Universul Literar No. 24. — 2 — Lunî,' 13 (25) Iunie 1894.

C a l e n d a r p e 1 8 9 4 Ortodox

Duminecă, 12 Iunie. — Onufrie cel mare . ;

Catolic

Duminecă, 24 Iunie. — f Ion Bote­zătorul.

Soarele rësare la 4.17; apune la 7.47

SEPTÀMÀNA Evenimentul cel maî însemnat al sëp-

tëmâneï trecute e prinderea bandei luî Mărunţelu, cu căpitan cu tot.

împrejurări le în carï s'a făcut prin­derea dibaciului tîlhar, care şi-a rîs de poliţie şi de potere atâta vreme, sunt foarte curioase. Totuşî, faptul principal care rezultă din peripeţiile acesteî prin­deri e că Mărunţelu, dacă n 'ar fi fost trădat, ar fi rëmas şi până acuma liber.

Cel d'întêiu care a găsit firul, e co­misarul Virgiliîi Ionescu, din Craiova, care, îmbrăcat ţerăneşte, urmăria de mal multă vreme pe bandiţi.

Acum vre-o zece zile, comisarul vëzu ieşind dintr'o cârciumă pe un ţoran bë-trân pe care'l cunoştea, anume Ion Un-gureariu. Ţeranul avea vre-o şapte pa­chete de tutun, pe care le băgă într'o traistă şi le dete unul- copil, care aş­tepta la uşa'Qârciumeî, şoptindu'î ceva.

— Nu e lucru curat ! 'şî-o 'fi zis co­misarul, căci pofti îndată pe ţeran la poliţie. . Açi, mal de voie, maî de nevoie, bë

t renul mărturisi că Mărunţelu a fost la via unul anume Ioniţă Puţureanu, din marginea Craioveï. «Më tem însă, adaose el că baba mea nu seva învoi, de frică, ca să vi-i dăm pe hoţî.»

Şi baba a fost adusă la Craiova, dăs­călită poliţieneşte bëtrâna se învoi ea să facă isprava.

Ea şi spuse poliţaiului: «Dumineca ce vine, s'au învoit să vie să prânzea­scă toţi la vie, spre seară.»

Prefectul chemă pe un doctor, dă­dură opium femeii, ca să, toarne ho­ţilor în beutură. • .

Aceasta, ca să fie mal •puţin dure­roasă trecerea bandiţilor de lâ liberta­tea codrilor, la întunericul încbisoriî, ar zice unii, cari aü multă încredere în delicateţa poliţiei faţă cu bandiţii.

Cred că la cheltuiala pe care a fă-cut 'o poliţia.cu narcotice a contribuit puţin şi frica pe care oamenii agieî o aveau ca să dea peste hoţi neadormiţi.

Dar, doctoria a fost de "prisos, căci tâlharii aü fost deranjaţi mai înainte de banchet.

In dumineca cu pricina, patru oa­meni din bandă ati fost prinşi la Cra­iova, într 'o odaie pe care o aveau cu chirie.

Hoţii dejunau, cu o frigare bună de miel pe masă şi cu o sumă de clondi­re cu vin. Aveau bucăţi de salam a-târnate prin cuie.

Indivizii au declarat imediat că sunt de ai lui Mărunţelu.

Potera condusă plecă îndată la via d-lui Puţureanu.

Mărunţelul, care aştepta în ceardacul cramei sosirea tovarăşilor, zări potera înainte ca ea să se fi apropiat de cramă.

Ca să distreze atenţiunea urmărito­rilor, tâlharul porni în goană pe Ion Mămăligă, una din gazdele sale, cu scop ca potera, luăndu'l drept Mărun­ţelu, să alerge după el şi şa lase ban­ditului timpul să fugă.

Stratagema însă pentru nenorocirea lui Mărunţelu a fost simţită şi dejucată.

Câţi-va călăraşi se rupseră din poteră, a lergară după Ion Mămăligă şi puseră mâna pe dênsul în vreme ce prefectul şi căpitanul Forăscu cu restul potere! înaintau spre cramă.

Ajunşi la cramă, prefectul şi şeful poliţiei de siguranţă somează pe Mă­runţelu să se predea. Tâlharul refuză. Călăraşii t rag 4 gloanţe. Se aude un «aoleü!», dar nici după aceasta bandi tul nu se predă. Atuncî sergentul Sőre şi un gardist se reped în pod, pun mâna pe Mărunţelu, '1 leagă cobză şi'l dă jos.

Şi aşa se închee şi povestea Mă­runţelului, care plictisise atenţia pu­blicului.

Căci, ori ce poveste, cât de mişcătoa­re, t rebue să se isprăviască odată.

Dar, când scapi de unele dai de al­tele. . In Dobrogea, o tâlhărie «à la Mărun­

ţelu» s'a întêmplat. 0 bandă de 7 inşi, se duc spre seară

la un ţeran, anume Ciocan, în apropi­ere de Constanţa, intră în casă, îl tor­turează şi îl jefuesc.

La ţipetele nenorocitului, oamenii din sat sar cu toţii.

Alţi bandiţi s'ar fi dat prinşi, dar a-ceştia, mai isteţi, luară cu denşiî o fe­tiţă a lui Ciocan şi la o mică depărtare, începură să parlamenteze cu sătenii.

— Dacă săriţi asupra noastră, omo-rîm copila.— Şi, zicênd aceasta, unul apropia un cuţit de gâtul fetei.

Sătenii, ca să scape fata, au lăsat pe tâlhari să se depărteze până în apro­piere de pădure ; hoţii aü lăsat apoi fata şi ati dispărut.

Nemulţumire pe bieţii preoţi. După ce sunt ameninţaţi să li se schimbe costumele, ca la cucoane, mitropolitul printr 'o circulara, a oprit pe preoţi de a umbla călare, în căruţă deschisă, pre­cum şi de a'şi mâna singúri caii.

Deci, preoţii vor trebui să aibă nu­mai de cât cupea, sau să. umble în chervane. , . . ,

Prin urmare preoţii vor avea, obli­gatoriu, vizitiu,—fără să li se dea vre-o plată deosebită pentru aceasta.

Adică, drept vorbind, bieţii popi, vor trebui să meargă mereu apostoliceşte chiar ologi să fie, saü cm., velocipedul.'

In adevër, în sfinţita ordonanţă ar-chipăstorească nu se pomeneşte nici o popreală a întrebuinţării acestui mijloc de locomoţiune.

La liceul unguresc din Bucureşti de pe strada Calvină, în mijlocul capitalei ţerei româneşti, se practica maghiari­zarea. •

Nu e o. glumă. Ianoşii şi Bodoriî cari sunt belferi la această scoală, interzic elevilor români de a ,vorbi între eî ro­mâneşte.

Asta e o culme ! Ministerul instrucţiei a luat mësurî.—

Më mir, numai, ce ati românii d e ş i trimit copiii într'o şcoală ungurească ?

Pe de o parte, Iştvanii au dreptate să cam rîdă de noi..

Sunt oameni cari înţeleg într 'un mod foarte ciudat datoria pe care o a r e fie­care de a-şi plăti chiria.

La Bacău, proprietarul unei case, St. Pavli, se prezintase la chiriaşul sëti, unul Haidäü, ca să-şî plătească chiria la Sf. Gheorghe. Haidäü se rugă sătl ierte .pentru câte-va zile, сД-ï ^ а д ф і а .

Ducéndu-se din noü zilele trecute ca să ceară bani, chiriaşul începu să'l în­ju r e . Pavli trage lui Haidäü o palmă, iar acesta dădu brînci proprietarului, care se rostogoli pe scări şi-şL rup­se un picior.

Din pricina asta, peste câte-va zile, Pavli muri, iar Haidäü a fost arestat.

In străinătate, a făcut senzaţie încer­carea de omor în contra d-luî Crispi, primul ministru al Italiei. Celebrul băr­bat de stat n'a fost atins.

Ceva ciudat : Se zice că Papa pri­mind vestea, ar fi căzut abă tu t pe un scaun, de părere de reü. • . Cine o crede, să-î fie de bine.

In Ungaria camera magnaţilor a votat legea căsătoriei civile, de şi o respin­sese înainte.

Dar, parlamentele, chiar cele compu­se din magnaţi , se domesticesc.

Unde mal pul că ati circulat şi o mulţime de bani cu un miros vag de usturoiul

gustul mătuşei... Aşa a crescut ea... Suferind zi şi

noapte ani îndelungi, până ce a ajuns fată, fată mare şi frumoasă... .

In ciuda suferinţelor, ea ' se desvol-tase, se făcuse un înger de frumuseţe...

Dar încă suferea...

SUFERINŢELE VIEŢEI Muma fericită

S'a mări tat !... E aşa de fericită ! Bărbatul ei e bun... O iubeşte mult... A luat'o din dragoste... Ce viaţă senină are să ducă!...

Până aci a suferit mult, foarte mittlt... A crescut pé mâini streine, pe mâinele unei mătuşe rea şi^cicălitoare...

Părinţii aü lăsat'o micuţă în lume... Micuţă de tot, pe când d'abia putea să gângăvească : Măniiţo... Ţătiţă...

I-a uitat însă curênd... Copilăria uită iute durerile ; rîsul, bucuria sunt ale eî...

De aci'ncolo, cu cât a crescut, a în­ceput să simtă lipsa părinţilor...

Mătuşa el o punea la fel-de-fel de lucruri grele... Şi, dacă ea nu isbutea să le facă în tocmai după pofta mătu­şei, atuncî era vai şi amar de t rupu-leţul ei... -••?.*-

Mătuşa o bătea, o bătea câineşte... Şi micuţa îşi îneca lăcrămile, îşi înă­

buşea suspinele cari îi sfîşiau pieptul, şi se nevoia să facă aşa ca să fie pe

Norocul îî scoase în calo pe Ionel... A fost destul câte-va priviri înflăcăra­te... A fost destul câte-va cuvinte dulci de iubire tainică, pentru ca sermana ei inimă să bată într 'un chip neobici-nuit, pentru ca. întreaga ei fiinţă să fie coprinsă de o simţire nouă, nepricepută de ea... ' •

Ea, oropsita, ea, • prigonita, simţi că înviorează, că vede deschizéndu-se o

: viaţă necunoscută în. calea ei, o viaţă fericită, lipsită de chinuri îndurate, pli­nă de farmec, de iubire...

1 Şi fără să ştie pentru ce şi cum, iubi Í pe Ionel... II iubi din toată puterea su-! fiefului ei nevinovat, din toata inima

eî însetată de dragoste, de iubire do­rită...

Şi când Ionel îi 'zise : — Vrei, Mărioara'să fii nevasta mea ?.. E a . n u găsi alt lëspuns, • de cât la-

crămi de bucurie, de cât hohote isbuc-nite de multă fericire...

Ionel o atrase la sînul sëu.„ Roşie ca o cireaşă-în luna lui Cireşar, Mărioara îşi ascunse capul la sinul-lui..:

Suspina, fără să poată îngâna ceva... Ionel o sărută pe frunte, Mărioara în

culmea fericire!', ca recunoştinţă ne­mărginită îi sărută mâna...

Şi-atât...

E nevasta lui... E fericită. Toate su­ferinţele trecute sunt uitate...

E rai în casa lor... La anul, o fetiţă Didina, veni să puie chiag traiului lor fericit...

Toate comorile de iubire ale tatălui şi mai cu seamă ale inumeï, se rever­sant, asupra acestui rod al dragostei lor.

Ce fericiţi erau!. . . Gângăvelile fetiţei, făceau bucuria

lor... Era ceva drăguţ să'i vezi pe a-mêndoï cum îşi dispută mângâierile fe­tiţei, ca re . cu. mânuţa ei durdulie, îi ciupia de obraz făcend un haz nespus.

Toată ziua Didina era în braţe... Tre­cea din braţele unuia în braţele celui-l'alt... Şi fericirea, mulţumirea lor su­fletească eraü nespus de mari...

Ş'aşa crescu Didina. Desmierdată de tată, resfăţată de mumă care căuta ca fiica eî să n 'aibă nici cea mal mică ideie de chinurile vieţei îndurate de dênsa...

*

Didina e de opt-spre-zece ani... Face cinste frumuseţei mamei ei... E tocmai Mărioara când era de aceiaşi verstă.

Mama e fericită, nu se poate mai fericită ! Ce de- visuri împleteşte pen­tru viitorul fiicei ei!., .

Dar acea frumuseţe răpitoare, acel boboc de trandafir, spre groaza,mumei şi a tatălui, se păli într'o bună zi...

Trei luni de-arêndul zi cu zi, în acel culcuş al fericirei, al dezmierdărilor nespuse, domni suferinţa, durerea crîn-cenă...

Lacrămi amare versaü părinţii în ju­rul fetei lor suferinde...

încetul cu încetul, Didina se stingea, pierea...

O receală, o mică receală, făcuse din acel corp încântător, o fantomă, ceva ca în basme...

Părinţii se uscaü de, durere, se sfî­şiau de amărăciune.

Şi într 'o zi cupa amară se umplu.... Didina sbură la ceruri între îngeri, se­menii ei...

Oh !...' lovitura a fost grozavă... Nici pic de lacrămi nu se mai zări în ochii Mărioarei... , ' Era statuia desperărei.. .

Cu ochii sticloşi şi ţ intă se uita la copilita ei neînsufleţită, la bucuria: ei pierdută, la fericirea eî răpită.

Nici o putere omenească n'a putut s'o despartă o zi şi o noapte de acel corp iubit çare a fost fericirea vieţei ei în tregî...

Şi când lutul acoperi de veci acél corp iubit, un ţipet sfîşietor ieşi numai din pieptul mumei... Un ţipet grozav urmat 4 ' tm Jifuot de" rîs sgoraotos... "•»•• .*""-•;•' . ~ v ' . '." ' .-"V-1' . . ' . .

Era fericită!... Mumă fericită!... Marion.

0 NOAPTE m Pe un ger de crapă piatra. Ca varga t remurând, Am stat o noapte 'ntreagă La pândă aşteptând.

De mult nu te vëzusem, Doream a te vedea Şi ochi'mi s'aţintiră Pe scumpa: ta perdea.

La fie-ce mişcare Ce pare că făcea, Prin corpul meü un farmec Ca fulgerul trecea.

Deşartă aşteptare ! Nu .te-am putut z ă r i ! Trecuse noaptea 'ntreagă Se lumina de zi.

Şi eü, Га ta fereastră, Ca spectru îngheţat, O noapte grea de iarnă, Plângênd, am tremurat .

Când soarele, îh fine Pe cer, a resărit, Atuncî îţi vëzui chipul La geamul aburit.

Л т оіат să'ţî spun durerea-mi Şi cât am aşteptat. Dar ale mele buze, De ger s'aü încleştat.

Ai rîs atuncî de. mine Şi eu m'am dus plângênd, C a m aşteptat o noapte, La pândă tremurând.

De-atunce o dorinţă In pieptul meü hrănesc, Un dor de rëzbunare, In inimă simţesc :

Aşi vrea ca să îngheţe Un ger inima ta Ş'amorul nicï odată Să nu'l mai poţi gusta !

CAROL SCROB.

Ş T I I N Ţ A .'Nană aplicare a mlfureX de cărbune. -Con­

curenta limbilor. — Strămoşii microbilor noş­tri. — Nou metal pentru monede).

* Sulfura- de cărbune, fiind întrebu inţată de înveţatul francez Aimé Girard pentru distrugerea parazitului sfeclei (Heterode'*a Schachtii), s'a aflat ca bună ca excitant pentru vegetaţiune.

Sulfura de cărbune dă.forţă de creş­tere grâului, ovëzuluï, trifoiului şi car­tofilor.

Recoltele acestor diferite plante au sporit de la lő la 70 la sută, prin în­trebuinţarea substanţei aceştia, fără ca să se fi adăogat nici un îngrăşăment. Câmpiile fuseseră t ratate cu sulfura de cărbune înainte de semonătură.

