Studiul EvaluarEa pErcEpþiEi inStituþiilor adminiStraþiEi...

Studiul

EvaluarEa pErcEpþiEi inStituþiilor adminiStraþiEi publicE cu privirE la bariErElE adminiStrativE cu carE SE confruntã mEdiul dE afacEri din

românia

Cuprins

3

CUPRINS

Listă Acronime .................................................................................................................................. 5

Introducere .........................................................................................................................................7

Rezumat executiv ............................................................................................................................. 9

1. Obiective şi metodologie ............................................................................................................ 13

2. Percepția diferitelor instituții publice implicate în administrarea procedurilor referitoare la intrarea, rămânerea și ieșirea de pe piață a companiilor........................................................ 15

3. Procedurile analizate la nivelul diferitelor instituții publice ................................................... 353.1. Înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţilor comerciale ....................................... 373.2. Obținerea certificatului de urbanism ................................................................................. 423.3 Obținerea autorizației de construire .................................................................................. 453.4 Inspecția primăriei în construcții ........................................................................................ 493.5 Concesionarea pe termen lung sau cumpărarea de terenuri aflate

in proprietatea statului ....................................................................................................... 513.6 Procedura vamală ............................................................................................................. 533.7 Rambursarea T.V.A. .......................................................................................................... 553.8 Inspecția autorității fiscale ................................................................................................. 623.9 Inspecția Gărzii Financiare ................................................................................................ 673.10 Obţinerea licenţei de transport ........................................................................................ 683.11 Obţinerea autorizaţiei de transport .................................................................................. 713.12 Obținerea dreptului de ședere ......................................................................................... 813.13 Eliberarea autorizației de muncă ..................................................................................... 883.14 Inspecția privind prevenirea și stingerea incendiilor ........................................................ 993.15 Înscrierea titlului de proprietate în cartea funciară ........................................................ 1033.16 Declarația de plată a asigurărilor sociale ...................................................................... 1073.17 Inspecția muncii ............................................................................................................ 1063.18 Declarația de plată a asigurărilor de sănătate ............................................................... 1133.19 Inspecția sanitară .......................................................................................................... 1153.20 Conectarea la reţeaua de electricitate .......................................................................... 1173.21 Conectarea la reţeaua de gaze ..................................................................................... 128

4. Concluzii și recomandări ......................................................................................................... 133

4

Studiu de evaluare a percepåiei inStiåutiilor adminiStraåiei publice

Capitolul 1

5

Listă Acronime


6

Introducere

7

INTRODUCERE

La nivelul Uniunii Europene (UE) au fost realizate numeroase analize menite să reliefeze principalele zone de generare a barierelor administrative și de costuri administrative, elemente care afectează competitivitatea de ansamblu a companiilor europene și în special a IMM-urilor.

Pentru a avea o abordare eficace în reducerea barierelor administrative, fără a afecta însă sistemul necesar de reglementare, control, autorizare, verificare a activității companiilor, instituțiile publice din România trebuie să cunoască și să aplice bunele practici la nivel european în ceea ce privește:

Æ Modul de inventariere a legislației relevante pentru identificarea barierelor administrative;

Æ Modul de inventariere a obligațiilor de informare/conformare a companiilor;

Æ Modul de măsurare a costurilor aferente obligațiilor de informare și conformare;

Æ Identificarea de soluții alternative de exercitare a obligațiilor respective cu un nivel semnificativ redus de costuri;

Æ Analizarea soluțiilor identificate;

Æ Testarea și implementarea soluțiilor agreate.

În noiembrie 2006, Comisia Europeană (CE) a propus lansarea unui program de acţiune ambiţios în vederea reducerii poverii administrative impuse de legislaţia UE existentă. Ca parte implicată, CE a propus ca până în anul 2012 să se ajungă la o reducere de 25% a poverii administrative, estimându-se realizarea unei economii la nivelul UE de aproximativ 150 miliarde de EURO. Acest demers subliniază angajamentul CE pentru o legislaţie mai bună, ca parte componentă a strategiei privind creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.

Obiectivul comun de reducere cu 25% a poverii administrative a generat un efort atât din partea statelor membre cât şi a instituţiilor europene, având în vedere că aceasta acoperă atât legislaţia comunitară, cât şi măsurile de reglementare de la nivel naţional.

Acest program de acţiune nu presupune derogări legislative, nu îşi propune să modifice politicile stabilite în cadrul legislaţiei comunitare existente şi nici nivelul de rigurozitate al textelor legislative, ci reprezintă un efort important de a simplifica şi a reduce povara punerii în aplicare a obiectivelor politicilor publice, acesta fiind și un indicator important al calităţii legislaţiei la toate nivelurile.

Programul de Acţiune al CE a fost transpus în România prin „Strategia pentru o reglementare mai bună la nivelul administraţiei publice centrale 2008-2013”, care a susţinut demersurile de reformă administrativă şi respectă cerinţele CE privind îmbunătăţirea procesului de reglementare. În cadrul strategiei, România și-a asumat obiectivul de reducere, până în 2012, a sarcinilor administrative generate exclusiv de legislaţia naţională cu 25%. Strategia a venit în sprijinul acţiunilor lansate de Comisia Europeană, concentrându-se “cu prioritate pe îmbunătăţirea calităţii şi simplificarea reglementărilor naţionale, în vederea creşterii competitivităţii economiei şi a creării de noi locuri de muncă”.

Evoluţia socio-economică a României, precum şi contextul actual internaţional au reliefat necesitatea demarării unui proces amplu, coerent şi bine coordonat de îmbunătăţire a calităţii reglementărilor prin fundamentarea reglementărilor, reducerea sarcinilor administrative, simplificarea procedurilor, îmbunătăţirea cadrului organizatoric şi a activităţii agenţiilor şi autorităţilor de reglementare şi control, simplificarea legislaţiei naţionale și aplicarea efectivă a legislaţiei comunitare

8


În decursul anilor, Guvernul României, cu ajutorul Serviciului de Consultanţă în Domeniul Investiţiilor Străine din cadrul Băncii Mondiale (FIAS/BM), a efectuat mai multe studii privind evaluarea barierelor administrative pentru mediul de afaceri din România. Aceste studii, realizate în anii 2002, 2004 şi 2006, au identificat o serie de domenii în care există bariere administrative în calea investiţiilor şi au propus recomandări pentru înlăturarea acestora. Proiectul „Identificarea/simplificarea barierelor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri; elaborarea şi implementarea unor indicatori calitativi şi cantitativi de monitorizare”, derulat de Ministerul Economiei, Direcţia Politici pentru Mediul de Afaceri (DPMA), proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013 vine ca o continuare a demersurilor realizate anterior cu sprijinul Băncii Mondiale. Proiectul îşi propune să contribuie la creşterea calităţii analizei rezultatelor intervenţiilor de politici publice, precum şi o mai mare responsabilizare a Ministerului Economiei şi a administraţiei publice faţă de rezultatele obţinute. Prin activităţile sale, proiectul urmărește creşterea capacităţii DPMA de monitorizare şi evaluare a impactului măsurilor de reformă în domeniul de responsabilitate, sprijinind DPMA în domeniul implementării măsurilor de reducere a barierelor administrative pentru mediul de afaceri.

În cadrul proiectului se vizează identificarea barierelor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri și a unor propuneri de schimbare care să simplifice activitatea agenților economici. O altă direcție urmărită în cadrul proiectului este elaborarea unui sistem durabil de monitorizare şi evaluare ulterioară, care să includă consultări cu beneficiarii intervențiilor în domeniul politicilor publice şi sondaje cu reprezentanții mediului de afaceri pe tema progresului reformei.

Prezentul raport este realizat în cadrul activităţii de evaluare a percepţiei instituţiilor administraţiei publice cu privire la cadrul administrativ şi de reglementare din România şi urmăreşte prezentarea percepţiei instituţiilor administraţiei publice referitor la procedurile administrative pe care le are de parcurs mediul de afaceri pentru iniţierea, autorizarea respectiv derularea unei afaceri în România.

Rezumat executiv

9

REZUMAT EXECUTIV

Sinteza este destinată prezentării principalelor concluzii și recomandări rezultate în urma procesului de evaluare a percepției instituțiilor publice. Evaluarea s-a concentrat asupra analizării percepţiei instituţiilor administraţiei publice cu privire la procedurile administrative pe care le au de parcurs agenții economici pentru iniţierea, autorizarea respectiv derularea unei afaceri în România.

Evaluarea s-a realizat în perioada martie – septembrie 2013, în cadrul proiectului ”Identificarea/simplificarea barierelor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri; elaborarea şi implementarea unor indicatori calitativi şi cantitativi de monitorizare”, derulat de Ministerul Economiei, proiect co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative.

Metodologia urmată în cadrul procesului de evaluare, care este prezentată în cadrul Capitolului 1, este cea utilizată de FIAS/BM în cadrul exerciţiilor anterioare de evaluare şi asigură comparabilitatea rezultatelor studiului cu exerciţiile de evaluare anterioare.

Au fost organizate interviuri cu instituţiile publice cu rol de reglementare, pentru evaluarea percepţiei acestora cu privire la un număr de 21 de proceduri administrative pe care le au de parcurs companiile. Domeniile vizate au acoperit: iniţierea afacerilor (înregistrarea și autorizarea funcționării, licenţe de operare a activităţilor); începerea derulării afacerilor (concesionarea terenului, înregistrarea titlului de proprietate în Cartea Funciară, obținerea certificatului de urbanism, autorizației de construire şi conectarea la reţelele de utilităţi publice), continuând cu aspecte care intervin în derularea afacerilor (cum ar fi: rambursarea TVA, plata asigurărilor sociale şi de sănătate, vămuirea, inspecţiile executate de instituţiile publice pe parcursul iniţierii şi derulării afacerilor de către operatorii economici). Perspectiva reprezentanților acestor instituții asupra proceduri se regăsește în Capitolul 2.

Au fost inventariate și analizate procedurile administrative pe care le are de parcurs mediul de afaceri evaluate în exercițiul anterior. Rezultatele acestei activități s-au concretizat în cadrul Capitolului 3, în care se găsesc procedurile care fac obiectul anchetei, actualizate conform legislației în vigoare la finalul anului 2012.

În urma interviurilor şi celor două focus grupuri organizate şi derulate cu reprezentanții instituțiilor, au fost identificate atât o serie de probleme cu care atât mediul de afaceri dar și instituțiile publice se confruntă, cât și propuneri de îmbunătățire și simplificare a procedurilor de inițiere, autorizare sau inspecție ale agenților economici, elemente care se regăsesc în cadrul Capitolului 4.

Este de semnalat că, în urma întâlnirilor avute cu reprezentanții instituțiilor publice implicate, principala concluzie ce a reieşit este că, la momentul actual, au fost luate măsurile posibile pentru simplificarea și eficientizarea activităților pe care agenții economici trebuie să le desfășoare în raport cu instituțiile reglementatoare.

Declaraţia pe proprie răspundere este utilizată în cadrul proceselor de autorizare, în mod deosebit în cadrul procedurii de înregistrare şi autorizare a funcţionării societăţilor comerciale. Totuşi, percepția majorității reprezentanților instituţiilor intervievate a fost că folosirea acesteia pe scară largă este periculoasă, putând genera abuzuri. După o perioadă de relaxare a reglementărilor, o parte a instituțiilor care au testat această procedură au revenit la sistemul iniţial, eliminând sau reducând situaţiile de utilizare a declaraţiei pe proprie răspundere din procesul de obţinere al avizelor.

10


Ordonanţa de urgenţă nr. 27 din 18 aprilie 2003 cu modificările şi completările ulterioare reglementează procedura aprobării tacite ca modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor, aprobărilor, permiselor, licenţelor, certificatelor, de către autorităţile administraţiei publice, având la bază următoarele obiective:

Æ înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri;

Æ responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice în vederea respectării termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizaţiilor;

Æ impulsionarea dezvoltării economice prin oferirea unor condiţii cât mai favorabile întreprinzătorilor, implicând costuri de autorizare cât mai reduse;

Æ combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrarului în decizia administraţiei;

Æ promovarea calităţii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative.

Cu toate acestea, în practică s-a constatat o aplicare neunitară a acestor prevederi şi, mai mult decât atât, reticenţă din partea instituţiilor publice cu privire la aplicarea aprobării tacite, aspecte rezultate din consultarea reprezentanţilor instituţiilor administraţiei publice.

Un argument în acest sens este şi acţiunea de recurs în interesul legii, promovată în anul 2013 de Adjunctul Procurorului General, doamna Gabriela Scutea, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin.1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003, privind aplicarea procedurii aprobării tacite referitor la autorizaţiile de construire, certificatele de urbanism şi documentaţiile de urbanism prevăzute de art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată, art. 29 şi art. 44 din Legea nr. 350/2001. Astfel, unele instanţe de judecată au considerat că acestor acte administrative nu le sunt aplicabile prevederile OUG nr. 27/2003 în timp ce alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că procedura aprobării tacite reglementată de OUG nr. 27/2003 se aplică şi cu privire la certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire.

Faţă de demersul prezentat mai sus, este relevantă opinia reprezentanţilor instituţiilor intervievate, care nu consideră că folosirea/extinderea aprobării tacite este benefică ci că este foarte riscantă, aducând ca argument riscurile pe care le generează, nerespectarea condițiilor de operare de către operatorii economici, ceea ce atrage răspunderea funcţionarilor publici implicaţi. Percepția majorității reprezentanților instituțiilor publice este că administraţia publică din România nu este pregătită pentru gestionarea sistemului aprobării tacite.

În marea majoritate a cazurilor, instituţiile publice au dezvoltate pagini web pe care sunt afişate condiţiile şi documentele de care are nevoie solicitantul pentru obţinerea unei autorizaţii, formularele necesare, legislaţia care reglementează fiecare problemă specifică, legislaţia UE în domeniu sau referiri la aceasta, precum și proiectele de acte normative aflate în lucru sau supuse dezbaterii publice.

Din păcate, unele firme nu au acces la informaţiile electronice, din cauza condiţiilor tehnice, iar altele nu le accesează. Există multe situații în care, deşi este disponibil serviciul de depunere a documentelor on-line, solicitanţii preferă să vină la ghişeu.

Depunerea electronică a documentelor rămâne încă deficitară la nivelul majorității instituțiilor publice. La instituțiile la care este asigurată, din punct de vedere tehnic, posibilitatea ca solicitările să poată fi depuse electronic, există încă o rezervă din partea solicitanților de a utiliza această facilitate, fiind preferat contactul direct cu angajatul de la ghişeu.

Instituțiile cu rol de reglementare, autorizare și licențiere au dezvoltate sisteme și baze de date proprii. Majoritatea instituțiilor publice implicate în procesele de autorizare au acces limitat sau deloc la bazele de date ale celorlalte instituții, constatându-se un nivel de integrare a sistemelor informaționale și a bazelor de date încă extrem de redus. Din întâlnirile şi focus-grupurile ce au

Rezumat executiv

11

avut loc cu reprezentanţii instituţiilor publice a reieşit că există colaborare instituţională între acestea, formalizată în protocoale de colaborare, care permit solicitarea şi furnizarea de informaţii de la o instituţie către alta. Acordarea accesului direct al instituțiilor publice la bazele de date relevante ale celorlalte instituții, integrându-le într-un sistem național, care ar permite fiecărei instituții publice să extragă datele de care are nevoie din bazele de date ale celorlalte instituții ar reprezenta o sursă importantă de simplificare. Astfel, reprezentanții firmelor ar face economii semnificative de timp, nemaifiind obligați să viziteze mai multe instituții pentru a obține avizele solicitate.

Instituţiile publice intervievate sunt conştiente de faptul că existenţa unor baze de date care să poată fi accesate în comun ar reprezenta o uşurare a activităţii lor, prin urmare depun eforturi pentru realizarea acestora, pentru informatizare, crearea posibilităţii depunerii on-line a documentelor de către operatori. Majoritatea instituțiilor publice se confruntă cu un deficit de resurse financiare care, în cele mai multe cazuri, se reflectă în bugetele reduse sau inexistente alocate pentru investiții. Toate instituţiile intervievate au înţeles constrângerile bugetare şi, pentru depăşirea acestora, au elaborat şi depus la autorităţile de management responsabile proiecte finanţabile din fonduri europene pentru a realiza modernizarea instituţiei. În acest context, toţi cei intervievaţi au semnalat faptul că este necesară investiţia în personalul instituţiilor publice (instruire) pentru că demersul de scriere şi de implementare de proiecte nu este facil, iar proiectele de calitate sunt cheia succesului pentru modernizarea administraţiei publice.

Personalul de care dispun instituțiile publice este considerat de către acestea a fi insuficient, rezultat atât de restructurările din anul 2010 cât și de părăsirea voluntară de către o parte din angajații acestor instituții, ca urmare a diminuării salariilor. O serie de instituții cu rol de reglementare sau control au suferit dese reorganizări în urma schimbărilor instituționale de la nivelul administrației publice centrale, care s-au repercutat asupra activității acestora.

Se constată, de asemenea, faptul că agenții economici trebuie să cunoască și se conformeze unui număr ridicat de acte normative, rezultate atât ca urmare a legislației primare, cât și a celor secundare și terțiare, precum şi deselor revizuiri ale legislaţiei. S-a constatat că există neconcordanțe între legislația primară și cea subsecventă, fapt care ridică probleme suplimentare agenților economici. Sunt puține cazurile în care legislația este consolidată și codificată. La aceste probleme cu care se confruntă operatorii economici se adaugă insuficienta analiză pe care o fac documentelor necesare pentru eliberarea avizelor, fapt care generează eforturi suplimentare atât pentru angajații companiilor cât și pentru funcționarii instituțiilor. Asigurarea stabilității legislative și codificarea actelor normative, coroborate cu analiza legislației în vigoare și alinierea actelor normative secundare și terțiare la specificațiile legislației primare ar reduce efortul agenților economici de cunoaștere a legislației într-un anumit domeniu.

12


Capitolul 1

13

CAPITOLUL 1 ObIECTIVE şI METOdOLOgIE

Studiul are ca obiective:

Æ prezentarea stadiului actual al procedurilor administrative pe care le care de parcurs un operator economic pentru iniţierea şi derularea unei afaceri;

Æ evaluarea percepţiei instituţiilor administraţiei publice cu rol de reglementare cu privire la procedurile administrative pe care le care de parcurs un operator economic pentru iniţierea şi derularea unei afaceri;

Æ identificarea unor domenii în care poate avea loc o simplificare a procedurilor.

Pentru asigurarea comparabilităţii rezultatelor studiului de faţă cu rezultatele exerciţiilor anterioare a fost utilizată metodologia şi practica FIAS/BM, ceea ce presupune reluarea procedurilor, pe cât posibil, la aceleaşi instituţii publice intervievate anterior pentru a asigura continuitatea şi compatibilitatea datelor.

Exercițiul de evaluare a presupus parcurgerea unor etape de colectare a datelor, prelucrare și analiză, sintetizarea concluziilor și a recomandărilor rezultate. Astfel, au fost inventariate, analizate şi actualizate procedurile cartografiate în exercițiul anterior. Rezultatul acestei activități a fost sintetizarea fiecărei proceduri ce face obiectul anchetei, în forma în care era ea la finalul anului 2012. Sinteza fiecărei proceduri urmărește aceeași structură, respectiv informațiile generale despre instituția care coordonează procedura, scopul și baza legală a acesteia, descrierea procedurii, documentele necesare agenților economici pentru a se conforma, taxele oficiale solicitate și termenele de prelucrare ale cererilor. Au fost identificate instituțiile implicate în anchetă, responsabile de gestionarea procedurilor identificate la pasul anterior. Chestionarul de interviu, conceput ca instrument ajutător în cadrul discuțiilor avute cu reprezentanții instituțiilor publice, a cuprins atât din întrebări închise, cât și întrebări deschise, care permit obținerea unor răspunsuri mai elaborate, reflectând varietatea de percepții a reprezentanților administrației publice. A fost elaborat și un ghid pentru derularea a două focus grupuri cu reprezentanții instituțiilor publice.

Au fost derulate interviuri cu instituţiile publice pentru evaluarea unui număr de 21 proceduri, rezultând un număr de interviuri pe bază de chestionar cu instituţiile publice cu rol de reglementare.

Au fost, de asemenea, organizate și două focus grupuri cu reprezentanţi ai instituţiilor administraţiei publice ce au avut menirea de a obţine o imagine mai clară asupra percepţiei instituţiilor administraţiei publice cu privire la procedurile pe care le are de îndeplinit o companie pentru a-şi putea derula activitatea.

În cadrul primului focus-grup au fost analizate procedura de înmatriculare și autorizare a funcționării societății comerciale, concesionarea/cumpărarea de terenuri aflate în proprietatea statului, înregistrarea titlului de proprietate în Cartea Funciară, obținerea certificatului de urbanism, obținerea autorizaţiei de construcţie, conectarea la reţeaua de electricitate, conectarea la reţeaua de gaze, licenţa de transport, permisul de şedere temporară, permisul de muncă și procedurile fiscale. Al doilea focus grup a vizat inspecţia autorităţii fiscale, declaraţia de plată a asigurărilor sociale, inspecţia muncii, declaraţia de plată a asigurărilor de sănătate, inspecţia sanitară, inspecţia privind prevenirea şi stingerea incendiilor și inspecţiile organizate de autorităţile publice locale.


14

Rezultatul activităţii de analiză documentară a fost prezentarea descriptivă a procedurilor identificate, peste care au fost suprapuse informaţii cu privire la proceduri reieşite din interviuri şi din focus-grupuri. Din analiza acestor informaţii coroborate au reieşit concluzii şi recomandări, ce sunt prezentate la finalul materialului.

Capitolul 2

15

CAPITOLUL 2

PERCEPțIA dIfERITELOR InsTITUțII PUbLICE IMPLICATE în AdMInIsTRAREA PROCEdURILOR

REfERITOARE LA InTRAREA, RăMânEREA șI IEșIREA dE PE PIAță A COMPAnIILOR

OfICIUL nAțIOnAL AL REgIsTRULUI COMERțULUI

Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, Oficiului Național al Registrului Comerțului i-au fost conferite următoarele atribuții principale în ceea ce privește procedura de înregistrare și autorizare a funcționării:

Æ înregistrarea tuturor persoanelor juridice supuse obligaţiei de înregistrare, a sucursalelor înființate de acestea, precum şi a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale care desfăşoară activităţi economice, cu sediul social/sediul profesional pe raza teritorială a tribunalului;

Æ evidenţa datelor din documentele de înregistrare ale persoanelor supuse înregistrării;

Æ transmiterea datelor în vederea înregistrării fiscale a contribuabililor şi obţinerii codului unic de înregistrare de la Ministerul Finanţelor Publice, precum şi a informaţiilor din cazierul fiscal;

Æ eliberarea certificatului de înregistrare și a certificatului de înscriere de menţiuni, după caz, precum și a certificatelor constatatoare emise în baza declaraţiilor-tip pe propria răspundere şi transmiterea acestor declarații către autorităţile publice competente;

Æ transmiterea cererilor de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social şi de eliberare a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social alături de actele doveditoare ale dreptului de folosinţă către administraţiile finanţelor publice, în vederea emiterii certificatelor pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social şi a adeverinţelor privind înregistrarea documentului care

atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social.

Procesul de înregistrare al unei companii se finalizează, începând cu anul 2004, în numai 3 zile. În prima zi din cele 3, reprezentanții ONRC verifică cererea şi documentele depuse în susţinerea acesteia, asociatul unic și unicitatea sediului social în Registrul Comerţului Computerizat. Funcționarii înregistrează cererea, introduc datele provizorii în Registrul Comerţului Computerizat și transmit

16


on-line datele către Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală pentru Tehnologia Informației (MFP-DGTI) în vederea obţinerii informaţiilor din cazierul fiscal. Loturile de date cu informaţii din cazierul fiscal sunt recepționate și datele provizorii introduse în Registrul Comerţului Computerizat sunt verificate. În cadrul aceleiași zile se alocă dosarele pentru şedinţa de soluţionare de a doua zi, se finalizează condicii de şedinţă și, după caz, se verifică actele depuse în completarea dosarelor.

În a doua zi după depunerea dosarului se recepţionează loturile de date cu informaţii din cazierul fiscal. Se afişează listele de şedinţă pentru dosarele ce urmează a fi soluţionate cu audienţă publică. La încheierea şedinţei de soluţionare se listează rezoluţiile, se susţin audienţele publice în cazurile în care acestea sunt solicitate, se semnează rezoluţiile de soluţionare și se înregistrează soluţia dosarului în Registrul Comerţului Computerizat. Se atribuie un număr de ordine în Registrul Comerţului Computerizat. Loturile se transmit on-line la MFP-DGTI a loturilor pentru obţinere cod unic de înregistrare (CUI). Odată loturile recepționate, se editează şi listează certificatele de înregistrare şi certificatele constatatoare.

Documentele sunt semnate de către conducerea oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și predate la Registratură – eliberări.

În cea de-a treia zi după depunere se eliberează certificatele de înregistrare şi certificatele constatatoare către solicitanți, se multiplică și se separă documentele pe destinatari: Regia Autonomă Monitorul Oficial, Direcția Sanitar Veterinară, Direcția de Sănătate Publică şi Control al Sănătăţii Publice; Inspectoratul Teritorial de Muncă, Autoritatea pentru Protecția Mediului și se transmit în format electronic loturile pentru Regia Autonomă Monitorul Oficial și Ministerul Finanțelor Publice.

Principalele concluzii privind percepția OnRC asupra modului în care se desfășoară procedura de înregistrare:

Æ Din perspectiva ONRC nu există aspecte problematice în derularea procedurii. Toate activitățile au o contribuție echilibrată, ponderea acestora în procesul de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării fiind judicios calculată în scopul respectării termenelor de soluționare a cererilor și de eliberare a documentelor prevăzute de lege, care atestă înregistrarea în registrul comerțului;

Æ Operatorii economici nu întâmpină obstacole majore în încercarea de a se conforma cerințelor specifice de înregistrare și autorizare. Fluiditatea și claritatea procesului se reflectă atât în numărul redus de respingeri la solicitările de înregistrare (4) cât și cel de contestații și plângeri referitoare la proces (6), in condițiile în care în intervalul 1 ianuarie 2010 - 16 august 2013 au fost depuse 226.021 cereri de înregistrare din partea agenților economici;

Æ În opinia reprezentanților ONRC nu există informații redundante sau disproporționate în cadrul procedurii de autorizare. Declarațiile pe propria răspundere sunt deja utilizate în cadrul procedurii;

Æ Nu se impune utilizarea aprobării tacite în procesul de înregistrare;

Æ Transmiterea electronică a documentelor necesare pentru autorizare a fost implementată în cadrul ONRC din luna februarie 2012.

Proiecte de modificare a procedurii de înregistrare A fost inițiat un proiect de lege privind registrul comerţului şi pentru modificarea unor acte normative cu

incidenţă asupra activităţii de înregistrare în registrul comerţului. Acesta vizează codificarea dispoziţiilor privitoare la operaţiunile de înregistrare în registrul comerţului, actualmente dispersate în foarte multe acte normative de nivel primar sau secundar, unele dintre ele contradictorii sau cu conţinut normativ

Capitolul 2

17

similar ori chiar identic. Sunt prevăzute astfel, într-un singur act normativ: persoanele fizice şi juridice supuse obligaţie de înregistrare în registrul comerţului, actele, faptele şi menţiunile care se înregistrează în registrul comerţului, elementele cererii de înregistrare, sancţiunile pentru neîndeplinirea obligaţiei de înregistrare, procedura de înregistrare în registrul comerţului, o nouă modalitate de efectuare a publicităţii obligatorii, prin crearea Buletinului electronic al registrului comerţului (care înlocuieşte publicitatea prin Monitorul Oficial). Adoptarea acestui proiect de lege simplifică şi sistematizează cadrul legal în această materie, venind astfel în sprijinul mediului de afaceri, care va beneficia de un instrument normativ cuprinzător şi suplu. Drept consecinţă, vor fi abrogate Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice autorizate, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi autorizarea funcţionării persoanelor juridice, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului;dispoziţiile privitoare la înregistrare din Legea nr. 31/1990 a societăţilor și dispoziţiile privitoare la înregistrare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Vor fi modificate, pentru unificarea sistemului de control prealabil înregistrării şi adaptarea normelor existente, prevederi din Legea nr. 31/1990, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, Legea nr. 163/2001 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (Titlul V – Grupul de interes economic), Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.

Proiectul de lege stabileşte procedura de control prealabil înregistrării în registrul comerţului, efectuat de registratorii comerciali, condiţiile în care încheierea registratorului poate fi contestată în instanţă şi procedura în faţa organului judiciar. În cadrul noului act normativ se reglementează statutul registratorului comercial, conceput de proiect ca funcţionar cu statut special, supus unor exigenţe care să asigure competenţa profesională a acestuia, probitatea sa morală, imparţialitatea în analiza dosarelor şi pronunţarea încheierii.

Documentul stabilește incompatibilităţile aplicabile registratorului comercial şi obligaţia de depunere a declaraţiilor de avere şi interese, creându-se premisele integrităţii profesionale a registratorului comercial.

Proiectul creează premisele perfecţionării continue a registratorilor, stabilind condiţiile de formare şi evaluare profesională a acestora.

În creionarea statutului registratorului comercial au fost incluse standardele stabilite de directivele comunitare în domeniul societăţilor comerciale, în special, Directiva 68/151/CE din 9 martie 1968 de coordonare în vederea echivalării a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în sensul art. 58 al doilea paragraf din Tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor şi terţilor astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/58/EC (Jurnalul Oficial L065, 14/03/1968 p. 0008 – 0012). De asemenea, s-a urmărit menţinerea condiţiilor de exercitare a acestui serviciu public, astfel cum au fost delimitate de Decizia Curţii Constituţionale nr. 1636/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 45 din 20 ianuarie 2010), potrivit căreia controlul prealabil înregistrării în registrul comerţului trebuie realizat de „un agent public”, care să prezinte „garanţii de independenţă, de respectare a legii şi a interesului public necesare desfăşurării acestei activităţi”. (pag. 9 din decizie).

Întrucât corpul registratorilor comercial este conceput ca integrat în sistemul ONRC, se propune o nouă configuraţie a structurii ONRC şi oficiilor registrului comerţului. Ca element de noutate, se creează un compartiment care să asigure îndrumarea metodologică a registratorilor, pentru a se asigura caracterul unitar al practicii lor şi o structură responsabilă cu pregătirea profesională a registratorilor şi a celorlalte categorii de personal din cadrul ONRC. De asemenea, sunt stabilite competenţele în materie disciplinară, precum şi procedura disciplinară.

18


PRIMăRIA sECTORULUI 2 bUCUREşTI

În cadrul Direcției Urbanism din Primăria Sectorului 2 Bucureşti sunt gestionate procedura de eliberare a certificatului de urbanism și cea de acordare a autorizației de construire. Procedura de concesionare a terenurilor proprietate privată a primăriei se gestionează exclusiv la nivelul Primăriei Municipiului București. PMB nu a concesionat terenuri proprietate privată în ultimii 5 ani, cu excepția terenurilor pe care sunt amplasate spațiile comerciale.

Principalele concluzii privind percepția Primăriei sectorului 2 asupra modului în care se desfășoară procedura de eliberare a certificatului de urbanism și cea de acordare a autorizației de construire:

Æ Reprezentanții primăriei nu au identificat aspecte problematice recurente în derularea celor 2 proceduri, cu excepția celor care privesc modificările legislative dese din punct de vedere tehnic;

Æ Obținerea/eliberarea certificatului de urbanism este o procedură simplă, cu o complexitate redusă, spre deosebire de cea de obținere a autorizației de construire, care presupune aspecte complexe din punct de vedere tehnic pentru solicitant. Acestea țin însă de documentațiile tehnice solicitate de legislația în domeniul calității în construcții și nu de derularea procedură în sine;

Æ Termenul de eliberare a autorizației de construire este stabilit prin legislație la 30 de zile. În cazul în care dosarul de autorizare este incomplet, în termen de 5 zile reprezentanții primăriei transmit către solicitant o adresă prin care se cere completarea dosarului. Dosarul incomplet se arhivează, iar în momentul completării lui reintră pe circuitul intern cu același număr de ordine, dacă beneficiarul transmite completările în interiorul termenului legal de 30 zile aferent eliberării autorizației. Dacă termenul de 30 de zile este depășit, dosarul de eliberare a autorizației primește un nou număr de ordine.

Ca și excepție, se prelucrează cu prioritate solicitările de autorizare de construire pentru investițiile din fonduri publice, fără ca acest aspect să modifice durata medie de eliberare a autorizației pentru ceilalți solicitanți.

Æ Cuantumul taxelor din cadrul acestor proceduri se stabilește de către Direcția Taxe și Impozite din cadrul primăriei în funcție de caracteristicile investiției, neputându-se determina un cost unitar pe tip de procedură;

Æ Rata de negație a solicitărilor de eliberare a certificatului de urbanism este mai mică de 5%, respingerile datorându-se exclusiv unor caracteristici de construire specifice anumitor zone. Chiar și în aceste cazuri de negație, se eliberează un certificat de urbanism prin care beneficiarul este informat cu privire la posibilitățile de construire din zona de interes, astfel încât se poate reveni cu o nouă solicitare de certificat de urbanism adaptată cerințelor zonei. Drept urmare, cazurile în care se respinge eliberarea unui certificat de urbanism sunt extrem de rare;

Æ Practic, pentru autorizațiile de construire nu apar situații de respingere, pentru că beneficiarul va obține întotdeauna autorizația ca urmare a depunerii unui dosar de autorizare complet. De asemenea, pentru a facilita completitudinea și corectitudinea dosarului, primăria asigură la ghișeul de informații verificarea prealabilă a dosarelor prin intermediul specialiștilor săi;

Æ La nivelul primăriei s-a reușit să se asigure o comunicare eficientă cu solicitanții, realizată atât față în față, la ghișeul de informare, cât si prin email, la adresa oficială a primăriei. Nu au existat contestații ale deciziilor pronunțate de Direcția Urbanism.

Capitolul 2

19

Æ Se eliberează aproximativ 2.000 de certificate de urbanism anual si aproximativ 1.500 de autorizații de construire în fiecare an;

Æ Reprezentanții primăriei nu consideră că sunt solicitate informații disproporționate în cadrul solicitărilor de eliberare a autorizației de construire;

Æ Declarația pe proprie răspundere se folosește deja, în cazul în care primăria nu poate identifica situația juridică a unui teren. Solicitantul este rugat să redacteze o declarație pe proprie răspundere conform căreia terenul său nu face obiectul unui litigiu;

Æ Utilizarea aprobării tacite nu este considerată o soluție oportună pentru obținerea certificatului de urbanism sau autorizației de construire;

Æ Transmiterea electronică a documentelor este considerată o soluție nefezabilă întrucât documentele depuse la autorizare sunt solicitate de legiuitor într-o anumită formă, cu semnătura nu doar a solicitantului ci și a experților autorizați care au întocmit documentația. Pentru transmiterea electronică a informațiilor este necesară crearea unui portal special în care să se poată încărca documente cu multiple semnături electronice;

Æ Tipurile de avize eliberate nu justifică segmentarea companiilor după dimensiuni, pentru că, din punct de vedere al autorizării trebuie respectate aceleași cerințe indiferent dacă solicitantul este persoană fizică sau juridică;

Æ De principiu, modificările legislative afectează derularea procedurilor exclusiv din punct de vedere tehnic. Cele mai recente modificări legislative cu impact semnificativ asupra derulării procedurii au fost cele din domeniul protecţiei mediului;

Æ Modificarea frecventă a legislației în domeniu reprezintă o problemă reală, anual intrând în vigoare aproximativ 7-10 modificări ale legislaţiei în domeniu;

Æ Se constată o lipsă de consultare sau consultare tardivă a reglementatorilor cu instituțiile interesate și necorelarea diverselor acte normative cu impact asupra aceleiași proceduri. Cele mai multe modificări aduse legislației specifice au vizat aspecte tehnice, fără impact asupra procedurii propriu-zise. Chiar și așa, unele modificări de ordin tehnic pot avea impact asupra dosarelor aflate în analiză și poate apărea necesitatea refacerii anumitor documente din dosar.

soluțiile de reducere a barierelor administrative conform perspectivei reprezentanților Primăriei sectorului 2:

Æ Este considerată utilă înființarea unui ghișeu unic de obținere a tuturor avizelor necesare de la diverse autorități ale statului. De altfel, s-a încercat realizarea acestui ghișeu la nivelul primăriei, însă nu s-a reușit punerea lui în practică datorită lipsei acordului din partea diverselor societăți private implicate în avizarea racordurilor la utilități de a pune la dispoziție bazele de date;

Æ Pentru facilitatea verificării informațiilor este necesară o interconectare de baze de date a Primăriile, ANCPI, Tribunale (pentru a putea căuta în portalul instanțelor a unor dosare aflate pe rol după adresele părților din litigiu) și chiar cu alte organisme cu care este necesară verificarea de informații precum validitatea autorizării / semnăturii experților care au întocmit proiectele / documentațiile tehnice (ex. Ordinul Arhitecților);

Æ Reprezentanții primăriei și-au stabilit ca obiectiv intern reducerea perioadei de eliberare a autorizațiilor de la 30 la 26 de zile.

