„Tactica generală”.TEMA 9. Acţiunile de luptă ale soldatului – infanterist.Subiecte de studiu:

1. Obligaţiile generale ale sergentului (soldatului) în luptă, după funcţia deţinută 2. Amplasarea personalului, muniţiilor şi bunurilor materiale în TAB (MLI) 3. Îmbarcarea şi debarcarea personalului grupei în(din) TAB , automobile 4. Mijloacele şi procedeele de conducere (dirijare) a grupei în luptă. Deplasarea

pe cîmpul de luptă Bibliografia: 1. Manualul de luptă a grupei de infanterie. Chişinău 2010. p. 9- 14

1. Obligaţiile generale ale sergentului (soldatului) în luptă după funcţia deţinută.

În lupta modernă de arme întrunite rolul sergenţilor şi soldaţilor este enorm. Pentru obţinerea victoriei asupra inamicului ei trebuie să ştie la perfecţie şi să întreţină în gătinţă de luptă permanentă armamentul său şi tehnica de luptă, cu iscusinţă a mânui şi cu pricepere a le folosi în luptă. În afară de aceasta, fiecare sergent şi soldat trebuie să fie în gătinţă de a-l schimba, în caz de necesitate, pe camaradul ieşit din luptă, de aceea cunoaşterea specialităţii militare limitrofe este în mod obligatoriu.

În luptă fiecare sergent şi soldat este obligat:- să cunoască misiunea de luptă a plutonului, grupei şi a sa;- să cunoască organizarea, armamentul, îndeosebi posibilităţile de luptă a

tancurilor, altor maşini blindate şi a mijloacelor antitanc ale inamicului, deasemenea locurile vulnerabile ale lor;

- să cunoască armamentul şi tehnica subunităţii sale;- să cunoască dimensiunile, volumul, succesiunea şi timpul necesar pentru

amenajarea construcţiilor de fortificaţie;- să amenajeze repede locaşul, să participe la executarea şanţului de tragere şi

adăpostului plutonului (grupei), inclusiv cu întrebuinţarea substanţelor explozive;- să execute mascarea;- să execute cu atenţie observarea şi ascultarea, să descopere la timp inamicul şi

să raporteze imediat despre acesta comandantului său;- să acţioneze cu fermitate şi dîrzenie în apărare şi cu îndrăzneală şi hotărîre în

ofensivă; să-l nimicească pe inamic, mijloacele blindate şi ţintele aeriene care acţionează la înălţimi mici; cu chibzuinţă să se deplaseze pe cîmpul de luptă, să aleagă poziţiile de foc (locurile de tragere); să acţioneze în cadrul grupei, independent, sau în condiţii de izolare folosind cele mai adecvate procedee de luptă şi toate mijloacele, să dea dovadă de vitejie, iniţiativă, ingeniozitate în luptă;

- să fie tare fizic şi rezistent, să cunoască mînuirea cu procedeele luptei corp la corp;

- să cunoască indicii de recunoaştere a inamicului aerian, să ducă focul asupra avioanelor, helicopterelor şi altor ţinte ale acestuia din armamentul cu glonţ;

- să folosească cu pricepere terenul şi mijloacele de protecţie; să cunoască procedeele de protecţie contra ADM NBC şi armelor de precizie înaltă a inamicului; să folosească cu pricepere mijloacele de protecţie individuală şi capacităţile de protecţie a maşinilor;

- să treacă corect şi cu repeziciune prin baraje, prin porţiuni de teren contaminat, incendiat şi cu distrugeri masive, precum şi peste diferite obstacole; să cunoască modul de plantare şi de neutralizare a minelor antitanc şi antiinfanterie;

- să execute decontaminarea;- să nu-şi părăsească poziţia de luptă fără aprobarea comandantului; în cazul în

care a fost izolat fără voia sa de pluton (grupă), să continuie lupta folosind toate mijloacele, să se alăture fără întîrziere la subunitatea cea mai apropiată şi să lupte în cadrul acesteia;

- în caz de rănire sau contaminare să ia măsuri de autoajutor, după care, să continuie îndeplinirea misiunii de luptă. Dacă acest lucru nu este posibil, cu aprobarea comandantului, să se deplaseze la punctul medical luînd cu sine arma personală. Dacă nu poate să se deplaseze singur, să aştepte sosirea sanitarului în locul indicat de comandant;

