sud-vest-nr-13

4
Almanah istorico-cultural în limba română pentru cititorii din sudul Basarabiei Fondator: Vadim BACINSCHI VIN SPIONII, VIN PUHOI... Lupta cu spionii străini este o ocupaţie mai veche, moştenită de societatea noastră de la tătuca Stalin. Pe vremea lui, sub pretextul luptei cu spionii, au avut de suferit sute de mii de suflete nevinovate – savanţi, oameni politici şi de cultură, comandanţi de oşti. Se schimbă timpuri şi generaţii, iar lupta cu spionii rămâne la ordinea zilei. Aflăm că în sudul Basarabiei îşi fac de cap spionii români. Cine sunt ei şi cum acţionează am aflat nu demult, după o manifestaţie de protest din 11 iunie curent, organizată în faţa Consulatului General al României din Odesa de către reprezentanţii comunităţii moldoveneşti din regiune. O televiziune din Odesa a pregătit un reportaj de la manifestaţie. În cele vizionate, l-am auzit şi văzut pe un tânăr participant la miting cu următoarea explicaţie. În ajunul zilei de 15 iunie, când îl omagiem pe Mihai Eminescu, de peste Prut vin mai multe autocare cu români. Cazaţi în familiile cetăţenilor ucraineni, ei desfăşoară acţiuni subversive, românizându-i şi cumpărându-i pe toţi, dându-le cetăţenie românească şi paşapoarte româneşti. Despre aceasta a vorbit un alt participant, de la Cetatea Albă, dacă nu greşesc. Nu e a bine, dacă la tot pasul ţi se năzar spioni români. Daca în nişte ansambluri muzicale de copii vedem echipe diversioniste (diversiune ideologică) şi ne ferim de ele ca dracul de tămâie, înseamnă că se întâmplă ceva cu noi, ceva rău de tot. Dacă vom continua tot aşa, riscăm să transformăm localităţile noastre în teritorii izolate de civilizaţie, de parcă ar fi undeva în junglele Amazoniei. În fata aşa-zisului pericol românesc uităm şi de bunul simţ şi de elementara ospitalitate omenească. Membrii Asociaţiunii ASTRA, Despărțământul „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi – oameni de cultură, profesori universitari – veniţi în regiune cu prilejul tradiţionalelor Denii eminesciene în iunie curent, au rămas, bunăoară, şocaţi de primirea ce li s-a făcut la Satu Nou, raionul Sărata, sau la Reni. Avuseseră acolo înţelegeri prealabile să fie primiţi cu programul pregătit. Mitingul moldovenilor din Odesa a pus în gardă autorităţile locale. Li s-a adus aminte de vigilenţa şi de riposta pe care trebuie s-o dea uneltirilor spionilor străini. Nu vi se pare, fraţilor, că, aşa stând lucrurile mai departe, am putea să ne dezvăţăm a comunica în mod normal cu lumea ce ne înconjoară? Înţeleg că ni-i bine în găoacea noastră şi nu ne place când cineva îndrăzneşte să ne tulbure liniştea la care ţinem atât de mult. Vedeţi, însă, că nu mai trăim în evul mediu ca să ne ascundem de restul lumii după zidurile feudei noastre. Şi mai zicem că am vrea să ne integrăm în Europa mileniului trei… Cronicar (urmare din numărul precedent) Muncitori şi vrednici au fost hagicurdenii, ca şi toţi basarabenii. De multe ori îmi aduc aminte de povestirile celor mai în vârstă, de întâmplările din viaţa lor de când erau şi ei tineri. Timpurile se schimbă, generaţiile se înnoiesc şi rămân neştiute mii de momente din viaţa sătenilor. Vreau să redau câteva din aceste momente. Am avut şi oameni puternici în sat. Unul din ei a fost moş Samoilă Negruţă. Moş Samoilă era gospodar, avea dulap, vie frumoasă şi se ocupa cu legumăritul. Într-o vară, încarcă el căruţa cu zarzavaturi, împreună cu moş Cărpuşor Alexeenco, vecinul său, cu rogojini de papură pe la mărgini, ca să încapă mai mulţi chiperi în căruţă şi o pornesc, din noapte, la Bolgrad, ca până dimineaţă să ajungă la piaţă. Drumul cotea printr-o vale, nu departe de Valul lui Traian (Traian-val îi spun bulgarii de primprejur). Bătrânii povesteau că din vechi timpuri în valea aceea ieşeau în cale hoţii şi le luau bieţilor ţărani tot ce aveau cu ei, până şi caii. Şi iată, în cale, din desiş apar hoţii. Moş Samoilă sare, scoate oiştea de la căruţă şi începe a o învârti, gonind hoţii. Dar moş Cărpuşor, tot ferindu-se şi el de hoţi, ajunge mai aproape de moş Samoilă şi, fiind noapte, a nimerit bietul moşneag sub oişte. Cam toată vara ceea s-a vindecat moş Cărpuşor la spital. Povestea moş Samoilă: «Când am văzut hoţii, şmulg oiştea şi, când am dat să dău în hoţi, îl ţâcnesc pe Carp». La o nuntă (de-a fratelui mai mare), când a chiuit, a stins lampa. Lumină electrică încă nu era şi noaptea foloseau lămpile cu gaz. Cu moş Samoilă tata trăia bine, ba şi vecini eram, şi pe la zile mari se întâlneau. Ţin minte, atunci, la nuntă, moş Samoilă, la Masa cea Mare, a dăruit seminţe de parale, aşa se spune la noi, trei ruble. Le-a pus în vază, şi două a luat înapoi, n-avea mărunte, dar şi o baniţă (baniţa avea 16 kg, un pud) de grâu şi o vadră (10 litri) de vin le-a dat. Atunci mai mult se dăruiau produse alimentare, oi, vaci, viţei. Şi pe masă, printre farfuriile cu mâncare, ici-colea se punea câte o lampă, ca să lumineze. Moş Samoilă, cu glasul lui puteric, chiuind, a stins-o pe una, din faţa lui. Glasul lui uriaş mai în fiecare dimineaţă ne trezea din somn toamna, când se cocea poama. Lângă casă avea şi o vie, aranjată bine pe şpaleră (sârmă), şi în fiecare dimineaţă alunga graurii de la poamă, strigând: uga-a-ga şi pocnind din harapnic. Harapnicul aproape că nu se auzea, dar glasul lui ne tresărea prin somn. Într-o vară, la seceriş, o biată mânză, de-acum bună de înhămat, fiind slobodă, s-a apropiat de sulul de grâu şi a gustat din el. O vede moş Samoilă. Moşul înhaţă în grabă parul, pregătit pentru făţare (mai jos voi explica ce-i asta) şi o loveşte pe sărmana iepuşoară, că aceea nu s-a mai mişcat – i-a rupt şalele. Ian cată, bre, spunea moş Samoilă, am ţâcnit-o cu o znişică (vărguţă) şi ea a întins picioarele... Nu era înalt moş Samoilă, dar era apăsat, spătos. Când se aşeza să mai zacusească, mânca odată o pâine de casă, o găină, două diujini (20) de ouă şi un burlui cu zăr (3 kg.). Când era timpul de lucru, moşul vin nu folosea. Sculându-se, se netezea pe burtă şi zicea: iaca m-am zacusât oleacă. Am pomenit parul de făţare. Fiecare gospodar, am în vedere perioada de până la kolhozuri, creştea pe lanurile lui tot ce vroia, însă pâinica – în primul rând. Grâul adunat se băga prin hambare, iar paiele trebuiau prefăcute în pleavă, ca hrană pentru vite. De aceea în mijlocul ogrăzii se îngropa un par de salcâm, ce se numea parul de făţare. Făţarea era locul dimprejurul parului şi era netedă ca masa. Pentru pregătirea ei se cerea nu puţină chibzuială: se îndreptau gropicelele, deoarece făţarea o pregăteau pe pământ curat, se scoteau pietricelele, dacă erau, se stropea cu apă de câteve ori, se nivelea, se mătura, ca să nu aibă gunoaie şi ţărână şi numai atunci pe făţare se aşternea un strat de paie de orz sau grâu de vreo 30-40 cm grosime, aşa ca să nu se ia după picioarele cailor. Calul se înhăma la un butuc turnat din beton, de o formă specială, cu muchii, care în drumul lui fărămiţa paiele. De par se lega o funie de lungime până la căpiţeala calului, după mărimea făţarei (la noi în ogradă încăpea o făţare cu diametrul de până la 10-12 m). Calul se rotea în jurul parului, iar funia se sucea pe par, tot trăgându-l spre centru, spre par. De aici a provenit zicala populară se suceşte ca funia la par, pe care deseori o vorbesc bătrânii, având în vedere că li se scurtează viaţa vrei-nu-vrei, ca funia sucită pe par. După ce ajungea în centru (la par), calul se lega de cealaltă parte a capiţelei şi, disucindu-se funia, treptat, se prelucra toată făţarea, de la mijloc până la margină. Apoi se punea în funcţie dicania, o scândură lată, îmbourată, cu multe segmente de piatră tare, de cremene li se spunea, care, trecând peste paie, le tăia, fărămiţându-le. Şi tot aşa, calul se apropie de par şi înapoi, şi pleava-i gata. Tudor IORDĂCHESCU (va urma) Aşa a declarat pentru Telecompania Academia, din Odesa, într-o emisiune din 14 iulie curent, A. Fetescu, preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale a Moldovenilor din Ucraina. „Mi v sostoianii zascititi sebea ot rumanskogo nasestviia” – aşa sună cele spuse de el în limba rusă, precum au fost rostite. Ni s-a dat de înţeles că cele declarate de liderul moldovean pornesc de la întreaga comunitate a moldovenilor din Ucraina, pe care o reprezintă. Să ştiţi că nu este chiar aşa. Cunoscând cum stau lucrurile de ani de zile, putem afirma, fără teama de a greşi, că în regiunea Odesa conaţionalii noştri trăiesc cu grijile şi nevoile lor grele, iar Asociaţia Moldovenilor cu sarcina ideologică pe care o are de la fondarea sa – de a lupta împotriva aşa-numitei românizări a etnosului „moldovenesc”. Din punct de vedere naţional-cultural şi sub aspectul păstrării identităţii etnice, situaţia românilor sud-basarabeni este jalnică, fără exagerări. Au fost deznaţionalizate mai bine de două treimi din şcolile cu predare în limba română (moldovenească). În localităţile populate preponderent de confraţii noştri, în bibliotecile şcolare şi săteşti, ca şi cu ani în urmă (în perioada sovietică), predomină literatura în grafie chirilică. Un spectacol de teatru sau o lansare de carte aici sunt percepute ca ceva descendent din spaţiul extraterestru. Nişte proiecte culturale cu adevărat valoroase pentru conaţionali, cum n-au existat, aşa nici nu există până în prezent. Valoroase, adică capabile să depăşească nivelul amatorismului şi superficialului ce domină, de cele mai multe ori, la nivel local şi raional în regiune. Această situaţie nu-l nelinişteşte câtuşi de puţin pe A. Fetescu. Faptul de ce nu-l nelini şteşte se explică foarte uşor. Asociaţia pe care o conduce, în tandem cu administraţiile locale, nici nu-şi propune, prin ceea ce face, să creeze condiţii în care moldoveanul din sudul Basarabiei ar evolua ca nivel de cultură, inteligenţă, percepere a valorilor naţionale, în primul rând. Ei au nevoie să menţină comunitatea moldovenească izolată de restul spaţiului românesc, în prizonieratul nostalgiilor comuniste postsovietice. Ca membrii acestei comunităţi nu cumva să înceapă a vorbi corect limba maternă (fără rusisme), ca nu cumva, în cântecele şi dansurile lor, să depăşească nivelul veseliilor de nuntă şi să promoveze valorile autentice ale cântecului şi dansului românesc. Ion MOLDOVANU (continuare în pagina 2) Anul II, nr. 8(13), august 2013 PAGINI DIN VIAŢA HAGICURDEANĂ DE CÂNDVA pe-un picior de plai „NOI SUNTEM ÎN STARE SĂ NE APĂRĂM DE INVAZIA ROMÂNEASCĂ

