Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării Specialitatea Jurnalism

Studiu de Caz:

”Tendințe actuale în ortografia și ortoepia limbii române. DOOM2 și asimilarea anglicismelor”

Efectuat: Iulia Brad, studentă anul I.Verificat: Valentina Negru

Chișinău, 2012

Introducere

Un fapt lingvistiv de actualitate: fenomenul de anglicizare

Anglicismele – la modă sau necesitate

Dinamică, influențe, creativitate

Engleza – impunerea și influența unui mod de gândire

Concluzii

Bibliografie

”Limba se face prin schimbarea și ”moare” atunci când încetează să se schimbe”

Societatea, pe parcursul evoluției sale este martoră a nenumărate transformări în plan

istoric, economic, politic şi cultural care determină continue schimbări lingvistice, în special la

nivelul lexicului. Aceste modificări nu se produc brusc şi radical, formele noi de expresie

lingvistică coexistă cu cele vechi pentru o perioadă, asigurându-se astfel posibilitatea de

comunicare între generaţii.  

Limba, ca mijloc de comunicare, evoluează odată cu societatea şi acest proces este mai rapid

în condiţiile extinderii relaţiilor între popoare şi intensificării circulaţiei de idei - printre altele

datorită dezvoltării mijloacelor de difuzare a informaţiilor de-a lungul vremii.

În evoluţia istorică a unei limbi (în funcţie de raporturile complexe dintre limbă şi societate), o

serie de cuvinte capătă sensuri şi conotaţii noi, conforme realităţii epocii respective sau, dispar

complet din uz, fiind înlocuite treptat de alte forme ce denumesc mai bine noile concept.

Tema acestei lucrări este ” Influența limbii engleze asupra limbii române. Fenomenul

anglicismelor” și nu este, nici pe departe, o premieră. Ea a mai fost studiată în cadrul diverselor

cercetări, atât individuale cât și colective, care au fost inițiate de angliciști și româniști și, care au

vizat anumite aspecte ale influenței limbii engleze asupra limbii române. Deosebit de valoroase

și interesante în acest sens sunt lucrările realizate de cercetătorii Mioara Avram, Adriana

Stoichițoiu Ichim, Theodor Hristea, Georgeta Ciobanu și nu numai. Am optat pentru studierea

acestei teme, deoarece am considerat că reprezintă un fenomen complex, mobil, flexibil care cere

sistematizare. Este un fenomen de actualitate majoră, mai ales, datorită, numărului mare de

anglicisme care au pătruns în vocabularul limbii române de câteva decenii încoace, număr, care

continuă să crească într-un ritm foarte rapid. De menționat că fenomenul este cu atât mai

interesant în momentul când observi că influența limbii engleze asupra limbii române nu este o

noutate a acestei perioade ci are o vechime de peste un secol și jumătate. În spațiul locuit de

vorbitorii de limbă română au existat numeroase voci care au criticat activ împrumutul de

cuvinte englezești, motivând că ar putea deveni un adevărat pericol pentru integritatea limbii

române. Lucrarea de față însă, nu își propune să condamne influența engleză în actuala limbă

română. Scopul nostru este un vocabular cât mai bogat și variat, deoarece cunoaștem deja că una

din funcțiile limbii este aceea de comunicare și nu putem, astfel, să numim fenomenul de

anglicizare negativ și cu atât mai mult să ajungem a-l numi pericol pentru limba română. În

această lucrare voi aborda anglicismele dintr-o perspectivă normativă, naturală a influenței

englezei asupra românei, dar și descriptivă, având în vedere principalele domenii în care se

manifestă aceasta.

