Summitul de la Rio a permis, pentru prima dată, încheierea unor acorduri pentru protecţia naturii, la nivel planetar, la 20 de ani după prima Conferinţă a Naţiunilor Unite privind mediul înconjurător, de la Stockholm, transmite AFP.

La "Summitul planetei Terra" de la Rio de Janeiro (3-14 iunie 1992), statele participante au adoptat trei serii de recomandări: Agenda 21, Declaraţia de la Rio asupra mediului înconjurător şi dezvoltării şi Principiile privind pădurile. De asemenea, au fost semnate două convenţii cu caracter general şi, în fapt, prea puţin constrângătoare, care fuseseră adoptate cu câteva săptămâni înainte: Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind modificările climaterice şi Convenţia asupra biodiversităţii.

În final, participanţii la summitul de la Rio au decis să deschidă oficial negocieri asupra unei a treia convenţii, privind combaterea deşertificării, fenomen care afectează un sfert din terenurile dintr-o sută de ţări, aproape toate în curs de dezvoltare.

Agenda 21, sau "planul mondial de acţiune pentru o dezvoltare durabilă" în secolul 21, formulează 2.500 de recomandări pentru a face compatibile creşterea economică, progresul social şi ecologia.

A fost de asemenea adoptată şi "Agenda Locala 21" care să permită administratiilor locale din întreaga lume să-şi definească dezvoltarea durabilă pe termen mediu şi lung.

Ca urmare a Conferinţei de la Rio, numeroase comunităţi locale au trecut la elaborarea propriilor planuri de dezvoltare durabilă, astfel încât, în Europa sunt peste 300 de oraşe care au aplicat deja Agenda Locală 21.

Declaraţia de la Rio enumeră 27 de principii pentru exploatarea resurselor naturale, mai ales principiul precauţiei.

Principiile privitoare la păduri au fost adoptate din cauza absenţei unei veritabile Convenţii pentru protecţia acestora.

Convenţia climatului, ratificată de 186 de ţări şi care a intrat în vigoare în martie 1994, este considerată principala reuşită a summitului de la Rio. Ea a fost înăsprită de Protocolul de la Kyoto, acordul de mediu cel mai constrângător în prezent.

Protocolul impune ţărilor industrializate reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Actul a fost adoptat în decembrie 1997, de 159 de ţări, şi semnat ulterior de 84 dintre acestea. El a fost ratificat de 77 de ţări dar respins de Statele Unite în martie 2001. Intrarea sa în vigoare depinde, în acest moment, doar de ratificarea de către Moscova, prevăzută pentru 2003.

Convenţia privind biodiversitatea biologică, ratificată de 183 de ţări, în vigoare din decembrie 1993, stabileşte suveranitatea statelor asupra speciilor vii (animale, plante, bacterii, gene) de pe teritoriul lor şi "împărţirea echitabilă a avantajelor" obţinute din exploatarea resurselor genetice ale suduli de către societăţile multinaţionale din nord.

Acest tratat a determinat crearea protocolului de la Cartagina privind biosecuritatea adoptată în ianuarie 2000, la Montreal, semnat de 103 ţări.

Protocolul de la Cartagina autorizează un stat să interzică importul de organisme modificate genetic (OGM) în virtutea principiului precauţiei. Totuşi, actul nu a fost ratificat decât de 22 de state, în timp ce are nevoie de 50 de ratificări pentru a intra în vigoare.

Convenţia privind lupta împotriva deşertificării, adoptată în iunie 1994 şi ratificată de 181 de ţări, a intrat în vigoare în decembrie 1996. Din lipsa mijloacelor financiare, dispoziţiile sale au rămas în mare parte doar pe hârtie.

Declaraţia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare (Declaraţia de la Rio)(1992)

Preambul

Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite despre Mediu şi Dezvoltare, оntrunită la Rio de Janeiro оntre 3 şi 14 iunie 1992, reafirmвnd Declaraţia de la Conferinţa pentru mediul ambiant a Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptată la Stockholm оn 16 iunie 1972 şi străduindu-se să o dezvolte, avвnd ca ţel stabilirea unor raporturi globale noi şi echitabile prin crearea de noi nivele de cooperare оntre state, sectoarele cheie ale societăţii şi oameni, colaborвnd оn vederea оncheierii unui acord internaţional care să respecte interesele tuturora şi să protejeze integritatea globală a sistemului ambiant şi al dezvoltării, recunoscвnd natura integrală şi inter-dependentă a Pămвntului, casa noastră, proclamăm urmatoarele:

Principiul 1

Oamenii se află оn centrul strădaniilor noastre pentru o dezvoltare susţinută. Ei au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă оn armonie cu natura.