description

R

Transcript of sud-vest-nr-13

  • Almanah istorico-cultural n limba romn pentru cititorii din sudul Basarabiei Fondator: Vadim BACINSCHI

    VIN SPIONII, VIN PUHOI...

    Lupta cu spionii strini este o ocupaie mai veche,

    motenit de societatea noastr de la ttuca Stalin. Pe vremea lui, sub pretextul luptei cu spionii, au avut de suferit sute de mii de suflete nevinovate savani, oameni politici i de cultur, comandani de oti. Se schimb timpuri i generaii, iar lupta cu spionii rmne la ordinea zilei.

    Aflm c n sudul Basarabiei i fac de cap spionii romni. Cine sunt ei i cum acioneaz am aflat nu demult, dup o manifestaie de protest din 11 iunie curent, organizat n faa Consulatului General al Romniei din Odesa de ctre reprezentanii comunitii moldoveneti din regiune. O televiziune din Odesa a pregtit un reportaj de la manifestaie. n cele vizionate, l-am auzit i vzut pe un tnr participant la miting cu urmtoarea explicaie. n ajunul zilei de 15 iunie, cnd l omagiem pe Mihai Eminescu, de peste Prut vin mai multe autocare cu romni. Cazai n familiile cetenilor ucraineni, ei desfoar aciuni subversive, romnizndu-i i cumprndu-i pe toi, dndu-le cetenie romneasc i paapoarte romneti. Despre aceasta a vorbit un alt participant, de la Cetatea Alb, dac nu greesc.

    Nu e a bine, dac la tot pasul i se nzar spioni romni. Daca n nite ansambluri muzicale de copii vedem echipe diversioniste (diversiune ideologic) i ne ferim de ele ca dracul de tmie, nseamn c se ntmpl ceva cu noi, ceva ru de tot. Dac vom continua tot aa, riscm s transformm localitile noastre n teritorii izolate de civilizaie, de parc ar fi undeva n junglele Amazoniei. n fata aa-zisului pericol romnesc uitm i de bunul sim i de elementara ospitalitate omeneasc.

    Membrii Asociaiunii ASTRA, Desprmntul Mihail Koglniceanu din Iai oameni de cultur, profesori universitari venii n regiune cu prilejul tradiionalelor Denii eminesciene n iunie curent, au rmas, bunoar, ocai de primirea ce li s-a fcut la Satu Nou, raionul Srata, sau la Reni. Avuseser acolo nelegeri prealabile s fie primii cu programul pregtit. Mitingul moldovenilor din Odesa a pus n gard autoritile locale. Li s-a adus aminte de vigilena i de riposta pe care trebuie s-o dea uneltirilor spionilor strini.

