Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societaţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.2: “Calitate în învăţământul superior” Titlul proiectului: „Curriculă îmbunătăţită şi forme interactive de predare-învăţare pentru specialităţi din programul de studii de licenţă de la facultaţi de medicină” Contract: POSDRU/86/1.2/S/63827 Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca Coordonator proiect: Şef lucrări dr. Raed Arafat

Suportul vital de bază la sugar

1- Vom aprecia starea de conștienţă:

Sugarul este inconştient: nu plânge şi nu reacţionează când este strigat sau stimulat.

Semnele de viaţă sunt: a. Lipsa răspunsului la stimuli verbali, tactili, dureroşi b. Absenţa respiraţiilor c. Absenţa tusei sau mişcărilor d. Copilul prezintă semne de viaţă dacă se mişcă, deschide ochii, respiră normal, sau are

puls central prezent cu frecvenţa peste 60/min.

2- Vom chema ”în ajutor” dacă suntem singuri:

Această acţiune asigură obţinerea de ajutor din partea unui martor care ar putea alerta

serviciul de ambulanţă.

3- Vom întinde sugarul pe spate, dacă nu este deja în această poziţie

4- Vom asigura imediat permeabilitatea căilor aeriene:

Vom aduce uşor capul copilului în poziţie neutră (în axul corpului) şi îi vom ridica mentonul. (fig.12)

Fig. 12 Poziţia neutră a capului, cu menţinerea căilor aeriene deschise prin ridicarea

umerilor cu un cearşaf împăturit, poziţionat sub centura scapulo-humerală

5- Vom aprecia respiraţia, m e n ţ i n â n d m e n t o n u l r i d i c a t , t i m p d e c e l m u l t

1 0 s e c u n d e .

Sugarul nu respiră, nu se percepe emisie de aer şi nu se aude niciun zgomot. Nici abdomenul

nici toracele sugarului nu se ridică pe parcursul celor 10 secunde cât durează această etapă.

În primele minute care urmează unui stop cardiac, sugarul poate prezenta mişcări respiratorii

lente, zgomotoase şi anarhice, numite ”gasp-uri”, care nu trebuie să întârzie iniţierea RCP. La cea mai

mică îndoială, salvatorul va acţiona ca şi în cazul unui stop cardiac.

6-Vom solicita serviciul de ambulanţă

Dacă este de faţă un martor, acesta va alerta serviciul de ambulanţă. În absenţa unui martor,

salvatorul iniţiază RCP timp de 6 cicluri de 15:2 (sau în jur de 1 minut) înainte de a părăsi victima pentru

a solicita ambulanţa.

Observaţie:

Dacă un singur salvator este prezent, acesta aplică SVBP timp de 1 min, apoi pleacă după ajutor.

Copiii mici pot fi purtaţi de salvator în timp ce acesta merge după ajutor.

7- Vom practica 5 insuflaţii iniţiale:

Salvatorul trebuie să realizeze 5 insuflaţii iniţiale CF. TEHNICII DE VENTILAȚIE ARTIFICIALĂ GURĂ-LA-

GURĂ-ȘI-NAS înainte de a începe compresiunile toracice.

În timpul acestor prime 5 insuflaţii, salvatorul va fi atent la reacţiile sugarului (mişcări, tuse şi

reluarea respiraţiei normale).

8-Vom practica reanimarea cardio-pulmonară asociind compresiunile toracice şi ventilaţia

artificială

Vom continua reanimarea:

Vom realiza 15 compresiuni toracice CONFORM TEHNICII DE EFECTUARE A COMPRESIUNILOR

TORACICE LA SUGAR (SUB UN AN)

I. După efectuarea compresiunilor toracice, vom reaşeza capul sugarului în poziţie neutră, îi vom

ridica bărbia şi vom realiza 2 insuflări;

II. Ne vom muta fără întârziere degetele pe stern şi vom realiza o nouă serie de compresiuni

toracice. Vom continua astfel alternând 15 compresiuni cu 2 insuflaţii.

Frecvenţa compresiunilor toracice este identică celei de la adult şi de la copil; trebuie să fie mai

mare de 100/min. fără a depăşi 120/min.

TEHNICA DE VENTILAȚIE ARTIFICIALĂ GURĂ-LA-GURĂ-ȘI-NAS

La sugar, trebuie aleasă tehnica de ventilaţie gură-la-gură-şi-nas.

Această tehnică este diferită de cea gură-la-gură prin următoarele (fig. 13):

I. Capul sugarului trebuie pus în poziţie neutră

II. Salvatorul acoperă cu gura sa în acelaşi timp gura şi nasul victimei;

III. Volumul insuflaţiilor, necesar pentru a face pieptul copilului să se ridice, este mai mic decât la

adult.

Fig. 13 Ventilaţie gură la gura şi nasul sugarului,

menţinând mentonul şi capul în poziţie intermediară

TEHNICA COMPRESIUNILOR TORACICE LA SUGAR (SUB VÂRSTA DE UN AN)

I. Vom repera extremitatea inferioară a sternului la joncţiunea cu ultimele coaste (apendicele

xifoid)

II. Vom plasa pulpa a două degete ale unei mâini la un deget deasupra acestui reper;

III. Vom comprima în ritm regulat sternul cu pulpa celor două degete, pentru a ”deplasa” sternul la

aproximativ 1/3 din înălţimea toracelui sugarului, cu o frecvenţă de cel puţin 100/min. dar fără

a depăşi 120/min.;

IV. După 15 compresiuni, vom readuce capul sugarului în poziţie neutră, îi vom ridica mentonul şi

vom realiza 2 insuflaţii;

V. Vom readuce imediat degetele la poziţia iniţială pe torace şi vom realiza încă 15 compresiuni;

VI. Vom continua să alternăm 15 compresiuni sternale cu 2 insuflaţii, sau pentru laici, 30

compresiuni sternale cu 2 insuflaţii la fel ca la adult şi la copil.

Toracele trebuie să îşi reia dimensiunea iniţială după fiecare compresiune; este imperativ ca după

fiecare compresiune să se permită toracelui să revină complet pentru ca eficienţa compresiunilor să fie

maximă, permiţând inimii să se umple de sânge.