- să poată pregăti armamentul şi muniţiile pentru luptă, repede şi cu dibăcie să încarce cu cartuşe încărcătoarele, benzile; să urmărească consumul de muniţie şi alimentarea maşinii de luptă cu carburanţi; să raporteze comandantului cînd a consumat 0,5 şi 0,75 din muniţia şi carburanţi repartizate pentru ziua de luptă respectivă sau pentru o misiune;

- să execute cu promptitudine ordinele (comenzile, semnalele) comandantului; să-l apere pe comandant în luptă, iar cînd acesta este scos din luptă, înlocuitorul să ia cu curaj comanda subunităţii, raportînd despre acesta comandantului eşalonului superior;

- să cunoască locul punctului de aprovizionare de luptă al companiei şi, la ordin, să execute aprovizionarea cu muniţie a subunităţii din care face parte, folosind pentru deplasare itinerare mascate şi avantajele oferite de teren;

- să cunoască drepturile ce i se cuvin, stabilite prin norme, regulile de primire, întreţinere şi consum, modul de preparare a hranei din concentrate alimentare, precum şi regulile de trai şi luptă în condiţii de izolare.

Comandantul grupei este obligat:- să menţină gătinţa de luptă permanentă şi înaltă închegare a grupei pentru

ducerea luptei, să cunoască capacităţile morale şi de luptă ale subordonaţilor săi;- cu pricepere să comande cu grupa în luptă şi perseverent să obţină îndeplinirea

misiunii puse;- să fie pentru subordonaţi exemplu de activitate, vitejie, rezistenţă, îndeosebi în

momentele grele ale luptei; permanent să îngrijească de subordonaţi, de asigurarea lor cu tot ce este necesar pentru ducerea luptei cu succes;

- să folosească cu pricepere aparatele de observare, personal să ducă observarea după inamic, semnalele comandantului de pluton şi acţiunile vecinilor;

2

- să pregătească cu pricepere pentru exploatare mijloacele de legătură şi să lucreze la ele; să menţină permanent legătura neîntreruptă cu comandantul de pluton;

- să execute reglarea şi aducerea armamentului la condiţia normală de luptă; să conducă MLD (TAB); să ducă focul precis din armamentul grupei, armamentul MLD (TAB), să se orienteze cu uşurinţă în orice teren; să se folosească de aparatele de navigaţie şi de harta topografică; să determine situaţia ţintelor, să le întocmească pe hartă (schemă) şi să transmită datele primite comandantului de pluton;

- să cunoască şi să întreţină în gătinţă MLD (TAB) şi armamentul, la timp să organizeze deservirea tehnică a lor, iar în caz de deteriorare să raporteze comandantului de pluton şi să organizeze repararea;

- să urmărească după consumul de muniţii şi carburanţi, să-i raporteze comandantului de pluton despre cheltuirea a 0,5 şi 0,75 unităţi de foc şi alimentări cu carburanţi, să primească măsuri pentru restabilirea lor; stocul intangibil de mijloace materiale să-l folosească numai cu permisiunea comandantului de pluton.

Misiunile echipei antipersonal:a)realizarea siguranţei pe timpul deplasării şi staţionării

grupei;b) nimicirea personalului inamicului şi a mijloacelor de

foc neadăpostite şi uşor adăpostite ale acestuia;c)crearea bazei de foc şi fixarea inamicului prin

superioritatea focului executat pentru realizarea manevrei de către echipa antiblindată.

Comandantul echipei antipersonal este obligat:a) să cunoască şi să exploateze eficient armamentul din

dotarea sa şi a echipei:b) să stabilească poziţiile optime de tragere şi sectoarele

de tragere pentru fiecare membru al echipei; c) să conducă şi să coordonează acţiunile echipei în funcţie

de situaţie;d) să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în

luptă;e) să cunoască permanent starea echipei (muniţie,

armament, poziţii, echipament, pierderi) şi să raporteze comandantului de grupă, ori de câte ori este nevoie, despre modificările suferite;

f) să informeze permanent militarii din echipă;g) să urmărească menţinerea armamentului şi

echipamentului echipei în stare de operativitate;h) să fie în măsură să îndeplinească, la nevoie, atribuţiile

comandantului de grupă.