Un fapt lingvistiv de actualitate: fenomenul de anglicizare

Limba română este o limbă vorbită de aproximativ 28 de milioane de oameni, cu origine

romanică și foarte similară cu italiana, portugheza, franceză sau spaniola. Istoria acestei limbi

poate fi urmărită cu succes pe parcursul anumitor perioade istorice pe care le-a traversat, fapt ce

demonstrează flexibilitatea limbii la numeroase influențe existente. Drept exemplu, poate servi

teritoriul României de astăzi, locuit cu 2000 de ani în urmă de daci. Odată cu colonizarea

romanică, istoria și dezvoltarea limbii române a cunoscut adevărate metamorfoze. Astfel a avut

loc asimilarea dacilor încetul cu încetul. Cel mai probabil, la acest fenomen fac trimitere și unele

voci din teritoriul unde se vorbește limba română, care afirmă că folosirea frecventă a

englezismelor, poate duce, treptat, la producerea aceluiași fenomen și la pierderea valorosului

patrimoniu lingvistic românesc.

Important! Nu trebuie să uităm că înnoirea vocabularului unei limbi este un proces normal și

inevoitabil, în condițiile care au loc în cadrul societății umane. În contextul anglicizării, trebuie

în mod neapărat menționată influența foarte mare pe care o au vorbitorii nativi de limba engleză,

în special, cei din Marea Britanie și S.U.A. asupra industriei filmului, radioului, muzicii, științei,

Internetului, etc. Acestedomenii, specialmente, fac din limba engleză cea mai răspândită limbă

din lume. Apoi, subliniez și puterea acesteia. În prezent, limba engleză conține aproape un milion

de cuvinte (inclusiv jargonul, expresiile tehnico-științifice). Engleza este, așadar, cea mai bogată

limbă din lume, cu o capacitate extraordinară de a crește, a se răspândi și ase transforma, inclusiv

prin infiltrarea în alte limbi. Limba engleză este a treia cea mai vorbită limbă de pe mapamond,

cu circa 400 de milioane de vorbitori nativi și încă atâția care o folosesc în calitate de limbă

secundară. În comparație cu limba chineză și hindusă, vorbite preponderent în China și,

respectiv, India, limba engleză care este vorbită pe scară largă în mai mult de 100 de țări,

conform cercetătorilor, poate fi considerată ca având acelașă rol ca și latina sau greaca în

perioada Imperiului Roman. Or, limba română nu este singura limbă supusă anglicizării.

Astfel, consider demn de menționat că vorbim despre un fenomen internațional( nu numai

european, ci și mondial), fără nici un fel de frontiere – un proces continuu de sublimare

lingvistică. Astăzi un fapt lingvistiv de actualitate, împrumutul masiv de termeni anglo-americani

s-a manifestat preponderent după cel de-al doilea război mondial în majoritatea limbilor

europene și nu numai. Mă refer la un fenomen anglicisist, mai ales datorită progresului anumitor

domenii ale tehnicii, științei. Dar trebuie subliniat faptul că aceste împrumuturi și influențe sunt

necesare, chiar pozitive, atâta timp cât nu devin exagerate. Împrumutul de termeni anglo-

americani reprezintă un fenomendesfășurat în limba noastră mai ales în ultimele decenii. E o

pătrundere masivă, care continuă să crească într-un ritm accelerat, dar care îți găsește motivația

în necesitatea de a desemna anumite realitîți lingvistice și extralingvistice. Aceste realități au

uneori nevoie de termeni neechivoci ( mai ales termeni tehnici care necesită precizie) pentru a fi

desemnate.

Anglicismele – la modă sau necesitate

Perioada actuală este una de mari şi diverse schimbări, în care comunicarea umană este

caracterizată printr-o adevărată explozie de idei, noţiuni noi din tehnică sau din ştiinţă, care îşi

află reflectarea într-un nou mod de a gândi, de a acţiona şi a le reda prin mijloace expresive

inedite.

Încadrate în sistemul lingvistic românesc, inovaţiile lexicale devin veritabile unităţi

structurale şi funcţionale, însă multe anglicisme rămân neadaptate fonetic şi morfologic la

structura limbii române, unele dintre ele lipsind chiar în lucrările lexicografice. Pentru sporirea

persuasivității pot fi aduse următoarele exemple: boarder, boyband, blog cover, college-shirt,

challange, fresh, roll on, review, modeling, office, hair-style, maxi-single, track, nick-name,

outfit, fulltime, partytime, songwriter, laptop, target, t-shirt, shaping, stick, up-grade, writing,

online, offline.