20


POLIŢIA LOCALă sECTOR 2 bUCUREşTI

Direcția Inspecție și Control din cadrul Poliției Locale Sector 2 are în responsabilitate inspecțiile din următoarele domenii: Disciplina în construcții, Mediu, Comercial. Controlul în domeniul gospodăririi comunale a rămas în responsabilitatea primăriilor de sector.

Activitatea de control a poliției locale în domeniul disciplinei în construcții se derulează în baza Legii nr. 155/2010 a poliţiei locale, a HG nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale și a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Principalele concluzii privind percepția Poliţiei Locale a sectorului 2 asupra modului în care se desfășoară procedura inspecţie privind disciplina în construcţii:

Æ Majoritatea controalelor se derulează în urma unor sesizări venite de la cetățeni sau a unor solicitări ce vin pe linie ierarhică (controale cu o anumită tematică). Din lipsă de personal, nu este posibilă efectuarea de controale la autosesizare, după o planificare realizată pe baza unei analize de risc;

Æ În ceea ce privește aspectele problematice ale acestei proceduri din perspectiva operatorilor economici, au fost menționate următoarele:

Æ Suprapunerea controalelor derulate de poliţia locală din domeniul disciplinei în construcții cu cele derulate de Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) și/sau de Primăria Municipiului Bucureşti (PMB). Deși reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcţii verifică cu precădere aspecte referitoare la respectarea Legii nr. 10/1995 a calității în construcții, instituţia are autoritatea de a le verifica și pe acelea de care se ocupă poliția locală. De regulă, atunci când ISC primește o sesizare referitoare la aspectele pe care le poate controla poliția locală, aceasta este transmisă către poliție în vederea derulării inspecției. În ceea ce privește atribuțiile PMB, aceasta are autoritatea de a verifica disciplina în construcții în zonele protejate și pentru clădirile de patrimoniu. Legea este însă neclară în stabilirea limitelor atribuțiilor PMB în verificarea disciplinei în construcții, astfel încât se întâmplă ca uneori controalele realizate să vizeze aceleași clădiri sau aceleași aspecte;

Æ Una dintre cele mai des întâlnite probleme în rândul operatorilor economici, în ceea ce privește disciplina în construcții, este începerea lucrărilor de construire/amenajare în spaţii închiriate, în lipsa autorizației de construire. Aceste fapte sunt motivate de către operatori prin aceea că, până la obținerea autorizației sunt nevoiți să plătească chirie pentru o perioadă lungă de timp, fără a putea derula lucrări de amenajare a spațiului de lucru, ceea ce le aduce costuri suplimentare importante;

Æ În cadrul Poliției Locale Sector 2, de la începutul anului 2013 și până în prezent s-au derulat circa 900 de controale, iar dintre acestea mai puțin de 5% au fost contestate.

soluțiile de reducere a barierelor administrative conform perspectivei reprezentanților Poliţiei Locale a sectorului 2:

Æ Conform reprezentanţilor instituţiei, în prezent există un proiect de lege al Ministerului Afacerilor Interne ce ar delimita atribuțiile de control ale autorităţilor publice locale numai la documentele eliberate de acestea. În felul acesta s-ar putea elimina o sursă importantă de suprapuneri de inspecţii şi controale la agenţii economici.

Capitolul 2

21

AUTORITATEA RUTIERă ROMână

Principala schimbare în perioada 2010 – 2012 este Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 din 02/09/2011, prin care s-au implementat în legislația din România prevederile UE incluse în trei Regulamente europene:

Æ Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului;

Æ Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri;

Æ Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006.

Percepția reprezentanților Autorității Rutiere Române asupra procedurilor pe care le gestionează:

Æ Referitor la procedura de eliberare a licențelor comunitare, deși Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 a impus o condiție în plus de acces la ocupația de operator de transport rutier, procedura de eliberare a fost simplificată de Ministerul Transporturilor în sensul că solicitanții nu mai sunt obligați să depună copii ale documentelor necesare pentru eliberare, solicitanții având obligația de a depune numai o cerere în care sunt înscrise pe propria răspundere toate datele solicitate. Modelul cererii este prevăzut în anexa nr.6. la OMI nr. 980/2011;

Æ Schimbările aduse procedurii de eliberare au condus la scăderea timpului de eliberare a documentelor și la reducerea costurilor operatorilor de transport solicitanți;

Æ Depunerea documentelor de licențiere se face la sediile ARR din teritoriu;

Æ A fost creată posibilitatea legală ca aceste cereri să se poată transmite și prin poștă, cu confirmare de primire. Depunerea prin poștă a fost impusă în perioada 2010 – 2011, dar nu s-a dovedit o procedură viabilă;

Æ Nu există încă un sistem de depunere a solicitărilor online. ARR are în vedere implementarea în cel mai scurt timp a unui sistem care să permită transmiterea acestor cereri și prin poștă electronică;

Æ Procesul prin care se realizează schimbul de informații cu ONRC, Registrul Auto Român și MAI – Direcția Regim Permise și Înmatriculări constă în schimburi de adrese oficiale, pe baza unor protocoale de colaborare între instituţii;

Æ Odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 27/2011, s-a simplificat procesul de licențiere (cel impus prin regulamente), dar cererea de licențiere este făcută pe proprie răspundere, fapt care a generat apariția unor falsuri în declarații. Detectarea și soluționarea acestor falsuri este dificil de realizat și consumatoare de timp;

Æ Procedura de aprobare tacită nu este considerată a fi binevenită, datorită specificului industriei, care este extrem de reglementată;

22


Æ Termenul de aprobare pentru licențiere este de 15 zile conform legii, mult mai mic decât în Regulamentele UE, care prevăd un maxim de până la 3 luni. Termenul real de aprobare este de 1-5 zile;

Æ În perioada decembrie 2011 – septembrie 2013 la nivelul ARR nu s-au înregistrat refuzuri de eliberare a licenței comunitare, eventualele neîndepliniri ale unor condiții de acces fiind comunicate pe loc de către angajații agențiilor teritoriale ale ARR solicitanților, care au prezentat ulterior documentele necesare îndeplinirii cerințelor respective;

Æ ARR nu a avut prevăzut buget de investiții în ultimii 2 ani; Æ OUG nr.11/27.02.2013 privind introducerea autorizării de către autoritatea competentă a

transportului rutier contra cost de mărfuri și a transportului rutier contra cost de persoane în trafic național cu autovehicule a căror masă maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, depășește 2,4 tone și nu depășește 3,5 tone nu a fost pusă în practică până în acest moment datorită lipsei normelor de aplicare. Deși este considerată o barieră suplimentară de către asociațiile din transporturi, instituţia consideră benefică reglementarea acestui domeniu.

Proiecte de modificare a procedurilor administrate de Autoritatea Rutieră Română Æ ARR a pregătit 2 proiecte pentru îmbunătățirea proceselor din cadrul autorității, proiecte ce au

obţinut finanţare sau aşteaptă finanţarea din fonduri europene:

Æ Un proiect pentru realizarea interoperabilității sistemului informatic al ARR cu ONRC, Registrul Auto Român și Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, care a fost pregătit pentru a fi finanțat din POS CCE Axa 3;

Æ Un proiect de îmbunătățire a procedurilor interne, implementare a proceselor de scanare și arhivare electronică a documentelor pregătit pentru a fi finanțat din PO DCA Axa 2.

PRIMăRIA MUnICIPIULUI TâRgOVIșTE

În cadrul Direcției Urbanism se gestionează procedura de eliberare a certificatului de urbanism și cea de acordare a autorizației de construire.

Principalele concluzii privind percepția Primăriei Municipiului Târgoviște asupra modului în care se desfășoară procedura de eliberare a certificatului de urbanism și cea de acordare a autorizației de construire:

Æ Nu s-au identificat aspecte problematice în derularea celor 2 proceduri, cu excepția celor care privesc modificările legislative dese din punct de vedere tehnic.

Æ Obținerea certificatului de urbanism este o procedură simplă spre deosebire de autorizația de construire, care presupune aspecte complexe din punct de vedere tehnic pentru solicitant. Acestea țin însă de documentațiile tehnice solicitate de legislația în domeniul calității în construcții și nu de derularea procedură în sine.

Æ Aspectele problematice constau mai mult din necunoașterea legislației, depunerea documentațiilor incomplete, fără lista avizelor și acordurilor solicitate prin certificatul de urbanism sau a actelor de proprietate ( ex: extras de carte funciara actualizat la zi sau, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil – coordonate stereo 70, ridicare topografică, etc.);

Capitolul 2

23

Æ Procedura cu volum și complexitate mare de muncă se referă la verificarea documentațiilor în vederea obținerii autorizației de construire. O alta procedură care generează un efort mare la nivelul primăriei este aceea de rezolvare a petițiilor și adreselor în timpul de maxim 30 de zile de la depunerea cererilor și timpul alocat cetățenilor pentru audiențe, întrebări și informații suplimentare;

Æ Nu au fost identificate obstacole deosebite în cadrul procedurilor, dar au fost cazuri în care anumiți operatori economici au întâmpinat greutăți datorită particularităților proiectelor pe care urmau să le implementeze;

Æ Durata maximă de prelucrare a tuturor cerințelor persoanelor interesate este de maxim 30 de zile de la depunerea cererii. Pentru persoanele interesate, care doresc o rezolvare rapidă, respectiv 3 zile calendaristice, s-a instituit prin HCL nr. 250/12/12/2011 o ” taxă de urgență”. Durata medie de rezolvare a cererilor este in general de 15 zile lucrătoare;

Æ Cuantumul taxelor oficiale solicitate este conform Legii 50/1991 republicată și conform codului fiscal;

Æ Pentru certificate de urbanism se percep: taxa certificat de urbanism, calculată în funcție de suprafața pentru care se dorește eliberarea CU; taxa formular (5 lei);

Æ Pentru autorizațiile de construire se percep : taxa formular (6 lei); taxa timbru de arhitectură (0,05% din devizul general al lucrărilor); taxa de 0,5% sau 1% (în funcție de destinația dorită) din devizul general al lucrărilor;

Æ Din totalul solicitărilor pentru obținerea autorizațiilor de construire transmise, la nivelul primăriei sunt aprobate aproximativ 70% dintre cereri;

Æ Aproximativ 90% din cererile depuse pentru obținerea certificatului de urbanism sunt aprobate. Documentaţiile incomplete sau cu informații lipsă sunt returnate în scopul completării acestora;

Æ Rata de contestații este și ea foarte mică, existând totuși plângeri în contencios administrativ, ele fiind soluționate pozitiv pentru administrația publică locală;

Æ Legislația este în continuă schimbare, unele modificări având impact mare asupra operatorilor economici (de ex. Legea 350/2001 modificată și completată prin Legea 190/2013 pentru aprobarea OUG nr. 7/2011 privind amenajarea teritoriului si urbanismul).

PRIMăRIA ORAşULUI MăgURELE

Primăria orașului Măgurele are în organigrama o persoana angajată pentru serviciul de urbanism. Aceasta persoană este cea care eliberează Certificatul de Urbanism (CU) şi Autorizația de construire (AC). Pentru serviciul de inspecţie în construcţii nu există persoană angajată.

Principalele concluzii privind percepția Primăriei Oraşului Măgurele asupra modului în care se desfășoară procedura de eliberare a certificatului de urbanism, cea de acordare a autorizației de construire, concesiunea de terenuri şi inspecţia privind disciplina în construcţii

Æ Actele necesare emiterii certificatului de urbanism, precum şi cererea de emitere sunt disponibile la nivelul primăriei la biroul relaţii cu publicul. Din momentul depunerii cererii şi a dosarului complet, certificatul se eliberează în maxim 10 zile. Aceasta perioadă însă poate fi mult mai mare dacă este necesară întocmirea unui Plan de Urbanism Zonal sau Plan de Urbanism de Detaliu deoarece primăria nu are angajat arhitect şef, documentația trebuind să ajungă, pentru aviz, la Consiliul Județean Ilfov. Din acest motiv, în situaţiile în care dosarul

24


este trimis la Consiliul Judeţean Ilfov, eliberarea certificatului de urbanism se prelungeşte mult peste termenul legal. În situaţiile soluţionate de Primăria Oraşului Măgurele, termenul de eliberare a certificatului de urbanism este de maxim 14 zile;

Æ Taxele oficiale sunt cele prevăzute de legislaţie, respectiv: 12 lei pentru 1000 mp și pentru mai mult de 1000 mp 12 lei + 0,01 pentru fiecare metru în plus peste 1000 mp;

Æ Autorizaţia de construire se eliberează într-un timp mult mai scurt decât certificatul de urbanism, dacă solicitantul prezintă toate documentele cerute prin certificatul de urbanism şi nu este necesar Acordul Unic de la CJ Ilfov;

Æ Pentru concesionarea pe termen lung sau cumpărarea de terenuri aflate în proprietatea statului se parcurg următoarele etape:

¾ Cererea este supusă aprobării Consiliului local;

¾ Se întocmește un studiu de oportunitate de către funcţionarii din cadrul aparatului propriu al primarului;

¾ Se întocmește documentaţia de concesionare conform prevederilor legale;

¾ Caietul de sarcini, în care sunt precizate condiţiile concesionării, nivelul redevenţei şi toate aspectele specifice concesionării, este aprobat de Consiliul local;

¾ Concesionarea efectivă are loc după ce sunt îndeplinite toate condiţiile de publicitate, conform legilor în vigoare.

Æ Nu s-au înregistrat plângeri, contestaţii sau respingeri pentru nicio concesiune desfășurată;

Æ Modalitatea de desfăşurare al procedurii de concesionare de terenuri pe termen lung este destul de anevoioasă şi de durată;

Æ Dat fiind faptul că nu există persoană angajată în cadrul primăriei care să asigure inspecţia privind disciplina în construcţii, primăria trimite, de obicei, un reprezentant la recepţia imobilului.

InsPECTORATUL gEnERAL PEnTRU IMIgRăRI

Percepția reprezentanților Inspectoratului general pentru Imigrări asupra procedurilor pe care le gestionează:

Æ Principala schimbare legislativă în perioada 2010 – 2012 este modificarea OUG nr. 194/2004, în urma căreia s-a implementat Directiva Europeană privitoare la permisul de ședere;

Æ Principalele probleme întâmpinate de companii sunt generate de lipsa de la dosar a unor documente;

Æ Procentul de respingere a solicitărilor în semestrul I 2013 este intre 16 – 18% - procent considerat satisfăcător, având in vedere faptul că în această categorie intră inclusiv persoane respinse din motive de securitate națională. Un motiv de insatisfacție al solicitanților este acela că firmelor le sunt solicitate adeverințe de la ANAF privitoare la lipsa datoriilor față de stat. IGI, în urma solicitării, realizează verificări suplimentare la ANAF, în urma cărora primeşte informații conform cărora aceste firme ar avea datorii, deși acestea prezentaseră certificate de la Administrația Financiară privind lipsa datoriilor;

Æ În ceea ce priveşte procedura pe linia derulării de activităţi comerciale, din interviu a reieşit că instituţia nu este la curent cu faptul că atribuţiile de avizare a planurilor de afaceri ale străinilor care intenţionează să desfăşoare activităţi comerciale în România au fost preluate de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine în urma modificărilor

Capitolul 2

25

realizate la nivel organizaţional în structura guvernului la finalul anului 2012, prin urmare consideră că s-a ajuns în situaţia unui vid instituţional în ceea ce priveşte avizarea acestor planuri. In acest context, străinii interesaţi nu pot solicita acordarea unor vize de lungă şedere în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, iar cei care se află în România nu pot prezenta avizul în baza căruia fac dovada că au îndeplinit obiectivele stabilite prin planul de afaceri;

Proiecte de modificare a procedurilor administrate de Inspectoratul general pentru Imigrări Æ IGI are în implementare un proiect finanțat prin PODCA, prin care se urmărește simplificarea

procesului de depunere a actelor, prin posibilitatea desfășurării online a procesului de obținere a permisului de ședere, respectiv a autorizaţiei de muncă. Prin acest proiect se doreşte realizarea unui sistem prin care solicitantul deschide un cont pe site-ul instituţiei. În contul personal acesta va putea transmite online o simplă solicitare, urmând ca la ridicarea permisului, acesta să se prezinte la sediul IGI cu celelalte documente cerute. Există posibilitatea ca solicitantul să transmită documentele cerute online, pe contul deschis. Solicitantul va primi de la IGI o informare prin care va fi înștiințat cu privire la data și ora la care trebuie să se prezinte la sediul instituţiei pentru ridicarea permiselor, precum și documentele ce trebuie prezentate.

InsPECTORATUL gEnERAL PEnTRU sITUAțII dE URgEnță

Potrivit art. 51 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor proiectarea, executarea, verificarea, întreţinerea şi repararea sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice şi juridice autorizate. Autorizarea acestor persoane se face de către Centrul Naţional de Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă pe baza metodologiei aprobată prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 87/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 238 din 14 aprilie 2010.

Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea ori schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune a acestora se fac numai după obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz. Obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei. Avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu şi/sau a autorizaţiilor de protecţie civilă se eliberează de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă constituite la nivelul judeţelor şi a Municipiului Bucureşti pentru construcţiile care se încadrează

în prevederile H.G.R. nr. 1739/2006 şi/sau H.G.R. 560/2005, cu modificările ulterioare.

Percepția reprezentanților Inspectoratului general pentru situații de Urgență asupra procedurilor pe care le gestionează:

Æ Deşi există baza legală de reglementare publicată în Monitorul Oficial al României şi pe pagina de web a instituţiei (www.igsu.ro), se înregistrează multiple situaţii de depunere incompletă a documentaţiei de către operatorii economici care doresc să deruleze activități în domeniul securității la incendiu;

26


Æ Se constată necunoaşterea sau neaplicarea în totalitate a prevederilor legale de către responsabilii cu emiterea certificatelor de urbanism a prevederilor actelor normative care impun obţinerea avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu / protecţiei civile pentru construcţiile şi amenajările ce se supun acestor reglementări;

Æ Avizarea/autorizarea privind securitatea la incendiu/protecţiei civilă implică un efort financiar important din partea investitorilor, fapt care, nu de puţine ori, conduce la tendinţe de eludare a legii. În acest context existenţa unor reglementări privind verificarea încadrării obiectivelor ce fac obiectul avizării/autorizării privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă sunt absolut necesare. Restrângerea unor astfel de reglementări poate conduce la creşterea numărului de obiective care nu fac obiectul avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu, pentru care intrarea în legalitate va fi mult mai greoaie şi evident, mai costisitoare. În majoritatea cazurilor, investitorii îşi aduc doar aportul financiar (reprezentând contravaloarea unor servicii contractate) fără a înţelege și aspectele de natură tehnică specifice;

Æ Problematica avizării / autorizării în domeniu este asimilată nu de puţine ori cu obţinerea unei simple ştampile pe un dosar. Eventualele erori sau lipsuri (fizice sau scriptice) în procesul de avizare/autorizare sunt catalogate, nu în puţine cazuri, ca bariere în calea investitorilor venite din partea instituţiei, fără a avea în atenţie (potrivit competenţelor ori prevederilor contractuale) că nu este asigurat un nivel minim de performanţă privind cerinţa esenţială securitate la incendiu;

Æ Se constată executarea unor modificări constructive, de alcătuire ori conformare pe timpul lucrărilor de construire, care nu respectă prevederile reglementărilor tehnice, nerespectarea proiectului vizat spre neschimbare;

Æ Sunt situaţii la unele obiective la care, pe parcursul derulării investiţiei, este dificil de discutat cu factorii cu responsabilităţi în construcţii a eventualelor neconformităţi constatate şi a modului de înlăturare a acestora. Deseori este dificil de comunicat cu investitorul şi/sau cu proiectantul (care de regulă este din altă localitate şi care nu se poate deplasa la locul investiţiei la data și ora la care este realizat controlul) ori cu antreprenorul general, care, de regulă, are subcontractate la alte firme de construcţii pentru executarea anumitor lucrări pentru construcţii şi instalaţii;

Æ Sunt rare cazurile în care se păstrează la obiectivul de investiţii documentaţiile avizate de către inspectorate acestea fiind arhivate în alte locații;

Æ Din experienţa curentă a rezultat că mare parte din investitori nu solicită sau nu reuşesc să obţină autorizaţia de securitate la incendiu în termen de maxim 6 luni de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţie, cu toate că trec de procedurile de recepţie şi punere în exploatare a construcţiilor realizate, fapt care impune, potrivit art. 13 alin. 3 din O.M.A.I. nr. 3/2001 necesitatea expertizării din punct de vedere al securităţii la incendiu a construcţiilor realizate;

Æ Documentaţiile aferente unor tipuri de lucrări pentru construcţii specifice cerinţei esenţiale de securitate la incendiu sunt uneori incomplete, în sensul că acestea nu sunt puse la dispoziţie de către executanţi sau furnizori sau acestea sunt incomplete (de exemplu se emite doar prima pagină a unui document al unei specificaţii tehnice aferentă unui produs pentru construcţii care are mai multe variante constructive);

Æ Există situaţii în care nu sunt respectate prevederile legale cu privire la introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii cu rol în asigurarea cerinţei esenţiale securitate la incendiu sau a celor are ar trebui să asigure unele performanţe privind comportare la foc (produse care nu au marcaj CE, agremente tehnice etc.);

Capitolul 2

27

Æ În situaţiile în care prin certificatul de urbanism nu a fost solicitat avizul de securitate la incendiu, autorizaţia de securitate la incendiu se poate obţine doar pe baza unui raport de expertiză tehnică la cerinţa esenţială „securitate la incendiu”, fapt care se realizează uneori cu dificultate având în vedere că în unele judeţe nu există experţi tehnici atestaţi iar în judeţele apropiate numărul lor este foarte mic;

Æ Apar deseori dificultăţi în acceptarea planificării şi al desfăşurării auditurilor de supraveghere de către operatorii economici autorizaţi;

Æ Sunt cazuri în care investitorii nu cunosc măsurile, respectiv lucrările cu rol de protecţie la foc prevăzute în documentaţiile supuse avizării sau autorizării din punct de vedere al securităţii la incendiu şi implicit a costurilor acestor lucrări;

Æ Având în vedere că punerea în funcţiune a unui obiectiv nou nu coincide întotdeauna cu „recepţia la terminarea lucrărilor”, se pot genera pentru operatorii economici costuri suplimentare nejustificate necesare unei expertize tehnice de specialitate, procedura de autorizare având ca termen de referinţă pentru expertizare 6 luni de la efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor;

Æ În cazul procesului de autorizare al operatorilor economici pentru a desfășura activități în domeniul securității la incendiu, în unele cazuri aceștia prezintă documentații incomplete, completate incorect ori au acte care au termene de valabilitate expirate. În aceste condiţii se invocă faptul că sunt neînţelegeri de ordin legislativ şi astfel sunt acceptate cu greu cerinţele legale, conducând astfel la situaţii în care documentaţiile se restituie spre completare de două sau chiar de trei ori;

Æ Etapele cu impactul cel mai mare din perspectiva volumului și complexităţii muncii sunt în faza de verificare a documentaţiei pentru eliberarea avizului de securitate la incendiu, datorită numărului mare de pagini al proiectelor pe specialităţi şi al planşelor aferente acestora, precum şi pe timpul controalelor, la verificarea pe teren pe timpul execuţiei a modului de respectare a prevederilor documentaţiei tehnice datorită lipsei documentaţiilor de la faţa locului sau existenţa altor exemplare care nu au semnătura proiectantului sau ştampila verificatorului de proiect ori cele vizate spre neschimbare la faza aviz;

Æ Se constată în unele cazuri lipsa cunoştinţelor proiectanţilor, executanţilor şi uneori a diriginţilor de şantier în domeniul securităţii la incendiu şi protecţiei civile şi a legislaţiei în vigoare în domeniul construcţiilor, fapt care îngreunează obţinerea avizelor şi autorizaţiilor de securitate la incendiu/protecţie civilă. Principala cauză întâlnită este nesolicitarea de către operatori a documentelor justificative care însoţesc produsele pentru construcţii cu performanţe de comportare la foc;

Æ Unii operatori economici se confruntă cu situații complexe și unice, care necesită un număr mare de aprobări pentru obținerea autorizației (semnături, ştampile);

Æ Pe piață există un număr redus de firme autorizate să presteze activităţi de proiectare sau execuţie a diferitelor instalaţii sau materiale cu rol de securitate la incendiu;

Æ În domeniul inspecţiilor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor şi al auditului de supraveghere a operatorilor economici autorizaţi apar dificultăţi la accesul în obiectivele unde operatorii economici autorizaţi desfăşoară lucrări de apărare împotriva incendiilor şi la executarea verificărilor în teren a lucrărilor executate;

Æ Verificarea pe teren a îndeplinirii cerinţelor de securitate la incendiu cuprinse în documentaţiile tehnice de proiectare este absolut necesară datorită cerinţelor complexe ale reglementărilor de specialitate și a consecințelor deosebit de grave care ar putea rezulta ca urmare a nerespectării acestora;

28


Æ În urma verificărilor s-a constat nerespectarea graficelor de mentenanţă puse la dispoziţie de către proiectanţi, scoaterea din funcţiune ori dezafectarea instalaţiilor cu rol în asigurarea cerinţei esenţiale securitate la incendiu sau intervenţii la elementele de separare cu rol de rezistenţă la foc;

Æ Verificarea modului de respectare a prevederilor legale în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile s-a concentrat asupra obiectivelor complexe din punct de vedere al producerii unor situaţii de urgenţă;

Æ Prin participarea inspectorilor IGSU în cadrul comisiilor de recepţie la terminarea lucrărilor pentru obiectivele de investiţii s-a verificat modul în care operatorii economici au implementat toate măsurile şi cerinţele stabilite de actele normative în vigoare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă;

Æ În desfăşurarea procedurilor de avizare şi/sau autorizare privind securitatea la incendiu sau protecţia civilă nu au fost înregistrate întârzieri;

Æ Din datele analizate a rezultat o medie de 2,5 contestaţii / an / judeţ raportate la o valoare medie a activităţilor preventive contestabile de aproximativ 700. Nu au fost contestaţii pe segmentul avizării – autorizării iar prin cele înregistrate nu s-a contestat încălcarea legii ci sancţiunea aplicată pentru încălcarea legii (solicitând schimbarea sancţiunii din amendă contravenţională în avertisment). Din datele de evidenţă rezultă că 50% din contestaţii au fost respinse (soluţie în favoarea inspectoratului) iar 50% admise în parte (schimbarea sancţiunii din amendă contravenţională în avertisment). Nu au existat cazuri de plângeri în contencios administrativ. Plângerile existente în procent de sub 1% s-au făcut pentru procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în domeniul reglementat încheiate prin hotărâri judecătoreşti favorabile ambelor părţi implicate, după caz.

Percepția reprezentanților Inspectoratului general pentru situații de Urgență asupra soluțiilor de simplificare a procedurilor administrate

Æ Pot fi eliminate informaţiile redundante, din activitatea de avizare a documentaţiilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi amenajărilor prin renunţarea la obligativitatea depunerii unor documentaţii tehnice care nu au prevederi specifice cerinţei esenţiale securitate la incendiu: instalaţii electrice (cu excepţia celor de curenţi slabi), sanitare (cu excepţia celor privind securitatea la incendiu: hidranţi interiori, hidranţi exteriori etc.), de încălzire. Pentru acestea se impune condiţia respectării normativelor tehnice de specialitate şi a celorlalte reglementări tehnice care să fie verificate la punerea în funcţiune;

Æ Se poate interveni asupra legislaţiei prin eliminarea obligativităţii solicitantului autorizaţiei (de securitate la incendiu/de protecţie civilă) de a prezenta avizul şi documentaţia vizată spre neschimbare, dacă intervalul de timp dintre emiterea celor două acte administrative este mai mic de 4 ani, deoarece acestea se reţin de inspectorate la emiterea avizului şi pot fi studiate din arhivă de către personalul inspecţiei sau asupra obligativităţii depunerii unei singure solicitări (cereri) în situaţia când obiectivul se încadrează simultan în prevederile H.G.R. 1739/2006 şi a H.G.R. 560/2005 actualizată;

Æ Diminuarea cererilor de informaţii disproporţionate ar fi posibilă atunci când proiectele sunt clare şi concise. Există posibilitatea de a interveni asupra legislaţiei prin reducerea numărului şi a gradului de detaliere al documentelor solicitate pentru aviz sau autorizaţie, de exemplu stabilirea unor categorii de investiţii pentru care să nu fie necesară prezentarea proiectelor de instalaţii, sau pentru care să nu se solicite prezentarea proiectelor la faza de proiect tehnic și documentație de execuție;

Capitolul 2

29

Æ Reprezentanții IGSU nu sunt de acord cu extinderea declaraţiilor pe propria răspundere privind asigurarea cerinţei esenţiale securitate la incendiu pentru construcţii şi amenajări ori pentru realizarea de lucrări de proiectare, executare, verificare, întreţinere şi reparare a sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, efectuare lucrări de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor, printr-o simplă declaraţie, datorită existenţei, în domeniul activităţii de prevenire, a mai multor reglementări tehnice care au ca obiect reducerea (controlul) riscurilor specifice obiectivelor supuse analizelor/verificărilor. Această procedură a mai fost utilizată în cazul declaraţiilor pe propria răspundere privind asigurarea cerinţei esenţiale securitate la incendiu pentru construcţii şi amenajări, şi rezultatele obținute nu au fost pozitive. Se creează falsa premisă a investitorilor că, odată semnate declaraţiile pe proprie răspundere, au timp nelimitat să parcurgă procedurile de avizare/autorizare sau, în alte situaţii, nu le mai parcurg deloc. Aceștia funcţionează o perioadă de timp (de regulă până la primul control) în condiţii în care nu asigură cerinţele de securitate la incendiu, punând în tot acest interval de timp în pericol viaţa utilizatorilor construcţiilor pe care le administrează;

Æ Se poate considera că ar putea fi benefică extinderea declaraţiilor pe propria răspundere la realizarea anumitor tipuri de construcţii şi amenajări care să fie stabilite printr-un act normativ, de exemplu, pentru obiectivele cu risc mic de incendiu, care nu necesită dotări cu instalaţii speciale de stingere sau instalaţii de detectare semnalizare incendiu sau în cazul obiectivelor care nu se încadrează în categoria celor care necesită avize/autorizaţii de securitate la incendiu sau protecţie civilă;

Æ Reprezentanții IGSU apreciază că aprobarea tacită este o formă de eliminare a unor bariere administrative care nu trebuie să fie aplicată în domeniul situaţiilor de urgenţă. Domeniul situaţiilor de urgenţă trebuie asimilat cu securitatea cetăţeanului dar şi a celor care intervin în astfel de situaţii. S-ar putea utiliza această procedură pentru construcţiile sau amenajările ce nu intră sub incidenţa H.G.R. nr. 1739/2006, dar în situaţiile în care este necesară emiterea avizelor/autorizaţiilor de securitate la incendiu sau protecţie civilă, nu credem că este potrivită o asemenea soluţie;

Æ Reprezentanții IGSU consideră că perioadele de avizare/autorizare sunt rezonabile având în vedere, de cele mai multe ori, volumul mare de documente din documentaţiile depuse ce trebuie studiate şi timpul necesar deplasărilor în teren, aspect care ar conduce şi la o posibilă necesitate de creştere de personal (mai ales în situaţiile în care schema de personal este redusă sau parţial ocupată);

Æ Reducerea perioadelor ar putea fi adusă în discuţie în condiţiile posibilei armonizări a cadrului normativ naţional cu cerinţele reglementărilor comunitare prin care să se elimine o serie de divergenţe ori situaţii insuficient reglementate ce constituie bariere în cadrul procesului de avizare-autorizare din punct de vedere al competenţei instituţiei noastre;

Æ O posibilă soluţie ar putea fi considerată reînfiinţarea Birourilor Unice la nivelul administraţiei publice locale, pentru eliminarea unor aspecte birocratice punctuale (ex. reducerea volumului documentaţiilor tehnice, eliminarea unor timpi de deplasare la instituţiile avizatoare etc.);

Æ Prin buna practică existentă la nivelul IGSU, nu se aşteaptă termenul limită de soluţionare a lucrărilor înregistrate, însă reducerea termenelor necorelată cu volumul de muncă şi personalul alocat lucrărilor de avizare/autorizare, ar putea duce la depăşiri de termene şi consecinţe negative pentru instituţie. Reprezentanții IGSU propun menţinerea termenelor existente;

Æ O soluţie de reducere a termenelor pentru unele lucrări ce se doresc urgente ar fi introducerea termenelor şi taxelor de urgenţă, aşa cum procedează şi alte instituţii (ex. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară);

30


Æ La o primă vedere, transmisia electronică a documentaţiilor impusă de procedura de avizare/autorizare ar avea efecte benefice pentru solicitanţi datorită comodității şi operativității aduse. Eliminarea contactului fizic dintre solicitant şi avizator reduce mult posibilitatea actelor de corupţie;

Æ Arhivarea la sediul IGSU a documentaţiilor verificate în format electronic prezintă certe avantaje (economie de spaţiu şi de timp de procesare, acces rapid la documentaţii etc.). Totuși, ea presupune achiziţia de tehnică de calcul performantă şi soft-urile aferente de către IGSU, reglementarea sub aspectul transmisiei, recepţiei şi formatului documentaţiei electronice, în vederea respectării atât a integrităţii documentelor, cât şi a confidenţialităţii și implementarea unui sistem viabil privind circulaţia electronică a documentelor şi recunoaşterea semnăturii electronice adecvat cerinţelor specifice şi volumului de muncă proprii fiecărei instituţii implicate;

Æ Transmiterea electronică ar putea fi implementată, dar, obligatoriu, solicitantul ar trebui să pună la dispoziţia avizatorului, după emiterea avizului, a unui exemplar din documentaţie în format pe hârtie, pentru a putea fi aplicată viza de neschimbare. Transmisia electronică a informaţiilor ar crea totuşi dificultăţi care apar în identificarea emitentului acestora, a naturii documentelor (planşe de diferite formate – A0, A1, A2 etc., ştampile, semnături);

Æ Transmiterea electronică a informaţiilor este benefică din punct de vedere al vitezei de transmitere a informaţiei, dar prezintă unele riscuri din care cel mai elocvent este acela de utilizare a unor ştampile false ale experţilor/verificatorilor de proiecte;

Æ Reprezentanții IGSU nu consideră relevantă corelarea informaţiilor funcţie de volumul de activitate sau dimensiunea companiilor, întrucât activitatea de avizare-autorizare se referă la construcţii şi instalaţii şi nu este condiţionată de activitatea sau dimensiunea companiei;

Æ O măsură care ar avea un impact semnificativ în ceea ce priveşte facilitarea emiterii actelor administrative ar fi posibilitatea de a emite avize cu condiţii, ca în perioada în care acestea se emiteau pe fişă tehnică, precum şi reglementarea emiterii autorizaţiilor cu program de conformare, similar procedurii aplicată de agenţiile pentru protecţia mediului;

Æ Reprezentanții IGSU recomandă identificarea şi modificarea actelor normative care se referă la diverse planuri de analiză şi intervenţie în sensul întocmirii unui singur plan pentru situaţii de urgenţă de către fiecare operator economic/instituţie/autoritate publică locală.