    Nu vi se pare, frailor, c, aa stnd lucrurile mai departe, am putea s ne dezvm a comunica n mod normal cu lumea ce ne nconjoar? neleg c ni-i bine n goacea noastr i nu ne place cnd cineva ndrznete s ne tulbure linitea la care inem att de mult. Vedei, ns, c nu mai trim n evul mediu ca s ne ascundem de restul lumii dup zidurile feudei noastre. i mai zicem c am vrea s ne integrm n Europa mileniului trei

    Cronicar

    (urmare din numrul precedent) Muncitori i vrednici au fost hagicurdenii, ca i toi

    basarabenii. De multe ori mi aduc aminte de povestirile celor mai n vrst, de ntmplrile din viaa lor de cnd erau i ei tineri. Timpurile se schimb, generaiile se nnoiesc i rmn netiute mii de momente din viaa stenilor. Vreau s redau cteva din aceste momente.

    Am avut i oameni puternici n sat. Unul din ei a fost mo Samoil Negru.

    Mo Samoil era gospodar, avea dulap, vie frumoas i se ocupa cu legumritul. ntr-o var, ncarc el crua cu zarzavaturi, mpreun cu mo Crpuor Alexeenco, vecinul su, cu rogojini de papur pe la mrgini, ca s ncap mai muli chiperi n cru i o pornesc, din noapte, la Bolgrad, ca pn diminea s ajung la pia. Drumul cotea printr-o vale, nu departe de Valul lui Traian (Traian-val i spun bulgarii de primprejur). Btrnii povesteau c din vechi timpuri n valea aceea ieeau n cale hoii i le luau bieilor rani tot ce aveau cu ei, pn i caii. i iat, n cale, din desi apar hoii. Mo Samoil sare, scoate oitea de la cru i ncepe a o nvrti, gonind hoii. Dar mo Crpuor, tot ferindu-se i el de hoi, ajunge mai aproape de mo Samoil i, fiind noapte, a nimerit bietul moneag sub oite. Cam toat vara ceea s-a vindecat mo Crpuor la spital.

    Povestea mo Samoil: Cnd am vzut hoii, mulg oitea i, cnd am dat s du n hoi, l cnesc pe Carp.

    La o nunt (de-a fratelui mai mare), cnd a chiuit, a stins lampa. Lumin electric nc nu era i noaptea foloseau lmpile cu gaz. Cu mo Samoil tata tria bine, ba i vecini eram, i pe la zile mari se ntlneau. in minte, atunci, la nunt, mo Samoil, la Masa cea Mare, a druit semine de parale, aa se spune la noi, trei ruble. Le-a pus n vaz, i dou a luat napoi, n-avea mrunte, dar i o bani (bania avea 16 kg, un pud) de gru i o vadr (10 litri) de vin le-a dat. Atunci mai mult se druiau produse alimentare, oi, vaci, viei. i pe mas, printre farfuriile cu mncare, ici-colea se punea cte o lamp, ca s lumineze. Mo Samoil, cu glasul lui puteric, chiuind, a stins-o pe una, din faa lui. Glasul lui uria mai n fiecare diminea ne trezea din somn toamna, cnd se cocea poama. Lng cas avea i o vie, aranjat bine pe paler (srm), i n fiecare diminea alunga graurii de la poam, strignd: uga-a-ga i pocnind din harapnic. Harapnicul aproape c nu se auzea, dar glasul lui ne tresrea prin somn.

    ntr-o var, la seceri, o biat mnz, de-acum bun de nhmat, fiind slobod, s-a apropiat de sulul de gru i a gustat din el. O vede mo Samoil. Moul nha n grab parul, pregtit pentru fare (mai jos voi explica ce-i asta) i o lovete pe srmana iepuoar, c aceea nu s-a mai micat i-a rupt alele. Ian cat, bre, spunea mo Samoil, am cnit-o cu o zniic (vrgu) i ea a ntins picioarele...

    Nu era nalt mo Samoil, dar era apsat, sptos. Cnd se aeza s mai zacuseasc, mnca odat o pine de cas, o gin, dou diujini (20) de ou i un burlui cu zr (3 kg.). Cnd era timpul de lucru, moul vin nu folosea. Sculndu-se, se netezea pe burt i zicea: iaca m-am zacust oleac.

    Am pomenit parul de fare. Fiecare gospodar, am n vedere perioada de pn la kolhozuri, cretea pe lanurile lui tot ce vroia, ns pinica n primul rnd. Grul adunat se bga prin hambare, iar paiele trebuiau prefcute n pleav, ca hran pentru vite. De aceea n mijlocul ogrzii se ngropa un par de salcm, ce se numea parul de fare. Farea era locul dimprejurul parului i era neted ca masa. Pentru pregtirea ei se cerea nu puin chibzuial: se ndreptau gropicelele, deoarece farea o pregteau pe pmnt curat, se scoteau pietricelele, dac erau, se stropea cu ap de cteve ori, se nivelea, se mtura, ca s nu aib gunoaie i rn i numai atunci pe fare se aternea un strat de paie de orz sau gru de vreo 30-40 cm grosime, aa ca s nu se ia dup picioarele cailor. Calul se nhma la un butuc turnat din beton, de o form special, cu muchii, care n drumul lui frmia paiele. De par se lega o funie de lungime pn la cpieala calului, dup mrimea farei (la noi n ograd ncpea o fare cu diametrul de pn la 10-12 m). Calul se rotea n jurul parului, iar funia se sucea pe par, tot trgndu-l spre centru, spre par. De aici a provenit zicala popular se sucete ca funia la par, pe care deseori o vorbesc btrnii, avnd n vedere c li se scurteaz viaa vrei-nu-vrei, ca funia sucit pe par. Dup ce ajungea n centru (la par), calul se lega de cealalt parte a capielei i, disucindu-se funia, treptat, se prelucra toat farea, de la mijloc pn la margin. Apoi se punea n funcie dicania, o scndur lat, mbourat, cu multe segmente de piatr tare, de cremene li se spunea, care, trecnd peste paie, le tia, frmindu-le. i tot aa, calul se apropie de par i napoi, i pleava-i gata.

    Tudor IORDCHESCU (va urma)

    Aa a declarat pentru Telecompania Academia, din Odesa, ntr-o emisiune din 14 iulie curent, A. Fetescu, preedinte al Asociaiei Naional-Culturale a Moldovenilor din Ucraina. Mi v sostoianii zascititi sebea ot rumanskogo nasestviia aa sun cele spuse de el n limba rus, precum au fost rostite. Ni s-a dat de neles c cele declarate de liderul moldovean pornesc de la ntreaga comunitate a moldovenilor din Ucraina, pe care o reprezint. S tii c nu este chiar aa. Cunoscnd cum stau lucrurile de ani de zile, putem afirma, fr teama de a grei, c n regiunea Odesa conaionalii notri triesc cu grijile i nevoile lor grele, iar Asociaia Moldovenilor cu sarcina ideologic pe care o are de la fondarea sa de a lupta mpotriva aa-numitei romnizri a etnosului moldovenesc. Din punct de vedere naional-cultural i sub aspectul pstrrii identitii etnice, situaia romnilor sud-basarabeni este jalnic, fr exagerri. Au fost deznaionalizate mai bine de dou treimi din colile cu predare n limba romn (moldoveneasc).

    n localitile populate preponderent de confraii notri, n bibliotecile colare i steti, ca i cu ani n urm (n perioada sovietic), predomin literatura n grafie chirilic. Un spectacol de teatru sau o lansare de carte aici sunt percepute ca ceva descendent din spaiul extraterestru. Nite proiecte culturale cu adevrat valoroase pentru conaionali, cum n-au existat, aa nici nu exist pn n prezent. Valoroase, adic capabile s depeasc nivelul amatorismului i superficialului ce domin, de cele mai multe ori, la nivel local i raional n regiune.