Părerile lingviştilor în privinţa acceptării sau respingerii anglicismelor sunt împărţite. Cei mai

mulţi (Mioara Avram, Ştefania Isaac, Georgeta Ciobanu, Adriana Stoichiţoiu-Ichim ş.a.) au

manifestat mai curând permisivitate în recomandările lor normative, însă, optează pentru

impunerea unor tipare stricte de adaptare morfologică a acestor cuvinte. O opinie contrară este

cea a regretatului senator şi lingvist George Pruteanu care afirmă că

„Ceea ce pretind, e ca noile cuvinte – repet: binevenite! – să fie scrise româneşte. Nu putem

scrie nici franţuzeşte, nici ungureşte, nici englezeşte limba română. Atâta timp cât va exista,

limba română trebuie scrisă româneşte. În toate cazurile în care e posibil fără pierderi

semnificative, orice cuvânt nou-preluat trebuie integrat sistemului, asimilat, autohtonizat,

conform regulilor de scriere şi de pronunţie ale limbii române. În era globalizării, pe care o trăim

acum, acest lucru trebuie să se petreacă mult mai prompt, mai rapid, şi un rol serios îl joacă, pe

de o parte, presa, pe de alta, lucrările normative, dicţionarele. Dacă ele încă propun, din inerţie

sau timiditate, să scriem, în romgleză, lookul sau site-ul, ele fac un deserviciu limbii române. O

limbă nu se îmbogăţeşte cu xenisme, cu cuvinte care rămân străine. Nu se poate ca zone ample

din limba română să fie, grafic, «colonii»”.

G.Pruteanu reproşează ediţiei noi a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM 2)

– „că legitimează oficial romgleza, că recomandă scrierea englezeşte a unor cuvinte simţite ca

româneşti, astfel, consideră el, fără frâna lucrărilor normative şi a cunoscătorilor limbii engleze,

anglicismele recente s-ar adapta la limba română uşor...”.

Totuşi în lingvistică s-au stabilit deja doua tipologii mari ale cuvintelor de altă origine într-o

limbă: adaptate şi neadaptate, sau, după cum tratează acest fenomen cercetătorul Francisc Kiraly,

în preluarea unui cuvânt din altă limbă se pot distinge mai multe faze, dintre care menţionăm:

1 ) împrumuturile propriu-zise, adică cuvintele pătrunse din alte limbi, care s-au adaptat la

sistemele fonetic şi morfologic, sunt folosite mai des, dau naştere la derivate şi nu mai sunt

simţite de vorbitori ca fiind de altă origine (lider ,   miting );

2) cuvintele străine, adică cuvintele care nu satisfac aceste condiţii, au foneme străine în corpul

lor, nu corespund morfologic, se folosesc ocazional, iar vorbitorul, fără să fie specialist, le poate

preciza uşor originea (show, leasing). Deci cuvântul de altă origine, în prima etapă a existenţei

sale pe teren românesc, este cuvânt străin şi devine împrumut doar atunci când se supune

specificului limbii în care a ajuns. Împrumutul este punctul final, rezultatul, încheierea

procesului. Dacă procesul începe, dar nu parcurge etapele necesare, şi din cauze diferite se

întrerupe, ne găsim în faţa unui cuvânt străin şi nu a unui împrumut. Cu alte cuvinte, fiecare

împrumut a fost cândva cuvânt străin, dar nu fiecare cuvânt străin utilizat ajunge a fi împrumut.

Potrivit motivaţiei şi funcţiei împrumutului în raport cu specificul unui anumit stil sau registru

al limbii, Sextil Puşcariu clasifică anglicismele care apar în presa actuală în: necesare sau de lux.

