teatrulmihai eminescu

director general Ada Hausvater

2010/2011stagiunea

SWITCH de PÁL FRENÁK

Tot c

e fa

ce d

in m

ine

un b

ărba

t se

afl ă

la o

fem

eie

(…)

Rom

ain G

ary,

Clar

de f

emei

e

Motto:

şi-atunci ce?...ce?...atunci...?şi-atunci ce?...ce?...atunci...?şi-atunci ce?...ce?...atunci...?Cînd două femei vorbesc, ele nu spun nimic ; cînd o femeie vorbeşte, ea spune totul despre viaţă.Kahlil Gibran, Nisip şi spumă

Un mecanism nu ştie să atingă Un mecanism îmi pipăie doar pielea. Un mecanism îmi pipăie doar pielea. Ca să fi i atins e nevoie de om

Femei, femei din nou femei. Mijloc de exprimare şi conţinut: Femei. Cea mai nouă producţie semnată Pál Frenák – o colaborare între actorii Teatrului Naţional Timişoara şi dansatorii companiei – trasează drumul către unitate, simbo-lizată pe scenă de un pătrat. I am because we are. Sîmburele care face să încolţească acest spectacol este declaraţia de credinţă pe care, cu delicateţe şi în egală măsură, cu fermitate, coregraful şi regizorul Pál Frenák o face despre locul femeii în lume, despre întrebările pe care le ridică feminitatea, despre tot ceea ce o compune.György Ujvári-Pinter

Multă vreme ai fost un vis al mamei tale adormite, pînă cînd ea s-a ridicat din somn ca să te nască.Kahlil Gibran, Nisip şi spumă

...am admirat cu duioşie amară forţa acestei femei umilite, lovite, luate în rîs, care a ştiut să treacă peste resentimente fără să se răzbune pe călăii ei… cîştigîndu-şi doar dreptul de a fi ea însăşi şi de a schimba lumea… Carlos Fuentes, Diana sau zeiţa solitară a vînătorii

SWITCH, o poveste Flash: o societate distopică, o lume a viitorului, un prezent paralel. Fără chipuri, fără sex, fără istorie. O lume-laborator care inventea-ză: un foetus creat – eroare de calcul? pulsiune inconştientă? - de masa nedisociată, amorfă devine El-Bărbatul-Fertilizatorul. Fiinţe uniformizate îi ţin sub observaţie fi ecare mişcare, se conectează la el, la produsul raţiunii şi al dorinţei lui, iar viaţa îşi face – ca de fi ecare dată – numărul de magie: fi inţa comună se risipeşte în cioburi de identitate, de memorie individuală. Structura ei aseptică este răvăşită de o memorie a frumuseţii şi a suferinţei, a întîlnirii şi a abandonului, amintire „de laborator” a genezei, a celui dintîi paradox al fi inţei umane: dragostea – înălţare şi cădere.

astae replica e e e e replica replica replica replica astaastaastaastae astae astae astaastaastae astareplica astareplica astareplica astaastaastareplica astae astae astae astaastaastae astae e e astae e e astae astae astae astaastaastae astae astae astareplica replica replica astareplica replica replica astareplica astareplica astareplica astaastaastareplica astareplica astareplica asta

Această întoarcere în trecutul timpului şi al sinelui înseamnă cunoaştere, dinamică, acţiune. Iar concentrarea pe ego-ul fundamental trasează conturul Femeii. O femeie multiplicată în nesfîrşite chipuri, fi inţe compuse din tăceri şi urlet, din mari umilinţe şi din mici victorii. De parcă întreaga frumuseţe şi întreaga durere s-ar fi împletit într-un singur lanţ - doi şerpi împletiţi într-o formă ce-aminteşte atît de mult de „panglica” de ADN. Legenda spune că Tiresias, cel care-a rupt unirea lor de două ori, e singura fi inţă ce a călătorit prin cele două sexe: odată ca femeie, apoi, la şapte ani distanţă, ca bărbat. El este cel care a pus, cu preţul văzului, femeia în al nouălea cer, bărbatului lăsîndu-i-l pe primul. Al nouălea cer al frumuseţii, al nouălea cer al durerii.

Codruţa Popov

astareplica fi nalăreplica replica replica replica fi nalăfi nalăfi nalăfi nalăastaastaastaastareplica astareplica astareplica astaastaastareplica astareplica replica replica astareplica replica replica astareplica astareplica astareplica astaastaastareplica astareplica astareplica asta

Dansator şi coregraf, Pál Frenák revine în Ungaria, pe care o părăsise în anii `80, creînd celebra companie franco-maghiară care îi poartă

numele şi care activează simultan la Paris şi la Budapesta. Specta-colele lui Pál Frenák stîrnesc senzaţie şi, prin noul său mod de

a înţelege dansul, prin afi nitatea profundă cu formele de expresie care trec dincolo de verbalitate, precum şi prin

soluţiile artistice ingenioase, au un impact defi nitoriu asupra evoluţiei dansului contemporan. Spectaco-

lele sale au la bază mişcarea pe care o inspiră diversitatea relaţiilor interumane, ceea ce

dă naştere adesea unor situaţii încărcate de cele mai profunde sensuri. Creaţi-

ile lui Frenák nu sînt instantanee ori emoţii trecătoare, ci între-

bări cu bătaie lungă pe care artistul le pune într-o

manieră foarte vizu-ală, deschizînd

larg porţile imagina-

ţiei.