Trăgătorul cu puşca mitralieră şi pistolul mitralieră este obligat:- să cunoască armamentul, să-l întreţină în stare de funcţionare, să ducă din el

foc precis, să urmărească rezultatele focului şi, cu pricepere, să-l corecteze;3

- neîntrerupt să urmărească cîmpul de luptă şi să raporteze comandantului de grupă despre ţintele descoperite, la comanda comandantului de grupă sau de sine stătător să le nimicească cu foc; să ducă observări după vecini şi să-i susţină cu foc;

- să poată folosi de aparatele şi mecanismele, amplasate în compartimentul de luptă al MLD (TAB);

- să-l ajute pe ochitor-operator în pregătirea şi stivuirea muniţiilor şi deservirea tehnică a armamentului, iar pe mecanic-conductor (şofer) – în petrecerea deservirii tehnice şi reparaţie MLD (TAB);

- la desprinderea forţată de la grupa sa, imediat să se alipească la grupa cea apropiată şi să continuie lupta în componenţa ei.

Lunetistul este obligat:- să cunoască arma sa, s-o întreţină în stare de funcţionare şi să poată duce

focul precis din ea;- atent să ducă observarea cîmpului de luptă, să descopere şi să aprecieze

ţintele, la comanda comandantului sau de sine stătător să nimicească cele mai importante din ele (ofiţerii, observatorii, lunetiştii, calcule a mijloacelor de foc, helicoptere, care zboară la înălţimi mici);

- cu pricepere să folosească capacităţile de protecţie şi mascare a terenului şi a obiectelor din teren în scopul ocupării poziţiei de foc favorabile pentru nimicirea inamicului.Misiunile echipei antiblindate:

a) descoperirea şi nimicirea mijloacelor blindate ale inamicului;

b) executare manevrei. Atribuţiunile comandantului echipei antiblindate :

- să aleagă cu pricepere poziţiile de tragere; - să stabilească poziţiile şi sectoarele optime de tragere;

- să observe continuu terenul, să descopere mijloacele blindate ale inamicului şi să urmărească în permanenţă acţiunile acestora;

- să conducă şi să coordoneze executarea manevrei; - să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în luptă; - să urmărească menţinerea armamentului şi echipamentului echipei în stare de operativitate;

- să cunoască părţile vulnerabile ale blindatelor inamicului asupra cărora se poate obţine efectul maxim;

- să nimicească tancurile şi alte mijloace blindate ale inamicului, începînd de la distanţa bătăii eficace;

- să execute foc la comandă sau din proprie iniţiativă asupra amplasamentelor armamentului antitanc, tancurilor, ambrazurilor cazematelor şi altor obiective pentru nimicirea personalului şi a mijloacelor de foc;

- să aleagă, în funcţie de natura obiectivului, felul loviturii;- să urmărească ca înapoia ţevii aruncătorului, la o distanţă mai mică de 30 m şi

un unghi de 30 grade, pe timpul executării focului, să nu se găsească autovehicule, oameni, muniţii sau alte materiale;

4

- să cunoască permanent starea echipei (muniţie, armament, poziţii, echipament, pierderi) şi să raporteze comandantului de grupă, ori de câte ori, este nevoie despre modificările suferite; -să fie în măsură să îndeplinească, la nevoie, atribuţiunile comandantului de grupă.

Servantul A.G. – 7 (ajutor) este obligat: a) să descopere mijloacele blindate ale inamicului şi să le

raporteze comandantului de echipă;b) să transporte muniţia antiblindate şi să ajute la

încărcarea şi reîmprospăterea armamentului antiblindate;c) să nimicească forţa vie a inamicului;d) să execute eficient şi rapid manevra ordonată.

Misiunile echipei fixe: a)descoperirea şi neutralizarea personalului şi mijloacelor

de foc neadăpostite şi uşor adăpostite ale inamicului;b) descoperirea şi neutralizarea mijloacelor uşor

blindate şi principale de foc ale inamicului;c)sprijinul cu foc al echipelor care acţionează pe jos.

