Studiu privind situația existentă a serviciilor sociale în ... · publice care furnizează...

Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București

Studiu privind situația existentă a serviciilor sociale în Municipiul București

Direcția Generală de Asistență Socială a

Municipiului București


Acest material a fost realizat în cadrul proiectului “Working together for better life of vulnerable people”

Proiect finanțat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European

implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile și partenerii săi Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București și Salvați Copiii România, finanțat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei

prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European


Autori: Claudia Petrescu (cercetător Institutul de Cercetare a Calității Vieții)

Alexandru Toth (sociolog) Marian Bojinca (sociolog)

Maria Kedves (Caritas Alba Iulia)

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile Sediu social: Splaiul Independenţei nr. 2K, Scara 1, Etaj 4, Sector 3, București, România

Adresă de corespondenţă: strada Orzari, nr. 86 A, sector 2, București, România P.O. Box 22-219, București, România

Tel: +40-21-310 01 81 Fax: +40-21-310 01 80 E-mail: [email protected]

Pagini web: www.fdsc.ro; www.stiriong.ro Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC). Orice reproducere integrală sau parţială, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, fără consimtământul scris al FDSC, este interzisă. Părţi din această publicaţie pot fi reproduse în scopuri necomerciale doar cu precizarea sursei.

1

Contents Capitolul I : Introducere ............................................................................................................................................................. 2

Capitolul II: Metodologia ........................................................................................................................................................... 3

2.1 Cadrul metodologic și instrumente utilizate .......................................................................... 3

2.2 Metode utilizate ................................................................................................................... 4

Capitolul III. Contextul de furnizare a serviciilor sociale ............................................................................................. 5

3.1 Cadrul conceptual privind serviciile sociale ............................................................................................................. 6

3.2. Furnizori de servicii sociale în municipiul București ............................................................................................ 7

3.3. Principalele responsabilități ale DGASMB și direcțiilor de sector ................................................................ 10

3.4. Percepția responsabilităților DGASMB de către DGASPC-uri .................................................. 12

3.5 Principalii actori care influențează la nivel local furnizarea serviciilor sociale ......................... 13

Capitolul 4: Analiza indicatorilor socio-demografici la nivelul municipiului București ............................... 14

4.1 Strucutura și evoluția populației ........................................................................................... 15

4.2. Starea populației ................................................................................................................. 19

Concluzii ................................................................................................................................................................ ......................... 27

Capitolul 5: Analiza situației actuale a rețelei de servicii sociale din București .............................................. 28

5.1 Volumul și structura serviciilor sociale specializate oferite de furnizori publici....................... 39

5.2 Serviciile sociale primare oferite de furnizori publici ........................................................... 49

5.3 Nevoia de servicii sociale specializate din perspectiva practicienilor din instituțiile publice .. 52

Capitolul 6: Serviciile sociale din perspectiva beneficiarilor furnizorilor publici ........................................... 54

Capitolul 7: Parteneriatul public privat la nivelul municipiului Bucureşti ......................................................... 56

7.1 Monitorizarea si evaluarea serviciilor sociale ................................................................................................. 58

7.2 Mecanisme de consultare la nivelul municipiului Bucuresti ....................................................................... 61

Anexa. 1. Cadrul juridic care reglementează funcţionarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi

protecţia copilului................................................................................................................................................................ ....... 64

Anexa 2. Mecanismul de finanţare a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi a

serviciilor publice de asistenţă socială în anul bugetar 2010 .................................................................................. 68

2

Capitolul I : Introducere

Oraşul Bucureşti este conform tuturor statisticilor regiunea cea mai prospera din România, deci regiunea cea mai capabilă să susţină un sistem model de servicii în care problemele sociale majore cu care incă se confruntă mulți dintre locuitorii acestuia să își găsească soluții comparabile cu cele existente în alte capitale europene. Problemele sociale nu cunosc graniţe administrative, de aceea colaborarea între sectoare în acest domeniu este foarte importantă. Serviciile sociale din Bucureşti sunt furnizate şi finanţate de un sistem complex de instituţii, autorităţi publice centrale şi locale, furnizori publici şi privaţi.

Planificarea strategică pentru organizaţii publice şi non-profit, pornește de la premiza că atât conducătorii cât și managerii vor să contribuie la realizarea mişunii şi mandatelor legale ale organizaţiilor lor şi să nu îi dezamăgească pe cei ce au investit încredere în ei1. Ei sunt dispuşi să facă o evaluare conştientă a politicilor şi deciziilor lor înainte de a fi puse în practică, să se angajeze în acest process de analiza raţională a situaţiei şi a opţiunilor strategice care există.

Procesul de planificare strategică pe care ni l-am propus este de fapt un instrument de management util pentru a aborda probleme şi oportunităţi într-un proces continuu de construire a comunităţii. Mai important este faptul că planificarea presupune corelarea de planuri de acţiune care sunt realiste şi care sunt implementate rapid. Cu alte cuvinte, planurile nu sunt realizate "în vid", şi există o tot mai adâncă convingere că planurile înseamnă luarea deciziilor şi că deciziile luate printr-un proces de planificare participativă sunt însuşite de cei care participă la proces, crescând astfel şansele de succes în implementarea deciziilor. 2.

Tendinţele care se manifestă din ce în ce mai mult în Europa şi peste tot în lume sunt acelea de realizare a unui mix al bunăstării în care organizaţiile societăţii civile sunt active şi prezente altaturi de stat, astfel încât se prefigurează trecerea de la statul bunăstării la societatea bunăstării, o societate în care nu mai exista asistaţi şi un stat care asista ci o societate cu adevart incluziva în care clienţii serviciilor sunt direct implicaţi în deciziile privind serviciile la care au acces, şi uneori, chiar în furnizarea lor.

Coordonarea resurselor şi intervenţiilor acestei multitudini de instituţii, conectarea lor într-o reţea eficienta, definirea unor scopuri şi obiective comune la nivelul oraşului şi convergente la niovelul fiecărui sector şi fiecărui furnizor sunt o cale poisbila spre creşterea eficacităţii şi eficienţei serviciilor. Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului au înţeles că vremurile în care profesioniştii aveau toate răspunsurile iar locuitoriisi organizaţiile cetăţenilor aveau doar problem au trecut.. şi că participarea acestora este cheia multora dintre soluţii şi a durabilităţii lor.

Planurile şi strategiile naţionale pe termen scurt său lung şi contrapartida lor la nivel local – planurile urbanistice, nu reuşesc să răspundă bine problemelor sociale şi nevoii pentru viziune şi strategii specifice acestui domeniu. Mai mult decât atât, la realizarea acestor planuri pe termen lung participau rareori cei care ar fi fost afectaţi sau ar fi putut contribui în mare măsură la realizarea lor.

Planificarea strategică a serviciilor sociale pentru București 2011-2015 are la baza evaluarea stadiului de dezvoltare a serviciilor sociale în București, o cercetare sociologică al cărei rezumat poate fi găsit în corpul acestui document. Necesitatea de a dezvolta interveții structurate şi abordări integrate la nivelul municipiului București ne-au determinat să propunem construirea actualei strategii de servicii sociale pornind de la trei categorii mari de beneficiari ai serviciilor sociale, analiza și procesul de planificare strategică urmând a fi elaborate în jurul acestora, după cum urmează:

-copiii - copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii(art 4, legea 272/2004).

-persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege (legea 17/2000) 1 Planificarea startegica pentru organizatii publice si non-profit John M. Bryson Editura Arc 2002 2 Parteneriate durabile – punţi între autorităţi şi comunitate - MANAGEMENTUL CONFLICTELOR şi al DIFERENŢELOR – Fundatia Parteneri pentru Dezvoltare Locala Fred Fisher

3

-adulți în situații de vulnerabilitate definiți conform OG 68/2003, altele decât cele menționate mai sus, și include printre alții: persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane care au părăsit penitenciarele, persoane afectate de violenţă în familie, victime ale traficului de fiinţe umane, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, imigranţi, persoane fără adăpost, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli incurabile, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială.

Capitolul II: Metodologia

2.1 Cadrul metodologic și instrumente utilizate

Strategia de dezvoltare a serviciilor sociale în București

Diagnoza furnizării serviciilor sociale în București

Analiza datelor primare și secundare

Colectarea datelor din surse primare și secundare

Che

stio

nar

Inst

rum

ente

: C

hest

iona

r ben

efic

iari

Che

stio

nar u

nită

ți de

asi

tenț

ă so

cial

ă

Inte

rviu

In

stru

men

te:

Ghi

d de

inte

rviu

repr

ezen

tanț

i DG

ASPC

și

DG

ASM

B

Focu

s gr

up

Inst

rum

ente

: G

hid

de fo

cus

grup

repr

ezen

tanț

i co

mpa

rtim

ente

eva

luar

e și

mon

itoriz

are

DG

ASPC

și D

GAS

MB

Dez

bate

ri

Anal

iza

secu

ndar

ă de

dat

e

Anal

iza

docu

men

telo

r

4

2.2 Metode utilizate

• Chestionarul - au fost utilizate două tipuri de chetionare unul adresat beneficiarilor și unul furnizorilor de servicii sociale din municipiul București Chestionare cu beneficiari ai serviciilor sociale oferite de către DGASPC-urile de sector și DGASMB. A

fost realizat un număr de .... chestionare cu beneficiari. Chestionare adresate furnizorilor publici și privați de servicii sociale din municipiul București – au

fost completate 127 de chestionare

• Interviul – au fost realizate șapte interviuri cu 11 reprezentanți ai DGASPC și DGASMB. Interviurile au cuprins întrebări referitoare la rolul DGASMB, ce ar trebui să cuprindă strategia, cum doresc să se implice în realizarea strategiei, monitorizare și evaluare, parteneriat public-privat, nevoile existente.

• Focus grup – a fost realizat un focus grup cu reprezentanți ai serviciilor de monitorizare și evaluare de la nivelul DGASPC și DGASMB

• Discuții – pentru a aduna cât mai multe opinii referitoare la serviciile sociale din municipiul București a fost organizat un Forum social

• Analiza secundară de date – au fost luate în analiză datele furnizate de către Registrul electronic unic al serviciilor sociale (REUSS), accesibil pe situl Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale din care am extras o serie de date referitoare la unitățile specializate de asistență socială organizate de furnizorii publici și privați care oferă servicii sociale în Municipiul București. În plus au fost analizate și datele oferite de către INS, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății.

• Analiza documentelor sociale – a cuprins analiza legislației în domeniul asistenței sociale și a diverselor documente puse la dispoziție de către DGASMB și DGASPC (strategiile de dezvoltare, parteneriatele încheiate)

Capitolul dedicat percepției responsabilităților DGASMB de către DGASPC-uri a fost realizat pe baza datelor calitative obținute de la reprezentanții acestora în urma aplicării interviurilor. Ghidul de interviu a cuprins întrebări referitoare la opinia DGASPC-urilor vis-a-vis de: problemele existente în municipiul București în ce privește furnizarea de servicii sociale, de rolul DGASMB în domeniul furnizării de servicii sociale, ce ar trebui să cuprindă strategia de dezvoltare a serviciilor sociale a municipiului București, cum doresc să fie implicați în realizarea strategiei.

Pentru capitolele dedicate evaluării și monitorizării au fost utilizate datele calitative din interviurile cu reprezentanții DGASPC și DGASMB, care au fost completate cu cele obținute din focus-grupul cu responsabilii compartimentelor de evaluare și monitorizare de la nivelul DGASPC-urilor și DGASMB-urilor.

În ce privește capitolul dedicat parteneriatului public privat, acesta are la bază datele din interviurile cu reprezentanții DGASPC și DGASMB și analiza statistică a datelor din ancheta FDSC asupra furnizorilor de servicii sociale din municipiul București.

Capitolul dedicat analizei situației actuale a rețelei de servicii sociale din Municipiul București are la bază date statistice și de natură calitativă provenite din mai multe surse. În cazul analizelor statistice au fost folosite în principal două surse de date:

1. Registrul electronic unic al serviciilor sociale (REUSS), accesibil pe situl Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale din care am extras o serie de date referitoare la unitățile specializate de asistență socială organizate de furnizorii publici și privați care oferă servicii sociale în Municipiul București. Baza de date extrasă din REUSS și utilizată în analiză include 368 de astfel de unități specializate de asistență socială și informații referitoare la categoriile de beneficiari, categoriile de situații de risc adresate prin intermediul serviciilor sociale, tipurile de servicii sociale oferite și forma lor de organizare.

5

2. Ancheta realizată de FDSC asupra tuturor furnizorilor publici de servicii sociale specializate și primare din Municipiul București, anchetă realizată pe bază de chestionare auto-completate de coordonatorii unităților de asistență socială aflate în subordinea acestor furnizori. La anchetă au participat 102 unități publice care furnizează servicii sociale specializate și 25 de unități care oferă doar servicii primare. Chestionarele utilizate în această anchetă au cuprins informații referitoare la categoriile de beneficiari, situațiile de risc în care se află aceștia, tipurile de servicii sociale oferite, și capacitatea de asistență a unităților.

Datele statistice au fost completate de informații calitative obținute în special din interviurile în profunzime realizate cu managerii serviciilor publice de asistență socială, precum și din discuțiile purtate cu specialiștii din organizații publice și private din domeniu cu ocazia unui workshop organizat de FDSC în noiembrie 2010.

Capitolul III. Contextul de furnizare a serviciilor sociale Schimbările în sistemul de asistenţă socială au venit ca o necesitate în condițiile în care modul de rezolvare a problemelor sociale ale persoanelor aflate în nevoie era unul birocratic și puternic instituționalizat. Domeniul asistenței sociale, și în special cel al serviciilor sociale, este unul în care reforma a pătruns destul de greoi, fiind realizată la început ca răspuns la ”necesitatea dezinstituționalizării, promovată atât pentru respectarea drepturilor persoanelor din instituții, cât și pentru reducerea costurilor și creșterea calității serviciilor.” (Lambru, Vameșu, 2010) Reforma sistemului a presupus, printre altele, dezvoltarea de servicii sociale noi care să răspundă mai bine nevoilor beneficiarilor, renunțarea la anumite servicii, elaborarea de standarde de calitate pentru servicii. Începând cu 2001, reforma în domeniul serviciilor de asistență socială presupunea descentralizarea şi abordarea unitară a problemelor sociale. Legea cadru a asistenței sociale din 2001 a adus în prim plan orientarea către servicii de prevenire, organizate la nivel de comunitate, astfel încât să permită accesul unui număr cât mai mare de beneficiari. Acest lucru a fost necesar în condițiile lipsei unei rețele de servicii sociale primare, deși serviciile specializate se dezvoltaseră într-o măsură mult mai mare. Schimbarea gamei de servicii sociale oferite beneficiarilor de către instituțiile publice se produce în condițiile în care sectorul ONG dezvoltase în România o serie de modele în acest sens care au putut fi preluate ulterior de sectorul public. Aceste modele de servicii sociale dezvoltate de sectorul ONG au dus și la apariția nevoii de schimbare a serviciilor existente în sectorul public. Cel mai important domeniu al asistenței sociale în care reforma a fost implementată rapid, a fost cel al serviciilor oferite copiilor. Aici, reforma a evoluat rapid de la dezistituționalizarea copiilor, către oferirea de servicii alternative de suport și prevenire a abandonului. În perioada 1990 -1997 sistemul românesc de protecţie a copilului era centralizat şi orientat protecţia doar spre instituţii. Sistemul avea deficienţe mari care plecau de la personalul insuficient şi slab pregătit, lipsa de fonduri şi lipsa de preocupare a autorităţilor pentru schimbarea politicii publice în domeniu. Reforma sistemului de protecţie a copilului a fost realizată în 1997 prin elaborarea politicii publice în domeniu şi continuată în anii următori. În 1997 schimbarea cadrului legislativ a permis crearea serviciilor descentralizate şi începerea implementării conceptului de responsabilitate părintească şi a comunităţii locale în creşterea şi educarea copiilor, statul având rol subsidiar. Legea 272/2004 vine să întărească serviciile de prevenire a separării copilului de părinții săi și să reorganizeze diversele centre pentru copii ca și componente funcționale ale direcțiilor, fără însă a avea personalitate juridică. Cadrul legal din domeniu protecției copilului este cel mai reglementat dintre cele care se referă la categorii vulnerabile.

6

Serviciile sociale pentru adulți sunt preponderent cele oferite persoanelor cu handicap și vârstnicului. Pentru persoanele cu handicap cea mai importantă este legea 448/2006 prin care sunt reglementate serviciile și prestațiile acordate persoanelor cu handicap. Pentru vârstnic există legea 17/2000 care definește serviciile și prestațiile acordate persoanelor vârstnice aflate în nevoie. În baza de date a furnizorilor de servicii sociale acreditați disponibilă pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale la 15.02.2011 existau 2608 de furnizori de servicii sociale, din care 135 (5.2%) în municipiul București.

3.1 Cadrul conceptual privind serviciile sociale

Principalele concepte utilizate în cadrul acestui raport sunt cele de servicii sociale, servicii sociale primare, servicii sociale specializate, servicii socio-medicale, prestații sociale, furnizori de servicii sociale și beneficiari ai serviciilor sociale. Serviciile sociale, conform OG 68/2003, reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii.3

Serviciile sociale primare sunt ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, cu caracter general şi care urmăresc prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate. Aceste servicii sociale primare sunt: activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup; activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii; măsuri şi acţiuni de conştientizare şi sensibilizare socială; măsuri şi acţiuni de urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de criză; măsuri şi acţiuni de sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate; activităţi şi servicii de consiliere; măsuri şi activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social pentru încurajarea participării şi solidarităţii sociale; orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială. Serviciile sociale specializate sunt ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, care au ca scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Serviciile sociale specializate sunt cele de: recuperare şi reabilitare; suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii aflaţi în dificultate; educaţie informală extracurriculară pentru copii şi adulţi, în funcţie de nevoia fiecărei categorii; asistenţă şi suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice dependente; asistenţă şi suport pentru toate categoriile vulnerabile; sprijin şi orientare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea profesională; îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli; mediere socială; consiliere în cadru instituţionalizat, în centre de informare şi consiliere; orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.

3Art. 1, Alin.1 din OG 68/2003 privind serviciile sociale

7

Serviciile socio-medicale care sunt definite ca fiind un complex de activităţi care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravării situaţiei de dependenţă. Serviciile de îngrijire social-medicală sunt servicii sociale specializate acordate persoanelor care se găsesc în situaţia de dependenţă parţială sau totală de a realiza singure activităţile curente de viaţă, celor izolate, precum şi celor care suferă de afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale. Prestații sociale sunt o formă de sprijin financiar care răspunde unei game largi de nevoi sociale şi acoperă atât drepturi universal, cât şi prestaţii care se adresează doar persoanelor sau familiilor aflate într-o situaţie de dificultate, vulnerabilitate ori dependenţă. Sistemul prestaţiilor sociale din România cuprinde: alocaţii familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii şi facilităţi. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, care organizează și acordă servicii ce răspund nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup.

Furnizorii publici de servicii sociale sunt persoane juridice publice și pot fi: serviciul public de asistenţă socială de la nivel judeţean si local; alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local; unități de asistență medico–socială; alte instituţii publice care au dezvoltat compartimente de asistenţă socială.

Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi persoane private fizice sau juridice. Ei pot fi: asociaţii şi fundaţii, cultele religioase si orice alte forme organizate ale societatii civile; persoane fizice autorizate în condiţiile legii; organizaţii internaţionale de profil; filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane sau grupuri aflate în situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă și pot fi: copii, persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane afectate de violenţa în familie, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli incurabile, persoane fără adăpost, persoane care au părăsit penitenciarele, familii monoparentale precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială, cetăţeni români fără deosebire de rasă, naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de orientare sexuală, de opinie, de apartenenţă politică.

Grup vulnerabil - indivizi sau grup care au incapacitate de a acţiona sau de a adapta acţiunile la cerinţele structurale ale sistemului social.

3.2. Furnizori de servicii sociale în municipiul București În municipiul București cadrul instituțional al sistemului public de furnizare a serviciilor sociale cuprinde Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) de la nivelul celor șase sectoare și Direcția generală de asistență socială a Municipiului București (DGASMB). Conform legii 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, DGASMB-ul se află în subordinea Consiliului General al Municipiului București, iar DGASPC-urile în cea a Consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București. DGASPC-urile au fost înfiinţate începând cu anul 2005 prin comasarea serviciilor publice de asistență socială și a direcțiilor județene pentru protecția drepturilor copilului, având rang de ordonator terțiar de credite. Aceste direcţii au rolul de a asigura aplicarea politicilor și strategiilor guvernamentale de asistență socială în vederea prevenirii și combaterii marginalizării sociale și a sărăciei. În funcție de beneficiari, atribuțiile DGASPC-urilor sunt:

8

În domeniul protecției copilului și a familiei, asigură respectarea drepturilor copilului prin servicii de consiliere, prevenire a separării acestuia de familie, propune și aplică măsurile de protecție specială pentru copiii aflați în dificultate sau cu handicap.

În domeniul protecției persoanelor adulte (persoane singure, persoane vârstnice, etc.), sprijină aceste categorii de persoane aflate în nevoie prin consiliere și le asigură servicii adecvate în vederea refacerii și dezvoltării capacităților individuale și familiale pentru a depăși situațiile dificile în care se află prin acordarea de suport financiar, material și juridic, în condițiile legii.

În domeniul protecției persoanelor cu handicap, asigură respectarea drepturilor persoanelor cu handicap prin acordarea de servicii de asistență, consiliere, îngrijire, tratament, recuperare, reabilitare, orientare și formare profesională, precum și alte tipuri de servicii, în funcție de nevoile persoanelor cu handicap, în baza încadrării acestora în categorii de persoane cu handicap.

În structura proprie a acestor direcţii sunt organizate şi finanţate centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgenţă, alte tipuri de centre din domeniul protecţiei copilului precum şi centrele publice pentru persoane cu handicap. În cazul direcţiilor de sector pot fi finanţate şi creşele. Totodată pot avea în finanţare şi cămine de bătrâni, precum şi centre de zi pentru persoane vârstnice. Toate aceste centre nu pot avea personalitate juridică.

La nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului exercită şi atribuţiile serviciilor publice de asistenţă socială. Aceste atribuții ale serviciilor publice de asistență socială sunt: acordarea de prestaţii sociale şi servicii sociale cu caracter primar şi specializate menite să asigure prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale situaţiilor de risc din domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie ce pot genera marginalizarea sau excluderea socială.