1. Împrumuturile necesare sunt așadar, acele cuvinte, sintagme sau unităţi frazeologice care nu

au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul

autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenţei şi nu, în

ultimul rând, al circulaţiei internaţionale. Ele sunt motivate de noutatea referentului.

2. Anglicismele de lux sunt împrumuturi inutile, care ţin de tendinţa de ordin subiectiv a unor

categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să

dubleze cuvinte româneşti, fără a aduce informaţii suplimentare.

Deşi anglicismele sunt termeni neadaptaţi sau incomplet adaptaţi la sistemul limbii, studiile

specializate au pus în evidenţă faptul că, datorită utilizării lor frecvente, pot fi considerate ca

având caracter de normă (fonetică, ortografică, morfologică).

Cercetând gradul de adaptare a cuvintelor de origine engleză în limba română conform

normelor lingvistice, am observat că tendinţa generală a limbii literare actuale este de a păstra

împrumuturile din engleză într-o formă cât mai apropiată de cea din limba sursă. În acelaşi timp,

la nivel morfologic, o consecinţă a pătrunderii masive a cuvintelor din engleză ar putea fi

„subminarea” caracterului flexionar al limbii române prin creşterea numărului adjectivelor

invariabile şi ştergerea graniţelor dintre părţile de vorbire. Iar potrivit normei lexico-semantice,

definirea sensului împrumuturilor se face, în general, printr-un sinonim sau o expresie

echivalentă românească. Anglicismul mai poate fi introdus în text după echivalentul său

românesc sau, într-o manieră jurnalistică, prin alternarea termenilor sinonimi în titluri şi

subtitluri.

Dinamică, influențe, creativitate

Există o multitudine de domenii care înregistrează un număr impunător de termini angliciști. În

cele ce urmează, aduc cîteva exemple de astfel de domenii și cuvintele pe care le utilizează

acesta în cadrul său. Totodată voi face câteva observații la englezismele care se folosesc în două

reviste populare, ce scriu în limba română: ”Stil” și ”VIP Magazin”.

În viața mondenă – se înregistrează cele mai multe anglicisme apărute recent în limba

noastră şi care sunt neatestate în DOOM2, DCR2 sau MDN: cool, glamour, college-shirt, fresh,

gloss, must have, peeling, roll on, scrub, skinny, smokey eyes, stick, hair-styling, outfit, t-shirt,

tank-shirt, fresh, shapingul,body tuning, blush, casual, pe lângă „mai vechii”: cover-girl,

casting, beauty, fashion. Majoritatea acestor cuvinte se înscriu în categoria anglicismelor de lux,

deoarece în lomba română există deja echivalenteșle acestor termeni.

În rezultat avem: beauty - „frumuseţe, splendoare” ca în sintagma „salon beauty”;  fashion

pentru „modă”; casual pentru „ţinută neoficială”: glamour - „farmec, atracţie; gloss pentru

„strălucire, luciu” şi determinativul glossy: „Dacă ai buzele asimetrice, evită nuanţele prea

închise şi foloseşte nuanţele bej sau glossurile roz-pal”. În aceeași rdine de idei:

blush substantivizat, cu semnificaţia iniţială de „a înroşi”: „aplică blush pe diagonală”; brand cu

sensul de „marcă”: „Un nou brand italian la Chişinău” (Vip Magazin.,01.02.08); Sau, outfit -

„echipament”: „În acest an se promovează outfiturile masculine care arată supersexy şi sunt şi

comode”; peeling,„peelingul – un proces ce se realizează după curăţarea pielii” (revista Stil,

nr. 4, 2008). „Pentru ştergerea cicatricelor vei avea nevoie de o intervenţie estetică mai

complexă, cum este peeling-ul chimic sau phytopeeling-ul, care se executa numai sub

supraveghere medicală şi în saloanele de specialitate” (Stil, 4.01.08). Skinny - „slab, osos”,

despre pantaloni „drepţi, ajustaţi”: „Păstrezi pantalonii skinny, trenciurile cu croială clasică şi

puloverele asemănătoare ponchourilor” (Stil, 29.02.08); „poţi combina cu omniprezenţii

pantaloni skinny sau cu o «fustă balon». Alte forme anglicizate sunt: ”Must have-ul ţinutei stă