Principiul 2

Оn conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile de drept internaţional, Statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse оn baza propriilor politici de protecţie a mediului şi a dezvoltării şi responsabilitatea să se asigure că activităţile din propria jurisdicţie sau aflate sub propriul control nu provoacă pagube mediului ambiant din alte State sau unor zone aflate оn afara limitelor jurisdicţiei naţionale.

Principiul 3

Dreptul la dezvoltare trebuie оndeplinit astfel оncвt să respecte оn mod echitabil necesităţile de dezvoltare şi mediu ale generaţiilor prezente şi ale celor viitoare.

dezvoltarea durabilă-- presupune amenajarea şi conservarea resurselor naturale şi

orientarea schimburilor tehnice şi instituţionale într-o manieră care să satisfacă nevoile

generaţiilor actuale şi viitoare conservarea terenurilor, apelor şi patrimoniului fito-

zootehnic, utilizarea de materiale nepericuloase pentru mediu, tehnic bine adaptate,

economic viabile şi socialmente acceptabile. Cu alte cuvinte, durabilitatea nu se limitează

doar la aspecte ecologice ale dezvoltării durabile, din contra, concepţia are un caracter global,

toţi factorii agronomici, economici şi sociali fiind de o importanţă egală şi se referă la

optimizarea resurselor, la gestiunea mediului şi la asigurarea unor producţii abundente şi

stabile.

Principiul 4

Pentru a putea obţine o dezvoltare susţinută, protecţia mediului va constitui o parte integrantă a procesului de dezvoltare şi nu poate fi considerată separată de acesta.

Principiul 5

Toate statele şi toţi oamenii vor coopera оn misiunea esenţială de a eradica sărăcia, ca o cerinţă indispensabilă pentru o dezvoltare susţinută, pentru a scădea disparităţile din standardele de viaţă şi pentru a veni mai bine оn оntвmpinarea necesităţilor majorităţii oamenilor din lume.

Principiul 6

Situaţia specială şi necesităţile ţărilor оn curs de dezvoltare, оn special cele cel mai putin dezvoltate şi cele cu cel mai vulnerabil mediu, vor primi o prioritate specială. Acţiunile internaţionale оn domeniul mediului şi dezvoltării vor trebui, de asemenea, să corespundă intereselor şi necesităţilor tuturor ţărilor.

Principiul 7

Statele vor coopera оn spiritul parteneriatului global pentru a conserva, proteja şi restabili sănătatea şi integritatea ecosistemului Pămвntului. Оn ceea ce priveşte diferitele contribuţii la degradarea mediului global, Statele au obligaţii atвt comune cвt şi diferite. Ţările dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o au оn urmărirea internaţională a unei dezvoltări susţinute, оn concordanţă cu presiunile pe care societăţile lor o aplică mediului global şi cu resursele tehnologice si financiare de care dispun.

Principiul 8

Pentru a obţine o dezvoltare susţinută şi o calitate mai ridicată a vieţii oamenilor, Statele ar trebui să reducă şi să elimine tiparele nesusţinute de producţie şi consum şi să promoveze politici demografice potrivite.

Principiul 9

Statele vor trebui să coopereze pentru a оntări capacitatea de construcţie internă pentru o dezvoltare susţinută оn vederea оmbunătăţirea оntelegerii ştiinţifice prin schimburi de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice, şi prin intensificarea dezvoltării, adaptării, difuzării şi transferului de tehnologii, incluzвnd tehnologiile noi şi inovatoare.

Principiul 10

Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea tuturor cetăţenilor interesaţi, la un nivel relevant. La nivel naţional, fiecărui individ i se va asigura accesul la informaţiile deţinute de autorităţile publice ce privesc mediul, inclusiv la informaţii despre materiale şi activităţi periculoase din comunitatea lui, precum şi participarea la procesul de luare a deciziilor. Statele vor facilita şi оncuraja conştiinţa şi participarea publică facвnd informaţiile disponibile peste tot.

Se va stabili accesul efectiv la procedurile juridice şi administrative, inclusiv de reparare şi remediere.

