Sub mantia unei iubiri pustiitoare

Tudor Cicu

Cel de al treilea roman al scriitorului Dumitru Dănăilă, apărut

la Ed. Alpha MDN, 2011, şi intitulat simplist „În căutarea

paradisului” (169 pag.), este un love-story sfâşiat de tristeţea a

tot ce n-are margine în frângerea unor destine peste care

alternează, o dată cu viaţa, simţăminte precum iubirea, furia,

nebunia, deznădejdea şi nenorocul, care, şi ele fac parte tot din

această viaţă „care te poate pocni în orice moment”. Drama

cuplului Andrei-Magda, se epuizează în această îndârjire de a

ţine nepermis de puternică, flacăra unei iubiri cheltuită şi prin

gând şi durere, într-o lume tot mai deschisă spre deznădejdile

fericirii. În acest context al luptei tot mai acerbe pentru

existenţă, „nespusul dureros” al dragostei (după o sintagmă

cioraniană n.m.),poate însemna tema unui autor cu un garantat

succes la cititori. Romanul lui Dumitru Dănăilă, începe abrupt

„cu gândurile lui Andrei Alexiu… proaspăt absolvent al unui

liceu de construcţie” şi însurat deja cu Dana Pietroiu

(îmbrobodit – a se citi „tras pe sfoară” – de tânăra soţie), şi care

prin naşterea unui copil, îl aruncă în viaţa de familist şi o nouă

viaţă de navetist în capitală. S-ar părea, că refugiul lui Andrei,

în braţele brunetei Carmina, îi va sigura acestuia „gustul iubirii

secrete”. Asta, până într-o zi, când, pusă în gardă de-o prietenă,

soţia îl demască şi-l întoarce de pe drumul pierzaniei, la

propriul cămin. Cum reconstrucţia casei începe să-i înghesuie

în datorii, Andrei se hotărăşte să plece în Spania, la lucru, dar

şi în căutarea paradisului din visele sale. Până aici, naraţiunea

are o curgere fluentă, construcţia epică şi siguranţa narării, îi

prilejuieşte autorului să intre firesc în planuri succesive ale

textului de faţă. Astfel, în al plan paralel, un alt cuplu , Magda-

Grig, intră în scenă şi se prezintă cititorului, prefigurând, prin

cruda şi amăgitoarea istorie a rătăcirilor noului cuplu, drama ce

le va urma. De data aceasta, personajul care calcă în străchini,

este Magda, care în afara căsniciei are o aventură, două, trei…

din care vin pe lume trei copii în ograda lui Grig Bănulescu. Ca

şi Andrei, Magda are şi ea gânduri care răzbat în afara

căsniciei, unul dintre ele, e că-şi va trăi mereu viaţa „ca să

simtă că trăieşte în paradis”. Cum şi viaţa celui de-al doilea

cuplu (după perioada postrevoluţionară), nu prea calcă pe roze,

la insistenţele unei prietene, Magda ia calea Spaniei,

angajându-se menajeră la o casă de cosmetice. „Banii îţi iau

minţile”, spune un proverb, iar Magda e fluturaşul căreia numai

iubirea îi poate suci minţile. Iar dragostea care urmează, sub

mantia unei iubiri pustiitoare, precipită şi mai mult, ca într-un

cazan supus mişcării browniene, tot ceea ce va urma. Până aici,

autorul dă de înţeles, că, pe oameni nu-i poţi cunoaşte, decât

atunci când nu mai pot fi apăraţi de Dumnezeul din ţara ta şi

rămân tot mai singuri în lumea cea largă şi nesimţitoare de pe

pământ străin. În „paradisul spaniol”, pentru Magda şi Andrei

(care se întâlnesc aici), începe să se urzească idila visului de a

trăi ca în Paradis. Intriga ne era oarecum intuit pronunţată, dar

eleganţa narării şi forţa de convingere a autorului, îl absoarbe

pe cititor. Pentru Magda, Andrei devine „omul de care nu o va

despărţi nimic, niciodată” şi, de aici încolo, cititorul va înţelege

că, în orice parte ai apuca, nu dai decât de un zbucium

demiurgic al eroinei în a-şi întreţine flacăra iubirii în acest nou

paradis. Viaţa ca atare, a celor două personaje, se petrece acum,

direct în inima lor, inimi care vor arde până la stingere, cu un

singur scop: de a-şi apăra până la istovire această nesperată

iubire care vine atât de târziu în viaţa lor. Alături de Andrei,

Magda îşi trăieşte visul, chiar dacă ştie (simte la tot pasul) că

„odată şi odată va veni destrămarea lui”. Forţată de insistenţele

soţului, dar şi de unele evenimente care încep a se precipita în

ţară (cum ar fi, logodna fiicei sale Rodica), Magda e nevoită să

părăsească paradisul spaniol pentru a se întoarce în ţară, nu

înainte de ai jura iubitului, că se va întoarce aici. Autorul îşi

poartă acum cititorul, prin ceea ce critica, numeşte asta

„ţesătura de intrigi”, cu scopul de a-şi deruta auditoriul de la

deznodământul firesc, prin nararea unui şirag de evenimente

precipitate, care vin să inoculeze temerile, că, planurile eroinei

sale par a se destrăma. Când, în sfârşit, ziua cea dorită şi mult

aşteptată de Magda (întoarcerea la iubitul ei, Andrei, în Spania)

se produce, şi cei doi amanţi se revăd, viaţa („cea care te poate

pocni în orice moment”) le întrerupe celor doi, destinele.

Andrei îi mărturiseşte Magdei (pe pământ spaniol), că în ţară, a

lor săi, li s-a întâmplat ceva groaznic, un accident, şi plecarea

lui e hotărâtă tocmai de viaţa pe care n-o luase în calcul.

Romanul are vigoare stilistică şi planurile succesive în care e

construit, sunt capabile să emoţioneze şi să ţină în priză

cititorul pe toată întinderea sa. Contemporaneitatea temei,

materia lirică cu care viaţa scrisă a celor două destine, îmbracă

aceste întinderi învinse din destinul nostru, face atractiv şi

pasionat acest roman scris sub mantia unei iubiri pustiitoare.