Sulfura de cărbune mi ucide micro­bii şi bacteriile leguminoaselor, atât de necesari desvoltării acestor plante, pre­cum nici microorganismele vitrificaţiu- ' nil. D. Aimé Girard, crede că acţiunea el se întinde numai la insectele adulte şi la unele larve, diti care pe unele le taie şi le rănesc.

Chestia de a se şti dacă practica a-gricolă va putea trage foloase din a-cest procedeu nu e deslegată, căci doza de sulfura de cărbune prin care s'a sporit recolta reprezintă o cheltuială care nu poate fi mai mică de 1000 fr. de hectar.

*Aimericaniï cred că nu maî e folo­sitor să înveţe cine-va latineşte, limba ştiinţifică internaţională prin excelenţă.

Ei susţin că .limba dominantă a vii­torului va fi negreşit cea englezească.

In unul 1806, erau vorbite pe tot pă-mêntu l : Limba franceză 19°/ 0 acum e vorbită-de 12.7% Limba g e r m a n ă 18.7"/o » •» » » lT.7°/o Limba engleză 12.7% » » » » 27.7%

Dupe cum se vede, cifrele daü drep­tate americanilor cari susţin că încetul cu încetul limba engleză se va impune ca limbă internaţională. Numai eveni­mente neaşteptate să nu producă vre-o schimbare.

? «Microbii noştri», drăguţii de mi­crobi cari ne aduc holera, versatul, an-, ghina, oftica,—multe şi minunate da­ruri,—or fi avut şi el strămoşi în lumea preistorică şi cum or fi fost ei V

Cercetări asupra acestui fapt sunt greü de făcut în păment, din cauza lip­sei în corpul lor, a ori-cărei formaţii

Universul Literar No. 24. — 3 — Luni, 13 (25) Iumo 1 8 9 4 .

solide care sä poată rezista acţ iune! distructive a timpului.

Paleontologistuî Renault a'gäsit totuşi un numër mare de microbi în coproliihe (dijecţiunile fosile ale peştilor carî tră­iau în epoca huilei). Aceşti microbi sunt relativ gigantici, de oare-ce më-soară opt miimî de milimetru lungime.

Se vede că şi microbii au degenerat . Descoperitorul le-a dat numele de

«Bacterium permiense». Cum se vede, vietăţile nu erau mai

fericite în epoca carboriferă de cât as-tă-zi.

* Un noü aliagiü a fost descoperit de d. Hunt în cursul unei serii de expe­rienţe făcute sub auspiciile societate! regale din Londra. E format din 78 părţi aur, şi 22 părţi aluminiu şi are o coloare frumoasă purpurie, cu reflec­te ca rubinul, care' î 'face imposibilă i-mitarea.

Aceasta particularitate face noul a-mestec foarte bun pentru monede.

•Sapiens.

Fra te scump, dorite Тошо, de când nu maî (eşti cu anine

O dor in ţa më coprinde tot prin s tele-acăt i ta !... Caut şi în t r eb î n t r u n a spre-a afla ceva de t ine Şi шб perd în rever ie în dor in ţa de-a te-afla.

Sufer inţe , g â n d u r i negre . . . ş i u n dor f á r a hotare Le înal ţ , cu tainici şoapte, pàn ' l a t ronul cel ceresc; Şi me rog Dumneze i r e ! cu suspin şi cu oftare

'Sil te-arăte p r in t re stele, dac 'aieï n u te 'n tè lnesc !

Căci c redin ţa noas t ră este c'or ce in imă senină Colo'n cer de-aicî se duce , când o viaţă-a suferit ! Cevao. . . dar n ' a m putere să 'n ţ e l eg cea s t eâd iv ină , Care chiar în astă seară cu m â h n i r e m ' a pr ivi t .

Eşti in s teaua ce priveşte, noaptea, până 'n (d imineaţă ,

Cum în j a lea mea adâncă doine triste e u î n g â n ? Spune-mîjfrate scump,o da tă mâng-âe a mea viaţă , Căci de doru-ţ i perd vigoarea, me simt slab

ica u n botrâri !

Şi m 'aş mângâ i a acuma şi c'o ta inică .privire, Când aş şti c â e a ' i trirneasă din dori tele-ţi privir i i Fie ch iar t ransf igura te sub a stelelor sclipire Ar putea să consoleze nc'm])ăcatele-ml s imţ i r i !

Spune-mi pot să am c r a i i n ţ ă c ' a l lăsat să m i să ru te •llaze dulci în nopţi senine, spune'm'í de trăeşt i

(ca stea ! Ştiuc'ata-le s tă ru in ţe .ce-a i depus în clipi t recute , N'ait fost pen t ru viaţă vană . ci e te rn spre-a

( românea.

Spune-mi dacă răsplăt i rea o păstra a ta Urs i tă Sa ţi-o dea acolo u n d e s e ' n c u i u m ' câţi sufer ' jos: Spune'in'i stea, ce 'mi stai în cale şi ce 'ml eşti

.(aşa iubită Toate, spune-le şi tainic, insa ini misterios :

Dacă viaţa ta nu este i n t r ' a stelelor via ţă . Să prive'-iti' gall ieu Ia (ninc ca lumina din făclii;, Iar -de eşti o stea în ce rur i , noaptea pâuă ' n

('dimineaţă, Să im- chemi în a ta cale tot cu raze dulci si vii !

1S9Í, Iunie.. A l . I . Son tu .

Curier judiciar Doué pal me

Naică, bărbat încă în floare, se plim­bă fl aerând pe calea Victoriei...

A ajuns la Episcopie... Cască taman gura la o vitr ină, unde sunt nişte co­roane şi lui che te frumoase, când, de-o-dată, se pomeneşte c'o palmă pe. obra­zul drept, de'i scapără ochii...

Se întoarce şi vede un individ, cu ocini bolixşiţ i , cu faţa palidă, barba

'si perul în neregulă, cu îmbrăcămintea în dezordine... • '

l 'arc a fi un nebun... — D-ta ai dat?. . . îl în t reabă Naică,

•stacojiu pe obrazul lovit şi cu mânia colcotind. în suilct...

— Eü !... rëspunde furios cel-lal't... • - - Şi ai poftă să maî dai V zice Naică

strîngCnd pumnii... — Oh !.. mare poftă!., rëspunde cel­

la l t . — Aşa !.. îngână Naică furios.

' Şi . .. . Şi pune în practică ce a zis Christos... Naică întoarce şi obrazul ştîng pe care furiosul aplică o cataplas-niă de vede. omul nostru stele verzi....

Naică se face galb'en-verde... Furiosul scoate un suspin de uşurare.. .

Lumea se strînsese de jur-împrejur... Naică scrîşneşte din dinţi, strînge iar din pumni, so face ca racul la chip, şi cu un ton p in de furie, strigă :

— Va să zică, doue?.. , • — Doue!. , rëspunde furiosul liniştit. — Şi nu mai aï poftă de nici una,

strigă ' Naică. — - Nu... Naică se repede la el şi, când toată

lumea sări să'î despartă, Naică zise li­niştit :

— Carta d-tale, d-le... — Cu рШсёге, d-le, rëspunse fostul

furios... Şi îî întinse o carte soioasă pe care

Naică citi : Ion Nenicî, artist dramatic. Naică o băgă liniştit în buzunar şi

zise : ' — Vei avea a face cu mine, d-le... — La ordinul d-tale, domnule, rës­

punse artistul salutând... Şi amêndouï se despărţiră în mijlo­

cul mulţimei care comenta faptul în fe­lurite chipuri...

Toţî se aşteptau pe a doua zi la un duel de moarte...

Dar aşteptarea lor fu zadarnică... Na­ică nu era din aceia care să'şî expue pielea la găureală...

Dete pe artist în judecată şi atâta tot... • ' • •

Şi procesul palmelor se înfăţişă erî în faţa judecătorului de ocol...

Judecătorul , artistului dramatic. — D. Naie Calomfir, prin suplica înregis­trată la Nr...., din 30 Mai trecut, se plânge că, pe când se plimba liniştit, pe din faţa Episcopiei, d-ta, ca un fu­rios, aï sărit la el şi i-ai cârpit doue palme...

Artistul, întrerupând cu modestie.— Pardon, d-le judecător, una...

Judecătorul.—Reclamantul susţine că doue...

Artistul.—Rëu face ; pentru că eü i am dat numai una...

Judecătorul .—Dar cea-1'altä ?... Artistul.—M'a rugat d-lui săi-odati . . .

(Rîsete). Naică, mirat .—Eü? Artistul.— D ta ! Nu mi-aï zis d-ta

t ex tua l : «D-ta ai dat?» Şi eü ţi-am rëspuns : «Eti !» Pe urmă nu m'ai în­trebat tot d-ta : «Şi ai poftă să mai dai ?» Şi eu ţi am rëspuns : «Oh ! mare poftă!» Şi ai întors obrazul.

Judecătorul. — Şi d-ta l'ai- pălmuit... Artistul.—Da,., Eram dator... Judecătorul , mira i—Dator ?... — Artistul.—Da... Te rog, d-le jude­

cător,, fii aşa bun şi întreabă pe d-nul dacă më cunoaşte...

Naică, mösurftndu-1 cu atenţiune din cap pâ'nă'n picioare.—De unde dracul s ă ! cunosc...

Artistul, rînjind. — Nu më'-; cunoşti... Eü te cunosc bine... P e r u l ' ş i barba m'ail schimbat mult, aşa e, ai dreptate. . . Cu toate astea pe când eram ras, acum 20 de anî, më cuuoşteaî destul de bine...

Naică.—EÙ Artistul.—Da, d-ta... Şi d-tale îţi da­

torez nenorocirea vieţe'i mele întregi... Ntlică, din ce în ce maî încremenit.

—Mie ?..; Artistul.—Da, d-tale.—(J udecătoruluii

-Inchipueşte-ţî, d-le,. că acum 20 de ani eram tênër şi frumos... lubiam la ne­bunie pe o fată încântătoare-şi bogată... Şi fata mö iubia... Deci viitorul îmi zîmbia şi eram să fiu fericit, dacă pri­etenul meu Naică nu se amesteca să'mi strice combinaţia...

Naică, cu gura căscată.—Eü ?.. Artistul.—Da, d-ta,.. într 'o seară, când

treaba era ca şi închegată, prietenul Naică trece pe la poarta iubitei mele, unde stăm de vorbă :cu iubita mea... Nu ştiu 'cum face şi më calcă pe bătă­tură.'.- Eu, fără să'l c.ùnosc, pe întune-neric, îl fac : «Dobitoc !» El nici una, nici doue îmi cârpeşte o palmă de vëz fel-de-fel de seîntei în faţa ochilor... Până să'mi vin în fire, Naică dispăruse şi iubita mea;... Vai, iubita mea...

Judecătorul, curios.—Iubita d-tale?... Artistul.—Mi-a 'nchis poarta 'n nas şi

mi-a spus vcrde 'n ochi, să nu'i mai calc pragul portei, pentru, că un om pălmuit nu e vrednic de dênsa...

Naică—Săracul băiat!... Artistul.—Më plângi... Prea târziu !...

Vai!... dacă ar fl fost numai atât... Judecătorul, curios.—A mai fost ceva? Artistul.—Oh ! da... Ceva grozav !...

Peste c â t e v a sëptëmânï citesc în ziare că iubita mea se mărită !... Şi eu cine !...

.judecătorul.—Cu cine ?... Artistul.—Cu prietenul meu... Cu a-

ccla care m'a pălmuit... Cu Naică... Naică, care de câte-va clipe se tot

bate pe frunte şi'ş'î dă silinţe de adu­cere aminte.—Iancu !...

Artistul.—Da, Iancu tëii de a l tădată . . . Tovarăşul teu voios la petreceri... Pri­etenul tëu pe care l'ai pălmuit şi i-ai răpit fericirea... D'atunci un singur gând am avut... Să më rësbun... Să'î dau palma primită înapoi... Timp de 20 de ani meseria mea m'a pur ta t în pro­vincie... Acum o lună am venit în Bu­cureşti şi norocul mi-a scos în cale pe prietenul... I-am dat palma ce eram dator... Şi m'am simţit uşurat...Rësbunat!

Judecătorul.— Dar pe a doua...

Artistul.— M'a rugat să i-o daü... Şi apoî era şi drept... Dobênda la cea d'în-.têiu pentru douë-zecï de anî de neno­rocire...

Naică, cu lacrămi în ochî şi în voce, cu manile în t inse .— lancule.. . Iartă-më !... N'am ştiut...

Iancu, luându'l în braţe şi sărutân-du'l.— D'aia şi te iert că alt-fel...

Se pupă... Nttică, plângênd cu înduioşare.— Ş'a-

cum aidem să depunem o lacrimă pe mormêntul aceleea care a făcut nefe­ricirea ta şi fericirea mea...

Ş aşa s a 'nchis dosarul. Mitic utá.

IDEALUL MEU Cu cât maî mult îmbătrâneşte Tot mai frumos e Carol Scrob. De-aceea versurile sale Le şi admir, le şi aprob.

Din zi în zi, cântând mai dulce, Vecïnicul tînër Carol Scrob, Eu nu më mir de loc că este Al dragostei stăpîn şi rob.

Din zi în zi, iubesc mai tare Pe visătorul Carol Scrob.— Ah ! Cum nu pot sbura la dênsul. Ca să mi'l fac stăpân şi rob.

Marie.

CARTEA^VIETEI Ceea ce face pe furnică să nu îm­

prumute cu plăcere, este că greerul nu înapoiază nici o dată.

# *

Dacă nu vrei să comiţî o acţiune blamabilă, lucrează când eşti singur, ca şi cum douë-zecï de ochi te-ar privi.

Pacea este timpul în care copiii îşî îngropa părinţii. Rëzboiul este timpul în care părinţii îşi îngropa copiii.

Omul cel mai bogat e cel econom*. Omul cel maî sărac este cel sgîrcit.

Eşti bogat, de orî-ce stare socială ai fi, atunci când venitul tëu, îţi satisface nevoii?.

Uităm prea curênd casa părintească. Moartea ne sileşte a ne întoarce gân­direa spre ea.

C R O N I C A Pe b r â n c i !...

Pe brânci !;.. Cu toţii datt pe brâncî, Se svîrqolesc şi se arunca, Să dea maî iute de Cuptor, Să scape de a tâ ta muncă...

Pe brâncî şcolarii se muncesc, înva ţă până 'i bate sfântul, Şi dau examene pe rend, Le dau,- de merge la toţi untul...

Şi profesorii sunt în zor, Muncesc pe brâncî, pân ' la sudoare, Şi trec, şi lasă repetenţi Aia, cum lor li se năzare...

Şi magistraţii' daü pe brâncî De '{ trec sudori şi reeî şi dese, Muncesc, — ce-aş'î vrea şi eü munci,-D'amână 'n toamnă la procese...

Şi 'n ministere daü pe brânci, Slujbaşii toţi muncesc în grabă, Ca să sfîrşască, bine-rëu, Ce aü de muncă şi de treabă...

Şi toţi cu toţii 'n Cireşar, Muncesc în zor şi cu speranţă, Muncesc pe brâncî de 'î trec sudori, Să intre iute în vacanţă...

Şi toţi cu toţii gălbejiţi Brăzdaţi la chip, brăzdaţi pe frunte, Să se 'utremeze vor pleca La zer şi aer, pe la munte...

Satt se vor duce pe la băî, La băi de ape minerale, Cei scroi'uloşi, cei oi'!... ticoşi, Saü cei ce au dureri de sale...

Doar ceî săracî vor rëmânea Ca 'n tot-d'a-una, în capitală, Şi nu maî eî vor înghiţi, Căldură, praf şi năduşalâ...

Şi ca să doarmă liniştiţi, Când vor voi ca să se culce, Vor face hae de !... şi eî In Dâmb o viţa, apă dulce...

Nicodem.

Mănâncă acasă de te satură, dacă vrei să petreci la masa de nuntă .