Multiplicarea accelerată a căilor de comunicare, posibilele imersiuni în di-ferite realităţi virtuale ajung să ne schimbe percepţia asupra realităţii, să

modifi ce valoarea şi semnifi caţiile senzaţiilor şi a emoţiilor, care pot lua astfel locul celor trăite de corpul nostru fi zic. Avem, deci, acces

şi ne putem pierde într-o lume virtualizată care favorizează dematerializarea raporturilor interumane. În acest context,

SWITCH este o privire tragi-comică asupra raportului nostru cu timpul, un spectacol despre Memorie care

se foloseşte de simţuri şi senzaţii pentru a crea o punte între actori, dansatori şi public. Militînd

pentru re-învăţarea şi re-asumarea sensului corporalităţii, SWITCH aduce un omagiu,

în îngemănarea dintre mişcare şi text, femeii ca depozitară a conştiinţei

umane şi a forței omului de a face faţă constrîngerilor

care îi limitează, mai mult sau mai puţin

conştient, evoluţia personală,

drumul spre perfecţi-

une.

Spectacolul SWITCH este un proiect extrem de ambiţios derulat de Teatrul Naţional Timişoara în cadrul unuia dintre cele cele mai interesante pro-grame ale sale. Programul MixART a fost conceput ca un program experimental, care presupune proiecte de anvergură atât din punct de vedere al realizării, cât şi din punct de vedere al publicului-ţintă – un public emancipat, eterogen din punct de vedere social, profesional şi al vârstei. Este vorba de proiecte de spectacol sincretic, în care arta teatrală se conjugă cu alte forme de expresie artistică în spectacole de teatru-dans, musi-cal, instalaţii etc. Succesul proiectului-pilot derulat în 2009 (Remember după Mateiu I. Caragiale) a determinat focalizarea asupra acestui gen de sinteză, iar întîlnirea, în 2009, cu extraordinarul artist care este Pál Frenák a pus bazele unui pariu artistic de amploare. Spectacolul a fost precedat de o serie de workshop-uri care a început la sfîrşitul anului 2009 şi, a continuat periodic, pînă în prezent. Drept pentru care putem afi rma fără doar şi poate că SWITCH este, dincolo de comentariul care cuprinde întregul spectru al emoţiilor privind condiţia umană ameninţată prea adeseori de non-umanizare, un risc asumat în egală măsură de artiştii cuvîntului şi de cei ai mişcării, un spectacol care îşi propune să ofere un nou sens noţiunii de dialog, noţiunii de comunicare.

…tu n-ai ştiut ni-ciodată ce înseamnă o femeie… voi sau ne faceţi pe noi să jucăm rolul unor copilaşi, sau îl jucaţi voi înşivă. Cîteodată, mă gîndesc: „Ce copilaş mic şi dulce!”. Dar e greşit, trebuie să ucidem copilul.Amos Oz, Să cunoşti o femeie

TEXT SCENOGRAFIA

MUZICAVIDEO

DISTRIBUŢIA

LAURA AVARVARIDANIELA BOSTANANA MARIA COJOCARUIRENE FLAMANN CATALINACLAUDIA IEREMIALASZLO MAJORMĂLINA MANOVICIMIRELA PUIAJESSICA SIMETANDREA TOKAILUMINIŢA TULGARACĂTĂLIN URSU

REGIA ŞI COREGRAFIA PÁL FRENÁK

Asistent de regie/traducătorAsistent de scenografie

IUDIT REINHARDTZSOLT FEHERVÁRI

MÁTYÁS VARGA PÁL FRENÁKGILLES GAUVINPHILIPPE MARTINI

Tehnic Iosif Toth, Gheorghe Pataki, Szabo Zoltan, Marius Crăciunesc, Ioan Ilia, Marius Mondoacă, Mircea Drăgan, Traian Oneţ, Gelu Lepa, Ciprian Dobondi, Mircea Ghindăuanu, Virag Zoltan, Gothard Sándor, Vlad Voicu, Dumitru Brumar, Radu Miloşev, Toader Bodea, Biro Ioan, Gheorghe Rădulescu

Personal sală Niculina Morar, Maria Manolache, Mihaela Peter, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune Tipar TNTm 2011

Secretariat literar Codruţa PopovImpresariat Maria ManolacheCoordonator tehnic ing. Horaţiu Nica

Regia tehnică Adrian KiperSufleor Iudit ReinhardtLumini Gerhard Crăciun, Laurenţiu Marin, Viorel Popp, Cosmin Pătru, Adrian Stănescu, Răzvan Cosma, Dan Jieanu, Mircea ChinezonSonorizare Sebastian HamburgerVideoproiecţii Răzvan Otînjac

Recuzită Alin Tofan, Mariana Doboşan, Iulia DoboşanCostume Monica Grand, Neli GerstenengstCoafură Marcel Rusu, Dana GenigMachiaj Gabriela Strugaru, Lucia Moise

Redactor Codruța Popovfoto Adrian Pîclișan, Zsolt Feherváriconcepţie design popljubo

Cap chel de bărbat. Faţa în poala mea. Nu are ochi, gură, nu aude, e atât de nevinovat.

www.tntimisoara.com