AgEnțIA nAțIOnALă dE CAdAsTRU șI PUbLICITATE IMObILIARă

Percepția reprezentanților Agenției naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară asupra procedurii pe care o gestionează:

Principalele activități pe care trebuie să le desfășoare operatorii economici pentru înregistrarea titlului de proprietate constau în contactarea și încheierea unui contract cu o persoană fizică sau juridică autorizată pentru întocmirea documentaţiei cadastrale, căreia i se pune la dispoziţie informaţiile şi documentele necesare pentru întocmirea documentaţiei cadastrale. Persoana autorizată întocmește documentaţia cadastrală pe care o depune la OCPI şi va ridica încheierea şi extrasul de carte funciară, pe care le va transmite beneficiarului;

Æ Nu sunt identificate aspecte problematice care să fie întâlnite în mod sistematic;

Æ Etapele procesului de înregistrare a titlului de proprietate în Cartea Funciară sunt:

Capitolul 2

31

¾ Recepţia documentaţiei cadastrale constă în verificarea documentaţiei cadastrale în concordanţă cu baza de date grafică şi textuală a OCPI şi cu actele anexate la cerere precum și verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de legislaţie pentru recepţia documentaţiei cadastrale;

¾ Înscrierea în cartea funciară, care constă în verificarea actelor anexate la cerere în concordanţă cu evidenţele de publicitate existente la OCPI: cartea funciară veche sau registrele de transcripţiuni-inscripţiuni precum și verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru înscrierea în cartea funciară.

Æ Realizarea defectuoasă a etapelor de lucru poate avea consecinţe grave atât pentru sistemul de evidenţă, cât şi pentru beneficiarii serviciilor;

Æ În general, termenele de finalizare a procedurii sunt respectate;

Æ Există dezechilibre între volumul activității și resursele de personal existente, care conduc la imposibilitatea respectării termenelor în anumite situaţii. Acestea sunt cauzate de disponibilizările de personal, concediile de odihnă sau alte situaţii de indisponibilitate personal precum și de afluxul mare de lucrări;

Æ Actul prin care este dispusă înregistrarea dreptului de proprietate al operatorului economic este încheierea de carte funciară, emisă de registratorul de carte funciară;

Æ La nivel National pentru anul 2012 au fost depuse 313.746 de cereri, din care au fost respinse 27.680 (8,8%), fiind reexaminate 1.095 de cereri (0,35%);

Æ Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Având în vedere aceste dispoziţii legale, cererea de reexaminare se depune la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în circumscripţia căruia este situat imobilul, soluţionarea acesteia fiind atributul exclusiv al registratorului-şef din cadrul oficiului teritorial;

Æ Încheierile pronunţate de registratorul-şef în procedura reexaminării sunt supuse controlului de legalitate al instanţei de judecată competente, care poate fi sesizată, prin intermediul plângerii, în condiţiile art. 31 alin. (3) şi (4) din legea 7/1996;

Æ Ulterior soluţionării cauzei în mod definitiv, în cazul admiterii plângerii, se vor face menţiunile corespunzătoare în cartea funciară, în conformitate cu dispozitivul hotărârii judecătoreşti, aceasta producând efecte pentru cartea funciară de la data înregistrării cererii de înscriere la biroul teritorial, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (7) din actul normativ anterior menţionat;

Æ ANCPI consideră că nu există cereri redundante sau disproporționate către solicitanţi;

Æ Având în vedere dispoziţiile art. 1244 din Codul civil, care stipulează faptul că în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară, libertatea de reglementare în ceea ce priveşte extinderea utilizării declaraţiilor pe proprie răspundere este limitată. Declaraţia pe proprie răspundere este o piesă componentă a documentaţiilor cadastrale depuse spre avizare, aceasta neputând substitui actul de proprietate;

Æ Reducerea perioadelor de înregistrare a titlului de proprietate în Cartea Funciară este unul dintre obiectivele permanente, însă acest lucru este condiţionat de resursele de personal avute la dispoziție;

32


Æ În viitorul apropiat, ANCPI intenţionează să primească cererile de intabulare însoţite de actele autentice încheiate de notarii publici în format electronic securizat, cu respectarea legislaţiei incidente în vigoare;

Æ Actul normativ care reglementează tarifele de cadastru şi publicitate imobiliară acordă anumite scutiri;

Æ Deşi legislaţia incidentă a suferit modificări, obligaţiile operatorilor economici pentru înregistrarea dreptului de proprietate în cartea funciară au rămas sensibil aceleaşi;

Æ Modificările au fost realizate în scopul corelării cu alte prevederi legale, pentru îmbunătăţirea procedurilor de lucru sau pentru introducerea unor noi proceduri de lucru;

Æ Legislaţia în domeniu este stabilă, însă trebuie adaptată altor modificări legislative sau nevoilor socio-economice.

CAsA nAțIOnALă dE PEnsII PUbLICE

Percepția reprezentanților Casei naționale de Pensii Publice asupra procedurilor administrate:

Æ Din punctul de vedere al depunerii declaraţiei de asigurări sociale, simplificarea a avut loc începând cu anul 2011, moment din care operatorii economici depun, prin intermediul formularului 112, o unică declaraţie, cu privire la asigurări sociale, sănătate, şomaj etc. (112 - Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit și evidenţa nominală a persoanelor asigurate);

Æ Din acel moment, instituţia a primit numai informaţii cu privire la veniturile declarate/colectate;

Æ Instituţia a constatat că se produc erori, cu intenţie sau fără, din partea contribuabilului, care poate să nu calculeze corect baza de impozitare – în practică s-a constatat că este dificil pentru contribuabil să aplice corect prevederile codului fiscal, în ceea ce priveşte diferitele excepţii prevăzute în cadrul acestuia;

Æ CNPP nu mai are atribuţii de control, prin urmare nu poate urmări declararea corectă a veniturilor bază de impozitare pentru aplicarea procentului de contribuţie la fondul de pensii;

Æ Atribuţia de verificare a declaraţiilor revine ANAF. În practică s-a constatat că ANAF nu verifică corectitudinea declarării veniturilor baza de calcul pentru aplicarea procentului de contribuţie la fondul de pensii;

Æ CNPP îşi doreşte posibilitatea de a controla modul de declarare a veniturilor iar grupul de lucru constituit pentru elaborarea de modificări ale legii pensiilor îşi propune introducerea acestei posibilităţi în lege.

Capitolul 2

33

InsPECțIA MUnCII

Percepția reprezentanților Inspecției Muncii asupra procedurilor pe care le gestionează: Æ Principala problemă întâlnită în cursul misiunilor de control în domeniul inspecției muncii

constă în utilizarea de către companii a unor persoane angajate fără forme legale, situaţia cauzată de nivelul de fiscalitate considerat ridicat și de complexitatea actelor de angajare;

Æ Majoritatea cerințelor în domeniul securității și sănătății în muncă provin din directivele europene;

Æ Inspecţia Muncii pune la dispoziţia angajatorilor aplicaţia informatică Revisal pentru înfiinţarea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic;

Æ Instituția se confruntă cu probleme legate de:

¾ Situația personalului în domeniul securității și sănătății în muncă pentru anumite specialități (de ex. silvicultură);

¾ Calculatoarele și infrastructura IT avută la dispoziție;

¾ Solicitările de conectare la Revisal din partea multor instituții publice, care pot fi cu greu gestionate de rețeaua IT.

Æ Legislația în domeniu a fost simplificată din anul 2007, fiind eliminate inspecțiile inițiale, cu excepția cazurilor în care se utilizează materiale explozibile.

CAsA nAțIOnALă dE AsIgURăRI dE sănăTATE

Percepția reprezentanților Casei naționale de Asigurări de sănătate asupra procedurilor administrate:

Æ Din punctul de vedere al depunerii declaraţiei de asigurări de sănătate, simplificarea a avut loc începând cu anul 2011, moment din care operatorii economici depun, prin intermediul formularului 112, o unică declaraţie, cu privire la asigurări sociale, sănătate, şomaj etc. (112 - Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit și evidenţa nominală a persoanelor asigurate);

Æ Marea majoritate a categoriilor de asiguraţi plătesc contribuţiile datorate la ANAF, iar de acolo sumele sunt virate către Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate;

Æ Excepţie fac cetăţenii străini care se asigură facultativ, care plătesc direct la casele de asigurări de sănătate, însă cetăţenii străini care plătesc asigurări facultative nu au obligaţia să se asigure în sistemul gestionat de CNAS;

Æ O altă categorie exceptată sunt Persoanele Fizice Autorizate, care plătesc doar contribuția privind concediile medicale, dar şi această obligaţie este facultativă;

Æ Aceste reglementări sunt valabile din vara anului 2012, când s-a făcut predarea de la CNAS către ANAF a bazelor de date. Astfel, datoriile restante anterioare acestei date sunt calculate de casele de asigurări de sănătate și sunt apoi plătite de contribuabil la ANAF. După această dată, ANAF calculează și încasează direct atât sume restante cât și cotizațiile curente;

Æ Transferul de la ghişeele Caselor de sănătate către ghişeele ANAF a vizat tocmai simplificarea procedurilor de raportare și încasare deci se circumscrie procesului de simplificare a barierelor administrative.

34


dIRECŢIA sănăTATE PUbLICă şI COnTROL în sănăTATE PUbLICă dIn CAdRUL MInIsTERULUI sănăTăŢII

Percepția reprezentanților direcţiei sănătate Publică şi Control în sănătate Publică asupra procedurilor administrate:

Æ Un procent covârşitor din legislaţia în domeniul sanitar este reprezentat de legislaţia europeană sau transpunere a legislaţiei europene (practic, 99% din legislaţie). În ceea ce priveşte stabilitatea legislaţiei în domeniu, este de remarcat că, în anumite domenii, cum ar fi biocidele sau aditivii alimentari, legislaţia europeană se modifică permanent, datorită evaluării periodice a produselor;

Æ Prin ordinul ministrului sănătăţii nr. 1030/2009 a fost introdusă posibilitatea autorizării sanitare a operatorilor care efectuează activităţi în anumite domenii (consemnate în anexa 2 a ordinului menţionat) pe baza declaraţiei pe proprie răspundere. Ordinul 1030/2009 a fost elaborat în sensul simplificării procedurilor de autorizare sanitară a companiilor;

Æ Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică acordă asistenţă de specialitate de sănătate publică, tarifele pentru aceste prestaţii fiind stabilite în anexa 1 a ordinului nr. 1030/2009;

Æ Ulterior activităţii de autorizare, au loc verificări ale conformităţii obiectivului/activităţii cu prevederile legale în domeniu. Inspecţiile au loc conform unei planificări, elaborate pe domenii de competenţă. Periodicitatea acestor inspecţii se stabileşte în funcţie de:

¾ Unităţi nou apărute;

¾ Unităţi cu risc ridicat de apariţie boli;

¾ Unităţi la care se constată deficienţe periodice;

¾ La acestea se adaugă inspecţiile efectuate la sesizare – un număr important de sesizări se înregistrează în ceea ce priveşte unităţile care îşi desfăşoară activitatea la parterul blocurilor şi care efectuează o schimbare de destinaţie a spaţiului respectiv. De remarcat că această schimbare de destinaţie se face prin aprobare numai de către administraţia publică locală.

Æ Se înregistrează contestaţii ale rezultatelor verificărilor efectuate de instituţie care au ca scop anularea actului emis, dintre acestea un procent de semnificativ sunt soluţionate în favoarea instituţiei;

Æ Instituţia este preocupată de efectuarea unei activităţi care să nu creeze bariere mediului de afaceri dar care să asigure respectarea legii într-un domeniu atât de important ca sănătatea publică. Astfel, a fost semnat un protocol de colaborare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor care delimitează foarte clar atribuţiile de control ale celor 2 instituţii, în scopul evitării situaţilor de suprapunere a controlului la agenţii economici. De asemenea, au existat iniţiative de coordonare a activităţilor de control cu alte instituţii cu atribuţii de control, în acelaşi scop de eliminare a situaţiilor de suprapunere.

Capitolul 3

35

CAPITOLUL 3 PROCEdURILE AnALIZATE

LA nIVELUL dIfERITELOR InsTITUțII PUbLICE

Procedurile analizate au fost grupate în funcţie de instituţiile publice care au în obiectul de activitate reglementarea sau aplicarea lor.

Instituţia tutelară/autoritatea intervievată Proceduri

Ministerul Justiţiei1. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

Înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţilor comerciale

2. Primăria sectorului 2 bucureşti3. Primăria Oraşului Măgurele4. Primăria Municipiului Târgovişte5. Primăria Municipiului bucureşti

Obţinerea certificatului de urbanismObţinerea autorizaţia de construireInspecţiile PrimărieiConcesionarea pe termen lung sau cumpărarea de terenuri aflate in proprietatea statului

Ministerul finanţelor Publice6. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Procedura de vămuireRecuperarea TVAInspecţia autorităţii fiscaleInspecţia Gărzii Financiare

Ministerul Transporturilor7. Autoritatea Rutieră Română8. Direcţia Generală Reglementare în Transporturi

Obţinerea licenţei de transportObţinerea autorizaţiei de transport

Ministerul Afacerilor Interne8. Inspectoratul General pentru Imigrări9.Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Eliberarea permisului de şedere temporară (rezidenţa)Eliberarea permisului de muncăInspecţia privind prevenirea şi stingerea incendiilor

10. Agenţia naţionala de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Înregistrarea titlului de proprietate în Cartea Funciară

Ministerul Muncii11. Casa Naţională de Pensii Publice12. Inspecţia Muncii

Declaraţia de plată a asigurărilor socialeInspecţia muncii

Ministerul sănătăţii 13 Casa Naţională de Asigurări de Sănătate14. Direcţia Generală de Sănătate Publică şi Control în Sănătate Publică

Declaraţia de plată a asigurărilor de sănătateInspecţia sanitară

15. AnRE Conectarea la reţeaua de electricitateConectarea la reţeaua de gaze

36


Pentru a avea o imagine unitară asupra problematicii abordate prin analiza celor 21 de proceduri, s-a făcut o grupare pe tipuri de activităţi, respectiv:

Æ iniţierea afacerilor (autorizare, înregistrare, eliberarea de autorizaţii şi licenţe, permisul de muncă şi de şedere temporară);

Æ începerea derulării afacerilor (obţinerea terenului şi a titlului de proprietate, construcţiile şi conectarea la reţelele de utilităţi);

Æ aspecte ce intervin în derularea afacerilor (rambursarea TVA, declaraţii privind asigurările sociale şi de sănătate, procedura de vămuire);

Æ inspecţiile executate de instituţiile publice pe parcursul iniţierii şi derulării afacerilor.

Adresele de e-mail şi web ale instituţiilor care au făcut obiectul anchetei

Instituţia Adresa e-mail Adresa internetOficiul Naţional al Registrului Comerţului [email protected] www.onrc.ro

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară [email protected] www.ancpi.ro

Agenția Naţională de Administrare Fiscală [email protected] www.mfinante.ro

Inspecţia muncii http://www.inspectiamuncii.roCasa Naţională de Pensii Publice

[email protected]; [email protected] http://www.cnpas.org/

Inspectoratul General pentru Imigrări [email protected] http://ori.mai.gov.ro/

Primăria Municipiului Bucureşti [email protected] www.pmb.ro

Primăria Sectorului 2 [email protected] www.ps2.ro

Primăria Municipiului Târgovişte [email protected] http://www.pmtgv.ro/Primăria Oraşului Măgurele http://primariamagurele.roInspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă [email protected] www.igsu.ro

Garda Financiară [email protected] http://gardafinanciara.ro/

Autoritatea Naţională a Vămilor [email protected] http://www.customs.ro/

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate www.cnas.ro

Direcţia Generală Sănătate Publică şi Control în Sănătate Publică

Adresele de contact ale direcţiilor judeţene de sănătate publică www.ms.ro

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

[email protected] www.anre.ro

Autoritatea Naţională de Reglementare în Sectorul Energiei

[email protected] www.anre.ro

Autoritatea Rutieră Română [email protected] www.arr.ro

Capitolul 3

37

3.1. înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţilor comerciale

1. Informații generale despre instituția care coordonează procedura

Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este organizat în subordinea Ministerului Justiţiei ca instituţie publică cu personalitate juridică, pe 2 niveluri:

Æ nivel național, reprezentat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, care funcționează în subordinea Ministerului Justiției

Æ nivel local, reprezentat de cele 42 de oficii teritoriale, organizate în subordinea Oficiului National al Registrului Comerțului și care funcționează pe lângă fiecare tribunal.

2. scopul procedurii

Procedura prezintă pașii pe care trebuie să-i urmeze companiile în vederea respectării obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului.

3. baza legală

Æ Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2.594/C./2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor;

Æ Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Æ Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 84/2010, cu modificările ulterioare;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 83/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale, cu modificările ulterioare;

Æ Legea nr. 31/1990 a societăţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Æ Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.

38


4. descrierea procedurii

Funcţia de înregistrare a societăților se realizează în special prin următoarele:

a) activităţi prealabile înregistrării: Æ verificarea disponibilităţii şi/sau rezervarea firmelor şi emblemelor, eliberarea dovezilor de

rezervare a acestora;

Æ verificarea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată cu asociat unic şi verificarea îndeplinirii condiţiei ca societatea cu răspundere limitată cu asociat unic să nu fie asociat unic în altă societate cu răspundere limitată;

Æ verificarea unicităţii sediului;

Æ obţinerea informaţiilor din cazierul fiscal;

Æ obținerea certificatului de sediu social și a adeverinței pentru documentul de sediu social.

b) activităţi specifice înregistrării: Æ certificarea specimenului de semnătură al persoanelor care, potrivit legii, au obligaţia să

depună semnătura în registrul comerţului, precum şi a declaraţiilor pe propria răspundere a asociaţilor/acţionarilor/membrilor cooperatori, administratorilor, împuterniciţilor sucursalelor şi a cenzorilor ori a reprezentanţilor acestora, persoane juridice, că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;

Æ primirea, verificarea şi înregistrarea cererilor de înregistrare, a declaraţiilor-tip pe propria răspundere privind autorizarea funcţionării și a înscrisurilor doveditoare.

c) activităţi ulterioare înregistrării: Æ asigurarea obţinerii înregistrării fiscale a societăților şi a codului unic de înregistrare de la

Ministerul Finanţelor Publice;

Æ transmiterea către autorităţile publice competente a declaraţiilor-tip pe propria răspundere în vederea autorizării activităţilor declarate de solicitant.

5. documente necesare

a) formulare: Æ cererea de verificare/rezervare disponibilitate firmă;

Æ cererea de verificare/rezervare disponibilitate emblemă, după caz;

Æ cererea de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social și de eliberare a certificatului pentru spațiul cu destinație de sediu social;

Æ cererea de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării;

Æ declaraţia-tip pe propria răspundere privind autorizarea funcţionării, în original, semnată de asociaţi sau de reprezentanţii legali ai societăţii.

Cererile se fac de către fondator, asociat, administrator/membru al directoratului sau de către reprezentanţii acestora, precum şi de către orice altă persoană interesată, prin completarea, semnarea şi depunerea cererii la oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunalul competent în a cărui rază teritorială este situat sediul social al societății. Cererile se pot depune personal sau prin împuternicit, cu împuternicire specială şi autentică, împuternicire avocaţială, delegaţie a consilierului juridic, după caz, în original.

Capitolul 3

39

b) înscrisuri doveditoare: Æ dovada rezervării firmei şi, după caz, a emblemei şi, dacă este cazul, acordul pentru utilizarea

denumirii, în original; Æ actul constitutiv, încheiat în una dintre următoarele forme, la alegerea părţilor: în forma unui

înscris sub semnătură privată; în forma unui înscris sub semnătură privată atestat de avocat cu privire la identitatea semnatarilor, a conţinutului şi a datei actului; în forma unui înscris sub semnătură privată certificat de oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal (ORCT), la cererea părţii; în forma autentică. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie când:

¾ printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren; ¾ se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă; ¾ societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică;

Æ dovada depunerii aporturilor în numerar şi/sau dovada titlurilor asupra bunurilor aportate în natură. Pentru aporturile în creanţe, în cazul societăţilor în nume colectiv, societăţilor în comandită simplă şi al societăţilor pe acţiuni constituite prin subscripţie simultană, titlurile de creanţă se prezintă în copii certificate de parte;

Æ dovada evaluării bunurilor aportate în natură sau, după caz, raportul de expertiză privind evaluarea acestora, în cazul societăţilor pe acţiuni şi al societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, în original;

Æ specimenul de semnătură al administratorilor, membrilor directoratului, precum şi al altor persoane cu puteri de reprezentare a societăţii, în original;

Æ dovada verificării calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată sau dovada verificării privind îndeplinirea condiţiei ca societatea cu răspundere limitată cu asociat unic să nu fie asociat unic în altă societate cu răspundere limitată, după caz, în original, la constituirea societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic;

Æ actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate de fondatori în contul societăţii pe acţiuni constituite prin subscripţie publică, aprobate de adunarea constitutivă; dacă nu au fost prevăzute în actul constitutiv, în copie certificată de parte;

Æ documentul care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social şi/sau de sedii secundare, precum: extras de carte funciară, în termen de valabilitate la depunere, dar nu mai vechi de 30 de zile, contract de vânzare-cumpărare, contract de donaţie în formă autentică, certificat de moştenitor, act notarial de ieşire din indiviziune sau de delimitare a proprietăţii, hotărâre judecătorească definitivă privind proprietatea sau folosinţa/uzufructul, hotărâre judecătorească definitivă de ieşire din indiviziune, proces-verbal de recepţie a construcţiei, act de adjudecare a imobilului vândut în cadrul executării silite; contract de schimb, contract de închiriere, contract de subînchiriere, contract de concesiune, contract de leasing imobiliar, contract de comodat, contract de uz, contract de uzufruct, certificat de rol fiscal/rol agricol în termen de valabilitate sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă, la alegerea solicitantului. Extrasul de carte funciară şi certificatul de rol fiscal/rol agricol se depun în original, celelalte documente urmând a fi depuse în copie certificată de parte sau în copie legalizată. În cazul în care imobilul este deţinut în coproprietate, se vor prezenta, după caz, şi acordul coproprietarilor, acordul asociaţiei de proprietari, acordul vecinilor direct afectaţi cu privire la schimbarea destinaţiei de locuinţă a spaţiului respectiv, în original;

Æ declaraţiile pe propria răspundere date de către fondatori şi de către administratori/membrii consiliului de administraţie, respectiv membrii consiliului de supraveghere şi, dacă este cazul, de directori şi membrii directoratului, cenzori sau auditori financiari ori de reprezentanţii acestora, dacă sunt persoane juridice, numiţi prin actul constitutiv, din care să rezulte că

40


îndeplinesc condiţiile legale pentru aceste calităţi, date în formă autentică, în formă certificată de avocat, de consilierul juridic în cazurile prevăzute de lege sau de personalul desemnat al oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal, conform legii, în original;

Æ dovada privind acceptarea expresă a mandatului de administrator/membru al directoratului, în original;

Æ informaţiile din cazierul fiscal al asociaţilor, acţionarilor, administratorilor, membrilor consiliului de supraveghere, membrilor directoratului, reprezentanţilor persoane fizice ai asociaţilor sau acţionarilor persoane juridice, în original1;

Æ persoanele fizice şi juridice care nu sunt înregistrate fiscal în România vor depune declaraţia pe propria răspundere, în formă autentică, a persoanei fizice sau a reprezentantului persoanei juridice, după caz, din care să rezulte că nu au datorii fiscale.

Æ copia actului de înregistrare a fondatorilor persoane juridice, în copie certificată de parte, şi hotărârea organului statutar al acestora privind participarea la constituirea societăţii respective, precum şi mandatul persoanei care a semnat actul constitutiv în numele şi pe seama fondatorului persoană juridică, în original; în cazul fondatorilor persoane juridice nerezidente, aceste acte vor fi depuse şi în copii traduse. Traducerea textului va fi efectuată de o persoană autorizată şi va avea încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului de către un notar public;

Æ certificatul de bonitate a persoanelor juridice nerezidente care participă la constituirea unei societăţi, emis de o bancă sau de camera de comerţ competentă din ţara de naţionalitate, în original şi în copie tradusă.

Æ actele de identitate ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, membrilor directoratului, cenzorilor, auditorilor persoane fizice, după caz, în copie certificată de parte;

Æ declaraţia în vederea înregistrării fiscale, semnată de reprezentanţii legali, în original, precum şi anexa privind investiţia străină, dacă este cazul;

Æ dovada autorizaţiilor/avizelor eliberate de autorităţile competente ca o condiţie prealabilă înmatriculării în registrul comerţului, când emiterea unor astfel de autorizaţii/avize este prevăzută de lege, în copie certificată de parte;

Æ dovada mandatului în forma autentică pentru îndeplinirea formalităţilor de registru, în situaţiile în care se prezintă alte persoane decât asociatul/administratorul, împuternicirea avocaţială, delegaţia consilierului juridic, în original;

Æ dovezile privind plata taxelor legale, în original.

6. Taxe

Æ taxa pentru soluționarea cererii de înregistrare în registrul comerţului - persoane juridice - (cuprinde: autorizare constituire, înmatriculare, autorizare funcţionare prin declaraţie pe propria răspundere) - 250 lei2;

1 Transmiterea, în format electronic, a informaţiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de Agenţia Naţională de Administrare Fisca-lă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, se face, la solicitarea acestuia din urmă, în termen de 8 ore.2 La taxa percepută pentru soluționarea cererii de înregistrare și autorizare a funcționării se aplică fondul de lichidare şi fondul pen-tru editarea și difuzarea buletinului procedurilor de insolvență, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv conform HG nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: fondul de lichidare (125 lei, respectiv 50% din taxa de înregistrare) si fondul pentru editarea și difuzarea buletinului procedurilor de insolvență (25 lei, respectiv 10 % din taxa de înregistrare).

Capitolul 3

41

Æ taxă în cuantum de 20 lei pentru fiecare persoană în vederea transmiterii în format electronic a informaţiilor din cazierul fiscal;

Æ timbrul fiscal pentru soluționarea cererii de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social și de eliberare a certificatului pentru spațiul cu destinație de sediu social - 4 lei;

Æ tariful pentru publicarea integrală sau în extras în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a rezoluțiilor directorului ORCT/persoanei desemnate privind admiterea/respingerea cererilor de înregistrare și autorizare a funcționării - 31,5 lei/pagina de manuscris.

7. Termen de prelucrare a cererii

Æ termenul de soluționare a cererii se acordă în ziua următoare celei în care a fost înregistrată cererea;

Æ înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării rezoluției directorului/ persoanei desemnate;

Æ societatea este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului;

Æ termenul de eliberare a certificatului de înregistrare și a înscrisurilor prevăzute de lege este de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, termen pe care instituţia îl respectă.

8. Căi de atac

Æ rezoluţiile directorului ORCT/persoanei desemnate prin care au fost soluţionate cererile de înregistrare sunt executorii şi pot fi atacate cu plângere, în condiţiile legii. Formularea plângerii nu suspendă executarea;

Æ împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare pentru părţi şi de la data publicării rezoluţiei sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate;

Æ plângerea se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează tribunalului teritorial competent plângerea;

Æ plângerea formulată împotriva rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, în condiţiile dreptului comun;

Æ instanţa soluţionează plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanţa poate să solicite orice lămuriri şi dovezi părţii sau informaţii scrise autorităţilor competente;

Æ hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii este executorie şi este supusă numai recursului. Conform datelor furnizate de reprezentanţii ONRC, în perioada 2010-2013 au fost respinse 4 cereri de înregistrare și autorizare a funcționării din cele 226.025 depuse, ceea ce reprezintă o rată de respingere neglijabilă şi au fost înregistrate, în acelaşi interval, 6 contestaţii.

42


9. Propuneri de simplificare a legislaţiei cu privire la înregistrarea şi autorizarea firmelor

Æ ONRC depune în continuare eforturi pentru a ușura sarcinile ce revin persoanelor care doresc să se înregistreze ca societăți comerciale;

Æ Este nevoie de simplificarea şi sistematizarea actualului cadru legal în domeniu, prin realizarea unei codificări a dispoziţiilor privitoare la operaţiunile de înregistrare în registrul comerţului, actualmente dispersate în foarte multe acte normative de nivel primar sau secundar, unele dintre ele contradictorii sau cu conţinut normativ similar ori chiar identic;

Æ Prin centralizarea în cadrul unui singur act normativ, în care să fie incluse atât persoanele fizice cât și cele juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, actele, faptele şi menţiunile care se înregistrează, elementele cererii de înregistrare, sancţiunile pentru neîndeplinirea obligaţiei de înregistrare și etapele necesare înregistrării, persoanele interesate vor putea mult mai ușor să se familiarizeze cu procedura;

Æ Realizarea publicității în format electronic de către ONRC, prin publicarea anunțurilor in Buletinul electronic al Registrului Comerțului ar simplifica formalitățile administrative de publicare, reducându-se atât termenul de efectuare a publicității cât și costurile aferente.

3.2. Obținerea certificatului de urbanism


Autorizaţiile de construire pot fi emise de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor.

Preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, emit certificate de urbanism pentru lucrările care se execută:

Æ pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale;

Æ în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate.

Primarii municipiilor emit certificate de urbanism pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor care intră în responsabilitatea președinților consiliilor județene.

Primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor sector, emite certificate de urbanism pentru lucrările care se execută:

Æ pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele din extravilan;

Æ la construcţii;

Æ lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, precum şi lucrări şi/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti.

Primarii sectoarelor municipiului Bucureşti emit certificate de urbanism pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia celor emise de primarul general, inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare.

Capitolul 3

43

Primarii oraşelor şi comunelor emit certificate de urbanism pentru lucrările care se execută:

Æ în teritoriul administrativ al acestora;

Æ la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, şi cu avizul arhitectului-şef al judeţului.


Certificatul de urbanism este un act de informare privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului, precum şi cu privire la cerinţele urbanistice specifice amplasamentului, determinate în conformitate cu prevederile documentaţiilor de urbanism avizate şi aprobate, document care se eliberează, la cerere, oricărui solicitant - persoană fizică sau persoană juridică - nefiind necesară prezentarea titlului asupra imobilului sau a altui act care să ateste dreptul de proprietate.

Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile:

Æ fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

Æ stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;

Æ stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;

Æ încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.

3. baza legală

Æ Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare;

Æ Ordin nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.


Certificatul de urbanism se semnează de către preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente.

În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul trebuie să se adreseze autorităţilor responsabile cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară, unde este cazul, cât şi elementele care definesc scopul solicitării.

Certificatul de urbanism se emite şi în următoarele situaţii:

Æ în vederea concesionării de terenuri;

44


Æ în vederea adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de “Studiu de fezabilitate”;

Æ pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

Pentru emiterea certificatelor de urbanism structurile de specialitate ale organelor emitente au următoarele atribuţii specifice:

Æ solicitarea avizului primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află imobilul, în situaţia în care emitentul este preşedintele consiliului judeţean;

Æ verificarea conţinutului documentelor depuse, respectiv a proiectului de certificat de urbanism, înaintat spre avizare la consiliul judeţean de către primarul comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în situaţia în care nu sunt constituite structuri de specialitate la nivelul primăriei;

Æ determinarea reglementărilor din documentaţiile de urbanism, respectiv a directivelor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, legal aprobate, referitoare la imobilul pentru care se solicită certificatul de urbanism;

Æ analizarea compatibilităţii scopului declarat pentru care se solicită emiterea certificatului de urbanism cu reglementările din documentaţiile urbanistice, respectiv ale directivelor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, legal aprobate;

Æ formularea condiţiilor şi restricţiilor specifice amplasamentului, obligatorii pentru proiectarea investiţiei;

Æ stabilirea, în conformitate cu prevederile legale, a avizelor, a acordurilor, precum şi a unor eventuale studii şi a studiilor de specialitate necesare autorizării;

Æ verificarea existenţei documentului de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism;

Æ redactarea şi emiterea certificatului de urbanism;

Æ asigurarea transmiterii către primari, spre ştiinţă, a actelor emise, în situaţia în care emitentul este preşedintele consiliului judeţean.


Pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul trebuie să depună la emitent o documentaţie cuprinzând:

Æ o cerere - tip cuprinzând elementele de identificare a solicitantului; elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită emiterea certificatului de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară, în cazul în care legea nu dispune altfel și elementele care definesc scopul solicitării;

Æ planuri cadastrale/topografice, eliberate de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară;

Æ documentul de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism, în copie.

Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii.

Capitolul 3

45

6. Taxe oficiale

Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism diferă de la o unitate administrativ teritorială la alta, în limitele stabilite prin legislaţie. Hotărârea Guvernului nr. 1309/2012 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul 2013 stabileşte cuantumul taxelor pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor, deci şi pentru eliberarea certificatului de urbanism.


Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

În cazul în care documentaţia depusă este incompletă sau cu elemente de identificare insuficiente, emitentul este obligat ca în termen de 5 zile de la data înregistrării să notifice în scris pe solicitant. Începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea certificatului de urbanism se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora modificările/completările aduse documentaţiei iniţiale, ca urmare a notificării precum şi a depune şi înregistra documentaţia completă.

3.3 Obținerea autorizației de construire


Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor:

Æ de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale sau în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;

Æ de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora;

Æ de primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele din extravilan; la lucrările de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, precum şi lucrări şi/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti;

Æ de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare;

Æ de primarii oraşelor şi comunelor pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora; și la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ şi cu avizul arhitectului-şef al judeţului.

46



Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi post-utilizarea construcţiilor.

Procedura prezintă pașii necesari pentru obținerea autorizaţiilor de construire pentru:

Æ lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora;

Æ lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate;

Æ lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, reţelele şi dotările tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătăţiri funciare, lucrările de instalaţii de infrastructură, lucrările pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;

Æ împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă şi agrement, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;

Æ lucrări de foraje şi excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de cariere şi balastiere, a sondelor de gaze şi petrol, precum şi a altor exploatări de suprafaţă sau subterane;

Æ lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor;

Æ organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;

Æ lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine şi pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe gospodăreşti, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan.

3. baza legală

Æ Lege nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare;

Æ Ordin nr. 839/2009 al ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

Æ Hotărâri Consilii Locale, Regulamente si norme interne;

Æ Lege nr. 114/1996 Legea locuinţei.

Capitolul 3

47


Prima etapă necesară în vederea obţinerii autorizaţiei de construire/desfiinţare este obținerea certificatului de urbanism. În cadrul certificatului sunt precizate avizele și acordurile furnizorilor/administratorilor de utilităţi urbane.

Solicitantul sau proiectantul, în calitate de împuternicit al acestuia, trebuie să obțină aceste avize și autorizații înaintea depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autorităţile administraţiei publice competente, pentru următoarele domenii principale:

Æ asigurarea şi racordarea/branşarea la infrastructura edilitară, în condiţiile impuse de caracteristicile şi amplasamentul reţelelor de distribuţie/transport energetic din zona de amplasament;

Æ racordarea la reţeaua căilor de comunicaţii;

Æ securitatea la incendiu, protecţia civilă şi protecţia sănătăţii populaţiei;

Æ cerinţele specifice unor zone cu restricţii stabilite prin reglementări speciale.

Avizele și acordurile prevăzute în certificatul de urbanism se exprimă în temeiul unor documentaţii specifice elaborate în conformitate cu cerinţele avizatorilor în baza datelor extrase de proiectant din documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

În vederea satisfacerii cerinţelor legislaţiei pentru protecţia mediului, prin procedura de autorizare se prevede obţinerea următoarelor acte ale autorităţii competente pentru protecţia mediului:

Æ punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului - pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;

Æ actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului - pentru investiţiile care se supun evaluării impactului asupra mediului.

După achitarea taxei, solicitantul trebuie să depună documentaţia cuprinzând toate documentele solicitate, însoţită de copia documentului de plată a taxei.

Documentaţia se preia şi se înregistrează la ghişeul autorităţii administraţiei publice competente să emită autorizaţia de construire.

În situaţia în care apar modificări pentru care este necesară emiterea unei autorizaţii de construire distinctă pentru organizarea executării lucrărilor, aceasta se emite numai dacă autoritatea competentă pentru protecţia mediului constată că modificările aduse se înscriu în limitele actului administrativ emis anterior. În caz contrar, autoritatea competentă pentru protecţia mediului reface evaluarea efectelor lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor şi emite un nou act administrativ.

Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situaţie, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.

Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emite o nouă autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism.

În cazul justificat în care lucrările de construcţii nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.

48


Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.

În situaţia în care în timpul executării lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire. Pentru obţinerea unei noi autorizaţii de construire solicitantul trebuie să depună o nouă documentaţie tehnică, elaborată în condiţiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea administraţiei publice locale competente să decidă, după caz:

Æ emiterea noii autorizaţii de construire, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă se înscriu în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială;

Æ reluarea procedurii de autorizare în condiţiile prezentei legi, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă depăşesc limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială.


Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele documente:

Æ cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire, inclusiv anexa;

Æ certificatul de urbanism în copie;

Æ dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi;

Æ documentaţia tehnică, în două exemplare;

Æ avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia;

Æ studiile de specialitate, nota tehnică justificativă sau raportul de expertiză tehnică pentru lucrări de intervenţie la construcţii existente şi/sau raportul de audit energetic pentru lucrări de intervenţie în vederea creşterii performanţei energetice la clădiri, solicitate prin certificatul de urbanism, în condiţiile legii, un exemplar;

Æ dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire.

Capitolul 3

49

6. Taxe oficiale

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 1309/2012 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul 2013.

Taxa pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire se calculează la 30% din valoarea iniţială a taxei de autorizare.


Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Pentru construcţiile reprezentând anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole termenul de emitere a autorizaţiei de construire este de 15 zile de la data înregistrării cererii.

În situaţia în care, în urma analizei documentaţiei depuse, se constată faptul că documentaţia tehnică este incompletă sau necesită clarificări tehnice, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile calendaristice de la data înregistrării, cu menţionarea elementelor necesare în vederea completării acesteia. Începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora, a depune şi înregistra modificările/completările aduse documentaţiei tehnice iniţiale ca urmare a notificării.

8. Altele

Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ. Anularea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare poate fi cerută, şi de către prefect, inclusiv la sesizarea expresă a organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.

50


3.4 Inspecția primăriei în construcții


Poliția locală este instituția responsabilă pentru disciplina în construcţii şi afişajul stradal, funcție preluată odată cu adoptarea Legii nr. 155/2010 a poliţiei locale.


Scopul procedurii este urmărirea, de către organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene a respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor administrativ teritoriale.

3. baza legală

Æ Legea nr. 155/2010 - Legea poliţiei locale;

Æ Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 272/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii;

Æ Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale;

Æ Hotărâri Consilii Locale, Regulamente si norme interne.


În domeniul disciplinei în construcţii şi al afişajului stradal, poliţia locală efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie de construire sau desfiinţare, inclusiv a construcţiilor cu caracter provizoriu și a persoanelor care nu respectă autorizaţia de executare a lucrărilor de reparaţii ale părţii carosabile şi pietonale.

Membrii poliției participă la acţiunile de demolare a construcţiilor efectuate fără autorizaţie pe domeniul public sau privat al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale ori pe spaţii aflate în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor instituţii publice de interes local, prin asigurarea protecţiei perimetrului şi a libertăţii de acţiune a personalului care participă la aceste operaţiuni specifice.

În cazul în care se identifică cazuri în care nu este respectată disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii, membrii poliției locale notifică agenții economici și, dacă aceștia nu intră în legalitate, îi sancționează conform legii.

În atribuțiile poliției locale mai intră și verificarea respectării normelor legale privind afişajul publicitar, de afişaj, inclusiv cele referitoare la amplasarea firmei la locul de desfăşurare a activităţii economice.

Capitolul 3

51

În cadrul etapei de anchetă în cadrul instituţiilor administraţiei publice au fost organizate interviuri cu reprezentanţi ai Poliţiei Locale Sector 2, aflată în subordinea Primăria Sectorului 2, Primăria Oraşului Măgurele, Primăria Municipiului Târgovişte, în care s-au constatat diferenţe în ceea ce priveşte activitatea de controlului propriu privind disciplina în construcţii.

La nivelul Poliţiei Locale Sector 2 este constituită o direcţie de control care are în componenţă Serviciul Disciplina în Construcţii. Acesta realizează controale tematice, la dispoziţia ierarhică şi controale în urma înregistrării de sesizări. Datorită lipsei de persona,l instituţia nu realizează şi controale planificate, pe bază de autosesizare, deşi conştientizează necesitatea sporirii numărului de controale. 99% din misiunile de control au fost organizate ca urmare a unei sesizări sau a unei dispoziţii ierarhice şi numai 1% urmare a autosesizării instituţiei, în condiţiile în care se înregistrează încălcări ale prevederilor legale de către operatorii economici.

Reprezentanţii instituţiei au semnalat şi faptul că există o suprapunere a controalelor efectuate cu cele ale Inspectoratului de Stat în Construcţii şi Primăriei Municipiului Bucureşti, aceasta constituind o povară suplimentară pentru operatorii economici din București.

Procedura actuală prevede efectuarea controlului de către angajaţii poliţiei locale, completarea unei note de constatare în care sunt înscrise termene pentru intrarea în legalitate. La scurgerea termenului se efectuează un nou control şi, în eventualitatea în care se constată că nu sunt respectate prevederile legale, se stabilesc sancţiuni conform legii.

Spre deosebire de informaţiile puse la dispoziţie de Poliţia Locală Sector 2, reprezentanţii Primăriei Municipiului Târgovişte şi ai oraşului Măgurele au declarat că reprezentanţii primăriei participă numai la recepţia construcțiilor, neorganizând activități de inspecție suplimentară datorită personalului insuficient.

3.5 Concesionarea pe termen lung sau cumpărarea de terenuri aflate în proprietatea statului


Concedenții sunt ministerele sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publică a statului, respectiv consiliile judeţene, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau instituţiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publică a judeţului, oraşului sau comunei.


Scopul procedurii este încheierea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe.

3. baza legală

Æ Ordonanţă de urgenţă nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică;

52


Æ Hotărâre nr. 168/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică;

Æ Hotărâri Consilii Locale, Regulamente și norme interne.


Concesionarea are loc la iniţiativa concedentului autoritate publică sau ca urmare a unei propuneri însuşite de acesta. Propunerea de concesionare trebuie să fie fundamentată din punct de vedere economic, financiar, social şi de mediu.

Iniţiativa concesionării trebuie să aibă la bază efectuarea unui studiu de oportunitate, în care să fie descris bunul care urmează să fie concesionat, motivele de ordin economic, financiar, social şi de mediu, care justifică realizarea concesiunii, nivelul minim al redevenţei și durata estimată a concesiunii, procedura utilizată și termenele estimate pentru atribuirea contractului de concesiune. La studiu mai trebuie anexat avizul obligatoriu al structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate, în cazul în care obiectul concesiunii îl constituie bunuri situate în interiorul unei arii naturale protejate, respectiv al autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului competente, în cazul în care aria naturală protejată nu are structură de administrare/custode.

Concedentul este obligat ca, într-un termen de 30 de zile de la însuşirea propunerii de concesionare formulate de persoana interesată, să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate.

În cazurile în care autoritatea publică nu deţine capacitatea organizatorică şi tehnică pentru elaborarea studiului de oportunitate, aceasta poate apela la serviciile unor consultanţi de specialitate.

În măsura în care, după întocmirea studiului de oportunitate, se constată că exploatarea bunului ce va face obiectul concesionării implică în mod necesar şi executarea unor lucrări şi/sau prestarea unor servicii, concedentul are obligaţia ca, în funcţie de scopul urmărit şi de activităţile desfăşurate, să califice natura contractului potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. În acest scop, concedentul poate solicita punctul de vedere al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

Studiul de oportunitate se aprobă de către concedent. Concesionarea se aprobă, pe baza studiului de oportunitate, prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.

În baza studiului de oportunitate concedentul elaborează caietul de sarcini al concesiunii.

Atribuirea contractului de concesiune se face de regulă prin licitaţie, deși este permisă și negocierea directă cu unul sau mai mulți participanți.

Procedura de licitaţie se poate desfăşura numai dacă în urma publicării anunţului de licitaţie au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile. În cazul în care în urma publicării anunţului de licitaţie nu au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile, concedentul este obligat să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie.

Persoana interesată are dreptul de a transmite o solicitare de participare la procedura de atribuire a contractului de concesiune.

Concedentul are obligaţia să asigure obţinerea documentaţiei de atribuire de către persoana interesată, care înaintează o solicitare în acest sens.

Capitolul 3

53


Æ studiu de oportunitate;

Æ propunere de concesionare;

Æ caietul de sarcini al concesiunii;

Æ solicitare de participare la procedura de atribuire a contractului de concesiune.

6. Taxe oficiale

Taxele de achiziționare ale caietului de sarcini variază în funcție de concedent.


Concedentul este obligat ca, într-un termen de 30 de zile de la însuşirea propunerii de concesionare formulate de persoana interesată, să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate.

Anunţul de licitaţie se trimite spre publicare cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor.

Persoana interesată are obligaţia de a ridica documentaţia de atribuire cu cel puţin 4 zile lucrătoare înainte de data limită pentru depunerea ofertelor.

Anunţul negocierii directe se trimite spre publicare cu cel puţin 10 zile calendaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor.

Concedentul are obligaţia de a informa ofertanţii despre deciziile referitoare la atribuirea contractului de concesiune, în scris, cu confirmare de primire, nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la emiterea acestora.

Concedentul poate să încheie contractul de concesiune numai după împlinirea unui termen de 20 de zile calendaristice de la data realizării comunicării ofertei câștigătoare.

54


3.6 Procedura vamală


Până la data de 24 iulie 2013, Autoritatea Naţională a Vămilor a funcţionat ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. După această dată, atribuțiile acesteia au fost preluate de ANAF.


Realizarea controlului vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice și juridice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţară.

3. baza legală

Æ Hotărârea Guvernului nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor;

Æ Codul vamal al României;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.


Pentru efectuarea controlului vamal al mărfurilor, instituţiile şi orice alte persoane au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii vamale, fără plată, datele şi informaţiile pe care le deţin referitoare la acele mărfuri. Aceste date şi informaţii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.

Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declaraţii sumare, cu excepţia celor încărcate în mijloace de transport care trec, fără oprire, prin apele teritoriale sau prin spaţiul aerian al teritoriului vamal.

Declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României. Autoritatea vamală poate permite ca declaraţia sumară să fie depusă la alt birou vamal, cu condiţia ca acesta să comunice imediat sau să pună la dispoziţie pe cale electronică informaţiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamală poate accepta, în locul declaraţiei sumare, depunerea unei notificări şi accesul la datele din declaraţia sumară în sistemul informatic al operatorului economic.

Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României se află sub supraveghere vamală din momentul intrării lor şi pot fi supuse controlului vamal până la stabilirea statutului lor vamal.

Mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală până când se modifică statutul lor vamal, intră într-o zonă liberă sau antrepozit liber, sunt reexportate sau distruse potrivit legii.

Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie transportate fără întârziere de persoana

Capitolul 3

55

care le aduce, către biroul vamal desemnat de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta sau spre o zonă liberă sau antrepozit liber, când mărfurile sunt destinate acestora.

Mărfurile care intră pe teritoriul vamal al României se prezintă la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, după caz, de persoana care îşi asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse, cu excepţia mărfurilor transportate cu mijloace de transport care tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al României.

Transbordarea mărfurilor trebuie să fie cerută de transportatorul acestora, de un comisionar în vamă sau de orice altă persoană care face dovada că are dreptul de a dispune asupra mărfurilor.

Biroul vamal, analizând cererea, eliberează un permis vamal în care se menţionează felul şi cantitatea mărfii care urmează să fie transbordată şi termenul de efectuare a operaţiunii. Acest termen poate fi prelungit în cazuri justificate. Permisul vamal este înregistrat la biroul vamal emitent.

Când mărfurile sunt înscrise într-o declaraţie sumară, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat să solicite o destinaţie vamală. Aceasta va fi aprobată de vamă, în termen de 45 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă, sau 20 de zile, în cazul mărfurilor transportate pe alte căi.

Când împrejurările o justifică, autoritatea vamală poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevăzut.

Agentul economic care are de efectuat o operaţiune de vămuire apelează, de regulă, la un concesionar vamal, care îndeplineşte formalităţile necesare faţă de autoritatea vamală (prezintă mărfurile şi efectuează declararea în detaliu a mărfurilor, depozitarea şi alte formalităţi prevăzute în reglementările vamale, precum şi plata la autoritatea vamală a cuantumului drepturilor de import şi de export).

În ultimi ani au avut loc mai multe modificări asupra procedurilor de vămuire cu efect de simplificare. Astfel, a avut loc implementarea procedurii de vămuire la domiciliu pentru comisionarii vamali cât și introducerea unei aplicații informatice utilizate de către autoritățile vamale pentru urmărirea desfășurării regimurilor vamale suspensive, în acest sens evitându-se situațiile de plată a datoriilor suplimentare în cazul regimurilor vamale suspensive.

56


3.7 Rambursarea T.V.A.


Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este instituţia responsabilă cu rambursarea TVA-ului. Agenţia este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, aflată în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor venituri bugetare, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal şi soluţionare a contestaţiilor.

Agenţia este responsabilă, atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial, în numele şi în contul statului, de aplicarea legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de stat, precum şi veniturile altor autorităţi şi instituţii publice centrale sau ale Comunităţii Europene, a căror administrare îi este conferită prin acte normative sau convenţii, exclusiv veniturile datorate în vamă.

Până la data de 24 iulie 2013, în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au funcţionat Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca instituţii publice cu personalitate juridică.


Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului. Procedura urmăreşte rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare de către o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA.

3. baza legală

Æ Codul Fiscal;

Æ Procedură Ministerului Finanţelor Publice 2010 privind deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare;

Æ Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.


În situaţia în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, sumă negativă a taxei.

După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute prin decontul de taxă.

Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei

Capitolul 3

57

fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat, şi a diferenţelor negative de TVA stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului de taxă, din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare, şi a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului din diferenţele de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

Prin decontul de taxă, persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele dintre sumele care reprezintă regularizările de taxă, şi stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare.

Persoanele impozabile pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

Deconturile de TVA se depun de către persoanele impozabile la organul fiscal competent, prin poştă sau direct la compartimentul cu atribuţii în gestionarea declaraţiilor fiscale, precum şi prin sistemul electronic naţional.

Persoana impozabilă poate solicita compensarea sumei negative de TVA aprobată la rambursare cu anumite tipuri de creanţe fiscale. După primirea şi procesarea deconturilor de TVA, se rețin numai deconturile cu sume negative cu opţiune de rambursare depuse în cadrul termenului legal de depunere.

Persoanele impozabile care depun astfel de deconturi, după expirarea termenului legal de depunere, vor prelua suma negativă în decontul perioadei fiscale următoare.

soluţionarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare

Compartimentul de analiză de risc analizează solicitările de rambursare în vederea soluţionării și încadrează fiecare persoană impozabilă într-o categorie de risc fiscal, în funcţie de comportamentul său fiscal, precum şi în funcţie de riscul pe care aceasta îl prezintă pentru administraţia fiscală.

Deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare se soluţionează în funcţie de gradul de risc fiscal pe care îl prezintă fiecare persoană impozabilă.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare prin care se solicită rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei sunt considerate cu risc fiscal mic. Pentru acestea, sistemul informatic al ANAF generează în mod automat proiectul Deciziei de rambursare a TVA, fiind verificat de şeful compartimentului de analiză de risc și aprobat de conducătorul unităţii fiscale.

Dacă decontul cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare se încadrează în categoria de risc fiscal mediu, organul fiscal procedează la efectuarea analizei documentare.

Organul fiscal comunică în scris persoanei impozabile documentele care trebuie prezentate, data, ora şi locul întâlnirii, precum şi numele şi prenumele persoanei din cadrul compartimentului

58


de specialitate care se ocupă de analiză. Neprezentarea în termenul stabilit de organul fiscal a documentelor solicitate pentru efectuarea analizei documentare atrage încadrarea în gradul de risc fiscal mare şi soluţionarea cu inspecţie fiscală anticipată.

În urma efectuării analizei documentare deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care au putut fi justificate sumele solicitate la rambursare se aprobă şi se emite proiectul Deciziei de rambursare a TVA. Dacă sumele solicitate la rambursare nu au putut fi justificate cu ocazia analizei documentare, decontul respectiv se încadrează la gradul de risc fiscal mare şi se soluţionează cu inspecţie fiscală anticipată.

Deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare cu risc fiscal mare se transmit la compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală. După efectuarea inspecţiei fiscale, compartimentul de analiză de risc întocmeşte raportul de inspecţie fiscală. În cazul în care TVA deductibilă sau colectată se modifică faţă de sumele înscrise în decontul de TVA, se întocmeşte Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, care are şi rol de Decizie de rambursare a TVA. În cazul în care cu ocazia inspecţiei fiscale nu sunt stabilite diferenţe faţă de suma solicitată la rambursare, se întocmeşte Decizia privind nemodificarea bazei de impunere, iar Decizia de rambursare a TVA se emite de către compartimentul de specialitate.

Decizia de rambursare emisă de compartimentul de analiză de risc este decizie sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia sumelor pentru care s-a emis decizia de rambursare pe baza deciziei de nemodificare a bazei de impunere.

stabilirea gradului de risc fiscal în cazul rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată

Procedura se aplică pentru soluţionarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depuse de persoanele impozabile, cu excepţia deconturilor cu sume negative de TVA prin care se solicită rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei.

Standardul individual negativ reprezintă suma maximă a TVA ce poate fi rambursată fără analiză documentară sau inspecţie fiscală anticipată, riscul implicat de această rambursare fiind considerat acceptabil de către administraţia fiscală. Această sumă este stabilită în condiţii de activitate normală şi continuă a persoanei impozabile, ţinându-se cont şi de comportamentul său fiscal.

Standardul individual negativ se stabileşte trimestrial, având în vedere raportările contabile, deconturile de TVA şi modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale în perioada de referinţă.

Stabilirea riscului fiscal mare al unei persoane impozabile se realizează de către compartimentul de analiză de risc şi pe baza informaţiilor primite de la organele de inspecţie fiscală pentru persoana impozabilă respectivă.

Înştiinţarea va fi transmisă, sub forma unui referat motivat, aprobat de coordonatorul activităţii de inspecţie fiscală, de îndată ce organul de inspecţie fiscală deţine astfel de informaţii. Persoanele impozabile pentru care se primesc astfel de referate vor fi înscrise, de către compartimentul de specialitate, într-o bază de date specială.

La primirea referatului de la organul de inspecţie fiscală, compartimentul de specialitate verifică dacă pentru persoana impozabilă respectivă există deconturi cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare în curs de soluţionare.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare sunt în curs de soluţionare în perioada cuprinsă între data depunerii decontului şi data compensării/restituirii efective a sumelor aprobate la rambursare.

Pentru deconturile încadrate la risc fiscal mic, pe baza calculului SIN-ului sau ca urmare a analizei documentare, care urmează să fie soluţionate cu inspecţie fiscală ulterioară, procedura se întrerupe,

Capitolul 3

59

iar deconturile se încadrează la risc fiscal mare şi se soluţionează cu inspecţie fiscală anticipată.

Pe baza referatului primit, compartimentul de analiză de risc întocmeşte o notă prin care stabileşte încadrarea la risc fiscal mare şi propune anularea actelor procedurale, întocmite ca urmare a încadrării deconturilor la risc fiscal mic. Nota întocmită de compartimentul de specialitate se înaintează conducătorului unităţii fiscale spre aprobare.

Schimbarea încadrării din categoria de risc fiscal mare şi radierea din baza de date specială se fac tot la propunerea organului de inspecţie fiscală.

Pentru persoanele impozabile care în decurs de 6 luni au renunţat de cel puţin două ori la opţiunea de rambursare, după încadrarea la categoria de risc fiscal mare, compartimentul de analiză de risc înştiinţează Serviciul/Biroul/Compartimentul coordonare, programare, analiză şi îndrumare pentru activitatea de inspecţie fiscală, în vederea includerii acestor persoane, cu prioritate, în programul de inspecţie fiscală.

fluxul de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare în cadrul compartimentului de specialitate

Compartimentul de analiză de risc înregistrează deconturile de TVA într-o evidenţă specială, care se conduce informatizat, După înregistrarea în evidenţă, deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare vor fi supuse analizei de risc, în vederea soluţionării, etapa urmând să fie finalizată în termen de maximum 15 zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA.

În prima fază a analizei se selectează deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, prin care se solicită rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei, care se soluţionează prin emiterea deciziei de rambursare, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii decontului.

În a doua fază a analizei se editează fişele de calcul al standardul individual negativ şi se selectează deconturile negative care prezintă SIN = 1, considerate cu risc fiscal mare, şi se transmit a doua zi compartimentului cu atribuţii în domeniul inspecţiei fiscale, pe bază de borderou.

Solicitarea se face în scris, menţionându-se documentele care trebuie prezentate, data şi locul întâlnirii, precum şi numele şi prenumele persoanei din cadrul compartimentului de specialitate responsabile cu analiza decontului.

Deconturile încadrate la Standardul individual negativ egal cu 1, ca urmare a faptului că nu există toate datele necesare întocmirii Fişei de calcul al SIN, vor fi înscrise de către compartimentul de specialitate într-o bază de date specială, în care se vor înscrie atât data transmiterii notificării, cât şi data primirii documentelor solicitate.

În cazul prezentării, în termenul stabilit de organul fiscal, a documentelor solicitate pentru clarificarea situaţiei fiscale, organul fiscal editează o nouă Fişă de calcul al standardului individual negativ pe baza informaţiilor primite. Neprezentarea, în termenul stabilit de organul fiscal, a documentelor solicitate pentru clarificarea situaţiei fiscale atrage încadrarea în gradul de risc fiscal mare şi soluţionarea cu inspecţie fiscală anticipată.

Dacă suma solicitată la rambursare este mai mică sau egală cu Standardul individual negativ, decontul de TVA este considerat cu risc fiscal mic şi sistemul va genera în mod automat proiectul Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată. Decizia de rambursare se emite în maximum 5 zile de la data depunerii decontului.

Dacă suma solicitată la rambursare este mai mare decât standardul individual negativ final,

60


programul informatic semnalează acest aspect şi generează lista plătitorilor care se află în această situaţie, în vederea efectuării analizei individuale.

Dacă suma solicitată la rambursare provine din mai mult de 12 perioade de raportare lunare, respectiv 4 perioade de raportare trimestriale, se abandonează reconstituirea sumei, iar decontul de TVA, fiind considerat cu risc fiscal mare, se transmite a doua zi compartimentului cu atribuţii în domeniul inspecţiei fiscale, pe bază de borderou. La fel se procedează şi pentru persoanele impozabile care şi-au schimbat perioada fiscală ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare, dacă suma solicitată la rambursare provine dintr-o perioadă mai mare decât numărul perioadelor de raportare utilizate în perioada de referinţă.

Analiza individuală se efectuează pentru fiecare perioadă de raportare din care a rezultat suma solicitată la rambursare, întocmindu-se o fişă de analiză de risc.

Dacă toate sumele negative înscrise în coloana «Sume negative» se încadrează, fiecare în parte, în standardul individual negativ se consideră că decontul de TVA prezintă risc fiscal mic, nu se va completa cartuşul «Indicatori de analiză» şi se va genera proiectul Deciziei de rambursare a TVA. Decizia de rambursare se emite în maximum 5 zile de la data depunerii decontului.

Analiza documentară

Pentru efectuarea analizei documentare, compartimentul de analiză de risc solicită persoanei impozabile prezentarea de documente suplimentare, care să justifice diferenţa în plus de sumă solicitată la rambursare.

Pentru efectuarea analizei documentare compartimentul de analiză de risc solicită persoanei impozabile să prezinte jurnalele de vânzări şi de cumpărări, balanţele de verificare, contractele comerciale, facturi şi documente vamale care atestă exportul efectuat, documentele care atestă efectuarea unei investiţii, precum şi alte documente din care să rezulte suma solicitată la rambursare sau pe care organul fiscal le consideră necesare pentru justificarea rambursării.

Documentele trebuie prezentate în original şi în copie şi să se refere la perioada din care provine suma negativă de taxă pe valoarea adăugată.

Persoana impozabilă poate depune orice alte documente pe care le consideră relevante pentru soluţionarea cererii sale, chiar dacă acestea nu au fost cuprinse în înştiinţarea transmisă.

La efectuarea analizei documentare se au în vedere şi indicatorii stabiliţi prin Fişa de calcul al standardului individual negativ, fişa indicatorilor de inspecţie fiscală şi fişa de analiză de risc.

Pentru toate deconturile de TVA care se încadrează în categoria de risc fiscal mediu se întocmeşte Referatul pentru analiză documentară, în două exemplare care trebuie avizat de conducătorul compartimentului.

După aprobare, dosarul solicitării este transmis compartimentului de inspecţie fiscală.

Capitolul 3

61

soluţionarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depuse de persoane impozabile care au fost supuse inspecţiei fiscale, finalizată prin emiterea unei decizii privind nemodificarea bazei de impunere

Prevederile se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, încadrate la risc fiscal mare, prin care se solicită la rambursare sume negative de taxă care provin şi din perioade fiscale pentru care TVA a fost deja supusă inspecţiei fiscale şi a fost emisă o decizie privind nemodificarea bazei de impunere pentru acest impozit.

Pentru fiecare decont încadrat la risc fiscal mare, compartimentul de specialitate verifică, în baza de date Phoenix, dacă în ultimele 12 luni, pentru persoanele impozabile care le-au depus, a fost emisă o decizie de nemodificare a bazei de impunere pentru perioade în care a fost supusă inspecţiei fiscale inclusiv taxa pe valoarea adăugată. Ca urmare a verificării se emite o listă care conţine în mod obligatoriu: datele de identificare fiscală ale persoanei impozabile, perioada supusă inspecţiei fiscale în cazul TVA, numărul şi data deciziei de nemodificare a bazei de impunere.

Pentru deconturile încadrate la risc fiscal mare, se generează Fişa de analiză de risc secţiunea referitoare la reconstituirea sumei negative solicitate la rambursare.

În Fişa de analiză de risc întocmită pentru toate deconturile cu risc fiscal mare, în secţiunea referitoare la reconstituirea sumei negative solicitate la rambursare se înscrie, în coloana corespunzătoare, dacă perioada respectivă a fost supusă inspecţiei fiscale.

Dacă întreaga sumă negativă solicitată la rambursare provine din perioade pentru care TVA a fost supusă inspecţiei fiscale şi a fost emisă o decizie de nemodificare a bazei de impunere, compartimentul de specialitate emite Decizia de rambursare a TVA.

Dacă suma negativă solicitată la rambursare provine, parţial, din perioade pentru care TVA a fost supusă inspecţiei fiscale şi a fost emisă o decizie de nemodificare a bazei de impunere, compartimentul de specialitate emite Decizia de rambursare a TVA prin care se aprobă rambursarea sumelor negative aferente perioadelor fiscale pentru care a fost emisă decizia de nemodificare a bazei de impunere. O copie a Deciziei de rambursare a TVA se comunică şi compartimentului cu atribuţii de inspecţie fiscală.

Pentru sumele negative care provin din perioade pentru care TVA nu a fost supusă inspecţiei fiscale sau ca urmare a inspecţiei nu a fost emisă o decizie de nemodificare a bazei de impunere, decontul se transmite compartimentului cu atribuţii de inspecţie fiscală pentru verificarea sumelor negative aferente perioadelor fiscale care nu au fost supuse inspecţiei fiscale.

fluxul operaţiunilor în cazul deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare soluţionate cu inspecţie fiscală anticipată

Deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare care au fost încadrate în categoria de risc mare se transmit, zilnic, împreună cu documentaţia aferentă, compartimentului cu atribuţii de inspecţie fiscală în vederea efectuării verificării.

După finalizarea controlului fiscal, compartimentul cu atribuţii în domeniul inspecţiei fiscale întocmește Raportul de inspecţie fiscală.

Dacă în urma inspecţiei fiscale se stabilesc diferenţe care afectează suma solicitată la rambursare, compartimentul cu atribuţii în domeniul inspecţiei fiscale emite Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, care are şi rol de Decizie de rambursare a TVA, pe care o comunică persoanei impozabile. Dacă în urma inspecţiei fiscale nu se stabilesc diferenţe faţă de suma solicitată la rambursare, se întocmeşte Decizia privind nemodificarea bazei de impunere, pe baza căreia compartimentul de specialitate emite proiectul Deciziei de rambursare.

62


În maximum 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA, compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitării, împreună cu Raportul de inspecţie fiscală, precum şi, după caz, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală sau Decizia privind nemodificarea bazei de impunere.

În situaţiile în care pentru soluţionarea solicitării de rambursare organul de inspecţie fiscală consideră că sunt necesare informaţii suplimentare, termenul de soluţionare se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor respective.

În cazul în care, pentru obţinerea informaţiilor suplimentare, organul fiscal competent cu soluţionarea cererii de rambursare solicită altor organe fiscale efectuarea unui control încrucişat, organul fiscal competent pentru efectuarea acestui control va transmite rezultatele controlului în termen de 45 de zile de la solicitare. Termenul prevăzut se poate prelungi, în cazuri justificate, cu 45 de zile de către direcţia coordonatoare din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Prelungirea termenului de soluţionare se realizează pentru întreaga sumă solicitată la rambursare şi nu poate opera pentru sume parţiale. Dacă în urma inspecţiei fiscale nu au fost stabilite diferenţe faţă de suma solicitată la rambursare, cel mai târziu în ziua următoare primirii dosarului solicitării compartimentul de specialitate întocmeşte proiectul Deciziei de rambursare a TVA, în două exemplare. Decizia va fi semnată de şeful compartimentului şi aprobată de conducătorul unităţii fiscale.

Operaţiunile din cadrul compartimentului de colectare, finalizarea procedurii şi arhivarea documentelor

La sfârşitul fiecărei zile compartimentul de specialitate transmite compartimentului de colectare, în vederea compensării şi/sau restituirii, atât deciziile de rambursare a TVA, aprobate, cât şi deciziile de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, aprobate. Compartimentul de colectare, după efectuarea operaţiunilor de stingere a creanţelor fiscale, transmite compartimentului de specialitate ambele exemplare din documentele întocmite, un exemplar pentru a fi comunicat persoanei impozabile şi un exemplar în vederea arhivării, precum şi Decizia de rambursare a TVA sau Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, după caz.

După operarea datelor privind soluţionarea decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare în evidenţa specială, compartimentul de analiză de risc transmite dosarul solicitării compartimentului de gestionare a dosarului fiscal, pentru arhivare.

În cel mult o zi de la primirea Notei de compensare sau a Notei de restituire de la compartimentul de colectare, compartimentul de analiză de risc înştiinţează persoana impozabilă despre modul de soluţionare a opţiunii de rambursare, prin transmiterea Notei de compensare şi/sau a Notei de restituire/rambursare, însoţite, după caz, de Decizia de rambursare a TVA emisă de compartimentul de specialitate.

Compartimentul de analiză de risc transmite compartimentului de inspecţie fiscală, până la sfârșitul lunii în curs, un extras al registrului de evidenţă specială, cuprinzând deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, soluţionate cu inspecţie fiscală ulterioară, în luna anterioară, pentru cuprinderea în programul de inspecţie fiscală. Inspecţia fiscală ulterioară se efectuează în maximum 4 ani de la aprobarea rambursării.

Capitolul 3

63


Compania care solicită rambursarea TVA trebuie să prezinte jurnalele de vânzări şi de cumpărări, balanţele de verificare, contracte comerciale, facturi şi documente vamale care să ateste exportul efectuat; documentele care să ateste efectuarea unei investiţii, precum şi orice alte documente pe care organul fiscal le consideră necesare pentru justificarea rambursării.

6. Taxe oficiale Nu se percep taxe oficiale.


Deconturile de TVA primite direct la organul fiscal se înregistrează la Registratura electronică şi se prelucrează imediat, în momentul primirii, în prezenţa persoanei impozabile.

Deconturile corecte se preiau în baza de date. În cazul în care în urma prelucrării deconturilor de TVA rezultă erori, organele fiscale vor urma procedura aplicabilă în cazul declaraţiilor fiscale eronate.

Deconturile de TVA primite prin poştă se prelucrează în ziua primirii de la registratură. În cazul în care în urma prelucrării rezultă erori, organele fiscale vor urma procedura aplicabilă în cazul declaraţiilor fiscale eronate.

Termenul legal de soluţionare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare care prezintă erori se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data depunerii deconturilor de TVA şi data corectării acestora.

Deconturile de TVA se prelucrează şi se analizează în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal. După înregistrarea în evidenţă, deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare sunt supuse analizei de risc, în vederea soluţionării, etapa urmând să fie finalizată în termen de maximum 15 zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA.

În prima fază a analizei se selectează deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, prin care se solicită rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei, care se soluţionează prin emiterea deciziei de rambursare, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii decontului.

64


3.8 Inspecția autorității fiscale


Inspecţia fiscală este exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale.


Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.

Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.

Inspecţia fiscală urmărește constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale. În cadrul inspecției se analizează şi evaluează informaţiile fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse.

În cazul în care se constată abateri de la prevederile legislaţiei fiscale, se sancţionează faptele constatate şi se dispun măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor. Inspecţia fiscală se manifestă sub diferite forme:

Æ inspecţia fiscală generală, prin care se verifică toate obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;

Æ inspecţia fiscală parţială, prin care se verifică una sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată;

Æ inspecţia fiscală extinsă asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.

3. baza legală

Legea 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare și normele metodologice de aplicare.


Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor, organul de inspecţie fiscală va proceda la:

Æ examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;

Æ verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;

Capitolul 3

65

Æ discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;

Æ solicitarea de informaţii de la terţi;

Æ stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale;

Æ stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora;

Æ verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;

Æ dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;

Æ efectuarea de investigaţii fiscale;

Æ aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;

Æ aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.

Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.

După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecției fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecția fiscală.

Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.

Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal

Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.

În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

Inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.

Inspecţia fiscală va fi efectuată în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.

Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

66


Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale.

La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.

La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală. În declaraţie se va menţiona şi faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil.

Contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.

Contribuabilul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul este informat că poate numi persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.

Pe toată durata exercitării inspecţiei fiscale contribuabilii supuşi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică.

Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.

Organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscală, care conține constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, cu excepția cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecției fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunță la acest drept și notifică acest fapt organelor de inspecție fiscală.

Contribuabilul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale.

Data încheierii inspecției fiscale este data programată pentru discuția finală cu contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunță la acest drept.

Solicitarea de explicaţii scrise se va face în timpul inspecţiei fiscale, ori de câte ori acestea sunt necesare pentru clarificarea şi definitivarea constatărilor privind situaţia fiscală a contribuabilului.

În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate realiza controale inopinate, prin care verifică, în principal, ca urmare a unor sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului sau controale încrucişate, în care se verifică documentele şi operaţiunile impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane.

La finalizarea controlului inopinat sau încrucişat se încheie proces-verbal.

In cadrul inspecţiei fiscale se pot realiza controale prin sondaj, prin care se verifică selectiv documentele şi operaţiunile semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat și controale electronice, prin care se verifică contabilitatea prin instrumente informatice specializate.

În cazul în care persoana în cauză refuză să furnizeze explicaţiile solicitate sau să răspundă la unele întrebări, organele de inspecţie fiscală vor transmite întrebările printr-o adresă scrisă, stabilind

Capitolul 3

67

un termen util de cel puţin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului. În cazul în care nu se primeşte răspunsul solicitat, se va consemna refuzul în raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale sau în procesul-verbal.

Stabilirea bazei de impunere, precum şi a diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii, în activitatea de inspecţie fiscală, se face pe baza evidenţelor contabile, fiscale sau a oricăror alte evidenţe relevante pentru impunere ori folosindu-se metode de estimare în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

Când organele de inspecţie fiscală sunt îndreptăţite să estimeze baza de impunere, se vor menţiona în actul de inspecţie motivele de fapt şi temeiul legal care au determinat folosirea estimării, precum şi criteriile de estimare.

În cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspecţia fiscală se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal şi la sediile secundare de către organul fiscal competent.

