Studiul privind copiii cu părinți plecați in străinătate

Liceul Teoretic “Ion Luca” Vatra DorneiCabinetul de asistență

psihopedagogică

“Când părinții se mulțumesc să-i lase pe copii în voia lor, iar copiii nu mai țin seamă de cuvintele părinților, când profesorii tremură în fața discipolilor preferând să-i lingușească, în sfârșit, când tinerii disprețuiesc legile pentru că nu suferă pe nimeni și nimic deasupra lor ca să-i conducă, ei bine, în asemenea vremuri își face intrarea în scenă, în toată strălucirea ei, tirania.”

Platon

Elevii cu părinți plecați în străinătate

85%

15%

703 copii cu părinți în țară

125 copii cu părinți plecați în străinătate

Elevii care au plecați mama, tatăl sau ambii părinți

52%

33%

15%

Mama este plecată (69 elevi)

Tatăl este plecat (41 elevi)

Ambii părinți sunt plecați (15 elevi)

Durata de despărțire cu părintele/ părinții

33%

8%

8%10%

12%

29% Până la 1 an (42 elevi)

Între 1-2 ani (10 elevi)

Între 2-3 ani (10 elevi)

Între 3-4 ani (14 elevi)

Între 4-5 ani (12 elevi)

Mai mult de 5 ani (19 elevi)

Cu cine locuiesc

69.60%

28.80%

1.60%

Locuiesc cu celălalt părinte (87 elevi)

Locuiesc cu persoane de îngrijire (36 elevi)

Locuiesc singuri ( 2 elevi)

Mijloacele de comunicare dintre copii și părinții emigrați

30%

70%

Telefon Internet

Mărturii

“Atunci când un părinte pleacă în altă țară pentru a munci, noi, cei care rămânem ne simțim singuri, ai nimănui, chiar dacă nu este așa.”

“Mama mea este plecată în Italia. Îmi este foarte greu fără ea. În primul rând îmi este dor de ea, îmi lipsețte foarte mult, mai ales acum în perioada în care suntem adolescenți...”

“Părinții mei au divorțat de trei ani, eu mai am trei frați mai mari cu care mă înțeleg foarte bine, mai ales de când s-au despărțit ai mei. Mama mea este recăsătorită, iar soțul ei nu o lasă să discute cu mine, mai ales acum când am foarte mare nevoie de ea. Mama a plecat împreună cu el în Italia, iar eu am rămas cu frații mei și tata. Foarte des îi simt lipsa, deoarece aveam o relație foarte specială cu ea, iar acum vorbim foarte rar și când vorbim, discutăm doar despre școală și când îmi trimite bani. Cel mai mult mă doare faptul că nu am cu cine vorbi, iar cu tata nu pot discuta anumite lucruri. Mama vine o data pe an în țară, dar soțul ei nu o lasă să vorbească cu mine. Îmi este foarte greu...”

“De când tata a plecat, simt că nu mai sunt aceeași persoană, sunt mai tristă, mai rece. Nu pot spune că aveam o relație foarte bună, că eram foarte apropiați, dar este o persoană în viața mea. Știu că nu aceaste trebuie să fie reacția mea, dar după plecarea sa m-am închis în mine, am renunțat să-mi mai deschid sufletul în fața oamenilor din jurul meu și am devenit foarte emotivă, multe lucruri ajungând să mă rănească foarte ușor. În acest moment, singura mea dorință este ca tata să vină acasă și să nu mai plece. Adevărul e că nu pot să descriu în cuvinte ce simt.”

Concluzii Copiii cu părinți plecați în străinătate reprezintă un grup

vulnerabil, aflat în situații de risc, cu efecte în plan psihologic;

Consecințele negative ale migrației părinților sunt:– Privarea copilului de afectivitatea parentală și de

supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia;– Dificultăți de comunicare și relaționare;– Probleme în exprimarea și controlul emoțiilor;– Tulburări de somn și nutriție;– Rezultate școlare slabe, absenteism;– Aderarea la diverse grupuri cu comportamente delincvente

Recomandări Se recomandă să se evite plecarea ambilor părinți în

străinătate; Atunci când plecarea este absolut necesară, copilul trebuie

lăsat în grija unor persoane care se pot implica afectiv în relația cu el, care pot suplini nevoia de comunicare a acestuia, sfatul părintelui sau pot menține contactul permanent cu școala;

Să i se explice copilului faptul că plecarea părinților nu înlătură dragostea pe care aceștia o au față de el;

Organizarea de către autorități a unor centre after-school care să asigure pregătirea suplimentară a copiilor, orientarea școlară și consilierea individuală cu un personal specializat care să țină legătura permanent cu persoanele în a căror îngrijire se află copiii, să organizeze întâlniri și vizite la domiciliu.