(Slavon).

LUCRURI ШМ TOATA LUMEA Isabela de Burbon data în jude­

cată.— Pe la sfîrşitul anului 1890, cu ocazia zilei naştereî .sale, fosta regină a Spaniei, Isabela de Burbon, locuind la No. 19, Avenue Kleber, primi între alte daruri , un superb coş de fiori, fur-nisat de casa Lion.

Câte-va zile dupe aceea, d-na Lion se prezentă în faţa ex-reginei spre a reclama plata coşului de florî, adică 250 de francî.

— Dar nu v 'am comandat nimic, zise Isabela. Aï fost de sigur victima vre-unuî înşelător.

Cât-va timp dupe aceia, negustoreasa de flori adresă Isabeleî de Spania, o scrisoare unde ea se exprima ast-fel :

«Am fost victima unuî înşelător şi më adresez, spre a obţine plata celor 250 de franci, amabilităţii voastre şi mareî voastre bunătăţi.»

Ex regina nu rëspunse. D-na Lion atunci o soma prin portă­

rel şi totuşi nu primi rëspuns. De aceea negustoreasa de flori a tras

în judecată pe Isabela de Burbon pen­tru plata celor 250 de fr.

Procesul va veni Marţi în faţa tri­bunalului şi ex-regina a dat procură avocatului Berandiaran spre a se pre­zenta la proces.

Circulara deputaţi lor englez i că­tre presă.—Vre o sută de deputaţi din Par lamentul Angliei au adresat direc­torilor de ziare următoarea circulară !

«Nouî am constatat, cu mare regret , că cea mai mare parte a presei are tendinţa de a intra într'o mulţime de detalii' inutile îndată ce e vorba de o afacere senzaţională care loveşte în moralitate şi maî cu seamă în instinc­tele ascunse ale cititorilor. .

«Voim să vorbim despre afacerile de divorţ, de adulter şi altele de acest fel.

«Noi suntem de părere că reprodu­cerea amănuntelor de acest fel, cum se face de obieeiü prin litere mari şi groase, în scopul de a se atrage aten­ţia asupra părţilor scandaloase ale is­torisire!, să nu se mai facă, căci ea nu face alt-ceva de cât să demoralizeze pe un mare numër de tineri de am­bele sexe.»

Bieţii gazetari ! Iată acum cum depu­taţii englezi vor să ne oprească de a reproduce ştirile de senzaţie.

Bine.că deputaţii nostru nu seamănă cu ceî englezi.

DESCOPERIREA ZILEI

O descoperire archeologică.—D. Bouyac, interpret militar în misie, controlor ci­vil al lui Medjez-el-Bab (Tunisia), a des­coperit de curênd, în mijlocul ruinelor situate la .38 kilometrii de Tunis, în antica Bisica un templu dedicat zeiţei Venus. '

Iacă ce a aflat archeologul : O statue de femee, în marmoră albă,

de un desemn delicat şi cu forme foarte curate, avênd 1.70 metru înălţime, fără cap.

Şase inscripţiuni inedite care com-plectează pe alte inscripţiuni deja cu­noscute.

Un vel foarte bine conservat, etc. Toate aceste obiecte aü fost t rans­

portate în curtea de control a luî Med-' jez.

UN S F A T In cazuri de zgâriituri pe piele, se

întrebuinţează unt-de-lemn ordinar, bă­tut mult, până ce ia consistenţa sraân-tânei. Se aplică leacul pe zgâriitură.

Universul Literar No. 24. _ . 4 _ Lunï, 13 (25) Iunie 18!'4.

Castelul Fermecat ROMAN DE P I E R R E S A L E S

PARTEA A DOUA

I

Recunoştinţa omenească

— O, vreau s'o regăsesc! Dar prin ce minune ? Făcuse o mică anchetă la gară ; era sigur că dênsa luase un bi­let pentru Paris ; dar cum sä găsească în Paris o femeie care vrea să s'as­cundă?

— Nu, trebuie s'aştept. Şi spera, cu conştiinţa egoistă a

dragostei, că dênsa nu încetase de a fi nenorocită, că dînsa nu ' l părăsise de cât pentru a recădea în mâhniri maî crude de cât acelea prin care trecuse şi că în curênd, obosita, disperată, îşi va întoarce instinctiv paşii spre fiinţa care ' î arătase bunătate, devotament, că se va învoi, la nevoie, să fie iubită, mângâiată.

Şi se lăsa în voia tuturor presupune­rilor asupra a «ceea ce putea fi acea crea tură atât de frumoasa cât şi tai­nică» care'î furase inima, asupra neno­rocirilor prin care trecuse ; şi fiind că nici o explicaţie nu ' l mulţumea, îşî zicea :

— Ce'mî pasă! o sâ 'mî spună ea tot când se va întoarce.

Căci, asupra acestui punct, încrederea sa era nestrămutata ; însă nerăbdarea îl enerva şi când, ca în acea seară, se ducea la căsuţa din mahalaua Gobeli-nilor şi se asigura că nici o scrisoare nu ' ï sosise, că nici o ştire nu ' l aştepta se întcarcea la Havre exasperat, ga ta să se certe cu oamenii care nu' ï plăceau.

In acea seară nu întâlni pe nimeni şi se culcă fără să revadă pe tatăl sëu nici pe sora sa. Iar a doua zi se afla în aceeaşi stare de enervare când plecă la biuroü.

D. Champagney, pentru a'şi da un motiv ca să'i radă, se dusese la biuroü cu o jumëtate de oră înainte.

— Ştii tu, mititelule, îi zise densul îndată ce '1 zări, când cine-va e'stăpân trebue ca din când în când să vie îna­intea amploiaţilor pentru a le da o pildă.

— Bine, tată, respunse Claudiu cu linişte.

Ar fi roşit să se apuce la ceartă a-supra unui subiect atât de meschin.

Insă pe la zece ore, tatăl sëu îi dictă c â t e v a acrişori pentru Hamburg, ordine ce voia sil dea pentru una din acele speculaţii fictive, pe care Claudiu le desaproba considerându-le ca un joc de hazard.

Pe când scria epistolele, tatăl sëu '1 privia pe furiş, aş teptânduse la o re 7

voltă, la o mişcare neaşteptată de mânie. Claudiu părea a fi foarte liniştit, re­

citi scrisorile, se gândi un moment lung, apoi cu un glas foarte lin, zise:

— E cu neputinţă, tată, ca cine-va să aibă drept a face aşa lucruri când n 'are fonduri ,spre a face faţă perde-rilor care sunt tot-d'a-una cu putinţă.

— N'avem noi capitaluri îndestulă­toare V

—• Më iartă, tată, capitalurile acelea nu sunt ale noastre ci ale d lui Fergus­son. Densul rai le-a încredinţat mie şi am dreptul.

— Iată ceva ce n ' a r fi trebuit să pri­meşti nici o dată şi care arată puţinul respect ce ai pentru mine.

— Nu e vorba de asta, tată, rëspunse Claudiu tot liniştit şi foarte hotărît. Iţi declar cu toate astea că am atât de mare respect de tine în cât nu ţi-am cerut nici o dată socoteală de averea mamei mele.

— Cred eü, pe toţi dracii. E mult de când averea mamei tale ai cheltuit 'o tu pe nebunii...

— Nu e vorba nici de asta, tată ci de cele doue milioane care ne au fost încredinţate de d. Fergusson şi de care sunt personal rêspunzëtor ; şi, pe câtă v r e m e nu 'Ï vor fi înapoiate nu ne e permis să ne aruncăm în soiul de ope­raţii care erau să ne cauzeze ruina. Pe urmă, tată vei fi liber să faci ce'ţi va place.

— Aşa dar tu porunceşti aci? — Iţi daü sfaturi destul de înţelepte

pent ru ca să nu vrei să le asculţi. Şi Claudiu aţinti o privire aşa sigură

asupra tatălui sëu în cât aces ta ' ş i plecă ochii mici, cenuşii şi 'şi scarpină nasul, gest care'î arăta nehotărîrea,încurcătura.

Fiul sëu : i era stăpân şi asta i se pă­rea ceva aproape criminal.

•— Pe toţi dracii ! pe toţi draci! !

Bombăni v r ' un sfert de ceas apoi îşi luă pălăria şi eşi.

— Më duc la Ohen. — Bine, tată. Claudiu rupse scrisorile pe care le

scrisese şi nu mai fu vorbă între ei de speculaţia de la Hamburg.

Insă din momentul acesta, se stabili un gând în capul d-luî Champagney :

— îmi trebuesc aceste doue milioane, pe toţi draci i ; dacă nu pentru alt ceva, cel puţin s a m e curăţ de ştrengarul esta.

I I La un breton un normand şi jumëtate

Aceasta fu ultima discuţie între tată şi fiu; şi în vreme de câ t eva sëptë-mânï, Claudiu putu să creadă că cuce­rise pe tatăl sëu la ideile sale de înţe-lepţiune. Patronul bine-voia să-1 asculte cu complezenţă când î! expunea planu­rile pentru reconstituirea avere! lor.

Realisaü câştiguri mai mici de cât în trecut însă foarte regulate. Nici una din operaţiile încercate de Claudiu în lipsa tatălui sëu, nu se soldase cu perderi ; şi fiindcă, pe de altă parte, preţul bum­bacului se urcase puţin, stocurile enor­me de această marfa, grămădite de d, Champagney fără voia luî, se prefăceau în bani, încet însă sigur.

Şi Claudiu întrevedea putinţa d'a îna­poi după un an d-lui Fergusson milio nul pe care acesta li-1 dăduse în bani; cât despre cel-l'alt milion, în acceptaţii, avea să vadă mai târziu ; asta n ' avea să fie de cât o chestie de credit.

— Pe urmă, tatu, vom lucra pentru noi ; vom căuta Berte! un bărbat care să se pună la muncă alăturea cu noi ; asta ar fi fericirea pentru noi toţi.

Se prinsese din nou şi repede de spe­ranţa as ta ; căci gândul d'a se despărţi de aceia pe care trebuia să'i iubească şi care fireşte trebuiau să-1 iubească, fusese tot-d'a-una penibil pentru dînsul.

Berta de alt-fel se îmblânzise cu dîn­sul ; nu mai era nici o vorbă de vicon­tele de Preuilly ; viaţa lor casnică de­venise foarte lină.

Insă într 'o zi când expunea d-lui Champagney proiectele sale de viitor, cu acea încăpăţînare încrezătoare a ti-nereţeî, surprinse o imensă ironie în ochii lui mici, cenuşii, îngropaţi în ple­oape groase, şi pe buzele lui cărnoase.

D. Champagney voia să'şi dea în a-dever mutra unul om care ascultă se­rios, însă Claudiu simţi cu siguranţă că dînsul îşî bătea joc, cä nu ' ï s 'arăta oarecare consideraţie de cât pentru că era indispensabil pentru moment.

Şi d'aci înainte vieţui închis în sineş! îndeplinindu'şi numai datoria, de azi pe mâne, neîndrăsnind a mai privi vii­torul in faţă şi ducând grijă de ceea ce tatăl sëtt şi sora sa puteau vorbi şi face pe ascuns de dînsul.

Tatăl şi fiica eraü mereu într 'o de­săvârşită înţelegere din care dînsul era riguros esclus. Aproape tot-d'a-una când vorbiatt şi Claudiu sosia pe neaşteptate, se făcea d'o dată tăcere în casă saü se întorcea discuţia asupra unui subiect noü ; tênërul avea impresia asta în t 'un chip foarte lămurit.

— Cu atât mai r e a , îşî zicea dînsul ; mî-am făcut datoria ; întâmple-se ori-ce.

Şi de sigur dînsul s 'ar fi pus de-a curmezişul de ar fi ştiut în ce chip, ci­nic şi simplu, d. Champagney în vreme ce asigura pe Berta că nu lucrează de­cât din dragoste către dînsa—întindea o nouă cursă frumosului vieonte Arnold.

Dăduse ordin notarului sëu să se pu­nă în comunicaţie cu notarul familiei Preuilly, adică cu d. Malruc de la Sa-int-Malo. Şi corespondenţe îmbucurătoa­re pentru amêndouë părţile se schim­bau între notari, fără ştirea lui Claudiu.

«D. Champagney, scria notarul din Havre , a fost foarte măgulit de cere­rea de căsătorie din partea d-luï Arnold Preuilly,—vorbia despre acest lucru ca şi cum ar fi fost oficial recunoscut— tînërul a plăcut atât tatălui cât şi fii­cei, însă...»

In acest însă consta tot şiretlicul co­merciantului.

«Insă d-şoara Berta Champagney, a-vênd o zestre de vr'un milion, era de ne­apărată trebuinţă să se cunoască rigu­ros situaţia de avere a vicontelui».

Champagney cunoştea la sigur aceas­tă situaţie ; luase informaţii de la le gaţiunea din Paris a StatelorrUnite şi întreaga corespondenţă n 'avea de cât un scop : să arate bine lui Arnold, că­ruia de sigur d. Malruc avea să'i arate scrisorile, că fiică-sa avea învă o zestre strălucită.

Cât pentru ca s'o respundă, asta era altă t reabă ; avea să vadă densul ce e de făcut în momentul facerii contrac­tului.

Spera chiar—şi asta trebuia să fie încoronarea combinaţiei sale—să facă рз Arnold a'i încredinţa gestiunea a verei sale, cu condiţie să' i dea veni­turi mari.

Şi atunci meşterul Claudiu nu va mai a târna aşa greu în hotarîrde d-lui Cham­pagney.

Claudio era cu atât mai mult în ne-cunoştinţă de aceste negocieri, cu cât Berta părea foarte absorbită pr intr 'o serie de prânzuri mari pe care tatăl sëu hotărîse să le dea comerciuluî în-nalt, şi înaltei bănci din Havre. Aceste prânzuri eraü numai preludiul unei mari serbări, ce trebuia s'o dea atuncî când avea sa creadă рѳ Arnold de Pre­uilly pe deplin convins.

Nimeni de alt-fel nu se miră că d. Champagney îşî deschidea casa la toţi prietenii ; scopul lui era foarte lămur i t : voia să facă a defila pe d'inaintea fii­cei sale, toţi tinerii de însurat ; dênsa nu găsise în Paris nici un tînër care să'î convie ; se rezervase pentru Havre. In vreme d'o lună, limbile lungi din Havre o măritară, de ma! bine de 20 de ori ; în realitate, eraü v r e o 12 ti­neri oameni bogaţi' cari aspirau la mâna ei.

Insă dênsa nu favoriza pe nici unul ; fie la un prânz, la o mică serată în sa­lonul ei, saü la unul din balurile ce începuseră deja a se da la prefectură, pe la bancheri, pe la armatori, se a rata tot-d'a-una înconjurată de «corpul sëu de gardă», cochetând cu toţi de-o potrivă, ne dând unuia un zîmbet mai mult de cât altuia, surprinzând pe fra tele sëu prin rezerva purtărei sale.

Claudiu ajunsese a crede că dênsa se hotărîse a se mărita înţelepţeşte şi asta ' l fâcea să se poarte amabil cu toţi ace! cari o curtau. Care din toţi avea să fie cumnatul sëu?

Absorbit aproape de aşa gând îşî uita­se aproape melancolicul sëu roman.

Dacă ar fi ştiut că toate ziarele care celebrau frumuseţea surorei sale şi suc cesele ei în lume, eraü regulat expe­diate la d. Malruc, la Saint Malo, de unde luau apoî, cu aceiaşi regularitate, drumul spre Frochais...

D. Champagney îşi asigurase priete­nia notarului Malruc dându' i toată în­crederea pentru a'i cumpëra o vilă la Dinard «căcî în adevër Trouville nu ' ï mai plăcea şi voia să se odihnească vara pe malul călduros al băiei Saint-Malo»...

Arnold se credea foarte isteţ însă nu era în stare s l se lupte cu d. Cham­pagney.