în top” (S., 29.02.08); scrub „pe lângă crema de faţă, trebuie să mergi la farmacie şi să-ţi

cumperi un peeling sau scrub (nu costă scump)” (Stil, 4.01.08); stick - „baton, lipicios” „un fard

cremos sub formă de stick” (Stil, 29.02.08); smokey eyes care se referă la „culoarea fumului”:

„Se poartă nuanţe de maro-verde şi «smokey eyes»” (Stil, 01.10.2008).

Remarcăm aici ortografia neunitară a anglicismelor în cazul articulării

lor: glossurile, outfiturile, dar şipeeling-ul, must have-ul. Anglicisme precum coktail, make-up,

party, pub, trend şi compusul super-trendy, modelling, brand, designer, fitness, flash, lifting,

look, sex-appeal, shopping atestate în DOOM2 au pătruns în limbajul curent prin larga

popularizare oferită de revistele cu subiecte din viaţa mondenă. Pentru exemplificare:

casting „selectare a actorilor pentru anumite roluri” şi modelling - „curs pentru manechine”, dar

şi „modelare”. Ele au un character internațional și o precizie mare. „Modelingul, la braţ cu

frumuseţea, este o modalitate de a cunoaşte celebritatea fără a face politică, afaceri, sport sau

muzică” (Stil, 01.10.2008); designer cu sensul de „proiectant” „Sunt designer vestimentar la

«House of Art», însă în particular pregătesc o nouă colecţie prèt-a-porter” (Vip Magazin,

01.11.07); fitness „condiţie fizică bună”: „Apucă-te de fitness” (Stil., 29.02.08); flash care este

înregistrat cu sensul de „informaţie scurtă transmisă cu prioritate”, iar mai recent el este folosit

cu semnificaţia exactă din limba engleză „rază, licărire”: „La conferinţa de presă am găsit-o

aşezată în unul din ultimele rânduri ale sălii – o deranjează, aproape bolnăvicios, tot ce înseamnă

public, monden, flash şi camere de filmat” (Vip M., 01.11.07); fresh - „proaspăt, curat”, deşi nu

este înregistrat în DOOM2, îl aflăm în MDN cu această semnificaţie: „cum reuşesc femeile

cu joburi de succes, dar şi cu puţin timp liber, să arate fresh la orice oră” (Stil, 29.02.08); make-

up - „machiaj al feţei”: „Află ce mai poartă starurile în materie de make-up” (Stil,

01.10.2008); lifting „operaţie de chirurgie estetică pentru reîntinerirea pielii”: „lifting al sânilor

şi al întregului corp” (Stil, nr. 4, 2008); look - „aspect, înfăţişare”: „până şi cel mai

cuminte look are nevoie de multă atenţie, pentru a fi desăvârşit” (Stil, 29.02.08); trend -

„tendinţă, evoluţie”: „să alegi ceea ce te avantajează, chiar dacă nu eşti exact în trendul zilei”

(Stil, 29.02.08); cocktail „Acest item este cu succes regăsit şi într-o ţinută office, şi într-una

de cocktail” (S., 29.02.08); shopping „cumpărături”: „Ai şi spectacol şi film,shopping cât

încape” (Stil, 29.02.08); sex-appeal - „farmec, atracţie”, înregistrat în DOOM2 şi ortografiat ca în

engleză, în presă însă este întâlnit sub diferite forme grafice, ceea ce demonstrează o încercare de

adaptare a cuvântului la ortografia românească: „Ar mai fi nevoie de ceva sexapil pentru a fi

un top model de nota «10»” (Vip Magazin, 01.02.08).

