Revenire

4 Revenirea oteluluiRevenirea consta din incalzirea otelului calit la o temperatura inferioara punctului critic Ac1, mentinere si racire in general in aer. Este un tratament termic final care fixeaza proprietatile de utilizare. Suprima total sau partial tensiunile interne aparute la calire. Diminuarea tensiunilor interne este mai intensa la temperaturi de revenire mai ridicate, durate de mentinere mai mari si viteze de racire mai lente. Racirea in apa de la 600C introduce noi tensiuni interne. Racirea in aer genereaza tensiuni de compresiune in stratul superficial de 7 ori mai mici, iar in ulei de 2,5 ori mai mici decat racirea in apa. De aceea racirea la revenire se face in aer, cu exceptia otelurilor aliate susceptibile la fragilitate la revenire, care de la temperaturile 550-650C se racesc rapid in apa. Proprietatile mecanice ale otelurilor revenite depind de temperatura de revenire. Din acest punct de vedere, revenirea otelurilor este de trei tipuri: joasa, medie si inalta.Revenirea joasa consta in incalzire la 150-250C, timp de 1-2,5 ore. Are loc in conditii de difuzie partiala, descompunerea martensitei de calire intr-un amestec mecanic de particule fine de carbura (FexC) si o martensita cu cu un continut mai redus in carbon, numit martensita de revenire. Are loc cu diminuarea tensiunilor interne. Creste rezistenta, se imbunatatesc tenacitatea si ductilitatea, fara o reducere sensibila a duritatii. Dupa calire si revenire joasa un otel cu 0,6-1,3%C pastreaza o duritate de 58-63HRC si rezistenta la uzura. Daca miezul piesei nu este ductil, piesa nu suporta sarcini dinamice importante. Se aplica sculelor aschietoare si instrumentelor de masura si control din oteluri carbon si slab aliate, pieselor carburate sau calite superficial.Revenirea medie consta in incalzire la 350-450C. Structura rezultata este alcatuita din troostita de revenire ( amestec mechanic alcatuit din ferita si cementita globulara) sau troostita si martensita de revenire, cu duritatea variind de la 40 la 50HRC si limita de elasticitate ridicata. Racirea de la 400-450C se face in apa, pentru a se forma in stratul superficial tensiuni de compresiune, care ridica rezistenta la oboseala. Se aplica arcurilor si matritelor de deformare la cald.Revenirea inalta consta in incalzire la 550-650C, timp de 1-2ore. Otelul capata structura sorbitica ( amestec ferito-carburic cu un grad decdispersie mai redus decat al perlitei), care asigura cel mai bun raport intre rezistenta, ductilitate si tenacitate.Tratamentul termic alcatuit din calire urmata de revenire inalta poarta denumirea de imbunatatire. Se aplica otelurilor de constructie cu continut mediu de carbon (0,3-0,6%C), care necesita limita de elasticitate ridicata, rezistenta la oboseala si tenacitate. Imbunatatirea suprima complet tensiunile reziduale de la calire. Comparativ cu starea recoapta (tabelul 9.6), se imbunatatesc rezistenta la tractiune Rm, limita de elasticitate R0.002, alungirea, strictiunea la rupere A si Z, cat si rezilienta KCU.Tabel 9.6 Proprietatile mecanice ale otelului carbon cu 0,42%C, cu diferite tratamente termiceTratamentul termicRm[N/mm2]R0,002[N/mm2]A[%]Z[%]KCU[J/cm2}

Recoacere, 880C550350205290

Calire, 880C + revenire 300C13001100123530

Calire, 880C + revenire 600C620430225514

Ac1=723-14(Mn+Ni)+22(Si+Cr), pentru cantitate C>0.77 hipereutecticeAc3=854-180C-14Mn-18Ni+45Si+1.7Cr, pentru cantitate C