Cu d. Champagney, cu d-şoara Berta lesne ar fi continuat comedia care mai la urmă se baza pe o jumë­tate de sinceritate, căci, dacă Berta era tot bogată, densul tot o iubia şi nu voia de cât să fie fericit cu dînsa.

Insă Claudiu, acel Claudiu atât de deosebit de acel vesel bulevardier pe care ' î cunoscuse la Paris, îl supëra foarte mult.

— Mai la urmă, când voî fi însurat, voî căuta să' i ţin la distanţă.

Şi'şi propunea să'i deprecieze în spi­ritul neveste! sale.

Se hotărî să înceapă maî întêï asediul tatălui sëu, pentru-că, de astă dată, densul voia să ducă lucrurile cu vi­goare.

Acele prânzu . i , acele serbări în care d-şoara Berta trebuia să fie linguşită, curtată, îi făceau rëû. îşi zicea că era vreme ca toate astea să se termine.

Atâta numai că nu prea ştia bine cum să facă spre a cuceri pe d. de Preuilly la dorinţele sale. Bëtrênul gen­tilom se aráta în dispoziţie foarte rea de când Raymond îï răpise fiica, a 2 zi de căsătorie, mai întêiu pentru o şe­dere la Paris, pe urmă pentru o căle­torie nesfîrsită prin Francia şi Italia, căletorie din care contele n 'avea să primească de cât ştiri scurte.

Arnold scuza pe tinerii căsătoriţi. — Ce vrei, tată, Emiliana a fost aşa

turburată de acea istorie a Naicei, de dispariţia acelui copil, în cât e de ne­apărată nevoie ca Raymond s'o distra-gă, să' i procure oare-care petreceri...

— De sigur, de sigur rëspundea con­tele.

Nu putea să blameze pe faţă doi a-morezaţi care pornesc în lume după rîsul, după cântecele şi soarele Italie!, mai cu seamă în urma une! ceremonii atât de triste cum fusese a lor.

Insă plecarea fiiceî sale îi lăsase un gol imens în viaţă, un gol pe care nu ' l umplea de cât foarte rëû relaţiile cere­monioase cu baroneasa de Kermeric, aşa că densul ceruse lui Arnold să nu ' l

părăsească câtuşi de puţin pe câtă vre­me Emiliana va fi în căletorie.

Arnold se silia să'şi sufere neajun­surile cu filosofie. înţelegea că datora oarecare consideraţie tatălui sëu. Insă ferbea de nerăbdare ; povestire-i serbă­rilor din Havre îl mâna spre disperare; t remura mereü de frLă să nu afle în­tr 'o bună dimineaţă, că d-şoara Berta Champapney se logodise cu v r ' un fiu de bancher. Şi atuncî, adio milioane şi visuri de viaţă Ьоегеаэза. Avea să fie redus atuncî la venitul de 30 mii de franc! pe care' î aducea unicul şi sër-manul sëu milion. Neapărat că trebuia să se însoare şi în acest caz, însă atuncî nevasta era să fie atrasă de bogăţia lui, pe când d-şoara Berta îl iubea deja de când era sărac ; asta nu putea fi ceva indiferent în amorul sëu propriu.

Intr 'as tea, sosi là Frochais un per­gament răpitor, o minune de gravură şi de iluminare artistică, semănând cu vr 'o icoanit antică şi care era pur şi simplu o invitaţie la serbarea pe care avea s'o dea d. Champagney. Invi tarea era adresată numai lui Arnold ; însă în plic mai era şi o carte de vizită în care se trimitea d-lui de Preuilly complimen­tele cele mai sincere.

O tăcere lungă urmă după primirea acestei invitaţii.

Arnold, cu obrazii aprinşi, cu inima sguduită, se vedea deja la Havre, ră­p ind 'pe Berta, pe jumëtate zăpăcită, într 'un vals nebunesc, declarându'i cu patimă dragostea sa şi cucerind-o cu toată oposiţia şi perfidia lui Claudiu.

D. de Preuilly, cam plictisit, examina pe rând invitaţia şi carta ce't fusese personal trimisă şi în care ghicea un chip delicat de a i se zice : «scuză-me că'ţt luăm fiul, nu îndrăznim să te in­vităm pe d-ta.»

— Când o să plec!, Arnold? La această înt rebare făcută fără de

veste, Arnold rëmase mai întîiu ză­păcit.

Ce, oare tatăl sëu voia să'i permită aşa îndată, fără discuţie, fără imputări?..

După câte-va momente rëspunse : — Ştii bine, tată, că nu pot să më

duc. — De ce? — Serbarea e peste 15 zile şi Emi­

liana nu se întoarce de cât peste o lună. — Ei, şi ? — Nu vreau să te las singur, tată.

Şi pe urmă... pe urmă. — Şi pe urmă, ce ? Arnold, păru a sta la îndoială însă

mărturisi . — Ar fi poate o nesocotinţă din partea

mea ; d-şoara Champagney e foarte fru­moasă...

— E şi amabilă ? întrebă d. de Pre­uilly, rîzênd.

— Foarte amabilă. — Poate numai cu tine ? — Dacă ţi-aşî rëspunde da, a! lua-o ca

îngânfare. In scurt, d-şoara e foarte ve­selă, are un caracter fermecător.

— Şi tu -ţî-aî zis de sigur că dânsa ar fi o pasere răpitoare bună d e închis în vechea noastră cuşcă de ia Fro­chais ?

— O, tată, nu merg e u aşa repede în treburi de astea, şi n 'aşi îndrăzni să pretind la mâna unei fete fără să f i u autorizat de d-ta. De pildă, dacă ai voi... însă nu îndrăznesc să ' ţ i cer asta.

— De ce nu, vorbeşte... Arnold care ştia ce lipsă mare ducea

tatăl seu de mângăerile Emilianei, îl îmbrăţişa cu drăgostiri de fată.

— Dacă ai voi să fii bun, tată... Ia spune, nu te-ai cam plictisit tu aci la Frochais ?

— Nu atâta cât tine, rëspunse cu bu­nătate d. de Preuilly ; înţeleg că tu ai să mori de urât cu batrênul tëu tată ; şi de asta te rog să te duci să petreci puţin la Havre. . .

— Şi să te las pe d-ta singur aci, fără alte distracţii de cât tablele gene­alogice ale baronesei de Kermeric.. . Nu pot să fac asta... De ce n 'ai veni şi d-ta la Havre cu mine ? Ce frumos ar fi să facem amêndouï o călătorie de flăcăi...

— Eu nu sunt invitat. — Şti! foarte bine că toţi acolo vor

fi nespus de fericiţi să te aibă în mij­locul lor...

— Eu nu mai ies în lume, e u nu mai sunt de cât un biet urs bătrân, cum m 'a poreclit deja lumea în ţinut.

— Dar eü ştiu că n 'a i de cât să vreî să te transformez! de azî până mâine în t r 'un leu frumos, căci eu ţin să fii foarte elegant când vei apare în acea lume de financiari...

— Pentru ca să te ajut la cucerirea ta ? întrebă contele cu ironie.

Universul Literar No. 24. Lunî, 13 (25) Iunie 1894.

Citea lămurit pe faţa luî Arnold, do­r inţa ce'î stăpînea inima. Insă nu raaî făcu alte obiecţiunî pentru cä, de la plecarea Emilianeî, era spaimântat de singurătatea ce întrevedea pentru vii­tor.

Fiică-sa nu maî era a sa ; Kaymond i-o răpise ; şi când se vor fi întors din călătorie, dênsa nu va locui de cât foarte rar la Frocha is ; nu era apoî si­gur că avea să locuiască în ţ inut in­t r 'un ehip regulat, de oa rece Parisul atrage toate averile.

Şi castelul la Frochais, fără o femee era aşa de posomorit ! Decî gândul cä Arnold putea sä se însoare în curênd, sä aducă o femee în casă, îî era deja foarte plăcut.

— Aî putea cu atât maî mult, tată, să primeşti invitaţia ce d. Champagney Îţî va adresa de sigur îndată ce va afla cä eştî în Havre, cu cât aî putea să i o înapoeşti luî însuşî în vara asta. După câte 'mi a spus notarul Malruc, d. Champagney o să cumpere' sau osa construiască o vilă la Malouire...

Malouire era pe malul Măreî lângă Dinard, la depărtare de c â t e v a ceasuri de la Frochais.

Faţa conteluî luă o expresie de feri­cire ; de sigur, proiectul acesta de că­sătorie îi convenia din toate punctele de vedere. De când fiică-sa îi fusese luată, se temea ca nu cum-va Arnold să'şî găsească nevasta în v r ' un oraş depărtat de Bretagnia.

Ajunsese în vîrstă când cine-va are nevoe să'şî vadă mereu copiii împrejur, cu deosebire nepoţii.

O noră frumoasa al căreî ta tă să lo­cuiască la Havre şi care avea să pose-deze în curênd o vilă la Dinard, nu putea să ' l lipsească de acele mângăeri cari formează ultima fericire a vieţei.

— Atuncî, tu më ieî cu tine la Ha­vre ştrengarule.

— Te'nvoeşti , t a t ă ? esclamă Arnold turbura t de o reuşită aşa grabnică.

— Nu pot să fac pentru t ine mai puţin de cât pentru sora ta.

Cu toate astea, d-şoara Berta Cham­pagney se absorbea aşa mult în pre­gătirile mareî sale serbărî, în cât de 15 zile nu făcuse nicî o vizită. Dimi­neaţa, peste zi, seara se ocupa cu toa­leta sa maî întâiu, un nor de gaz al­bastru ca cerul ; un maistru trimis în-tr'adins din Paris îî încercă corsagiul de 14 ori ; pe u rmă se ocupa de orga­nizarea bufetului sëu, a cotilionuluï sëu de cina sa la mese mici, de bucatele sale, de carnetele sale de bal. Făcea toate ea singură şi numaî din prefăcă­torie zicea une-orî luî Claudiu :

— O, tu aî prea multe treburi la biu-roa nu poţî sä m'ajuţî întru nimic.

Se temea pur şi simplu de criticile fratelui sëu pe care ' l învihovăţia că se Uouse sgârcit şi care n ' a r fi lipsit a zice că dênsa prea arunca baniî pe fe­r e a s t r ă .

Din fericire Berta era în cea maî perfectă înţelegere cu d. Champagney care'î deschisese un credit nelimitat ; tűt el cât şi fata voiau o serbare or-itoare. Cu doue zile înaintea baluluî, când

regătirile fură vizibile, când nenumë-atele accesorii ale cotilionuluï fură a-'use, când veniră restauratorul să

mësurï pent ru mesele micî, hor 'cultorul pentru plantele şi ghir-ndele de florî, precum şi pentru ba­nul cu blocuri mari de ghiaţă ce tre-uia să s'aşeze în mijlocul halei spre rëspândi rëcoare. Atuncî Claudiu în untă din sprîncene. Nu îndrăzni sä facă observaţii Ber­

ii; se temea de vr 'o nouă scenă ne-lacută. Insă zise tatălui sëu :

Cu adevërat, ar crede cine-va că em să aruncăm praf în ochii mulţi-eî. — Aşi, rëspunse negustorul cu uşu-nţă, lasă copila să'şî petreacă. Şi pentru a răpi fiuluï sëu orî-ce ftä de critică, adaogă : — Tu m'aî costat mult maî mult. Claudiu se'nclină şi nu se maî în-iji de cât să afle cu cine va conduce ra sa cotilionul. Voia s'o călăuzească alegerea eî, închipuindu-şî că ser-rea aceia avea să'î dea un cumnat, indcă nu ştia nimic de invitarea tri-isä la Frochais, nu se gândia de loc prietenul sëu Arneld.

Cine o să conducă cotilionul ? ín­ba Berta cu un aer tainic.

Hpoî zbucnind de rîs : Vor fl 20 cel puţin care să ceară

oarea as ta ; am să'î pun pe toţî la d şi am să le arunc un mër ; care eî îl va prinde, acela va avea

parte... E ceva foarte hazliu să vezî pe tineriî aceia în patru labe.

Cu toată veselia ce arăta era foarte îngrijată. Tatăl s e u primise un rëspuns de la Frochais, un rëspuns despre care fireşte densul neglijase a spune ceva fiuluï sëu. Eëspunsul nu conţinea de cât câte-va cuvinte corecte prin care se mulţumia pentru invitaţie şi se a-nunţa că ea era primită.

In ce dispoziţii avea să sosească Ar­nold '? Dobândi se oare învoirea tatălui sëu ? Şi cum avea să fie primit de Claudiu? nu era de temut oare o ceartă care să distrugă în c â t e v a minute toate combinaţiile sale frumoase şi pe acele ale tatălui s ëu?

— Tată, zise dânsa, nu crezi că am făcut reü aşa de sistematic în afară de tot ce am făcut şi p lănui t?

D. Champagney rëspunse pr in t r 'un gest de bravură.

— Claudiu ?... Ei, lasă să facă Clau­diu vre o prostie... şi atunci vom ve­dea cine e stăpân aci, tatăl saü fiul.

Insă toate temerile Bertei perirä fă-cênd Ioc unuî sentiment delicios de triumf, căci, chiar în ziua balului i se anunţă că d. de Preuilly şi fiul sëu ce read permisiune să'î prezinte compli­mentele lor.

Tocmaî făcea o repetiţie cu egreta cu diamante pe care tre'buea să şi-o pună în për şi faţa îî sbucnia de or goliul frumuseţe! sale, cu adevërat foar te strălucitoare în acea vreme şi mai cu seamă în acea zi.

în t rebă încă pe servitor : — Contele de Preuilly, tatăl d-lui

Arnold ? — Da, d-şoară, respunse servitorul

care cunoştea pe viconte ; el însuşi'mi-a zis : «tatăl meü şi cu mine.» Maî întîiu era să le spun că nu primiţi pe ni meni, cum mi-aţî spus. D a r m ' a m g â n dit că...

— Aî făcut foarte bine. — I-am poftit în buduarul cel mic, — Spune că më scobor îndată. Stătu încă un moment lung în faţa

oglinzeî, studiindu se pentru a'şî face o faţă naivă, pentru a'şî pleca ochiï. Şi deosebit de asta era mişcată şi nu voia să'şî prea arate emoţiunea.

Arnold era tot aşa mişcat ca şi dân­sa ; crezuse a da o lovitură de maistru nesosind la Havre de cât în ziua ba­luluî, cu toate câte îî spusese tatăl sëu că era maî corect să'şî fi depus din a-jun cărţile de vizită la vila Champa­gney.

Şi în momentul acesteî vizite, contele se împotrivise din nou.

— E cu totul indiscret, declară densul, ceea ce vreî să facî. Du-te diseară la bal; anunţă pe d. Champagney că sunt în Havre şi că o să'î fac o vizită mâine.

Insă Arnold n u . înţelegea lucrurile astfel . Voia ca tatăl seil să ia parte la serbare şi maî voia ca densul să vadă îndată pe Berta, în lipsa chiar d'acasă a luî Claudiu şi a d-luî Champagney: marele patron, nu se putuse opri de a se duce să dea o raită pe la bursă, iar Claudiu se dusese să dea câte-va ordi­ne grabnice la intreposite.

Admiţend că intenţiile luî Claudiu eraü încă reü-voitoare în privinţa sa, ele aveau să fie anihilate de iniţiativa ce avea să ia d-ra Champagney în sa­tisfacţia ce o să producă feteî vizita conteluî de Preuilly.

îndată ce Berta intră în buduarul unde aştepta vizitatorii contele rëmase fermecat ; de multă vreme Emiliana me­reu supărată, îndurerată, nu ' î maî de­dea sensaţia de frăgezime primă-văra-tică ; acum avea în faţă o creatură ce semăna cu un trandafir abia desbobocit.

— Ce amabil e din partea d-voastră, d-lor !...