Organul fiscal competent poate delega competenţa de efectuare a inspecţiei fiscale organelor fiscale în a căror rază teritorială se află sediile secundare. În acest caz, coordonarea activităţii de inspecţie fiscală se face de către organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

La sediile secundare se încheie, de regulă, acte de inspecţie care se centralizează şi se definitivează în actul de inspecţie încheiat de organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

Pentru impozitele, taxele şi contribuţiile care, potrivit legii, se datorează şi se plătesc de un sediu secundar, se încheie acte de inspecţie fiscală definitive de către organul de inspecţie fiscală în a cărui rază teritorială se află situat sediul secundar.


Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.

Pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabililor, organul fiscal poate proceda la o verificare documentară, prin se analizează coerența situației fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale.

În situația în care, ca urmare a verificării documentare,organul fiscal constată diferențe față de obligațiile fiscale declarate de contribuabili, procedează la notificarea acestora. Odată cu notificarea, organul fiscal solicită și documentele pe care contribuabilul trebuie să le prezinte în vederea clarificării situației fiscale.

În cazul în care documentele nu au fost prezentate de contribuabil în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situației fiscale, organul fiscal procedează la stabilirea diferențelor de obligații fiscale datorate prin emiterea unei decizii sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale.

68


6. Comunicarea avizului de inspecţie fiscală

Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte cu 30 de zile de începerea inspecției fiscale pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

7. Altele

Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.

La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior. La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale.

Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, nu au fost depuse declaraţii fiscale în interiorul termenului de prescripţie sau nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

Capitolul 3

69

3.9 Inspecția gărzii financiare


Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat pentru a preveni, descoperi şi combate acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care cauzează evaziune şi fraudă fiscală.

Până la data de 24 iulie 2013, Garda Financiară a fost constituită ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.


Controlul operativ şi inopinat efectuat de Garda Financiară la operatorii economici, cu privire la respectarea de către aceştia a actelor normative, respectarea normelor de comerţ, pentru prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite, combaterea activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală.

3. baza legală

Æ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare;

Æ Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare;

Æ Ordinul nr. 406/2012 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.


Controalele Gărzii Financiare nu reprezintă inspecție fiscală, deoarece Garda Financiară nu are atribuții în stabilirea, urmărirea și încasarea taxelor și impozitelor aceste atribuții revenind exclusiv ANAF.

Prin actele de control încheiate de Garda Financiară nu se pot stabili obligații suplimentare de plată în sarcina contribuabilului, această competență revenind doar organelor fiscale prin emiterea unei decizii de impunere. Actele de control ale Gărzii Financiare pot fi însă transmise către organele fiscale pentru ca acestea să stabilească cuantumul obligației fiscale. Garda Financiara poate dispune prin actele de control întocmite măsuri în sarcina entităților controlate și sancționarea acestora pentru contravențiile constatate. Executarea sancțiunilor contravenționale dispuse de Garda Financiară se suspendă în cazul contestării de către contribuabil a actelor de control.

Personalul Gărzii Financiare poate executa operaţiuni de control curent și tematice.

Persoana care dispune controlul tematic stabileşte obiectivele de verificat, entităţile supuse controlului, perioada asupra căreia se efectuează verificarea, durata şi momentul declanşării controlului. Pentru exercitarea controlului operativ inopinat, comisarii Gărzii Financiare prezintă legitimaţia de control însoţită de insigna de împuternicire, precum şi ordinul de serviciu, care este de

70


regulă general, cu caracter permanent, şi care indică numele comisarului şi competenţa teritorială a acestuia. La orice acţiune de control participă minimum 2 comisari.

Constatările rezultate ca urmare a controalelor efectuate se consemnează în acte de control, în care se descriu faptele, se menţionează prevederile legale încălcate, se aplică sancţiuni şi se dispun măsurile prevăzute de lege.

La constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicaţiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală competente şi dispun luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea.

Valorificarea constatărilor privind starea fiscală, înscrise în procesele-verbale, se face în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, un exemplar al procesului-verbal fiind comunicat organului fiscal competent în gestionarea dosarului fiscal al contribuabilului.

La acţiunile de control cu grad sporit de periculozitate, echipele de comisari pot fi însoţite de membri ai structurilor specializate de intervenţie rapidă ale Ministerului Afacerilor Interne.

3.10 Obţinerea licenţei de transport


Autoritatea Rutieră Română (ARR) este organismul specializat al Ministerului Transporturilor desemnat să asigure, în principal:

Æ licenţierea operatorilor de transport rutier şi a operatorilor economici care efectuează activităţi conexe transportului rutier;

Æ eliberarea licenţelor de traseu operatorilor de transport rutier care efectuează transport rutier de persoane prin servicii regulate şi servicii regulate speciale;

Æ certificarea întreprinderilor care efectuează transport rutier în cont propriu;

Æ punerea în aplicare a normelor tehnice şi a reglementărilor specifice transporturilor rutiere, pe baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor.

În conformitate cu Ordinul nr 980/2011, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, stabilite prin OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, se eliberează licențe de transport pentru:

Æ Transport rutier contra cost;

Æ Transport rutier în cont propriu;

Æ Licența/Certificatul de transport se acordă de către Autoritatea Rutieră Română.


Procedura prezintă modul de obținere a licenței de transport.

Capitolul 3

71

3. baza legală

Æ Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere;

Æ Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului;

Æ Ordin nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere;

Æ Ordin nr. 2156/2005 privind tarifele pentru prestaţiile specifice realizate de Autoritatea Rutieră Română - ARR.


Certificatul de transport în cont propriu se acordă de către ARR în urma îndeplinirii condiţiilor de bună reputaţie şi de competenţă profesională.

Pentru a fi îndeplinită cerinţa privind buna reputaţie, întreprinderea şi managerul de transport al acesteia trebuie să nu fi fost condamnate sau sancţionate conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 iar managerul de transport nu a fost vinovat de încălcări grave prevăzute în anexa nr. IV la Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.

Pentru a fi îndeplinită cerinţa privind competenţa profesională, întreprinderea care exercită ocupaţia de operator de transport rutier trebuie să desemneze ca manager de transport un angajat, director, proprietar sau acţionar al întreprinderii ori administrator, rezident în Uniunea Europeană, titular al certificatului de competenţă profesională, care să îndeplinească cerinţa de bună reputaţie, să conducă permanent şi efectiv activităţile de transport ale întreprinderii.

Certificatul de competenţă profesională al managerului de transport se obţine în condiţiile prevăzute la art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.

O persoană fizică poate avea calitatea de manager de transport la o singură întreprindere.

Pentru a avea acces la transportul rutier în cont propriu, întreprinderea trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi d) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.

În urma îndeplinirii cerinţelor privind accesul la transportul rutier în cont propriu, întreprinderea va fi înregistrată în Registrul electronic naţional al întreprinderilor de transport rutier în cont propriu şi i se va elibera certificatul de transport în cont propriu, care îi conferă întreprinderii de transport rutier în cont propriu acces la piaţa transportului rutier în cont propriu.

Transportul rutier în cont propriu de mărfuri şi persoane se efectuează de către întreprindere în baza certificatului de transport în cont propriu numai cu autovehicule la bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, documentul de transport, precum şi celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementările în vigoare.

Certificatul de transport în cont propriu este eliberat de ARR cu o valabilitate de 10 ani, după prezentarea documentului de plată a tarifului de eliberare, aceasta păstrându-se la sediul întreprinderii.

Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu se eliberează de ARR cu o

72


valabilitate de minim 1 an şi fără a depăşi perioada de valabilitate a certificatului de transport în cont propriu, după prezentarea documentului de plată a tarifului de eliberare, acestea păstrându-se la bordul autovehiculelor pentru care au fost emise.

Certificatul de transport în cont propriu şi copiile conforme ale acestuia sunt documente nominale ale întreprinderii, nefiind transmisibile.

Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu sunt personalizate de către ARR cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.

Pentru obţinerea certificatului de transport în cont propriu şi a copiilor conforme ale acestuia, întreprinderea va depune sau va transmite prin poştă, cu confirmare de primire, la ARR, o cerere însoţită de următoarele documente:

Æ cazierul judiciar al managerului de transport şi declaraţie pe propria răspundere a acestuia, prevăzută în anexa nr. 6 la prezentele norme metodologice, din care să reiasă că nu a fost sancţionat pentru încălcările prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 sau documentul prevăzut la art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, în cazul resortisanţilor altor state membre ale Uniunii Europene;

Æ cazierul judiciar al întreprinderii şi declaraţie pe propria răspundere a acesteia, prevăzută în anexa nr. 7 la prezentele norme metodologice, din care să reiasă că întreprinderea nu a fost sancţionată pentru încălcările prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009;

Æ certificatul de competenţă profesională al managerului de transport prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, valabil pentru tipul de transport efectuat.

În solicitarea de obținere a licenței, întreprinderea îşi va exprima opţiunea asupra modului de eliberare a certificatului de transport în cont propriu şi a copiilor conforme ale acestuia, respectiv transmiterea prin poştă pe adresa acesteia sau ridicarea direct de la Autoritatea Rutieră Română.

În termen de maximum 15 zile de la data depunerii cererii, ARR analizează documentele depuse, urmând ca, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile cerute, să elibereze certificatul de transport în cont propriu sau să comunice în scris refuzul motivat.

Prelungirea termenului de eliberare a certificatului de transport în cont propriu pentru situaţii motivate corespunzător, care presupun precizări suplimentare din partea întreprinderii în vederea analizării cererii depuse, se face în condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.

În maximum 3 luni de la data eliberării certificatului de transport în cont propriu, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR) va efectua un control la sediul întreprinderii de transport rutier în cont propriu în vederea verificării îndeplinirii de către acesta a cerinţelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.

În situaţia în care titularul certificatului de transport în cont propriu deţine autovehicule suplimentare faţă de cele pentru care a obţinut iniţial copii conforme ale certificatului de transport în cont propriu, pe care urmează să le utilizeze la efectuarea operaţiunilor de transport rutier în cont propriu, acesta va depune sau va transmite prin poştă, cu confirmare de primire, la ARR o cerere, care se poate transmite inclusiv prin poştă electronică pe adresa indicată pe pagina de internet a ARR.

Copia conformă a certificatului de transport în cont propriu se eliberează pentru un autovehicul sau ansamblu de autovehicule în funcţie de tipul de transport rutier efectuat, respectiv transport rutier de mărfuri sau transport rutier de persoane.

Orice modificare în ceea ce priveşte managerul de transport desemnat se comunică autorităţii competente de către întreprinderea care efectuează transport rutier în cont propriu în maximum 15 zile de la data acesteia.

Capitolul 3

73


Æ Cerere în original;

Æ Cazierul judiciar al managerului de transport sau actul prevăzut la art. 19 din Regulamentul (CE) 1071/2009 în cazul resortisanţilor altor state membre ale Uniunii Europene decât România;

Æ Declaraţie pe proprie răspundere a managerului de transport sau actul prevăzut la art. 19 din Regulamentul (CE) 1071/2009 în cazul resortisanţilor altor state membre ale Uniunii Europene;

Æ Cazierul judiciar al întreprinderii;

Æ Declaraţie pe proprie răspundere a întreprinderii;

Æ Certificatul de competenţă profesională a managerului de transport.

6. Taxe oficiale

Taxele pentru obţinerea licenţei de transport sunt stabilite prin Ordinul nr. 2156/2005 privind tarifele pentru prestaţiile specifice realizate de Autoritatea Rutieră Română – Anexa 1, actualizată prin Ordinul nr. 1.104/2009 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.156/2005 privind tarifele pentru prestaţiile specifice realizate de Autoritatea Rutieră Română şi au următorul nivel:

Æ Taxă eliberare licenţă transport: 353 lei;

Æ Taxă eliberare copie conformă a licenţei de transport sau a certificatului de transport în cont propriu: 260 lei.


Conform legislației în vigoare, termenul de acordare a licenței este de 15 zile, în practică licențele fiind acordate în 2-3 zile.

74


3.11 Obţinerea autorizaţiei de transport


În calitate de autoritate de autorizare, Ministerului Transporturilor, prin Direcţia Generală Transport Terestru emite autorizaţii de transport internaţional şi copii conforme ale acestora conform prevederilor Regulamentului (CE) 1073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 1073/2009.


Procedura prezentă modul de obținere a autorizațiilor de transport internațional de marfă și de călători.

3. baza legală

Æ Hotărâre nr. 1173/2003 privind atribuirea electronică şi distribuirea autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă;

Æ Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere;

Æ Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009;

Æ Ordin 980/2011 pentru aprobarea Normei metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere si a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.


Autorizaţiile de transport rutier internaţional de marfă

Autorizaţiile de transport rutier internaţional de marfă sunt acordate Ministerului Transporturilor, pe bază de reciprocitate, de către autorităţile competente din străinătate, în conformitate cu acordurile rutiere internaţionale la care România este parte.

În termen de 5 zile calendaristice de la primirea autorizaţiilor, Ministerul Transporturilor le predă operatorului sistemului informatic pentru atribuirea electronică a autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă (SIAE) în vederea atribuirii electronice şi a distribuirii acestora către operatorii de transport rutier.

În vederea atribuirii autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă operatorii de transport trebuie să parcurgă următoarele etape:

Æ Să se înregistreze în SIAE;

Æ Să obțină certificatul digital;

Æ Să verifice situația autorizaţiilor disponibile;

Æ Să facă rezervări de traseu;

Æ Să transmită cererea de eliberare a autorizaţiei.

Capitolul 3

75

Pot participa la procedura electronică de atribuire a autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă doar operatorii de transport înregistraţi în SIAE şi care au obţinut de la operatorul SIAE certificatul digital.

Sunt înscrişi în SIAE operatorii de transport rutier internaţional de marfă licenţiaţi de către Ministerul Transporturilor prin Autoritatea Rutieră Română - ARR.

Operatorii de transport înscrişi în SIAE au dreptul să solicite operatorului SIAE eliberarea certificatului digital. Eliberarea certificatului digital se face în baza unei cereri depuse de operatorul de transport și a plății unui tarif de 420.000 lei.

Operatorii de transport rutier internaţional de marfă înregistraţi în SIAE se vor autentifica în sistem, pe bază de cont, parolă şi certificat digital. Dovada înregistrării în SIAE se face cu certificatul digital eliberat în acest sens de operatorul SIAE.

Certificatul digital este valabil un an calendaristic şi se reînnoieşte pe baza solicitării operatorilor de transport depuse la operatorul SIAE cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului.

Operatorii de transport trebuie să solicite operatorului SIAE reînnoirea certificatului digital cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate.

După primirea de la Ministerul Transporturilor a autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă, operatorul SIAE realizează repartizarea pe luni a autorizaţiilor publică în SIAE disponibilul pe fiecare lună şi stocul total de autorizaţii. Alocarea pe luni a autorizaţiilor se face pe baza datelor statistice cu privire la frecvenţa operaţiunilor de transport rutier internaţional de marfă.

Autorizaţiile de transport rutier internaţional de marfă aferente unei luni se împart, în mod egal, pe fiecare clasă de operatori de transport. Operatorii de transport rutier internaţional de marfă se împart în patru clase, fiecare clasă conţinând aproximativ 25% din parcul eligibil total al acestora. Operatorii cu acelaşi număr de autovehicule licenţiate sunt încadraţi în aceeaşi clasă, gruparea fiind realizată prin comasarea la clasa în care se încadrează majoritatea operatorilor cu parc eligibil identic.

Clasele de operatori de transport rutier internaţional de marfă pot fi modificate lunar, în funcţie de parcul eligibil comunicat de Ministerul Transporturilor, ele fiind afişate permanent în SIAE.

Autorizaţiile de transport din cadrul unei clase de transportatori se atribuie operatorilor din clasa respectivă, cu respectarea criteriului potenţialului de transport al operatorului. Acesta se calculează prin înmulţirea numărului de autovehicule licenţiate din parcul acestuia, care respectă criteriile cerute de fiecare categorie de autorizaţie, cu indicele de comportament al operatorului de transport.

Indicele de comportament al operatorului de transport rutier internaţional de marfă este măsurat în procente, existând posibilitatea să depăşească 100%, dar nu mai mult de 150%.

Fiecare operator de transport rutier internaţional de marfă are la înregistrare un indice de comportament de 100%.

După eliberarea certificatului digital, procentajul va fi scăzut de către operatorul SIAE astfel: Æ cu un procentaj de 5% - dacă operatorul de transport rutier internaţional de marfă transmite

autorizaţiile de orice tip, inclusiv autorizaţiile CEMT şi autorizaţiile de Franţa anuale, de la un operator la altul;

Æ cu un procentaj de 5% - dacă operatorul de transport rutier internaţional de marfă utilizează autorizaţiile de Franţa anuale în regim de cabotaj pe teritoriul Franţei şi/sau în regim de terţă ţară;

Æ cu un procentaj de 25% - dacă operatorul de transport rutier internaţional de marfă utilizează originalele declarate pierdute, furate sau distruse;

Æ cu un procentaj de 5% - dacă operatorul de transport rutier internaţional de marfă nu returnează autorizaţiile eliberate de operatorul SIAE într-un termen de 5 zile calendaristice

76


de la expirarea perioadei de utilizare a acestora, cu excepţia autorizaţiilor CEMT anuale şi a autorizaţiilor de Franţa anuale, care se returnează în termen de 30 de zile calendaristice de la expirarea perioadei de valabilitate a acestora.

Procentajul poate fi crescut de către operatorul SIAE, în cazul în care operatorul renunţă la autorizaţiile suplimentare de recompensă care i se cuvin de drept prin utilizarea sistemelor RO-LA şi RO-RO, cu un procentaj de 2% pentru fiecare autorizaţie.

Autorizaţiile suplimentare de recompensă se distribuie doar operatorilor de transport rutier internaţional de marfă care folosesc sistemul RO-LA şi RO-RO, în funcţie de modul de atribuire de către ţările în cauză.

Dovada utilizării sistemelor RO-LA şi RO-RO se depune la operatorul SIAE.

Distribuirea autorizaţiilor suplimentare de recompensă se face către operatorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute doar dacă acesta deţine parc eligibil.

În cazul în care operatorul de transport rutier internaţional de marfă nu deţine parc eligibil, acesta primeşte o autorizaţie bilaterală fără plată pentru acea ţară în limita stocului disponibil sau o creştere a indicelui de comportament cu 2%, iar autorizaţia corespunzătoare se adaugă la stocul de autorizaţii bilaterale fără plată pentru ţara respectivă, în vederea repartizării.

Operatorul poate renunţa, de asemenea, la autorizaţia suplimentară de recompensă cuvenită, dobândind o creştere a indicelui de comportament de 2%, caz în care ea va fi inclusă în categoria autorizaţiilor bilaterale fără plată pentru ţara respectivă, în vederea repartizării.

Operatorul SIAE afişează permanent în sistem, pe ţări şi tipuri, disponibilul de autorizaţii de transport rutier internaţional de marfă, aferent fiecărei luni, precum şi autorizaţiile atribuite pe operatori de transport.

Algoritmul utilizat pentru calcularea numărului de autorizaţii ce urmează a fi alocate lunar unui operator este următorul: numărul total de autorizaţii dintr-o anumită categorie se împarte la potenţialul de transport total al operatorilor de transport, rezultând numărul de autorizaţii din categoria respectivă pe unitatea de potenţial; numărul de autorizaţii pe unitatea de potenţial se înmulţeşte cu potenţialul fiecărui operator, rezultând numărul de autorizaţii din respectiva categorie ce urmează a fi alocate pentru fiecare operator.

Operatorii de transport rutier internaţional de marfă pot face rezervări pentru autorizaţiile de transport rutier internaţional de marfă necesare parcurgerii unui traseu.

Pentru stabilirea unui traseu, operatorii de transport rutier internaţional de marfă pot defini ei înşişi traseul, prin alegerea pas cu pas a ţărilor de parcurs, sau pot selecta, în funcţie de ţara de destinaţie, unul dintre traseele recomandate de SIAE.

La sfârşitul fiecărei luni, autorizaţiile nerezervate vor fi reportate pentru luna următoare.

Un operator nu poate face mai mult de două rezervări/lună/autovehicul pentru autorizaţiile dintr-o anumită categorie. Numărul maxim de rezervări simultane ale unui operator de transport rutier internaţional de marfă nu poate depăşi jumătate din parcul eligibil pentru autorizare al acestuia. Perioada de valabilitate a rezervărilor este de 7 zile calendaristice.

Operatorul de transport rutier internaţional de marfă are obligaţia ca, în maximum 72 de ore de la momentul efectuării rezervării, să confirme respectiva rezervare, sub sancţiunea radierii acesteia din SIAE. De la această prevedere sunt exceptate transporturile agabaritice, perioada de valabilitate a rezervării acestora fiind de 45 de zile calendaristice. În această situaţie, titularul rezervării are obligaţia ca, în primele 30 de zile calendaristice, să reconfirme rezervarea. El va putea prelungi perioada de valabilitate a rezervării cu maximum 15 zile calendaristice, fără însă a depăşi un total de 60 de zile calendaristice de la data de început a rezervării.

Capitolul 3

77

Orice operator de transport rutier internaţional de marfă înregistrat poate consulta în SIAE, în orice moment, folosind datele personale de identificare, parcul propriu licenţiat, traseele efectuate, autorizaţiile disponibile, rezervările efectuate şi perioada de valabilitate a acestora, precum şi toate autorizaţiile eliberate.

Eliberarea autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă se face în temeiul unei cereri în format electronic a operatorului de transport, care trebuie să fie transmisă în SIAE numai în perioada de valabilitate a rezervării. Cererea conţine, în mod obligatoriu, opţiunea cu privire la modul de transmitere a autorizaţiei, şi anume: ridicare prin delegat de la sediul operatorului SIAE sau transmitere la sediu operatorilor.

Autorizaţiile de terţă ţară se acordă, la cerere, oricărui operator de transport rutier internaţional de marfă înscris în SIAE, în limita disponibilităţii acestora în sistem.

În procesul de atribuire electronică a autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă se ia în calcul potenţialul de transport al operatorilor de transport, evidenţiat în SIAE.

Eliberarea autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă se realizează numai în condiţiile în care operatorul de transport prezintă dovada efectuării unui transport internaţional de marfă, prin carnetul TIR sau T1, CMR, număr de sigiliu şi altele asemenea sau dacă declară pe propria răspundere că va efectua un transport internaţional de marfă şi că va ieşi din ţară în termen de 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia.

Autorizaţiile de transport rutier internaţional de marfă conţin menţiuni cu privire la datele de identificare ale operatorului de transport căruia i-a fost eliberată respectiva autorizaţie, şi anume: denumire, sediu, cod unic de înregistrare/număr de înmatriculare şi codul fiscal, precum şi timbru sec sau hologramă aplicate de operatorul SIAE.

Autorizaţiile nu pot face obiectul unei cesiuni, sub sancţiunea nulităţii absolute, şi nu pot fi utilizate decât de titularii acestora.

Perioada de utilizare a acestor autorizaţii este de 45 de zile calendaristice de la eliberare, cu excepţia autorizaţiilor de tip CEMT anuale şi a autorizaţiilor de Franţa anuale, a căror valabilitate este de un an, precum şi a autorizaţiilor de tip CEMT lunare, a căror valabilitate este de o lună.

În termen de 15 zile de la eliberarea autorizaţiei, operatorul de transport trebuie să efectueze cel puţin un transport rutier internaţional de marfă.

În termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizaţiei, operatorii de transport rutier internaţional de marfă sunt obligaţi să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizaţiile de transport utilizate.

La eliberarea autorizaţiei, operatorul de transport rutier internaţional de marfă trebuie să facă dovada achitării, în contul Ministerului Transporturilor a taxelor aferente autorizaţiilor pentru transportul rutier internaţional de mărfuri.

Autorizaţia de transport internaţional contra cost de persoane prin servicii regulateTransportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între România şi

celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport rutier, pe baza autorizaţiei de transport internaţional însoţită de graficele de circulaţie.

Autorizaţia de transport internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate reprezintă documentul de transport pe baza căruia se poate efectua transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin serviciile regulate.

Autorizaţia de transport internaţional dă dreptul operatorului de transport rutier titular să efectueze transport rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate direct sau prin intermediul

78


operatorilor de transport rutier subcontractanţi ori prin asociere cu alţi operatori de transport rutier, pe teritoriul României, pe teritoriul statului/statelor tranzitate şi pe teritoriul statului în care se află situat celălalt capăt al traseului.

Autorizaţia de transport internaţional se eliberează pe numele operatorului de transport rutier cu înscrierea, după caz, a operatorilor de transport rutier subcontractanţi sau a operatorilor de transport rutier asociaţi şi este însoţită pe toată durata efectuării transportului de graficul de circulaţie la efectuarea serviciului respectiv.

Pentru vehiculele utilizate pentru derularea serviciului regulat respectiv se eliberează un număr de copii conforme ale autorizaţiei de transport internațional care să permită efectuarea, în condiţii optime, a serviciului, potrivit graficului de circulaţie aprobat.

În cazul operatorilor de transport rutier asociați, în vederea efectuării transportului rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autorizaţia este acordată operatorului de transport rutier care conduce operaţiunea, urmând ca celorlalţi operatori de transport rutier din cadrul asociaţiei să le fie distribuite un număr de copii conforme ale autorizaţiei, corespunzător numărului autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.

În cazul operatorilor de transport rutier subcontractanţi, în vederea efectuării transportului rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autorizaţia şi copiile conforme ale acesteia sunt acordate operatorului de transport rutier care conduce operaţiunea, urmând ca acesta sa distribuie operatorilor de transport rutier subcontractanţi un număr de copii conforme corespunzător numărului autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.

Perioada maximă de valabilitate a autorizaţiilor de transport internaţional este de 5 ani.

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între România şi un stat din afara Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport rutier pe baza autorizaţiei de transport internaţional emisă de statul capăt de traseu sau de statul de tranzitare, în cazul în care traseul serviciului respectiv necesită tranzitarea unui stat din afara Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale încheiate între România şi statul capăt de traseu precum şi între România şi statul/statele din afara Uniunii Europene tranzitate de serviciul respectiv.

Pentru traseul serviciului regulat respectiv situat pe teritoriul României, Direcția Generală Reglementări în Transporturi va elibera:

Æ operatorului de transport rutier străin, partener al operatorului de transport rutier român, autorizaţia de transport internaţional;

Æ operatorului de transport rutier român, pentru traseul situat pe teritoriul României, care reprezintă documentul de transport.

În cazul acestui tip de autorizaţie, utilizarea acesteia de către o asociaţie a operatorilor de transport rutier se face numai în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale încheiate de România cu statul din afara Uniunii Europene pe teritoriul căruia se găseşte capătul de traseu sau a statelor din afara Uniunii Europene tranzitate de traseul serviciului regulat respectiv.

Perioada maximă de valabilitate a autorizaţiilor de transport internaţional este de 5 ani.

În vederea constatării îndeplinirii condiţiilor de autorizare şi de efectuare a transportului rutier internaţional contra cost de persoane, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, acordurile şi convenţiile internaţionale încheiate de România cu state din afara Uniunii Europene, pentru eliberarea autorizaţiei de transport internaţional, operatorul de transport rutier va depune sau va transmite prin poştă, cu confirmare de primire, la Direcţia Generală Reglementări în Transporturi, dosarul cu documentele solicitate.

Capitolul 3

79

În cazul in care serviciul se efectuează printr-un subcontractant/asociat, cererea trebuie să fie însoţită de copia licenţei comunitare a subcontractantului precum şi de copii conforme ale acesteia.

Direcţia Generală Reglementări în Transporturi poate solicita şi alte documente relevante pentru analiza cererii de autorizare.

Traseul şi graficul de circulaţie propuse, cu indicarea punctelor de îmbarcare/debarcare a persoanelor; schiţa traseului, cu indicarea punctelor de trecere a frontierelor; schema de conducere a conducătorilor auto și grila cu tarifele practicate trebuie să se prezente şi în formatul electronic solicitat de Direcţia Generala Reglementări în Transporturi.

În termen de maxim 4 luni de la data depunerii dosarului, Direcţia Generala Reglementări în Transporturi va transmite solicitantului decizia privitoare la cererea respectivă.

Direcţia Generala Reglementări în Transporturi va respinge cererea de autorizare depusă în vederea efectuării transportului rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între România şi un stat din afara Uniunii Europene în condiţiile neîndeplinirii condiţiilor de autorizare prevăzute de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Cererile de reînnoire a autorizaţiilor de transport internaţional sau de modificare a condiţiilor de efectuare a transportului prin serviciul regulat care face obiectul Regulamentului (CE) 1073/2009, vor conţine propunerile de modificare şi/sau perioada de valabilitate şi vor fi soluţionate conform prevederilor respectivului Regulament.

Cererile de reînnoire a autorizaţiilor de transport internaţional sau de modificare a condiţiilor de efectuare a transportului prin serviciul regulat care fac obiectul unor acorduri şi convenţii internaţionale încheiate de România cu state din afara Uniunii Europene, vor conţine propunerile de modificare şi/sau perioada de valabilitate şi vor fi soluţionate conform prevederilor respectivelor acorduri şi convenţii.

Autorizaţiile de transport internaţional modificate vor fi eliberate operatorilor de transport rutier români sub rezerva returnării vechilor autorizaţii în termen de 10 zile de la primirea noilor autorizaţii de transport internaţional.

Graficul de circulaţie aferent unui traseu în trafic internaţional poate să prevadă mai multe puncte de îmbarcare/debarcare pe teritoriul României, dintre care unele sunt ramificaţii ale traseului respectiv, menţionate corespunzător în graficul de circulaţie. Transportul de persoane pe aceste ramificaţii se consideră ca fiind o continuare a transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional. Aceste ramificaţii ale traseului se execută cu vehicule care deţin la bord autorizaţia de transport internaţional.

Autorizaţiile de transport internaţional utilizate de operatorii de transport rutier pe teritoriul României sunt valabile numai în original.

Autorizaţia de transport internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale în trafic internaţional

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale între România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează pe baza contractului încheiat între organizatorul serviciului şi operatorul de transport rutier, acesta reprezentând documentul de control.

La bordul autobuzului, pe toată durata transportului, se va afla contractul respectiv sau o copie conformă a acestuia.

În cazul în care serviciul regulat special de transport persoane contra cost nu se efectuează pe baza contractului, acest serviciu se va efectua numai pe baza autorizaţiei de transport internaţional.

80


Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale între România şi un stat din afara Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport rutier pe baza autorizaţiilor de transport internaţional emise de statele capăt de traseu şi de statul de tranzitare, în cazul in care traseul serviciului respectiv necesită tranzitarea unui stat din afara Uniunii Europene.

Pentru serviciul respectiv, Direcția Generală Reglementari în Transporturi va solicita autorităţilor competente din statul în care se găseşte celălalt capăt de traseu precum şi autorităţilor competente ale statelor tranzitate, dacă este cazul, acordarea autorizării convenite pentru derularea acestor servicii.

În cazul în care serviciul respectiv se efectuează cu tranzitarea unui stat membru al Uniunii Europene, tranzitul respectiv se efectuează pe baza documentului de control.

În vederea constatării îndeplinirii condiţiilor de autorizare şi efectuare a transportului rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale între România şi un stat din afara Uniunii Europene, pentru eliberarea autorizaţiei de transport internaţional, operatorul de transport rutier va depune sau va transmite prin poştă, cu confirmare de primire, la Direcţia Generală Reglementări în Transporturi cererea de autorizare împreună cu documentele solicitate.

Traseul şi graficul de circulaţie propuse, cu indicarea punctelor de îmbarcare/debarcare a persoanelor; schiţa traseului, cu indicarea punctelor de trecere a frontierelor; schema de conducere care să permită controlul respectării perioadelor de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto se vor prezenta şi în formatul electronic solicitat de Direcţia Generală Reglementări în Transporturi.

Direcţia Generală Reglementări în Transporturi va transmite solicitări în vederea autorizării acestui serviciu, în conformitate cu prevederile Regulamentului 1073/2009 sau ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale încheiate între România şi statele din afara Uniunii Europene, după caz.

Deciziile asupra autorizării operatorilor de transport rutier români vor fi luate de autorităţile competente ale statelor de autorizare, în termenele prevăzute în Regulamentul 1073/2009 sau în acordurile şi convenţiile internaţionale încheiate între România şi celelalte state, după caz.

După obţinerea autorizaţiilor de transport internaţional de la statul din afara Uniunii Europene unde este situat celălalt capăt de traseu, precum şi a autorizaţiilor de la statele tranzitate, Direcţia Generală Reglementări în Transporturi va elibera aceste autorizaţii operatorului de transport rutier român.

Concomitent cu autorizaţiile de transport internaţional, Direcţia Generala Reglementări în Transporturi va elibera operatorului de transport rutier român şi autorizaţia de transport internaţional pentru traseul serviciului regulat special respectiv situat pe teritoriul României.

Autorizaţia de transport internaţional de persoane prin servicii regulate speciale se eliberează pe o perioadă de maximum 5 ani.

Autorizaţia este nominală, nu este transmisibilă şi va fi însoţită pe toată durata efectuării traseului de graficul de circulaţie al acesteia în original.

Cererile de reînnoire a autorizaţiilor de transport internaţional sau de modificare a condiţiilor de efectuare a transportului prin serviciul care face obiectul autorizaţiei vor conţine propunerile de modificare şi/sau perioada de valabilitate şi vor fi soluţionate cu acceptul autorităţilor competente care au emis respectivele autorizaţii de transport internaţional.

Autorizaţiile de transport internaţional modificate se eliberează operatorilor de transport rutier români sub rezerva returnării vechilor autorizaţii în termen de 10 zile de la primirea noilor autorizaţii de transport internaţional.

Capitolul 3

81

Autorizaţia de transport internaţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale în trafic internaţional

Pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, operatorul de transport rutier român are obligaţia de a deţine la bordul vehiculului, pe toată durata transportului, copia conformă a licenţei comunitare, precum şi documentul de transport - documentul de control prevăzut pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale efectuate pe teritoriul Uniunii Europene, documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale liberalizate efectuate între România şi state din afara Uniunii Europene sau care tranzitează state din afara Uniunii Europene, autorizaţia pentru serviciul ocazional neliberalizat sau documentul de control prevăzut de acordurile şi convenţiile internaţionale pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, în cazul statelor nesemnatare ale Acordului INTERBUS.

Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. afişează pe pagina proprie de internet lista ţărilor semnatare ale Acordului INTERBUS.

Documentele de control se eliberează de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., la cerere, după prezentarea documentului de plată a tarifului de eliberare.

Autorizaţiile pentru serviciile ocazionale neliberalizate pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale pe teritoriul statelor semnatare ale Acordului INTERBUS cât şi pe teritoriul statelor unde s-au convenit astfel de autorizaţii, în conformitate cu prevederile acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, se eliberează de către Direcţia Generală Reglementări în Transporturi.

În situaţia în care operatorul de transport rutier va efectua excursii locale în cadrul unui serviciu internaţional ocazional de transport persoane, acesta va completa corespunzător documentul de control.

Autorizaţia de transport internaţional având România ca ţară de tranzit sau destinaţie, necesare efectuării unui transport de persoane prin servicii ocazionale pentru operatorii de transport rutier străini având sediul în statele din afara Uniunii Europene, se acordă în condiţiile şi în termenele prevăzute de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, de către Direcţia Generală Reglementări în Transporturi.

Autorizaţia de transport internaţional trebuie să se afle la bordul autobuzului pe toată durata efectuării transportului, fiind valabilă numai în original.


Documente necesare pentru obținerea autorizaţiei de transport internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate:

Æ cerere de eliberare;

Æ traseul şi graficul de circulaţie propuse, cu indicarea punctelor de îmbarcare/debarcare a persoanelor;

Æ schiţa traseului, cu indicarea punctelor de trecere a frontierelor;

Æ schema de conducere care să permită controlul respectării perioadelor de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto;

Æ contractul privind efectuarea în comun a serviciului regulat internaţional încheiat cu partenerul străin stabilit în statul din afara Uniunii Europene unde se află celălalt capăt al traseului,

82


conform acordurilor şi convenţiilor internaţionale încheiate de România cu statul respectiv; contractul se va prezenta în limba română şi în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului partenerului străin;

Æ grila cu tarifele practicate;

Æ copia licenței comunitare;

Æ copii conforme ale licenței comunitare corespunzătoare numărului de autobuze necesar pentru efectuarea serviciului regulat.