Atribuţiunile comandantului echipei fixe ( mecanic conductor): - să cunoască regulile de exploatare şi întreţinere a MLD (TAB), s-o conducă

cu pricepere în orice situaţie, în condiţii grele de teren şi stare a vremii, ziua şi noaptea; să execute la timp întreţinerea tehnică şi s-o menţină în permanentă stare de funcţionare;

- să respecte locul stabilit în dispozitivul de marş şi de luptă al plutonului; să treacă prin baraje şi obstacole naturale sau să le ocolească;

- pe timpul deplasării în luptă să asigure condiţii cît mai bune pentru executarea tragerii cu armamentul de pe MLD (TAB), să cunoască întrebuinţarea corectă a acestuia, să execute deservirea şi să corecteze focul; - să descopere şi să indice servantului la mitralieră obiectivele din câmpul tactic; - să coordoneze şi să corecteze focul executat de către servant (operator); - să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în luptă.

- să cunoască modul de lucru cu staţia radio de pe MLD (TAB);- să alimenteze la timp MLD (TAB) cu carburanţi şi lubrifianţi şi cu lichid de

răcire; să cunoască tipurile, normele de consum a carburanţilor şi lubrifianţilor; să nu admită supraconsumul acestora; să raporteze la timp comandantului despre consumul a 0,5 şi 0,75 alimentări;

- să descopere defecţiunile care împiedică deplasarea MLD (TAB) şi continuarea misiunilor de foc ale acesteia, să raporteze comandantului imediat despre deteriorările suferite şi să execute reparaţiile necesare;

- în orice situaţie de luptă să ia măsuri privind mascarea şi executarea adăpostului pentru MLD (TAB);

5

- să poată a se folosi de schema itinerarului şi să se orienteze în teren;- în caz de evacuare (distrugere) a MLD (TAB), să lupte în cadrul grupei

folosind armamentul individual.

Ochitorul – operator la MLD şi trăgătorul cu mitralierele de pe TAB este obligat:

- să cunoască regulile de operaţiune de tragere şi de întreţinere a armamentului şi să-l menţină în permanentă stare de funcţionare;

- să observe permanent terenul şi inamicul, să precizeze locul şi activitatea obiectelor descoperite şi să raporteze datele şi informaţiile furnizate;

- să execute cu precizie, rapiditate şi consum minim tragerile cu armamentul de pe MLD (TAB), simultan sau succesiv, în orice condiţii de teren, timp, anotimp şi stare a vremii şi să nimicească, la ordinul comandantului sau din proprie iniţiativă, obiectivele terestre şi aeriene descoperite;

- să sprijine cu focul armamentului acţiunile subunităţilor, cînd acestea duc lupta pe jos sau îmbarcate, fiind în măsură să execute în deplină siguranţă tragerile pe la flancuri, prin intervale şi pe deasupra trupelor proprii;

- să observe rezultatele tragerilor şi să corecteze focul;- să descopere şi să remedieze cu repeziciune eventualele incidente de tragere;- să cunoască modul de lucru cu staţia radio de la bord;- să execute scoaterea MLD (TAB) de sub focul inamicului în adăpostul

apropiat; să fie în măsură să-l ajute pe mecanicul – conducător (şofer) la întreţinerea tehnică a MLD (TAB);

- să execute controlul, pregătirea şi stivuirea muniţiilor;- să lupte în cadrul grupei, folosind armamentul individual;- să cunoască obligaţiunile comandantului de grupă şi, la necesitate, să-l

înlocuiască.

Puşcaşul sanitar este obligat:- să cunoască şi cu pricepere să folosească înzestrarea medicală a sanitarului,

de asemenea mijloacele din zonă pentru acordarea ajutorului medical;- să urmărească apariţia răniţilor pe câmpul de luptă şi să raporteze despre ei

comandantului;- personal să acorde primul ajutor medical grav răniţilor, cu pricepere să

folosească capacităţile de protecţie şi mascare a terenului pentru adăpostirea lor;- să poată evacua răniţii din MLD (TAB).

2. Amplasarea personalului, muniţiilor şi bunurilor materiale în TAB .

Spaţiul din cutia TAB are trei compartimente:- în faţă - compartimentul de conducere;- în partea din mijloc - compartimentul pentru desant;- în partea din spate — compartimentul pentru motor.

În compartimentul de conducere se află două scaune - unul pentru comandantul de grupă (pluton) şi unul pentru mecanicul-conducător. în acest

6

compartiment sunt instalate organele de conducere cu mecanismele TAB, panoul de informaţie despre starea mecanismelor, staţia de radio, aparate de vedere-observare, rentghenometrul ДP-ЗБ şi elipse pentru fixarea a două automate.