    Aceast situaie nu-l nelinitete ctui de puin pe A. Fetescu. Faptul de ce nu-l nelinitete se explic foarte uor. Asociaia pe care o conduce, n tandem cu administraiile locale, nici nu-i propune, prin ceea ce face, s creeze condiii n care moldoveanul din sudul Basarabiei ar evolua ca nivel de cultur, inteligen, percepere a valorilor naionale, n primul rnd. Ei au nevoie s menin comunitatea moldoveneasc izolat de restul spaiului romnesc, n prizonieratul nostalgiilor comuniste postsovietice. Ca membrii acestei comuniti nu cumva s nceap a vorbi corect limba matern (fr rusisme), ca nu cumva, n cntecele i dansurile lor, s depeasc nivelul veseliilor de nunt i s promoveze valorile autentice ale cntecului i dansului romnesc.

    Ion MOLDOVANU

    (continuare n pagina 2)

    Anul II, nr. 8(13), august 2013

    PAGINI DIN VIAA HAGICURDEAN DE CNDVA

    pe-u

    n pici

    or de

    plai

    NOI SUNTEM N STARE S NE APRM DE

    INVAZIA ROMNEASC

  • (continuare din pagina 1) n fine, ca nu cumva, Doamne ferete, s-i dea seama

    c moldoveanul, ca i dobrogeanul sau maramureeanul, e vi a aceluiai neam.

    Pentru a evita toate aceste fenomene nedorite, se impune ca moldoveanul sud-basarabean s fie scutit de orice influene nedorite, n primul rnd de peste Dunre, iar de civa ani i din partea Chiinului. Se cere ca el s fie inut aici, ntre Dunre i Marea Neagr, n stepa strmoeasc, cu tradiionalele srbtori i festivaluri moldoveneti, organizate, firete, de Asociaia Moldovenilor. Nite schimburi culturale efective, la nivel de coli, biblioteci, case de cultur, ntre comunitatea moldoveneasc i restul spaiului romnesc, practic nu exist. Din lipsa de mijloace, colective aparte nu-i pot permite s plece la Galai, Iai sau Brila, pentru a participa la vreun festival sau concurs.

    Mai rmne un lucru. Mai rmne ca nimeni de dincolo de stepa Bugeacului s nu-i tulbure linitea patriarhal, s zac tot (sau aproape tot) aa cum zace acum, cu gndul la vremea de odat, cnd salamul i vodca costau o nimica toat i ne era aa de bine sub conducerea neleapt a partidului comunist. Pentru ca strinii de peste Dunre s nu se abat asupra noastr cu viziunile i ideile lor infecte, ei sunt catalogai drept dumani, iar A. Fetescu, ca un brav comandant de oti, declar c moldovenii din regiunea Odesa sunt n stare s se apere de invazia romneasc. Cine, aadar, sunt dumanii de care ne aprm de ne sar capacele... Chiar n primvara trecut a ncercat s ne atace un detaament de vreo 70 de ini Corul Academic G. Musicescu al Filarmonicii din Iai. Le-am dat riposta cuvenit. Au s in minte mult i bine aflarea n sudul Basarabiei, cu mai muli ani n urm, artitii renumitului teatru bucuretean Nottara. Slile caselor noastre de cultur au fost goale. De istoricii, scriitorii de dincolo nici nu mai vorbim. nainte mai reueau ei, cte unul-doi, s ajung pe la Reni sau Ismail, cu activitile lor suspecte. Acum nu mai ajung, c noi ne aprm cu ndemnare.

    La modul serios, ar fi de spus c, de fapt, comunitatea moldoveneasc din regiunea Odesa sufer nu de invazia romnilor, ci de invazia inculturii i a degradrii intelectuale, n condiiile n care se face tot posibilul pentru a o izola de orice contacte civilizatoare cu confraii din spaiul romnesc european. Lucru dup care i A. Fetescu, i autoritile locale de diferite niveluri vorbesc, fr a se sinchisi, despre necesitatea de a respecta caracterul neao, specificul irepetabil al comunitii moldoveneti din regiune, dreptul moldoveanului de a se autoidentifica, ca etnie, aa cum gsete el de cuviin. Aa este, orice cetean are asemenea drept. Am ajuns, ns, la situaia cnd moldovenii din regiunea Odesa, mai ales n Transnistria istoric (raioanele Kotovsk, Ananiev, Krasnae Okna), se declar cu uurin, la recensmintele populaiei, nu moldoveni, ci ucraineni. Lipsii de limba matern n coli, de o viaa cultural naional autentic, de libera comunicare cu confraii din alte zone geografice, ei au fost deznaionalizai, adic asimilai, adic i-au ncetat existena ca grup etnic autohton.

    Exact aceleai procese au loc azi n raioanele regiunii Odesa din Basarabia istoric. Despre asta ar trebui s declarm cu orice ocazie potrivit i s tragem alarma, nu despre invazia romneasc. n starea la care s-a ajuns n prezent, nu mai este nevoie de nici o invazie. Procesele distructive, ce ruineaz comunitatea moldoveneasc, n-au fost aduse de undeva de aiurea, ci au evoluat si au dat rod acas, n snul comunitii. Aa ca haidei s nu cutm invazii i nvlitori pe care am da vina.

    Asociaia pentru Dezvoltarea Creativ a Personalitii ,,Varto (preedinte Ghenadie Cepurnoi Ucraina), Asociaia Pedagogilor din regiunea Odesa (preedinte Nicolai Fedore Ucraina), Asociaia General a nvtorilor din Romnia (AGIRo) i AGIRo filiala Republica Moldova au organizat, n perioada 7-14 iulie 2013, la baza de odihn Jubileu (oraul Illicivsik, regiunea Odesa) Festivalul Internaional psiho-pedagogic ,,Perspectiva, ediia a IV-a.

    Este una dintre principalele activiti ale Proiectului Internaional Socio-Pedagogic Educaia secolului XXI: schimbri n contextul dezvoltrii societii informaionale.

    Printre participanii la Proiect/Festival au fost: Organizaii Educaionale de Stat i cele Publice/non-guvernamentale, cadre didactice, psihologi, ziariti, elevi i prini din Ucraina, Republica Moldova, Romnia i Rusia. Majoritatea participanilor a fost reprezentat de specialiti de nalt calificare, profesori universitari, experi n domeniul educaiei.

    Scopul principal al Proiectului/Festivalului a fost crearea unui spaiu cultural-educaional european comun, asigurarea schimbului de experien i abordarea aspectelor comune dintre sistemele educaionale ale rilor vecine din CSI i Uniunea European.