Documente necesare pentru obținerea autorizaţiei de transport internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale în trafic internaţional:

Æ ererea de eliberare;

Æ traseul şi graficul de circulaţie propuse, cu indicarea punctelor de îmbarcare/debarcare a persoanelor;

Æ schiţa traseului, cu indicarea punctelor de trecere a frontierelor;

Æ schema de conducere care să permită controlul respectării perioadelor de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto;

Æ contractul;

Æ copia licenței comunitare;

Æ copii conforme ale licenţei comunitare corespunzătoare numărului de autobuze necesar pentru efectuarea serviciului regulat special.

6. Taxe oficiale

Pentru eliberarea certificatului digital necesar înregistrării în SIAE, condiție premergătoare obținerii autorizațiilor pentru transportul rutier internaţional de mărfuri, este necesară plata unui tarif de 420.000 lei.

Pentru eliberarea autorizaţiei pentru transportul rutier internaţional de mărfuri, taxa este de 67000 de lei /autorizație.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei multiple pentru transportul rutier internaţional de mărfuri (CEMT) este de 3.300.000 lei.

Capitolul 3

83

3.12 Obținerea dreptului de ședere


Inspectoratul General pentru Imigrări este structura de specialitate a administrației publice centrale care are atribuții in domeniile migrației, azilului, al integrării străinilor si a legislației relevante in aceste domenii.


Emiterea sau prelungirea dreptului de ședere al persoanelor străine.

3. baza legală

Æ OUG nr. 194/2002, privind regimul străinilor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele care nu au cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene;

Æ OUG 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională Directiva 38/2004/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor de familie ai acestora în cadrul teritoriului Statelor Membre, aprobată prin Legea 260/2005;

Æ HG nr. 1864/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene şi pentru stabilirea formei şi conţinutului documentelor care se eliberează cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene şi membrilor lor de familie;

Æ HG nr. 898/2011 privind stabilirea formei şi conţinutului permiselor de şedere, ale documentelor de călătorie, precum şi ale altor documente care se eliberează străinilor;

Æ OUG 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative.


Cetăţeni non UE

Obţinerea vizei de lungă şedere

Viza de lungă şedere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:

Æ desfăşurarea de activităţi economice - străinilor care urmează să desfăşoare activităţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale, în condiţiile legii privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice;

84


Æ desfăşurarea de activităţi profesionale - străinilor care au dreptul de a exercita în mod individual profesii pe teritoriul României în baza unor legi speciale;

Æ desfăşurarea de activităţi comerciale - străinilor care sunt sau urmează să devină acţionari sau asociaţi cu atribuţii de conducere şi administrare a unor societăţi comerciale din România;

Æ angajare în muncă - străinilor care urmează să intre în România în vederea încadrării în muncă. Viza acordată în acest scop se va elibera şi sportivilor care urmează să evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe din România, în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile;

Æ detaşare - străinilor calificaţi, angajaţi ai unei persoane juridice străine, care pot să desfăşoare activităţi pe teritoriul României, în următoarele situaţii: sunt detaşaţi pe teritoriul României în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România, sunt detaşaţi la o unitate situată pe teritoriul României sau la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi situate pe teritoriul României.

șederea în România pentru activități comercialeViza de lungă şedereViza de lungă şedere se obţine după depunerea:

Æ avizului Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine - DPIIS (valabil 6 luni de la data emiterii);â

Æ certificatului de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică;

Æ asigurare medicala valabilă pe toata perioada vizei;

Æ dovada asigurării condiţiilor de cazare.

Taxa de viză este de 120 Euro și trebuie achitată în statul în care se face solicitarea.

Toate aceste documente se depun la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.

Viza de lungă şedere primeşte aprobarea Centrului National de Vize numai după obţinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări. Acesta emite avizul în cel mult 30 de zile de la primirea solicitării, cu posibilitatea de prelungire a termenului cu 15 zile.

Viza de lunga şedere se acordă pentru o perioada de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii.

Permisul de şedereDupă intrarea in Romania trebuie obţinut un permis de şedere. Acesta atestă dreptul de şedere

în Romania şi se poate obţine de la formaţiunile teritoriale ale IGI din judeţul de reşedinţă. Pentru obţinerea permisului de şedere se depun personal (pentru preluarea imaginii) o serie de documente, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de şedere acordat de viză.

Permisul de şedere se reînnoieşte cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea celui anterior.

Cererea de acordare sau prelungire a dreptului de şedere este soluţionată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. In cazul în care sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Capitolul 3

85

Dreptul de şedere temporară pentru activităţi comerciale se prelungeşte succesiv pentru perioade de 1 an. In cazul străinilor care fac dovada ca au efectuat investiţii de minimum 500.000 de euro sau că au creat peste 50 de locuri de munca cu normă întreagă, dreptul de şedere se prelungeşte pentru 3 ani.

In cazul investiţiilor de cel puţin 150.000 euro sau dacă au fost create cel puţin 25 locuri de muncă, dovada mijloacelor de întreţinere se poate face si cu alte documente legale.

Pentru investiţii de cel puţin 200.000 euro sau daca au fost create cel puţin 50 de locuri de munca nu este necesară dovada mijloacelor de întreţinere.

Cuantumul investiţiei și numărul locurilor de muncă se calculează în funcţie de cota de participare a asociatului sau acţionarului la societatea comercială.

șederea în România pentru activități profesionale

Viza de lungă şedere se obţine prin depunerea următoarelor documente:

Æ dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiei respective;

Æ dovada faptului ca în tara de origine practicaţi o profesie similara cu cea pe care intenţionaţi sa o desfăşuraţi în Romania;

Æ dovada asigurării medicale pe perioada valabilităţii vizei;

Æ certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.

Taxa de viza este de 120 Euro și se achită în statul în care se face solicitarea.

Ca și procedură internă, viza de lungă şedere primeşte aprobarea Centrului Național de Vize, numai după obţinerea avizului IGI. Acesta emite avizul în cel mult 30 de zile de la primirea solicitării.

Viza de lungă şedere se acordă pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii.

Permisul de şederePentru obţinerea permisului de şedere se depun personal documentele de mai jos, cu cel puţin

30 de zile înainte de expirarea dreptului de şedere acordat de viza.

Pentru prelungirea dreptului de şedere (obţinerea permisului de şedere) pentru activităţi profesionale trebuie să se depună următoarele documente:

Æ cerere;

Æ documentul de trecere a frontierei (paşaportul, titlul de călătorie, etc.) original și copie;

Æ dovada faptului ca exercitaţi în mod efectiv activitatea profesională, copie și original;

Æ dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 250 euro lunar pentru întreaga valabilitate a permisului de şedere;

Æ dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit (original și copie);

Æ dovada asigurării sociale de sănătate;

Æ adeverinţa medicală;

Æ taxe.

Permisul de şedere se reînnoieşte cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea celui anterior.

86


Cererea de acordare sau prelungire a dreptului de şedere va fi soluţionată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazurile in care sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Șederea în România pentru muncă

Angajatorul va obţine autorizaţia de muncă de la formaţiunile teritoriale ale IGI din judeţul în care are sediul social.

La eliberarea autorizaţiei de muncă, angajatorul va plăti:

Æ autorizaţiile de muncă pentru lucrător permanent, detaşat, transfrontalier, stagiar, nominal, sportiv, angajatorul va achita echivalentul în lei a 200 euro;

Æ autorizaţiile pentru lucrător permanent-studii si sezonier, angajatorul va achita echivalentul în lei a 50 euro;

Æ chitanţa se va prezenta în original, cu semnătura şi ștampila unităţii de trezorerie.

Tipuri de autorizaţii:

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii permanenţi

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii detaşaţi

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii sezonieri

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii stagiari

Æ autorizaţia de muncă pentru sportivi

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii transfrontalieri

Æ autorizaţia de muncă nominala

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii înalt calificaţi

Termene pentru eliberarea autorizaţiei de muncă este de 30 de zile de la data înregistrării cererii. În cazurile in care sunt necesare verificări suplimentare, termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Valabilitatea autorizaţiilor de muncă este de cel mult un an, cu excepţia acelora pentru lucrători sezonieri și a autorizaţiilor de muncă nominale.

După obţinerea autorizaţiei de muncă, angajatorul trebuie sa trimită documentul angajatului, care va obţine viza de lungă şedere pentru angajare de la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.

Viza de lungă şedereDocumente necesare:

Æ copia autorizaţiei de muncă, eliberata de IGI sau, după caz, documente prin care să se facă dovada că solicitantul se încadrează în categoriile de cetăţeni străini care pot fi încadraţi fără autorizaţie de muncă;

Æ dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim brut garantat în plată pentru întreaga perioada înscrisă în viză;

Æ certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridica, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu sau de reşedinţă;

Æ asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.

Capitolul 3

87

Taxa de viză este de 120 Euro si se achită în statul în care se face solicitarea.

Se poate solicita viză de lungă şedere pentru angajare în termen de 60 de zile de la eliberarea autorizaţiei, în caz contrar aceasta pierzându-şi valabilitatea. Perioada de valabilitate a autorizaţiei se referă doar la obţinerea vizei de lunga şedere, obţinerea permisului de şedere nefiind condiţionată de aceasta.

Ca și procedură interna, viza de lungă şedere pentru angajare primeşte aprobarea Centrului Național de Vize, fără a mai fi necesar și avizul IGI. Pentru categoriile care desfăşoară activităţi lucrative fără autorizaţie de munca, viza se acordă cu avizul IGI.

Viza de lunga şedere se acordă pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii.

Permisul de şedereSe depun documentele personal la formaţiunile teritoriale ale IGI de pe raza judeţeană, cu cel

puţin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de şedere acordat de viză. Documentele cerute pentru obținerea permisului sunt:

Æ cerere;

Æ documentul de trecere a frontierei (paşaportul, titlul de călătorie, etc.) în original și copie;

Æ dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, în original și copie;

Æ autorizaţia de muncă;

Æ contractual individual de muncă;

Æ salariul înscris;

Æ actul medical de atestare a stării de sănătate, din care să rezulte ca sunteţi apt pentru a fi încadrat în muncă (certificat eliberat de cabinete de stat sau particulare, de Medicina Muncii)

Æ copia actului de identitate sau, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care sa ateste exercitarea unei activităţi ori profesii independente, in cazul in care angajatorul este o persoană fizică;


Æ taxe.

Permisul de şedere se reînnoieşte cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea celui anterior. O dată cu acesta se prelungeşte şi autorizaţia de muncă. Pentru prelungirea ulterioară a dreptului de şedere (obţinerea unui nou permis de şedere) trebuie depuse următoarele documente:

Æ cerere;

Æ documentul de trecere a frontierei (paşaportul, titlul de călătorie, etc.) în original și copie;

Æ dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, în original și copie;

Æ contractul individual de muncă;

Æ salariul înscris;

Æ certificatul de atestare fiscală;

Æ copia actului de identitate sau, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care să ateste exercitarea unei activităţi ori profesii independente, în cazul în care angajatorul este o persoana fizică;


Æ actul medical de atestare a stării de sănătate;

Æ taxe.

88


Cererea de acordare sau prelungire a dreptului de şedere pentru angajare va fi soluţionată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazul în care sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Dreptul de şedere temporară pentru angajare se prelungeşte succesiv, iar perioada pentru care se acordă este de cel mult 1 an.

Cetăţeni UE, sEE

Pentru obţinerea certificatului de înregistrare se depun următoarele documente, în funcţie de scop:

Angajare in muncă Æ cerere tip;

Æ carte de identitate /paşaport (original şi copie);

Æ contract de munca (original şi copie) sau adeverinţa eliberată de angajator (original);

Æ „print screen” din registrul general de evidență a salariaţilor, la secţiunea unde se regăsesc datele referitoare la contractul de muncă, ștampilat şi semnat de către angajator pentru confirmarea veridicităţii documentului prezentat;

Æ taxe.

detaşaţi Æ cerere tip;

Æ carte de identitate sau paşaport (original si copie);

Æ contractul de detaşare, adresa de detaşare traduse şi legalizate în condiţiile legii şi adresa din partea filialei / societăţii din Romania prin care să confirme faptul că este detaşat pe perioada stipulata in contractul de detaşare;

Æ taxe.

Activităţi Comerciale Æ cerere tip;


Æ certificatul constatator eliberat de către ONRC, prin care se poate face dovada că desfăşoară activităţi comerciale în condiţiile legii – are calitatea de administrator;

Æ taxe.

Activităţi economice Æ cerere tip;


Æ dovada faptului că solicitantul poate exercita activitatea economică în condiţiile stabilite de OUG nr.44/2008 cu modificările şi completările ulterioare - Certificat constatator eliberat de O.N.R.C. (original şi copie);

Æ taxe.

Activităţi profesionale Æ cerere tip;


Capitolul 3

89

Æ dovada faptului că solicitantul poate exercita activitatea profesionala – autorizaţie sau aviz (original si copie) eliberat conform legii speciale.


Cetăţeni non UEPrima prelungire a dreptului de şedere (obţinerea primului permis de şedere)

1. cerere2. documentul de trecere a frontierei (paşaport, titlu de călătorie, etc.) Original şi copie3. certificat constatator4. avizul Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine - DPIIS5. certificat de înmatriculare a societăţii comerciale Original şi copie6. acte constitutive ale societăţii comerciale Original şi copie7. hotărâre judecătorească de înfiinţare Original şi copie8. dovada mijloacelor de întreţinere9. dovada deţinerii legale a spaţiului pentru sediul social Original şi copie10. dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit Original şi copie11. dovada asigurării sociale12. adeverința medicală13. declaraţie14. taxe

Prelungiri ulterioare ale dreptului de şedere (obţinerea unui nou permis de şedere) 1. cerere2. documentul de trecere a frontierei (paşaport, titlu de călătorie, etc.) Original şi copie3. certificat constatator4. avizul Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine - DPIIS din care să rezulte că activitatea societăţii comerciale s-a desfăşurat în conformitate cu planul de afaceri5. înscrierile de mențiuni6. certificat cuprinzând principalii indicatori economico-financiari7. adeverinţa eliberata de inspectoratul teritorial de munca competent, din care sa rezulte numărul persoanelor angajate cu norma întreagă de muncă, în condiţiile legii8. dovada mijloacelor de întreţinere9. dovada deţinerii legale a spaţiului pentru sediul social Original şi copie10. dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit Original şi copie11. dovada asigurării sociale12. adeverinţa medicală13. taxe

Angajare în muncă1. documentul de trecere a frontierei original/copie2. solicitare scrisă din partea angajatorului3. permisul de muncă valabil original/copie4. contractul individual de muncă original/copie5. dovada mijloacelor de întreţinere6. dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit7. dovada asigurărilor sociale8. adeverinţă medicală9. taxe

90


6. Taxe oficiale

Pentru prelungirea dreptului de şedere, străinii vor achita echivalentul a 120 euro (în plus vor achita contravaloarea permisului de şedere –în valoare de 260 lei.


Cererea de acordare sau prelungire a dreptului de şedere va fi soluţionată in termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. In cazul in care sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Având în vedere interesul naţional de atragere a investiţiilor străine în România şi relaxarea mediului de afaceri, la nivelul IGI a fost luată decizia ca, începând cu data de 27.01.2012, avizul în vederea aprobării vizelor de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale să fie emis în termen de până la 10 zile de la data primirii solicitării Ministerului Afacerilor Externe.

3.13 Eliberarea autorizației de muncă


Inspectoratul General pentru Imigrări este structura de specialitate a administrației publice centrale care are atribuții în domeniile migrației, azilului, al integrării străinilor și a legislației relevante în aceste domenii.

Procedura a fost preluată de la Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, în urma desfiinţării acestuia.


Scopul procedurii este de a prezenta modul în care se realizează încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României.

Procedura se aplică persoanelor care nu au cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al UE sau a SEE ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene.

Autorizaţia de muncă se eliberează în vederea admiterii pe teritoriul României şi pentru prelungirea dreptului de şedere pe perioade de cel mult un an.

Autorizaţia de muncă se eliberează şi străinilor care:

Æ provin din state cu care România are încheiate acorduri, convenţii sau înţelegeri de desfiinţare a vizelor pentru trecerea frontierei în acest scop sau pentru care România a renunţat unilateral la obligativitatea vizelor;

Æ beneficiază de drept de şedere temporară pentru reîntregirea familiei, acordat în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor în România;

Æ beneficiază de drept de şedere temporară în scop de studii şi solicită încadrarea în muncă în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, cu program de maximum 4 ore pe zi;

Æ sunt detaşaţi pe teritoriul României.

Capitolul 3

91

Autorizaţia de muncă nu se acordă străinilor care în ultimii 2 ani au avut un drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale şi nu au respectat planul de afaceri.

3. baza legală

Ordonanţă de urgenţă nr. 56/2007 din 20/06/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României.

Ordonanţă de urgenţă nr. 55/2007 din 20/06/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative.


Persoanele care nu au cetățenia română sau cetățenia unui alt stat membru al UE ori al SEE se pot angaja în Romania, cu autorizație de muncă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Æ Locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni romani, ai statelor membre UE/SEE sau de rezidenți permanenți pe teritoriul României;

Æ Sunt îndeplinite condițiile speciale de pregătire profesionala, experiența în activitate și autorizare;

Æ Fac dovada faptului ca sunt apte din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă;

Æ Nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfășoară sau urmează să o desfășoare pe teritoriul României;

Æ Se încadrează in contingentul anual aprobat prin Hotărâre de Guvern;

Æ Angajatorul are achitate la zi obligațiile către bugetul de stat;

Æ Angajatorul desfășoară efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă;

Æ Angajatorul să nu fi fost sancționat anterior pentru munca nedeclarată sau angajare ilegală.

Nu trebuie îndeplinite prevederile primului punct de mai sus dacă persoana se încadrează in următoarele categorii:

Æ deține funcția de administrator intr-o societate comerciala cu participare străină și este singura persoana numita in aceasta funcție;

Æ este sportiv profesionist și are dovezi ca a desfășurat o activitate similară în altă țară;

Æ solicită o autorizație de muncă nominală;

Æ solicită o autorizație de munca pentru lucrători transfrontalieri;

Æ este posesorul unui drept de ședere în scop de studii.

Străinii pot primi următoarele tipuri de autorizații de muncă:

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii permanenţi - dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate;

92


Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii detaşaţi - dă dreptul titularului să presteze muncă, pentru o perioadă de maximum un an la un interval de minimum 5 ani, în baza deciziei de detaşare de la un angajator persoană juridică străină la un angajator persoană juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate. În temeiul prevederilor acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor internaţionale la care România este parte, perioada pentru care lucrătorul detaşat desfăşoară activitatea pe teritoriul României poate fi prelungită în condiţiile şi situaţiile prevăzute în mod expres de acestea;

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii sezonieri dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe teritoriul României pentru o perioadă de cel mult 6 luni într-un interval de 12 luni, neputând fi prelungit în vederea ocupării unui loc de muncă de altă natură;

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii stagiari - dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe teritoriul României pentru efectuarea unui stagiu în vederea obţinerii unei calificări profesionale;

Æ autorizaţia de muncă pentru sportivi - dă dreptul sportivilor profesionişti să fie încadraţi în muncă la un singur angajator român, al cărui obiect principal de activitate îl constituie desfăşurarea de activităţi sportive, pe o perioadă de cel mult 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi intervale de până la 12 luni;

Æ autorizaţia de muncă nominală - dă dreptul titularului să presteze activităţi sezoniere, dacă acesta a desfăşurat anterior activităţi în baza unei autorizaţii de muncă pentru lucrătorii sezonieri, la acelaşi angajator de pe teritoriul României, şi care a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României la expirarea duratei contractului individual de muncă anterior, potrivit condiţiilor impuse prin lege;

Æ autorizaţia de muncă pentru lucrătorii transfrontalieri - dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă pe baza contractului individual de muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi intervale de până la 12 luni, la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate.

Autorizaţia de muncă este valabilă pe toată perioada contractului individual de muncă, cu normă întreagă, vizat de inspectoratul teritorial de muncă, în situaţia continuării raporturilor de muncă în aceeaşi funcţie şi la acelaşi angajator, cu excepţia autorizaţiei de muncă pentru lucrători detaşaţi, care este valabilă un an de la data eliberării.

Pentru străinii care beneficiază de drept de şedere temporară în scop de studii, în cazul menţinerii raporturilor de muncă cu acelaşi angajator, prelungirea autorizaţiei de muncă se va realiza cu prezentarea următoarelor documente:

Æ contractul individual de muncă din care să reiasă continuarea raporturilor de muncă cu angajatorul pentru care li s-a emis autorizaţia de muncă, vizat de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi are sediul angajatorul, sau acordul scris al părţilor cu privire la prelungirea valabilităţii contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată;

Æ certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul de stat, sau dovada că angajatorul persoană fizică dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin.

Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberată autorizaţia de muncă, încadrarea în muncă la alt angajator se poate face numai dacă se obţine o nouă autorizaţie de muncă, cu excepţia autorizațiilor pentru lucrătorii detașați, stagiari și

Capitolul 3

93

autorizației de muncă nominale. Cererea pentru eliberarea unei noi autorizaţii de muncă se depune la formaţiunea competentă teritorial a IGI, în termen de 60 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă.

În cazul neacordării autorizaţiei de muncă, IGI, prin formaţiunile sale teritoriale, are obligaţia de a comunica în scris angajatorului motivele care au stat la baza acestei decizii.

Străinului posesor al unei autorizaţii de muncă obţinute pe perioada studiilor din România, după finalizarea acestora, i se eliberează, la cererea angajatorului, o nouă autorizaţie de muncă, fără a fi necesară transmiterea documentelor și fără achitarea taxei, cu condiţia încheierii unui contract de muncă cu normă întreagă, în specialitatea studiilor absolvite.

În situaţia în care angajatorul eliberează o altă funcţie, pentru care este selectat un angajat propriu, este necesară obţinerea unei noi autorizaţii de muncă, în condiţiile legii.

Documentaţia necesară obţinerii autorizaţiei de muncă poate fi depusă de orice persoană care are calitatea de reprezentant al angajatorului, în condiţiile legii.

Angajatorul are obligaţia să înregistreze contractul individual de muncă încheiat în baza autorizaţiei de muncă la inspectoratul teritorial de muncă, în termenul prevăzut de lege.

Angajatorul are obligaţia să înregistreze acordul scris al părţilor cu privire la prelungirea valabilităţii contractului individual de muncă pe durată determinată, încheiat cu un străin, la inspectoratul teritorial de muncă competent, cu prezentarea permisului de şedere în scop de muncă valabil sau a autorizaţiei de muncă valabile, în termen de 20 de zile de la eliberarea documentelor care atestă prelungirea autorizaţiei de muncă.

Angajatorul la care s-a dispus detaşarea transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul o comunicare privind detaşarea salariaţilor străini pentru al căror acces pe piaţa muncii din România este necesară autorizaţia de muncă, cu cel puţin 5 zile anterioare începerii activităţii acestora pe teritoriul României, dar nu mai târziu de prima zi de activitate. Orice modificare a elementelor prevăzute în comunicare se transmite inspectoratului teritorial de muncă în termen de 5 zile de la data producerii acesteia.

Numărul de autorizaţii de muncă ce pot fi eliberate străinilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Autorizaţia de muncă se păstrează de către angajat. Pentru a face dovada legalităţii încadrării în muncă a străinului, angajatorul trebuie să deţină o copie legalizată a autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, după caz.

În cazul străinilor care pot fi încadraţi în muncă sau, după caz, pot presta muncă la persoane fizice ori juridice din România, fără autorizaţie de muncă, angajatorul trebuie să păstreze, cel puţin pe durata perioadei de angajare, o copie a permisului de şedere sau a documentului de călătorie din care să rezulte.

Angajatorul care are încadrat în muncă un străin căruia nu îi este necesară autorizaţia de muncă are obligaţia de a comunica IGI copia contractului individual de muncă, copia actului de detaşare, precum şi a înscrisurilor care atestă apartenenţa la una dintre categoriile exceptate. Angajatorul are obligaţia de a comunica IGI, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul căruia nu îi este necesară autorizaţia de muncă ori, după caz, încetarea detaşării acestuia.

La cererea autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, IGI, cu avizul Ministerului Muncii, eliberează autorizaţia de muncă fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în cadrul procedurii străinilor care au o implicare directă şi necesară în cadrul unor proiecte desfăşurate în România, care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a ţării şi determină un efect pozitiv de antrenare în economie.

94


Informațiile se găsesc și pe site-ul IGI în care sunt prezentate lista de documente necesare pentru fiecare tip de autorizație și modele ale cererilor pentru obținerea autorizațiilor de muncă.


În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, trebuie să depună la IGI o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente:

Æ certificatul de înmatriculare de la ONRC, în copie şi în original;

Æ certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că nu s-au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic sau, după caz, de asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea stării de faliment;

Æ scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are deschis contul;

Æ certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat, la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;

Æ adeverinţa eliberată de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant comunicat de angajator potrivit dispoziţiilor legale, cu cel mult 60 de zile anterioare depunerii cererii;

Æ fişa postului, organigrama cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante;

Æ dovada publicării anunţului pentru ocuparea postului vacant într-un cotidian de largă circulaţie;

Æ copia procesului-verbal întocmit în urma selecţiei realizate pentru ocuparea posturilor vacante;

Æ curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are cunoştinţe minime de limba română;

Æ cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine sau reşedinţă;

Æ atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de învăţământ acreditate în România;

Æ atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al UE a calificării profesionale necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă;

Æ copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate;

Æ copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia permisului de şedere în România;

Æ două fotografii tip 3/4 ale străinului.

Capitolul 3

95

În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul persoană fizică trebuie să depună la IGI o cerere motivată, însoţită de următoarele documente:


Æ adeverinţa eliberată de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant comunicat de angajator potrivit dispoziţiilor legale, cu cel mult 60 de zile anterioare depunerii cererii;

Æ fişa postului, organigrama cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante;

Æ dovada publicării anunţului pentru ocuparea postului vacant într-un cotidian de largă circulaţie;








Æ două fotografii tip 3/4 ale străinului;

Æ copia actului de identitate şi, după caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care atestă exercitarea unei activităţi ori profesii independente;

Æ dovada că dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin;

Æ cazierul judiciar al persoanei fizice angajatoare.

Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii detaşaţi, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, trebuie să depună o cerere motivată, însoţită de următoarele documente:



Æ certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat, la sfârşitul

96


trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;







Æ copia documentului valabil de trecere a frontierei;

Æ copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din ţara de origine, tradus şi legalizat;

Æ copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;

Æ după caz, copia contractului comercial de prestări de servicii, înregistrat la organul fiscal competent teritorial.

În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii sezonieri, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, trebuie să depună la IGI o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente:








Capitolul 3

97


Æ copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcţia sau în meseria pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, tradus şi legalizat în condiţiile legii;

Æ copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în condiţiile legii.

Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii sezonieri, angajatorul persoană fizică trebuie să depună la IGI o cerere motivată, însoţită de următoarele documente:






Æ copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcţia sau în meseria pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, tradus şi legalizat în condiţiile legii;

Æ copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în condiţiile legii;


Æ dovezi că dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin;


În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii stagiari, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, trebuie să depună la IGI o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente:





Æ adeverinţa eliberată de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are

98


sediul angajatorul, cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant comunicat de angajator potrivit dispoziţiilor legale, cu cel mult 60 de zile anterioare depunerii cererii;






În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă nominală, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, trebuie să depună la IGI o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente:







Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă nominale, angajatorul persoană fizică trebuie să depună la IGI o cerere motivată, însoţită de următoarele documente:




Capitolul 3

99



Æ dovezi că dispune de venituri suficiente pentru plata salariului angajatului străin;


În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrători transfrontalieri, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, trebuie să depună la IGI o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente:













Pentru obţinerea autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii înalt calificaţi, angajatorul, persoană juridică din România, va depune o cerere motivată însoţită de următoarele documente:


Æ certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că nu s-au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti

100


definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic sau, după caz, de asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea stării de faliment;






Æ copia contractului de muncă valabil sau a unei oferte ferme de angajare pe un loc de muncă înalt calificat, de cel puţin un an, care trebuie să prevadă că salariul lunar ori anual este de cel puţin 4 ori salariul mediu brut pe economie;

Æ atestatul de recunoaştere a studiilor, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diplomă de studii, eliberată de instituţii de învăţământ acreditate în România, care face dovada obţinerii unei calificări din învăţământul postliceal sau superior necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, atât în cazul profesiilor reglementate, cât şi în cazul profesiilor nereglementate;

Æ atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al UE, ca urmare a unei experienţe profesionale cu un nivel de cunoştinţe comparabil cu calificările din învăţământul postliceal sau superior, a calificării profesionale superioare necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, numai în cazul profesiilor reglementate.

6. Taxe oficiale

La eliberarea autorizaţiei de muncă, angajatorul trebuie să plătească echivalentul în lei a 200 euro, raportat la cursul oficial al BNR la data efectuării plăţii. Totodată, se va achita taxa consulară de cerere - 3 lei şi taxa de timbru extrajudiciar - 4 lei.


IGI soluționează cererea pentru eliberarea autorizației de muncă în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. In cazurile în care sunt necesare verificări suplimentare, termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Cererea de eliberare a autorizaţiei de muncă formulată de posesorul Cărţii albastre a UE obţinută într-un alt stat membru se soluţionează în termen de 15 zile de la data primirii.

Capitolul 3

101

3.14 Inspecția privind prevenirea și stingerea incendiilor


Instituția care gestionează procedura este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – IGSU, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.


Scopul procedurii este de a prezenta modul în care instituția cu rol de reglementare se asigură de respectarea legii şi a celorlalte reglementări privind identificarea, evaluarea, controlul şi diminuarea riscurilor de incendiu.

3. baza legală

Æ Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;

Æ Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Æ HG nr. 1490 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă;

Æ HG nr.678/1998, modificată prin HGR nr.786/2002 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor - abrogat de Hotărâre nr. 537/2007 la data de 11 august 2007;

Æ Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul M.I. nr.775/1998 - abrogat de Ordin nr. 163/2007 la data de 28 aprilie 2007;

Æ Norme specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, elaborate pe domenii de activitate de ministere şi alte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, respectiv de organele administraţiei publice locale;

Æ Ordinul M.I. nr.791/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor - abrogat de Ordin nr. 1312/2006 la data de 28 iunie 2006;

Æ HG nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase;

Æ HG nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor;

Æ HG nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu;

Æ OMAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor;

Æ Ordin MDRL nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

Æ Ordin MAI nr. 3/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă;

102


Æ Ordinul MAI nr. 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate;

Æ Ordinul Inspectorului General al IGSU nr. 1112-IG din 15.08.2005 privind aprobarea Procedurii generale de control privind apărarea împotriva incendiilor PG-IP-001;

Æ Ordinul IGSU nr. 1115-IG din 29.08.2005 privind aprobarea Instrucţiunilor specifice de completare a documentelor de control încheiate în domeniul apărării împotriva incendiilor IS-IP-001.


Administratorul sau conducătorul companiei are o serie de obligații legate prevenirea și stingerea incendiilor:

Æ să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;

Æ să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor;

Æ să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective;

Æ să permită executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel efectuarea acestora;

Æ să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;

Æ să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;

Æ să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă;

Æ să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;

Æ să asigure constituirea, cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat, precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;

Æ să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în orice moment;

Capitolul 3

103

Æ să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta;

Æ să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;

Æ să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;

Æ să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;

Æ să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselor respective;

Æ să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie;

Æ să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform legii;

Æ să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.

Domeniile specifice activității de prevenire sunt:

Æ verificarea respectării actelor normative si reglementarilor privind apărarea împotriva incendiilor și protecția civila la proiectarea, executarea, exploatarea si post-utilizarea construcțiilor, instalațiilor si amenajărilor;

Æ verificarea organizării activității privind depistarea pericolelor potențiale generatoare de riscuri pe timpul exploatării construcțiilor, instalațiilor si amenajărilor;

Æ verificarea concepției de apărare împotriva incendiilor și de protecție civila în scopul menținerii riscurilor în limite acceptabile, stabilindu-se, după caz, masuri în condițiile legii;

Æ controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore, în care sunt implicate substanțe periculoase;

Æ coordonarea si controlul realizării pregătirii si instruirii specifice a populației si salariaților, a modului de asimilare de către aceștia a regulilor și masurilor specifice, precum si a comportamentului pe timpul manifestării unei situații de urgență;

Æ înștiințarea autorităților responsabile în managementul riscului despre existență, dimensiunea și consecințele riscului identificat în domeniul respectiv;

Æ îndrumarea, controlul si coordonarea serviciilor publice voluntare si serviciilor private pentru situații de urgenta;

Æ informarea și educarea preventivă a populației;

Æ soluționarea petițiilor și sesizărilor în domeniul specific.

104



Activitate documente solicitate şi legislaţie aplicabilă formulare eliberate

Avizare

documentații tehnice de proiectare si execuție a obiectivelor de investiții, a modernizărilor si a schimbărilor de destinație; - norme, reguli si masuri de apărare împotriva incendiilor si de protecție civila, elaborate de ministere si celelalte organe publice centrale; - prevederile legale în domeniul securității la incendiu; - reguli si dispoziții de apărare împotriva incendiilor si de protecție civila pentru domeniului public si privat al județului.

Aviz

Control

organizarea aparerii împotriva incendiilor si stadiului soluționării neregulilor constatate în controlul anterior si înscrise în documentul de control sau respectarea condițiilor de securitate de incendiu stabilite în documentațiile tehnice si pe timpul execuției investițiilor.

Proces-verbal de control Nota de control

activitățile care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase

Raport de inspecție

soluționarea sesizărilor si reclamațiilor privind respectarea normelor de prevenire si stingere a incendiilor

Adresa de răspuns

Constatarea și sancționarea încălcărilor la prevederile legale

- stabilirea și sancționarea contravențiilor la prevederile legale si la normele de apărare împotriva incendiilor.Retragerea avizelor/autorizațiilor de prevenire si stingere a incendiilor; - stabilirea restricțiilor sau interzicerea unor operațiuni sau lucrări; - dispunerea si stării unor activități sau a lucrărilor de construcții; - oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor.

Proces-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor

6. Taxe oficiale pentru obţinerea avizelor

Nu se percep taxe pentru emiterea avizelor şi/sau a autorizaţiilor de securitate la incendiu şi de protecţie civilă.

Capitolul 3

105

3.15 înscrierea titlului de proprietate în cartea funciară


Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) este instituţia publică care are ca atribuţii înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifică sau se sting, la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate.


Cadastrul şi cartea funciară formează un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al ţării. Scopul acestuia sistem este de determinare a informaţiilor tehnice, economice şi juridice referitoare la imobile, asigurarea publicităţii drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară și furnizarea de date instituţiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare şi pieţei imobiliare.

Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale.

Cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor şi înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele.

3. baza legală

Æ Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

Æ Ordin nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate şi a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, cu modificările şi completările ulterioare.


Pentru înscrierea sau radierea în sau din Cartea Funciară solicitanții trebuie să depună o cerere la Biroul de Carte Funciară, împreună cu toate documentele prevăzute de lege, primind un număr de înregistrare.

Înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea.

Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în România, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.

106


Drepturile reale înscrise în baza unor acte juridice în care părţile au stipulat rezilierea sau rezoluţiunea în baza unor pacte comisorii se radiază în baza unei declaraţii în formă autentică a părţilor, a unei încheieri întocmite în formă autentică prin care notarul public constată îndeplinirea pactului comisoriu sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru şi publicitate imobiliară. În cazul hotărârii judecătoreşti, se va prezenta o copie legalizată, cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă.

Cererile de înscriere se vor înregistra de îndată în registrul de intrare, cu menţionarea datei şi a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor.

Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se va transmite la biroul teritorial în circumscripţia căruia este situat imobilul.

Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.

Înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute de mandatarul general al celui îndrituit sau de oricare dintre titularii aceluiaşi drept.

Creditorul a cărui creanţă certă şi exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească, ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a autorităţii administrative, va putea cere instanţei, în numele şi în folosul debitorului său, înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini.

Debitorul care a plătit valabil creanţa ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară poate cere radierea ipotecii, dacă înfăţişează înscrisul original al cesiunii şi chitanţa doveditoare a plăţii.