Compartimentul pentru desant se află în spaţiul dintre spetele scaunelor comandantului de grupă, a mecanicului conducător şi despărţitura ermetică a compartimentului pentru motor, în acest compartiment se află turela cu două mitraliere, una de calibra 14,5 mm (КPVТ) şi alta de calibra 7,62 mm (PКТ); două scaune a cîte o persoană fiecare, unul se află în spatele comandantului de grupă şi altul în spatele conducătoruli auto; două scaune de-a lungul axei cutiei TAB a cîte trei locuri, fiecare pentru desant, care sunt amplasaţi spate-n spate unul faţă de altul orientaţi cu faţa spre pereţii laterali ai cutiei TAB; cutiile cu cartuşele pentru puştile-mitraliere КPVТ şi PКТ; ambrazurele pentru executarea focului din puşca-mitralieră şi automate; clipsuri (cureluşe) pentru fixarea a opt automate, douăsprezece cutii cu cartuşe pentru mitralieră PК, aruncătorului de grenade antitanc RPG-7 şi cinci grenade antitanc pentru el; genţi pentru fixarea grenadelor de mîină (F-1) în număr de nouă bucăţi, locuri speciale pentru fixarea a trei bidonaşe pentru apă, a zece norme de hrană uscată şi a zece sacuri de merinde (raniţă, rucsacuri), în spaţiul dintre a doua şi a treia perechi de roţi în pereţii laterali ai cutiei TAB se află a cîte o uşă-сарае pentru debarcarea şi îmbarcarea desantului.Compartimentul motorului este izolat ermetic faţă de celelalte compartimente. La TAB -71 în acest compartiment sunt instalate două motoare a cîte 130 cai/putere fiecare şi două vase pentru benzină a cîte 145 litri. La TAB -80 - un motor diezel care dezvoltă 260 cai/putere şi două vase pentru motorină a cîte 150 litri fiecare, alte sisteme şi mecanisme.

Pe cutia blindaţii a TAB pe dinafară sunt fixate: farurile şi becurile de semnalizare, semnalul acustic, antena staţiei radio, instalaţia de lansare a grenadelor fumugene, lăzile pentru piesele de schimb a TAB, lada cu completul dedegazare , cazmaua, toporul , dulgher, etc.

Îmbarcarea şi debarcarea personalului grupei în(din) TAB. Pentru îmbarcarea personalului în maşinile de luptă se dă comanda „La maşini

Adunarea!". La ceasta comandă personalul grupei se adună lîngă maşini.La aceeaşi comandă, militarii numiţi din timp deschid repede obloanile şi le

fixează în poziţia dischisă.Atunci cînd se dă comanda „Îmbarcarea" militarii îşi ocupă repede locurile

stabilite. Arma la îmbarcare se ia cum e mai comod, cu excepţia mitralierei de companie şi a aruncătorului de grenade antitanc care se transmit militarilor din spate pentru a le relua după ce au efectuat îmbarcarea.

În dependenţă de misiunea care urmează să fie îndeplinită, militarii, la comanda comandantului de grupă, pot pune armele astfel:

- între genunchi şi o sprijină cu ambele mîini sau numai cu o mîină;- în crenele, pentru executarea focului din mers sau din opriri scurte asupra

inamicului;- le fixează în clipsuri sau cu cureluşe.

7

Raniţele, la comanda comandantului, se scot şi se fixează la locurile destinate pentru acest scop.

Comandantul de grupă are grijă ca îmbarcarea să se efectueze corect, rapid şi cu respectarea regulilor de securitate, urmăreşte ca militarii care s-au îmbarcat ultimii să închidă şi să fixeze zăvoarele obloanilor.

În automobilele care sunt parcate pe partea dreaptă a drumului este interzisă îmbarcarea pe la bordul din stângă.

Pe timpul deplasării fiecare militar execută observarea în sectorul stabilit şi raportează despre ţintele descoperite, executînd foc asupra inamicului din propria iniţiativă sau la comanda comandantului.

Cînd se primeşte semnalul de înştiinţare despre atacul aerian al inamicului, toate obloanele cutiei blindate a TAB se închid cu excepţia capacului de unde se execută focul din puşca-mitralieră asupra ţintelor care zboară la înălţimi mici. Atacul aerian al inamicului se respinge prin focul deschis la comanda comandantului. Pe timpul atacului aerian se măreşte viteza de deplasare şi distanţa dintre maşini.