Şi le întinse mâna roşind. Arnold ï-o strênse englezeşte ; însă

contele i-o sărută, după obiceiul vechiü. — O să ne ierţi de indiscreţia noastră,

d-şoară? N'am putut să aştept până mâine spre a veni să'ţî prezint omagiile mele.

O ! dacă tot oraşul Havre şi maî cu seamă fratele sëu, ar fi putut să fie de faţă!...

Berta era aşa transportată de bucu­rie în cât era cât pe aci să'şî uite de sfiala ce se hotărîse a'şî impune înaintea tatăluî.

Şi în vreme de câte-va secunde dênsa 'şî purtă ochiï t remurători de plăcere de la Arnold la contele de Preuily.

Iusă numai de cât îşî reluă privirea plecată atitudinea de fată abia eman eipată şi părea foarte încurcată să pri­mească pe aceî vizitatori.

Şi vorbi întêï despre tineriî căsătoriţi pe urmă despre frumosul domeniu de

la Frochais despre care fratele sëu îi vorbise cu atâta entusiasm.

— E foarte derăpănat d-şoară. — O! esclamă dênsa cu un aer fin,

d. Arnold o să'l restaureze de sigur. Şi d. de Preuilly înţelegea : — Averea mea, dacă vreî, va servi

la această restaurare şi voiu fi încân-tei tei Sei ocup o locuinţă aşa frumoasă.»

Arnold nu zicea nimic, lăsend pe tatăl sëu şi pe d-şoara de Champagney să se câştige unui pe altul.

— Dar eu întărziu, zise d'o dată con­tele, şi d-ta trebuie să fi avênd azï o mulţime de treburi ; o s tăpână de casă care dă un bal e ca un general care dă o bătălie... Cel puţin d-ta d-şoară eştî sigură de victorie. Diseară toţi in­vitaţii vor fi la picioarele d-tale.

— N'aş voi de cât unul singur, rës­punse dênsa cu un manierism uşor.

— Şi care anume, d-şoară, întrebă contele cu îndrăzneală.

Acea mică burgheză îl amuza prin sfielele eî urmate îndată de momente de cutezanţă.

îşî zicea că dênsa era nevasta desti­nată fiului sëu.

— Am să vë spun diseară, rëspunse Berta, căcî o să venitî, nu' î a şa?

— Dar... — O, eu vreau, ţin să veniţi. — De sigur, declară Arnold, tatăl

meu o să më însoţească. Din momentul acesta Berta care de

dimineaţă încă arătase o dispoziţie de box, după expresia servitorilor nu maî fu de cât zîmbete, indulgenţă şi bună­tate personificată.

D'abia plecaseră al de Preuil ly şi dênsa se repezi prin salon ca o nebună, jucând, cântând, sărind.

Pe urmă inspecta toate încăperile caseî, lucru pe care îl maî făcu odată dimineaţa şi care' î dăduse ocazie la ne-numërate şi nesfârşite ocărî la adresa servitorilor.

De astă dată dênsa găsi toate în cea mai bună ordine, chiar acolo unde a-ranjarea nu era terminată, şi împărţi laude tuturor servitorilor.

Nu vedea nimic din ceea ce părea a examina ; gândul ei era în buduarul cel mic unde contele de Preuilly îî să­rutase mâna cu atâta galanterie. Asta însemna pentru dênsa o cerere în că­sătorie.

— O, când Claudiu o să afle !... In trebuinţa sa de a triumfa, era cât

pe aci să vorbească fratelui sëu de vi­zita măgulitoare ce i se făcuse ; însă la un semn din ochiu al tatălui sëu, care fusese îndată pus în curent, zise numaî atât luî Claudiu !

— O sä aï diseară o surpriză. — Vreî să vorbeşti de cavalerul tëu

la cotilion? — Da, da, de cavalerul meü la co­

tilion, zise dênsa rîzênd cu hohot. Şi după această destăinuire nehotărîtă

dênsa se retrase în camera sa unde i se servi prânzul din care nicî nu gustă în scop de a'şî putea strenge corsetul după voie.

De maî multe orî maistrul serbării veni să' î ceară instrucţiî ; dênsa rës­punse cu nervositate :

•— înt reabă pe d. Claudiu. Acum pentru dênsa balul era un lu­

cru neînsemnat, o simplă pânză de fond peste care avea să se proiecteze triumful eî.

Şi Claudiu supraveghia cu comple-senţă ultimele pregătiri ale aceleî ser­bări organizate în afară de densul ; şi în enormele cheltuieli ce se făcuseră densul simţia bine dorinţa tatăluî sëu şi a surorei sale de a orbi pe cine-va.

— Dar pe cine, pe cine ? Berta ţinuse aşa de bine balanţa între

tineriî care aspirau pe faţă la mâna eî, în cât nu înţelegea nimic.

Şi el ca şi societatea aleasă din Ha­vre, nu avu cheia enigmeî de cât pe la ora 11 seara când contele de Preuilly şi fiul sëu pătrunseră în micul buduar ui;de Berta, avênd alăturea pe fratele sëu şi pe tatăl sëu, îşî primea învitaţiî.

Deja orchestra executase câte-va dan­turi şi cavalerii veniseră să'î ofere bra­ţul ; însă dênsa îi refuză pe toţî, îu chip sistematic: nu voia să se mişte din loc până ce n 'avea să sosească densul.

— A ! exclamă Claudiu cu răceală îndată ce'î zări, asta e surpriza ?

Sora sa îî rëspunse tot rece : — Da, şi mî-ar părea foarte reü de

nu ţî-ar fi plăcută. D. Champagney adaogă cu autoritate : — Imî place să cred, Claudiu, cä... Claudiu îî întrerupse cu un ton de

ghiaţă : — Aţî făcut ceea ce v ' a venit la soco­

teală ; eu îmî spăl mâinile.

Era b ă t u t ; orî-ce împotrivire din partea sa ar fi fost nefolositoare ; nu ' î românea de cât să asiste politicos la desnodămentul acesteî micî intrigi.

De alt-fel, ati tudinea de încurcătură a luî Arnold îi inspiră milă ; se duse si'i strânse mâna în chip aproape cor­dial.

— Maî la urmă, îşî zicea dânsul, par ' că cei Гalţi sunt mal buni de cât densul !...

Cel puţin era sigur cä Berta intra într 'o familie onorabilă ; dacă Arnold avea o prea mică valoare morală, sora lui era o figură măreaţă, iar pe contele de Preuilly îl simţia incapabil de so­coteli josnice.

Pent ru asta densul îşi desfăşură cea maî mare amabilitate în faţa conteluî, vreme ce Berta sbura la braţul luî Ar­nold.

Trebuia să'î înapoiască ospitalitatea ce i se dăduse la Frochais.

Din momentul acesta serbarea nu maî avu nicî un interes nicî pentru densul nicî pentru Berta, nicî pentru al-de Preuilly. Şi cele câte-va ceasurî de vêrtej , de rîsete, de gălăgie sburară cu o repeziciune ameţitoare.

Şi acum toţî invitaţii ştiau că balul acela nu fusese de cât un pretext pen­tru a se face cunoscut locuitorilor din Havre , înainte chiar ca ştirea să devie oficială, că d-şoara Berta se căsătoreşte cu vicontele Arnold de Preuilly.

D-şoara Champagney nu se maî a-răta drăgălaşe de cât cu vicontele şi cu tatăl lui. D. Champagney îşî ne­glija pe faţă toţi prietenii din Havre pentru a admira pe viitoarea vicontesă sau cel maî amical, cu contele, când acesta era puţin lăsat în părăsire de Claudiu.

Cât despre Claudiu, densul trebuia să ţină locul tatăluî sëu, al suroreî sale dedaţi întru totul bucuriei triumfului, să se ocupe de invitaţi, să organiseze cadriluri, să conducă damele la bufet.

Şi'şî îndeplinia corect însă foarte melancolic rolul de stăpân al caseî, căci era foarte descuragiat de învinge­rea ce suferise.

— Sora mea şi tatăl meu nu më mai iubesc deja cum trebuie ; ce va fi când căsătoria va fi săvîrşită ?

Şi pe urmă ' î venia o amintire sfîşie-toare ; acea necunoscută, a tâ t de mult regretată, «scumpa sa zînă tainică» nu ' î spusese de mai multe ori că des­părţ irea lor era cu atât maî de nevoie cu cât densul se află în relaţii cu fa­milia de Preuilly.

Unde era dênsa acum, unde era a-ceia care ar fi putut să ' l mângâie de desamagirî, să '1 îmbărbăteze pentru pierderea dragostei sale naturale ?

Şi ce era dênsa pentru familia de Preuilly ? întru cât aceî oamenî carî a-veaü să ' î devie rude, erau amestecaţi în drama de la Guildo ?

De denşiî voise oare necunoscuta să s 'ascundă ?

Toate întrebările astea se grămădiră în capul sëu şi evocaţia tainei ce'l pa­siona, îl făcea să considere cu o nepă­sare cam măreaţă acele intrigi de rînd ale uneî căsătorii de convenienţă.

— Sunt toţi bine înţeleşi ca să se înşele sau să se legene în iluzii ; sora mea nu visează de cât titluri, viaţă elegantă, aristocraţie. Arnold curtează averea noastră re născândă ; tatăl meü e aproape pe burtă înaintea milionului luî Arnold ; nici unul din ei nu meri tă să'mî ocupe gândurile ce'mî inspiră aşa josnicii. Şi pe urmă la cele maî multe căsătorii nu se fac ast-fel lucru­rile ?

«Nimic nu më maî poate interesa d'acum, de cât dorinţa asta care arde în mine, dorinţa de a revedea... Da, printr ' înşiî am s'o revëd...

Şi f i indcă tocmaî atuncî d. de Pre­uilly îl întrebă dacă călătorise bine de la Guildo până la Havre, era cât pe-aci să ' l întrebe despre frumoasa necu­noscută ; însă amintindu'şî de dorinţa exprimată d 'atâtea orî de Naic, se opri.

— Nu, nu trebue să le spun eu ni­mic şi cu deosebire denşiî nu trebue să afle că am fost şi eu amestecat în toate as tea; în vre-o zi oa recare au să 'mî descopere eî înşişî secretul fără să' î în . treb de nimic ; şi atuncî voiü găsi un mijloc pentru ca s'o aflu.

Speranţa îl făcu indulgent către a ceea care ' l olensaseră ; şi curênd se a-rä tä tot aşa de curtenitor pentru Ar­nold ca şi pentru tatăl luî.

A se citi urmarea în «Universul Lite­rar» de Dumineca viitoare.

Universul Li terar No. 24 — 6 — Luni, 13 (25) Iunie 1894.

ŞTIRI PRIN POSTĂ Franţa.—Franţa e hotărîtă să'şî spo­

rească trupele în marea Mediterană. Afară de aceia v a trimite—după cum se vorbeşte în cercurile oficiale—2 cu-irasate pé lângă ţermuri i Marocului'. Ştirea aceasta a produs o impresie rea la bursă.

— Se scrie din Paris că congresul atletic . ţinut în acel oraş, a votat în u-nanimitate maxima, ca pen t ru . luptele atletice să nu se primească recompense în banî—ca fiindnedemne de luptători, ci numaî în obiecte de artă.

Italia.—In clasa întâia a liceului Gar-gallo, din Siracuza, în timpul leeţiunii, un elev aruncă cu o bombă mică asu­pra profesorului.

Băiatul a fost închis în arestul şcoa-lei ; explozia a speriat pe elevi, fără ca să se producă vrei-un- accident de per­soane.

Băiatul zice că a făcut isprava fiind­că «i s'a pus notă rea».

— S'a elaborat ' un proiect de lege de către guvernul din Roma, prin care se acordă o gradaţie profesorilor de li­ceu, din.şase în şase ani.

Opoziţia radicală susţine sporirea tu­turor lefurilor fără de gradaţie.

* Germania.—S'a publicat în Lauban

(Silesia Prusiana) lista indivizilor cărora le e interzisă 1 intrarea în cârciumi, de oare-ce sunt consideraţi ca beţivi cari nu pot fi vindecaţi. S'a produs o re- , clamaţie ciudată. Un domn a cerut să fie înscris şi el pe lista beţivilor. A fost poftit să se ducă să 'şi caute de treabă.

— Din Glogau se scrie că întreg ba­talionul din reg. regal de grenadiri t ransportat la Lerchenberg s'a îmbol­năvit de tifos. Aproape a treia parte din soldaţi au murit. Cei-1'alţi sunt greü bolnavi în lazarete.

• * Austro-Ungăria.— Preşedintele sor-

ciotăţei medicale din Moravia a deschis un referendum pentru a se şti în cé limbă trebuie scrise ordonanţele. So­cietatea numera 628 de membri. 411 s'au pronunţat pentru limba germană ; cèï-1'alti, afară de patru pentru limba cehă, iar aceştia patru au scris pe bu­letinul lor : «.In nici un fel de limbă».

—• O mare nenorocire s'a întâmplat într 'una din zilele trecute la Monaci (Ungaria). Un pod umblător pe care se aflau multe care şi oameni, s'a isbit lângă ţermul cel-l'alt de Uiţ şlep de fier, atât de puternic în cât podul s'a rupt în bucăţi. O parte din oameni au putut scăpa. Cet-l'alţi în numër de vre-o 12 s'au înecat.

* Angl ia .—Unul dintre cei mai îndîr-

jiţî bărbaţ i .de stat englezî, cari aü re­fuzat pair ia, William Harcourt, după demisiunea sa din le;rder în camera co­munelor, a declarat că va primi să fie lord, dacă regina va voi.

— Lordul Randolph Churchill, fost ministru în. cabinetul conservator, a decis să facă ocolul lumii. Va lipsi un an din Anglia.

Rusia.—S'a inaugurat solemn, la Pe­tersburg- o casă de muncă pentru fe­mei, în strada Guliarn.aia. Ceremonia a fost prezidată de d-na de Walh, so­ţia prefectului capitalei.

Casa, cu doué caturi e în întregime de piatră.

Se va asigura lucru pentru 200 de femei în acest stabiliment.

— S'a hotărît construirea altor treî fortăreţe puternice în Caucaz şi 2 în ţinutul Pamirului. In fortăreţele aceste vor fi aşezate 3 regimente de artilerie. Trupele de linie din Pamir vor fi spo­rite.

* # Turcia.—Pentru a zădărnici planul

românilor macedoneni, cari cer Sulta­nului înfiinţarea unei episcopii române a venit la Gonstantinopol o delegaţie de greci. Eî vreau să prezinte sulta­nului un memoriu în care гіс, că în­fiinţarea unei episcopii în Macedonia va fi o primejdie pentru stat,

0 balena în Adriatică

Din Fiume se scriu următoarele : ' Căpitanul unui vapor sosit deună-zi

în acest port, din Dalmaţia, spune, că în Trappano (Dalmaţia) a fost prinsă o balenă lungă de 4 metri.

Acest peşte uriaş cântăria 500 de

chrg. şi aparţinea celei mai primejdioase specie numită «Carck-Charcharador».

Specia aceasta de peşti vine numai foarte, ra re orî în apele mării Adriatice şi trebuie că de astă dată s'a rătăcit de a venit pe acolo.

O mare panică a coprins pe locuito­rii de prin satele situate de a lungul coastei ungaro-eroate din cauză că peş­tele mâncase câţi-va oameni şi copiii cari se scăldau.

Din cauza asta s'aü pus afişe • dese de alungul coastei prin cari oamenii eraü opriţi foarte aspru de a se scălda.

O ceată mare de pescari curagioşi s 'au 'hotăr î t să prinză peştele. Eî s'aü înarmat cu puşti, cu cuţite şi cu topoare şi ati pornit în largul mării. .

Pescarii şi-au legat unele de altele toate plasele şi când aü observat ba­lenă le-au aruncat în calea ei. Balena venind spre denşti a fost prinsă în laţe pescarii au plutit repede spre ţerm, trăgând peştele după ei. La ţerm bale­na a început să se sbată teribil.