În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii limitative:

Æ este încheiat cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege;

Æ identifică corect numele sau denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;

Æ individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;

Æ este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcţie în România;

Æ este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepţia cazului în care se face menţiune despre acestea în cuprinsul actului;

Æ este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară.

În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentaţii cadastrale întocmite şi recepţionate conform prevederilor prezentei legi.

Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă ce poartă menţiunea “conform cu originalul” se comunică de îndată, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului, în vederea efectuării înscrierilor dispuse privitoare la drepturile reale tabulare, actele şi faptele

Capitolul 3

107

juridice, precum şi la oricare raporturi juridice supuse publicităţii, referitoare la imobilele înscrise în cartea funciară.

Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată.

Notarul public care a întocmit un act prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar este obligat să ceară, din oficiu, înscrierea în cartea funciară. În acest scop, va trimite cererea de înscriere a actului respectiv, în ziua întocmirii lui sau cel mai târziu în următoarea zi lucrătoare, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentaţie cadastrală. La autentificarea actelor notariale prin care se transmite, se modifică sau se constituie un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare, care este valabil timp de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, sau, după caz, un certificat de sarcini. La autentificarea actelor notariale prin care se stinge un drept real imobiliar, precum şi în cadrul procedurii succesorale, pentru imobilele înscrise în cartea funciară se va solicita extras de carte funciară pentru informare.

În baza extrasului de carte funciară pentru autentificare, notarul public poate efectua toate operaţiunile notariale necesare întocmirii actului în vederea căruia acesta a fost solicitat.


Cererea de înscriere în cartea funciară va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. În cazul hotărârii judecătoreşti, se va prezenta o copie legalizată, cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă.

Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizaţiei de construire şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorităţii locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcţia, precum şi a unei documentaţii cadastrale.

În cazul construcţiilor realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, înscrierea se face în baza: autorizaţiei de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului, prin care se atestă informaţiile referitoare la construcţie şi deţinătorul acesteia, conform evidenţelor fiscale sau, după caz, celor din registrul agricol, eliberat de primarul unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcţie precum și a documentaţiei cadastrale.

Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se poate înscrie în cartea funciară şi pe stadii de execuţie, în baza următoarelor documente:

Æ certificatului de atestare a stadiului realizării construcţiei, eliberat de primarul unităţii administrativ-teritoriale;

Æ procesului-verbal de constatare privind stadiul realizării construcţiei;

Æ documentaţiei cadastrale.

Ipoteca se poate înscrie numai asupra unui imobil în întregul său sau asupra cotei-părţi aparţinând unui coproprietar. Dacă ipoteca s-a constituit asupra unei părţi din construcţie, ea va fi înscrisă atât asupra acesteia cât şi asupra cotei corespunzătoare din părţile comune indivize.

108


Ipoteca constituită asupra unui bun viitor se poate intabula în condiţiile legii privind creditul ipotecar pentru investiţiile imobiliare, dacă în prealabil a fost notată existenţa autorizaţiei de construire şi notarea procesului-verbal de recepţie parţială.

6. Taxe oficiale

Taxele percepute de ANCPI sunt în conformitate cu Ordinul nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate şi a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei – Anexa 1.

7.Termen de prelucrare a cererii

Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.

Împotriva încheierii registratorului-şef, cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.

Capitolul 3

109

3.16 declarația de plată a asigurărilor sociale


Autoritatea care gestionează declarația de plată a asigurărilor sociale este Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, chiar dacă instituția care administrează sistemul de pensii este Casa Națională de Pensii Publice.


Îndeplinirea obligaţiei de declarare şi de plată a sumelor către bugetul asigurărilor sociale de stat.

3. baza legală

Æ Hotărâre nr. 1397/2010 privind modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a “Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”;

Æ Lege nr. 263/2010 din 16/12/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

Æ Hotărâre nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 118/2012 privind aprobarea Statutului Casei Naţionale de Pensii Publice.


Persoanele juridice care au calitatea de angajator sau entităţi asimilate angajatorului au obligaţia depunerii declaraţiilor “Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”, precum şi “Anexa angajator” şi “Anexa asigurat” prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin intermediul portalului e-România.

Depunerea declaraţiei trebuie făcută lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, la organul fiscal în a cărui evidenţă contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii.

Declaraţia se depune în format electronic sub forma unui fişier PDF, prin mijloace electronice, pe portalul e-România.

Pentru depunerea declaraţiei, plătitorul trebuie să deţină un certificat calificat.

Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate se completează/validează cu ajutorul programelor de asistenţă. Acestea sunt puse la dispoziţia contribuabililor gratuit de unităţile fiscale subordonate sau poate fi descărcat de pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

110



Æ Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate;

Æ Anexa angajator;

Æ Anexa asigurat.

3.17 Inspecția muncii


Inspecția Muncii exercită atribuții de control în domeniul relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă și controlează aplicarea unitară a dispozițiilor legale în aria sa de competență.


Realizarea controalelor efectuate de Inspecția Muncii – cea referitoare la relațiile de muncă și cea referitoare la securitatea și sănătatea în muncă.

3. baza legală

Pentru relațiile de muncă

Æ Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicat în 18/05/2011;

Æ HG 500/2011 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor;

Æ Ordinul MMFPS nr.1918/2011 Ordin nr. 1918/2011 pentru aprobarea procedurii şi actelor pe care angajatorii sunt obligaţi să le prezinte la inspectoratul teritorial de muncă pentru obţinerea parolei, precum şi a procedurii privind transmiterea registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic;

Æ OUG 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, modificată şi completată prin Legea 25/2004 şi a Normelor Metodologice de aplicare a OUG 96/2003;

Æ Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.182/1999, ratificată prin Legea nr.203/2000 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor;

Æ Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;

Æ Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Pentru securitatea și sănătatea în muncă

Æ Legea 319/2006 Legea securității si sănătății in muncă M.O. nr. 646 - 26.07.2006;

Æ HG 1425/2006, cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006;

Æ HG 355/2007 cu modificările ulterioare, privind supravegherea sănătății lucrătorilor;

Capitolul 3

111

Æ Legea nr. 360 din 2 septembrie 2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase;

Æ Legea nr. 126 din 1995 privind regimul materiilor explosive cu modificările și completările aduse de Legea 464 din 2001Monitorul Oficial nr. 298/28.12.1995;

Æ Ordonanța nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar;

Æ Ordonanța de urgență nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă;

Æ Legea 608 din 2001 republicata privind evaluarea conformității produselor;

Æ Hotărâre nr. 246 din 7 martie 2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite;

Æ Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale;

Æ Norme Tehnice din 30 mai 2002 privind deținerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea si folosirea materiilor explozive utilizate in orice alte operațiuni specifice in activitățile deținătorilor, precum și autorizarea artificierilor și a pirotehniștilor;

Æ Legea nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea in registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice;

Æ Hotărârea de guvern nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securității utilizatorilor de echipamente electrice de joasa tensiune;

Æ Hotărâre nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerințelor esențiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecție și a condițiilor pentru introducerea lor pe piață;

Æ Hotărâre nr. 1029 din 3 septembrie 2008 privind condițiile introducerii pe piața a mașinilor;

Æ Hotărâre nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condițiilor pentru introducerea pe piața a echipamentelor si sistemelor protectoare utilizării in atmosfere potențial explozive;

Æ Hotărâre nr.207 din 17 martie 2005 privind stabilirea cerințelor esențiale de securitate ale explozivilor de uz civil și a condițiilor pentru introducerea lor pe piața;

Æ Hotărâre nr. 1.146 din 30 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în munca de către lucrători a echipamentelor de munca;

Æ Hotărâre nr. 1.007 din 2 august 2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate referitoare la asistența medicală la bordul navelor;

Æ Hotărâre nr. 1.876 din 22 decembrie 2005 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații;

Æ Hotărâre nr. 1.218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerințelor minime de securitate și sănătate în munca pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici;

Æ Hotărâre nr. 1.136 din 30 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice;

Æ Hotărâre nr. 1.135 din 30 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în munca la bordul navelor de pescuit;

112


Æ Hotărâre nr. 1.093 din 16 august 2006 privind stabilirea cerințelor minime de securitate și sănătate pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;

Æ Hotărâre nr. 1.092 din 16 august 2006 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici în muncă;

Æ Hotărâre nr. 1.091 din 16 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă;

Æ Hotărâre nr. 1.058 din 9 august 2006 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității si protecția sănătății lucrătorilor care pot fi expuși unui potențial risc datorat atmosferelor explozive;

Æ Hotărâre nr. 1.051 din 9 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuala a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecțiuni dorsolombare;

Æ Hotărâre nr. 1.050 din 9 august 2006 privind cerințele minime pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor din industria extractiva de foraj;

Æ Hotărâre nr. 1.049 din 9 august 2006 privind cerințele minime pentru asigurarea securității si sănătății lucrătorilor din industria extractiva de suprafață sau subteran;

Æ Hotărâre nr. 1.048 din 9 august 2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă;

Æ Hotărâre nr. 1.028 din 9 august 2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare;

Æ Hotărâre nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă;

Æ Hotărâre nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;

Æ Hotărâre nr. 300 din 2 martie 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile;

Æ HG nr. 600/2007 privind protecția tinerilor la locul de muncă;

Æ OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă;

Æ OUG 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă.


Încadrarea în muncă a unei persoane se realizează prin încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Angajatorul are obligaţia de a înfiinţa şi transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidenţă a salariaţilor şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Angajatorii care au înfiinţat sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, cărora le-au delegat competenţa încadrării personalului prin încheierea de contracte individuale de muncă, pot delega acestora şi competenţa înfiinţării registrului.

Capitolul 3

113

Au obligaţia de a înfiinţa şi transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale altor state în România, respectiv, după caz, institutele culturale şi reprezentanţele comerciale şi economice ale altor state în România, pentru personalul angajat local care are cetăţenia română sau reşedinţa permanentă în România.

Angajatorii pot contracta serviciul de completare şi transmitere a registrului prin încheierea de contracte de prestări servicii cu prestatori înregistraţi la inspectoratele teritoriale de muncă.

Registrul se întocmeşte în formă electronică. La angajarea fiecărui salariat, se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariatul în cauză: elementele de identificare a tuturor salariaţilor: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetăţenia şi ţara de provenienţă - Uniunea Europeană, non-UE, Spaţiul Economic European; data angajării; perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea; funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România sau altor acte normative; tipul contractului individual de muncă; durata normală a timpului de muncă şi repartizarea acestuia; salariul de bază lunar brut şi sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă. În registru se include perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale se înregistrează în registru în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării.

Încetarea contractului individual de muncă se înregistrează în registru la data încetării acestuia/la data luării la cunoştinţă a evenimentului ce a determinat, în condiţiile legii, încetarea contractului individual de muncă. Pentru salariaţii detaşaţi, angajatorul de bază completează perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea, anterior începerii detaşării.

Orice modificare a elementelor de identificare ale salariaţilor, perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea, funcţie/ocupaţie, tipul contractului individual de muncă, durata normală a timpului de muncă şi repartizarea acestuia, salariului de bază lunar brut şi sporurilor se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare. Excepţie fac situaţiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoştinţă de conţinutul acestora.

Registrul se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în format electronic prin completarea on-line a bazei de date existente pe portalul Inspecţiei Muncii; prin e-mail, pe bază de semnătură electronică sau prin depunerea la sediul inspectoratului teritorial de muncă în format electronic, însoţit de o adresă de înaintare.

Angajatorii sau, prestatorii de servicii au obligaţia de a completa şi transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au angajatorii sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către primul salariat.

Registrul se păstrează în formă electronică la sediul angajatorului şi, după caz, la sediul sucursalei, agenţiei, reprezentanţei sau al altor asemenea unităţi fără personalitate juridică, care au delegată competenţa înfiinţării registrului.

Angajatorul are obligaţia de a întocmi un dosar personal pentru fiecare dintre salariaţi, de a-l păstra în bune condiţii la sediu, precum şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

Dosarul personal al salariatului cuprinde cel puţin următoarele documente: actele necesare angajării, contractul individual de muncă, actele adiţionale şi celelalte acte referitoare la modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, acte de studii/certificate de calificare, precum şi orice alte documente care certifică legalitatea şi corectitudinea completării în registru.

114


Registrul electronic şi dosarele personale ale fiecărui salariat se vor păstra în condiţii care să asigure securitatea datelor, precum şi păstrarea lor îndelungată şi corespunzătoare.

Controale legate de relațiile de muncă

În cadrul controalelor de fond se urmărește verificarea modului în care angajatorii aplică prevederile legislației muncii și a clauzelor contractelor colective de munca, precum și realizarea unei analize de ansamblu a activității în domeniul relațiilor de muncă și al evidenței muncii, în vederea eliminării deficiențelor constatate și conștientizării angajatorului pentru respectarea legislației muncii. În cadrul acestor controale, principalele documente verificate sunt Registrul unic de control, actele constitutive ale societăţii, certificatul de înregistrare la ORC fişele de aptitudini care atestă faptul că persoana în cauză este aptă pentru prestarea acelei muncii; contractele individuale de muncă, informarea scrisă a salariatului cu privire la modificarea elementelor din contractul individual de muncă, care impun încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă de muncă; actele privind încheierea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, actele ce atestă efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în cazul aplicării sancţiunilor disciplinare (cu excepţia avertismentului) evidenţa orelor prestate de fiecare salariat (foile colective de prezenţă, fişe de pontaj), statele de plată a salariilor; registrul general de evidenţă al salariaţilor în format electronic, structura de personal a societăţii/ organigrama; programarea individuală și colectivă a concediilor de odihnă, dosarele de personal, regulamentul intern contractul colectiv de muncă, după caz dovada iniţierii de către angajator a negocierii colective, raportul de evaluare a riscurilor pentru sănătatea şi securitatea în muncă a femeilor gravide, lăuze sau care alăptează şi a repercusiunilor asupra sarcinii ori alăptării, informarea privind protecţia maternităţii la locul de muncă întocmită de angajator.

În cadrul controalelor tematice se acoperă un număr limitat de domenii din cele reglementate de legislația muncii și se desfășoară într-o perioadă scurtă de timp; aceste tipuri de controale oferă o imagine parțială a modului de organizare și desfășurare a activității angajatorului, concludenta însă asupra problemei care constituie tema controlului.

In domeniul securității și sănătății în muncă, Inspecția Muncii realizează inspecții de sistem, prin control tematic propriu-zis, prin impunerea de măsuri cu direcție specială, prin sondaj sau tip campanie.

În situația în care se realizează controale cu caracter operativ și/sau controale cu caracter inopinat, schema actului de control se realizează ad-hoc, în funcție de obiectivele controlului și cuprinde în mod obligatoriu următoarele: prezentarea la conducerea entității controlate si/sau la persoana cu rangul cel mai înalt în ierarhia entității controlate prezentata în unitate, căreia i se aduc la cunoștință scopul și obiectivele controlului, concluziile controlului propriu-zis.

În situația în care se realizează controale tematice, în funcție de obiectivele controlului, de metoda de control selectată, de numărul de entități cuprinse în control, de numărul de angajați, de specificul, localizarea și complexitatea formei de organizare a acestora, în etapa de planificare a controlului se dimensionează corespunzător etapele ulterioare, atât in ceea ce privește perioada de timp, cât și resursele umane și logistică alocată.

Capitolul 3

115

5. Altele

A fost abrogată HG nr. 161/2006 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor.

De asemenea, nu mai este necesară menţinerea obligaţiilor angajatorilor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, republicată, referitoare la înregistrarea contractelor individuale de muncă la inspectoratele teritoriale de muncă.

3.18 declarația de plată a asigurărilor de sănătate


Autoritatea care gestionează declarația de plată a asigurărilor sociale este Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, chiar dacă instituția care administrează sistemul de asigurări de sănătate este Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Colectarea contribuţiilor persoanelor juridice care au calitatea de angajator se face de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), în contul unic deschis pe seama CNAS.


Procedura prezintă modul în care persoanele juridice informează că și-au îndeplinit obligaţiile de plată ale lor și ale angajaților către bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

3. baza legală

Æ Hotărâre nr. 1397/2010 privind modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a “Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”;

Æ Ordin nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.


Colectarea contribuţiilor persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în contul unic deschis pe seama CNAS, cu respectarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Angajatorii au obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze lunar în contul deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în a căror rază sunt luaţi în evidenţă ca plătitori de impozite şi taxe, contribuţia datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, raportat la fondul de salarii realizat.

116


Angajatorii sunt obligați să calculeze și să vireze Casei de Asigurări de Sănătate şi cota de contribuție pentru concedii și indemnizații în cota de 0,75%, aplicată la fondul de salarii realizat, cu respectarea prevederilor legislației financiar-fiscale in materie. Ei au obligația să anunțe lunar casei de asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru plata contribuției.

Cuantumul contribuției bănești lunare a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% și se aplică la venitul brut realizat. Contribuția pentru asigurările sociale de sănătate se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul pe venit, după caz, stabilit potrivit legii, și se varsă la casa județeană de asigurări de sănătate.

Angajatorii au obligația să rețină și să vireze casei de asigurări de sănătate teritoriale contribuția pentru sănătate datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă. Ei au obligația să anunțe casei de asigurări de sănătate orice schimbare care are loc in nivelul veniturilor. Angajatorii au obligația plății contribuției pentru asigurările sociale de sănătate de 7%, raportat la fondul de salarii.

Angajatorii trebuie să vireze contribuțiile pentru asigurările de sănătate în contul deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în a căror rază sunt luaţi în evidenţă ca plătitori de impozite şi taxe, contribuţia datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, raportat la fondul de salarii realizat.

Angajatorii sunt obligați să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați Declarațiile nominale privind obligațiile ce le revin față de fondul național unic de asigurări de sănătate și dovada plății contribuțiilor.


Æ Declarațiile nominale privind obligațiile ce le revin față de fondul național unic de asigurări de sănătate;

Æ Dovada plății contribuțiilor.

6. Taxe oficiale

Nu se percep taxe oficiale pentru declararea şi plata contribuţiei la fondul de asigurări de sănătate.

7. Altele

Angajatorii care au obligația plății contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente, pentru întârzierea achitării impozitelor.

Nerespectarea prevederilor legale referitoare la plata contribuției duce la diminuarea pachetului de servicii de baza. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuției.

De asemenea, CNAS, prin organismele sale, are dreptul de a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului asigurărilor sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere.

Capitolul 3

117

3.19 Inspecția sanitară


Direcţia de Sănătate Publică şi Controlul Sănătăţii Publice este autoritatea publică competentă să exercite controlul oficial în domeniile specifice şi autoritatea naţională competentă în domeniul securităţii sanitare a produselor de origine umană pentru utilizare terapeutică.

Inspecția se realizează prin intermediul structurilor de control ale direcțiilor de sănătate publică teritorială și ale Municipiului București.

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătăţii, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local. Prin serviciile de supraveghere medicală, acestea coordonează, organizează, evaluează şi participă la realizarea programelor naţionale de sănătate ce se derulează în teritoriul arondat şi exercită atribuţii specifice de control în sănătatea publică, în domeniile de competenţă, prin personalul împuternicit de Ministerul Sănătăţii.


Scopul procedurii este de a prezenta modul în care se realizează inspecțiile vizând sănătatea publică. Conform legislaţiei în vigoare, autorizarea sanitară reprezintă procesul de analiză şi investigaţie sanitară care condiţionează, din punct de vedere tehnic şi juridic, punerea în funcţiune şi desfăşurarea activităţii în obiective de interes public de conformarea la normele de igienă şi de sănătate publică. Autorizarea sanitară este urmată de verificări ulterioare, care confirmă sau infirmă conformitatea unui obiectiv sau unei activităţi cu reglementările legale privind normele de igienă şi sănătate publică specifice domeniului.

3. baza legală

Æ Legea 95/14 aprilie 2006 privind reforma in domeniul sănătății;

Æ Ordin nr. 1078 din 27 iulie 2010 privind aprobarea regulamentului de organizare si funcționare si a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publice județene si a municipiului București;

Æ Hotărârea Guvernului României 144/2010 privind organizarea si funcționarea Ministerului Sănătății;

Æ Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei;

Æ Hotărârea Guvernului nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice.

118



Procedurile de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate sunt următoarele:

a) autorizarea sanitară a funcţionării în baza declaraţiei pe propria răspundere;

b) autorizarea sanitară a funcţionării în baza referatului de evaluare;

c) certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică;

d) asistenţă de specialitate de sănătate publică, la cererea persoanelor fizice şi juridice;

e) viza anuală.

Astfel, autorizarea sanitară are loc în baza declaraţiei pe propria răspundere referitoare la respectarea reglementărilor legale incidente domeniului. Instituţia competentă înregistrează această declaraţie şi eliberează autorizaţia sanitară de funcţionare iar, în maxim 30 de zile lucrătoare, are loc verificarea conformitatea cu normele de igienă şi sănătate publică. Autorizarea în baza declaraţiei pe proprie răspundere se aplică pentru persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţile cuprinse în anexa 2 a ordinului nr. 1030/2009. Pentru autorizarea sanitară în baza declaraţiei pe propria răspundere nu se percep tarife.

Autorizarea sanitară a funcţionării în baza referatului de evaluare are loc în mod obligatoriu pentru activităţile menţionate în art. 9 al ordinului 1030/2009, punctul 2, literele a-l, pentru unele dintre acestea (activităţi de asistenţă medicală, stomatologică etc.) fiind necesară viza anuală a autorizaţiei. Tarifele de autorizare sanitară în baza referatului de evaluare sunt prevăzute în anexa 1 a ordinului amintit şi se situează la nivelul a 300 de lei, la care se adaugă taxă de urgenţă (50 lei), dacă eliberarea autorizaţiei este solicitată în regim de urgenţă.

Ulterior activităţii de autorizare sanitară de funcţionare, au loc verificări ale conformităţii unui obiectiv sau unei activităţi cu reglementările legale privind normele de igienă şi sănătate publică specifice domeniului. Furnizorii de servicii medicale din sectorul public şi privat, precum şi toate unităţile supuse inspecţiei sanitare, conform legislaţiei în vigoare din domeniul sănătăţii publice, au obligaţia de a permite accesul persoanelor împuternicite din cadrul structurilor de control ale direcțiilor de sănătate publică teritorială și ale Municipiului București în vederea efectuării controlului.

Pentru exercitarea activităţii de control în sănătatea publică, personalul împuternicit are drept de acces în orice tip de unităţi, la documente, informaţii și de recoltare a produselor care pot constitui un risc pentru sănătatea publică. In cazul în care constată neregularități, personalul care desfășoară activitățile de control poate sancţiona operatorii economici conform legislaţiei din domeniu.

În situaţii de risc pentru sănătatea publică, personalul împuternicit poate interzice punerea în consum, poate decide retragerea produselor, suspendarea temporară sau definitivă a activităţilor, retragerea sau anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare, a avizului sanitar, a notificărilor pentru activităţi şi produse şi poate dispune orice alte măsuri pe care situaţia le impune.

În situaţii de risc epidemiologic, personalul împuternicit poate dispune măsuri speciale pentru bolnavii, suspecţii şi cei ce au contactat boli transmisibile sau purtătorii de germeni patogeni, precum şi alte măsuri de limitare a circulaţiei persoanelor.

Concluziile activităţilor de control, abaterile de la normele legale, recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se consemnează în procese-verbale

Capitolul 3

119

de constatare a condiţiilor igienico-sanitare, rapoarte de inspecţie şi procese-verbale de constatare a contravenţiilor, dacă este cazul.

Refuzul de a permite accesul personalului împuternicit în vederea efectuării controlului sau de a accepta efectuarea controlului ori de a pune la dispoziţia acestui personal documentele şi informaţiile necesare realizării atribuţiilor de control se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

În cazul eliberării autorizaţiei sanitare de funcţionare în baza declaraţiei pe proprie răspundere, dacă în cadrul verificărilor se constată neconformităţi, în funcţie de gravitatea acestora şi, implicit, riscul pentru starea de sănătate, se acordă un termen de remediere de maximum 30 de zile şi se comunică acest lucru solicitantului. După expirarea termenului acordat pentru conformare se efectuează re-controlul şi orice neconformitate se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

În cazul eliberării autorizaţiei sanitare de funcţionare în baza referatului de evaluare, dacă la efectuarea verificărilor se constată neconformităţi, pentru obiectivele aflate în funcţiune, în urma evaluării riscului pentru sănătate, se acordă un termen de remediere de maximum 30 de zile, care este notificat solicitantului. Dacă la reevaluarea obiectivului se constată că nu au fost remediate neconformităţile semnalate, se respinge autorizarea sanitară, procesul putându-se relua după remedierea neconformităţilor.

3.20 Conectarea la reţeaua de electricitate


Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este autoritatea administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric şi funcţional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale.

ANRE are în sarcină elaborarea regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, prin care se stabilesc etapele necesare pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al utilizatorilor la reţelele electrice de interes public pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.


Procedura stabilește etapele necesare pentru racordarea instalațiilor utilizatorilor la rețelele electrice de interes public pentru transportul și distribuția energiei electrice.

Ea se aplică raporturilor dintre operatorii de rețea și:

Æ utilizatorii care solicită racordarea la rețeaua electrica a unui loc de consum și / sau de producere nou;

Æ utilizatorii care solicită modificarea instalației prin care se racordează la rețea un loc de consum si/ sau de producere;

Æ utilizatorii la ale căror locuri de consum și/ sau de producere se modifică elementele tehnice energetice sau administrative caracteristice acestora.

120


3. baza legală

Æ Ordin 59/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public;

Æ Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.


Operatorul de transport și de sistem, operatorii de distribuție titulari de licență, precum și orice persoană care deține o rețea electrică de distribuție proprie amplasat pe domeniul public, sunt obligați să asigure racordarea instalațiilor utilizatorilor.

Utilizatorul este obligat să solicite racordarea la rețeaua electrică prin cererea de racordare adresată operatorului de rețea la apariția unui loc de producere nou, loc de consum nou, definitiv sau temporar sau la separarea instalațiilor unui utilizator de instalațiile altui utilizator, în vederea racordării directe a acestora la rețeaua electrica a operatorului de rețea.

Utilizatorul are obligația să solicite operatorului de rețea actualizarea avizului tehnic de racordare valabil sau actualizarea certificatului de racordare în următoarele cazuri:

Æ dezvoltarea din punct de vedere tehnic și energetic a activității utilizatorului la locul de consum și/ sau de producere, ce necesită depășirea puterii aprobate;

Æ modificarea unor elemente de natură tehnica sau administrativă ale locului de consum și/ sau de producere față de situația existentă la data emiterii avizului tehnic de racordare, respectiv a certificatului de racordare, fără depășirea puterii aprobate;

Æ modificarea instalației de racordare a unui loc de consum și/ sau de producere, fără schimbarea puterii aprobate;

Æ dezvoltarea din punct de vedere tehnic si energetic a activității unui utilizator la locul de consum prin racordarea de generatoare la instalația de utilizare și evacuare în rețeaua din amonte de punctul de delimitare a energiei electrice produse.

faza preliminară de documentare și informare a utilizatorului

Utilizatorul poate solicita printr-o cerere operatorului de rețea informații privind condițiile și posibilitățile de realizare a racordării la rețea a unui loc de consum și/ sau de producere, prezentând datele caracteristice ale acestuia. Operatorul este obligat să transmită solicitantului în scris, gratuit, în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la înregistrarea cererii scrise, informații generale privind necesitatea obținerii unui aviz de amplasament, posibilitățile de racordare la rețea, etapele procesului de racordare la rețea, durata estimată a fiecăreia dintre acestea și acțiunile pe care trebuie sa le întreprindă utilizatorul, respectiv operatorul de rețea, documentele aferente necesare, precum și tarifele în vigoare practicate de operatorul de rețea, respectiv tarifele pentru emiterea avizelor tehnice de racordare.

Capitolul 3

121

depunerea cererii de racordare sau a cererii de actualizare a avizului tehnic de racordare ori a certificatului de racordare si a documentației aferente

Cererea de racordare sau cererea de actualizare a avizului tehnic de racordare ori a certificatului de racordare se face pentru fiecare loc de consum si/ sau de producere.

Utilizatorii rețelelor electrice au obligația să adreseze cererea de racordare sau cererea de actualizare a avizului tehnic de racordare ori a certificatului de racordare înainte de a începe realizarea instalației de utilizare care urmează a fi racordata la rețeaua electrică, respectiv modificarea celei existente.

In cazul modificării unor elemente de natură administrativă, solicitarea actualizării avizului tehnic de racordare sau a certificatului de racordare se face in termen de maximum 60 de zile calendaristice de la data producerii modificării.

Cererea de racordare/ cererea de actualizare a avizului tehnic de racordare sau a certificatului de racordare poate fi transmisă direct de solicitant, prin împuternicit în numele și pe seama solicitantului, care poate fi un proiectant de specialitate sau prin furnizorul de energie electrică în numele și pe seama solicitantului, pentru locurile de consum aferente clienților casnici.

Cererea și documentația anexată acesteia se pot depune direct sau transmise prin poștă la centrele teritoriale de relații cu utilizatorii ale operatorului de rețea.

stabilirea soluției de racordare la rețeaua electrică

Soluția de racordare se stabilește de către operatorul de rețea prin fișa de soluție sau studiu de soluție, după caz. Cheltuielile legate de elaborarea fișei de soluție sunt incluse în tariful de emitere a avizului tehnic de racordare. Studiul de soluție se elaborează pe baza de contract încheiat între operatorul de rețea și utilizator, fiind plătit de solicitant, costurile pentru realizarea acestuia stabilindu-se de operatorul de rețea pe bază de deviz.

Operatorul de rețea transmite utilizatorului propunerea de contract pentru elaborarea studiului de soluție semnată, în termen de maximum 10 zile calendaristice de la data înregistrării documentației complete.

În situația în care prin studiul de soluție s-au stabilit mai multe soluții, utilizatorul trebuie să opteze pentru una dintre aceste soluții și să își exprime opțiunea în scris într-un interval de maximum două luni de la comunicarea de către operatorul de rețea a studiului de soluție avizat conform reglementarilor in vigoare. Dacă nu se primește opțiunea din partea solicitantului în acest interval de timp, se consideră ca soluțiile de racordare prevăzute în studiul de soluție și-au încetat valabilitatea, iar cererea de racordare se clasează. Ulterior emiterii avizului tehnic de racordare, o soluție de racordare este valabilă numai dacă este înscrisă în avizul tehnic de racordare.

Pentru racordarea prin linie electrica directă a unui loc de consum al unui utilizator este necesar acordul operatorului de distribuție concesionar din zona geografică în care este amplasat locul de consum respectiv. Obligația de a solicita acest acord revine utilizatorului care solicită racordarea.

Operatorul de distribuție concesionar din zona geografică in care este amplasat locul de consum respectiv poate refuza acordul numai în cazul în care acesta prezintă utilizatorului o soluție de racordare la rețeaua de interes public printr-o instalație diferită de o linie directă, în condiții tehnice și economice echivalente sau mai avantajoase pentru utilizator din punctul de vedere al costurilor racordării.

Punctul de delimitare între instalația de racordare și instalația de utilizare se stabilește la limita de proprietate, astfel încât rețelele electrice amplasate pe domeniul public să fie deținute, de regulă, de către operatorul de rețea.

122


Pentru locurile de consum temporare, punctul de delimitare se poate stabili în amonte de limita de proprietate în situația în care, după expirarea valabilității avizului tehnic de racordare, instalația prin care se realizează alimentarea locului de consum temporar se dezafectează.

În cazul în care, la cererea utilizatorului, delimitarea instalațiilor se face pe proprietatea acestuia, utilizatorul are obligația să permită exercitarea cu titlu gratuit de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și servitute pentru exploatarea instalației de racordare în folosul utilizatorului.

În cazul în care, la cererea utilizatorului, punctul de delimitare se stabilește în amonte de limita de proprietate, rețeaua electrică deținută de utilizator va fi amplasată pe proprietatea publică sau a terților și prin urmare utilizatorul este obligat să obțină in prealabil de la proprietarii terenurilor dreptul de uz și de servitute asupra proprietăților acestora, pentru executarea lucrărilor, asigurarea funcționării și pentru realizarea reviziilor, reparațiilor și intervențiilor necesare precum și să asigure operarea şi mentenanța instalațiilor electrice proprii cu personal propriu calificat și autorizat sau prin operatori economici atestați.

În situația racordării de noi utilizatori la instalația de racordare realizată pentru un prim utilizator, acesta primește o compensație bănească din partea următorilor utilizatori racordați în primii 5 ani de la punerea în funcțiune a instalației de racordare.

Elementul fizic la care se stabilește punctul de delimitare trebuie să permită realizarea separării instalațiilor care aparțin operatorului de rețea de cele ale utilizatorului.

Schimbarea punctului de delimitare se poate face prin transmiterea dreptului de proprietate asupra unor capacități energetice.

Emiterea/ actualizarea avizului tehnic de racordare

Avizul tehnic de racordare constituie oferta operatorului de rețea la cererea de racordare a solicitantului. Avizul tehnic se emite de către operatorul de rețea conform soluției de racordare.

Operatorii de distribuție, cu excepția operatorilor de distribuție concesionari, emit avizele tehnice de racordare utilizatorilor numai după obținerea de la operatorul rețelei electrice din amonte fie a certificatelor de racordare proprii actualizate, fie a avizelor tehnice de racordare proprii ce conțin condițiile tehnico-economice de racordare suplimentare.

Avizul tehnic de racordare emis de către operatorul de rețea conține condițiile tehnico – economice de racordare la rețea. Emiterea sau actualizarea avizului tehnic de racordare, inclusiv emiterea unui duplicat, se fac contra cost.

In situația emiterii unui aviz tehnic de racordare pentru racordarea la rețeaua electrică de interes public a unui loc de consum si/sau de producere nou sau pentru aprobarea unui spor de putere, care conduce la o putere aprobata totala pentru consum sau pentru evacuare mai mare de 1 MW la locul de consum si/sau de producere respectiv, operatorul de rețea solicită, prin avizul tehnic de racordare, ca utilizatorul să constituie o garanție financiară în favoarea sa, dacă sunt necesare lucrări de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării, care reprezintă un procent din valoarea tarifului de racordare.

In situația unui loc de producere, utilizatorul are obligația se constituie garanția financiara înscrisă in avizul tehnic de racordare anterior încheierii contractului de racordare, în cel mult 3 luni de la data emiterii avizului tehnic de racordare. In situația unui loc de consum, utilizatorul are obligația să constituie garanția financiara in termenul prevăzut in contractul de racordare.

Avizul tehnic de racordare este valabil până la data emiterii certificatului de racordare pentru puterea finala aprobata prin aviz.

Capitolul 3

123

încheierea contractului de racordare

După primirea ofertei de racordare, exprimată prin avizul tehnic de racordare, utilizatorul poate solicita in scris operatorului de rețea încheierea contractului de racordare. Cererea va fi in mod obligatoriu semnată de utilizator sau de împuternicitul legal al utilizatorului.

Pentru realizarea racordării, utilizatorii trebuie să achite operatorului de rețea, deținător al rețelei electrice la care se racordează, tariful de racordare stabilit. Acesta se achită ulterior încheierii contractului de racordare, la termenele prevăzute in contractul de racordare.

In situația in care terenul pe care urmează a fi amplasată instalația de racordare este proprietatea privată a unui terț, este necesar acordul sau promisiunea unilaterală a proprietarului terenului pentru încheierea cu operatorul de rețea, după perfectarea contractului de racordare si elaborarea proiectului tehnic al instalației de racordare, a unei convenții având ca obiect exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și servitute asupra terenului afectat de instalația de racordare. Documentul se poate obține de către operatorul de rețea sau de utilizator, în cazul în care operatorul de rețea îl împuternicește în acest sens.

În cazul în care, la solicitarea utilizatorului, operatorul împreună cu utilizatorul convin modificări la propunerea de contract, operatorul de rețea are obligația să transmită utilizatorului contractul de racordare semnat, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data la care a intervenit acordul reciproc asupra conținutului acestuia.