Zonele de teren contaminate se trec cu viteze maxime de deplasare avînd la TAB (ML) toate uşile, obloanele, ambrazurile şi jaluzelele închise, iar sistemele de protecţie colectivă sunt puse în funcţionare.

Pentru oprirea maşinile de luptă se dă comanda „Stai”. Debarcarea se efectuează numai la comanda comandantului. Cînd se dă comanda „Debarcarea, adunarea la maşini!", personalul grupei efectuează debarcarea în ordinea inversă îmbarcării şi se adună lîngă maşini sau execută indicaţiile comandantului. In TAB (ML) pot să rămînă observatorul şi trăgătorul cu armamentul de serviciu numiţi din timp.

3. Mijloacele şi procedeele de conducere (dirijare) a grupei în luptă. Deplasarea pe cîmpul de luptă.

Comandantul de grupă răspunde personal de îndeplinirea cu succes a misiunii de luptă primite.

El este obligat:- să cunoască în permanenţă situaţia;- să execute personal observarea pe timpul luptei şi cercetarea inamicului;- să ia repede hotărîrea şi să dea neîntîrziat misiuni subordonaţilor;- să urmărească cu fermitate îndeplinirea hotărîrii luate şi să asigure

zdrobirea inamicului chiar şi cu forţe inferioare;- să exploateze rezultatele loviturilor aviaţiei şi ale focului artileriei;- să cunoască permanent unde se află grupa, ce misiune îndeplineşte, de care

materiale are nevoie şi care este starea morală şi psihologică a militarilor.Conducerea grupei în luptă are la bază hotărîrea comandantului.Comandantul de grupă organizează lupta, de regulă, în teren. In cazul cînd

lupta se organizează în raionul iniţial pe schemă sau pe macheta terenului, comandantul de grupă precizează misiunile subordonaţilor pe măsura ocupării poziţiilor de plecare la atac (de apărare) sau pe măsura apropierii către aliniamentul de atac.

8

Comandantul de grupă conduce cu subordonaţii prin comenzi care se dau prin voce, prin mijloace de semnalizare sau prin exemplul propriu. În apărare comandantul de grupă conduce cu grupa găsinduse în centrul poziţiei de tragere. În ofensivă, cînd grupa acţionează pe jos, comandantul de grupă se află permanent în centrul lanţului de trăgători, în cazul cînd grupa acţionează îmbarcată pe TAB (ML), comandantul de grupă dă dispoziţiile necesare prin mijloacele de legătură internă a TAB (ML), dă dispoziţii verbale sau prin semnalele stabilite.

În cazul cînd se folosesc staţiile radio pentru conducerea cu subunităţile din subordine, lucrul în reţea impune o strictă disciplină în executarea traficului. Staţiile radio stau pe recepţie şi trec în emisie numai cînd sunt chemate sau trebuie transmis un ordin sau raport.

În cadrul plutonului toate comenzile se dau prin text deschis. Atunci cînd se transmit comenzi, dispoziţii sau ordine comandanţii de grupă sunt chemaţi prin indicative, iar obiectivele din teren sunt indicate prin repere.

Cînd bruiajul radio este puternic, la comanda comandantului de companie se trece pe frecvenţa de rezervă.

Înştiinţarea efectivului despre atacul aerian, despre pericolul atacului cu arme nucleare, chimice, biologice (bacteriologice), sau despre infectarea radioactivă, chimică sau biologică, se efectuează prin darea unor semnale unice şi care sunt cunoscute de către întregul personal. Fiecare comandant este obligat să stabilească din timp modul de acţiune a militarilor la primirea semnalelor de înştiinţare şi să dea comenzile respective.

Exemple de efectuare a traficului radio în fonie:a)stabilirea legăturii:

- apelul: „Prut aici Nistru - recepţie";- răspunsul la apel: ,Aici Prut - recepţie".

b)transmiterea comenzilor:- „Prut, aici Nistru, - reper patru tanc nimiciţi - recepţie";- răspunsul: „Aici Prut reper patru tanc nimiciţi - recepţie", sau:

„Aici Prut am înţeles - recepţie".c) transmiterea unui semnal de înştiinţare:

- „Prut, Prut aici Nistru, Nistru semnalul 777, 777 - recepţie";- confirmare: „Aici Prut, semnalul 777 - recepţie".

d)trecerea la frecvenţă de rezervă:- apelul şi semnalul: „Prut aici Nistru, 87 - recepţie";- confirmarea: ,Aici Prut, am înţeles - recepţie".