Pescarii aü tras asupra eî 20 de gloanţe de puşcă. Din cauza sângelui mult pe care-1 perduse, balena a Ieşi nat. Atuncî pescarii i aü zdrobit capul cu topoarele şi aü omorît-o.

Uriaşul peşte a fost dus la Triest. Aci li s'aü dat pescarilor o recompensă în bani. Balena aü vêndut-o pe o sumă mare de banî musëuluï maritim.

Trebue .să adăogăm că în timpul de când a fost prinsă şi până când a fost omorîtă, balena a rup t toate plasele pescarilor.

H A. Z

Ilustraţia noastră "...Ecoul"

Ilustraţia de pe pag. I a numëruluï nostru de azi e luată după splendidul tablou al- pictorului Eduard Bisşon.

Tabloul reprezintă o prea frumoasă alegorie : «Ecoul» sau «Rësunetul». O-fată de o ra ră frumuseţe se află în mijlocul unei pustii întinse: Ea par ! că as­cultă cu băgare de seamă un sgo-mot din depărtare, un sunet de. dra­goste.

E o asemănare genială cu inima 0-mului care aşteaptă, doreşte şi caută ceva, fără să găsească, dar totuşi aş­teaptă cu o resemnare divină.

Şi acestei, fete, înalte, mlădioase,-sub-jugătoare prin clasica eî frumuseţe i se pare că aude ceva, că dorul mare al inimeï ei, aşteptarea care-i arde sufle­tul după un ideal—se împlineşte, căci aude un murmur dulce din depărtare, un rësunet, un «Ecou».

Bisson e vestit pentru tablourile lui alegorice, cari toate întrupează farme­cul artei, -adôncimea concepţiunei şi drăgălăşia neasemănată a figurilor pe cari penelul lui măiestru le zugrăveş­te pe pânză. .

Copia acestui tablou superi) e exe­cutat în stabilimentul nostru foto-zinco-grafic şi tipărită cu maşina specială de culori a « Universului».

NOTA SATIRICA

Celebrul umorist şi satiric Safir în vitase la una din şedinţele sale în care îşicitea producţiunile, mai mulţi savanţi. Veniseră vre-o 30 de doctori, filosofi, literaţi, chirurgi.

La sfîrşitul şedinţei Safir zise : — Să'mî spuneţi d-lor, care' i deose­

birea între mine şi d voas t ră? Un înveţat rëspunse : —- Deosebirea e că noi scrim pentru

onoare iar d-ta pentru banî. — Foarte adevërat—zise Safir—fie­

care scrim pentru ceia ce ne lipseşte.

Cipe-va zicea, în chip reutăcios, fiu-luî celebrului romancier Alexandru Dumas : •

—Tatăl d-voastră, nu e aşa? a fost mulatrii.

—Da, domnule, tata a : fost mulatru, bunicul negru, iar străbunicul meü maimuţă... şi' genealogia mea se înce­pe, acolo unde a d-tale se isprăveşte.

Instrucţia bandei Mărunţelu N o u ï a m ë n u n t e

D. jude instructor Lilovicï s'a întors de la Craiova, unde a fost în afacerea bandei Mărunţelu.

Bandiţii aü făcut mărturisiri complecte. Din deposiţiuni, résulta că Ionescu-

Dascălul,' singurul, tâlhar din bandă care nu este încă prins, nu era cunoscut bine de tovarăşii lu i ; aceştia '1 numiau «Nemţescii». Mai rezultă din depoziţi-uni că acest bandit era cel mai crud dintre toţi bandiţ i i ; el a omorît pe.Rîn cezeanu, care sărise în ajutorul cârciu-marului Nichifor, şi a vrut să omoare pe cumnatul lui Nichifor, lovindu'l cu un pisălog în cap, ceea ce a indignat chiar pe banditul Gh. Popa, care i-a dat un ghiont în cap ca să înceteze cu lovirile. '

Ş T I R I Duminică.

Ministerul de interne. ,a cerut pri­măriei capitalei închiderea stradei Tea­trului 'din capitală.

Această cerere va a supusă desbate-rei consiliului comunal.

-• O Iluminatul cu petro] lăsând foarte

mult de dorit prin mahalale, consiliul comunal va discuta această cestiune şi va hotărî mësurï energice .spre a face pe antreprenor să nu 'şi mai calce con­tractul.

O S a hotărît în mod definitiv înfiinţa­

rea unei opere comice naţionale. Director al acestei opere se crede a

fi Stefănescu, de şi direcţia Teatrului Naţionat a primit mai multe propuneri în privinţa aceasta. - Opera se va reprezenta de 4.orî pe septâmână, i a r . drama şi comedia de 3 ori. . •' •

D. Spetrino, directorul Operei italiene, care are deja un contract cu -Teatrul Naţional, a fost avizat .să se pronunţe dacă încfep.e d-sâ. eu reprezentaţiile în î n . p r i m e e ' 2 luni, căci în caz contrariu vor începe reprezentaţiile operei na­tionale. ' '.

• ° ' Aripa noue a Atheneniui Român

va fi terminată pe la sfârşitul lunei Septembrie. Partea de sus a acestei clă­diri va fi destinată pentru. instalarea m i seulul naţional de p ic tură şi sculp.-tuiă, jar cea de jos pentru expoziţii periodice şi permanente.

Tablourile şi st atu ele ce avem în mu­zeu, vor fi ale-e, cele unii bune se vor t ransporţ i în acest mtizën, iar din rest p a n e vor rămânea în eoleeţiunea scoale; de belle arte, şi parte vor fi tri­mise în diferitele capitale din provincii, unde ministerul instrucţiunii publice îşî propune a fonda uiicî eolecţiunî locale.

O Examenele generale de sfîrşitul

anului în şcoalcle d*? ofiţeri, şi de arti­lerie şi geniu se vor termina la 10 Iu­lie. Din şcoala de ofiţeri vor ieşi -sub­locotenenţi de infanterie, cavalerie şi marină ; iar din cea de a dona, prima •promoţiune de ofiţeri de artilerie şi ge­niu, cari, până în anul trecut, ieşiaă din şcoala de ofiţeri.

Examenele şcoalei' de sub-ofiţerî de la Bistriţa se vor termina la sfîrşitul lunei Iulie. Din această şcoală vor ieşi ofiţeri de infanterie, cavalerie şi ultima promoţie de of'Ueri de administraţie, care, cu începere de la anul viitor, vor ieşi diu şcoala specială. •

Ţot la _sfîrşitul lunei Iulie se vor ter­mina şi examenele şcoalei de guarzi de artilerie şi de geniu.

Elevii primelor doue, şcoli vor fi în a in taţi sublocotenenţi pe ziua de 1 Iu­lie, iar cei ai ce lo r l a l t e şcoli pe ziua de 30 August.

O La 19 a. c. se va celebra căsăto

ria religioasă între d n a Sofia Luther şi d. D. Malinesen Hragadiru. O

D. general Fălcoianu va pleca pes­te câte va zile să ia comandamentul corpului I de armată, unde a fost mu­tat în interes de serviciu.

Mal mulţi cunoscuţi al domnului ge­neral Fălcoianu îl ătribue intenţiunea. de a'şl da demisia din armată din ca­uza de verstă.

O Secţiunea . vacanţelor a curţei de-

apel din Bucureşti vâ fi formată din d-niî consilieri Ath. Atanasovicï, M. Pa-leologu şi Gr. C. Burcă.

O D. general Rasţi, fostul prefect a i

capitalei, îşi a luat ziua bună eri de la comisarii poliţieneşti, cari sunt con­vocaţi în acest scop pe la inspectorate.

O D.. Alexandru Lahovary, ministrul

de externe, trimiţend o telegramă de felicitare d-luî Crispi pentru că a scă­pat de atentatul anarchistulul Lega, a primit de la primul-ministru al Itali­ei următoarea telegramă drept rëspuns :

«Excelenţei sale d-luï Alex. Lahovay, ministru al afacerilor streine.

«Sufletu'mi se bucură de felicitările-fraţilor noştri din România, cum se-bucură de acelea care îmi vine din I-talia.

«Bine voiţi, Excelenţă a primi expre-siunea profundei mele recunoştinţe.

«Crispi.»

O Ni se scrie din Ploeşti că alaltă eri di­

mineaţă la orele 8 s'a' aprins la Maga-sinuL-d lor Istraid & V. Roşu, pimniţa. cu sticlărie însă sosind pompierii aü stins focul; paguba se urcă la 1000 lei.

O Joui, pe la orele 7 seara a năs­

cut la Ploeşti nevasta lui. d. Bereu, tâmplar, 3 copil dintre care 2 băeţi şi o fată ; atât mama cât şi copil sunt pe deplin sănătoşi.

O Alaltă-erl s'a închis prima sesiune a

curţii cu juraţ i de Ilfov! A doua sesiune se va deschide la 15

Iunie şi va fi prezidată de d. Gr. Burcă, consilier la curtea de apel.

Ministrul public 'va fi reprezentat în a doua sesiune prin d. procuror Cras naru.

O Gendarmeria rurală va ii organizată

succesiv. Toate numirile relative Ia constituirea

acestui corp se vor face îu cursul sëp-tămâneî ce vine. •

O A apărut «Poveste Tristă», roman

de François Cópée, tradus de d. Du­mitru Stăncescu. Evenimentele din Maroc

T a n g e r , 10 iunie . 4 Ştirile din Gez anunţă că Abd-el-Azis-

a fost recunoscut de fratele sëu M ulei ;

Omar, care menţine ordinea în oraş. Europenii sunt păziţi de trupe. • Seminţia Aituzilor a voit să jefuiască, oraşul Sefru însă a fost respinsă. Aü plecat întăriri din Fez.

Drumurile sunt năpustite de tâlhari. Afacerile sunt suspendate.

Koma, 10 Iunie. «Agenţia Ştefani» află din Tanger că

un vas de resbel spaniol a abordat la Arzila. Ofiţerii au debarcat pe uscat. Acest port fiind închis comerţului strein,, arabii aü crezut că debarchează nişte trupe. Corabia a plecat înainte ; însă. ştirea despre prezenţa sa a fost răs­pândită în triburile din împrejurimile oraşului ; ele aü fost impresionate şi alergau în toate părţile provocând o mare agitaţie.

Tanger, 10 Iunie. Rëspunsul lui Abd-el-Azis, care zicé

că nu poate, să primească corpul diplo­matic 'priveşte dorinţa exprimată de ' reprezentanţii Engliterei, Spaniei şi Franciéi de a felicita personal pe Sultan.

Reprezentanţii' Germaniei, Austriei ţ

şi Italiei s'aü mărginit să- felicite pe sultan în scris.

D B P B Ş I

O ca ta s t ro fă pe E lba Prag-a, 10 Iunie.

O nenorocire îngrozitoare s'a întâm-"' plat pe Elba lângă Lobkowitz. Un vi­zitiu din nebăga re ' de seamă a rëstur-nat în fluviu un car mare în care se aflau 7 capiî. 5 copii s'au înecat, 2 au fost scoşi din valuri .

Universul Li terar No. 24 Lunî, 13 (25) Iunie 1894.

T u r b u r ă r î g r a v e ; 3 m o r ţ î ş i n i a i m u l ţ i r ă n i ţ i ' Madrid, 10 funie . '

S'att produs turburărî grave în pro­vincia Pontevedra cu ocasiunea perce­perii impositelor. Trei tëranï au fost omorîţi ; sunt mal mulţi răniţ i .

L e g e a căsă to r i e i c iv i le în c a m e r a M a g n a ţ i l o r

Budapesta, 10 Iunie. Camera magnaţilor a adoptat legea

căsătoriei civile în a 2-a şi a 3-a citire, fără modificări, însă cu un articol adi­ţional în care e zis că legea nu se a-tinge întru nimic de datoriile religioa­se. Acest articol propus de d. Aladar Andrassy a fost adoptat cu 114 voturi contra 79.

Moţiunea depusă de d. Keglevicî a fost retrasă şi mal multe amendamente propuse de cardinalul Vaszary aü fost respinse. Votul legii' a fost primit cu a-plauze la stînga. • • .

Exploz ie . — 3IorţI şi ' r ă n i ţ i Budapesta , 10 Iun ie .

Un. cazan a făcut explozie la Tura, (în comitatul Pesta) la moara cu aburi a d-luî Podlevozky. Aü fost 14 răniţi dintre care 3 au şi murit.

H o l e r a L iege , 10 Iun ie .

Câte-va cazurî eholeriforme dintre care unul urmat de moarte, .s'aü ma­nifestat la Liège, la Jemmapes, în qu-artierele nesănătoase.

S'aü luat mësurï.

J O C U R I ŞARADA

D-ra Norica Marinescu (Turnu-Măgurele)

în t reg cuvîntul sunt fiinţă . Fiinţă viţioasă, Ce më găseşti în noaptea deasă Cu faţa gălbicioasă.. In trei bucăţi tu- më desparte Şi prima îţi ara tă , Ceva la marinari pe . apă Ce e pe rend cătată... A doua par te sunt vocală, A treea-am fost în lume, Pe la Romani străbunii noştri Acuma' zi'mi pe nume !..

0 r t - c 8 p e r s o a n ă c e . n e va t r i m i t e d e s l e g a r e a e--xactS a a c e s t e i ş a r a d e cel m u l t până l a 15 Iunie c u r e n t , va • p a r t i c i p a l a t r a g e r e a l a sorţ a mrai f r u m o s r o m a D .

Constatând că multe persoan-e ne trimit des-.legări la ghicitorile noastre fără să citească mă­car ziarul, ci numai din simplu auzite, amho-iărît d'aci înainte a nu mai publica numele de cât dacelor deslegători cari ne vor trimite, dim-preunăcu deslegarea, şi cuponul tăiat în josul co Ioanei a 4-a.

Deslegarea şaradei din «Universul Li­terar» No. 22 este :

Л l ( 1 I* Au des lega t : Bucuresci : D-rele Saliy S. Cohen, Ghisela

S. Cohen, Aiietta Leontescu;«drna Verona Mi-Jiăescu şi d. Costică A. Xeguleseu .

P remiu l a fost câş t igat pr in t r age re la sorţi de d-ra Ghise la S. Cohen.

C a n a i l t ă ° c a s a , , e ««eiii MC b d U l d rlat, compusă din 2-3 odăi cu dependinţele lor. Acele singure în. curte, saü numai cu proprietar sunt preferate.

Chiria lunară 30—50 leî, dar de la Sf. Dumitru anuar .

Scrisori sunt sub A. R, la adm. aces­tui ziar. '

Mare deposit de ceasoarnice

<NE MAI POMENIT DE EFTIN > •Ii. B

Ceasornic de. b u z u n a r , denichel( remontbir ) 5.60 Frumoase ceasoarnice - de mása, cu deş­

teptător . . . . . . . . . -4.90 Ceasornice de masă cu deşteptător, de

lemn sculptat , î nă l ţ ime 35 cent imetr i . . . Aceste ceasornice surit o adevera tă podoabă pen t ru u n salon. Nicï cu 40

. lei n u şe pot cumpëra în Eomânia a-semenea ceasornice. Noî le v indem . . n u m a î cu . . . . . . . 15.50

Ceasornice de masă cu ' deşteptător, for- :

mă patr Uă de a lumin ium şi metal ga lben aşa zise «Mercur», de o fru- . museţe şi e l egan ţă ra ră . L e vindem çu pre ţu i fabrice! . . •. . . . . 14 . - -

Ceasorniee de masă cu deşteptător, ' de metal , aşa zise «Student». Foar te f ru -moäfie şi solide . . . . . . . . 10:50

Ceasornice remontoir de nichel . . . . 9.—. Ceasornice remontoir , cu 2 capaee frumos

g r a v a t e de meta l soleil aur i te cu aur . cel inaî fin, pen t ru bărbaţ i , car i n u se . poate deosebi de un ceasorn ic de au r veri tabil . . . . • . . 15.50

Acelaşi ceasornic cu. u n capac, pent ru-dame 17.—. Ceasooriic de argint- cu. 2 capace fru­

mos g r a v a t e şi aur i te cu au r cel mal fin, pen t ru dame. Nici o deosebire cu u n ceasornic care se vinde cu 150 leî.—

' Bucata n u m a i • . . . . . 2 1 . — Ceasornic de metal oxidat cu u h capac ' ,

(remontoir-encre) , pen t ru bărbaţ i . . . 14.50 Acelaşi ceasornic pen t ru damă . . ' . ' . , 16.50 Ceasornic remontoir de metal oxidat-z-u--

g răv i t cu flori-(noutate), pent ru bă rba ţ i . 16.50 Ceasornic remontoir de a rg in t cu 2 ca­

pace frumos g rava te , pen t ru b ă r b a ţ i . . 19.50 Acelaşi ceasornic cu un capac pen t ru

dame lei 19 şi cu doue capace . . . 20.— Ceasornic de preeisiune remontoir (obser.