Astfel, una din concluzii este că pe de o parte utilizarea unor cuvinte englezeşti se explică prin

dorinţa vorbitorului de a impresiona, de a arăta că este cunoscător al unei limbi străine, dar şi, pe

de altă parte, pentru a atrage atenţia, pentru a da colorit mesajului. Totuși, snobismul unor astfel

de utilizări nu ar trebui încurajat, întrucât, de cele mai dese ori, în astfel de cazuri, mesajul şi,

implicit, comunicarea, sunt serios afectate şi, în ultimă instanţă, ineficiente!

Un alt fenomen este și acela de compunere, de creare a unor noi cuvinte de către persoanele care

nu pot să definească un anumit sentiment, obiect, stare sau process și apelează la formarea unor

noi cuvinte, la noi sintagme ca: ”specialmente” – în special și nu numai, ”anglicizare” – influență

ligvistică a englezei asupra altei limbi.

Dacă am face o retrospectivă scurtă asupra celor mai des utilizate cuvinte din vocabularul

roman-anglicizat, am face următoarea clasificare.

În domeniul sportului, avem exemple precum:

fotbal (fotbalist), baschet (baschetbalist), rugby (rugbist), schi, meci, volei, karate, cros,

skateboard etc. Acesta din urmă este o trunchiere a compusului din limba engleză skateboarding

(sportul practicat cu ajutorul unei planşe pe role); similar este termenul snowboard.

În domeniul economic, tehnic:

lap-top, site, walkman, pager, sponsor, hard, soft (din nou trunchieri din engleză: hardware,

software) etc. Un termen precum airbag este folosit în română cu sensul din franceză: pernă

gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din faţă ale unui

automobil. Apar aici şi verbe precum a scana, o formă adaptată la realitatea lingvistică

românească din englezescul to scan (a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze

X).

În domeniul comunicaţiilor şi presei:

computer, web, clip (video-clip), e-mail; Clip şi-a extins sfera, ajungând să fie utilizat nu numai

în muzică şi film, ci şi într-o sintagmă precum ,,clip electoral”.

În domeniul învăţământului:

Curriculum (chiar dacă e un termen latin, noi l-am împrumutat din engleză) şi derivatul său

adjectival curricular. Grant apare des întrebuinţat în cercetarea ştiinţifică, drept urmare el fiind

acceptat în terminologia oficială. Master şi masterat sunt alte două exemple care nu mai necesită

explicaţii.

Engleza – impunerea și influența unui mod de gândire

Muzică, sport, cinematografie, modă, alimentație, internet sunt câteva din cele mai importante

domenii asupra cărora influența limbii engleze a fost foarte accentuată.

”Limba este tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai

sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrat cu sfințenie de generațiile ce-l

primesc.”

(Vasile Alecsandri)

Astăzi tînăra generație este supusă unei ample încercări de a se informa asupra cuvintelor

necunoscute folosite atât de des, mai ales în spațiul internautic și respectiv, de a le folosi neavând

posibilitatea să le înlocuiască printr-u echivalent, pentru că acesta, pur și simplu, nu există în

limba română.

La un moment dat, engleza devine un mod de gândire. Are loc gândirea în două limbi și cel mai

interesant este că atunci când dorim să vorbim despre influența accentuată a limbii engleze ca

despre un pericol, trebuie să observă și să recunoaștem că acest proces are loc mai ales prin

intermediul oamenilor culți, care sunt vorbitori de limbă engleză.

O atenţie deosebită este acordată termenilor anglicism şi americanism. Termenul

anglicism este definit ca fiind ,,o expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine

engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă şi neintegrat în aceasta”, iar

termenul americanism denumeşte ,,un fel de a fi, expresie etc. proprie americanilor”.

Adriana Stoichiţoiu–Ichim defineşte anglicismele ,,împrumuturi recente din

engleza britanică şi americană, incomplet sau deloc adaptate (ca atare, ele se scriu şi se

rostesc în română într-un mod foarte apropiat sau identic cu cel din limba de origine”.