În cazul Consiliului General al municipiului Bucureşti serviciul public este organizat ca direcţie generală cu personalitate juridică cu rang de ordonator terţiar de credite, având ca atribuţii principale colaborarea cu direcţiile de la nivelul sectoarelor și cu ceilalți furnizori de servicii sociale în vederea corelării măsurilor de asistenţă socială, dezvoltarea asistenţei sociale în municipiul Bucureşti ca un sistem unitar, identificarea și evaluarea nevoilor sociale. Astfel elaborează strategiile de dezvoltare şi planurile de acţiune în domeniul asistenţei sociale pentru municipiul Bucureşti şi asigură o dezvoltare unitară şi echitabilă a serviciilor sociale la nivelul întregii capitale.

Prin urmare în cazul municipiului Bucureşti atribuţiile în domeniul acordării asistenţei sociale sunt reglementate diferit de cele din judeţe, întrucât direcţiile de la nivelul sectoarelor exercită atribuţiile serviciilor publice, mai ales cele de acordarea prestaţiilor şi serviciilor sociale beneficiarilor, care în cazul judeţelor este organizată la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor, pe când direcţia generală organizată la nivelul Consiliului General al municipiului Bucureşti are în primul rând funcţii de strategie în elaborarea planurilor de asistenţă socială, de coordonare a sistemului de asistenţă şi protecţie socială la nivelul municipiului, de colaborare cu direcţiile sectoarelor, cu serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale. Totodată direcţia generală are în structura proprie unităţi de asistenţă socială fără personalitate juridică (cantine de ajutor social, unităţi medico-sociale, etc) pe care le administrează şi le finanţează.

În exercitarea atribuţiilor direcţiile colaborează în primul rând cu aparatul de specialitate al Consiliului General al municipiului Bucureşti și al primăriilor de sector. În al doilea rând colaborează cu autorităţile naţionale pentru protecţia drepturilor copilului şi protecţia persoanelor cu handicap, care au fost reorganizate ca direcţii

9

în cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu agenţiile judeţene, respectiv agenţia municipiului Bucureşti de prestaţii sociale, cărora le furnizează informaţiile şi datele referitoare la sistemul de servicii sociale şi prestaţii sociale. Totodată colaborează cu organizaţii neguvernamentale -furnizori privaţi- în domeniul asistenţei sociale prin încheierea unor parteneriate, prin finanţarea nerambursabilă a acestora, prin finanţarea prestărilor de servicii sociale acordate de către furnizorii privaţi, precum şi ca parteneri în cadrul unor proiecte cu finanţări externe nerambursabile.

În Municipiul București furnizorii de servicii sociale acreditați numără 135 de entități, din care 122 sunt furnizori privați. Aceste entități sunt asociații și fundații și persoane fizice autorizate care funizează servicii primare și specializate. Tipul de servicii furnizate de către furnizorii privați de servicii sociale sunt: educație specială, găzduire pe perioadă determinată, găzduire pe perioadă nedeterminată, mediere social comunitate, promovare relații sociale, psihoterapie, reintegrare comunitate, reintegrare familie, servicii de bază pentru activitățile zilnice, consiliere juridică, consiliere socială, consiliere psihologică, terapie ocupațională, hidoterapie, identificare și evaluare, informare în domeniu, kinetoterapie, mediere socială persoană, mediere social familie, orientare psihologică, orientare social, orientare profesională, reintegrare profesională pe piața muncii, servicii de asigurare a hranei si suplimentelor nutritive, servicii de îngrijire paleativă, servicii de iîgrijire social-medicală de natură medicală, servicii de îngrijire social-medicală de natură socială, servicii de reabilitare și amenajare a mediului de viață - ambientului, servicii de recuperare și reabilitare, servicii de suport pentru activități instrumentale ale vieții de zi cu zi, sprijin de urgență în vederea diminuării efectelor de criză, suport și acompaniament. Numărul serviciilor sociale oferite de furnizorii privați sunt de 925, din cele 1133 oferite de către furnizorii acreditați la nivelul Bucureștiului.

Figura 1. Structura de relații existentă în domeniul furnizării de servicii sociale în București

Furnizori publici de servicii sociale

- DGASMB - DGASPC de sector

Furnizori privați de servicii sociale

- Asociații - Fundații

Beneficiari de servicii sociale

parteneriat

10

3.3. Principalele responsabilități ale DGASMB și direcțiilor de sector

Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al D.G.A.S.-M.B. aprobat prin HCGMB 246/2003, această instituție îndeplinește, în principal, următoarele funcții: a) de strategie, prin care asigură elaborarea planurilor de asistență socială pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale și a programelor de acțiune antisărăcie, pe care le supune spre aprobare Consiliului General al Municipiului București; b) de coordonare, prin care stabilește măsuri pentru dezvoltarea strategiilor de intervenție în sprijinul persoanelor aflate în nevoie și de prevenire a situațiilor de marginalizare și excludere social la nivelul Municipiului București; c) de administrare a fondurilor pe care le are la dispoziție; d) de colaborare cu serviciile publice descentralizate ale ministerelor și instituțiior care au responsabilități în domeniul asistenței sociale, cu serviciile publice locale de asistență socială, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile implicați în derularea programelor de asistență socială; e) de execuție, prin asigurarea mijloacelor umane, materiale și financiare necesare pentru implementarea strategiilor cu privire la acțiunile antisărăcie, prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și pentru soluționarea urgențelor sociale individuale și colective la nivelul Municipiului București; f) de reprezentare, prin reprezentarea Consiliului General al Municipiului București, pe plan intern și extern în domeniul asistenței sociale. Figura 2. Atribuții ale DGASMB și DGASPC-urilor de sector conform legii 47/2006

Atribuții DGASMB DGASPC Observații

a) elaborează strategiile de dezvoltare şi planurile de acţiune în domeniul asistenţei sociale pentru municipiul Bucureşti şi asigură o dezvoltare unitară şi echitabilă a serviciilor sociale la nivelul întregii capitale;

X X

DGASPC elaborează planuri de acțiune pentru sector în concordanță cu nevoile și cu planurile de dezvoltare ale municipiului București și naționale.

b) identifică şi evaluează nevoile sociale, categoriile de beneficiari şi tipurile de servicii sociale dezvoltate la nivelul municipiului Bucureşti;

X X

DGASPC –ul Identifică nevoile pe raza sectorului și le soluționează

c) colaborează cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor, precum şi cu formele de asociere ale societăţii civile, în vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale în mod echitabil, pe întreg teritoriul municipiului Bucureşti;

X

d) avizează proiectele de servicii sociale, iniţiate la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, privind conformitatea acestora cu strategia municipală de dezvoltare în domeniu;

X

e) iniţiază şi aplică programe de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială, asigură soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltă proiecte de servicii sociale

X X

DGASPC-ul inițiază și aplică aceste programe pentru locuitorii sectorului, în principal.

11

destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, cum ar fi centre-pilot, centre de tranzit şi altele asemenea; f) creează sistemul informaţional managerial necesar implementării activităţilor de evaluare, monitorizare şi comunicare în domeniu;

X

g) furnizează datele şi informaţiile solicitate de autorităţile administraţiei publice centrale;

X X

DGASPC-ul furnizează date solicitate atât autoritățile publice central, cât și Serviciului public de asistență social al Municipiului București.

h) elaborează şi propune Consiliului General al Municipiului Bucureşti proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenţă socială, în conformitate cu planul de acţiune propriu.

X X

DGASPC-ul propune proiectul de buget Consiliului Local al sectorului.

j) răspunde de înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale primare şi specializate, în condiţiile legii;

X

k) încheie convenţii de parteneriat şi iniţiază programe de colaborare cu alte autorităţi locale, instituţii publice şi private, structuri asociative, precum şi cu instituţii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale dezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate şi cu prevederile planului de acţiune al municipiului Bucureşti

X X

l) monitorizează şi evaluează serviciile sociale înfiinţate şi administrate

X

m) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţională şi internaţională în domeniu

X X

12

parteneriat

Figura 3. Structura relațiilor dintre actorii sistemului de furnizare a serviciilor sociale conform legii 47/2006

3.4. Percepția responsabilităților DGASMB de către DGASPC-uri

Conform declarațiilor reprezentanților DGASMB și DGASPC, în acest moment, DGASMB-ul este furnizor de servicii primare și specializate pentru persoanele aflate în grupuri de risc și nu îndeplinește funcția de coordonare și strategie, stabilită prin Regulamentul de organizare și funcționare al instituției.

Opinii ale DGAPSC-urilor vis-a-vis de rolul DGASMB: - În opinia reprezentanților DGASPC-urilor de sector, DGASMB-ul nu are atribuții clar stabilite, care să fie

diferite de cele ale sectoarelor, în acest moment activitatea DGASMB suprapunându-se peste cea a direcțiilor de sector. Deși conform legii 47/2006, DGASMB-ul are funcții de coordonare, strategie/planificare, monitorizare și avizare servicii noi la nivelul întregului municipiu, acestea nu au putut fi îndeplinite datorită unor inconsistențe legislative cum ar fi cele dintre legea finanțelor publice locale sau legea administrației publice locale și legea sistemului de asistență socială – L47/2006. Coordonarea implică și relații de subordonare între cel care coordonează și cel care execută. Conform legii administrației publice locale și legii finanțelor publice locale, între sectoarele municipiului București și primăria general nu există relații de surbordonare, fapt care se răsfrânge și asupra relațiilor în domeniul asistenței sociale dintre direcția generală și cele de sector. Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului ale sectoarelor sunt subordonate Consiliilor locale de sector. Consiliul General al municipiului București este asimilat, conform legii 215/2001, unui consiliu local, nu unui consiliu județean, fapt ce nu permite subordonarea consiliilor de sector. Din moment ce finanțarea DGASPC-urilor depinde de consiliul local al sectorului, este dificil să existe o subordonare față de DGASMB care nu finanțează activitatea lor. Conform articolului 85 din legea 215/2001 numai hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile cu caracter normative ale primarului general sunt obligatorii și pentru autoritățile administrației publice locale organizate în sectoarele municipiului București.

DGASPC sector Furnizori privați servicii sociale

Beneficiari Copii Adulți

DGASMB

coordona

avizare

Furnizare servicii sociale

parteneri

furnizare

furnizare

13

- Din interviurile efectuate cu reprezentanții direcțiilor de sector a rezultat că există o serie de disensiuni legate de rolul pe care DGASMB-ul ar trebui să îl joace în domeniul serviciilor sociale la nivelul municipiului. Discrepanțele destul de mari între sectoare în ce privește dezvoltarea sistemului de servicii sociale duc la existența unor opinii diferite în ce privește rolul acestei instituții în furnizarea de servicii sociale. Dacă unele sectoare consideră că ar trebui ca DGASMB-ul să funizeze servicii dar doar pentru cei care nu au domiciliu stabil în București, altele apreciază că banii pentru servicii ar trebui dați la sectoare, iar DGASMB-ul doar să coordoneze activitatea de plasare a beneficiarilor.

- Toate direcțiile de sector intervievate, prin reprezentanții lor, apreciază că rolul DGASMB nu trebuie să fie de furnizor de servicii sociale, ci acela de a avea o imagine clară a nevoilor și a serviciilor din municipiul București. Această imagine clară a nevoilor și serviciilor din București ar ajuta la dezvoltarea pieței de servicii sociale. Sectoarele apreciază că DGASMB-ul are cel mai mare buget în condițiile în care furnizează cele mai puține servicii. Bugetul de cheltuieli al DGASMB pentru 2010 a fost de 99.447 mii lei. Bugetul de cheltuieli al DGASPC sector 3 în anul 2010 a fost de 8281 mii lei.

- În opinia unora dintre reprezentanții direcților de sector, DGASMB-ul în construcția programelor și a planurilor sale nu ține seama într-o măsură foarte mare de nevoile DGASPC-urilor.

- Un aspect care a strârnit nemulțumirea reprezentanților direcțiilor de sector, este cel al decontării cheltuielilor pentru beneficiarii serviciilor. Pentru serviciile furnizate beneficiarilor se solicită decontarea cheltuielilor de către consiliile locale ale sectoarelor, fapt care, în opinia DGASPC-urilor, este nejustificat atâta timp cât beneficiarii sunt cetățeni ai municipiului București și bugetul DGASMB este furnizat de către Consiliul General al Municipiului București.

- Reprezentanții Direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul sectoarelor apreciază că DGASMB-ul ar trebui să își asume rolul de coordonare și să devină o ”structură funcțională, flexibilă care să ajute la eficientizarea serviciilor”. În opinia lor, structura aceasta eficientă și flexibilă ar trebui să aibă rolul de coordonare a pieței de servicii sociale la nivelul municipiului. Acest rol de coordonare presupune existența unei situații a furnizorilor și a capacității acestora de intervenție, dar și a beneficiarilor pe care să îi distribuie la diverși furnizori în funcție de nevoile lor. Acest mecanism ar permite eficientizarea costurilor pentru anumite tipuri de servicii prin acoperirea unei părți cât mai mari a capacității lor de furnizare. De asemenea ar crea concurență între furnizori. Rolul de coordonare presupune în opinia reprezentanților DGASPC și atribuții de evaluare a calității serviciilor furnizate, atribuții care sunt în sarcina instituției Inspecției Sociale.

3.5 Principalii actori care influențează la nivel local furnizarea serviciilor sociale

Principalii actori de pe piața de servicii sociale din București sunt furnizorii publici (respectiv DGASPC-urile de sector și DGASMB-ul), furnizorii privați (organizațiile și fundațiile societății civile, cultele, persoanele fizice autorizate) și beneficiarii acestora. Pentru a avea o imagine cât mai reală a rolurilor şi poziţiei acestor actori în procesul de frunizare a serviciilor sociale am elaborat o analiză a factorilor interesați. Această analiză este realizată pe baza informațiilor obținute în urma realizării interviurilor în profunzime cu reprezentanții DGASMB, DGASPC-urilor de sector, discuțiilor cu reprezentanți ai furnizorilor privați de servicii sociale, chestionarelor cu beneficiarii de servicii și prestații sociale și a analizei de date secundare.

14

Conform declarațiilor reprezentanților DGASPC-urilor, interesul față de realizarea acestei strategii este legat în mare parte de beneficiile pe care le pot pentru clienții lor. Aceste beneficii pot consta în finanțarea anumitor servicii, de sprijin logistic pentru furnizarea de servicii (de ex, clădiri pentru furnizarea de servicii), servicii pilot pentru diverse categorii de beneficiary ai sectoarelor. Un alt aspect amintit de către DGASPC-uri este cel al pieței de servicii sociale care să fie coordonată de către DGASMB și prin care să se asigure o dezvoltare unitară a serviciilor. În cazul sectoarelor care au sistemul de servicii sociale mai puțin dezvoltat (au un număr mai mic de servicii sociale față de numărul de beneficiari existenți), interesul lor major este legat de eliminarea acestor decalaje prin suport oferit de către DGASMB pentru dezvoltarea de noi servicii și crearea de infrastructură socială (construcția de centre, dotarea acestora). Organizațiile neguvernamentale sunt interesate de dezvoltarea pieței de servicii sociale prin accesul la finanțare pentru serviciile oferite pentru beneficiari. Din cercetarea realizată de FDSC reiese faptul că serviiciile sociale sunt în mare parte finanțate din surse externe (Lambru, Vameșu, 2010). Finanțarea acestor servicii sociale a devenit cu atât mai important pentru sectorul ONG în condițiile reducerii finanțărilor externe. Beneficiarii sunt interesați de rezolvarea propriilor probleme și nevoi. În acest moment, cei mai mulți beneficiari ai serviciilor publice de asistență socială sunt cei care primesc prestații sociale.

Capitolul 4: Analiza indicatorilor socio-demografici la nivelul municipiului București

Orice strategie menită să deservească o comunitate are nevoie în primul rând de o evaluare a structurii și stării

populației pentru a evidenția probleme, zone în care este necesară o intervenție, evoluții așteptate care pot

influența viața economică și socială. "În felul acesta, se definesc indicii care permit evaluarea nevoilor actuale,

dar și cele viitoare, privind locuințele, serviciile și locurile de muncă, permit înțelegerea stării de avansare a

procesului de îmbătrânire a populației și schimbului intergenerațional" (Coord. Serge Moscovici și Fabrice

Buschini, 2007, 38)4. Profilul socio-demografic al comunității aduce un diagnostic pe ceea ce înseamnă

caracteristicile la nivel macro ale populației și implicațiile acestora.

Capitolul își propune să aducă în atenție situația socio-demografică a muncipiului București, să evidențieze

principalele tendințe existente la nivelul populației având în vedere însă că “Impactul evoluțiilor demografice

asupra riscurilor sociale este unul complex și, în multe cazuri greu de identificat, pentru că acțiunii factorului

demografic i se asociază influențe ale factorilor de altă natură. Pe de altă parte, a vorbi despre riscuri în aria

demograficului este oarecum impropriu, datorită inerției, stabilității și rigidității manifestărilor demografice și

faptului că schimbările care se produc și efectele acestora sunt lente, etalate în timp și în mare măsură

previzibile" (Vasile Ghețău, 2009, 278)5. Întrebările care structurează analiza sunt: Cum evoluează populația

municipiului București sub aspect numeric și structural și care sunt efectele sociale asociate? Ce dezechilibre

4 Moscovici Serge și Buschini Fabrice (coord.) [2003] (2007). Metodologia științelor socioumane. Iași: Editura Polirom 5Ghețău Vasile (2009). Dezechilibre și procese demografice și teritoriale. În Marian Preda (coord.). Riscuri și inechități sociale în România. Iași: Editura Polirom

15

demografice ar trebui avute în vedere în momentul structurării serviciilor sociale? Ce efecte a produs criza

asupra populației municipiului?

4.1 Strucutura și evoluția populației

Volumul populației și structură pe vârste.Dacă la nivelul României se produce, după 1990, o scădere

constantă a populației atât prin mișcare naturală (scăderea natalității) cât și migratorie (sold negativ al migrației

externe), la nivelul municipiului București situația este diferită prin înregistrarea unei creșteri ușoare a

populației începând cu 2003. La recensământul din 2002, municipiul București avea o populație de 1.936.724 de

persoane, aproximativ 9% din populația totală a României. În 2010, conform datelor INS, populația stabilă a

municipiului București este de 1.944.451 de persoane, în creștere cu 0,39% față de momentul recensământului

din 2002. Structură pe sexe arată că populația de gen feminin are o pondere mai mare în totalul populației

(1.036.773 de persoane). Se observă că ponderea ce mai mare de locuitori din totalul populației se află în

sectorul 3, iar sectorul 1 are cel mai mic număr de locuitori.

Figura 4. Distribuția populației municipiului București pe sectoare

Sursa: INS, Buletin statistic lunar al D.R.S.M. București

Structura pe vârste a populației are implicații în evaluarea potențialului productiv al unității teritoriale

analizate, în continuare fiind calculați o serie de indicatori ai acestei structuri, care pot evidenția anumite

dezechilibre care determină vulnerabilități sociale.

Figura 5. Structura pe vârste a populației municipiului București (2010)

Sector 1 Sector 2 Sector 3 Sector 4 Sector 5 Sector 6

224 146 356 679 410 975 300 101 289 778 371 772

12% 18% 21% 15% 15% 19%

0-19 ani 20-64 ani 65 + ani

Municipiul București 322 394 17% 1 345 935 69% 276 122 14%

Sector 1 37 541 17% 142 129 63% 44 476 20%

Sector 2 56 642 16% 246 342 69% 53 695 15%

Sector 3 66 033 16% 281 285 70% 54 657 14%

16

S

Sursa: INS, Buletin statistic lunar al D.R.S.M. București

Raportul de dependență totală în cadrul populației municipiului București este de 52% (populația de vârstă

inactivă ca procent din populația de vârstă activă). Raportul înregistrează o valoare semnificativ diferită de total

urban (45%), ceea ce indică o presiune mai ridicată asupra populației potențial active din muncipiul

București,fără a depăși însă limitele acceptabile.

Raportul de dependență tineri este de 23% (populația tânără ca procent din populația de vârstă activă) față de

27% pentru total urban iarraportul de dependență bătrâni are o valoare de 28% (populația vârstnică ca procent

din populația de vârstă activă) în timp ce pentru total urban rezultatul raportului este de 18%.

Indicele de suport potențial pentru populația municipiului București este de 3,5 (numărul de persoane adulte -

20-64 ani - care revin la o persoană vârstnică 65+ ani) iar pe total urban este de 5,4.6

Datele de mai sus relevă că, la nivelul municipiului București, din populația inactivă cea mai mare presiune o

exercită populația inactivă vârstnică. Un aspect negativ este acela că populația inactivă tânără, care va deveni

populație activă, înregistrează o pondere mai scăzută comparativ cu ponderea populației inactive vârstnice. De

asemenea din structura de vârste pe fiecare sectoare în parte, se constantă că sectorul 1 are populația cea mai

îmbătrânită. Aici proporția tinerilor sub 19 ani este mai mică decât proporția vârstnicilor de peste 65 de ani.

Natalitate.Municipiul București a înregistrat constant valori ale ratei natalității mai mici comparativ cu total

urban sau total populație. În 1990 rata de natalitate pentru București era de 10,3‰,la nivelul întregii populații

de 13,6‰ iar pe total urban de 12,9‰. După 1990, rata de natalitate a municipiului București cunoaște un

recul, urmând dinamica natalității înregistrată la nivelul întregii populații. Se apreciază că "Reculul natalității nu

numai că nu a amplificat riscurile sociale dar a contribuit la diminuarea unora dintre acestea. Scăderea

numărului de născuți nedoriți de către părinți, a celor de ranguri superioare (trei și peste) și a celor proveniți de

la cupluri având statut socioeconomic inferior sunt evoluții care, în general, au diminuat riscurile sociale

asociate acestor categorii de copii" (Vasile Ghețău, 2009, 278).7 Totuși, dincolo de o reducere temporară a

anumitor riscuri sociale, analizele arată că, pe fond, această scădere a natalității va conduce la îmbătrânirea

populației active iar redresarea natalității nu mai poate modifica această evoluție.8 Din 2003 până în 2006 rata

natalității prezintă o creștere atât la nivel național (9,8-10,2‰), total urban (8,7-10,1‰) cât și în municipiul

București (8,1-10,1‰). Anul 2007 aduce iarăși o scădere ușoară a ratei natalității pe toate cele trei dimensiuni

6Raportul de dependență totală, raportul de dependență bătrâni, indicele de suport potențial sunt obținute prin calcule proprii în baza structurii pe vârstă a populației municipiului București – INS, Buletin statistic lunar al D.R.S.M. București. Calculele au la bază structura pe grupe mari de vârstă utilizată de statele Uniunii Europene (0-19 ani, 20-64 ani, 65 de ani și peste). 7Ghețău Vasile (2009). Dezechilibre și procese demografice și teritoriale. În Marian Preda (coord.). Riscuri și inechități sociale în România. Iași: Editura Polirom 8Ghețău Vasile (2007). Declinul demografic și viitorul populației româniei. București: Editura Alpha MDN

Sector 4 48 312 16% 210 911 70% 40 878 14%

Sector 5 54 489 19% 205 823 71% 29 466 10%

Sector 6 59 377 16% 259 445 70% 52 950 14%

17

avute aici în vedere (municipiul București, total populație, total urban), urmând ca din 2008 creșterea să fie

reluată. În 2009,rata de natalitate a municipiului București depășește pentru prima dată valorile înregistrate pe

total populație (10,4‰) și total urban (10,3‰). Rata natalității municipiului București, din 2009, de 11,2 ‰,

are un nivel despre care se poate spune că se află printre valorile întâlnite, în general, în Europa.