Principiul 11

Statele vor aproba o legislaţie de mediu eficace. Standardele de mediu, obiectivele şi priorităţile conducerii vor trebuie să reflecte contextul de mediu şi dezvoltare asupra cărora acestea sunt aplicate. Standardele aplicate de unele ţări ar putea fi nepotrivite şi nejustificate din punct de vedere al costurilor economice şi sociale pentru alte ţări şi mai ales pentru ţările оn curs de dezvoltare.

Principiul 12

Statele vor trebui să coopereze pentru a promova un sistem economic deschis şi permisiv care să ducă la o creştere economică şi o dezvoltare susţinută оn toate ţările, pentru a se adresa mai bine problemelor de degradare a mediului. Politica mediului оn ceea ce priveşte comerţul nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nejustificată sau o restricţie deghizată asupra comerţului internaţional. Trebuie evitate acţiunile unilaterale pentru a face faţă unor provocări de mediu din afara jurisdicţiei ţării. Măsurile de mediu aplicabile problemelor transfrontaliere sau globale de gen trebuie, pe cвt posibil, să se bazeze pe un consens internaţional.

Principiul 13

Statele trebuie să-şi elaboreze legi naţionale privind răspunderea şi compensarea victimelor poluării şi a altor pagube aduse mediului. De asemenea, Statele trebuie să coopereze cu o mai mare promptitudine şi determinare pentru a elabora legi internaţionale suplimentare referitoare la răspunderea şi compensarea efectelor nefavorabile produse prin prejudicii aduse mediului prin activităţi aflate оn propria jurisdicţie sau sub propriul control, оn zone aflate оn afara jurisdicţiei naţionale.

Principiul 14

Statele trebuie să coopereze efectiv pentru a descuraja şi preveni mutarea şi transferul către alte State a oricaror activităţi şi substanţe care pot cauza degradări de mediu severe sau care pot fi dăunătoare sănătăţii oamenilor.

Principiul 15

Pentru a proteja mediul, Statele vor folosi o abordare precaută, in funcţie de capacităţile lor. Оn cazurile оn care există pericolul producerii unor pagube severe sau ireversibile, nu se va utiliza ca argument lipsa certitudinii ştiinţifice integrale, pentru a amвna aplicarea unor măsuri eficiente sub aspectul costurilor, оn vederea prevenirii producerii degradării mediului.

Principiul 16

Autorităţile naţionale trebuie să facă eforturi pentru a promova internalizarea costurilor pentru protecţia mediului şi utilizarea instrumentelor economice, luвnd оn considerare abordarea conform căreia, оn principiu, poluatorul trebuie să suporte costul poluării, cu preocuparea cuvenită pentru interesul public şi fără a distorsiona comerţul şi investiţiile internaţionale.

Principiul 17

Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument naţional, va fi folosit pentru activităţi propuse care sunt predispuse a avea un impact advers important asupra mediului şi sunt subiect al unei decizii a unei autorităţi naţionale competente.

Principiul 18

Statele trebuie să notifice imediat alte State cu privire la orice dezastre naturale sau alte cazuri de urgenţe pentru care există probabilitatea de a produce efecte păgubitoare bruşte mediului din alte State. Comunitatea internaţională trebuie sa faca toate eforturile pentru a ajuta Statele afectate de astfel de situaţii.

Principiul 19

Statele trebuie să furnizeze din timp Statelor potenţial afectate notificări preliminare şi relevante privind activităţile care pot avea un impact transfrontalier nefavorabil asupra mediului şi se vor consulta cu acestea de la оnceput şi cu bună credinţă

.

Principiul 20

Femeile au un rol vital оn administrarea mediului şi a dezvoltării. Participarea lor deplina este de aceea esenţială pentru a obţine o dezvoltare susţinută.

Principiul 21

Creativitatea, idealurile şi curajul tineretului lumii vor trebui mobilizate pentru a crea un parteneriat global in vederea obţinerii unei dezvoltări susţinute şi pentru a asigura un viitor mai bun pentru toţi.

Principiul 22

Indigenii şi comunităţile lor precum şi alte comunităţi locale au un rol vital оn administrarea mediului şi a dezvoltării datorită cunoştinţelor şi a practicilor tradiţionale ale acestora. Statele trebuie să recunoască şi să susţină identitatea, cultura şi interesele lor, şi să dea posibilitatea participării lor efective la un proces susţinut de dezvoltare.

Principiul 23

Mediul şi resursele naturale ale oamenilor aflaţi sub opresiune, dominaţie sau ocupaţie vor fi protejate.

