Sufletul_metalic Al Orasului
1
a Stănescu metalic al oraşului ară şi orizontul coboară. ridică un cartier spre lună. de fier, de cabluri întinse. menilor încep să apună. braţul, umbra lui ascuţită pătul străzii de unde vii, necunoscut, ş fi zvârlit la întreceri o lance primeşti nepăsător în scut. tul de metal al oraşului. i apari în pieţele ovale: , s-a făcut seară. Încep serbările! ale bărbăteşti par două macarale) c uneori, când mă-ntorc de la lucru. izbesc în stele şi ele răsună. l stâlpilor zvelţi, când mă-ntorc u, al oraşului se ridică la lună. nosc nicviodată de la prima privire; un alt chip. ri ca o schelă îndrăgostită l zenit.
-
Upload
petru-acozmei -
Category
Documents
-
view
213 -
download
0
description
Nichita Stanescu
Transcript of Sufletul_metalic Al Orasului
Nichita Stănescu
Sufletul metalic al oraşului
Se face seară şi orizontul coboară.Oraşul îşi ridică un cartier spre lună.E un sunet de fier, de cabluri întinse.Umbrele oamenilor încep să apună.
Când ridic braţul, umbra lui ascuţităizbeşte capătul străzii de unde vii, necunoscut,de parcă-aş fi zvârlit la întreceri o lancepe care o primeşti nepăsător în scut.
Eşti sufletul de metal al oraşului.În amurguri apari în pieţele ovale:- Cetăţeni, s-a făcut seară. Încep serbările!(Braţele tale bărbăteşti par două macarale)
Te-ntâlnesc uneori, când mă-ntorc de la lucru.Gândurile izbesc în stele şi ele răsună.De-a lungul stâlpilor zvelţi, când mă-ntorc
un cartier al oraşului se ridică la lună.
Nu te recunosc nicviodată de la prima privire;iei mereu un alt chip.Azi mi-apari ca o schelă îndrăgostităde tainicul zenit.