Watch) , superior ancrei , de nichel oxi­dat şi de metal alb ex t ra , pen t ru bărba ţ i 22.50

Frumoase ceaáoarnice de metal, oxidat . (Calendar-encre) indicând orele, minu­tele, secundele, zilele-, lunile, cât avem ale lunei şi fasele lunare , buca ta n u m a i 32 —

Ceasoarnice remontoir (ancre) de . a u r tin g a r a n t a t (14 carate) cu 2 capace fru- . mos g r ava t e pen t ru bărbat . Mersul re­gu la t ga ran t a t , o adeverată ocazie, 'bu­cata n u m a i . . . . . . . . . . 79.— Frumoase l an ţu r i de oţel pen t ru ceasoarnice,

70 ban i . Aceleaşi l an ţu r i aur i te sau a rg in t a t e 90 ban i . Alte l an ţu r i mal fine cu lei 1.20, 1.50 si 2

lei bucata . De vênzare la adminis t ra ţ ia z ia ru lu i «Univer­

sul» s t r . Brezoianu No. 11, Bucureş t i . N. B.— Toate ceasoarnicele noastre î n a i n t e

de a fi puse îu vânzare , sun t repara te de li­nu l din « Ï mal bun i ceasornicari adus de noi i n t r ' ad in s din Geneva (Elveţia) ; pr in u r m a r e putem g a r a n t a de mersul foarte r egu la t .

« • DOI PICTORI ZUGRAVI eu Aü sosit din Italia doi renumiţi pic­

tori zugravi. Cine are case de zugrăvit şi doreşte a avea un lucru frumos şi eftin, n 'are de cât să se adreseze la-ar­tiştii de maî sus.

La administraţia ziarului «Universul», strada Brezoianu .11, se află un frumos album de desemnurile de case ce pot executa aceşti doi pictori.

neîntrecut până acum!!

Cea mal frumosă Msură pentru

per

—se obţine— întrebuinţând mi­

nunata

i c c i o i i n a Cea mai nouă.invenţie, care a avut

în străinătate succesul cel mal strălu­cit.—Toate damele întrebuinţând acest miraculos preparat, vor obţine perul lor buclat într 'un chip foarte frumos, cu cea mal scurtă şl simplă aplicare.

întăreşte, perul ş i '1 face strălucitor. Preţul unul flacon lei 3.50. De vênzare la administraţia ziarului

«Universul», Strada Brezoianu No. 11, Bucuresci.

500 lei Premiu f ţ j - І Р K JK J E T

ţgM* p e n t r u OMORÎREA a orî-ce fel de INSECTE

Cu acést noü şi infailibil praf, ce noi prezentăm publicului, toate insectele ca: m o l i i l e , p ă d u q h l l d e l e m n , pur i c i i , m u ş t e l e şi altele, m o r la cea d'intêiû întrebuinţare.

Se acordă U n p r e m i u d e 5 0 0 l e i celui care va proba că există praf mai bun ca cel de mai sus. . De vênzare în Bucureşti la administraţia ziaru-' lui „Universul"* str. Brezoianu no. l i şi în Iaşi, Craiova, Galaţi şi Brăila ía librăriile unde se vinde ziarul „Universul. 1 1

* PREŢUL UNEI CUTII BANI 60 ^ Fie-carë cutie a acestor adevărate prafuri (Poudre

Universelle) va çurta pecetea- admimstraţiei ziarului „Universul".' • • .

S u f l ă t o a r e d e o a u c l u o , spre a obţine mai cine efectul cu praful pentru distrugerea moliilor, aăduchilor de lemn (ploşniţe), puricilor, etc. Bu­cata lei 1,30.

Toate feoalele — «le ficat, stoma« şi inimă — se vindecă în t rebuin ţându-se Hapurile vegetale indiano precum şi Amar Indian :alè d-rului W . SIMON, prepara te în marele stabil iment chimic al d-rului Bertell i , din Milan. Aprobate dë con­siliile, sani tare superioare din România şi I ta l ia .

Afară că vindecă gălb.inarea, a tacur i le de ve­nin , colica epatică, tumori le la ficat, infiama-fcimiea splinei, încuiarea de trânj l , disenteria, gast r i te le catarale , indiges t iuni le şi nepofta de mâncare , durer i le de stomac durer i le de cap, boalele u té r ine , încetarea periodului , period puţin şi în târzia t , periodul cu dure re , pangl ică , slăbirea vedere! provenind din a l tera ţ ia sânge­lui şi ficatului, nevrosele, palpi taţ ie de inimă şi idiopisia, Hapurile vegetale indiane şi Amarul indian sunt şi cel mai bun curăţitor al' sângelui stricat, în u r m a boalelor ficatului sau ale efec­telor de. microbişi miasme palust re (băltoase).

P i lu le le i n d i a n e costă lei 2.80 şi A m a r u l Ind ian lei 3 .

Depozit pen t ru toată România la drogher ia centrală Mihail Stoenescu, farmacist, s t rada Academiei .No. 2, Bucureş t i . Mai se vinde şi ia farmacia «Ochiul luî Dumnezeu-», Victor T h ü ­r inger , Calea Victoriei No. 154, precum şi la toate farmaciile din ţa ră . •>

Cutia adevëratelor H a p u r i indiane şi flaconul cu Amar indian vor avea o ins t rucţ ie în l imba română şi vor pur t a pecetea adminis t ra ţ ie i zia­ru lu i «Universul». Toate aeeste medicamente ca r e n u vor avea ins t ruc ţ iunea cu pecetea zia­ru lu i «Universul», se vor considera ca falsifi­cate, prin u r m a r e n u se poate g a r a n t a efec­tul lor.-

Foarte important ! Persoanele cari tuşesc saü sutbr de

influenţă, astm, laringită, durere de gât, bronchită, catar, inflamaţii intes­tinale, le sfătuim a cumpëra renu mitele HAPURI de CATRAMINĂ ale d-ruluî Bertelli, premiate' la 6 congrese medicale şi aprobate de consiliul sani­tar superior al României şi al Italiei. Aceste hapuri vindecă în c â t e v a zile or ice tuse. In I tal ia .unde bântue in­fluenţa, toate celebrităţile medicale în­trebuinţează cu mare succes HAPURILE de CATRAMINĂ. Depoz i tu l p r i nc ipa l la d r o g h e r i a c e n t r a l ă M. S toenescu, s t r . Academie i No. 2,. Bucureş t i , ş i l a farmacia «Ochiul l u î D-zeu»' Vic to r T ü r i n g e r , ca lea Vic to r i e i No. 1'54, Bu­cureş t i . — In Ploeştî sunt de vênzare la Fraţii I. T. Chris tescu, droghiştî. — In Craiova la farmacia Conteswaller, strada Lipscani. — In Brăila la far­macia N. Filotti, strada Regală No. 23 şi în Tulcea la farmacia regală Dumitru Melinescu, strada Elisabeta Doamna, 24.— Şe] vinde coi f» leii şi 95 bani cutia. — Toate cutiele ce nu vor avea pe «lin afară peceta administratif ziarului І Ш І Ѵ Ж Н З І Т І і si pe dinăuntru o instrucţiune iu româneşte tot cu peceta zia­rului l î V I V I B X i l l , s c vor refuza ca falsificate.

REPARAŢiUNI de CEASOARNICE — cu 50 l a s u t ă m a i ieftin d e c â t or î u n d e —

Depozitul de ceasoarnice de la adminis t ra ţ ia z i a r u l u i / U N I V E R S U L , luând un avên t foarte mare şi în u r m a dorinţei , expr imate de ma i mul ţ i cititori, am adus din Geneva (Elveţia) douî lucrător i speciali pen t ru r epa ra rea cea-soarnicelor.

P e n t r u a satisface publicul şi mai ales pe ci­titorii noştri , o r t c e repara ţ ie de ceasoarnice se va face cu 50 Ia; sută mai ieftin d e c â t o r i u n d e . . A se adresa la adminis t ra ţ ia z ia ru lu i UNI­V E R S U L st rada .Brezoianu No 11, Bucureş t i

Celebrul doetor-ig'ienisfc. Monteg-azza,. zice că cea mai bună apă pent ru masă este Apa Nocera Umbra, sorginte îngerească caree ch imicamente pură (Iară microbi). — Se vinde n u m a i cu 60 bani sticla de 1 litru Ia adininis t ia ţ ia z ia ru lu i UNIVERSUL, str . Brezoiamt No. 11, Bucureş t i .

T o n ( b a c h e r d ă ) L a adminis t ra ţ ia z ia ru lu i «Universul», se află

spre vênzare tön saü lacherdă, în cutie; pre­parat cu unt-de-lemn de Nizza.— Cutia de 260 grame, lei 1.15.

S e c a u t ă ~ W Mai multe fete oroitorese care să ştie a lucra şi cu maşina. A se adresa în str.-Ţeranilor No. 79. • a Magazinul «le Bijuterie -•-^ al d-luî Radivon, se caută 1 ucenic.

A V I S Se primeşte un Agent pentru a distribui jf Perne la călători In gara de Nord, Bucureşti cu leafa 75 leî l u n a r . A se adresa în calea Victoriei No. 150 Bucureşti.

UNIVERSUL LIÏERAE — 3STo. 2<Ъ —

Acest cupon se v a tăia şi se v a trimite împreună cu deslygarea, in caz contrar nu se va publica numele deslegătoruluî.

152

Roman de Emile Richebourg

PARTEA A TREIA

F i u l

I I I

Omul propune...'

«O să trebuiască să iau odată o hotă-TÎre bărbătească, avêndu-te pe tine ca -exemplu. In sfîrşit pentru ca să scot la capët bun cercetările, më duceam mal des la Regina-Albă şi la- Eliseul de la Montmartre ; ţineam să më întâlnesc a colo cu o silfida pe care anul trecut am avut-o de câte-va orî în camera mea şi care e una din cele maî frumoase po­doabe ale locurilor unde lumea se adu­nă ca să petreacă; Ştiam că frumoasa mea e una din stelele balului de la •Bougival.

.«Cu toate astea nu dădeam peste dînsa şi am aflat în urmă pentru c e : imi­tase rêndunelile şi'şi luase sborul spre Mediterana.

«Alaltă-ieri eram la Eliseul Montmar­tre cu câţî-va camarazi ; stăteam toţi la o masă trăgând din,pipe ş i b e n d b e r e înveluiţî de un nor gros de fum, când d'o dată, fata pe care o căutam apăru înainte'mî şi'mi întinse mânuţa ' î albă, ară tându 'mî dinţiî ei drăgălaşi ca şi cum i-aş fi mai vëzut ; asta era din parte ' î un fel de provocare.

«Gâfâia, era roşie şi asudată; tocmai terminase un danţ de şcoală înaltă.

«Më grăbii a face loc lângă mine Co-Hbruluî—ast-fel a fost poreclită şi stri­gai chelnerul ca să'î aducă bere.

«—Scumpa mea, îî zisei după ce se mal rëcorise, fbst-aî anul acesta la bal la Bougival ?

«—La Bougival? respunse dânsa rî-zênd, o ! eü ador locul acesta şi cu de­osebire balul luntraşilor ^ nu lipsesc de la nicï unu l ; societatea e mal aleasă acolo de cât ac i ; acolo nu te loveşti în coate ca aci cu camerist! şi cu în­grijitoare de copiî...

«Şi făcu o s t râmbătură dispreţuitoare. «—Atunci', zisei eu iar, ai 'cunoştinţă

despre un incident ce ar fi putut să aibă de urmare o mare nenorocire : un tênër artist îmbrâncit în Sena unde era cât p'aci să piară. • «—0, da, îmi aduc aminte, a fost la mijloc un act de rësbunare dobitocească provocată de un lucru de nimic, de o ştrengărie. Artistul acela, . u n t ênër foarte drăguţ pre legea mea — salută, Paul , salută — s'a apucat şi a schiţat în grabă grupul de persoane în càre më aflam şi eü ; un moment am avut şi eu desemnul acela în mână şi'mi pare reü că l'am dat căci cu adevërat era foarte bine reuşit... toate mutrele eraü de o asemănare minunată... Are mare talent mititelul acela.

«Scumpul meü, asta e hotărîrea dată în privinţa ta de d-ra Colibru. Şi cre-de-më că cunoaşte şi : ea ce-va din me­seria noastră căcî a umblat şi umblă prin multe ateliere în calitate de model.

«Pentru a'mî dovedi că cunoaşte pe deplin afacerea, mi-a povestit despre cearta de pe malul apeî, despre drama din Sena, despre scăparea ta şi a pri­

etenului tëu Lucian.' «— Dar, îî zisei, să'mî vbrbeştî des­

pre o femee ce se afla acolo şi care se interesa aşa mult de tinerî în. cât a făgăduit cincî sute. de francî aceluia care'î va scăpa.

«—- Ah, da, esclamă dênsa, d-na Prudenţa.

— D-na Pruden ţa? repetă Paul cu un ton înecat de emoţiune.

— Da, scumpul meü, misterioasa ta necunoscută, dama' aceea cu pălăria grenat se numeşte d-na Prudenţa.

— Alt nume "n'are ? — Am făcut şi eu înt rebarea asta

Colibruluî; însă dênsa nü cunoaşte pe acea damă de cât sub numele de Pru­denţa.

— Unde şade ? ce face ? — Şade aproape d'aci în strada La-

fayette unde are o prăvălie cu firma : La gând ; vinde tot felul de obiecte de ar tă şi de curiositate precum şi stofe şi costume pentru femeî, aşa că e maî mult cunoscută de orizontale.

— O ! esclamă Paul ducendu'şî mâna la inimă.

(Va urma).

Utiiver*ul Ilustrat No. 23. — 6 — Iunie, 1 8 9 4 І

Prima fabrica sistematică de „APA GAZOASA" B. VELLES, Licenţiat în farmacie, Arendatorele farmaciei ALESSANDRIU

s>»cr

Instalaţia cea maî modernă. Dublii filtraţiune a apeî şi steri l isaţiunea filtrelor prin ferbere. Apa cristalină. întrece în calitate tote produsele existente

Comaţi de!e prin carte poştala cu adresa : B . VEbliES, Farmacia A X E § S . I L Ï ¥ D R I U , se efectuează imediat 1867 —'30)

CASA DE SCHIMB

Naclimias <s Fintels No. 8 în nonl palat Decia-România, strada Lip­

scani, în faţa palatului băncel Naţionale Cumperă şi vinde tot felul de efecte

publice, bonurî, acţiuni, scontează cu-póne şi face orî-ce schimb de monezî.

C u r ă d e P r i m ă v a r ă Cele d 'ntâiu săptămâni de primă-vară

suntde obiceî timpul în care aveam tre­buinţă de un corectiv al funcţiunilor cor­porale adeseori alterate prin viaţa de iarnă. Pentru acest scop.

APA MINERALA aprobată de Academia superioară de me­dicină din Paris, este recomandată în spe­cial din partea medicilor.

Pentru cură de casă şi anume şi Cură anterioară a băilor : Karlsbad, Marien­bad, Franzensbad şi alte locuri de cură.