Principiul 24

Starea de război este inerent distrugătoare pentru dezvoltarea susţinută. De aceea, statele trebuie să respecte legile internaţionale care protejează mediul ambiant оn momentul unui conflict armat şi să coopereze pentru a le putea dezvolta ulterior, dacă este necesar.

Principiul 25

Pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului sunt interdependente şi indivizibile.

Principiul 26

Statele vor rezolva toate disputele de mediu оn mod paşnic şi prin metode potrivite оn concordanţă cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Principiul 27

Statele şi popoarele vor coopera оn bună credinţă şi оn spiritul parteneriatului pentru оmplinirea principiilor incluse оn această Declaraţie şi pentru dezvoltarea ulterioară a legilor internaţionale оn privinţa dezvoltării susţinute.

Conventia de la Rio de Janeiro (adoptata în anul 1992) are ca scop protectia biodiversitatii, folosirea durabila a resurselor de mediu, împartirea judicioasa a avantajelor care decurg din folosirea resurselor genetice, precum si asigurarea resurselor financiare necesare în acest scop. Pe baza conventiei Partile Participante trebuie sa elaboreze strategii si programe nationale pentru pastrarea biodiversitatii si folosirea durabila a acesteia, iar prevederile acestor strategii sa fie parte integranta din planurile si politicile economice. Primul pas în eleborarea acestor strategii este identificarea componentelor biodiversitatii care trebuie protejate. Astfel, conventia prevede ocrotirea sistemelor ecologice si mediilor de viata care adapostesc o diversitate specifica ridicata si numeroase specii endemice si periclitate, sau care asigura conditiile necesare speciilor migratoare, de asemenea prevede conservarea speciilor periclitate, a comunitatilor si genofondurilor. Conventia prezinta principiile fundamentale ale dezvoltarii durabile si subliniaza importanta colaborarii internationale în luarea deciziilor. Contine, de asemenea numeroase principii si reglementari privind cercetarea, educatia, informarea si executarea studiilor de impact pentru minimalizarea efectelor distrugatoare ale activitatilor antropice asupra mediului. Sunt reglementate folosirea resurselor si tehnologiilor genetice si transferarea acestora, schimbul de informatii pentru formarea colaborarii stiintifice si tehnologice internationale, precum si pentru aplicarea tratamentelor biotehnologice si împartirea veniturilor realizate pe seama acestora. Conventia reglementeaza asigurarea si gestionarea resurselor financiare astfel încât sa fie favorizate tarile în curs de dezvoltare, bogate din punct de vedere al biodiversitatii. România a semnat Conventia de la Rio de Jneiro înca de la înfiintare.

2.3.Rio de Janeiro - Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si DezvoltareaAceasta conferinta s-a desfasurat la Rio de Janeiro (Brazilia, America de Sud) in perioada 3-14 Iunie 1992, fiind o adaugare/prelungire a Conferintei Natiunilor Unite privind Mediul Uman de la Stockholm din 16 Iunie 1972. “Cu dorinta de a restabili un nou si echitabil parteneriat global, prin creearea unor noi nivele de cooperare intre: state - sectoarele principale ale economiei – oameni, liderii Natiunilor Unite au stabilit 27 de principii. Aceasta conferinta a consacrat definitiv conceptul de dezvoltare durabila si a adoptat Agenda 21.Principiul 1: Fiinta umana este in centrul problemei legate de dezvoltare durabila, fiind “condamnata” la trairea unei vieti productive si sanatoase in comuniune cu natura. Pe de alta parte, statele au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, indeplinind politicile legate de dezvoltare si mediu si asigurandu-se ca activitatile lor nu au repercursiuni asupra mediului inconjurator. Statele trebuie sa coopereze in spiritul unui parteneriat global pentru a conserva, proteja si restaura sanatatea si integritatea ecosistemelor (principiul 7), pentru a atinge un nivel ridicat al dezvoltarii si o mai mare calitate a vietii pentru toti oamenii, statele trebuie sa reduca si sa elimine modelele nesustenabile a productiei si a consumului si sa promoveze politici adecvate (principiul 8), autoritatiile nationale trebuie sa se straduiasca sa promoveze internalizarea

costurilor legate de mediu folosind instrumente economice(principiul 16), populatia trebuie sa coopereze in buna intelegere si intr-un spirit al parteneriatului pentru indeplinirea principiilor tratate in aceasta declaratie (principiul 27).”