Mortalitate și rata sporului natural. În București mortalitatea prezintă valori mai ridicate comparativ cu total

urban dar și cu alte județe (urban).

Figura 6. Rata mortalității ( ‰ )

1990 1995 2000 2005 2009

Total populație 10,6 12 11,4 12,1 12

Total urban 8,2 9,1 8,9 9,9 9,9

Municipiul București 10,2 11,5 11 11,5 10,9

Cluj 8,7 9,4 9,4 10,2 9,6

Mureș 8,2 9,1 8,9 10,8 10,7

Sibiu 7,5 8,9 8,9 10,2 10,4

Iași 6,6 7,6 7,4 8,3 8,5

Constanța 7,5 8,8 8,7 9,7 9,9

Dolj 7,7 8,2 8,4 9,2 9,3

Timiș 9,6 10,6 10 10,7 10,6

Sursa: INS, Tempo On-line - Rata mortalității pe medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județ

În ceea ce privește rata sporului natural al populației, evoluția pe perioade cincinale arată că acesta are valori

negative după 1990 urmată din 1995 de o revenire constantă dar negativă. În 2009 se înregistrată o valoare

pozitivă a ratei sporului natural, la nivelul muncipiului București.

18

Figura 7. Rata sporului natural al populației ( ‰ )

1990 1995 2000 2005 2009

Total populație 3 -1,6 -0,9 -1,9 -1,6

Urban total 4,7 -0,2 : : 0,5

Municipiul București 0,1 -4,2 -3,2 -1,8 0,3

Sursa: INS, Tempo On-line - Rata sporului natural al populației pe medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe

Scăderea natalității în municipiul București, după 1990, către valori destul diminuate, inferioare ratelor de

mortalitate a afectat semnificativ piramida vârstelor, efectul fiind de îngustare a bazei. Astfel, generațiile de

adulți tineri vor fi din ce în ce mai mici,populația puternic îmbătrânită iar raportul de dependență schimbat.

Mortalitate infantilă. O serie de analize constatau că “România deținea în anul 1990 un trist loc 1 la rata

mortalitãții infantile, cu 26,9 decese sub 1 an la 1.000 de născuți-vii, la mare distanțã față de alte țãri europene:

Polonia – 19,4‰, Bulgaria și Ungaria – 14,8‰, Letonia cu 13,7‰. Cele mai mici rate ale mortalității in-fantile

aveau Finlanda și Islanda – sub 6‰, Suedia, Belgia, Elveția, Norvegia – sub 7‰. Deși, în anul 2004, România

reușise să-și scadă rata mortalității infantile cu 37,5%, de la 26,9‰ la 16,8‰, rămâne în fruntea clasamentului,

doar două țări europene mai înregistrând valori peste jumătatea valorii din România: Bulgaria – 11,6‰, Letonia

– 9,4‰. Islanda era în anul 2004 țara cu cea mai mică rată a mortalității infantile: 2,8 decese la mia de născuți-

vii, valori sub 4‰ înregistrând țările: Suedia, Norvegia,Finlanda, Spania, Cipru, Slovenia, Republica Cehă, Franța,

Luxemburg și Grecia” (Adriana Veronica Litra, 2006, 96-97).9 Datele din ultimii ani arată o continua scădere a

nivelului mortalității infantile în România, în 2009 ajungând la valoarea de 10,1‰. Cu toate acestea nivelul

rămâne cel mai ridicat în rândul țărilor din Uniunea Europeană. Municipiul București are o rată a mortalității

infantile diminuată comparativ cu rata înregistrată la nivelul întregii țări, aceasta fiind de 6‰ în 2009. Se

apreciază că "Nivelul de trai, cel cultural, stresul și calitatea asistenței medicale se află în spatele acestui nivel

ridicat al mortalității infantile" (V. Ghețău, 2009, 282).10

Figura 8. Evoluția indicelui mortalității infantile în București (‰)

1990 1995 2000 2005 2009

20 14,5 12,7 9,4 6

Sursa: INS, Tempo On-line - Rata mortalității infantile pe medii, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe

9Adriana Veronica Litra (2006). Evoluția demografică a României – convergență sau periferizare? în Theoretical and Applied Economic. 10Ghețău Vasile (2009). Dezechilibre și procese demografice și teritoriale. În Marian Preda (coord.). Riscuri și inechități sociale în România. Iași: Editura Polirom

19

Speranță de viață.Se remarcă faptul că “După 1997, în România, speranța de viață a crescut în fiecare an cu

aproape un an la bărbați și cu câte o jumătate de an la femei, astfel că supramortalitateamasculină s-a redus

treptat”11. În 2009 speranța de viață în România este de 69,68 ani pentru bărbați și 77,09 ani pentru femei12.

Chiar și cu aceste creșteri înregistrate în ultimii ani, România are în continuare una dintre cele mai scăzute

speranțe de viață în rândul statelor Uniunii Europene, alături de Bulgaria, Estonia, Lituania și Letonia care

prezintă valori similare13. În București speranța de viață a crescut, și dacă în 1990 era mai mică decât media

națională, în 2009 depășește semnificativ media națională.

Figura 9. Durata medie a vieții (ani)

Sursa: INS, Tempo On-line –Durata medie a vieții pe medii, sexe, pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe

4.2. Starea populației

Estimarea liniilor de sărăcie.În 2003 un raport al Băncii Mondiale sublinia următoarele aspecte referitoare la

ratele de sărărcie: ”Există diferențe notabile în incidența sărăciei între regiunile țării. Cea mai ridicată expunere

se întâlnește în Nord-Est, cu 47% mai mare decât media națională (rata sărăciei extreme și ea cu 77% mai

mare). Această regiune cuprinde și cel mai mare număr de persoane sărace (25% dintre cei total săraci,

respectiv 30% dintre cei extrem de săraci). București, capitala țării, are cel mai mic risc al sărăciei, de

aproximativ o treime din media la nivel național. După 1996, diferențele regionale în privința sărăciei și a celei

extreme s-au atenuat ușor.” (Emil Tesliuc, Lucian Pop, Filofteia Panduru, 2003, vol II, 38)14.

11Mureșan Cornelia (2005). Introducere în demografie. Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană 12Sursa: INS, Tempo On-line –Durata medie a vieții pe medii, sexe, pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe 13Sursa: EUROSTAT - Life expectancy by age and sex 14Tesliuc Emil, Pop Lucian, Panduru Filofteia (2003). România: Raport de Evaluare a Sărăciei. Banca Mondială

București România

Ani Masculin Feminin Masculin Feminin

1990 67,01 73,64 67,58 73,79

1995 66,68 74,51 66,06 73,83

2000 68,88 75,96 68,16 75,01

2005 70,57 77,41 68,87 75,71

2009 71,65 78,65 69,68 77,09

20

Figura 11. Evoluția ratei sărăciei absolute la nivel național, 2000-2009

Sursa: Preluare - Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată

Aceste tendințe remercate în 2003,pentru municipiul București, rămân valabile, o serie de indicatori arătând

această stare de risc diminuat la sărăcie (rata șomajului, numărul de angajați, rata de ocupare etc.) „În privința

distribuirii teritoriale a sărăciei observăm o concentrare a sărăciei în anumite zone geografice. Rata sărăciei este

mult mai ridicată în regiunea Nord-Est (8,5%), Sud-Vest 7,9% și Sud (7,1%), regiuni cu o istorie a sărăciei

constantă în ultimii ani de zile. Riscul cel mai mic de sărăcie se înregistrează în București (1,1%)”. Același raport

remarcă faptul că persoanele cu nivel de educație scăzut, lucrătorii pe cont propriu în sectorul agricol și non-

agricol, șomerii și romii au un risc mult mai mare de sărăcie. În funcție de structură pe vârste, riscul cel mai mare

de a cădea în sărăcie îl are populația de 15-24 de ani.15

Dacă ne uităm la programul de acordare al venitului minim garantat se poate constata că în perioada ianuarie-

septembrie 2010 au beneficiat, la nivel național, un număr de 572.000 de persoane. Dintre acestea, doar359 de

persoane din regiunea București-Ilfov. În aceeași perioadă, la nivelul municipiului București,un număr de 77 de

persoane au beneficiat de VMG.

Evaluarea datelor privind ocuparea.Sub aspectul ratei de ocupare, municipiul București a înregistrat valori

mai mici decât media națională până în 2001 inclusiv. Din 2002 rata de ocupare în București depășește media

națională și își menține această evoluție până în prezent. Cu toate acestea, se observă că anul 2009 a însemnat

un declindin acest punct de vedere, probabil cauzat de criză economică (vezi Tabel 6). Situația indică o scădere a

capacității pieței muncii din muncipiul București de absorbție a forței de muncă.

15Sursa: Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Programe/301210Raport%20de%20cercetare_EScomplet.pdf, consultat ianuarie 2010

21

Figura 12. Rata de ocupare a resurselor de muncă (%)

1990 1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009

Total populație ocupată

civilă 82 71,5 64,6 60,7 61,4 63,4 63,6 60,6

Municipiul București : : 58,3 71,6 75,7 81,1 85,9 81,1

Județul Cluj 85,1 75,7 66,3 68,5 68,3 71,8 73,2 70,5

Județul Mureș 83,1 73,9 69,6 64,8 65,1 65,8 65,5 62,7

Județul Sibiu 75,2 69,1 61,9 60 62,6 65,4 65,5 61,3

Județul Iași 80,4 70,1 62 56,9 56 56,7 56,1 53,8

Județul Constanța 73,6 75,5 57,6 58,4 59,9 61,7 63 59,7

Județul Dolj 82 70 69,1 61,3 61,8 63,7 63,9 60,5

Județul Timiș 83,1 77,1 69,4 73,2 73,3 74,7 74,3 69,8

Sursa: INS, Tempo On-line – Rata de ocupare a resurselor de muncă pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare și judete

Efectivul total de salariați la nivelul municipiului București, estimat de INS, pentru luna iulie 2010 este de

868.065 persoane, în continuă scădere față de aceeași lună din 2009, când au fost estimat un număr de 943.958

salariați.16Conform datelor Agenției Naționale a Ocupării Forței de Muncă, rata șomajului, ca medie anuală în

2009, la nivelul întregii țări a fost de 6,3 % față 4% în 2008. La sfârșitul lunii septembrie 2010, municipiul

București, alături de județele Timiș și Ilfov înregistra una din cele mai scăzute rate de șomaj (3,0%). Potrivit

ANOFM în luna noiembrie rata de șomaj în municipiul București a scăzut la 2,53%.17

În trimestru II din 2010, conform datelor INS "Rata șomajului BIM a atins valorile cele mai ridicate în regiunile

Centru (10,4%), Sud-Est (8,4%) și Sud-Muntenia (7,7%), iar cele mai mici în regiunile Nord-Est (5,2%) și

București-Ilfov (4,2%)18. În trimestrul III, din 2010, rata șomajului BIM în regiunea București-Ilfov a crescut la

4,7%. Se poate observa că rata șomajului BIM este constant (1996-2010) mai ridicată în rândul populației de gen

masculin (5,1%) comparativ cu 4,3% pentru femei.19 O ipoteză, avansată de diverse studii, pentru explicarea

acestei diferențe a ratei șomajului în funcție de gen se referă la categoria persoanelor de gen feminin casnice

care ar putea reprezenta o formă de șomaj ce nu este luată în considerare.

16Sursa: INS, Buletin statistic lunar al D.R.S.M. București

17Sursa: ANOFM, www.anofm.ro, consultat pe 20 decembrie 2010 18Sursa: INS, Forța de muncă în România. Ocupare și șomaj - Trimestrul II 2010 19Sursa: INS,Tempo On-line - Rata șomajului BIM pe grupe de vârstă, sexe, macroregiuni și regiuni

http://www.anofm.ro/

22

În ceea ce priveşte şomajul de lungă durată, conform datelor ANOFM, în luna februarie 2010, la nivel național "se

aflau înregistraţi în evidenţele agenţiei 31.193 tineri sub 25 de ani aflaţi în şomaj de peste 6 luni (ceea ce

reprezintă 29,8% din totalul şomerilor sub 25 de ani); adulţii aflaţi în şomaj de peste 12 luni, 100.807 persoane

reprezintă 15,3% din totalul şomerilor adulţi, ponderea şomerilor de lungă durată în numărul total de şomeri

fiind de 17,31%.20"

Potrivit datelor INS în Municipiul București șomajul de lungă durată a crescut în 2010 cu 115%, de la 1768 de

persoane la 3816.

Figura 12. Numărul șomerilor înregistrați, după nivelul de instruire, septembrie 2010

Județul Numărul șomerilor înregistrați

Municipiul București

total din care femei universitar liceal și postliceal primar, gimnazial, profesional

32442 16384

total din care femei

total din care femei

total Din care femei

6355 3693 10957 5994 15130 6697

Sursa: INS, Buletin statistic lunar, septembrie 2010 În ceea ce privește numărul de persoane cu handicap angajate în municipiul București acesta se ridică la 4326 de

persoane21. Se observă că integrarea pe piață a persoanelor cu handicap, la nivelul municipiului București, se

realizează mult mai bine comparativ cu situația existentă la nivel național. Desigur, acest rezultat trebuie privit

și în corelație cu gradul de dezvoltare socio-economică al unității teritoriale analizate.

Figura 13. Indicatori proxy pentru integrarea pe piața muncii a persoanelor cu handicap

Nivel național București

Raportul dintre numărul de angajați și numărul total de adulți cu handicap 4% 8%

Raportul dintre numărul și numărul total de adulți cu handicap accentuat, mediu sau ușor 6% 10%

Sursa: Calcule proprii în baza datelor ANPH – septembrie 2010

20 Sursa: ANOFM, Situația Statistică a Jomajului Înregistrat la 28 februarie 2010 21 Sursa: Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale –Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap, Date Statistice – 30 septembrie 2010, http://www.anph.ro/

http://www.anph.ro/

23

Educație. Situația sub raport numeric a unităților de învățământ din municipiul București, în anul școlar

2008/2009, care se menține și pentru anul școlar 2009/2010, are următoarea structură:

Figura 14. Situația unităților de învățământ preuniversitar din municipiul București

Unităţi de învăţământ preuniversitar TOTAL Bucureşti

Dintre care în sectorul:

1 2 3 4 5 6

Grădinite

învăţământ de masă 153 26 28 25 26 23 25

învăţământ

special

1 1 0 0 0 0

Total 154 27 28 25 26 23 25

Şcoli cu cls I-VIII


învăţământ special 15 4 4 1 3 1 2

Total 177 30 35 31 27 26 28

Licee



Total 105 26 24 17 15 9 14

Şcoli de arte şi meserii



Total 2 0 2 0 0 0 0

Şcoli postliceale



Total 1 0 1 0 0 0 0

Cluburile copiilor - 6 1 1 1 1 1 1

Cluburi sportive - 7 1 2 1 1 1 1

Şcoli de muzică şi arte plastice - 5 2 2 1 0 0 0

24

Sursa: Starea învățământului an școlar 2008/2009,Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Inovării Inspectoratul Şcolar al Municipiului București

În analiza ISMB se apreciază că în acest moment există un deficit de 8000-9000 de locuri în grădinițe raportat la

numărul de cereri. Situația nu este surprinzătoare având în vedere relansare natalității în București, începută în

2003.

Conform Raportului asupra stării sistemului național de învatamânt pe anul 2009, realizat de Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului, indică faptul că rata de abandon şcolar în România este una dintre cele mai

ridicate din Europa. Totodată, indicatorul privind rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie a tinerilor în

vârstă de 18-24 ani, situează România pe unul dintre ultimile locuri din Uniunea Europeană. Rata abandonului

şcolar calculat pe baza metodei “intrare-ieşire” este mai ridicată în special pe segmentul tehnic şi profesional.

Inspectoratul Școlar al Muncipiului București estimează o cifră de aproximativ 1400 de cazuri de abandon şcolar

pentru 2009/2010 în creștere semnificativă față de anul școlar 2008/2009 când au fost înregistrate 300 de

abandonuri școlare. Sub aspectul numărului de elevi înscriși în anul școlar 2009/2010 și cazurilor de abandon

școlar, datele sunt următoarele:

Figura 15. Elevi înscriși la începutul anului școlar 2009/2010 și cazurile de abandon

Sursa: ISMB – Starea învățământului 2009/2010

Total unităţi



Total 457 87 95 76 70 60 69

Sector

Cls. I-IV Cls V-VIII Cls IX-XII (XIII)

Elevi înscriși

Abandon școlar

Elevi înscriși

Abandon școlar

Elevi înscriși

Abandon școlar

1 8514 28 8827 58 15954 16

2 10641 99 11002 129 17373 120

3 7972 0 7602 10 13957 161

4 8749 28 9125 50 8603 55

5 8605 48 9242 90 10828 36

6 8501 36 8525 49 12552 390

Total 52982 239 54323 386 79267 778

25

În municipiul București abandonul școlar tinde să aibă o incidență mai mare în rândul elevilor înscriși în clasele

IX-XII, sectorul 6 având cele mai multe cazuri de abandon școlar. În general, s-a constatat că "riscul neparticipării

și al abandonului școlar se înregistrează în special în cazul copiilor cu dizabilități fizice sau psihice copiilor romi

și al celor din mediul rural" (Hatos, Adrian, 2006, 97)22. Datele referitoare la numărul de instituții de învățământ

superior arată că “timp de peste 10 ani de zile (1991 - 2002), numărul de instituţii de învăţământ superior a fost

în continuă creştere: de la 56 de unităţi, în 1991, la 126 de unităţi în 2002. Cu alte cuvinte, numărul de instituţii

de învăţământ superior a crescut de 2,25 de ori în 11 ani. Din 2002, numărul de instituţii de învăţământ superior

aînceput să scadă, ajungând în 2006 la nivelul înregistrat în anul universitar 1997 – 1998. Dinamica numărului

de instituţii de învăţământ superior de la nivelul regiunii Bucureşti-Ilfov este similară cu dinamica înregistrată la

nivel naţional. Astfel, timp de 10 ani de zile (1991 - 2001), numărul de instituţii de învăţământ superior în

regiunea Bucureşti-Ilfov a crescut de 2,93 de ori (de la 15 la 44). Din 2001 însă numărul a început să scadă,

ajungând la 34 de unităţi de învăţământ superior în 2005/2006”23.

Aceeași analiza arată că „pe intervalul 2000 – 2005 numărul de stundenţi s-a plasat pe un trend ascendent.

Creşterea pozitivă a numărului de studenţi, în frecvenţă absolută, a fost mult mai consistentă pentru regiunea

Bucureşti-Ilfov, decât pentru regiunile Sud Muntenia, Sud Vest Oltenia şi Sud EST. Astfel, din 2000 până în 2005

populaţia de studenţi înregistrată în Bucureşti a crescut cu aproape 10,000 de persoane, în timp ce creşterea

pentru regiunile de sud a fost de cel mult aproximativ 3,000 de persoane.”

Sănătate. Datele de mai jos arată că atât la nivel național cât și la nivelul municipiului București, rata de

mortalitate pentru persoanele în vârstă de până la 64 de ani din cauza bolilor de inimă și a celor respiratorii

cunoaște valori mult mai mari comparativ cu alte țări ale Uniunii Europene.

Figura 16. Rata mortalității pentru persoanele în vârstă de 64 de ani sau mai puțin de boli de inimă și boli respiratorii

2007-2010

2003-2006

1999-2002

1994-1998

1989-1993

Cehia 0,92 0,98 0,90 : :

Praga 0,96 1,38 0,92 1,14 1,37

Germania 0,50 1,33 0,70 0,78 0,85

Berlin 0,56 0,64 0,68 0,31 :

Estonia 1,34 1,60 1,60 : :

Tallinn 1,11 1,41 1,62 1,74 1,58

Italia 0,35 : 0,52 0,57 :

22 Hatos Adrian (2006). Sociologia educației. Iași: Editura Polirom 23 Sursa: Planul regional de acțiune pentru învățământ 2008-2013, Regiunea București-Ilfov

26

Roma 0,34 : 0,44 : :

Letonia : 1,80 1,86 : :

Riga : 1,60 1,99 2,15 1,95

Ungara 1,45 1,49 1,42 : :

Budapesta 1,18 : 0,83 1,02 1,15

Polonia 1,04 0,98 0,98 : :

Varșovia 1,10 0,78 0,90 : 1,57

România 1,45 1,60 1,30 : :

București 1,24 1,25 0,70 : :

Sursa: Urban Audit Cities

Datele privind numărul persoanelor cu handicap la nivelul municipiului București arată că “Din punct de vedere

al persoanelor cu dizabilității din județ, în totalul persoanelor cu dizabilități din România, cele mai mari valori se

înregistrează în București (8,28%), județele Prahova (4,61%) și Argeș (4,11%). Cele mai mici valori sunt în

județele Harghita (1,07%), Ilfov (1,01%) și Covasna (0,57%). Din punct de vedere al ponderii persoanelor cu

dizabilități din județ din totalul populației din județ, cele mai mari valori se înregistrează în județele Vrancea

(6,07%), Sălaj (5,65%) și Alba (4,74%). Cele mai mici valori sunt în județele Dolj (1,99%), Galați (1,78%) și

Covasna (1,72%).24” În 2010, rata persoanelor cu handicap în municipiul București este de 2,95%.

Figura 17. Numărul persoanelor cu handicap

Regiune/Județ Total persoane cu handicap Din care femei Copii (din total)

Adulți (din total)

București 57 409 32 279 3 555 53 854

Sursa: Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale –Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap, Date Statistice – 30 septembrie 2010

Figura 18. Persoane cu handicap, pe tipuri de handicap în municipiul București

Grav Accentuat Mediu Ușor

17 483 32 717 7060 149

Sursa: Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale –Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap, Date Statistice – 30 septembrie 201

24Sursa: Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Programe/301210Raport%20de%20cercetare_EScomplet.pdf, consultat ianuarie 2010

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Programe/301210Raport%20de%20cercetare_EScomplet.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Programe/301210Raport%20de%20cercetare_EScomplet.pdf

27

Concluzii

Analiza principalilor indicatori socio-demografici ai municipiului București, fără a avea o abordare exhaustivă,

surprinde anumite evoluții și tendințe care pot fi sintetizate astfel:

• Volumul populației este în creștere ușoară începând cu 2003 cu toate că rata sporului natural se

menține negativă până în 2008. Municipiul București constituie însă un pol de atracție pentru fluxurile

de migrație internă din județele învecinate.Creșterea populației poate aduce totodată și o creștere a

nevoilor sociale sau apariția unor noi tipologii de riscuri sociale (creșterea numărului de născuți

nedoriți, creșterea presiunii asupra pieței muncii etc.).