    Alturi de peste 200 de participani din Ucraina, Republica Moldova i Rusia, din delegaia noastr au fcut parte zeci de colegi, dintre care amintim pe Elena Mndru, Constana Matyas (Harghita) Viorel Dolha, Delia Micurescu, Florica Maxa, Ioana Micurescu (Arad), Lucia Glodean (Maramure), Teodora Nicolau (Brila), Elena Crsta, Ana Nicolau (Cara-Severin), Maria Ciubotaru, Lorena Bujor, Daniela Dumitracu (Iai), Oltea Preluca (Suceava), Aurelia Axentii, Maria Barb (Universitatea ,,B.P. Hasdeu Cahul), Vasile Hantea (Cahul), Elena Golovanova, (conf. dr., Universitatea Umanist de Stat din Ismail, Ucraina), Ludmila Arnut (profesoar de limba romn la coala din satul Utkonosovka, raionul Ismail din regiunea Odesa, Ucraina) i Mariana Marin (preedinte AGIRo Republica Moldova, prof. dr. la Institutul de tiine ale Educaiei Chiinu) i colegele sale.

    La deschiderea lucrrilor a fost prezent i reprezentantul Consulatului General al Romniei la Odesa.

    Am purtat discuii cu reprezentatul Ministerului Educaiei de la Kiev, lansnd invitaia ctre Ministrul Educaiei ucrainean la congresul AGIRo de la Slatina din 21-23 august 2013, cu preedintele asociaiei educatoarelor din Ucraina, cu directori de coli din Ucraina i Republica Moldova.

    Am fost primii la Direcia de nvmnt Illicivsik. Programul festivalului pedagogic a fost extrem de dens cu

    multe ateliere n care s-au realizat aplicaii practice din cele mai noi direcii de dezvoltare a psihologiei i tiinelor educaiei. Toi colegii din delegaia noastr am fcut prezentri pe teme educaionale, prezentri de carte, prezentarea AGIRo, Imnul nvtorilor etc.

    Colega maramureeanc Lucia Glodean, care i-a vizitat acum ara-mam, a prezentat nvmntul n limba matern a ucrainenilor din Romnia. Sala a fost emoionat cnd colega ucraineanc din Romnia a recitat i cntat n ucrainean i romn. A plecat ncrcat de manuale i cri n limba ucrainean pe care le va folosi la catedr n Romnia.

    Am prezentat cum n Romnia se nva n toate colile aspecte pozitive ale culturii i trecutului popoarelor vecine (vezi istoria pentru clasa a IV-a) spernd c i n rile vecine acest lucru ar fi un model de urmat.

    n Odesa am fost la busturile lui Pukin i Eminescu. Ne-am ntlnit cu jurnalistul Vadim Bacinschi. De 20 de ani, Bacinschi este cea mai autorizat voce care ne spune adevrul despre starea romnilor din regiune. La Odesa, Vadim Bacinschi scotea, la nceputul anilor 90, revista cultural n limba romn Luceafrul. A urmat un scenariu previzibil: revista n-a mai primit fonduri, Bacinschi n-a mai putut s-o scoat. Anatol Fetescu a transformat Luceafrul n revist moldoveneasc, care tace atunci cnd se nchid coli moldoveneti, dar este vocal mpotriva a tot ce este romnesc. Bacinschi a fost apoi singurul corespondent pentru sudul Basarabiei al ziarului romnesc Concordia, editat la Cernui. Din 2012 scoate almanahul Sud-Vest.

    Am vizitat i Catedrala Ortodox Ucrainean din Odesa, care a fost fondat n 1794 de ctre Gavriil Bnulescu-Bodoni. Dup 1792 (data la care ruii ating Nistrul), zona va aparine bisericete de Ecaterinoslav, n fruntea creia ns era romnul Gavriil Bnulescu-Bodoni care, dup anexarea Basarabiei, va reuni sub aceeai mitropolie Chiinul, Hotinul i Oceacovul, fiindc ,,n inutul Oceacovului precum i n Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari i coloniti de diferite neamuri, iar rui sunt foarte puini.

    Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortree pe malul stng al Nistrului: Tiraspol n faa Tighinei i Ovidiopol n faa Cetii Albe.

    Marea majoritate a locuitorilor fiind de origine romneasc, aceeai Erhani, Soltani, Buil, Codreanu, Munteanu, Braoveanu, Ardeleanu, Eanu vor fi mna de lucru la ridicarea Odesei, dar i printre fruntaii locali.

    Acordnd scutiri de serviciu militar i dri, acoperind cheltuielile de cltorie, asigurnd autonomie, biseric romneasc, magistrai romni, coal de limba popular, tiprire de cri n limba romn i chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atrgea deja romni din principate. Doar din Transilvania reuete la 1783 s aeze chiar dincolo de Bug 2.000 de familii cu 15 biserici romneti. n 1796, la Dubsari ori Movilu s-a tiprit primul volum de versuri n limba romn (versuri originale i traduceri de I. Cantacuzino). n 1799, rusul Pavel Sumarcov noteaz c n Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubsari, Mlieti majoritatea locuitorilor este moldoveneasc.

    Guvernul rus refuz oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului Vasile Stroescu) de a finana deschiderea unei catedre de limba romn la Universitatea din Odesa. Academicianul sovietic S. Berg afirm: Moldovenii ce locuiesc n Moldova, Basarabia i pn n guberniile nvecinate, Podolia, Herson, iar ntr-un numr mai mic n gubernia Ecaterinoslav sunt romni.

    Gavriil Bnulescu-Bodoni, nscut n Bistria-Nsud, n

    anul 1746 n familia lui Grigorie i Anastasiei Bnulescu-Bodoni, i-a absolvit studiile n Transilvania. Este cel care a ales capitala Basarabiei Chiinul i a sfinit n satul moldovenesc Moldoveanca locul unde va lua natere oraul Odesa. Bnulescu este cel care sfinete temelia oraului Odesa i contribuie la planul de organizare a oraului, iar un Manole e menionat ca arhitect pe lng guvernator. Ecaterina a II-a numise iniial mitropolia din teritoriul de la est de Nistru ,,mitropolia Moldovei Noi i abia n 1798 o redenumete n cea de ,,Novorosisk. Pe firmele Odesei apreau ciobotarul tirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia Moldovanca populat cu romni va deveni un ora ntreg cu peste 40.000 de locuitori. Prin rescriptul arului Alexandru I, din 27 martie 1808, a fost nfiinat Exarhatul Moldovei, Valahiei i Basarabiei. La conducerea noii uniti bisericeti teritorial-administrative, conform aceluiai decret, a fost numit mitropolitul Kievului Gavriil Bnulescu-Bodoni. La 21 august 1813 arul Rusiei l-a numit n fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reedina n Chiinu, create la cererea sa i unde a nfiinat, la 31 ianuarie 1813, un Seminar teologic n care se preda n limba romn pn la moartea sa n 1821. n 1814 fondase i tipografia eparhial crile tiprite de el n limba romn fiind arse ns dup 1871.

    Ghidul nostru n Odesa ne-a spus c nu exist n ora nici o coal n care urmaii romnilor/moldovenilor care au pus bazele Odesei s i nvee limba matern. Semne bune nu sunt nici la Universitatea din Ismail unde rectorul are de gnd s nu acorde nici un loc studenilor pentru catedrele de romn i bulgar. n ultima zi a festivalului, la iniiativa gazdelor, participanii au semnat un memoriu ctre dl. rector pentru a-l convinge s nu desfiineze aceste catedre. Au semnat urmtorii n numele asociaiilor lor: , . , , , , , , .