O distincţie între anglicisme şi americanisme este întâlnită la Theodor Hristea,

care notează că acestea din urmă sunt ,,mai recente şi au caracter internaţional”. Multe dintre ele

au un caracter denotativ și simplifică, micșorează numărul de cuvinte prin care poate fi definit un

oarecare obiect, fenomen. Astfel, ,,Anglicismele denotative” nu au în general echivalente în

limba română deoarece denumesc realităţi recent apărute şi apar în diverse domenii cum ar fi:

- în domeniul sportului: fotbal, baschet, schi, meci, volei, cros, etc.

- în domeniul comunicaţiilor şi presei: computer, web, e-mail, clip etc.

- în domeniul economic şi tehnic: site, walkman, pager, hard, soft (din trunchierea

termenilor hardware, software) etc.

- în domeniul învăţământului: master, grant

- în domeniul gastronomiei: fast-food, hot-dog, hamburger, ketchup etc.

În aceeași ordine de idei, ajung la ideea că cea mai importantă și cea mai adecvată

modalitate pentru a învăța oamenii de diferite naționalități să trăiască împreună, să fie mai

aproape unii de ceilalți, să interacționeze...este LIMBA! O limbă care în spatele justificării că ar fi

una de circulație internațională își impune prezența tuturor deși pe Glob sunt peste 3000 de limbi.

Consider totuși că înainte de toate limba e o forma mentis, un cod al minții, un mod de gândire,

o abordare logica a realității moștenită din moși strămoși care vehiculează în același timp o

anumită scară de valori. Limba e un patrimoniu comun și rădăcinele unui popor. Limba e cultură.

Dacă se recunoaște această definiție a „limbii” atunci e evident atacul la care e supusă limba română și

coeziunia poporului român prin sabotarea felului lui de a gândi și la urma urmei și de a simți.

Limba engleză, după cum afirmă Anna Maria Capogrande, președintele Asociației pentru apărarea și

promovarea limbilor oficiale ale UE din cadrul Comisiei Europene, e o limbă care vehiculează

esențialmente valorile capitalismului, mercantilismului, profitului și al colonialismului economic și

cultural. Limba engleză predată la vârste fragede poate distruge o dată pentru totdeauna modul de

a gândi a copiilor români și cea ce a mai rămas din modelul cultural românesc.

În țările precum Italia, Franța, Belgia (în Wallonia) , Spania, limba engleză, și pot confirma din

experiențe personale, este aproape necunoscută pentru majoritatea persoanelor. Poate ar trebui să ne dăm

seama că cunoasterea limbii engleze de fapt nu e chiar așa de firească cum sistemul ne învață.

”Justificările care sunt invocate pentru a păstra limba engleză la televizor și în oricare alt domeniu în țara

noastră e o abordare tipică țărilor mici care în lipsa unei piețe interne adecvate care să permită producția

în limba națională, de toate expresiile de cultură, de la cinema la muzică până la emisiuni televizate

permit înglobarea lor cultural-spirituală în area culturală anglo-americană. În concluzie asistăm, cu

permisiunea noastră, la afirmarea la nivel global a unui mod de gândire unic, doar pentru că e la modă.”

Concluzie

În opinia mea, anglicismele fac parte din realitatea noastră lingvistică, iar atitudinea specialiştilor şi a

vorbitorilor trebuie să fie una raţională în această problemă, să ia în consideraţie atât avantajele cât şi

dezavantajele ei. Influenţa engleză nu trebuie tratată ca un mijloc de distrugere al limbii române, ci

dimpotrivă ca un mijloc de modernizare a lexicului. Adaptarea acestor termeni corespunde unor necesităţi

de expresie culturală, socială şi funcţională. În ceea ce priveşte manifestările exagerate ale

unor ,,anglomani”, vor fi cu siguranţă ,,liniştite” de sistemele limbii dacă vor fi considerate inutile.