• Scăderea accentuată a natalității după 1990 și creșterea speranței de viață la naștere vor conduce la

îmbătrânirea demografică a populației. Înprezent un semnal de alarmă îl constituie faptul că populația

inactivă tânără, înregistrează o pondere mai scăzută comparativ cu ponderea populației inactive

vârstnice. În consecință, dezvoltarea serviciilor sociale, la nivelul municipiului București, pentru

persoanele vârstnice ar reprezenta în momentul de față o prioritate.Aceste servicii ar putea cuprinde

atât de îngrijire la domiciuliu cât și cămine sau locuri/modalități de petrecere a timpului. Creșterea

volumului populației în această categorie de vârstă presupune pregătirea pentruaccentuarea nevoilor

sociale și medicale.

• De asemenea având în vedere structură pe vârste la nivel de sector, o importanță deosebită o are

distribuția teritorială a unităților furnizoare de servicii sociale pentru vârstnici. Este de notat că sectorul

1 concentrează cel mai mic volum de populație dar prezintă un grad accentuat de îmbătrânire

demografică.

• Un al aspect semnificativ în câmpul demografic al municipiului București îl constituie, mai nou,

creșterea ratei natalității, care a depășitpentru 2009 media națională. Temporar, acest aspect ar putea

amplifica riscuri sociale asociate acestei categorii (copii în familii monoparentale, copii în afara

căsătoriilor, abandon etc.).

• În ceea ce privește starea populației se constată o scădere a capacității pieței muncii de absorbi forța de

muncă, urmare probabil a crizei economice. Rata de ocupare este în scădere iar șomajul de lungă durată

a înregistrat o creștere foarte mare. Nu trebuie omis faptul că șomerii au o probabilitate mai mare de a

cădea în sărăcie.

• Sub aspectul educație se observă o creștere a abandonului școlar, în special la elevii înscriși în clasele

IX-XII, situația fiind mai pregnantă în sectorul 6. De asemenea numărul de locuri în grădinițe este

insuficient raportat la numărul de cereri. O natalitate mai ridicată, chiar și temporar, va accentua

situația.

Este cunoscut că "O populație cu o stare de sănătate precară amplifică dramatic resursele pe care societatea

terebuie să le aloce asistenței medicale și celei sociale, în detrimentul altor nevoi ale societății. Pe de altă parte,

într-o populație cu probleme majore de sănătate, gradul de participare la activitatea economică este afectat,

ducând la apariția unei anumite incompatibilități între starea de sănătate și o productivitate ridicată a muncii"

28

(V. Ghețău, 2009, 283). Din această perspectivă municipiul București înregistrează o rată ridicată de mortalitate

la persoanele sub 64 de ani din cauza bolilor de inimă și respiratorii25.

Capitolul 5: Analiza situației actuale a rețelei de servicii sociale din București

Obiectivul principal al acestui analize este de a oferi o imagine detaliată, bazată pe date statistice, a rețelei de

servicii sociale care funcționează în prezent la nivelul Municipiului București și totodată de a identifica nevoile

de dezvoltare a anumitor categorii de servicii care lipsesc sau sunt insuficiente în raport cu cererea din partea

actualilor și potențialilor beneficiari aflați în diverse situații de dificultate.

Datele utilizate în această analiză provin în principal din două surse: una este Registrul electronic unic al

serviciilor sociale (denumit în continuare REUSS) accesibil pe situl Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, iar cea de-a doua sursă este reprezentată de ancheta realizată de FDSC asupra tuturor furnizorilor

publici de servicii sociale specializate și primare din București26.

Trebuie subliniat că demersul de a analiza rețeaua de servicii sociale din punct de vedere statistic nu este deloc

unul ușor, date fiind diversitatea foarte mare de situații pe care aceste servicii le adresează și încearcă să le

îmbunătățească și totodată paleta foarte largă de moduri de organizare și furnizare a acestor servicii.

Clasificările și definițiile utilizate în această analiză sunt cele din legislația în vigoare, relevantă pentru domeniul

serviciilor sociale, respectiv O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, H.G. nr. 1007/2005 pentru aprobarea

Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal și Ordinul Ministrului

Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nr. 280 din 2006 privind aprobarea procedurii de lucru în vederea

constituirii, actualizării și accesării Registrului electronic unic al serviciilor sociale. Furnizorii de servicii sociale

pot fi instituții publice sau private, iar furnizarea de servicii sociale se realizează prin intermediul unor unități

specializate de asistență socială organizate de aceste instituții. Un furnizor poate organiza și gestiona mai multe

unități de asistență socială, iar la nivelul unei astfel de unități pot fi furnizate mai multe tipuri de servicii sociale

primare și/sau specializate.

În mod inerent, abordarea noastră este una reducționistă, iar la aceasta se mai adaugă și alte câteva limite

metodologice asupra cărora trebuie să atragem atenția. În primul rând, analiza este una de tip transversal,

centrată pe momentul în care a fost realizată ancheta, neexistând din păcate date statistice longitudinale privind

evoluția acestui sector în București. De asemenea datele din REUSS sunt de așa natură încât nu se poate analiza

dinamica rețelei de servicii sociale27. O a doua limită constă în lipsa unui sistem de referință la care să raportăm

datele statistice referitoare despre volumul și structura serviciilor sociale. Altfel spus, analiza noastră este

centrată pe oferta de servicii în sine, datele disponibile la acest moment și în general lipsa unui sistem

25Ghețău Vasile (2009). Dezechilibre și procese demografice și teritoriale. În Marian Preda (coord.). Riscuri și inechități sociale în România. Iași: Editura Polirom 26 Trebuie menționat că s-a încercat și cuprinderea în anchetă a tuturor furnizorilor privați de servicii sociale din București, însă din păcate rata de răspuns în cazul acestora a fost una foarte scăzută în măsură să afecteze substanțial reprezentativitatea rezultatelor. 27 Dincolo de natura informațiilor din REUSS, modul în care sunt stocate și accesibile aceste informații îngreunează foarte mult procesarea și analiza lor statistică. Totodată unele informații din această bază de date ridică semne de întrebare cu privire la actualitatea lor.

29

comprehensiv de indicatori statistici pentru domeniul serviciilor sociale limitând substanțial posibilitatea de

analizare a ofertei prin raportarea la cererea de servicii sociale. În al treilea rând, din motive ce țin de lipsa

datelor statistice, analiza serviciilor specializate și a celor primare se concentrează mai mult asupra serviciilor

sociale oferite de instituțiile publice din București, în condițiile în care numărul de unități private care

furnizează servicii sociale este destul de apropiat de cel al unităților publice.

Dincolo de aceste limite care sunt o consecință a lipsei unei sistem de informații statistice despre sectorul

serviciilor sociale, analiza este una validă și utilă din perspectiva faptului că oferă o imagine a Volumului și

structura unităților publice și private care furnizează servicii sociale în București. Conform datelor din

REUSS28 în București există 368 de instituții de asistență socială în cadrul cărora se acordă servicii sociale

primare și specializate. Din acestea aproximativ 53% sunt servicii publice (marea majoritate aparținând

DGASPC-urilor de sector), iar restul de 47% sunt unități ale unor furnizori privați.

Cel mai dezvoltat segment al serviciilor sociale din București este cel al serviciilor care au ca beneficiari copii.

Aproximativ 54% din totalul unităților din București oferă servicii pentru copii aflați în diverse situații de

dificultate, 42% au ca beneficiari persoane adulte, 26% se adresează tinerilor cu vârsta între 18 și 26 de ani, iar

14% se adresează persoanelor vârstnice. Totodată 23% din totalul unităților de asistență socială au ca

beneficiari familii. Graficul 1 prezintă distribuția tuturor unităților de asistență socială din Capitală în funcție de

categoriile de beneficiari cărora le oferă servicii și de formă de proprietate, iar comparațiile între sectorul public

și cel privat relevă câteva diferențe semnificative. Comparativ cu sectorul privat al serviciilor sociale, sectorul

public s-a dezvoltat relativ mai mult în furnizarea de servicii care adresează vulnerabilități ale următoarelor

categorii de persoane: copii 17-18 ani, adulți și persoane cu handicap, în timp ce sectorul privat a dezvoltat în

mai mare măsură servicii pentru următoarele categorii vulnerabile: tineri 18-26 de ani, copii 7-16 ani și

persoane vârstnice.

Circa 70% din totalul unităților de asistență socială din București au mai multe categorii de beneficiari, unitățile

care oferă servicii pentru copii dintr-o anumită categorie de vârstă, tinzând să aibă ca beneficiari copii și din alte

grupe de vârste, iar unitățile care au ca populație țintă adulți în situații de dificultate tind să ofere servicii și

pentru tineri 18-26 de ani și servicii pentru familii.

28 http://www.mmuncii.ro/sas/index, accesat ultima dată în 18 ianuarie 2010

30

Figura 19. Distribuția unităților de asistență socială din București în funcție de categoria de beneficiari (cifre absolute)

34

91

69

93

43

22

42

27

90

51

62

54

30

41

1

1

0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200

Copii 0-6 ani

Copii 7-16 ani

Copii 17-18

Adulti

Tineri 18-26

Persoane varstnice

Familie

Grupuri

Comunitati

Servicii Publice Servicii Private

Sursa datelor: Registrul electronic unic al serviciilor sociale, http://www.mmuncii.ro/sas/index

Total 196 servicii publice și 172 servicii private

Localizarea geografică a unităților care oferă servicii sociale în București este un indicator relativ important din

perspectiva accesului beneficiarilor și potențialilor beneficiari la ele, precum și un indicator al dezvoltării

neuniforme a rețelei de servicii sociale, cu atât mai mult cu cât acordarea unui serviciu social de către o instituție

(în special în cazul DGASPC-urilor) este adesea condiționată de domiciliul solicitantului. Numărul de unități care

furnizează servicii sociale înregistrează o variație importantă între sectoarele Municipiului București, de la 103

unități pe teritoriul sectorului 1, la doar 44 de unități în sectorul 6 (vezi Graficul 2). Dezvoltarea neuniformă din

punct de vedere teritorial a rețelei de servicii sociale este evidențiată dacă luăm în considerare populația fiecărui

sector. Sectorul 1 cu o populație de circa 224000 de locuitori are un număr de unități de servicii sociale mai

mare decât numărul de unități din sectoarele 3 și 6 luate împreună, în condițiile în care populația însumată a

celor două sectoare este de peste 3 ori mai mare decât cea a sectorului 1. Foarte probabil însă că dezvoltarea

neuniformă nu înseamnă în aceste caz și o dezvoltare disproporționată în raport cu nevoile populației de servicii

sociale, ci mai degrabă faptul că în toate celelalte sectoare, cu excepția sectorului 1, rețeaua de servicii sociale

este mult sub-dezvoltată. În același sens merită remarcat totodată că sectorul 3 care are o populație ce depășește

400000 de locuitori, fiind sectorul cu cea mai mare populație, are însă cel mai mic număr de unități publice care

oferă servicii sociale. De asemenea trebuie să subliniem că și sectorul privat al serviciilor sociale cunoaște o

dezvoltare neuniformă în plan teritorial, numărul de servicii private variind de la 53 în sectorul 1 la doar 13 în

sectorul 6. Și sectorul 4 are un număr relativ mic de servicii sociale furnizate de instituții private (18 unități),

însă pe ansamblul sectorului situație este relativ echilibrată de un număr dublu de servicii publice (37 de

unități).

31

Figura 20. Distribuția unităților de asistență socială din București pe sectoare (cifre absolute)

50

30

23

37

25

31

53

38

27

18

23

13

0 20 40 60 80 100 120

Sectorul 1

Sectorul 2

Sectorul 3

Sectorul 4

Sectorul 5

Sectorul 6



Total 196 servicii publice și 172 de servicii private

Analizînd la nivel de sector structura rețelei de unități private care oferă servicii sociale diverselor categorii de populație se pot observa următoarele disparități (Graficul 3):

• În sectorul 1, ponderea unităților private care furnizează servicii sociale persoanelor vârstnice este de doar 8%, în timp ce la nivelul Bucureștiului pe ansamblu această pondere este de 16%, iar în sectoarele 2 și 3 de aproximativ 30%, în condițiile în care populația sectorului 1 este cea mai îmbătrânita din Capitală.

• În sectorul 2, doar 18% din unitățile private au ca beneficiari minori cu vârsta între 17 și 18 ani, în timp ce pe ansamblul Bucureștiului ponderea este de 30% din totalul unităților private. În schimb, în sectorul 2 comparativ cu Bucureștiul pe ansamblu se înregistrează ponderi semnificativ mai mari de unități private care acordă servicii sociale adulților, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap și familiilor aflate în situații de dificultate.

• În sectorul 3 se remarcă ponderea semnificativ mai mică a unităților private care furnizează servicii sociale persoanelor cu handicap (7% comparativ cu 15% la nivel de Capitală). Pe de altă parte 30% din unitățile private din acest sector au ca beneficiari persoane în vârstă, pondere mult mai mare decât cea la nivelul Bucureștiului pe ansamblu.

• În sectorul 4 sectorul privat de servicii sociale este mai slab dezvoltat în cazul serviciilor care se adresează vârstnicilor și tinerilor din grupa de vârstă 18-26 de ani, dar mai bine reprezentat în cazul serviciilor pentru copii cu vârsta până la 6 ani.

• În sectorul 5 nu există nicio unitate privată care să acorde servicii sociale persoanelor cu handicap și de asemenea ponderea celor care se ocupă de copii 0-6 ani semnificativ mai mică decât la nivelul Bucureștiului.

• În sectorul 6 structura rețelei de servicii sociale furnizate de organizații private înregistrează cele mai mari disparități în comparație cu structura la nivel de Capitală. Astfel doar 8% din unitățile private din acest sector oferă servicii pentru copii 0-6 ani, ponderi semnificativ mai mici înregistrându-se și în cazul serviciilor care se adresează adulților, vârstnicilor, persoanelor cu handicap și familiilor.

32

Figura 21. Distribuția unităților private de asistență socială în funcție de localizare și categoria de beneficiari (% din numărul de unități din fiecare sector)

15 1619

28

9 8

16

55

4752 50 48

69

52

36

18

26 28

3538

3030

45

3339

43

23

363432 33

17

3531 31

8

29 30

6

22

8

1721

34

1922

26

15

2421

26

711

0 8

15

0

20

40

60

80

100

Sectorul 1 [N=53] Sectorul 2 [N=38] Sectorul 3 [N=27] Sectorul 4 [N=18] Sectorul 5 [N=23] Sectorul 6 [N=13] Total Bucuresti[N=172]

Copii 0-6 ani Copii 7-16 ani Copii 17-18 Adulti Tineri 18-26 Persoane varstnice Familie Persoane cu handicap

Sursa datelor: Calcule proprii pe baza datelor din Registrul electronic unic al serviciilor sociale, http://www.mmuncii.ro/sas/index

Conform datelor din REUSS, jumătate din unitățile publice care oferă servicii sociale sunt organizate ca servicii publice specializate, 21% ca centre rezidențiale, 16% ca centre sociale 29, iar 11% ca centre de zi (Graficul 4). În cazul furnizorilor privați, o treime din unitățile din București sunt organizate ca centre sociale, 17% ca centre de zi, 17% ca centre rezidențiale, iar 17% alte tipuri de centre sociale. 5% din unitățile private furnizează serviciul social la domiciliul beneficiarilor.

Figura 22. Distribuția unităților de asistență socială din București care furnizează servicii sociale în funcție de forma de organizare și locul de acordare (cifre absolute)

99

2

31

22

41

1

3

9

56

30

30

30

1

2

11

0 20 40 60 80 100 120

Servicii publice specializate

Birouri particulare

La domiciliu

Centre sociale

Centre de zi

Centre rezidentiale

Alte centre

Strada

Spitale si centre medicale

Alte locatii



Total 196 servicii publice și 172 de servicii private

Pe ansamblul Municipiului București, cele mai frecvente tipuri de servicii sociale oferite de instituțiile publice sunt cele de consiliere psihologică, de informare în domeniu și cele de consiliere socială (Graficul 5). Consilierea psihologică este tipul de serviciu cel mai frecvent și în cazul furnizorilor privați, ponderea unităților private care oferă acest serviciu fiind de 73%, iar în cazul unităților publice de 62%. Există diferențe importante între public și privat în ce privește structura rețelei de servicii sociale din perspectiva tipurilor de servicii oferite, unitățile private oferind în general o gamă mai diversă de servicii beneficiarilor lor.

29 Conform dispozițiilor din Ordinul MMSF nr. 280 din 2006 categoria ”centru social” cuprinde 3 clase de instituții de asistență socială: centre de zi, centre rezidențiale și altele. În analiza noastră pe baza datelor din REUSS în categoria ”centre sociale” include în aceeași logică orice fel de centru care nu e rezidențial sau de zi. Cel mai frecvent în această categorie sunt incluse centrele de informare și consiliere precum și complexele de servicii sociale.

33

Figura 23. Principalele tipuri de servicii sociale furnizate în cadrul unităților publice și private din București (%)

6262

5239

3536

3020

3013

621

151516

712

88

14

735354

5939

3117

2816

3235

1516

1310

1910

1212

5

0 20 40 60 80 100

Consiliere psihologicaInformare in domeniu

Consiliere socialaPromovare relatii sociale (Socializare)- Timp liber

Reintegrare in comunitateServicii de ingrijire social-medicala de natura sociala

Consiliere juridicaReintegrare in familie

Identificare si evaluareEducatie sociala

Sprijin de urgentaGazduire pe perioada nedeterminata

Orientare profesionalaServicii de recuperare si reabilitare

Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicalaSuport si acompaniament

Educatie specialaOrientare sociala

Gazduire pe perioada determinataServicii de asigurare a hranei si suplimentelor nutritive

Servicii Publice

Servicii Private


% calculate din:N1= 196 servicii publice N2= 172 de servicii private

Astfel:

• aproape 60% din unitățile private oferă servicii de socializare și petrecere a timpului liber, serviciu oferit de circa 40% din unitățile publice;

• circa o treime din unitățile private acordă servicii de educație socială și sprijin de urgență, ponderile respective în cazul serviciilor publice fiind de 13% și 6%;

• ponderea unităților private care oferă servicii de reintegrare în familie și servicii de suport și acompaniament este de asemenea semnificativ mai mare decât în cazul serviciilor publice.

• Unitățile publice sunt în mai mare măsură centrate pe servicii primare de tipul identificării și evaluării și informare în domeniu;

• Ponderea unităților publice care oferă servicii de consiliere juridică, găzduire pe perioadă nedeterminată și servicii de asigurare a hranei este semnificativ mai mare decât în cazul sectorului privat.

Datele din REUSS ne permit să identificăm și care sunt cele mai puțin oferite tipuri de servicii sociale atât la nivelul furnizorilor publici, cât și al celor privați. După cum se poate observa și în graficul 6, în București nu există nicio instituție de asistență socială care să ofere servicii de kinetoterapie și hidroterapie30, servicii absolut necesare în acțiunile de recuperare și reabilitare a anumitor categorii de handicap. Din rândul serviciilor sociale oferite de unitățile publice lipsesc terapia ocupațională (ergoterapie), orientarea psihologică, psihoterapia și servicii de promovare și cooperare socială, care sunt de altfel slab dezvoltate și în cazul furnizorilor privați. Nu trebuie omisă slaba dezvoltare a serviciilor de reintegrare profesională extreme de importante de exemplu în cazul foștilor deținuți.

Cele mai puțin dezvoltate servicii sociale în București pot fi grupate în patru categorii mai largi:

1. Servicii de terapie specifică (kinetoterapie, hidroterapie, psihoterapie, alte servicii de recuperare și reabilitare);

2. Servicii complementare îngrijirii socio-medicale la domiciliu (servicii de bază pentru activitățile zilnice, servicii de reabilitare și amenajare a mediului de viață);

3. Servicii adresate comunităților sau necesare reintegrării indivizilor în comunitate (mediere socială în comunitate, promovare și cooperare socială,dinamizarea grupurilor și comunităților)

4. Servicii de găzduire pe timp de zi și/sau pe timp de noapte

30 Este posibil ca aceste rezultate să fie determinate de neactualizarea datelor din REUSS sau de înregistrarea incorectă sau incompletă a informațiilor despre serviciile terapeutice existente. Un argument în favoarea acestei ipoteze este oferit de faptul că în cadrul anchetei realizată de FDSC a fost identificat un centru de zi pentru copii cu dizabilități aparținând DGASPC sector 2 care oferă servicii de terapie specifică (kinetoterapie, fizioterapie, psihoterapie) informații care nu apar în REUSS în cazul respectivului centru.

34

Figura 24. Tipuri de servicii sociale puțin sau deloc dezvoltate la nivelul unităților publice și private din București (%)

2

2

2

1

2

1

2

1

1

3

2

2

3

2

3

3

2

1

1

1

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Reintegrare profesionala

Servicii de baza pentru activitatile zilnice

Servicii de reabilitare si amenajare a mediului de viata

Alte servicii de recuperare si reabilitare

Mediere sociala comunitate

Promovare si cooperare sociala

Promovare relatii sociale - Activitati socio culturale

Ergoterapie

Gazduire pe timp de zi

Dinamizarea grupurilor si comunitatilor

Psihoterapie

Gazduire pe timp de noapte

Orientare psihologica

Kinetoterapie

Hidroterapie

Servicii Publice

Servicii Private



Serviciile care adresează situațiile vulnerabile în care se află copiii cu vârsta până la 7 ani (abandon, risc de abandon, risc de separare de părinți) sunt furnizate cel mai frecvent în cadrul unor servicii publice specializate, centre rezidențiale (în special centre de plasament și centre maternale) sau centre de zi. Graficul 7 prezintă tipurile de servicii sociale oferite cel mai frecvent în cazul acestei categorii de copii, respectiv consiliere psihologică, informare în domeniu, socializare, reintegrare în comunitate și în familie, consiliere socială, servicii de îngrijire socio-medicală, educație socială, existând unele diferențe importante între unitățile private și cele publice în ce privește tipurile de servicii pe care le oferă. Serviciile publice sunt mai mult centrate pe informare, identificare și evaluare, consiliere juridică, găzduire pe perioadă nedeterminată, în timp ce unitățile private au dezvoltat mai degrabă servicii socializare, reintegrare în comunitate, educație socială, sprijin de urgență. Ceea ce lipsește în primul rând sunt servicii de terapie specifică pentru copiii cu diverse dizabilități (kinetoterapie, hidroterapie)

Figura 25. Principalele tipuri de servicii sociale furnizate în cadrul unităților publice și private din București care au ca beneficiari COPII 0-6 ani (%)

76

65

41

35

44

41

44

29

35

24

32

29

9

18

15

9

67

44

70

67

44

37

33

48

19

19

4

4

30

19

19

26

- 20 40 60 80 100


Promovare relatii sociale (Socializare)- Timp liberReintegrare in comunitate

Reintegrare in familieConsiliere sociala

Servicii de ingrijire social-medicala de natura socialaEducatie sociala

Gazduire pe perioada nedeterminataEducatie speciala

Identificare si evaluareConsiliere juridicaSprijin de urgenta

Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicalaServicii de recuperare si reabilitare

Suport si acompaniament

Servicii Publice

Servicii Private



35

Din cele 181 de unități care au ca beneficiari copii 7-16 ani, 51 (28%) sunt centre rezidențiale (centre de plasament, case de tip familial), 40 (22%) sunt centre de zi, 33 (18%) sunt centre sociale, iar 32 (18%) sunt servicii publice specializate.

