Studiu de caz – “Eda Cosmetics”

Eda Cosmetics este o companie care s-a constituit la 1 iunie 2010, pe baza unei fuziuni între câteva companii mai mici din industria cosmetică. Acţionariatul este format din 25 de acţionari, majoritatea lor neparticipând la activitatea de conducere a companiei. Preşedintele Consiliului de Administraţie (şi în acelaşi timp Director General) este Sir John Hill, care declarase public că va adopta o politică de creştere prin achiziţie. Imediat după constituire, pe baza îndeplinirii unor criterii economice şi financiare, compania a căpătat permisiunea de a-şi tranzactiona acţiunile la bursa de valori.

SarciniDiscutaţi următoarelor aspecte:1. Alegerea auditorului - De ce? Cum? Cine?2. Remunerarea auditorului - Ce cuprinde şi cine o stabileşte?

Sir John Hill i-a anunţat pe membrii Consiliului că intenţionează să-l numească pe James Thomson, un auditor independent şi membru al Camerei de Audit, ca auditor al Eda Cosmetics. De asemenea, Sir John Hill le-a spus că a convenit deja cu James Thomson asupra unui onorariu de 40.000$.

Sir John Hill a trimis o scrisoare lui James Thomson, solicitând oficial numirea sa ca auditor, iar câteva zile mai târziu a primit o scrisoare de misiune (scrisoare care confirmă acceptarea de către auditor a unei misiuni de audit şi descrie obiectivul şi întinderea lucrărilor, precum şi responsabilităţile faţă de client şi forma raportului) care prezenta termenii angajamentului aşa cum au fost înţeleşi de către James. De asemenea, această scrisoare prezenta responsabilităţile auditorului şi ale managementului, serviciile suplimentare pe care firma lui James le va furniza companiei, în afara auditului, precum şi onorariile percepute pentru fiecare serviciu separat.

La prima întâlnire cu Sir John Hill, preşedintele i-a spus auditorului că ar dori ca şedinţa anuală a adunării generale a acţionarilor în care să se prezinte situaţiile financiare de sinteză anuale să fie în luna aprilie a fiecărui an. De asemenea, Sir John a precizat că nu încape nici o îndoială cu privire la faptul că acţionarii îşi vor da confirmarea cu privire la numirea lui James ca auditor, întrucât acţionarii respectă deciziile sale. La rândul său, James a precizat că totuşi, potrivit regulamentului intern al companiei şi legislaţiei în vigoare, confirmarea oficială de către actionari este obligatorie.

După întâlnire, James a rămas cu impresia că Sir John are o personalitate dominantă, însă credea că ar trebui să se descurce în relatiile sale cu preşedintele dacă va manifesta putin tact şi diplomaţie. Prin urmare, a ales un auditor experimentat din compania sa care să se ocupe de situatia de la Eda Cosmetics, cerându-i să se asigure că lucrările de audit se vor desfăşura şi finaliza în intervalul de timp convenit cu Sir John.

Auditul situaţiilor financiare întocmite pentru anul ce se încheia la 31 decembrie 2010 s-a dovedit a fi oarecum problematic, deoarece sistemele contabile aplicate de entităţile componente ale companiei mari nu erau omogene. Deşi avea unele îndoieli cu privire la înregistrările contabile, James a considerat că acestea nu ar fi avut un impact major, astfel încât să le menţioneze în raportul să de audit, mai ales că Sir John 1-a asigurat că aceste probleme vor fi rezolvate o data cu introducerea unui sistem contabil computerizat.

La 20 aprilie 2011, următoarele situaţii financiare aferente exercitiului care se încheia la 31 decembrie 2010 au fost prezentate adunării generale a actionarilor:

Bilantul contabil la 31 decembrie 2010, Situaţia rezultatului global pentru ultimele şapte luni ale anului 2010, Situaţia fluxurilor de trezorerie pentru ultimele şapte luni ale anului 2010, Situaţia variaţiei capitalurilor proprii, Notele explicative, Raportul directorilor, Raportul de audit fără rezerve (este acel raport de audit care acceptă punctul de vedere

prezentat de management în situafiile financiare de sintezâ ale companiei).James Thomson şi echipa sa au ajuns la concluzia că auditul companiei Eda nu era de fapt o

activitate foarte uşoară. Auditorul desemnat de James a observat că directorii nu erau adesea disponibili atunci când el le solicita întâlniri pentru a discuta probleme de audit cu ei. In acelaşi timp, Sir John era dispus să discute afacerile companiei numai cu James. In ciuda acestor evenimente, lucrările de audit întreprinse nu au scos la iveală probleme majore; sistemul contabil computerizat fusese introdus treptat, iar James era mulţumit în general de modul în care acesta opera.