    Ne-am fcut n Odesa multe cunotine, am nvat multe, am gsit i ucraineni i rui oameni i intelectuali adevrai care ne-au acceptat ca romni, ca parteneri i prieteni

    Viorel DOLHA

    sud-vest 2

    Gavriil Bnulescu-Bodoni

    Festival Pedagogic. Odesa, 7-14 iulie 2013

    NOI SUNTEM N STARE S NE APRM DE

    INVAZIA ROMNEASC

  • n urm cu 140 de ani, la 15/27 mai 1873, n oraul german Heidelberg, se stingea din via Alexandru Ioan Cuza. Fostul domnitor al Principatelor Unite nchidea ochii departe de ara sa, la a crei propire contribuise ca puini alii pn atunci.

    n data de 5/17 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei; apoi, ca urmare a rezultatului votului din Adunarea electiv de la Bucureti, a devenit i domn al rii Romneti, la 24 ianuarie / 5 februarie 1859. Astfel, prin persoana sa, cele dou principate romneti extracarpatice se gseau reunite, de facto, sub o singur autoritate, n ciuda faptului c au existat, pn n 1862, dou guverne i dou adunri (la Iai i la Bucureti). Actul nfptuit n 1859 reprezenta primul pas din aa-zisa politic a faptului mplinit, datorit creia romnii au izbutit, de mai multe ori, n a doua jumtate a veacului al XIX-lea, s-i mplineasc o parte din obiectivele de esen naional.

    De la bun nceput, Alexandru Ioan Cuza a fost posesorul unui mandat imperativ, ncredinat de reprezentanii naiunii romne. Beneficiind de serviciile unor colaboratori apropiai, contieni, ca i el, de importana deosebit a misiunii pe care o aveau n fruntea tnrului stat naional romn, fostul prclab de Galai a dat dovad de pricepere, iscusin i demnitate n ipostaza de domnitor al Principatelor Unite. S-a bucurat de o imens popularitate n toate zonele locuite de romni, fapt deloc bine vzut, mai ales la Viena i la Sankt Petersburg. Badea Ion, cum i spuneau romnii transilvneni, a fost n egal msur preocupat att de afirmarea i dezvoltarea statului romn, ct i de problema naional romneasc n ansamblul su.

    Dei s-a aflat doar apte ani la crma rii, Cuza a avut timpul necesar pentru a introduce i a aplica numeroase reforme, care au contribuit la modernizarea societii romneti. Destule din realitile vremurilor noastre nu pot fi corect nelese i analizate fr cunoaterea nceputurilor, care se regsesc tocmai n vremea lui Cuza-Vod.

    Dup momentul februarie 1866, cnd a fost obligat s abdice i, ulterior, s prseasc ara pe care a slujit-o cu credin, Alexandru Ioan Cuza a fost nevoit s-i duc traiul printre strini. Dei legturile cu foti colaboratori i cu diveri reprezentani ai romnilor au existat n continuare, nu a mai revenit n Principatele Unite; un bun prilej ar fi

    fost chiar n anul 1870, cnd a fost ales ca reprezentant n Parlament din partea judeului Mehedini. nelegnd dificultile pe care le putea provoca statului romn o eventual revenire, Cuza a refuzat s se ntoarc. n exil, a dus o existen mai degrab modest, alturi de familia sa; n mai multe rnduri a trebuit s se ngrijeasc de sntate, an de an tot mai ubred. n luna mai 1873, starea sa de sntate s-a deteriorat grav i, din cauza unui anevrism al aortei, n noaptea de 3/15 mai a ncetat din via, la hotelul Europa din Heidelberg. Sicriul cu trupul nensufleit a ajuns n ar la sfritul lunii mai 1873; Alexandru Ioan Cuza a fost nmormntat n biserica palatului princiar de la Ruginoasa. Actualmente, rmiele sale pmnteti se gsesc la Bise-rica Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi din Iai.

    Domnia lui Alexandru Ioan Cuza constituie o piatr de hotar n modernitatea romnilor. Prin ceea ce a nfptuit, mpreun cu sfetnicii si apropiai, a contribuit din plin la afirmarea i recunoaterea drepturilor statului naional romn n contexte politico-diplomatice adesea extrem de compli-cate. A fost, cu adevrat, un conductor pentru ar

    Mircea-Cristian GHENGHEA

    sud-vest 3

    n data de 10 iulie curent s-au mplinit 15 ani de la tragicul sfrit al celui care a fost tefan Lupu, intelectual sud-basarabean, fost director al colii Medii generale din satul Cartal (Orlovca), raionul Reni. Am scris despre el n paginile almanahului nostru (Sud Vest, nr. 6, ianuarie 2013). Originar din Cartal, dup ce obine studii pedagogice superioare, din 1965 activeaz n cadrul colii de la batin, mai nti ca ef de studii, apoi director.

    Pe cnd era director, n septembrie 1995 i n martie 1996, dumnealui, ca reprezentant al Seciei Raionale Reni a nvmntului public, a adus de la Cahul n raionul Reni primele loturi de literatur n grafie latin pentru colile cu predare n limba romn din raioanele Reni, Ismail, Chilia, Srata, Tatarbunar, Belgorod-Dnestovski. Era perioada cnd aceste coli, dup exemplul celor din Republica Moldova, treceau de la grafia chirilic la cea latin.

    Aducerea crilor de la Cahul (cu camionul) s-a fcut n baza unui acord bilateral ntre ministerele de profil ale Ucrainei i Republicii Moldova, fiind perfectate toate documentele necesare. Dar cum se ntmpl la noi pn ajungi la Dumnezeu, te mnnc sfinii. tefan Lupu, cu lotul de cri, a ncput mai nti pe minile vameilor din vama Reni, apoi ale bieilor din serviciile speciale. Primii au stat mori c literatura adus nu poate trece frontiera. Dup ce dl. Lupu aduce, totui, crile la Cartal, ceilali se pun pe capul lui, tratndu-l ca pe un infractor ordinar n zona de frontier.

    Despre cele ntmplate atunci a relatat n mai multe articole sptmnalul cernuean Concordia i chiar presa de limb rus din regiunea Odesa. Mai citm odat cele scrise de t. Lupu: n acest rstimp am avut mari emoii i eu i cei de acas. Am fost supus unor presiuni psihologice inadmisibile fa de un om nevinovat. Despre toate acestea am scris ntr-o scrisoare adresat procurorului raionului, la care n-am primit pn astzi rspuns (Concordia, 7 septembrie 1996).

    Destinul omenesc al lui t. Lupu, de dup 1990, ne aduce cu gndul la sutele de cadre didactice din satele cu populaie preponderent romneasc (moldoveneasc) din regiunea Odesa. coli care, n marea lor majoritate, au ncetat s mai fie cu predare n limba romn, avnd i clase ucrainene sau ruseti.

    Desigur, n ele au venit alte generaii de pedagogi, cu alt nivel de pregtire i alte viziuni asupra lumii. Ei au tot mai puine posibiliti de a se manifesta n coal nu doar ca pedagogi ucraineni, dar, n primul rnd, ca reprezentani ai neamului din care se trag. Dependena substanial de sistemul birocratic de stat (salarii, pensii etc.) i determin s fie asculttori i ngduitori, fr ca s ncerce mcar s se pronune n aprarea limbii materne n coal, mpotriva deznaionalizrii. Dac ar ncerca, probabil ar risca s treac prin ceea ce a trecut fostul director din Cartal.