Distribuția unităților publice și private în funcție de forma de organizare și tipul de servicii sociale adresate copiilor cu vârsta între 7 și 16 ani este destul de apropiată de cea a unităților care au ca beneficiari copii cu vârsta până la 7 ani (Graficul 8), iar diferențele dintre unitățile publice și cele private în ce privește structura serviciilor oferite derivă în mare parte din forma lor de organizare. În cazul unităților publice prevalează centrele rezidențiale și serviciile publice specializate, astfel încât tipurile de servicii sociale specifice acestor unități (găzduire pe perioadă nedeterminată, servicii de asigurare a hranei, servicii de îngrijire social-medicală, consiliere juridică, educație specială, identificare și evaluare) se regăsesc într-o pondere mai mare decât în cazul unităților private. Acestea din urmă fiind dezvoltate mai ales pe direcția centrelor de zi și a centrelor sociale furnizează în mai mare măsură servicii de socializare și petrecere a timpului liber, educație socială, reintegrare în comunitate, suport și acompaniament și sprijin de urgență.


68

53

47

44

48

35

36

24

33

31

23

25

5

20

15

18

9

21

77

68

49

49

41

48

38

41

24

8

14

9

28

11

14

10

19

3

- 20 40 60 80 100

Consiliere psihologicaPromovare relatii sociale (Socializare)- Timp liber

Informare in domeniuConsiliere sociala

Servicii de ingrijire social-medicala de natura socialaReintegrare in comunitate

Reintegrare in familieEducatie sociala

Gazduire pe perioada nedeterminataConsiliere juridicaEducatie speciala

Identificare si evaluareSprijin de urgenta

Orientare profesionalaServicii de recuperare si reabilitare

Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicalaSuport si acompaniament

Servicii de asigurare a hranei si suplimentelor nutritive

Servicii Publice

Servicii Private



La nivelul Municipiului București există 120 de unități care furnizează servicii sociale grupei de vârstă 17-18 ani. Distribuția lor în funcție de modul de organizare este relativ asemănătoare cu a celor care se ocupă de copii 7-16 ani. Serviciile sociale oferite de unitățile publice sunt centrate pe informare și consiliere (psihologică, socială, juridică), în timp ce în cazul unităților private s-au dezvoltat în mai mare măsură serviciile de reintegrare în familie și comunitate (Graficul 9).

36


5959

5748

4346

2535

4128

1626

103

1012

1622

1312

824949

6163

4953

2212

2931

824

3324

2012

2810

0 20 40 60 80 100


Consiliere socialaPromovare relatii sociale (Socializare)- Timp liber

Reintegrare in comunitateServicii de ingrijire social-medicala de natura sociala

Reintegrare in familieOrientare profesionala

Consiliere juridicaGazduire pe perioada nedeterminata

Educatie socialaIdentificare si evaluare

Orientare socialaSprijin de urgenta

Suport si acompaniamentServicii de recuperare si reabilitare

Educatie specialaServicii de asigurare a hranei si suplimentelor nutritive

Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicalaGazduire pe perioada determinata

Servicii Publice

Servicii Private



Există 97 de unități publice și private care oferă servicii sociale tinerilor cu vârsta între 18 și 26 de ani, adresând situații de dificultate în familie, sărăcie, lipsa unei locuințe, izolare socială, urgență socială, dependență de droguri și handicap. Tinerii care părăsesc instituțiile de protecție socială și cei care sunt consumatori de droguri constituie două categorii speciale în cadrul acestor beneficiari.

Pe lângă serviciile de informare și consiliere, dezvoltate în general pentru orice tip de beneficiari, pentru tinerii 18-26 de ani unitățile de asistență socială din București oferă îndeosebi servicii de reintegrare în familie și comunitate, orientare profesională, sprijin de urgență și găzduire (Graficul 10).

Figura 28. Principalele tipuri de servicii sociale furnizate în cadrul unităților publice și private din București care au ca beneficiari TINERI 18-26 ani (%)

56

70

60

51

44

35

28

14

21

30

5

19

12

7

9

12

21

78

61

54

44

50

31

30

33

26

17

37

20

24

24

22

15

6

0 20 40 60 80 100


Consiliere socialaReintegrare in comunitate

Promovare relatii sociale (Socializare)- Timp liberServicii de ingrijire social-medicala de natura sociala

Orientare profesionalaReintegrare in familie

Consiliere juridicaIdentificare si evaluare

Sprijin de urgentaOrientare socialaEducatie sociala

Suport si acompaniamentGazduire pe perioada determinataServicii de recuperare si reabilitare

Gazduire pe perioada nedeterminata

Servicii Publice

Servicii Private



Pentru adulții din București aflați în situații de vulnerabilitate există 155 de unități care furnizează servicii sociale, dintre care majoritatea sunt servicii publice specializate și centre sociale publice sau private. Ca și în cazul celorlalte categorii de beneficiari, serviciile de informare și consiliere sunt cele mai frecvente tipuri de servicii sociale oferite de aceste unități. Graficul 11 prezintă structura unităților publice și private în funcție de

37

tipurile de servicii sociale pe care le furnizează, remarcându-se diferențe semnificative între public și privat, dintre care menționăm:

• Consiliere psihologică - 79% din unitățile private, față de 56% din cele publice; • Socializare și timp liber – 47% din unitățile private, față de 25% din cele publice; • Sprijin de urgență – 31% din unitățile private, față de 8% din cele publice; • Suport și acompaniament - 26% din unitățile private, față de 5% din cele publice; • Orientare profesională și orientare socială – circa 20% din unitățile private față de 12-13% din cele

publice

De asemenea unitățile private oferă într-o pondere mai mare servicii de reintegrare în familie, educație socială și găzduire pe perioadă determinată, în timp ce în rândul unităților publice găsim mai frecvent servicii de mediere socială, servicii de recuperare și reabilitare și servicii de îngrijire de natură medicală.

Figura 29. Principalele tipuri de servicii sociale furnizate în cadrul unităților publice și private din București care au ca beneficiari ADULȚI (%)

77

56

61

38

25

33

33

26

8

13

12

5

8

6

14

13

13

6

74

79

60

37

47

21

19

23

31

19

21

26

19

21

6

6

5

15

0 20 40 60 80 100

Informare in domeniuConsiliere psihologica

Consiliere socialaReintegrare in comunitate

Promovare relatii sociale (Socializare)- Timp liberConsiliere juridica

Identificare si evaluareServicii de ingrijire social-medicala de natura sociala

Sprijin de urgentaOrientare profesionala

Orientare socialaSuport si acompaniament

Reintegrare in familieEducatie sociala

Mediere sociala persoaneServicii de recuperare si reabilitare

Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicalaGazduire pe perioada determinata

Servicii Publice

Servicii Private



Rețeaua de servicii sociale pentru persoane vârstnice cuprinde 52 de unități publice și private, din care 18 centre sociale, 10 servicii publice specializate, 10 unități care acordă servicii de îngrijire la domiciliu, 4 centre rezidențiale și 2 centre de zi. Graficul 12 prezintă structura acestor unități pe tipuri de servicii sociale oferite. Unitățile publice oferă în mai mare măsură servicii de consiliere socială, socializare, identificare și evaluare, mediere socială, servicii de asigurare a hranei și găzduire pe perioadă nedeterminată, în timp ce serviciile de tip consiliere juridică, sprijin de urgență, reintegrare în comunitate și familie, suport și acompaniament, orientare socială sunt oferite mai mult de unitățile private. Aproximativ o treime din unitățile care au ca beneficiari vârstnici oferă servicii de îngrijire medicală.

38

Figura 30. Principalele tipuri de servicii sociale furnizate în cadrul unităților publice și private din București care au ca beneficiari PERSOANE VÂRSTNICE (%)

6868

5055

4541

3232

1814

189

2755

189

1423

7753

6043

373030

2730

3327

3313

2020

1013

103

0 20 40 60 80 100

Consiliere psihologicaConsiliere sociala

Informare in domeniuPromovare relatii sociale (Socializare)- Timp liber

Servicii de ingrijire social-medicala de natura socialaIdentificare si evaluare

Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicalaServicii de ingrijire paleativa

Consiliere juridicaSprijin de urgenta

Reintegrare in comunitateSuport si acompaniamentMediere sociala persoane

Orientare socialaReintegrare in familie

Servicii de asigurare a hranei si suplimentelor nutritiveServicii de suport pentru activitatile instrumentale ale…

Servicii de recuperare si reabilitareGazduire pe perioada nedeterminata

Servicii Publice

Servicii Private



Nevoile familiilor aflate în situații de dificultate sunt abordate de rețeaua de servicii sociale din București prin intermediul a 83 de unități, dintre care 36 de servicii publice specializate, 24 de centre sociale și 10 centre de zi. Serviciile de informare și consiliere sunt predominante și în aceste unități, indiferent că vorbim de cele publice sau cele private, cu o prevalență mai mare a serviciilor de informare și consiliere juridică în cazul unităților publice. În cazul unităților private se observă o ofertă mult mai mare de servicii de tip sprijin de urgență și socializare.

Figura 31. Principalele tipuri de servicii sociale furnizate în cadrul unităților publice și private din București care au ca beneficiari FAMILII (%)

81

69

60

43

40

5

14

33

14

17

14

7

10

68

68

61

32

24

56

41

17

22

15

17

22

17

0 20 40 60 80 100

Informare in domeniu

Consiliere sociala

Consiliere psihologica

Identificare si evaluare

Consiliere juridica

Sprijin de urgenta

Promovare relatii sociale (Socializare)- Timp liber

Reintegrare in comunitate

Servicii de ingrijire social-medicala de natura sociala

Reintegrare in familie


Educatie sociala

Orientare sociala

Servicii Publice

Servicii Private



Pentru persoanele cu handicap există la nivelul Municipiului București 66 de unități care furnizează servicii sociale, din care 20 de centre sociale, 15 servicii publice specializate, 14 centre de zi și 9 centre rezidențiale. Din acestea 30 de unități au ca beneficiari copii cu dizabilități, iar 36 se ocupă de persoanele adulte cu handicap. Se observă că 61% din unitățile care au ca beneficiari persoane cu handicap aparțin sectorului public.

39

Cele mai răspândite servicii sociale care adresează nevoile persoanelor cu handicap sunt cele de socializare și petrecere a timpului liber și cele de consiliere psihologică, existând o prevalență mult mai mare a acestor servicii la nivelul unităților private (graficul 14).

Aproximativ 42% dintre unități oferă servicii de recuperare și reabilitare, 30% oferă servicii de îngrijire socio-medicală de natură socială, iar 23% servicii de îngrijire medicală. Doar 3 unități au dezvoltat programe de terapie ocupațională, iar serviciile de terapie specifică cum sunt cele de kinetoterapie sau hidroterapie lipsesc din unitățile de asistență socială din București, fie ele publice sau private.

Trebuie remarcată ponderea mai mare de unități private care oferă persoanelor cu handicap din București servicii de educație specială.

Figura 31. Principalele tipuri de servicii sociale furnizate în cadrul unităților publice și private din București care au ca beneficiari PERSOANE CU HANDICAP (%).

50

50

58

43

43

40

33

45

28

23

18

10

92

77

50

50

42

31

27

8

15

23

19

31

0 20 40 60 80 100

Promovare relatii sociale (Socializare)- Timp liber



Consiliere sociala

Servicii de recuperare si reabilitare

Reintegrare in comunitate

Consiliere juridica

Servicii de ingrijire social-medicala de natura sociala


Servicii de ingrijire social- medicala de natura medicala

Orientare profesionala

Educatie speciala

Servicii Publice

Servicii Private



5.1 Volumul și structura serviciilor sociale specializate oferite de furnizori publici

Ancheta FDSC din perioada noiembrie-decembrie 2010 completează datele public disponibile din REUSS, cu informații detaliate, de actualitate despre activitatea furnizorilor publici de servicii sociale din București. Analiza noastră pe baza acestor date pleacă de la o primă distincție importantă în ce privește tipul serviciului social, așa cum este prevăzută și în legislația relevantă, respectiv distingem între serviciile sociale specializate și cele primare (vezi nota de subsol 5). Distincția este necesară și utilă având în vedere specificul anumitor compartimente din interiorul DGASMB și DGSAPC-urilor de sector care furnizează doar servicii cu caracter primar și care sunt acreditate în acest sens.

Rețeaua publică de servicii sociale specializate este alcătuită din 102 unități, a căror distribuție pe tipuri de unități specializate31 este prezentată în graficul 15. Cele mai numeroase tipuri de unități specializate sunt centrele de plasament (17 unități) și centrele de zi pentru copii (16 unități). Ca alternativă la centrele de plasament furnizorii publici au dezvoltat 12 centre care acordă servicii rezidențiale de tip familial. De asemenea la nivelul Municipiului București există și 10 complexe de servicii sociale care în general înglobează în același loc servicii specializate furnizate de obicei de centre sociale distincte. După cum se poate observa din această

31 Clasificarea folosită în analiză are la bază Nomenclatorul instituţiilor de asistenţă socială şi structura orientativă de personal de specialitate aprobat prin H.G. 1007/2005

40

distribuție (ca și din graficul 16) cele mai multe unități specializate dezvoltate de sectorul public de asistență socială au ca beneficiari copii. În aceeași categorie se mai includ și 7 centre de primire în regim de urgență și 4 centre de coordonare și informare privind copiii străzii.

Figura 32. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale specializate (cifre absolute)32

511111

24

22

41

32

122

4111

161

717

10

Alte serviciiCantine sociale

Centre de asistenta medico-socialaCentre de gazduire temporara

Adaposturi de noapteCentre de prevenire, evaluare si consiliere antidrog

Centre de zi (pentru varstnici)Camine pentru persoane varstnice

Centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriuCentre de zi (pentru persoane cu handicap)

Locuinte protejate pentru persoane cu handicapCentru de integrare prin terapie ocupationala

Centre de recuperare si reabilitareCentre de ingrijire si asistenta

Centre care acorda servicii de tip familialCentre care acorda servicii pentru dezvoltarea deprinderilor de viata…

Centre de coordonare si informare pentru copiii straziiCentre pentru prevenirea abuzului, neglijarii si exploatarii

Centre de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat, exploatatCentre de consiliere si sprijin pentru parinti si copii

Centre de zi (pentru copii)Centre maternale

Centre de primire in regim de urgentaCentre de plasamentComplexe de servicii

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

Sursa datelor: Ancheta FDSC la nivelul coordonatorilor de unități specializate care furnizează servicii sociale

N=102 unități publice furnizoare de servicii sociale specializate

Rețeaua de servicii sociale specializate pentru persoane cu handicap cuprinde 46 de unități, între care sunt incluse 4 locuințe protejate, 3 centre de recuperare și reabilitare, 3 centre de zi, 2 centre de îngrijire și asistență și 2 centre de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu. Dintre cele 46 de unități specializate, 24 oferă servicii pentru copii cu dizabilități. Servicii specializate pentru persoane cu handicap mai sunt furnizate și în 3 din cele 10 complexe de servicii.

Pentru persoanele vârstnice aflate în situații de risc sau dificultate sectorul public de asistență socială pune la dispoziție 18 unități care furnizează servicii sociale specializate. Între acestea se includ 4 cămine pentru persoane vârstnice și 2 centre de zi pentru vârstnici, restul unităților fiind unități care adresează nevoile persoanelor cu handicap sau ale unor diverse categorii de adulți aflați în situații de dificultate.

Pentru persoanele toxico dependente Agenția Națională Antidrog coordonează centre de prevenire, evaluare și consiliere antidrog în fiecare sector. Chiar dacă există unități care adresează prin serviciile lor și situații de violență în familie, nu există la nivelul instituțiilor publice unități specializate care să se ocupe de persoane victime ale violenței în familie. Pentru persoanele fără adăpost în cadrul rețelei publice de servicii sociale există un adăpost de noapte și un centru de găzduire temporară.

Pe ansamblul rețelei de unități publice furnizoare de servicii sociale specializate aproximativ 70% dintre ele au ca beneficiari copii, aproximativ o treime se ocupă de tineri 18-26 ani, 45% de persoane cu handicap, 27% de adulți, 18% de persoane vârstnice și 11% de familii.

32 În categoria cantine sociale este inclus Serviciul Cantine Sociale din cadrul DGASMB, care are în gestiune șase astfel de unități pe teritoriul Municipiului București.

41

Figura 33. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale specializate în funcție de categoria de beneficiari (%)

36

60

49

32

27

18

11

4

0

45

Copii 0-6 ani

Copii 7-16 ani

Copii 17-18 ani

Tineri 18-26 ani

Adulti

Batrani

Familie

Grupuri

Comunitati

Persoane cu handicap

0 10 20 30 40 50 60 70



Cele mai multe unități specializate de servicii sociale condiționează acordarea acestora de domiciliul beneficiarilor. Astfel, după cum se poate observa și din graficul 17, sectorul 1 este cel mai bine deservit cu servicii sociale specializate, 25% din totalul unităților specializate din București acoperind populația din acest sector. Sectorul 3 are de asemenea o rețea destul de dezvoltată de unități specializate, incluzând 20% din totalul acestora la nivelul Capitalei. Cele mai puține unități specializate sunt în sectorul 6, doar 5 astfel de centre.

Doar 11 din cele 102 unități specializate nu condiționează furnizarea de servicii de domiciliul beneficiarilor.

Figura 34. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale specializate în funcție de aria de acoperire (%)

9

25

15

20

12

16

6

3

6

Municipiul Bucuresti pe ansamblu

Sectorul 1

Sectorul 2

Sectorul 3

Sectorul 4

Sectorul 5

Sectorul 6

Nu au o anumita acoperire

Alta situatie

0 5 10 15 20 25 30



La nivelul unităților specializate de asistență socială din București, majoritatea acestora oferă o gamă largă de servicii sociale, jumătate dintre ele furnizând cel puțin 10 tipuri de servicii. În funcție de prevalența lor la nivelul acestor unități, serviciile sociale din rețeaua publică de asistență socială pot fi împărțite în 5 categorii (vezi graficul 18):

1. Servicii cvasi-generalizate (oferite de peste 80% din unități): consiliere psihologică, socializare și servicii de asigurare a hranei

42

2. Servicii larg răspândite (între 60 și 80% din unități): identificare și evaluare, consiliere socială, îngrijire medicală

3. Servicii frecvente (între 40 și 60% din unități): informare în domeniu, orientare profesională și psihologică, orientare socială, mediere socială, găzduire pe perioadă nedeterminată, educație socială.

4. Servicii mai puțin răspândite (între 20 și 40% din unități): consiliere juridică. Sprijin de urgență, reintegrare profesională, servicii de îngrijire non-medicală, servicii de recuperare și reabilitare, suport și acompaniament, găzduire pe timp de zi sau noapte, găzduire pe perioadă determinată.

5. Servicii de ”nișă” (sun 20% din unități) – educație specială și servicii de îngrijire paleativă

Figura 35. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale specializate în funcție de tipul de servicii sociale acordate (% la nivelul Municipiului București)

6957

4249

5738

8474

4023

6927

3865

631

3631

2335

4541

178282

Identificare si evaluareInformare in domeniu

Orientare profesionalaOrientare psihologica

Orientare socialaConsiliere juridica

Consiliere psihologicaConsiliere sociala

Mediere socialaSprijin de urgenta

Reintegrare in familie si/sau comunitateReintegrare profesionala

Servicii de ingrijire non-medicalaServicii de ingrijire medicalaServicii de ingrijire paleativa

Servicii de recuperare si reabilitareSuport si acompaniament

Gazduire pe timp de ziGazduire pe timp de noapte

Gazduire pe perioada determinataGazduire pe perioada nedeterminata

Educatie socialaEducatie speciala

SocializareServicii de asigurare a hranei

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90



Cele mai frecvente situații de dificultate adresate de unitățile specializate de servicii sociale din București sunt următoarele: sărăcie (50% din unități), situații de dificultate în familie (41%), lipsa unei locuințe (39%), dependența determinată de handicap (38%) și separarea de părinți (37%) (vezi graficul 19). O a doua categorie de situații adresate de 20-30% dintre unitățile specializate din București privesc abandonul parental, riscul de separare de părinți, abuzul și neglijarea, situații conflictual și violență în familie și situații de urgență socială. O a treia categorie de situații de dificultate sunt cele specifice persoanelor vârstnice și persoanelor fără adăpost. Aceste situații sunt adresate prin servicii sociale furnizate de circa 15% din unitățile specializate. În categoria situațiilor cel mai puțin adresate prin servicii de către sectorul public se regăsesc dependența de droguri, exploatarea și traficul de persoane, delincvența, discriminarea, bolile rare și șomajul de lungă durată.

43

Figura 36. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale specializate în funcție de situațiile de dificultate pe care le adresează (% la nivelul Municipiului București)

1637

1235

2925

3332

95

168

2623

3628

2640

494

77

54

3819

620

Dependenta datorata varsteiDependenta datorata handicapului

Dependenta datorata unei boli cronice sau incurabileHandicap mintalHandicap psihic

Handicap senzorialHandicap fizic (somatic)

Handicap neuromotorBoli rare

HIV/SIDAIzolare sociala

Dependenta de consum de substante toxiceAbuz (violenta) si neglijareRisc de separare de parinti

Separare de parintiAbandon

Situati conflictuale, violenta in familieSituatii de dificultate in familie

SaracieTrafic de persoane

Exploatare prin muncaExploatare sexuala

Discriminaresomaj de lunga durata

Lipsa unei locuintePersoane care traiesc in strada

DelincventaUrgenta sociala

0 10 20 30 40 50 60



Analizând structura unităților specializate la nivel de sectoare și în funcție de categoria de beneficiari se observă următoarele disparități (graficul 20):

• O concentrare a serviciilor specializate pentru persoane cu handicap în sectorul 1 în care DGASPC a organizat 16 unități care se adresează acestei categorii (inclusiv copii cu dizabilități) în timp ce în sectorul 5 există o singură unitate de acest tip, iar în sectorul 6 sunt 3 astfel de unități.

• Concentrarea serviciilor specializate care au ca beneficiari persoane vârstnice în sectorul 3, în condițiile în care în sectorul 4 și 5 nu există nicio astfel de unitate.