În cazul în care, pentru racordarea unui loc de producere sau de consum sunt necesare lucrări de modificare pentru îndeplinirea condițiilor de coexistență prevăzute de norme ori lucrări de deviere a instalațiilor electrice existente ale operatorului de rețea, rezultate din avizul de amplasament, acestea se realizează pe cheltuiala utilizatorului, prin încheierea cu operatorul de rețea a unui contract pentru eliberarea amplasamentului și/sau pentru realizarea condițiilor de coexistență. Lucrările se fac de către operatorul de rețea, ca titular de investiție.

Dacă lucrările de modificare ori de deviere a instalațiilor electrice de distribuție existente conduc la apariția de capacități energetice noi, costurile pentru realizarea capacităților energetice noi se achită de utilizator, urmând ca acestea sa ii fie returnate de către operatorul de distribuție printr-o modalitate convenită intre părți și prevăzută în cadrul contractului pentru eliberarea amplasamentului și/sau pentru realizarea condițiilor de coexistență încheiat intre utilizator și operatorul de distribuție.

Lucrările prevăzute se realizează anterior încheierii contractului de racordare. În cazul în care lucrările de deviere sunt condiționate sau sunt in legătură cu realizarea instalației de racordare, cele doua categorii de lucrări se corelează prin etapizări corespunzătoare prevăzute in contractul de racordare.

Pentru obținerea documentelor prevăzute mai sus, operatorul de rețea poate împuternici utilizatorul să încheie, în numele și pe seama sa, cu deținătorul dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate de instalațiile electrice, convenții/contracte privind condițiile de exercitare de către operatorul de rețea a respectivelor drepturi.

Utilizatorul suporta din surse proprii contravaloarea indemnizațiilor și despăgubirilor stabilite în convențiile încheiat.

Pentru mutarea pe noile amplasamente a instalațiilor operatorului de rețea, utilizatorul are obligația să obțină toate avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism in vederea emiterii autorizației de construire sau de desființare pentru lucrarea de deviere, pe baza documentațiilor întocmite în cadrul studiului de soluție pentru eliberarea amplasamentului.

După încheierea contractului de racordare, operatorul de rețea este obligat să proiecteze instalația de racordare; să obține autorizația de construire, să construiască și să pună in funcțiune instalația și să realizează lucrările de întărire necesare in instalațiile din amonte de punctul de racordare.

124


Contractarea si executarea lucrărilor, recepționarea si punerea in funcțiune a instalațiilor de racordare

Lucrările necesare in cazul unui loc de producere sau a unui loc de consum si de producere, in vederea evacuării in rețea a puterii aprobate pentru evacuare prin avizul tehnic de racordare, se realizează de către operatorul de rețea. Titularul avizului tehnic de racordare contribuie la suportarea costurilor de realizare a acestor lucrări, cota sa de participare fiind inclusa in tariful de racordare.

Lucrările necesare pentru racordarea unui loc de consum, se realizează de către operatorul de rețea, pe cheltuiala acestuia.

Avizul tehnic de racordare trebuie sa conțină, in cadrul tabelului cu evoluția puterii aprobate, puterea maxima care poate fi aprobată fără realizarea lucrărilor de întărire.

Informația prevăzuta trebuie sa fie comunicată utilizatorului din prima etapa a procesului de racordare, atunci când acest lucru este posibil, precum si prin studiul de soluție in situația in care, conform reglementarilor, soluția de racordare se stabilește prin studiu de soluție.

Titularul avizului tehnic de racordare poate renunța la realizarea obiectivului, amâna finalizarea acestuia, dezvolta in etape cu încadrarea in limita de putere aprobată prin avizul tehnic de racordare sau să achite costurile care revin operatorului de rețea pentru lucrările de întărire a rețelei în amonte de punctul de racordare, cu recuperarea ulterioară a acestora de la operatorul de rețea.

În situația amânării realizării obiectivului, utilizatorul si operatorul de rețea încheie contractul de racordare cu obligația operatorului de rețea de a realiza lucrările de întărire la termenul comunicat si asumat prin avizul tehnic de racordare.

Operatorul de rețea este obligat să restituie utilizatorului contravaloarea cheltuielilor efectuate de acesta achitarea costurilor care revin operatorului de rețea pentru lucrările de întărire a rețelei în amonte de punctul de racordare, modalitatea de restituire fiind convenită între părți, în contractul de racordare.

Proiectarea, obținerea autorizației de construire a instalațiilor, execuția și punerea in funcțiune a lucrărilor se realizează de operatorul de rețea in condițiile si la termenele prevăzute în contractul de racordare.

Operatorul de rețea proiectează și execută lucrările cu personal propriu sau încheie un contract de achiziție publică pentru executare de lucrări cu un operator economic atestat de autoritatea competentă, respectând procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică.

Contractul de lucrări pentru proiectarea, obținerea autorizației de construire pentru instalația de racordare în numele operatorului de rețea și/sau execuția lucrărilor se poate încheia de către operatorul de rețea și cu un anumit proiectant si/ sau constructor atestat, ales de către utilizator, însă numai în condițiile în care utilizatorul cere in scris, explicit, acest lucru operatorului de rețea, înainte de încheierea contractului de racordare.

Realizarea lucrărilor este în responsabilitatea utilizatorului si se face pe cheltuiala lui. Instalațiile rămân in patrimoniul operatorului de rețea și sunt folosite ulterior pentru racordarea altor utilizatori.

Capitolul 3

125

Punerea sub tensiune a instalației de utilizare pentru perioada de probe

După recepția punerii in funcțiune a instalației de racordare, la solicitarea utilizatorului însoțită de documentația completă, operatorul de rețea pune sub tensiune cu caracter provizoriu, pentru perioada de probe, instalațiile electrice ale utilizatorului.

Punerea sub tensiune a instalațiilor electrice ale utilizatorului este condiționată de realizarea lucrărilor de întărire pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării, conform prevederilor contractului de racordare.

Parcurgerea etapei de punere sub tensiune a instalației de utilizare pentru probe este obligatorie in cazul in care, in conformitate cu prevederile normelor tehnice aprobate de autoritatea competenta, sunt necesare probe la locul de consum si/sau de producere. In aceasta situație, operatorul de rețea trebuie să precizeze în avizul tehnic de racordare condiția de realizare a probelor si să menționeze in cadrul contractului de racordare etapa de punere sub tensiune pe perioada de probe.

In situația in care etapa de punere sub tensiune a instalației de utilizare pentru realizarea probelor nu este prevăzuta in contractul de racordare si aceasta nu se parcurge, procesul de racordare continua cu emiterea de către operatorul de rețea a certificatului de racordare.

Operatorul de rețea are obligația sa mențină sub tensiune instalațiile utilizatorului până la îndeplinirea condițiilor de punere sub tensiune finala, dar nu mai mult de 24 luni de la data primei puneri sub tensiune.

Emiterea/ actualizarea certificatului de racordare

Emiterea de către operatorul de rețea a certificatului de racordare pentru un loc de consum și/sau de producere este condiționată de respectarea datelor tehnice si îndeplinirea condițiilor prevăzute în avizul tehnic de racordare valabil pentru locul de consum și/sau de producere respectiv.

În situația unui loc de consum si/ sau de producere care se dezvoltă in etape, operatorul de rețea emite succesiv certificate de racordare, corespunzătoare etapelor de dezvoltare prevăzute în avizul tehnic de racordare valabil pentru locul de consum și/sau de producere respectiv, cu anularea certificatului de racordare emis pentru etapa de dezvoltare anterioară.

Pentru un loc de consum, operatorul de rețea are obligația sa emită și să transmită utilizatorului certificatul de racordare în termen de maximum 10 zile calendaristice de la recepția punerii în funcțiune a instalației de racordare, cu condiția depunerii de către utilizator sau împuternicitul său legal, a dosarului instalației de utilizare întocmit de executantul acesteia. Certificatul de racordare emis corespunde instalațiilor de racordare și de utilizare realizate pentru etapa respectiva de dezvoltare a locului de consum, conform prevederilor contractului de racordare.

Emiterea certificatului de racordare este condiționată de realizarea lucrărilor de întărire necesare consumului la puterea aprobată pentru etapa de dezvoltare a locului de consum pentru care se emite certificatul de racordare, conform contractului de racordare.

Pentru locurile de consum temporare nu se emit certificate de racordare. Contractul de furnizare/distribuție/transport încheiat pentru un loc de consum temporar, pe perioada determinata, are ca anexă tehnică avizul tehnic de racordare.

Pentru un loc de producere, operatorul de rețea are obligația să emită și să transmită utilizatorului certificatul de racordare în termen de maximum 10 zile calendaristice de la recepția punerii in funcțiune a instalației de racordare, cu condiția depunerii de către utilizator sau împuternicitul său legal, a dosarului instalației de utilizare întocmit de executantul acesteia, a procesului verbal de recepție a punerii în funcțiune a capacitaților de producere și a certificatului de conformitate, conform normelor

126


tehnice în vigoare; certificatul de racordare emis corespunde instalațiilor și capacităților de producere realizate pentru etapa respectiva de dezvoltare a locului de producere, conform prevederilor contractului de racordare.

Emiterea certificatului de racordare este condiționată de realizarea lucrărilor de întărire necesare în vederea evacuării puterii aprobate pentru etapa de dezvoltare a locului de producere pentru care se emite certificatul de racordare, conform prevederilor contractului de racordare.

Emiterea certificatului de racordare pentru un loc de consum și/sau de producere de către operatorul de rețea se face din oficiu, fără să fie necesar o cerere in acest sens din partea utilizatorului.

După realizarea fizică a instalației se întocmește dosarul instalației de utilizare, care cuprinde declarația executantului, prin care se confirmă: respectarea cerințelor din avizul tehnic racordare, realizarea instalației de utilizare în baza proiectului tehnic verificat în condițiile legii, cu respectarea normelor tehnice în vigoare la data executării acesteia și cu îndeplinirea condițiilor care permit punerea ei sub tensiune, procesele-verbale care confirmă recepția la terminarea lucrărilor și documentele care confirmă efectuarea verificărilor/ probelor/ încercărilor/ testelor.

Suplimentar, dosarul instalației de utilizare mai poate cuprinde schema monofilară a instalației de utilizare și schema de racordare la rețeaua de utilizare a surselor proprii.

In situația unei instalații de utilizare complexe, operatorul de rețea are dreptul să solicite expertize tehnice, caz în care documentația tehnică va cuprinde și rapoartele de expertiză.

Utilizatorul are obligația de a comanda expertiza și de a suporta costul acesteia. Dacă raportul de expertiză atestă faptul că instalația de utilizare era corespunzătoare sau dacă expertiza cerută este suplimentară verificărilor prevăzute de normele în vigoare, costul expertizei se suportă de către operatorul de rețea.

Certificatul de racordare, emis de către operatorul de rețea pentru un loc de consum si/ sau de producere, confirmă îndeplinirea condițiilor de racordare la rețea și stabilește condiții tehnice de utilizare a rețelei după punerea sub tensiune a instalației de utilizare.

Certificatul de racordare se emite pentru un loc de consum și/sau de producere și nu prevede numele titularului acestuia.

Emiterea certificatului de racordare de către operatorul de rețea se face gratuit.

Certificatul de racordare constituie anexa la contractul pentru transportul/ distribuția/furnizarea energiei electrice.

Perioada de valabilitate a certificatului de racordare este egala cu durata de existență a instalațiilor de utilizare de la locul de consum și/sau de producere.

Punerea sub tensiune finala a instalațiilor de utilizare Punerea sub tensiune finală a instalațiilor electrice ale utilizatorilor se face de către operatorul de

rețea după emiterea certificatului de racordare și încheierea de către utilizator a contractului pentru transportul, distribuția și/sau furnizarea energiei electrice.

Pentru locurile de consum temporare, punerea sub tensiune finală a instalațiilor electrice ale utilizatorilor se face de către operatorul de rețea după depunerea de către utilizator sau împuternicitul sau legal, a dosarului instalației de utilizare întocmit de executantul acesteia și încheierea de către utilizator a contractului de furnizarea energiei electrice.

Capitolul 3

127


Pentru un loc de consum și/ sau de producere nou, documentația anexată cererii de racordare cuprinde, în funcție de categoria de utilizator, următoarele documente:

Æ avizul de amplasament în copie, daca este cazul;

Æ datele tehnice și energetice caracteristice locului de consum și/ sau de producere al utilizatorului, conform reglementarilor în vigoare la data depunerii cererii de racordare, inclusiv datele energetice conținute în Avizele tehnice de racordare;

Æ certificatul de urbanism eliberat în vederea obținerii autorizației de construire pentru obiectivul sau pentru instalația ce se realizează pe locul de producere sau de consum respectiv, în termen de valabilitate, în copie;

Æ planul de situație la scară, cu amplasarea in zonă a locului de consum și/ sau de producere, vizat de emitentul certificatului de urbanism, pentru construcțiile noi sau pentru construcțiile existente care se modifică, in copie. Pentru construcțiile existente care nu se modifică este suficientă schița de amplasament, cu coordonate din care să rezulte precis poziția locului de consum și/ sau de producere;

Æ Planul urbanistic zonal (PUZ) aprobat sau Planul urbanistic de detaliu (PUD) aprobat, dacă acesta a fost solicitat prin certificatul de urbanism, în copie;

Æ Copia actului de identitate, certificatului de înregistrare la Registrul Comerțului sau a altor autorizații legale de funcționare

Æ Actul de proprietate sau orice alt înscris care atestă dreptul de folosință asupra terenului, incintei și/ sau clădirii care constituie locul de producere sau de consum pentru care se solicită racordarea, în copie. În cazul spațiilor care nu sunt în proprietatea utilizatorului, este necesar acordul scris al proprietarului pentru realizarea de instalații electrice și/ sau capacități energetice;

Æ Autorizația de construire pentru obiectivul ce se realizează pe locul de producere sau de consum respectiv,in copie, în situația în care se solicită racordarea unei organizări de șantier pentru realizarea acestuia;

Æ alte documente pe care solicitantul consideră necesar să le depună în sprijinul cererii sale.

Pentru încheierea contractului de racordare, utilizatorul trebuie să anexeze la cerere: Æ copia avizului tehnic de racordare;

Æ copia actului de identitate, certificatului de înregistrare la registrul comerțului sau a altor autorizații legale de funcționare emise de autoritățile competente;

Æ autorizația de construire in termen de valabilitate pentru obiectivul ce se realizează pe locul de producere sau de consum respectiv sau, in cazul construcțiilor existente, actul de proprietate ori orice alt înscris care atesta dreptul de folosință, în copie;

Æ documente care dovedesc constituirea garanției financiare în favoarea operatorului de rețea, cu forma și valoarea precizate în avizul tehnic de racordare, în cazul unui loc de producere.

Pentru mutarea pe noile amplasamente a instalațiilor operatorului de rețea, sunt necesare următoarele documente:

Æ actul care atesta dreptul de folosință ai operatorului de rețea asupra terenurilor pe care urmează să fie amplasate instalațiile electrice deviate și/sau

128


Æ convenția pentru exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor proprietate privată afectate de capacitățile energetice.

Pentru punerea sub tensiune pe perioada de probe, utilizatorul trebuie să transmită operatorului de rețea o cerere însoțită de:

Æ dosarul instalației de utilizare, mai puțin documentele care atesta realizarea unor probe/ încercări/ teste care se fac cu tensiune din rețeaua operatorului;

Æ datele tehnice;

Æ raportul privind stadiul lucrărilor de integrare a capacitații energetice în sistemele de monitorizare ale operatorului de transport și de sistem și/sau ale operatorului de distribuție;

Æ graficul de punere în funcțiune a instalațiilor de utilizare și a receptoarelor/generatoarelor;

Æ contractul de furnizare de energie electrică și, dacă este necesar conform reglementărilor în vigoare, contractul pentru transportul sau distribuția energiei electrice, încheiate pe perioadă determinată, corespunzător perioadei realizării probelor de punere în funcțiune a instalațiilor de utilizare și a receptoarelor/generatoarelor, având ca anexă tehnică avizul tehnic de racordare.

6. Taxe oficiale

denumirea taxei suma (lei)

Instituţia care perce-pe taxa respectivă

Tarif Aviz amplasament pt. 1km rețea edilitară 77,40 SucursalaTarif Aviz de amplasament pentru o construcție sau un obiectiv în vederea obținerii autorizațiilor legale 55,00 Sucursala

Tarif pentru Aviz tehnic de racordare la rețeaua electrică de distribuție pentru un utilizator nou având Pmax. cerută până la 10 kVA inclusiv

42,00 Sucursala

Idem P max. cerută între 10 si 50 kVA inclusiv 85,60 Sucursala

Idem Pmax. cerută peste 50 kVA 128,60 SucursalaTarif pt. Aviz tehnic de racordare la rețeaua electrică de distribuție pentru un utilizator existent având Pmax. cerută până la 10 kVA inclusiv

34,30 Sucursala

Idem Pmax. cerută între 10 si 50 kVA inclusiv 74,10 SucursalaIdem Pmax. cerută peste 50kVA 118,40 Sucursala

La aplicarea tarifelor de emitere a avizelor de amplasament şi a avizelor tehnice de racordare, oper-atorii de distribuţie vor respecta următoarele:

Æ Tarifele se diminuează cu 70% dacă avizele se emit pe bază de studiu de soluţie/coexistenţă;

Æ În cazul în care beneficiarul solicită elaborarea avizului în regim de urgenţă (o perioadă mai mică de 5 zile), se percepe un tarif majorat cu 50%;

Æ În cazul avizelor tehnice de racordare emise ca urmare a modificării unor elemente de natură administrativă, fără depăşirea puterii aprobate anterior la locul de consum, pentru utilizatorii persoane juridice se percepe un tarif redus cu 50%;

Æ Emiterea avizelor tehnice de racordare care lipsesc din contractele de furnizare ale consumatorilor existenţi, încheiate anterior în condiţii legale, se face fără perceperea tarifului.

Capitolul 3

129


Operatorul este obligat să transmită solicitantului în scris, gratuit, în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la înregistrarea cererii scrise, informații generale despre racordare.

În termen de 7 zile calendaristice de la data înregistrării cererii de racordare sau a cererii de actualizare a avizului tehnic de racordare/ certificatului de racordare, operatorul de rețea verifică documentația depusă.

În cazul în care constată că documentația depusă este incompletă, operatorul de rețea trebuie să comunice în scris solicitantului în termenul celor 7 zile necesitatea completării dosarului.

În termen de maximum 10 zile calendaristice de la data înregistrării documentației complete, operatorul de rețea transmite solicitantului factura de plată a tarifului pentru emiterea avizului tehnic de racordare sau pentru actualizarea avizului tehnic de racordare/ certificatului de racordare.

Operatorul de rețea are obligația să transmită utilizatorului studiul de soluție avizat conform reglementărilor, în termen de maximum 3 luni în cazul racordării la o rețea cu tensiunea de 110 kV sau mai mare, respectiv de maximum o lună in cazul racordării la o rețea de medie sau joasă tensiune, calculat de la data încheierii contractului pentru elaborarea studiului de soluție. În situații deosebite, justificate de necesitatea efectuării unor analize suplimentare față de conținutul uzual al studiului de soluție prevăzut in cadrul reglementarilor specifice aprobate de autoritatea competenta, ca urmare a unor particularități ale utilizatorului și/sau ale rețelei, operatorul de rețea poate solicita în propunerea de contract un termen pentru elaborare si avizare mai mare, care nu poate depăși 6 luni pentru racordarea la o rețea cu tensiunea de 110 kV sau mai mare, respectiv 2 luni pentru racordarea la o rețea de medie sau joasa tensiune. Aceasta propunere trebuie justificată în cadrul propunerii de contract.

Operatorul de rețea are obligația să transmită solicitantului avizul tehnic de racordare în maximum 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentației complete de către utilizator, în situația în care soluția de racordare se stabilește prin fișa de soluție.

Transmiterea către solicitant a avizului tehnic de racordare actualizat se face în cel mult 10 zile calendaristice de la data depunerii documentației complete de către utilizator.

Pentru cazurile în care emiterea avizului tehnic de racordare la rețelele electrice se face pe baza unui studiu de soluție, termenul pentru transmiterea acestuia către solicitant este de maximum 10 zile calendaristice calculat fie de la data transmiterii de către operatorul de rețea a studiului de soluție avizat, în situația în care prin studiu s-a stabilit o singură soluție de racordare, fie de la data comunicării in scris de către utilizator a opțiunii pentru una din soluții.

În situațiile în care emiterea avizului tehnic de racordare de către operatorul de distribuție se face cu consultarea operatorului de transport și de sistem, termenul reglementat pentru transmiterea avizului tehnic de racordare de către operatorul de distribuție solicitantului se prelungește cu perioada scursă până la primirea punctului de vedere al operatorului de transport și de sistem, dar nu cu mai mult de 30 de zile calendaristice.

Transmiterea către solicitant a avizului tehnic de racordare este condiționata de achitarea de către acesta a tarifului de emitere sau de actualizare a avizului tehnic de racordare.

Operatorul de rețea are obligația de a comunica în scris solicitantului, în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la înregistrarea documentației, imposibilitatea de a emite avizul tehnic de racordare și motivele justificate ale refuzului.

Operatorul de rețea are obligația să transmită utilizatorului proiectul de contract de racordare semnat în termen de maximum 10 zile calendaristice de la data înregistrării documentației complete depuse de utilizator.

130


În situația în care instalația de racordare constă într-un branșament racordat la rețeaua de joasă tensiune, termenul total pentru proiectarea, obținerea autorizației de construire pentru branșament, execuția și recepția punerii în funcțiune a branșamentului este de maximum 90 de zile calendaristice de la data încheierii contractului de racordare, cu condiția achitării de către utilizator a tarifului de racordare conform contractului de racordare.

În situația în care racordarea se realizează la rețeaua de medie tensiune, termenul pentru recepția punerii în funcțiune a instalației de racordare este de maximum 15 zile calendaristice de la data notificării terminării lucrărilor de către executant.

Termenul pentru punerea sub tensiune finală a instalațiilor de utilizare este de maximum 10 zile calendaristice de la data încheierii contractului pentru transportul, distribuția sau furnizarea energiei electrice si se prevede in contractul de racordare.

8. distribuitori de energie electricăOperator distribuitor – furnizori de ultimă instanţă Informații privind procesul de racordare

CEZ Distribuție

www.cez.ro/ro/info-clienti/racordarea-noilor-utilizatori-la-retea-ua-electrica-de-distributie.html; www.cez.ro/edee/content/file-other/rumunsko/despre-noi/Centre_de_relatii_cu_clientii.xls

Enel Distribuție www.enel.ro/ro/distributie/clienti/conexiuni_retea.htmE.ON Moldova Distribuție www.eon-energie.ro/ro/eon-moldova-distributie/servicii/avize.htmlFDEE Electrica Distribuție Muntenia Nord www.mnd.electrica.ro/racordare.aspx

FDEE Electrica Distribuție Transilvania Nord www.edtn.ro/serviciul-de-distributie/etapele-racordarii-la-retea/

FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud www.electricats.ro/electricats/relatii/racordare/racordare.html

3.21 Conectarea la reţeaua de gaze


Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este autoritatea administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric şi funcţional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale.

Operatorul licenţiat de către ANRE pentru distribuţia gazelor naturale are obligaţia să execute lucrările aferente realizării staţiilor de reglare-măsurare, reţelelor de repartiţie, conductelor stradale de distribuţie, conform clauzelor şi condiţiilor prevăzute în contractul de concesiune a serviciului de distribuţie a gazelor naturale.

Capitolul 3

131


Procedura este destinată operatorilor economici care doresc obținerea avizului de racordare, proiectarea și execuția branşamentelor sau racordurilor de înaltă presiune, posturilor şi a staţiilor de reglare măsurare.

3. baza legală

Æ Hotărârea Guvernului nr. 1043/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul naţional de transport al gazelor naturale şi a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale.


În cazul solicitării de acces la sistemele de distribuţie a gazelor naturale (branşament nou, reamplasare sau redimensionare a branşamentelor existente), a modificării instalaţiei de racordare existentă (suplimentarea debitului instalat; separarea unor consumatori racordaţi iniţial prin instalaţie de racordare unică; schimbarea tipului de aparate de utilizare fără depăşirea debitului aprobat) respectiv a modificării elementelor de natură administrativă avute în vedere la racordarea anterioară la sistemele de distribuție (schimbarea denumirii utilizatorului; preluarea clădirii racordate la sistemul de distribuție prin cumpărare, concesionare, închiriere, divizare, modificarea încadrării consumatorului, conform reglementărilor în vigoare) se parcurg două etape:

Æ Persoana interesată trebuie să solicite, printr-o cerere, rezervarea de capacitate în sistemul de distribuție. Operatorul sistemului de distribuţie a gazelor naturale are obligaţia de a răspunde cererii solicitantului/utilizatorului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia. La depunerea cererii solicitantul/utilizatorul achită operatorului sistemului de distribuție, tariful pentru analiza şi elaborarea acordului de acces. Răspunsul favorabil reprezintă acordul de acces şi precizează: debitul instalat pentru care s-a făcut rezervarea de capacitate, regimul presiunii de livrare a gazelor naturale înainte de staţia/postul de reglare-măsurare, schiţa cu soluţia de alimentare, alte date privind elementele de legătură pentru regulatorul de presiune, contor şi, după caz, staţia de reglare-măsurare, durata de valabilitate a acestuia.

Æ Pentru racordarea la sistemul de distribuție solicitantul trebuie să depună cererea de racordare. Termenul limită de depunere a cererii de racordare este de 60 de zile, înainte de expirarea termenului de valabilitate a acordului de acces.

În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii de racordare, operatorul licenţiat pentru distribuţia gazelor naturale are obligaţia de a pune la dispoziţie solicitantului contractul de racordare.

Solicitantul trebuie să achite tariful de racordare, la valoarea şi în termenul prevăzute în contract.

Proiectarea şi executarea instalaţiei de racordare sunt realizate de către operatorul de distribuţie sau prin intermediul agenţilor economici autorizaţi de ANRE. Selectarea de către operatorul de distribuţie a agenţilor economici pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de racordare se face în sistem concurenţial, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Recepţia sau punerea în funcţiune a instalaţiei de racordare se face de către operatorul sistemului de distribuție, termenul de punere în funcţiune a instalaţiei de racordare fiind precizat în contractul de racordare.

132



Æ Pentru încheierea contractului de racordare, solicitantul va depune anexat cererii de racordare următoarele documente, după caz:

Æ acordul de acces - copie;

Æ copie de pe buletinul/cartea de identitate, în cazul persoanelor fizice;

Æ copie de pe actul de constituire a asociaţiei;

Æ actele societăţii: certificat de înmatriculare, cod fiscal, certificat de înregistrare - copie, în cazul persoanelor juridice;

Æ act de proprietate sau documente justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului/incintei/clădirii în care se constituie obiectivul;

Æ acordul proprietarului pentru încheierea contractului de racordare de către chiriaş;

Æ schema sau planul de situaţie la scara 1:500 în 2 exemplare;

Æ act de proprietate sau documente justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului/terenurilor pe care se realizează instalaţia de racordare, precum şi acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare;

Æ acordul proprietarului/proprietarilor instalaţiei de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea, în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită realizarea unui branşament, deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la o instalaţie de utilizare existentă.

6. Taxe oficiale

Tariful de racordare la sistemele de distribuţie a gazelor naturale va cuprinde, după caz, costurile legate de proiectare, execuţie şi punere în funcţiune a instalaţiei de racordare, regularizările aferente avizelor şi autorizaţiilor emise de organismele abilitate.

Tariful de racordare acoperă costurile aferente obținerii autorizaţiei de construire şi tuturor avizelor locale necesare, costurile aferente realizării branşamentului și costurile de racordare corespunzătoare montajului postului sau staţiei de reglare măsurare.


Racordarea la sistemul de distribuție presupune parcurgerea următoarelor etape:

Æ depunerea de către solicitant/utilizator a cererii de racordare: termenul-limită de depunere a cererii de racordare este de 60 de zile, înainte de expirarea termenului de valabilitate a acordului de acces;

Æ încheierea contractului de racordare cu operatorul licenţiat al serviciului de distribuţie, în baza prevederilor contractului-cadru. În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii de racordare operatorul are obligaţia de a pune la dispoziţie solicitantului contractul de racordare;

Æ achitarea de către solicitant/utilizator a tarifului de racordare, la valoarea şi în termenul prevăzute în contract şi în conformitate cu tarifele de racordare la sistemul de distribuție;

Capitolul 4

133

Æ proiectarea şi executarea instalaţiei de racordare realizate de către operatorul de distribuţie sau prin intermediul agenţilor economici autorizaţi de ANRE. Selectarea de către operatorul de distribuţie a agenţilor economici pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de racordare se face în sistem concurenţial, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;

Æ recepţia sau punerea în funcţiune a instalaţiei de racordare se face de către operatorul sistemului de distribuție; termenul de punere în funcţiune a instalaţiei de racordare este precizat în contractul de racordare.

8. Altele

Au fost identificați 144 distribuitori de gaze naturale, care sunt prezentați pe pagina web a ANRE.

Solicitantul trebuie să se deplaseze la sediul operatorului licenţiat pentru distribuţia gazelor naturale din localitatea respectivă. Acesta va gestiona direct relația cu celelalte instituții implicate, respectiv primăria, pentru obținerea autorizaţiei de construire și deţinătorii de utilităţi (apă, canal, energie electrică, telecomunicaţii, energie termică, etc.) pentru avizele corespunzătoare.

134


CAPITOLUL 4 COnCLUZII șI RECOMAndăRI

Concluzii și recomandări generale

Concluzia 1. Acceptarea declaraţiei pe propria răspundere în obţinerea autorizărilor a însemnat un pas

important pe linia simplificării şi facilitării intrării pe piaţă a firmelor, prin reducerea birocraţiei şi a timpului de aşteptare.

Procedura declaraţiei pe proprie răspundere este bine implementată şi aduce totodată o simplificare evidentă a paşilor necesari desfăşurării unor proceduri, precum cele aferente înregistrării şi autorizării funcţionării firmelor.

Cu toate acestea, multe dintre instituţiile intervievate au semnalat faptul că folosirea acestei declarații pe scară largă este periculoasă şi este susceptibilă de abuzuri şi, după o perioadă de relaxare a reglementărilor, unele dintre acestea au revenit la sistemul iniţial, în care declaraţia pe proprie răspundere nu este acceptată la obţinerea avizelor (cazul IGSU).

Concluzia 2. În practică s-a constatat o aplicare neunitară a prevederilor legate de aprobarea tacită şi, mai mult

decât atât, reticenţă din partea instituţiilor publice cu privire la aplicarea acesteia.Unele instanţe de judecată au considerat că unor acte administrative, precum certificatele de

urbanism și autorizaţiile de construire, nu le sunt aplicabile prevederile OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, cu modificările şi completările ulterioare, în timp ce altele, dimpotrivă, au considerat procedura aplicabilă.

O parte importantă a instituțiilor publice nu consideră folosirea sau extinderea aprobării tacite drept benefică, aducând ca argument riscurile pe care le generează nerespectarea condițiilor de operare de către operatorii economici, acestea putând atrage și răspunderea funcţionarilor publici. Percepția majorității reprezentanților instituțiilor publice este că administraţia publică din România nu este pregătită pentru gestionarea sistemului aprobării tacite.

Concluzia 3. În marea majoritate a cazurilor, instituţiile publice au dezvoltate pagini web pe care sunt afişate

condiţiile şi documentele de care are nevoie solicitantul pentru obţinerea unei autorizaţii, formularele necesare, legislaţia care reglementează fiecare problemă specifică, legislaţia UE în domeniu, sau referiri la aceasta precum și proiectele de acte normative aflate în lucru sau supuse dezbaterii publice.

Din păcate, unele firme nu au acces la informaţiile electronice, din cauza condiţiilor tehnice, iar altele nu le accesează. Există multe situații în care, deşi este disponibil serviciul de depunere a documentelor on-line, solicitanţii preferă să vină la ghişeu.

Depunerea electronică şi prelucrarea lor corespunzătoare rămâne încă deficitară. La instituțiile la

Capitolul 4

135

care este asigurată, din punct de vedere tehnic, posibilitatea ca cererile să poată fi depuse electronic, există încă o rezervă din partea solicitanților de a utiliza această facilitate, fiind preferat contactul direct cu angajatul de la ghişeu.

Recomandare: Este necesar ca atât societatea civilă, cât şi instituţiile publice să depună eforturi suplimentare pentru educarea cetăţenilor și a agenților economici, în sensul de a le oferi informaţii clare, coerente şi la obiect, uşor de accesat şi cu costuri cât mai reduse.

Recomandare: Dezvoltarea și implementarea unor soluții informatice prin care agenții economici ar putea completa și depune online formularele și documentațiile aferente diferitelor proceduri de autorizare pot genera economii de timp și financiare importante pentru companii.

Concluzia 4. Instituțiile cu rol de reglementare, autorizare și licențiere au dezvoltate sisteme și baze de date.

Majoritatea instituțiilor publice implicate în procesele de autorizare au acces limitat sau deloc la bazele de date ale celorlalte instituții, constatându-se un nivel de integrare a sistemelor informaționale și a bazelor de date încă extrem de redus.

Recomandare: Acordarea accesului direct al instituțiilor publice la bazele de date relevante ale celorlalte instituții, integrându-le într-un sistem național care ar permite fiecărei instituții publice să extragă datele de care are nevoie din bazele de date ale celorlalte instituții. Astfel, reprezentanții firmelor ar face economii semnificative de timp, nemaifiind obligați să viziteze mai multe instituții pentru a obține avizele solicitate.

Concluzia 5. Majoritatea instituțiilor publice se confruntă cu un deficit de resurse financiare care, în cele mai

multe cazuri, se reflectă în bugetele reduse sau inexistente alocate pentru investiții.

Recomandare: În cadrul bugetării anuale este necesară alocarea de resurse financiare, cu prioritate, instituțiilor responsabile cu reglementarea mediului de afaceri.

Recomandare: Având în vedere că implementarea proiectelor de dezvoltare instituțională este restricționată de resursele financiare și umane de care instituțiile dispun, se recomandă elaborarea unor proiecte care să aibă ca surse de finanțare fondurile structurale și de coeziune.

Concluzia 6. Majoritatea instituțiilor se confruntă cu deficit de personal, rezultat atât de restructurările din

anul 2010 cât și de părăsirea voluntară de către o parte din angajații acestor instituții, ca urmare a diminuării salariilor.

Recomandare: Prin analizarea actualelor procese interne se pot identifica anumite zone în care personalul este ineficient folosit şi realocarea de resurse către zonele în care este nevoie de efort suplimentar.

136


Concluzia 7. O serie de instituții cu rol de reglementare sau control au suferit dese reorganizări în urma

schimbărilor instituționale de la nivelul administrației centrale, care s-au repercutat asupra activității acestora.

Recomandare: Asigurarea unei stabilități la nivelul instituțiilor de reglementare și a legislației în domeniu va asigura predictibilitate pentru agenții economici.

Concluzia 8. Agenții economici trebuie să cunoască și se conformeze unui număr ridicat de acte normative,

rezultate atât ca urmare a legislației primare, cât și a celor secundare și terțiare. S-a constatat că există neconcordanțe între legislația primară și cea subsecventă, fapt care ridică probleme suplimentare agenților economici.

Recomandare: Asigurarea stabilității legislative și codificarea actelor normative reduce efortul agenților economici de cunoaștere a legislației într-un anumit domeniu.

Recomandare: Analiza legislației în vigoare și alinierea actelor normative secundare și terțiare la specificațiile legislației primare.

Capitolul 4

137

Concluzii și recomandări specifice

înregistrarea și autorizarea funcționării societăților comerciale

Autorizația de construire

Obținerea licenței de transport

Plata taxelor şi impozitelor

138


Inspecția privind prevenirea și stingerea incendiilor

Capitolul 4

139

înregistrarea titlului de proprietate în Cartea funciară

notă:

140


Studiul de evaluare a percepției instituțiilor administrației publice cu privire la barierele administrative cu care se confruntă mediul de afaceri din România a fost realizat în perioada martie-septembrie 2013 pe baza interviurilor și focus-grupurilor derulate în perioada martie-septembrie 2013.

Studiul EvaluarEa pErcEpþiEi inStituþiilor adminiStraþiEi...

Documents

Transcript of Studiul EvaluarEa pErcEpþiEi inStituþiilor adminiStraþiEi...