    Tata a decedat subit la 10 iulie 1998, n urma unei boli grave. Pentru noi, aceasta a fost o pierdere de nemaipomenit. Au trecut ani de cnd dnsul nu mai este cu noi, dar tot i simim lipsa. Am pierdut cel mai bun sftuitor i ajutor al familiei noastre. Foarte des, n clipe grele, ne gndim: Oare ce-ar spune tata?. Cteodat, n momente de succes i bucurie, am vrea s se bucure i dnsul mpreun cu noi, pentru c noi, copiii, am fost viitorul i sperana lui. Sunt cuvintele Aureliei, fiica lui t. Lupu.

    Aducem i noi un pios omagiu omului de omenie tefan al lui Afanasie i al Dariei Lupu. i ne ntrebm: de ce n-ar fi ca coala din Cartal s-i poarte numele?...

    Conaionalii

    ALEXANDRU IOAN CUZA 140 DE ANI DE LA NVENICIRE talente sud-basarabene

    Ana TRIFONOV (Satu-Nou, raionul Reni)

    POEM MODERN

    Vai, ce moravuri amare, ce timp blestemat! Prsesc copiii casa care i-a legnat, Prinii prsesc copiii, crora suflet le-au dat. Batjocurit, pmntul zace ruinat. Vai, astzi feciorii nu se mai duc la arat. Fr cntecul mamei adoarme copilul, Graiul dulce, strbun e stingher ca strinul, Toamna nu se mai calc poama n linuri, Nu se mai prind fecioarele-n hor, ca-n vremuri. Cel strin ne-a spat la rdcini, Ca s nu mai cretem n sus. Icoana sufletului e aruncat-n mrcini Se clatin-n morminte neamurile, care s-au dus. Se schimb Patria ca o marf la pia... Cine s-aud vorba blajin a mamei ca o pova? Prinii-s plecai n strini, Copii-i viseaz pn-diminea. Graiul matern, iubirea de ar cine-i nva? M nchin ruinat pmntului ce m-a crescut, Plng n mine doinele btrne i neamul fcut de ruine. Iertare cer pentru-acei, Ce sufletul i-au clcat, i-au tcut, Cine-i ntreab acolo de unde vin i unde se duc? Eu Patria pentru nici un ban din lume n-o vnd, Vnzarea de Patrie nseamn vnzarea de mam, Voi crete din mine i alte rdcini am s prind, Cci orice frunz, orice fir de iarb mi-e sfnt i triesc pe lume numai s pzesc, S motenesc acest pmnt.

    * * *

    Aliona BOIANGIU (Satu-Nou, raionul Srata)

    SCRISOARE INIMII

    Vreau s-i spun, c totul cu timpul se vindec. Rnile, spate adnc n soart, le astup cenua sur, pe care vntul nu-i n stare s-o vnture. ntre ideal i cuget mi s-a btut de gnduri o crare. Am spus c nu voi mai merge pe ea nicicnd, ns alt drum nu gsesc. Toate sunt ntunecate, nguste, de nu ncap pe ele... * * * Nu plnge, vor veni ali ngeri, ce-i vor deschide ochii la diminei, cu sprncenele ninse, cu soare i vise. Ce decor nereuit picteaz soarta... Plictisit de tabloul decolorat, cerul lunec-n uitarea acestei nopi, n care la infinit se caut dou iubiri.

    10 ANI FR TEFAN LUPU

  • sud-vest 4

    Despre Renaterea naional i bisericeasc Lucrurile s-au schimbat abia spre sfritul secolului al

    XIX-lea i nceputul celui de-al XX-lea, cnd s-a produs i o mbuntire a relaiilor diplomatice dintre Romnia i Rusia. Acest lucru coincide cu extraordinara dezvoltare n Rusia a unei spiritualiti de inspiraie ortodox, exprimat deopotriv n mediul clerical, dar i n cel laic, n studiile teologice de specialitate, dar i n literatur. Era un demers care a lsat deoparte academismul uscat i formalismul impus Bisericii de ctre puterea politic dup reformele lui Petru cel Mare.

    n acelai timp, a nceput, mai ales dup micrile din anul 1905, o tot mai insistent campanie de emancipare a Bisericii Ortodoxe Ruse de sub influena statului, de renunare la rolul de agent al acestuia i de regsire a adevratei misiuni, cea duhovniceasc. Efervescena din cadrul societii ruse la nceputul secolului al XX-lea a nsemnat i o afirmare a romnilor din Basarabia, inclusiv pe plan bisericesc. Tot mai muli clerici basarabeni militeaz pentru utilizarea limbii romne, limba poporului, n biserici.

    Este perioada de afirmare a unor mari clerici i patrioi romni, precum Gurie Grosu, Dionisie Erhan sau Alexandru Baltaga. Lucrurile nu au trecut neobservate dincoace de Prut, unde ncepe s fie abordat tot mai ndrzne chestiunea Basarabiei, inclusiv n presa bisericeasc. Problema emanciprii naionale n Basarabia a devenit i mai acut dup rsturnarea regimului arist n luna februarie a anului 1917 i reconfigurarea dramatic a realitilor politico-sociale din Rusia. Apoi, lovitura de stat dat de bolevici i eveni-mentele istorice care i-au succedat au condus, n cele din urm, la Unirea Basarabiei cu Regatul Romniei i la revenirea Bisericii Ortodoxe din teritoriul dintre Prut i Nistru n cadrele Ortodoxiei romneti. Nu este deloc lipsit de interes s marcm pe scurt cronologia evenimentelor care au condus la reunificarea bisericeasc de dup Primul Rzboi Mondial, mai ales c nc se vehiculeaz ideea c atunci a avut loc un rapt neloial fcut de Biserica Ortodox Romn pe seama unei Biserici-surori.

    Schimbri dup prbuirea arismului n perioada 19-25 aprilie 1917, a avut loc la Chiinu, sub

    preedinia Arhiepiscopului Anastasie, Adunarea extra-ordinar a clerului i mirenilor din Eparhia Chiinului, care trebuia s se pronune asupra viitorului Bisericii Ortodoxe ntr-o Basarabie care, deocamdat, se dorea autonom n cadrele statului rus. Urmnd procesul revoluionar prin care trecea ntreaga Biseric Ortodox Rus din ale crei coordonate amintim: refacerea patriarhatului, emanciparea de sub controlul statului, ideea unei biserici a poporului, alegerea ierarhilor de organisme din care s fac parte i credincioii, cu alte cuvinte, democratizarea bisericii , clerul basarabean a propus o serie de msuri care se nscriau ntr-un proces de naionalizare (termenul este contemporan) a Bisericii dintre Prut i Nistru. Se afirma, deocamdat, pstrarea legturilor canonice cu Biserica Ortodox Rus, ns alegerea ierarhilor basarabeni urma s fie fcut de o adunare eparhial extraordinar, compus din reprezentani ai clerului i mirenilor.

    Basarabia urma s fie o mitropolie cu mai multe episcopii sufragane, toi episcopii trebuind s fie oameni ai locului, cunosctori ai limbii moldoveneti. n toate parohiile curat moldoveneti slujbele urmau s se fac n limba romn, iar n parohiile mixte, n romn i slavon.

    La 24 august anul 1917 s-a constituit Sfatul Superior Eparhial din Chiinu, organism cu replici n toate eparhiile din Rusia, expresie a spiritului revoluionar al timpului. Treptat, numeroi membri ai clerului au nceput s afirme din ce n ce mai limpede rolul naional pe care trebuie s-l joace preoii n Basarabia, autonomia Bisericii moldoveneti, cu mitropolit moldovean n frunte, preeminena limbii romne n actele de cult i n nvmntul religios.