• Lipsa de unități specializate care să se adreseze adulților din sectoarele 5 și 6 aflați în situații de dificultate

Figura 37. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale specializate în funcție de instituția furnizoare și categoria de beneficiari (cifre absolute)

6

10

3

78

12

1413

7

109

43

1211

5

8

54

3

8

65

4 4

1

3

87

6

23

4 4

7

122 2

1 1 12

16

89

6

1

3 3

0

5

10

15

20

DGASPC S1[N=24]

DGASPC S2[N=21]

DGASPC S3[N=19]

DGASPC S4[N=12]

DGASPC S5[N=15]

DGASPC S6[N=5]

DGASMB [N=4]

Copii 0-6 ani Copii 7-16 ani Copii 17-18 ani Tineri 18-26 ani Adulti Batrani Familie Persoane cu handicap


44

Figura 38. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale specializate în funcție de instituția furnizoare și tipul de servicii acordate (cifre absolute)

1617

167

1318

119

1077

2777

126

93

42

422

1

DGASPC S2 [N=21]

2319

2123

1821

1515

17151616

1412

1616

88

713

153

1210

1


Servicii de asigurare a hranei

Socializare

Consiliere sociala

Reintegrare in familie


Servicii de ingrijire medicala

Orientare sociala


Orientare psihologica

Gazduire per. nedeterminata

Orientare profesionala

Educatie sociala

Mediere sociala

Consiliere juridica

Ingrijire non-medicala


Gazduire per. determinata

Gazduire pe timp de zi

Recuperare si reabilitare

Reintegrare profesionala

Sprijin de urgenta

Gazduire pe timp de noapte

Educatie speciala

Ingrijire paleativa

DGASPC S1 [N=24]

1817

1915

1310

137

108

95

85

24

68

744

57

12

DGASPC S3 [N=19]

911

109

866

76

54

57

52

45

36

34

21

30

DGASPC S4 [N=12]

1113

1012

117

1412

711

711

17

80

94

72

03

000

DGASPC S5 [N=15]

555

44

25

3222

333

22

33

25

12

111

DGASPC S6 [N=5]


45

Dincolo de dezvoltarea neuniformă în teritoriu a rețelei publice de unități specializate de servicii sociale, analizele statistice relevă existența unor disparități în interiorul rețelelor din fiecare sector în ce privește dezvoltarea anumitor tipuri de servicii (graficul 21):

• În cazul DGASPC sector 1, în ciuda faptului că în comparație cu celelalte sectoare are cea mai dezvoltată rețea publică de servicii sociale, doar 3 unități din cele 24 existente oferă sprijin de urgență;

• Unitățile DGASPC sector 2 sunt în mai mare măsură dezvoltate pe direcția serviciilor de identificare și evaluare și a serviciilor de îngrijire de natură socială, însă oferă în mai mică măsură servicii de consiliere socială, îngrijire medicală și servicii de recuperare și reabilitare, servicii de orientare socială și psihologică, servicii de orientare și (re)integrare profesională și de asemenea are mai slab dezvoltată raportat la dimensiunea rețelei din acest sector serviciile de găzduire pe perioadă nedeterminată sau cele de găzduire pe timpul zilei/nopții.

• Unitățile DGAPC sector 3, luând în considerare dimensiunile rețelei de servicii sociale oferă în mai mică măsură servicii de identificare și evaluare, orientare profesională și socială, mediere socială. Structura serviciilor sociale din acest sector sugerează îndeosebi nevoia dezvoltării de noi servicii de recuperare și reabilitare, de îngrijire socio-medicală de natură socială, precum și servicii de consiliere juridică și servicii de educație specială.

• Raportat la dimensiunile propriei rețele, DGASPC sector 4 are bine dezvoltate serviciile de educație socială și cele de găzduire pe timp de zi, însă are subdezvoltate serviciile de identificare și evaluare și cele de îngrijire medicală. Nevoile de dezvoltare așa cum reies din analizele datelor de anchetă se concentrează în sfera serviciilor rezidențiale pentru vârstnici și persoane cu handicap, precum și a celor de consiliere juridică.

• DGASPC Sector 5 are bine dezvoltate serviciile de îngrijire medicală, precum și cele de orientare socială, psihologică și profesională și de asemenea serviciile de consiliere juridică. Nevoile de dezvoltare în acest sector se concentrează la nivelul următoarelor tipuri de servicii: educație socială și specială, servicii socio-medicale de natură socială, recuperare și reabilitare, găzduire pe timp de noapte. Totodată ar trebui acordată o atenție sporită serviciilor de identificare și evaluare precum și a celor de informare în domeniu.

• Pentru sectorul 6 și DGASMB, având în vedere dimensiunile extrem de reduse ale rețelelor de unități specializate, este greu de identificat anumite nevoi prioritare în ce privește serviciile sociale din analiza datelor de anchetă.

Ancheta FDSC a colectat și câteva date statistice referitoare la capacitatea de asistență a unităților specializate aparținând serviciilor publice de asistență socială din București. Din păcate, nu toate unitățile au furnizat aceste informații, astfel încât analiza pe care o prezentăm în continuare se bazează pe date parțiale33.

Cele 96 de unități au oferit servicii în 2009 unui număr total de 17599 de beneficiari (persoane și familii). Ceea ce trebuie însă menționat este că 60% din acești beneficiari provin de la doar 3 (trei) unități specializate, după cum urmează:

• Serviciul Consiliere Persoane Vârstnice - Clubul Seniorilor (DGASPC Sector 1) – 6901 beneficiari (39% din totalul beneficiarilor la nivelul celor 95 de unități din București)

• Serviciul Cantine Sociale (DGASMB) – 2738 de beneficiari (16% din totalul beneficiarilor) • Complex de servicii pentru copii cu dizabilități Crinul Alb (DGASPC Sector 3) – 1026 de beneficiari

(6% din totalul beneficiarilor pe București)

33 Din cele 102 unități cuprinse în anchetă 4 nu au avut activitate în 2009, iar 2 nu au furnizat informațiile solicitate.

46

DGASPC Sector 1 a concentrat astfel aproape jumătate din beneficiarii unităților specializate din București în 2009, în timp ce DGASMB a oferit servicii sociale la 16% din totalul beneficiarilor analizați, DGASPC Sector 3 la 12%, iar DGASPC Sector 2 la 10%. La polul opus, DGASPC Sector 5 și 6 au oferit servicii la doar circa 3% dintre beneficiarii de servicii sociale specializate din București.

Figura 39. Nr. total de beneficiari de servicii sociale specializate în 2009 în funcție de instituția furnizoare (cifre absolute)

8431

1778

2053

879

514

531

2824

589

DGASPC Sector 1 [N=21]






DGASMB [N=3]

Alte institutii [N=2]

0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000


N=96 de unități publice furnizoare de servicii sociale specializate

Nr. total de debeneficiari - 17599

Pe tipuri de unități specializate cei mai mulți beneficiari au fost deserviți în 2009 prin intermediul centrelor de zi pentru vârstnici, dar asta datorită Clubului Seniorilor al DGASPC Sector 1, celălalt centru de zi dedicat acestei categorii având doar 40 de beneficiari. Cantinele sociale aflate în coordonarea DGASMB au deservit 2738 de persoane, iar prin intermediul complexelor de servicii sociale au fost asistați 1842 de persoane. În 2009 în centrele de plasament din București au fost 1041 de copii, iar prin centrele de primire în regim de urgență au trecut 896 de persoane. Centrele de zi pentru copii sunt un alt tip de unitate specializată care deservesc un număr mare de persoane, respectiv 700 de copii în 2009. Pentru restul tipurilor de unități numărul de beneficiari poate fi găsit în graficul 23. Din totalul beneficiarilor de servicii sociale în unități publice specializate 81% au constituit clienți constanți ai acestor unități.

Figura 40. Nr. total de beneficiari de servicii sociale specializate în 2009 în funcție de tipul unității furnizoare (cifre absolute)

18421041

8968

700177

31236

22677175

97270

5223100

230301

6941189274

79249

2738566

Complexe de serviciiCentre de plasament

Centre de primire in regim de urgentaCentre maternale

Centre de zi (copii)Centre de consiliere si sprijin pentru parinti si copii

Centre de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat, exploatatCentre pentru prevenirea abuzului, neglijarii si exploatarii

Centre de coordonare si informare pentru copiii straziiCentre care acorda servicii pentru dezvoltarea deprinderilor

Centre care acorda servicii de tip familialCentre de ingrijire si asistenta

Centre de recuperare si reabilitareCentru de integrare prin terapie ocupationala

Locuinte protejateCentre de zi (persoane cu handicap)

Centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriuCamine pentru persoane varstniceCentre de zi (persoane varstnice)

Centre de prevenire, evaluare si consiliere antidrogAdaposturi de noapte

Centre de gazduire temporaraCentre de asistenta medico-sociala

Cantine socialeAlte servicii

0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000

( )


47

80 de unități specializate au primit solicitări de servicii în 2009, pe ansamblu numărul solicitărilor reprezentând circa 60% din totalul beneficiarilor acestor unități. În graficul 24 prezentăm gradul în care anumite tipuri de unități au făcut față solicitărilor de servicii. Gradul de satisfacere al solicitărilor variază destul de mult de la 20% în cazul centrelor de zi pentru vârstnici34 la aproape 90% în cazul adăposturilor de noapte. Din totalul solicitărilor de servicii primite de centrele de îngrijire și asistență mai puțin de 30% au putut fi soluționate. În general, se poate constata o capacitate deficitară în domeniul serviciilor specializate pentru persoane cu handicap.

Figura 41. Gradul de acoperire al solicitărilor de servicii sociale în 2009 pe categorii selectate de unități specializate (%)

20.0

29.5

59.3

61.5

66.4

76.9

89.5

Centre de zi (varstnici)*

Centre de ingrijire si asistenta

Centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulat

Centre maternale

Centre de zi (copii)

Centre de coordonare si informare pentru copiii strazii

Adaposturi de noapte

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100


Centrele de zi pentru copii nu au făcut nici ele față solicitărilor primite în 2009 decât în proporție de 66%.

Capacitatea maximă de asistență lunară a unităților specializate cuprinse în anchetă este de aproape 7000 de persoane/familii, din care aproape 3000 revin DGASPC Sector 1. Graficul 25 prezint numărul maxim de persoane/familii care pot primi servicii în cadrul unităților specializate aparținând fiecărei instituții publice, precum și numărul efectiv de beneficiari din octombrie 2010.

Disparitățile între capacitatea de asistență între DGASPC-uri este uriașă. DGASPC sector 1 are o capacitate maximă de asistență la nivel de unități specializate de 10 ori mai mare decât DGASPC sector 6 și de circa 3 ori mai mare decât DGASPC sector 3 și sector 2.

La nivelul tuturor unităților publice specializate din București în luna octombrie 2010 a fost utilizată doar 65% din capacitatea maximă de asistență, existând din nou disparități mari între instituțiile furnizoare. DGASPC sector 4 a utilizat aproape la maxim capacitatea de asistență, în timp ce DGASPC sector 1 ceva mai puțin de jumătate din capacitatea maximă a unităților lui specializate.

34 În categoria centrelor de zi (vârstnici) nu a fost inclus Serviciul Consiliere Persoane Varstnice Clubul Seniorilor al DGASPC Sector 1.

48

Figura 42. Capacitatea maximă de asistență lunară și gradul de utilizare în octombrie 2010 la nivel de instituție furnizoare35

6977

60

471

290

654

591

1077

907

2927

4553

34

294

228

456

580

758

791

1412

65%

57%

62%

79%

70%

98%

70%

87%

48%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Total

Alte institutii

DGASMB

DGASPC Sector 6

DGASPC Sector 5

DGASPC Sector 4

DGASPC Sector 3

DGASPC Sector 2

DGASPC Sector 1

0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000

Nr. total de beneficiari în octombrie 2010 Capacitate maximă de asistență lunară % utilizare a capacității maxime


Pe tipuri de unități specializate, centrele de zi pentru vârstnici și centrele de zi pentru copii pot oferi servicii celor mai mulți beneficiari (graficul 26). Gradul de utilizare a capacității maxime în octombrie 2010 variază foarte mult, existând unități care și-au depășit această capacitate (cazul centrelor de recuperare și reabilitare) și unități care nu au folosit nici măcar un sfert din capacitatea de asistență (cazul centrelor de coordonare și informare pentru copiii străzii). Unitățile specializate care au funcționat aproape de capacitatea maximă sunt centrele de primire în regim de urgență și centrele care acordă servicii de tip familial. În rândul unităților care au funcționat în octombrie 2010 la mai puțin de jumătate din capacitatea lor sunt cuprinse: centrele de consiliere și sprijin pentru părinți și copii, centrele de asistență medico-socială, centrele de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu și centrele de zi pentru vârstnici.

Figura 43. Capacitatea maximă de asistență lunară și gradul de utilizare în octombrie 2010 la nivel de tipuri de unități specializate

26235

8090

101590

3666584

2970

192506

30070172

20100

975188

852917

62%46%

83%64%

90%30%

78%42%

63%90%

74%157%

84%95%

81%22%

50%47%

65%95%

79%72%

0% 20% 40% 60% 80% 100% 120% 140% 160% 180%

Alte servicii, specificati in casuta de josCentre de asistenta medico-sociala

Centre de gazduire temporaraAdaposturi de noapte

Centre de prevenire, evaluare si consiliere antidrogCentre de zi (varstnici)

Camine pentru persoane varstniceCentre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulat

Centre de zi (persoane cu handicap)Locuinte protejate

Centru de integrare prin terapie ocupationalaCentre de recuperare si reabilitare

Centre de ingrijire si asistentaCentre care acorda servicii de tip familial

Centre care acorda servicii pentru dezvoltarea deprinderilorCentre de coordonare si informare pentru copiii strazii

Centre pentru prevenirea abuzului, neglijarii si exploatariiCentre de consiliere si sprijin pentru parinti si copii

Centre de zi (copii)Centre de primire in regim de urgenta

Centre de plasamentComplexe de servicii

0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600

Capacitate maximă de asistență lunară % utilizare a capacității maxime


35 Serviciul Cantine Sociale al DGASMB a fost exclus din analiză din cauza faptului că nu a putut fi estimat nu număr maxim de persoane care pot beneficia de serviciile acestor unități.

49

5.2 Serviciile sociale primare oferite de furnizori publici

Analiza asupra serviciilor primare se bazează pe ancheta FDSC în care au fost cuprinse doar 25 de servicii din cadrul DGASPC sector 1, DGASPC sector 6 și DGASMB.

În cazul unităților analizate, cele mai frecvente servicii primare furnizate constau în activități și servicii de consiliere și activități de informare despre drepturi și obligații. După cum se poate observa și din graficul 27, doar 12% dintre serviciile publice anchetate oferă măsuri și acțiuni de organizare și dezvoltare comunitară în plan social. Acțiuni de conștientizare și sensibilizare socială sunt întreprinse de 40% dintre serviciile cercetate.

Figura 44. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale primare în funcție de tipul de servicii primare (%)

76%

96%

40%

60%

64%

96%

12%

activitati de identificare a nevoii sociale individuale, familiale si de grup

activitati de informare despre drepturi si obligatii

masuri si actiuni de constientizare si sensibilizare sociala

masuri si actiuni de urgenta in vederea reducerii efectelor situatiilor decriza

masuri si actiuni de sprijin in vederea mentinerii in comunitate apersoanelor in dificultate

activitati si servicii de consiliere

masuri si activitati de organizare si dezvoltare comunitara in plan socialpentru incurajarea participarii si solidaritatii sociale

0 25 50 75 100

Sursa datelor: Ancheta FDSC la nivelul coordonatorilor de unități publice care furnizează servicii sociale primare (N=25)

Principalele categorii de beneficiari pentru servicii primare sunt familiile și copiii (graficul 28). Persoanelor în vârstă le sunt furnizate astfel de servicii de circa o treime din serviciile publice, iar persoanelor cu handicap de 28% dintre acestea.

50

Figura 45. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale primare în funcție de categoriile de beneficiari cărora li se adresează (%)

64%

64%

60%

52%

44%

32%

76%

12%

8%

28%

Copii 0-6 ani

Copii 7-16 ani

Copii 17-18 ani

Tineri 18-26 ani

Adulti

Batrani

Familie

Grupuri

Comunitati

Persoane cu handicap

0 25 50 75 100


Cele mai multe servicii primare acordate adresează probleme legate de sărăcie și situații de dificultate în familie. Situații de exploatare prin muncă sau sexuală, dependența de droguri, bolile rare, traficul de persoane și delincvența sunt pe de altă parte situațiile cel mai puțin vizate de serviciile primare publice.

Figura 46. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale primare în funcție de situațiile de dificultate pe care le adresează (%)

33%29%29%

21%21%21%21%21%

17%21%

33%13%

25%54%54%

50%54%

71%75%

13%8%8%

42%25%

50%29%

17%46%

Dependenta datorata varsteiDependenta datorata handicapului

Dependenta datorata unei boli cronice sau…Handicap mintalHandicap psihic

Handicap senzorialHandicap fizic (somatic)

Handicap neuromotorBoli rare

HIV/SIDAIzolare sociala

Dependenta de consum de substante toxiceAbuz (violenta) si neglijareRisc de separare de parinti

Separare de parintiAbandon

Situati conflictuale, violenta in familieAlte situatii de dificultate in familie

SaracieTrafic de persoane

Exploatare prin muncaExploatare sexuala

Discriminaresomaj de lunga durata

Lipsa unei locuintePersoane care traiesc in strada

DelincventaUrgenta sociala

0 25 50 75 100


80% din unitățile publice care acordă doar servicii primare fac acest lucru la sediul instituției, în timp ce 52% oferă astfel de servicii la domiciliul beneficiarilor, fiind cel mai probabil vorba de acțiuni de identificare a nevoilor sociale.

51

Figura 47. Distribuția unităților publice furnizoare de servicii sociale primare în funcție de locul de acordare al acestora (%)

80%

20%

52%

4%

16%

20%

La sediul institutiei

in cadrul unui centrusocial

La domiciliu

Pe strada

in scoli

altundeva

0 25 50 75 100


În 2009 peste 40000 de persoane și familii au beneficiat de servicii primare din partea celor 25 de servicii publice cuprinse în anchetă. Totodată acestea au primit un număr de aproape 35000 de solicitări de servicii primare. Serviciul de prevenire a separării copilului de familie aparținând DGASPC Sector 1 nu a reușit în 2009 să ofere servicii primare decât pentru 10% din solicitările primite (graficul 31). În luna octombrie 2010 au beneficiat de servicii primare un număr de aproximativ 13100 de persoane, în condițiile în care capacitatea lunară de asistență a serviciilor anchetate este de aproape 14000 de cazuri, ceea ce înseamnă că în luna octombrie aceste servicii au funcționat la 94% din capacitatea lor.

Figura 48. Nr. total de beneficiari și solicitări de servicii primare în 2009

40901

34658

30000 35000 40000 45000

Nr. total de beneficiari deservicii primare in anul 2009

Nr. total de solicitari deservicii primare in anul 2009

Nr. total de beneficiari și solicitări de servicii primare în 2009 (cifre absolute)

10%

65%

87%

89%

91%

92%

98%

0 20 40 60 80 100

Serviciu Prevenire A SeparariiCopilului De Familie (DGASPC

S1)

Serviciul Protectia PersoanelorAdulte (DGASMB)

Serviciul De Asistenta SocialaCrangasi-Giulesti (DGASPC S6)

Serviciul Prevenire MarginalizareSociala (DGASPC S6)

Biroul Prevenire Si Interventie InSituatia Parasirii Copilului In

Maternitati (DGASPC S1)

Biroul Adoptii Si Post Adoptii(DGASPC S6)

Serviciul Ajutor Social (DGAPCS6)

Furnizori de servicii primare care nu au acoperit toate solicitările de astfel de servicii

în 2009 (% solicitări acoperite)

52

5.3 Nevoia de servicii sociale specializate din perspectiva practicienilor din instituțiile publice

În lipsa unor estimări asupra cererii de servicii sociale, am încercat să aflăm de la coordonatorii centrelor publice specializate care sunt serviciile de care actualii lor beneficiari au nevoie și pe care la momentul acesta instituțiile lor nu le acoperă. Principala categorie de răspunsuri primite din partea practicienilor în domeniu se referă la servicii de îngrijire medicală și terapii specifice. Printre serviciile specifice menționate se numără servicii de stomatologie, kinetoterapie și masaj, hidroterapie, fizioterapie, servicii de recuperare și reabilitare în centre balneoclimaterice precum și servicii de logopedie și ergoterapie. Răspunsurile date de practicieni confirmă în parte și observațiile noastre pe baza analizelor statistice prezentate în prima parte a acestui capitol. Destul de frecvent au apărut în răspunsurile specialiștilor nevoia actualilor beneficiari de servicii de consiliere juridică, de orientare și integrare profesională și de sprijin financiar.

Informația din chestionare a fost dublată și de discuții aprofundate cu managerii serviciilor publice de asistență socială precum și de informații culese în cadrul unui workshop organizat de FDSC în noiembrie 201036 cu reprezentanți atât ai furnizorilor publici, cât și ai celor privați.

În cazul DGASPC Sector 1, nevoile care sunt insuficient sau deloc acoperite în prezent prin serviciile existente constau în:

• Lipsa unui centru pentru persoane cu handicap psihic sever, existând o cerere estimată de aproximativ 300 de persoane;

• Capacitatea redusă de asistare a copilului delincvent în centre specializate; • Capacitatea redusă a centrelor de primire în regim de urgență pentru persoanele fără adăpost; • Capacitatea redusă de asistare prin intermediul creșelor.

La nivelul DGASPC sector 3, din perspectiva specialiștilor de acolo principalele probleme în ce privește acoperirea nevoilor de servicii sociale vizează următoarele:

• Numărul mic de locuri în centrele de zi pentru preșcolari; • Capacitatea scăzută de asistare în cadrul unor centre de zi pentru persoanele cu handicap și pentru

persoanele vârstnice; • Numărul insuficient de apartamente/case de tip familial; • Lipsa unui centru de zi în comunitatea de romi din cartierul 23 August; • Lipsa unui centru pentru tineri cu handicap psihic • Lipsa unui centru de primire în regim de urgență pentru victimele violenței domestice • Lipsa unui centru de recuperare pentru copii cu ADHD; • Lipsa unui centru de consiliere pentru părinți și copii; • Lipsa unui centru de zi pentru bolnavi de Alzheimer; • Lipsa unui centru rezidențial care să ofere îngrijire bolnavilor de Alzheimer în fază terminală.