Cert este că societatea, în evoluţia ei, este martoră a nenumărate transformări în plan istoric, economic,

politic şi cultural care determină continue schimbări lingvistice, în special la nivelul lexicului. Aceste

modificări nu se produc brusc şi radical, formele noi de expresie lingvistică coexistă cu cele vechi pentru

o perioadă, asigurându-se astfel posibilitatea de comunicare între generaţii.  

Limba, ca mijloc de comunicare, evoluează odată cu societatea şi acest proces este mai rapid în condiţiile

extinderii relaţiilor între popoare şi intensificării circulaţiei de idei - printre altele datorită dezvoltării

mijloacelor de difuzare a informaţiilor de-a lungul vremii.

Anglicismele sunt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor şi a specialiştilor trebuie să fie una

raţională în această privinţă, cântărind atât avantajele, cât şi dezavantajele. Acestea din urmă nu

sunt numeroase, dar există. Dintre acestea menţionăm: nesiguranţă de adaptare, crearea de forme

inculte (vezi ciungă, plovăr) sau forme hipercorecte (clovn pronunţat ca în limba engleză, deşi el

s-a adaptat total), riscul pleonasmelor. Pe de altă parte, însă, putem vorbi şi de multe avantaje.

Anglicismele nu au determinat o ,,alterare” a limbii române, ci, dimpotrivă, au contribuit la

permanenta ei înnoire şi reconstrucţie, la nuanţarea ei semantică şi stilistică, la modernizarea

lexicului. Influenţa limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nefind cu

nimic mai periculos decât alte influenţe străine care s-au manifesta de-a lungul timpului în limba

noastră, atâta timp cât nu se exagerează folosirea lor. Adoptarea în vorbire a acestor termeni

corespunde unor necesităţi de expresie atât culturale, cât şi sociale (apariţia unor realităţi

extralingvistice noi, determinată de fapte ce ţin de progresul umanităţii), cât şi funcţionale

(necesitatea existenţei în limbă a unor termeni care să desemneze aceste realităţi noi din viaţa

oamenilor).

Esenţa limbii este aceea de a se reînnoi în permanenţă. Împrumutul din alte limbi reprezintă un

aspect al creativităţii lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogăţindu-se neîncetat pentru a

corespunde unor realităţi în permanenţă noi.

Bibliografie

Theodor Hristea, Ortografia şi ortoepia neologismelor româneşti (cu specială referire la

împrumuturile recente), în LL, 1995, vol.2

Sextil Puşcariu, Limba română I. Privire generală, Ed. Minerva, Bucureşti, 1976

Mioara Avram, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, 1997.

Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Vocabularul limbii romane actuale: dinamică, influenţă, creativitate, Editura

All, Bucuresti, 2007, 160 de pagini, p. 83-111

Ciobanu, Georgeta, Anglicisme în limba română, Timişoara, 1996.

Donici Mihaela-Cristina, Anglicismele în limba română, Lucrare Științifică, 2010

Dicționare:

DOOM2 – Dicţionarul Ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. Ediţia II-a, Bucureşti, 2005.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1998.

MDN – Marele Dicţionar de neologisme, Florian Marcu, Bucureşti, 2002.

Dicţionar englez-român, român-englez, Andrei Bantoş, Bucureşti, 2005

Laura Trăistariu, Moda anglicismelor în limba română

Surse:

Vip M. – „Vip Magazin”

Stil – „Stilouette”

Frontpress

Online:

>URL:  http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2007.09.27-limba.htm

http://antimedia.info/stiri/cultura/engleza-impunerea-si-influenta-unui-mod-de-gandire

>URL: http://209.85.129.104/search?q=cache:z33zKULD-HcJ:www.uttgm.ro/facultati_departamente/

stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europeana/Lucrari/

LauraRus.pdf+influenta+limbii+engleza+in+limba+romana+actuala&hl=ro&ct=clnk&cd=2&gl=ro&clien

>URL: http://www.expres.ro/article.php?artid=328579