zi. Schimbarea a pornit de la mine. Apoi a continuat cu schimbarea prietenilor mei. Toti vrem schimbari n lume. De ce aceasta schimbare nu ar ncepe cu tine? De ce sa nu fii tu cel cu inima calda,cu sufletul frumos? De ce sa nu fii tu cel care iasa din tipar? nainte de orice,nainte de ce suntem ,nainte de ce functie ocupam,noi suntem oameni.