La nivelul DGASPC sector 4, nevoile identificate de specialiștii Direcției vizează următoarele probleme:

• Lipsa unui centru de tip respiro; • Insuficienta dezvoltare a serviciilor de informare în domeniu

53

La nivelul DGASPC sector 5, așa cum este prevăzut și în strategia de dezvoltare a serviciilor sociale, nevoile prioritare vizează următoarele probleme:

• Lipsa centru rezidențial pentru persoane cu handicap psihic sever • Lipsa unui cămin de bătrâni • Lipsa unităților protejate pentru persoane cu handicap • Lipsa unui centru pentru victime ale violenței domestice • Lipsa unui centru de asistență destinată agresorilor • Lipsa unui centru pentru copilul delincvent

La nivelul DGASMB principalele direcții de dezvoltare ar trebui să vizeze rezolvarea următoarelor probleme:

• Numărul mic de centre pentru victime ale violenței în familie • Capacitatea redusă de găzduire temporară pentru persoanele fără adăpost • Lipsa unor centre pentru copiii delincvenți • Lipsa unor centre tip respiro

Dezbaterile din cadrul workshop-ului organizat de FDSC cu reprezentanți ai furnizorilor publici și privați au condus la identificarea mai multor nevoi de servicii sociale care sunt puțin sau deloc adresate în prezent la nivelul Municipiului București. Astfel pentru copii aflați în situații de risc, practicienii din domeniul serviciilor sociale au accentuat nevoia de dezvoltare a serviciilor de consiliere psihologică, a celor de orientare și integrare socio-profesională, precum și a celor de educație pentru o viață sănătoasă. Totodată, există o nevoie acută pentru copiii din familii foarte sărace sau cei instituționalizați de servicii medicale, în special stomatologice.

Pentru tinerii care au părăsit sistemul de protecție practicienii consultați au identificat ca principale nevoi de servicii sociale următoarele:

• Servicii de găzduire în apartamente/case protejate • Consiliere psihologică și juridică • Servicii de socializare

În cazul persoanelor cu handicap, în cadrul dezbaterilor s-a ajuns la un consens cu privire la insuficienta dezvoltare a următoarelor tipuri de servicii:

• Centre de tip respiro • Servicii de asistență și îngrijire la domiciliu • Servicii de recuperare și terapie specifică • Servicii de integrare pe piața muncii • Servicii de (re)integrare socială

Pentru vârstnici, nevoile de servicii sociale identificate de practicieni au vizat în principal următoarele tipuri:

• Servicii de asistență și îngrijire la domiciliu • Servicii de socializare • Servicii de consiliere psihologică

54

Capitolul 6: Serviciile sociale din perspectiva beneficiarilor furnizorilor publici

În 2010, FDSC a realizat prin intermediul DGASPC-urilor de sector și a DGASMB un sondaj pe un eșantion de 1572 de persoane care beneficiau de servicii sociale și/sau prestații sociale din partea instituțiilor publice de asistență socială din București. În cele ce urmează, prezentăm pe scurt principalele concluzii ale acestui studiu.

Utilizarea serviciilor sociale. În majoritatea cazurilor serviciile sociale sunt furnizate pe perioade îndelungate acelorași beneficiari. Aproape 70% dintre beneficiarii de servicii sociale publice din București folosesc aceste servicii de cel puțin doi ani. În parte, acest fapt este explicabil prin natura nevoilor care sunt adresate de aceste servicii (handicapuri grave, bătrânețe, copii abandonați etc.), însă în multe cazuri indică și o eficiență scăzută în ce privește (re)integrarea socială a beneficiarilor din cauză că nevoile complexe ale multora dintre beneficiari sunt parțial acoperite de serviciile la care au acces. Noii intrați în sistemul de servicii sociale, respectiv cei care primesc servicii de cel mult 6 luni, nu reprezentau la momentul cercetării decât 15% din totalul beneficiarilor din București. Cei mai mulți dintre noii intrați (62%) fiind clienți ai cantinelor sociale, ai serviciilor de urgență pentru adulți și ai anchetelor psihosociale, în timp ce circa 17% beneficiau de servicii specializate destinate copiilor in situații de risc. Totodată, aproape 80% din totalul beneficiarilor utilizau de cel puțin 3 ori pe săptămână serviciul social la care au acces, la 23% serviciile sociale respective fiindu-le furnizate zilnic.

Accesul la informații. Accesibilitatea informațiilor referitoare la serviciile și prestațiile la care au dreptul este evaluată pozitiv de circa 70% din clienții instituțiilor publice de asistență socială la nivelul Bucureștiului, existând însă diferențe între sectoare în această privință. Ponderea celor care afirmă că le-a fost greu sau foarte greu să găsească informațiile necesare este de aproape o treime în cazul clienților DGASPC-urilor din sectoarele 4 și 5, în timp ce în cazul sectoarele 1 și 6 ponderea celor nemulțumiți de accesibilitatea informației este de circa 20%. Din perspectiva beneficiarilor cele mai puțin accesibile par să fie informațiile referitoare la venitul minim garantat și ajutoarele de încălzire, în condițiile în care aproape jumătate din beneficiarii de astfel de prestații spun că au găsit greu sau foarte greu informații despre acestea.Rețelele informale și instituțiile publice sunt relativ în egală măsură principalele surse de informații despre serviciile și prestațiile sociale. Circa 46% dintre cei intervievați au menționat că au aflat informații de la cunoștințe, prieteni sau vecini, în timp ce 42% au menționat primăria și DGASPC-ul ca sursă de informații. O sursă secundară de informații pentru beneficiarii de servicii sociale o constituie cadrele medicale. Comparațiile la nivel de sectoare relevă că în cazul sectorului 4 instituțiile publice sunt o sursă de informații pentru doar un sfert din beneficiari. Cadrele medicale au constituit o sursă de informații pentru aproape 60% din beneficiarii sectorul 3, fiind o sursă destul de importantă și pentru circa 30% din beneficiarii din sectoarele 5 și 6.

Experiențele beneficiarilor în ce privește promptitudinea răspunsului instituțiilor publice la solicitările lor sunt extrem de variate. Categoria celor care au primit un răspuns relativ prompt, respectiv în maxim 5 zile lucrătoare, la solicitările lor reprezintă circa o treime din totalul beneficiarilor, în timp ce alți 30% constituie categoria celor care au așteptat mai mult de 30 de zile lucrătoare. DGASPC sector 3 pare a fi cel mai prompt în răspunsurile la solicitările beneficiarilor – 72% au primit răspuns în maxim 5 zile, iar la polul opus este DGASPC sector 5 unde 45% dintre clienți au primit răspuns în mai mult de 30 de zile.

55

Evaluare subiectivă a impactului beneficiilor primite. Marea majoritate a beneficiarilor evaluează în mod pozitiv serviciile pe care le primesc din partea instituțiilor publice de asistență socială. Pe de o parte, aproximativ 85% din beneficiari afirmă că aceste servicii le sunt de un real ajutor și că acest ajutor le-a fost acordat atunci când avea mai multă nevoie de el. Pe de altă parte, cam aceeași proporție de beneficiari se simt înțeleși și respectați de personalul care le oferă serviciile sociale. La nivel de sectoare, cei mai mulți nemulțumiți de serviciile primite sunt printre clienții DGASPC sector 4 și sector 5. Aproximativ 30-35% dintre beneficiarii acestor instituții consideră că serviciile pe care le primesc nu le sunt de ajutor. Mai mult, în cazul sectorului 4, se înregistrează și cea mai mare proporție de beneficiari care simt că nu sunt înțeleși și nici tratați cu respect de către personalul care le oferă servicii. În ierarhia celor mai apreciate servicii pe primele locuri beneficiarii tind să le plaseze pe cele care adresează nevoile lor de bază: hrană, adăpost, asistență medicală și medicamente. Totodată, se remarcă însă tendința de a valoriza mai mult prestațiile decât serviciile pe care le primesc. Aproximativ 23% dintre beneficiarii de servicii atunci când au fost întrebați care sunt cele mai folositoare servicii pentru ei au menționat transferurile financiare pe care le primesc în forma indemnizațiilor lunare sau alocațiilor.

Nevoile de servicii sociale complementare. Din perspectiva majorității beneficiarilor nevoile de servicii sociale complementare se reduc in fapt la creșterea accesului la resurse financiare și materiale, adică la sporirea prestațiilor, ajutoarelor materiale și diverselor facilități. Circa două treimi din clienții instituțiilor publice de asistență socială au menționat astfel de ajutoare financiare și materiale atunci când au fost întrebați ce alte servicii în afara celor existente ar trebui oferite de DGASPC. Doar circa un sfert dintre respondenții au dat răspunsuri care fac referire la servicii propriu-zise. Printre cele mai frecvent menționate servicii se numără următoarele: servicii de facilitare a accesului pe piața muncii, servicii de asistență medicală gratuită și/sau îngrijire la domiciliu, servicii de consiliere și servicii de socializare și petrecere a timpului liber. Ponderile celor care menționează aceste servicii nu depășesc însă 5% din totalul beneficiarilor.

Beneficiarii actuali ai sistemului de asistență socială din București sunt centrați în primul rând pe ajutoarele financiare și materiale pe care le primesc de la autorități, conștientizând în mică măsură propriile nevoi de servicii complementare care să le faciliteze (re)intregarea socială. De asemenea este de subliniat faptul că sunt situații în care serviciile sau prestațiile sociale nu fac altceva decât să producă dependență fără a-și atinge scopul definitoriu, cel de (re)intregarea socială a beneficiarilor. Deși serviciile și prestațiile sociale ar trebuie să constituie suport pentru perioade limitate de timp, se observă din date că acestea tind să fie furnizate pentru perioade lungi. Finalitatea este rareori urmărită, în termeni de „obiectiv propus al programului”, de către furnizor în acordarea unui anumit serviciu social sau prestație socială. De aceea evaluarea continuă a acestor programe dar în special practica intervențiilor multi-direcționate (pentru soluționarea nevoilor multiple ale asistaților), care să aducă persoanele din stadiul de beneficiar în starea de non-beneficiar, sunt extrem de necesare.

56

Capitolul 7: Parteneriatul public privat la nivelul municipiului Bucureşti

Parteneriatul public-privat este un instrument prin care sistemul public finanțează furnizarea de servicii sociale de organizațiile neguvernamentale). Acest parteneriat este realizat fie sub forma unui contract de colaborare, acord de asociere, contract de prestări servicii (încheiate în baza legii 215/2001 – art. 81, Alin. 2, pct.q) sau a finanțării pe legea 34/1998. De asemenea sunt realizate parteneriate între instituțiile publice și actorii privați din domeniu pentru elaborarea și implementarea diverselor proiecte de dezvoltare.te rog precieaza dacă ptr colaborare este nevoie de hotatrea CL, şi când este nevoie de ea. – eu am văzut că este nevoie de hotărâre de CL, dar poate că Adrian este mai în măsură să îţi răspundă. DGASMB-ul are 6 acorduri de sociere cu organizații neguvernamentale furnizoare de servicii sociale, prin care acordă finanțare acestora. Aceste organizații sunt furnizoare de servicii de îngrijire la domiciliu, servicii pentru copii. În afara acestor acorduri de asociere, instituția mai are încheiate acorduri de parteneriat cu organizații neguvernamentale pentru derularea diverselor proiecte. În ce privește modul de funcționare al acestor parteneriate, fie ele pentru derularea de proiecte sau pentru furnizarea de servicii sociale, DGASMB-ul se declară mulțumit. Aceste acorduri de asociere au permis furnizarea de servicii sociale unui număr mai mare de beneficiari, în condițiile în care serviciile publice nu aveau astfel de servicii (servicii de îngrijire la domiciliu) sau capacitatea lor de furnizare a serviciilor era redusă putând acoperi un număr mai mic de beneficiari (servicii pentru copil). DGASPC sector 1 are aproximativ 60 de parteneriate public-privat. În cele mai multe cazuri DGASPC sector 1 se pliază pe cererea de parteneriat venită din partea diverșilor furnizori de servicii publice sau a organizațiilor neguvernamentale. Aceste parteneriate sunt realizate în funcție de nevoile existente la nivelul sectorului 1. Instituția inițiază parteneriate doar dacă au nevoie pentru diversele proiecte la care aplică. DGASPC sector 3 are încheiate cca 50 de parteneriate dintre care 2 sunt contracte de prestări servicii pentru servicii de îngrijire la domiciliu și unul pentru servicii de îngrijire paleativă (servicii socio-medicale pentru cei din centre). În cadrul acestor contracte de prestări servicii, instituția public finanțează furnizarea serviciilor. Între DGASPC și cele 2 ONG-uri există acorduri de asociere prin hotărâre a Consiliului Local. Restul parteneriatelor sunt pe diverse proiecte. DGASPC sector 5 are 15 parteneriate încheiate pentru derularea diferitelor proiecte. Au un singur parteneriat cu o organizație neguvernamentală pentru servicii în sistem rezidențial. Din cele 31 de organizații neguvernamentale furnizoare de servicii sociale la nivelul municipiului București care au răspuns la chestionar, 8 au colaborat cu DGASMB, 12 cu DGASPC sector 1, 9 cu DGASPC sector 2, 10 cu DGASPC sector 3, 12 cu DGASPC sector4, 11 cu DGASPC sector 5 și 13 cu DGASPC sector 6. În ce privește satisfacția ONG-urilor vis-à-vis de această colaborare, organizațiile care colaborează cu DGASPC sector 6 au acordat punctajul cel mai mare (11 din 12 ONG-uri au dat note de 9 și 10), iar cele care lucrează cu DGASPC sector 2 au evaluat că nu foarte bună această colaborare (numai 3 din cele 9 organizații au acordat note de 9 și 10). În cazul celorlalte direcții, peste jumătate dintre organizații au evaluat că excelentă această colaborare.

57

Figura 49. Colaborarea ONG-urilor cu DGASPC-urile și DGASMB

Dacă analizăm și numărul convențiilor de colaborare încheiate între organizațiile neguvernamentale și instituțiile publice furnizoare de servicii sociale, putem vedea că cele mai multe sunt la sectorul 6, unde toate cele 13 ONG-uri care au declarat colaborează cu DGASPC au încheiate și convenții, situație similar fiind întâlnită și la DGASPC sector 5. La celelalte sectoare situația se prezintă astfel: DGASPC sector 4 – 7 din cele 12 organizații care colaborează cu această instituție au încheiate convenții de colaborare, DGASPC sector 3 – 7 din 10 au convenții de colaborare, DGASPC sector 2 – 7 din cele 9, DGASPC sector 1 – 8 din cele 12. În ce privește colaborarea cu DGASMB-ul, 5 din cele 8 organizații care colaborează cu instituția public au încheiate și convenții de colaborare. Figura 50. ONG-uri care au încheiate convenții de colaborare cu DGASPC și DGASMB

58

7.1 Monitorizarea si evaluarea serviciilor sociale

i. Monitorizarea Monitorizarea este procesul de colectare sistematică a datelor, pe baza unor indicatori clar precizați, privind

dimensiunea progresului înregistrat. Ea presupune o examinare minuțioasă și contsntă a resurselor,

realizărilor imediate și a rezultatelor intervențiilor.

Monitorizarea serviciilor sociale se realizează de către compartimentele specializate ale DGASPC-urilor și

DGASMB pe baza raportărilor primite de la fiecare centru/serviciu/compartiment. Sunt monitorizări lunare,

trimestriale, semestriale și anuale care se fac pentru Direcția Generală Protecția Copilului (fosta Autoritate

Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului), Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap (fosta

Autoritate Națională pentru Persoane cu Handicap), Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Raportările lunare sunt cele oferite către DGPC (baza CMTIS) și DGPPH – Direcția Generală Protecția

Persoanelor cu Handicap și cuprind indicatori care se referă la intrările și ieșirile din sistem pe diferite tipuri

de beneficiari: copii și persoane cu handicap: număr de copii care au intrat în sistemul de protecție, număr de

copii din sistemul de protecție, număr de copii care au ieșit din sistemul de protecție, număr persoane cu

handicap aflate în sistemul rezidențial, ieșiri din sistemul rezidențial ale persoanelor cu handicap, număr

persoane cu handicap din sistemul nerezidențial.

Monitorizarea trimestrială include indicatori diferiți ceruți de cele două instituții centrale:

- cea către DGPC cuprinde indicatori referitori la orientarea școlară a copiilor, spațiile de joacă, abuz,

neglijare, exploatare, separarea copilului de părinți, copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în

străinătate, capacitatea centrelor rezidențiale, personalul din centre, copiii străzii, copii de

dizabilități, copii infectați HIV/SIDA, măsuri de protecție specială pentru copii care săvârșesc fapte

penale, copii români aflați pe teritoriul altor state, copii repatriați, traficul intern de copii

- cea către DGPPH include indicatori privind intrările și ieșirile din sistem pe tipuri de handicap și

grupe de vârstă

Pe lângă raportările către DGPC și DGPPH, semestrial se realizeaza raportari catre Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale și includ indicatori sociali referitori la diferite tipuri de servicii și beneficiari (cum ar fi

numărul vârstnicilor din centrele rezidențiale, numărul beneficiarilor de hrană la cantinele sociale).

DGAMSB-ul realizează o monitorizare trimestrială a serviciilor pe baza unei liste de indicatori care se referă

la toate categoriile de beneficiari și la toate tipurile de servicii oferite de către DGASPC-urile de sector. Acești

indicatori curpind date referitoare la toate tipurile de beneficiari – copii, persoane adulte și vârstnici. În ce

privește copiii cuprind date referitoare de copii care beneficiază de măsura de protecție specială (copii care

59

beneficiază de măsura plasamentului în regim de urgență într-un serviciu de tip rezidențial/asistent

maternal/persoană sau familie, cei care beneficiază de măsura plasamentului într-un serviciu de tip

rezidențial/asistent maternal/persoană sau familie, copii care au săvârșit fapte penale, asistenți maternali

profesioniști, tineri care urmează să părăsească sistemul de protecție), copiii străzii, copiii abandonați în

unități sanitare, adopții, familii plecate la muncă în străinătate. Pentru persoanele adulte cuprind indicatori

referitori la persoanele fără adăpost și la persoanele cu dizabilități pe tip de dizabilitate. Pentru persoanele

vârstnice, indicatorii se referă la cei din instituțiile rezidențiale, cei care primesc îngrijiri la domiciliu sau

ajutor social, cei care au dizabilități. Pentru fiecare tip de beneficiar, fișa cuprinde informații referitoare la

capacitatea unităților publice și la gradul lor de ocupare. Fișa de monitorizare a DGASMB cuprinde și

informații referitoare la prestațiile sociale acordate.

Probleme ale monitorizării:

- Aceste monitorizări, indiferent de solicitant, sunt realizate pe baza raportărilor oferite de către

centrele de servicii sociale. Centrele fac aceste raportări pe hârtie, fără a utiliza un program

informatic unitar dedicat. Lipsa bazelor de date centralizate îngreunează monitorizarea și raportarea.

În plus, de cele mai multe ori, pentru raportări se utilizează formulare în word, nu în excel sau alt

program care să permită analiza și sinteză rapidă a informațiilor.

- Lipsa unor proceduri clare de monitorizare este o altă problemă. Nu sunt stabilite proceduri clare

referitoare la cum anume se culeg datele, ce anume cuprind indicatorii, de unde trebuie culese datele

pentru indicatorii respectivi.

- Lipsa indicatorilor pentru anumite tipuri de beneficiari cum ar fi: romii, tinerii post-instituționalizați,

consumatori de droguri, violența domestică. De multe ori se cer date pentru aceste categorii de

beneficiari, deși nu există datorită lipsei indicatorilor în fișele de monitorizare utilizate în sistemul

public.

- Exceptând datele existente în bazele de la DGPC și DGPPH, pentru celelalte servicii sociale și

beneficiarii lor nu există baze de date unitare, ci agregarea informațiilor obținute se face de către

instituția solicitantă pe baza fișelor primite de la compartimentele de specialitate. Lipsa bazelor într-

un format electronic corespunzător face dificilă prelucrarea informațiilor primite și crește perioada

de timp care trebuie alocată pentru culegerea și centralizarea lor.

Soluții propuse:

- Este necesar un sistem informatic unitar în care să fie introduse periodic informații referitoare la

beneficiari

60

- Bazele de date centralizate ar permite măsurarea diferiților indicatori fără a fi necesară alocarea unei

persoane în fiecare centru pentru aspecte legate de monitorizare și evaluare.

Una din sarcinile prevăzute de politică publică în domeniu pentru DGASMB este cea de creare a sistemului

informaţional managerial necesar implementării activităţilor de evaluare, monitorizare şi comunicare în

domeniu. În acest moment la nivelul DGASMB se derulează un proiect care își propune realizarea unui sistem

de management integrat al informației prin crearea unei baze de date unitare la nivelul municipiului

București care să cuprindă beneficiarii și serviciile oferite. Pentru realizarea acestui sistem este necesar să fie

consultate celelalte DGASPC-uri de sector deoarece în afară de baza de date, trebuie stabilite proceduri de

colectare a informațiilor, indicatorii care trebuie măsurați și definirea lor exactă pentru a se cunoaște ce

informații sunt necesare, personalul care trebuie să se ocupe de culegerea datelor și introducerea lor în

sistem.

ii. Evaluarea la furnizorii publici Evaluarea este un proces continuu sau periodic care se poate exercita după fiecare etapă a derulării programului/politicii publice și care vizează relevanţa programului/politicii publice în raport cu problema pe care a propus-o spre rezolvare, influenţele mediului extern în care se derulează programul şi impactul acestuia asupra societăţii. În acest caz vorbim despre două tipuri de evaluare: evalarea nevoilor si a serviciilor sociale. Evaluarea nevoilor este o evaluare ex ante realizată înainte de implementarea serviciilor și care are dept scop obținerea unei diagnoze a necesităților la nivelul populației. Evaluarea serviciilor sociale este mai curând o evaluare continuă care are în vedere dinamica programului, efectele obținute, îndeplinirea standardelor de calitatecastfel încât să se poată realiza îmbunătățiri ale programului. Evaluarea serviciilor se face în special în funcție de obiectivele anuale propuse a fi atinse de fiecare centru/serviciu. La începutul fiecărui an se realizează un plan anual de acțiune pentru fiecare serviciu, iar evaluarea serviciului se face pornind de la acesta. Această evaluare a realizării obiectivelor stabilite se face anual. Probleme ale evaluării:

- Evaluarea calității servicii sociale se realizează în cele mai multe cazuri rar și doar în cazul unor solicitări în acest sens sau a unor reclamații. Există și sectoare unde există serviciul de management al calității (DGASPC sector 4) care se ocupă de evaluarea calității serviciilor. Această evaluare se face pe baza standardelor de performanță stabiliți prin lege pentru serviciile respective.

- Evaluări ale impactului serviciilor sociale asupra beneficiarilor nu sunt realizate în mod organizat și

sistematic. Acest impact este cunoscut la modul informal, fără a exista o procedură de evaluare a lui. DGASPC sector 6 realizează o evaluare a impactului prin măsurarea satisfacției beneficiarilor față de serviciile primite pe baza unui chestionar aplicat periodic acestora.