Heinrich Mattonni, Karlsbad şi Viena.

Somiere elastice -S cele mai solide, pentru paturi, se fa­brică în atelierul de ţesătur i de

• i r m ă a lui

LUIGI CĂPRARI —Calea Griviţel, 110—

Somiera solidă şi elegantă, născo­cită de Luigi Căprari, a fost premi­ată eu premiul I la concursul din Tîrgul Moşilor.

în fabrica aceasta, se confecţionează g r ă t a r e , d d r m o a n e speciale pen­tru alegerea nisipului, petrişului, ne-ghinei şi altele. eşi

STAŢIUNEA CLIMATICA „SOLCA" U T Е -СГСОЛ7-ІЗЯ\<а .

Deja de mult cunoscută publicului român, situată la o poziţiune naturala admira­bilă, încongiurată de păduri de brad şi molid, cu aer foarte ozonifer şi lipsit de colb, cu doue stabilimente de hydrothérapie, înzestrate cu cele maî noul şi bune aparate hydro şi electrotherapeutice, cu isvoare minerale naturale de tot felul, precum băî de slatină naturală din isvoare din Solea, băî din extract de frunze de brad, molid, etc., băî de săpun, malt, etc., cu o altă secţiune de electrotherapie, masagiu şi cură de inhalaţiune.

«Cure pneumatice după modelurile din Gleichenberg fi Reichenliall». Cure cu zer de oae (jîntiţă), lapte dulce şi kefyr. — La staţiunea climatică Solea,

se află locuinţe frumoase, confortabile şi eftine, o bucătărie excelentă şi camere complect arangiate.—Preţurile foarte moderate.

ВФ* Sezonul începe la 15 Maiu şi durează până la 15 Septembre In timpul sezonului se află la Solea o muzică foarte bună, teatru, reuniuni, etc.

Douî medicî, farmacie şi un biuroü teiegrafo-poştal, se află la dispoziţia vizitatorilor. Din România calea cea mai apropiată este prin Bnrdujeni, IţcanI, Hadikfalva, Rădăuţi. Informaţiunî precum şi prospecte se dau de

Preşedintele comishmeï de cură. 1660.—(16) хэг. H . P O B , A - 8 .

116.500 CEASOARNICE! A. Wasmnth & C » CU INELE CONTRA BĂTĂTURILOR

ВФ" s'au vândut in timp de 9 luni in România Dovadă că aceste inele constituesc astă-zî CEL HAI SIGUR REMEDIU în contra bătăturilor,

depărtându-le, fie ele cât de înrădăcinate, în timp de 3 până la 4 zile. Costul Ceasornicului Ln. 1.25. — De vênzare la toate farmaciile şi drogueriile din ţară.

Depoul general pentru toată România la VICTR THÜRINGER, farmacist, Bncnrescl, Calen Victoriei 154, de unde se trimete contra Ln. 1.60 franco în orî-ce localitatea ţereî.

BANDAGE ANATOMICE Pentru hernie inguinale, crurale şi ombilicale, după construcţiunile

eele maî bune şi maî practice, uşoare şi inreinarcabile de purtat cu de­plina siguranţă a reţinereî tutulor hernielor repunente chiar la cazuri învechite şi părăsite. MF*Aparate de Orthopédie şi Membre Artificiale4

Specialitate de Ciorapi şi Venture abdominale de tricot elastice, ar­ticole pentru Pansament antiseptice, articole Мдіепгсе şi în comun orî-ce Bandage, Aparate şi Instrumente pentru serviciul sanitar efectuează prompt, cu cea maî mare exactitate şi cu preţuri moderate.

NATJMEANU, bandagist „La Crucea Roşie" CALEA GRIVIŢA No. 89, BUCUREŞTI

Comandele din provincie se efectuează în cel mal scurt timp şi se trimet franco la destinaţie 1861 . - (3 )

Eliseum „LUTEHR" IN TOATE ZILELE

CONCERT MUZICAL Dirigeât personal de d. Capel-maistru

B E H E E X C E L E N T A B ^ M Ă N C Ă R I R E C I Tram-care la dispoziţ ia publicului

Anunciu forte important PREŢURILE REDUSE, Eltin de tot. —Pentru sezonul vereï, Serbătorî şi vizite—

Dulceţuri toate fructele cu vanilie foarte ef­tine; şerbeturi toate gusturile . . . kilo 1.60

2.-

2.80 2.40 2.— 3.50

Sirop smeură, lămâe, vişine, coacăze Licherurî Ananas, Şartroze, Bene-

dectine, Chiuraso, Piperment . . . » Alaş Cumel veritabil « Licher Napoleon «

« Cacao a la vanilie . . . . « Rhumurî ş i Licherurî de fructe ş i v i ş i n a t e . Romuri Englezeşti ' . kilo 1.50

« Jamaica « 2.40 « Vanilie şi Ananas . . . . « 3.20 » St. Georges . . . . . . « 4.— » St. Helenes « 5.50

MÄRE DEPOSIT de SPIRT RAFINAT Spirt dublu rafinat Litru 1.80 Spirt de vin pe fructe » 1.50 Alcohol absolut 96 la 100. . . . » 2.— Spirt de lustru şi maşină . . . » 1.80 Ţuică veritabilă betrână Litru 1.20, 1 şi 90 b. Prăjituri proaspete în fie-care zi 10 b. bucata. Rachiuri cu bune gusturî pentru menagiu

caseï de la 1 fr. litru în sus. Bomboane, şampanie, licherurî streine, pen-

trxi nunţi şi botezuri, foarte eftine. Toate mărfurile de cofetărie cu preţuri ad­

mirabil de eftine. Pentru d-niî cafegii şi comercianţi se face

reduceri din acestea. Cofetăria, T. D. Creţulescu.

— La înger — 1590,—(10) Str. Carol I No. 47.

Conserve Franceze Mazăre fină leî 1, cutia.—Ciuperci albe lei 1.50

cutia.—Fasole fină lei 1.60. De vânzare la Administraţia ziarului UNIVER­

SUL, strada Brezoianu, No. 11 Bucureşti.

M E D I C mí CXSEEVO-RGt

Z . O T T O Am onoare a anunţa onor. public ei In

special onor. mea clientelă că m'am m u t a t Cale» Victo riel No. Ш (podul Mogo-soael ) , unde doit еопЫІЩЯ medicale pentru •rt-ee fel de boale de la 8—10 ore dimineaţa de la 8—4 ore după prânz si de la 6—8 ore seara.—Tot odată îmi permit a atrage atenţia suferinzilor că, cnnoscênd de aproape toate medicamentele rëposatalnl Doctor Drasch, precum şi metoda sa de tratament, pătimaşii cari doresc a fi trataţi dupe metoda demnu­lui D-r Draech, vor fi trataţi ast-fel.

Bólele secrete la bărbaţi şi femei snnt tra­tate cn succes s igur dupe metoda mea.

Tuberculos» (oftica, atac), la începutul el, dacă nu va fi prea avansată, garantez com­plectă vindecare ; o mulţime de acte de ' mul­ţumiri stau la dispoziţia bolnavilor. 86 O

IVlAICtt 1 В К Р О Ж 1 Ѵ de

P Ă L Ă R I I pentru bărbaţi şi copiï, de la lei 1.70 la

lei 6.50 bucata. La administraţia ziaruluî «Universul»,

Strada Brezoianu No. 11, a sosit un transport de pălării, fason ultima mo­dă, carî se vend cu următoarele preţuri: Pălării moî pentru vară . . Leî 1.70 Pălării moî ultima modă . . » 3.— Pălării târî ultima modă . . » 4.80 Pălării târî ultima modă . . » 5.50 Pălării roşii, verzi şi albastre,

pentru copil » 2.50 Pălării marinar, pentru copiî » 3.—

Pălăriile sunt de culoare neagră, ma­ron, gri, beige şi tabac.

Nicî cu 40 la sută maî scump nu se pot găsi asemenea pălării în toată ţara.

Vindem eftin ca să aducem serviciu publicului nostru cititor.

Mare depozit de cravate La administraţia ziarul «Universul», se află

un mare deposit de cravate de fail, satin şi foular, cu preţul de la 0.70 bani bucata până la 2.40.

Toate boalele secrete LA BĂRBAŢI Şl FEMEÏ

— vindecate iu eâte-va zile — Un medicament declarat de toţî marii medicî

din lume ca cel mai bun în vindecarea a orî-ce fel de boale secrete la bărbaţî şi femeî, şi care nu produce greaţă, nu strică pofta de mâncare şi nu are nicî un g-ust rëû, este Extractul de Copalvină şi Pariglină al d-ruluî Thorn, din Lon­dra, aprobat de consiliile sanitare superioare din România şi Italia, şi preparat în marele stabiliment chimic al D-ruluî Bertelli din Milan.

Acest extract vindecă în 36 ore scnlamente noul şi în c â t e v a zile cele maî vechi şi maî rele boale la bărbaţî şi femeî, precum : Bleno­ragie, fluorile albe, boalele uretrale şi uretrine, restrângerile uretrei, durerile de spate şi de ri­nichi, iritaţiile uretrei, ale beşicei, ale uterului, catarul beşicei, boală de peatră, erupţiunile scorbutice, oprirea şi nestăpânirea urinei, etc.

întrebuinţarea este lesnicioasă şi se poate ţine în cel maî mare secret.

Expedierea se face cu cea maî mare discre-ţiune. — Un vas cu instrucţiune în româneşte costă 6 lei 50 bani.

Depozit pentru toată România la Drogheria Centrală a domnului Mihail Stoenescu, farma­cist, Strada Academieî No. 2, Bucureşti. Maî se vinde la farmacia ,,Ochiul lui Dumnezeu", Victor Thüringer, Calea Victoriei No. 154, Bu­cureşti şi la toate farmaciile din ţară.

wmm Toate borcanele ce nu vor avea pe din afară pecetea administraţiei ziaruluî «Univer­sul» şi pe dinăuntru o instrucţiune în româ­neşte tot cu peceta ziaruluî «Universul», se vor refuza ca falsificate.

Mare depozit de pndre parfumate La administraţia ziaruluî «Universul» strada

Brezoianu No. 11, Bucureşti, se află spre vên­zare următoarele pudre :

R e g i n a P u d r e l o r Leî 3.50 cutia. Această pudră face pielea moale, albă, catifelată şi de o frăgezime admirabilă. Regina pudrelor îm­piedică în gradui cel mal mare formarea sbâr-citurilor.

A d e v ă r a t a P u d r ă G e r m a n d r é e (garantată) cutia mare Leî 4.50, cutia mică . . Leî 2.50

P u d r ă O l l o l e l z l a , unica pudră pre­parată cu glicerina . . . . , . . « 4.—

P u d r a V e l n t t n ă , parfumată cu vio­rele de Niţa a renumitei fabrici Giraud-flu din Grasse (ţara florilor) 3.50

P u d r ă Heglrra M a r g a r e t a al Ita­liei extra-fină , . « 4.—

V e l o u t l n e Charles Fäy , . . , . « 4.— P o u d r e Grass« . « 2.50

SALVADüNT

REMKDIU SIGUR pentru înlăturarea durerilor ie măsele şi de dinţi stricaţi, precum ei a boale-lor de gingii, gură şi gât, vindecând chiar nesu­feritul miros de gură şi guturaiul : (troahnă, ră-juşală, gâlcile, anghina, abubă, orbalţi, flşturî^ roşeaţă, gingiile mâncate, umflături în fălci?, lăjid, piatra si putrigaiul dinţilor găunoşi).

SALVADENTUL se mal poate întrebuinţa cu succes şi în contra scurgerilor de urechi şi de nas Înlocuind nesuferitul „Iodoform" în toate ranele-şi rănirile, ca pansament.

Pentru salvarea denturei, vindecarea boalelor tei arătate şi desinfectarea higienică a gurei, s'a

Săsit numai acest remediu sigur numit SALV -. »ENT,aprobat de consiliu sanitar superior c iv i l

i i militar, precum şi de înaltele autorităţi ştiinţifice,, in urma experimentărilor bine apreciate prin spitale» Laboratoril universitare şi Cabinete ale dentiştilor, precum şi prin numeroasa clientelă a mal multor «edicl cu repntaţinne distinsă, asigurând prin cer­tificate, buletine, scrisori de felicitări şi mulţumiri «uite pentru preţioasa descoperire aSALVADEN-TULUI, inventat de d-nu 8. P o p l n l , vechiul far­macist şef al spitalelor civile din capitală, care a isbutit să prepare acest medicament sub formă de pulvere antiseptică, analgesică, calmantă, topică, resolutivă, desconcestionând membrana mucoasă şi iesinfectâad energic gura, fără nici nn pericol de« itrăvire ; înghiţindu-se chiar şi de un copil, de őre­ié la unele din boalele arătate SALVADENTUL. ie suflă în gât. Gustul şi mirosul medicamentula!' tunt destul de plăcute,

„SALVADENTUL" se găseşte la toate farmaci ile (Depozite la drogueriile din Bucureşti pre­sam şi la Administraţia ziaruluî „Universul"),

la inventator. Cutia 1 Leu.

Impotenţa Bărbatului şi Ste-nlitsitea fешееі c o p n x ^ r e c u m * i ei«? biciunea de memorie, slăbiciunea d'a vedea şi d'a auzi, poluţiunî sau perderî nopturne, florî albe la femeî, boalele toate cari provin din prea mult abuz al plăcerilor, se vindecă de sigur în-trebuinţându-se GLOBULELE RECONSTITUANTE; ale dr. Taylor, aprobate de consiliile sanitare-superioare din România şi Italia, preparate î n marele stabilimeht chimic al d-ruluî Bertelli, din Milan, considerate cu drept cuvent de dr. Duplais de la Academia franceză ca cel maî reconstituant cunoscut până acum.

Un flacon cu instrucţie costă leî 8.50. Depozitul pentru toată România e la Dro­

gheria Centrală a d-iuî Mihail Stoenescu, far­macist, Strada Academieî No. 2, Bucureşti. Maî) se vinde la farmacia tOchiul lui Dumnezeu*, Victor Thüringer, Calea Victoriei No. 154, Bu­cureşti şi la toate farmaciile din ţară.

Adevöratele flacoane cu globule Taylor, vor fi înfăşurate sub cămaşă cu o instrucţie în ro­mâneşte, stampilală cu pecetea administraţiuneî ziarului «Universul».

OR! CE BÄTATÜRÄ DISPARE in câte-va zile, întrebuinţând

F i e m i a t u l „CAI/tFUCr LASZ" Efect s igur garantat

On üacon lei 1,60. 8e află de vânzare la adminis traţia ziarului UNIVERSUL ei la depozitele de ziare djn Craiova, Galaţi, Brăila şi Iaşi.

MARE depozit de SARDELE 40 la sută mal ieftin de cât orî-unde

SARDELE Bocage cutia 230 grame banî 70 » Migone » 280 » » 80 » Excelsior » 325 » » 90' » cu trufe » 210 » Lei 1.15

extra-fine, fără őse » 285 » » 1.30' De vênzare la Administraţia ziaruluî UNI­

VERSUL strada Brezoianu Nr. 11.

MARE STABILIMENT DE

F O T O - Z I N C O G R A E I E : al ziarului UNIVERSUb

In acest Stabiliment sosindu-ne 4 lucră­tori din străinătate, se poate executa ori ce Ilustraţie cu o perfecţie ca şi în-cele maî marî stabilimente din Europa, cu un preţ mal eftin ca ori unde.

Se pot executa clişeurî de portrete, peisage, planuri şi In sfârşit ori ce ilu­straţii atât direct din fotografie cât şi după un desemn oare-care.

-TTXTTV1TRSTTT . T . П А * * А Ѵ І , І І Я П . Strada Brezoianu No. 11.—Bucureşti Tipărit cu maşina König şi Bauer^din Würzburg, unica în ţară Girant G. Minculescu.