Atunci cînd legătura este bună, cuvîntul „recepţie" poate fi scos din folosinţă, spre exemplu: ,Aici Prut am înţeles".

Deplasarea soldatului pe cîmpul de luptă.

Deplasarea luptătorului în cîmpul de luptă este acţiunea prin care acesta intenţionează să se poziţioneze favorabil faţă de inamic în scopul îndeplinirii misiunii primite. Se adoptă în toate formele luptei, ori de cît ori luptătorul se află în contact cu inamicul sau participă la efectuarea unor manevre în spatele frontului.

9

În funcţie de situaţia în care se află faţă de inamic, luptătorul poate adopta următoarele deplasări:

- la pas (fugă) în profil normal sau aplecat, - prin salturi sau tîrîş(pe burtă, pe coate , pe genunchi şi pe o parte).- în pas de manevră.

Alegerea uneia sau alteia deplasări este condiţionată de reacţia inamicului, de condiţiile oferite de teren şi de capacitatea decizională a luptătorului.Pe cîmpul de luptă deplasarea se combină în permanenţă astfel încît luptătorul să se plaseze într-o poziţie avantajoasă faţă de adversar.Deplasările la pas (fugă) se adoptă de regulă cînd luptătorul se află în atac, pe timpul apropierii de o poziţie de apărare a inamicului puternic neutralizată sau atunci cînd asupra sa se execută un foc de mică intensitate, precum şi pe timpul urmăririi inamicului care se retrage sau de cîte ori se traversează zone cu factori de risc ridicat (incendiate, contaminate etc.).La comandă sau din propria iniţiativă, luptătorul se deplasează prin salturi sau tîrîş, parcurgînd în principal următoarele etape:

– alege procedeul de deplasare dacă n-a fost specificat prin comandă;– vizualizează itinerarul de deplasare alegînd zonele cele mai protejate

(mascate) astfel încît să iasă pe cît posibil de sub focul inamicului;– periodic, din poziţii intermediare, execută foc asupra inamicului pentru a

asigura apropierea sau depărtarea faţă de acesta.Deplasarea la pas de manevră este specifică acţiunii curente, de mişcare în cîmpul tactic, în afara unui contact nemijlocit cu inamicul şi ori de cîte ori luptătorul se află în marş pe jos.

Deplasarea prin salturi şi pe tîrîş se foloseşte pentru apropierea de poziţiile inamicului în ascuns şi pentru protejarea militarilor de focul ochit al inamicului.

În funcţie de densitatea focului deschis de inamic şi de caracterul terenului plutonul de infanterie poate executa deplasarea prin salturi cu cîte un militar, pe echipe de militari sau pe grupe.

Deplasarea grupei de infanterie în dispozitiv de luptă în lanţ de trăgători se poate executa prin salturi cu cîte un militar, pe echipe de militari sau simultan cu toată grupa.

Deplasarea prin salturi se execută în felul următor:- comandantul de pluton (grupă) dă comanda: „Pluton, pe aliniamentul

copacullizolat - fîntîna, cîte unul din dreapta ţi din stingă, salt - ÎNAINTE'".

Comandanţii de grupe dublează comanda pentru executarea saltului: „Soldat Lupu, pe alinamentul copacul izolat - fîntîna, salt - ÎNAINTE!". La comanda prevestitoare militarul îşi alege traseul şi locurile de oprire pentru respiraţie; asigură arma şi o duce pe lingă corp ca la poziţia pentru luptă culcat, apropie picioarele avînd călcîile lipite; la comanda săvîrşitoare se sprijină pe palma stîngă, pe călcîiul piciorului drept şi pe vîrful piciorului stîng, se ridică cu vioiciune şi execută saltul cu cea mai mare repeziciune (fuga). Lungimea saltului între locurile de oprire pentru respiraţie, în funcţie de teren şi de focul inamicului, poate fi în medie de 20-40 paşi.

10

La locurile de oprire pentru respiraţie sau la ajungerea pe linia ordonată militarul trebuie să ia din fugă poziţia culcat, fără a ridica picioarele, cîştigînd cît mai mult teren către înainte, după care să se rostogolească puţin lateral; ajungînd pe linia de tragere, foloseşte terenul şi se pregăteşte pentru executarea focului.