61

- Putem spune că avem în special evaluări de obiective și de rezultate, mai puțin a procesului, a impactului și a calității serviciilor. Acest lucru se datorează numărului redus al personalului specializat în evaluare și monitorizare.

- În ce privește evaluarea nevoilor, aceasta se realizează la nivelul direcțiilor de sector pe baza listelor

de așteptare existente și în urma anchetelor sociale. Nu sunt realizate studii care să măsoare nevoile sociale ale populației.

Soluții:

- Realizarea de evaluări periodice ale nevoilor populației pentru a se putea identifica serviciile sociale ce trebuie dezvoltate

- Evaluări periodice ale respectării standardelor de calitate atât la unitățile publice furnizoare de servicii sociale, cât și la furnizorii privați finanțați din fonduri publice

- Evaluarea efectelor serviciilor sociale astfel încât să se poată realiza îmbunătățiri ale acestora - Realizarea de evaluări privind calitatea serviciilor în rândul beneficiarilor

7.2 Mecanisme de consultare la nivelul municipiului Bucuresti

Consultarea publică pe servicii sociale este una dintre metodele de modernizare și eficientizare a furnizării serviciilor publice. Această consultare este un prim pas în mecanismul de eficientizare a furnizării serviciilor publice prin stabilirea nevoilor beneficiarilor care trebuie acoperite și a găsirii soluțiilor optime de rezolvare a lor, dar în același timp este și o condiție a asigurării transparenței și democratizării instituțiilor publice. Instrumente de consultare privind nevoile beneficiarilor utilizate:

- Nevoile beneficiarilor nu sunt exprimate întotdeauna nu într-un mod formalizat prin diverse întâlniri, songaje de opinie etc. Ele sunt cunoscute de către personalul direcțiilor în urma discuțiilor individuale cu aceștia sau în baza cererilor depuse pentru diverse servicii.

- O altă modalitate de cunoaștere a nevoilor este prin intermediul organizațiilor neguvernamentale care pot oferi informații despre beneficiarii lor.

- Sectorul 6, prin chestionarele de măsurare a satisfacției beneficiarilor, realizează și o consultare a lor cu privire la nevoile pe care le au.

- La sectoarele 3 și 5, beneficiarii din centrele de zi sau rezidențiale sunt consultați periodic în privința nevoilor lor și a gradului de satisfacție cu serviciile sociale primite în mod informal, prin discuții față în față.

Instrumente de consultare cu actorii sociali:

- Aceste consultări ale actorilor sociali nu se realizează într-un cadru organizat, conform declarațiilor reprezentanților DGASPC și DGASMB, decât cu ocazia adoptării unor politici publice de interes local (mai ales cu ocazia realizării strategiilor în domeniu).

- În unele sectoare, consultarea cu actorii sociali în privința politicilor publice de interes local se face prin afișarea la avizier a actului normativ înainte de aprobarea lui în ședința de consiliu.

62

- O altă modalitate de consultare o reprezintă ședințele de Consiliu local care sunt publice, fiecare putând veni să își exprime punctual de vedere. Din păcate nu la toate sectoarele, în cadrul ședințelor de Consiliu local, actorii sociali își pot exprima opiniile fără ca înainte să nu fie înscriși pe ordinea de zi.

Probleme ale consultării actorilor locali:

- În cazul ședințelor de Consiliu local, nu la toate sectoarele actorii sociali își pot exprima opiniile deoarece este necesar să se înscrie dinaninte pe ordinea de zi.

- Utilizarea redusă a mijloacelor moderne de comunicare în ce privește anunțarea diferitelor măsuri, face ca mulți actori sociali să nu le cunoască. Nu toți actorii sociali vin la avizier să studieze diferitele măsuri adoptate.

- Lipsa consultărilor realizate în cadru larg cu actori publici și privați deoapotrivă duc la o necunoaștere a problemelor lor și la imposibilitatea realizării unui continuum de servicii pentru beneficiar.

Soluții :

- Realizarea unui Forum Social care să cuprindă atât furnizori publici, cât și privați și care să se întâlnească periodic pentru a discuta diferitele probleme legate de beneficiari și de serviciilor sociale acordate la nivelul municipiului București

- Efectuarea de consultări cu beneficiarii prin utilizarea unor metode diverse: chestionare, dezbateri etc

- Organizarea de dezbateri între actorii sociali pentru crearea de continuumuri de servicii pentru beneficiari (beneficiarii pot beneficia de servicii diverse oferite de furnizori diferiți pe baza unei fișe de nevoi inițiale)

Din cele 134 de centre/servicii de servicii sociale (103 centre publice și 31 private) care au răspuns la cercetare, 69% au declarat că au fost consultate în ultimul an de către DGASPC sau DGASMB. Consultarea cu actorii locali în domeniu se realizează mai mult în cadrul întâlnirilor informale, 75 (81,5%) din cei 92 de furnizori de servicii sociale (72 de furnizori publici și 20 de furnizori privați) declarînd că au fost consultați de către DGASMB sau DGASPC în cadrul unor întâlniri informale. Din cei 75 de furnizori care au declarat că au fost consultați în cadrul unor întâlniri informale, 61 (81,3%) sunt publici și 14 privați. Aceste întâlniri informale sunt cele mai utilizate metode de consultare și datorită faptului că în cadrul direcțiilor nu este nevoie de o dezbatere sau întâlnire formală pentru a discuta nevoile beneficiarilor, sau alte aspecte care tin de colaborarea cu furnizorul etc. În cadrul dezbaterilor au fost consultați 45 dintre respondenți, din care 32 au fost furnizori publici și 13 privați. În cadrul unor întâlniri formale au fost consultați 55 dintre respondenți, din care 43 sunt furnizori publici și 12 privați.

63

Figura 21. Consultarea furnizorilor de servicii sociale de către DGASPC și DGASMB

Figura 52. Metode de consultare ale DGASMB/DGASPC

64

Anexa. 1. Cadrul juridic care reglementează funcţionarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului

Legislaţie privind protecţia copilului

LEGE Nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului Această lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului. Domeniile reglementate sunt: drepturi şi libertăţi civile, mediul familial şi îngrijirea alternativă, sănătatea şi bunăstarea copilului, educaţie, activităţi recreative şi culturale, protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi. Sunt reglementate măsurile de protecţie specială a copilului precum: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată. Măsurile de protecţie enumerate mai sus se realizează de către instituţii şi servicii la nivel central de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (reorganizat ca direcţie în anul 2010), organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, iar la nivel local de către comisia pentru protecţia copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, aflată în structura direcţiilor. Conform prevederilor acestei legi serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, existente în subordinea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au fost reorganizate ca direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, ca instituţii publice cu personalitate juridică în subordinea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, sunt reglementate următoarele tipuri de servicii: servicii de zi, servicii de tip familial, servicii de tip rezidenţial. Totodată reglementează modalităţile de finanţare a măsurilor de protecţie, a drepturilor de care beneficiază copii precum şi a serviciilor acordate. Potrivit prevederilor legii centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgenţă şi centrele maternale au fost reorganizate în regim de componente funcţionale ale direcţiilor însă fără personalitate juridică. HOTĂRÂRE Nr. 1434 din 2 septembrie 2004 *** Republicată privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului Această hotărâre de guvern reglementează cadrul de funcţionare a direcţiilor reorganizate, atribuţiile şi funcţiile acestora, precum şi obligativitatea aprobării de către consiliile locale a municipiului Bucureşti a numărului de personal, organigramei, statului de funcţii şi a regulamentul de organizare şi funcţionare a direcţiilor. Totodată stabileşte şi modul de finanţare ale acestora din bugetele locale ale judeţelor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. HOTĂRÂRE Nr. 1437 din 2 septembrie 2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului Este reglementată comisia ca fiind un organism de specialitate fără personalitate juridică în structura direcţiei, cu activitate decizională în materia protecţiei şi promovări drepturilor copiliului. Înfiinţarea şi

65

componenţa comisiei se aprobă prin hotărâre a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, la propunerea secretarului sectorului municipiului Bucureşti. Sunt definite atribuţiile principale ale comisiei, modul de lucru al acestuia precum atribuţia de a emite hotărâri care sunt executorii. HOTĂRÂRE Nr. 1438 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi. Serviciile reglementate prin această hotărăre sunt: servicii de tip rezidenţial, care se organizează numai în structura direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică şi servicii de zi care pot fi înfiinţate prin hotărâre a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi servicii de tip familial. Serviciile de zi înfiinţate de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează ca unităţi fără personalitate juridică în structura direcţiilor. Serviciile de tip familial se organizează numai în structura direcţiilor.

HOTĂRÂRE Nr. 1439 din 2 septembrie 2004 privind serviciile specializate destinate copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal Potrivit prevederilor acestei hotărâri aceste servicii sunt asigurate de către direcţii şi de către organismele private acreditate. Se organizează ca centre de orientare, supraveghere şi sprijinire a reintegrării sociale a copilului. HOTĂRÂRE Nr. 1440 din 2 septembrie 2004 privind condiţiile şi procedura de licenţiere şi de inspecţie a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi Este reglementată obligativitatea autorităţilor publice şi organismelor private acreditate în condiţiile legii, care activează în domeniul protecţiei drepturilor copilului de a solicita licenţierea serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a serviciilor destinate protecţiei speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi. Totodată prevede obligaţia Inspecţiei Sociale de a efectua o inspecţie a tuturor serviciilor descrise în hotărâre. LEGE Nr. 326 din 8 iulie 2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti Potrivit prevederilor acestei legi copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti au dreptul la cazarmament, echipament pentru dotare iniţială şi înlocuire, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite şi materiale cultural-sportive. Aceste bareme de dotare se aprobă prin hotărâre a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Cheltuielile aferente acestor bareme se suportă din bugetele proprii ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin asigurarea de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, care să asigure integral nivelul acestor cheltuieli. Legea prevede ca limitele minime de cheltuieli aferente acestor drepturilor se indexează periodic, prin hotărâre a Guvernului, cu rata inflaţiei. Ultima dată a fost indexată începând cu anul 2008.

66

Legislaţie privind protecţia adultului LEGE Nr. 448 din 6 decembrie 2006 *** Republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap Această lege reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora. Domeniile reglementate sunt: drepturile persoanelor cu handicap,sănătate şi recuperare, educaţie, locuinţă, cultură, sport, turism, transport, asistenţă juridică, facilităţi. Sunt reglementate serviciile şi prestaţii sociale acordate persoanelor cu handicap. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza, administra şi finanţa servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, dar totodată pot contracta aceste servicii. Este reglementată funcţionarea centrelor pentru persoanele cu handicap, centre care pot fi centre de zi şi centre rezidenţiale de diferite tipuri, publice, public-private sau private. Centrele publice pentru persoane cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri fără personalitate juridică, în subordinea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în structura direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Totodată sunt reglementate prestaţiile sociale pentru persoanele cu handicap precum şi sumele aferente acestor drepturi, sume care se asigură prin bugetele proprii ale sectoarelor municipiului Bucureşti din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute cu această destinaţie în bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, plata acestora fiind realizată prin Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Pe lângă drepturi sunt prevăzute şi obligaţiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanţilor legali, precum şi atribuţiile comisiei de evaluare, care este un organ de specialitate al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor adulte în grad şi tip de handicap. Modalităţile de finanţare a persoanelor cu handicap se realizează din următoarele surse: bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, bugetul de stat, contribuţii lunare de întreţinere a persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii sociale în centre, donaţii, sponsorizări şi alte surse. HOTĂRÂRE Nr. 268 din 14 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

HOTĂRÂRE Nr. 329 din 20 martie 2003 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap Această hotărâre de guvern reglementează cadrul de funcţionare a instituţiilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap, care se înfiinţează şi funcţionează ca instituţii de interes public, cu personalitate juridică, sub formă de centre-pilot, centre de îngrijire şi asistenţă, centre de recuperare şi reabilitare, centre de integrare prin terapie ocupaţională, centre de zi, precum şi sub alte forme specifice. Guvernul, consiliile locale, precum şi celelalte persoane juridice prevăzute de lege aprobă, prin hotărâre, regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap pe care le înfiinţează. LEGE Nr. 17 din 6 martie 2000 *** Republicată privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice Această lege reglementează dreptul persoanelor vârstnice la asistenţă socială, însă măsurile de asistenţă socială prevăzute sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale. Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale.

67

Sunt definite şi reglementate serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice, finanţarea acestor servicii, precum şi organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoane vârstnice Legislaţie generală ORDONANŢĂ Nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale Această ordonanţă defineşte serviciile sociale, tipologia lor şi condiţiile asigurării a acestor servicii de furnizorii publici şi privaţi, precum şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor de servicii sociale. Este reglementată funcţionarea şi organizarea administrativă a serviciilor publice de asistenţă socială atât la nivel central cât şi la nivel judeţean, respectiv local. Astfel sunt definite separat atribuţiile în domeniul serviciilor sociale a acestor servicii în funcţie de organizarea lor, însă prin exercitarea acestor atribuţii s-a creat o situaţie în care furnizorii publici de servicii sociale au ajuns ca în acelaşi timp să fie şi finanţatori pentru furnizorii privaţi de servicii sociale. LEGE Nr. 416 din 18 iulie 2001 cu modificările și completările ulterioare, privind venitul minim garantat La nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului exercită şi atribuţiile serviciilor publice de asistenţă socială organizate la comune, oraşe şi municipii. Astfel acordarea ajutorului social reglementat prin această lege se realizează prin aceste direcţii. Este reglementată nivelul venitului minim garantat, stabilirea cuantumului ajutorului social, persoanele beneficiare, obligaţiile acestora precum şi modalitatea de stabilire şi plată a ajutoarelor sociale. Totodată este reglementată şi regimul ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei precum şi acordarea ajutoarelor de urgenţă de către guvern, respectiv de către primari. LEGE Nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială Această lege reglementează organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţă socială în România. Asistenţa socială definită ca o componentă a sistemului naţional de protecţie socială, cuprinde serviciile sociale şi prestaţiile sociale acordate pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială. Sunt reglementate: dreptul la asistenţă socială şi sistemul de servicii şi prestaţii sociale, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială, finanţarea prestaţiilor sociale şi a serviciilor sociale. Sunt stabilite funcţiile şi atribuţiile pentru Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi pentru serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul consiliilor judeţene, consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor, Consiliului General al Municipiului Bucureşti precum şi consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Legat de finanţare, consiliile locale de la toate nivelurile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale şi prestaţii sociale, stabilite prin legi speciale şi hotărâri ale consiliilor locale. LEGE Nr. 215 din 23 aprilie 2001 *** Republicată cu modificările și completările ulterioare, Legea administraţiei publice locale Această lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. Printre categoriile de atribuţii ale consiliilor judeţene sunt specificate atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine, iar în cazul consiliilor locale sunt specificate atribuţiile privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni. În exercitarea acestor atribuţii consiliile judeţene şi

68

locale asigură, potrivit competenţelor lor şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială. Totodată este reglementată separat administraţia publică a municipiului Bucureşti. LEGE Nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale Această lege stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice locale, precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale. Dispoziţiile legii se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportări bugetelor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi municipiului Bucureşti, bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, după caz, bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetului împrumuturilor externe şi interne, bugetului fondurilor externe nerambursabile. Sunt reglementate principiile şi regulile bugetare, competenţele şi responsabilităţile în procesul bugetar, procedurile privind elaborarea bugetelor, alocarea cotelor şi sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, calendarul bugetar, prevederile referitoare la investiţii publice locale, execuţia bugetară, etc.

Anexa 2. Mecanismul de finanţare a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi a serviciilor publice de asistenţă socială în anul bugetar 2010

Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului denumite în continuare direcţii cu personalitate juridică sunt finanţate integral din bugetele locale sectoarelor municipiului Bucureşti. Potrivit Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, aceste direcţii pot avea unele activităţi finanţate separat, integral din venituri proprii, pentru care se aprobă bugete de venituri şi cheltuieli odată cu bugetul direcţiei de care aparţin. În cazul municipiului Bucureşti serviciul public de asistenţă socială este organizată ca direcţie generală, cu personalitate juridică în subordinea Consiliului General al municipiul Bucureşti. În această situaţie la nivelul municipiului Bucureşti asigurarea serviciilor de asistenţă socială se realizează împreună cu direcţiile din sectoarele municipiului Bucureşti. 1.Finanţarea integrală din bugetele locale. Acest mod de finanţare înseamnă că de fapt pentru direcţii şi servicii publice se aprobă buget local de cheltuieli, pentru cheltuielile curente şi de capital ale acestora. Partea de venituri ale acestor cheltuieli se asigură din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat cu această destinaţie care se completează cu sume din veniturile proprii ale sectoarelor municipiului Bucureşti în cazul direcţiilor. 1.1 Finanţare din bugetul de stat. 1.1.1 În Legea bugetului de stat pe anul 2010 sunt aprobate Sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul municipiului Bucureşti, din care prin anexa legii sunt cuantificate sume separat pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului şi pentru susţinerea

69

centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu handicap. Totodată ca urmare a Hotărârii de Guvern nr.23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, Legea bugetului de stat pe anul 2010 prevede că finanţarea acestor servicii sociale se va face pe baza standardelor de cost calculate pentru beneficiari/tipuri de servicii sociale. 1.1.2 Prin Agenţia Naţională a Persoanelor cu Handicap, respectiv după reorganizarea acestuia ca Direcţie Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din bugetul ministerului sunt transferate sume către bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti reprezentând Subvenţii de la bugetul de stat pentru finanţarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap, care sunt destinate plăţii prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap. 1.1.3 Din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pot fi alocate sume pentru finanţarea unor programe de interes naţional 1.1.4 Având în vedere că, la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului exercită şi atribuţiile serviciilor publice de asistenţă socială organizate la comune, oraşe şi municipii, pe lângă cele descrise la punctele 1.1.1-1.1.3 în Legea bugetului de stat pe anul 2010 sunt aprobate Sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi Municipiului Bucureşti, din care prin anexa legii sunt cuantificate sume separat pentru plata ajutorului social şi a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri. Totodată în cadrul acestor sume defalcate, însă fără a fi cuantificate prin lege, sunt alocate sume pentru drepturile asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav precum şi pentru cheltuielile creşelor, care în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti sunt finanţate prin direcţii. 1.1.5 În vederea finanţării ajutorului pentru încălzirea locuinţei se transferă bugetelor locale Subvenţii pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice. 1.1.6 În prima parte a anului 2010 din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale au fost transferate subvenţii bugetelor locale pentru plata acordării trusourilor pentru nou-născuţi, plata sprijinului financiar la constituirea familiei şi pentru plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi. Aceste drepturi au fost abrogate prin Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. 1.1.7 Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la punctual 1.1.4 pe sectoare şi municipiul Bucureşti, după caz, se face prin decizie a directorului direcţiei generale a finanţelor publice a municipiului Bucureşti, după consultarea primarilor, şi cu asistenţa tehnică de specialitate a direcţiei de muncă şi incluziune socială, după caz, în funcţie de numărul de beneficiari ai serviciilor respective 1.2 Finanţare de la alte administraţii locale În vederea cofinanţării cheltuielilor aferente persoanelor cu handicap aflate în centrele de asistenţă socială, pe baza unor convenţii încheiate între consiliile locale din judeţ şi consiliile judeţene se transferă sume

70

reperzentând Subvenţii primite de la alte bugete locale pentru instituţiile de asistenţă social pentru persoanele cu handicap. Totodată se transferă astfel de sume şi de la alte judeţe sau sectoare ale municipiului Bucureşti în cazul în care persoana cu handicap asistată se află într-un centru de asistenţă socială din alt judeţ sau alt sector. 1.3 Finanţare din veniturile proprii ale sectoarelor municipiului Bucureşti În completarea sumelor primite din bugetul de stat şi din alte bugete locale cu destinaţiile enumerate la punctele 1.1 şi 1.2, consiliul general, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti alocă sume din veniturile lor proprii . 1.4 Finanţare din fonduri externe nerambursabile În completarea finanţărilor nerambursabile se alocă sume reprezentând contribuţie proprie din bugetele Consiliului General al municipiului Bucureşti, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. 2. Finanţare din veniturile proprii ale direcţiilor Veniturile proprii ale direcţiilor de regulă provin din Contribuţia de întreţinere a persoanelor asistate, precum şi din Alte venituri din prestări servicii şi alte activităţi. 3. Cheltuielile curente şi de capital ale direcţiilor şi ale serviciilor publice de asistenţă socială. Bugetele de cheltuieli ale direcţiilor şi ale serviciilor publice se elaborează pe structura clasificaţiei indicatorilor financiari aprobați prin Ordinului Ministrului Finanţelor nr. 1954/2005 şi se aprobă de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti în cazul direcţiilor şi de către consiliul general al municipiului Bucureşti în cazul serviciilor publice de asistenţă socială. Cheltuielile curente se defalcă pe următorii titluri de cheltuieli :

a) cheltuieli de personal, reprezentând cheltuieli salariale ale angajaţilor, inclusiv indemnizaţii de delegare, detaşare, drepturile asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav şi contribuţiile de asigurări.

b) cheltuieli cu bunuri şi servicii, reprezentând cheltuieli de funcţionare ale direcţiilor, serviciilor publice, reparaţii, cheltuieli cu drepturile de care beneficiază copiii, plata prestărilor de servicii sociale, hrana cantinelor de ajutor social, alte cheltuieli materiale, etc.

c) Cheltuieli cu transferuri interne reprezentând contribuţia proprie pentru finanţările nerambursabile d) cheltuieli cu asistenţă socială, reprezentând drepturile plătite persoanelor cu handicap, ajutoare

sociale, ajutorul pentru încălzirea locuinţei, ajutoare de urgenţă, precum şi alte ajutoare e) alte cheltuieli, reprezentând finanţări nerambursabile acordate de către direcţii şi servicii publice

furnizorilor privaţi de servicii sociale , cofinanţări acordate pe baza contractelor de parteneriat cu furnizorii privaţi de servicii sociale

Cheltuielile de capital reprezintă cheltuieli cu construcţii, maşini, echipamente, mijloace de transport precum şi dotări. Direcţiile şi serviciile publice cu personalitate juridică fiind instituţii publice de subordonare locală, îşi execută bugetele lor potrivit prevederilor Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, referitoare la finanţarea instituţiilor publice. În cazul în care serviciile publice sunt organizate în structura proprie a municipiilor, oraşelor şi comunelor fără a avea personalitate juridică, potrivit acestei legi, au cheltuielile cuprinse în bugetul propriu al acestor primării.

Material editat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile Martie 2011 Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Mecanismului Financiar SEE.

Proiect finanțat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European

Studiu privind situația existentă a serviciilor sociale în ... · publice care furnizează...

Documents

Transcript of Studiu privind situația existentă a serviciilor sociale în ... · publice care furnizează...