CUPRINS

MEMORIU JUSTIFICATIV

CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI

1.1 Istoric

Supozitoarele pot fi considerate preparate farmaceutice solide destinate administrării pe cale rectal, vaginală și uretrală. Cele pentru adulți cântăresc 2 g, în timp ce penrtu copii, au formă cilindro-conică sau de torpilă, cu baza de 8-10 mm și lungimea 20-30 mm [1, p.1]. În Farmacopeea Romană din 1926, se prevede drept excipient untul de cacao căruia i se asociază lanolina. Lungimea era fixată pentru 3-4 cm, iar greutatea de 2-3 g pentru adulți și 1-1,5 g pentru copii.

În cea din 1956, ca excipienți pe lângă untul de cacao se mai numesc și amestecuri de gră-simi hidrogenate, masă de gelatină-glicerină, produse sintetice. Pentru mărirea consistenței se adaugă ceara 5% [2, p.14].

Lucrările foarte vechi (1600 î.e.n) menționează supozitoarele pe bază de argint sub terme-nul de Margerarta precum aplicarea pe cale rectală a unor medicamente de către medicii evrei, egipteni și greci.

În lucrările medicului Hippocrate (460-375 î.e.n) se găsesc formulate supozitoare cu acți-une antihemoroidală (alaun și gogoși de ristic) sau cu efect lavativ sau purgativ, pe bază de bilă.

Rufus prescria supozitoare pe bază de miere, rezine uscate, smochine tăiate și stafide iar Galenus a formulat supozitoare pe bază de săpunuri.

Mai târziu, în Evul Mediu aceastea se preăarau din ceară și săpunuri. Se foloseau de ase-menea: miere concentrată, grăsimi, bucăți de os, lemn, rădăcini și tulpini vegetale, materiale textile, fire de in, lână, îmbibate sau învelite cu diverse substanțe active.

În 1762, farmacistul parizian A. Baume introduce ca excipient untul de cacao iar în 1902 se asociază acestuia mici cantități de lanolină, apoi în 1912 ceară și cetaceu. S-a mai folosit agar agarul și masa gelatină-glicerină. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, s-au introdus polimerii de oxid de etilen, gliceride semisintetice și sintetice [2, p.12-13].

Figura 1. Supozitoare cu propolis

1.2. Frecvența prescrierilor și utilizării supozitoarelor

Frecvența de prescriere este în jur de 3% din totalul preparetelor terapiei medicamentoase.Ca grupe de medicamente, frecvența este cea prezentată în tabelul 1 [2, p.18-19].

Tabelul 1. Grupe de medicamente utilizate în medicația rectală

Categoria Farmaceutică Frecvența (%)Miorelaxante 51

Antiflogistice, antireumatice 40Analgezice 35,5

Antitusive, Antigripale 31,9Antispastice 25,8Sulfamide 21,9

Vasoprotectoare 18,1Ginecologice 17,8Antiasmatice 15,2Antiemetice 13,0

Laxative 6,8Decongestionante 6,6

Cardioactive 5,8Antihemoragice 4,5

Urologice 4,2Oto-rino-laringologice 4,2

Hormoni 3,4Anabolizante 2,8

Tiroidiene 2,2Psiholeptice 2,1

Corticosteroizi sistemici 0,9Antibiotice sistemice 0,7

Vasodilatatoare periferice 0,4

Aceste date au fost prelucrate în perioada 1983-1988, în Europa. În țara noastră, în perioa-da 1983-1988, s-au produs comparativ cu totalitatea preparatelor farmaceutice romanești, următoarele procente:

BIBLIOGRAFIE

1. Sorin Leucuță, „Tehnologie farmaceutică industrială”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;

2. Adriana Popovici, Ioan Ban, „Supozitoare”,Editura Medicală, București, 1988 ;

3;

4. ;

5.;

6. ;

7.;

8.;

9.;

10.;