Totuşi, pe durata auditului interimar, în septembrie 2011, pentru exerciţiul financiar ce se încheia la 31 decembrie 2011, auditorul desemnat de James a găsit în dosarele companiei o scrisoare trimisă companiei de către o clientă. Clienta folosise o cremă de faţă produsă de Eda Cosmetics care i-a provocat o iritaţie (sau cel putin aşa se plângea ea). Scrisoarea purta data de 24 aprilie 2011 şi cuprindea ameninţarea clientei de a da în judecată compania. Auditorul a făcut o copie după scrisoare şi a discutat-o cu James. James i-a sugerat să aibă o întâlnire cu chimistul şef al companiei în care să discute rapoartele privind testele efectuate asupra produselor companiei, teste care erau facute periodic.

Prin urmare, auditorul s-a întâlnit cu chimistul companiei, însă nu a primit rapoartele întocmite pentru tipul de cremă la care se făcea referire în scrisoarea clientei. Chimistul a motivat că respectivele rapoarte sunt la Sir John şi i-a sugerat auditorului să discute această problemă cu directorii. În ziua următoare, James a primit un telefon de la Sir John, care era foarte iritat şi acuza faptul că auditorul şi-a depăşit atribuţiile şi că nu are nici un drept să cerceteze informatiile cu privire la producţia companiei şi a rapoartelor de inspecţie.

Sarcini1. Ce atitudine credeti că a adoptat James? 2. Discutaţi următoarele probleme:

Condiţiile de revocare din funcţie a auditorilor. Dreptul auditorilor de a participa la şedinţele AGA. Formalitătile necesare pentru o astfel de revocare înainte de expirarea mandatului. Rapoartele pe care le poate face un auditor propus să fie revocat.James nu a fost surprins nici când a primit o scrisoare de la George Gere (12 octombrie 2011), prin

care acesta îl informa pe James că Eda Cosmetics 1-a solicitat să accepte oferta de a audita situatiile financiare ale companiei. De asemenea, în scrisoare, George îl roagă pe James să-1 înştiinteze asupra oricăror motive profesionale care ar exista şi care 1-ar determina să nu accepte mandatul de auditor. În plus, George explică în scrisoare faptul că a discutat cu Sir John despre regulile specifice care guvernează organizaţia profesională din care face parte (în general, toate organismele profesionale au reguli specifice, dar similare cu privire la procedurile de numire-înlocuire a unui auditor). În acest sens, noul auditor are permisiunea (în multe situaţii, chiar obligaţia) de a se întâlni cu fostul auditor pentru a-i solicita toate informatiile pe care trebuie să le cunoască şi care să-i permită luarea unei decizii - de a accepta sau nu numirea sa ca auditor la Eda Cosmetics. James ştia că auditorii pot fi revocati din functie, pe baza deciziei AGA, înainte de expirarea mandatului. De asemenea, era convins că atât el, cât şi echipa sa şi-au îndeplinit sarcinile aşa cum le cereau standardele profesionale şi simţea că ar trebui să se folosească de prevederile standardelor care reglementează profesia sa şi să se prezinte cu un raport final în faţa AGA. James a luat această decizie deoarece trebuia să-şi apere reputaţia profesională, chiar dacă presimţea că Sir John obţinuse deja susţinerea majorităţii actionarilor. În consecinţă, James a trimis o notificare în scris la Eda Cosmetics asupra faptului că primise cele două rezoluţii şi a solicitat permisiunea companiei de a se întâlni cu George pentru a discuta cu acesta probleme referitoare la Eda Cosmetics. După două zile, James primise permisiunea de a discuta cu George. Prin urmare, James a decis să se întâlnească cu George, pe 16 octombrie 2011, în biroul său, pentru a-i prezenta evenimentele care au condus la revocarea sa din funcţie.Sarcini: Dacă aţi fi în locul lui James cum aţi explica?

Aşa cum decisese, James şi-a întocmit raportul său final şi 1-a transmis în scris acţionarilor cu câteva zile înainte de şedinţa AGA (care urma să aibă loc pe 19 octombrie 2011). La şedinţă, el a făcut o

prezentare a evenimentelor într-o manieră profesională şi foarte succintă. Şedinţa a fost prezidată de Sir John şi, după cum se aşteptase, actionarii au votat revocarea sa.

George Gere nu era în totalitate convins că ar fi dorit să accepte numirea sa ca auditor la Eda Cosmetics, însă în cele din urmă a decis să accepte mandatul. Decizia sa s-a bazat în definitiv pe convingerea că problemele întâmpinate de auditorul anterior au fost generate de un conflict de personalitate. El întelesese de fapt că sir John nu era o persoană care să accepte uşor critici asupra acţiunilor sale, însă a crezut că poate avea relaţii profesionale cu el. Pe parcursul procesului de audit al situaţiilor financiare la 31 decembrie 2011, George a analizat foarte atent probabilitatea existenţei unor datorii contingente rezultate din acţiuni legale. El a fost satisfăcut de faptul că toate rapoartele privind testele efectuate asupra produselor indicau că acestea erau complete şi fabricate corespunzător. De asemenea, el a solicitat şi o consultantă legală, în urma căreia a fost convins că respectivul conflict a fost rezolvat pe cale amiabilă, iar clienta nu va acţiona în justiţie compania. În cele din urmă, a semnat raportul de audit fără rezerve pe data de 12 martie 2012, iar situaţiile financiare au fost prezentate acţionarilor în şedinţa din 23 aprilie 2012.