    La 21 noiembrie 1917, n urma dezbaterilor unui larg sobor, la care a luat parte i arhiepiscopul Chiinului, Atanasie, era nscunat la Moscova patriarhul Tihon, care era de acord cu democratizarea Bisericii, ns se pronuna pentru meninerea unitii Bisericii ruse, aa cum fusese ea n perioada imperial.

    Preluarea puterii de ctre bolevici i evenimentele politice internaionale au schimbat ns dramatic i cursul evenimentelor pe plan bisericesc n Rusia. Tot la 21 noiembrie 1917 se forma, la Chiinu, Sfatul rii, prilej cu care s-a inut o slujb n limba romn n catedrala din centrul oraului, semn al schimbrilor care se preconizau, iar la 24 decembrie, n condiii istorice dificile, se proclama indepen-dena Republicii Moldoveneti.

    Stelian GOMBO (va urma)

    Scurt retrospectiv i incursiune istoric Teritoriul din stnga rului Prut, locuit de strmoii

    romnilor nc din secolele III-IV d.Hr., a depins, din punct de vedere canonic-duhovnicesc, de Patriarhia Ecumenic de Constantinopol. n anul 1401, cnd Patriarhia Ecumenic l-a recunoscut pe Iosif I Muat ca Mitropolit canonic al Mitropoliei Moldovei (nfiinat n anul 1386), acest teritoriu fcea parte din Mitropolia Moldovei, care era pstorit de ierarhi romni, cu reedina la Suceava i apoi la Iai. Cnd Biserica Ortodox Rus l-a ales, n anul 1448, pe Mitropolitul Iona (fr a avea binecuvntarea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol), considerndu-se ca fiind autocefal (recunoscut ca atare de Patriarhia Ecumenic de abia n anul 1589, n timpul primului patriarh cu numele de Iov), aceasta nu avea jurisdicie canonic asupra teritoriului dintre rurile Prut i Nistru. Foarte trziu, n anul 1812 anul anexrii injuste de ctre Imperiul rus acest teritoriu a fost inclus, n mod necanonic, n jurisdicia Bisericii Ortodoxe Ruse, care, n anul 1813 a nfiinat pe acest teritoriu (reorganizat ca o nou gubernie, numit Basarabia) eparhia de Chiinu condus de Gavriil Bnulescu-Bodoni, cu scopul rusificrii populaiei romneti din partea de rsrit a Moldovei. Dup moartea lui, n anul 1821, Biserica Rus nu a mai acceptat n Basarabia dect episcopi rui. n urma tratatului de pace de la Paris din anul 1856, Moldovei i-a fost retrocedat o poriune din Basarabia de miazzi: judeele Cahul, Bolgrad i Ismail, astfel c, n anul 1864, s-a nfiinat la Ismail Episcopia Dunrii de Jos cu jurisdicie asupra teritoriului eliberat. Aceast stare de lucruri a fiinat pn n anul 1878 cnd, n urma congresului de la Berlin, cele trei judee din sudul Basarabiei au fost ncorporate din nou n Imperiul rus, iar bisericete acest teritoriu a trecut din nou sub jurisdicia Bisericii Ortodoxe Ruse. Cu alte cuvinte, dup cum bine se tie, n anul 1812, prin tratatul de la Bucureti, Rusia anexa teritoriul romnesc dintre Prut i Nistru, care a devenit cunoscut sub numele de Basarabia. Din punct de vedere al organizrii bisericeti, credincioii ortodoci din aceast regiune fcuser parte din cuprinsul Mitropoliei Moldovei i al Mitropoliei Proilaviei, aflate sub ascultarea canonic a Patriarhiei de Constantinopol. Fr a lua n seam vechile rnduieli, autoritile ruse au creat o nou structur eclesiastic, Arhiepiscopia de Chiinu i Hotin, subordonat Sinodului rusesc, n fruntea eparhiei fiind instalat Gavriil Bnulescu Bodoni, romn de neam, care a pstrat n timpul pstoririi sale caracterul romnesc al Ortodoxiei din regiune. Dup moartea lui Gavriil, nici un arhiepiscop de Chiinu nu a mai fost romn.

    Din anul 1839 eparhia pierdea teritoriile de peste Nistru i se instaura un amplu i aspru proces de rusificare a vieii bisericeti, fenomen care merge mn n mn cu dezvoltarea teoriei moldovenismului i a afirmrii ideii c Basarabia este parte a teritoriilor tradiional locuite de slavii de rsrit. Basarabia devenea, prin urmare, un spaiu rusesc, care trebuia n mod legitim s se afle sub jurisdicia Sinodului rus. Toate aceste lucruri au fost completate cu o ampl campanie de colonizare a Basarabiei cu elemente alogene, care au schimbat dramatic profilul etnic al provinciei. Toate aceste probleme erau cunoscute romnilor de dincoace de Prut, ns teama de ameninarea ruseasc a fcut ca mult timp aceste chestiuni s fie trecute sub tcere.

    n anul 1856, cele trei judee din sudul Basarabiei reveneau n hotarele Principatului Moldovei, fiind reintegrate i din punct de vedere bisericesc n structurile eclesiastice romneti (Cahulul n Episcopia Huilor, Ismail i Bolgrad n nou-nfiinata Episcopie a Dunrii de Jos, cu sediul la Ismail). n aceste teritorii s-a ncercat renaterea unei viei bisericeti de expresie romn, care ns a fost atent la diversitatea etnic din zon. n anul 1878, la presiunile ruseti, Romnia a fost nevoit s cedeze cele trei judee, n care s-a reinstaurat autoritatea Arhiepiscopiei Chiinului. Atitudinea Imperiului rus fa de Romnia dup Rzboiul de Independen din anii 1877-1878 nu a fost de natur s ncurajeze relaiile dintre cele dou pri, fapt care a condus i la rcirea raporturilor bisericeti. Prutul devenea o barier foarte greu de trecut, din voina Rusiei, fapt care nu ncuraja deloc dezvoltarea relaiilor bisericeti i naionale dintre romnii de pe cele dou maluri ale rului devenit frontier ntre frai.

    Gurie Grosu

    Vechea catedral a Chiinului

    Seminarul Teologic din Ismail

    istoria pmntului strmoesc

    Despre Mitropolia Ortodox Romn a Basarabiei trecut, prezent i perspective

    REDACIA: Vadim BACINSCHI (redactor-ef) REDACTORI: Vlad ARONEANU, Alexandru CANTEMIR, Tudor IORDCHESCU

    REDACTORI CORESPONDENI: Mircea-Cristian GHENGHEA (Iai), Valeriu GHERBOVAN (Ceamair, raionul Chilia), Clement LUPU (Timioara), Iulian PRUTEANU-ISCESCU (Iai), Lucian SAVA (Vaslui), Petru CHIOPU (Babele, raionul Ismail), Radu UUIANU (Carlisle, Marea Britanie)

    CONTACT: [email protected]; [email protected]

    Sud-Vest. Almanah istorico-cultural n limba romn pentru cititorii din sudul Basarabiei poate fi descrcat de pe blogul Desprmntului ASTRA Mihail Koglniceanu Iai

    www.astraculturalaiasi.wordpress.com

    01020304