Pe timpul saltului automatul (puşca-mitralieră) se ţine în mina dreaptă în cumpănire.

Concomitent cu oprirea celor dintîi după primul salt, încep deplasarea următorii militari şi se deplasează pînă la linia celor dintîi plecaţi. Odată cu oprirea lor, primii militari reiau executarea saltului şi se deplasează în aşa fel pînă cînd ajung la aliniamentul indicat. Ceilalţi militari din grupă execută deplasarea în acelaşi mod.

Atunci cînd plutonul execută deplasarea prin salturi pe grupe, fiecare grupă începe deplasarea la comanda comandantului său de grupă: ,,Grupă, direcţia pilonul din faţă, salt, - ÎNAINTE!".

La această comandă întregul personal al grupei se ridică simultan şi alergînd 20-40 paşi se opresc pentru respiraţie (7-10 sec.). Pentru reluarea deplasării se dă comanda: „Grupă - ÎNAINTE!".

Grupele (militarii) care rămîn pe loc sau cele (cei) care au ajuns pe noul aliniament după executarea saltului, sprijină cu foc grupa (militarii) care execută saltul şi încep mişcarea la comanda comandantului de pluton (grupă).

Pentru deplasarea pe tîrîş se dă comanda: „Soldat Lupu (grupă), pe aliniamentul fîntîna - copacul izolat, tîrîş pe burtă - ÎNAINTE!".

La comanda prevestitoare, militarul îşi alege drumul de urmat şi locurile de oprire pentru respiraţie, iar la comanda săvîrşitoare execută mersul tîrîş prin procedeul indicat.

Pentru deplasarea tîrîş pe burtă, militarul ia poziţia culcat cu repeziciune spre înainte lipindu-se de pămînt, apucă cu mîna dreaptă arma de lîngă brăţara de sus şi o pune pe antibraţul mîinii drepte.Trage înainte piciorul drept (stîng) şi în acelaşi timp întinde mîna stîngă (dreaptă) înainte, cît poate mai departe; împingîndu-se cu piciorul îndoit, deplasează corpul înainte, trage celălalt picior, întinde cealaltă mină şi continuă mersul în aceeaşi ordine. Pe timpul mersului tîrîş capul nu se ridică sus, ci doar atît cît îi este necesar militarului să poată merge tîrîş.

Pentru deplasarea tîrîş pe coate şi pe genunchi militarul se sprijină pe antebraţe sau pe palme. Trage piciorul drept (stîng) îndoit sub piept, o dată cu întinderea mîinii stingi (drepte) înainte. Deplasează corpul înainte pînă la întinderea completă a piciorului drept (stîng), trăgînd în acelaşi timp sub piept celălalt picior îndoit şi întinzînd înainte cealaltă mîna; mersul se continuă în aceeaşi ordine. Arma se ţine la fel ca la mersul tîrîş pe burtă.

Pentru deplasarea tîrîş pe o parte militarul ia poziţia culcat, după care, cu repeziciune, începe mişcarea pe partea stîngă a corpului, trăgînd înainte piciorul stîng îndoit din genunchi, se sprijină pe antebraţul mâinii stingi, iar cu tocul încălţămintei piciorului drept se razămă pe pămînt cît mai aproape de corp: întinzînd piciorul drept, deplasează corpul înainte, fără a schimba poziţia piciorului stîng, după care mersul se continuă în aceeaşi ordine. Arma se ţine cu mîna dreaptă, punînd-o pe coapsa piciorului stîng.

11

Pentru deplasarea simultană a plutonului în dispozitiv de luptă în lanţ de trăgători prin salturi (tîrîş) se dă comanda: „Pluton, pe aliniamentul R. 1 şi R. 2, şalt - ÎNAINTE!".

Pentru oprirea plutonului (grupei) se dă comanda: „Pluton (grupă) - STAI". Pentru reluarea deplasării se dă comanda: „Pluton (grupă) - ÎNAINTE!".

Deplasarea plutonului (grupei) în dispozitiv de luptă în lanţ de trăgători în partea opusă (pentru retragere) se execută prin aceleaşi procedee la comanda comandantului de pluton (grupă): „Pluton (grupă), retragerea pe aliniamentul casa izolată-podul, cîte unul din dreapta-stînga, salt- ÎNAPOI!".

12