George Gere a devenit îngrijorat pe parcursul lucrărilor de audit (în desfâşurare în cursul lunii februarie 2013) al situaţiilor financiare aferente exercitiului financiar care se încheia la 31 decembrie 2012. El a observat că anumite stocuri de produse se vindeau greu şi ar fi trebuit evaluate la o valoare cu mult sub nivelul costurilor (conform cu IAS 2 "stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă"). Impactul diminuării valorii stocurilor asupra profitului aferent anului 2012 ar fi constat în scăderea profitului cu circa 200.000$.Prin urmare, George a ridicat această problemă cu David Man, şeful contabil al companiei. David a fost în mod clar nemulţumit când a auzit despre problema ridicată de George. Pe de altă parte, George ştia că Eda purta negocieri pentru achiziţia pachetului majoritar al unei alte companii din sector - Arden, şi că propunerea de achizitie consta în principal din acţiuni Eda. De asemenea, el credea că dacă profiturile raportate ar scădea sub nivelul de 1.500.000$ (sumă prezentată în situaţiile preliminare), preţul actiunii ar cădea şi, drept urmare, oferta făcută de Eda ar fi mai puţin atractivă.Să presupunem că valoarea actuală a acţiunii Eda este de 2$ pe acţiune, iar dacă profiturile scad sub nivelul estimat cu peste 200.000$, pretul acţiunii devine 1,80$. Dacă raportul de schimb este de două acţiuni Eda contra cinci acţiuni Arden, atunci la 2$ pe acţiune Eda, un deţinător de cinci acţiuni Arden ar primi în schimb acţiuni Eda valorând 4$ (2$ x 2 acţiuni). Dacă preţul acţunii Eda devine de 1,80$, acelaşi posesor de cinci acţuni Arden va primi în schimbul lor acţiuni valorând doar 3,60$ (1,80$ x 2 acţiuni). Spre surpriza lui George, şeful contabil i-a transmis că Sir John a găsit un cumpărător pentru jumătate din stocurile greu vandabile. Şeful contabil i-a arătat imediat lui George contractul încheiat cu clientul său - compania Leaf&H, precum şi copii după facturile emise la 20 ianuarie 2013 către acea companie, atestând vânzarea a 50% din stocurile greu vandabile. George spera că dacă documentele prezentate erau valide, atunci evaluarea stocurilor la cost în situaţiile de sinteză ar fi fost adecvată. Totuşi el a decis să afle mai multe detalii despre compania Leaf&H.

În urma investigaţiilor întreprinse, George află că proprietarii a peste 50% din compania Leaf&H erau de fapt Sir John şi membrii familiei sale. Prin urmare, George a solicitat imediat o întâlnire cu Sir John pentru a discuta acest aspect. Pe parcursul întâlnirii cu Sir John şi în prezenţa a doi directori executivi, George a obţinut confirmarea rezultatelor cercetărilor sale. În acest context, devine clar pentru George că toate documentele prezentate de şeful contabil cu privire la vânzarea stocurilor greu vandabile erau în fapt artificii care aveau scopul de a-1 convinge că stocurile erau vandabile la un preţ superior costurilor.În urma întâlnirii, George realizează că respectul reciproc presupus în relaţiile sale cu conducerea companiei Eda nu mai există şi, în consecintă, decide să-şi prezinte demisia (care îi este acceptată). Pe data de 18 februarie 2013, George Gere şi-a depus demisia şi o notificare scrisă la registratura companiei. Notificarea prezenta pe scurt evenimentele şi circumstanţele care au condus la demisia sa, motivând că nu avea convingerea că membrii de decizie ai companiei i-ar fi oferit explicatii complete şi adecvate cu

privire la aspecte care au un impact semnificativ asupra situaţiilor financiare şi performanţelor companiei. Prin urmare, a continuat el, nu putea să-şi mai finalizeze misiunea de audit.

La aceeaşi dată, Michael Lee a fost numit auditor al companiei Eda. La rândul său, Michael s-a consultat în prealabil cu George, cu privire la circumstanţele care au determinat demisia sa. Apoi, a decis să accepte misiunea de audit numai după ce Sir John şi-a prezentat demisia sa. În plus, el a primit asigurări din partea directorilor companiei privind o colaborare deschisă. De asemenea, în vederea finalizării auditului conturilor pentru 31 decembrie 2012, consiliul director a fost de acord ca stocurile nevandabile să fie evaluate la valoarea netă de realizare (sub nivelul costurilor).