Studiu asupra dezvoltarii copilului

7/29/2019 Studiu asupra dezvoltarii copilului

1/58

INTRODUCERE

Nu exist nici o ndoial asupra importanei primilor ani de via pentru dezvoltarea psihologic

a individului. Lucrrile lui Piaget, Bloom i Hunt subliniaz frecvent faptul c dezvoltarea cognitiv a

copiilor depinde de calitatea stimulrii oferite n cursul primei copilrii. Totui, ar fi exagerat s se

spun c totul este determinat naintea vrstei de ase ani. Situaia este mult mai complex. Efectul

educaiei precolare trebuie vzut ntr-o lumin nou. Tindem prea mult s credem c frecventarea unui

centru de educaie precolar ar putea imuniza copiii mpotriva a tot ce ar aciona mpotriva lor n

cursul educaiei primare sau secundare.

Astzi, cercettorii cei mai bine informai au constatat c acei copii provenii din medii

familiale aparinnd unor minoriti etnice au reuit n coal atunci cnd au primit o educaie

precolar. Mai precis, ei au constatat c aceia care au urmat nvmntul precolar au reuit mult maibine dect colegii lor de clas care au stat acas cu familiile lor. Copiii care au beneficiat de educaie

precolar intr n coala primar cu o aptitudine mai bun pentru educaie. De aceea, i impresioneaz

profesorii care la rndul lor vor avea ateptri mult mai pozitive fa de ei dect fa de colegii de clas

dezavantajai care nu au beneficiat de educaie precolar. Copiii pot s-i dea seama de faptul c

adulii ateapt mai mult de la ei i i direcioneaz energia pentru a ncerca s confirme ateptrile

pozitive al cror obiect sunt. Pe scurt, elevii din medii etnice minoritare care ncep educaia primar cu

deprinderi cognitive acordate mai fin, vor ntoarce, prin nsui acest fapt, ntr-o direcie pozitiva seria

de interaciuni al cror subiect sunt. Sensibili la imaginea pozitiv pe care profesorii i-au format-o

despre ei, vor adopta atitudinile i rolul unui elev bun. Imaginea pozitiv pe care profesorul o are

despre aceti copii va influena i prinii i, firete, ateptrile prinilor legate de copii.

Pe scurt, educaia precolar are efecte pe termen lung n msura n care ea influenteaz

calitatea interaciunilor ce vor fi benefice pentru copil n cursul nvtmntului primar i secundar.

Astzi, exist tendina de a ne ndeprta de la pozitii radicale i exagerate i de la vederi bazate

n mod excesiv pe prejudeci. Acum, cnd importana primilor ani de viaa este universal recunoscut,

exist o justificare mai mare pentru a susine importana unui mediu bogat i stimulat din punct de

vedere educaional n toate stadiile psihice. Ca atare, nu exist nici un motiv pentru a neglija educaia

precolar, dar n acelasi timp, nu trebuie transformat n cruul care duce ntrega greutate a

succesului sau a eecului educaiei, ca ntreg. Educaia precolar de bun calitate trebuie pus n

legtur cu nvtmntul primar i secundar de bun calitate.


2/58

Rivalitatea dintre coala i familie reprezint o alt pozitie din cele nchistate care ar trebui

abandonat. Astzi multi cercettori ar prefera s considere aceasta problem n termeni de

complementaritate. Cum pot centrele de educaie precolar s rspund mai bine cererilor din partea

familiilor asigurnd n acelasi timp un mediu care s ofere o stimulare bogat pentru copii? Cum pot

centrele instituionale de educaie precolara s constituie un complement al aciunii educaionale nfamilie?

Aadar, n aceast lucrare mi-am propus s vorbesc despre rolul educaiei precolare n viaa

copiilor i chiar a adulilor; fcnd referire la opere foarte importante. Am ales aceast tem tocmai

pentru c vreau s urmez cariera de educatoare, o meserie frumoas, cu multa satisfacii i mpliniri.

CAPITOLUL I

2


3/58

PERSONALITATEA COPILULUI PRECOLAR

1.1.Definiia i caracteristicile personalitii

n viaa de zi cu zi de multe ori sunt folosii termenii de persoan i personalitate, sensul comun

al acestuia din urm fiind o nsuire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca

termeni psihologici necesit o definire mai exact a personalitii.

Se pune ntrebarea Ce este personalitaea?. n opinia lui P.Fraisse istoria psihologiei, ntre

anumite limite, se confund cu istoria rspunsurilor la aceast ntrebare fundamental. nainte de a

defini personalitatea trebuie s definim persoana.

Persoana nseamn individul uman concret. Personalitatea ns, este o construcie teoretic

elaborat de psihologie, n scopul nelegerii i explicrii modalitilor de fiinare i funcionare ce

caracterizeaz organismul psihofiziologic pe care l numim persoana uman.

n literatura de specialitate i nu numai, exist numeroase definiii ale personalitii, fiecare

surprinznd cteva aspecte ale acestui concept att de vast.

n "Dicionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definit asfel: (...) element

stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaz i o difereniaz de o alt persoan.

Pentru sociologie personalitatea este expresia sociocultural a individualitii umane.

(Dictionar de Sociologie - coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu)ntre nenumratele definiii ale personalitii, G. W. Allport d propria definiie n lucrarea

Structura i dezvoltarea personalitii", ncercnd cum spune (...) nu s definim obiectul n funcie de

metodele noastre imperfecte". (www..preferate.ro)

Personalitatea uman se dezvolt printr-o serie de stadii succesive, universale cu substrat

biologic i legate de vrsta pe care Freud le-a numit stadiile dezvoltrii psiho-sexuale.

Primul stadiu este stadiul oral (1 an) n care sugarul caut plcere prin acte orale (suptul,

mucatul).

Al doilea stadiu este stadiul anal (2 ani) cnd apare controlul intestinelor i al vezicii urinare.

Al treilea stadiu este stadiul falic (3-5 ani) este perioada contienizrii sexuale iniiale, sau

altfel spus conflictul Oedipal.

Al patrulea stadiu este stadiul lateniei (5 anipubertate) n care este important dezvoltarea

fizic i deprinderile intelectuale.

3


4/58

Al cincilea stadiu este stadiul genital cnd apare sexualitatea matur.

Freud mai pune accent pe sursele incontiente i emoionale ale dezvoltrii copilului care contribuie la

stabilirea timpurie a aspectelor funcionale ale personalitii, aspectelor afective ale socializrii.

(Sigmun Freud )

1.2.Subetapele dezvoltrii psihice ale copilului n grdini

Nici o persoan a dezvoltrii psihice umane nu are caracteristici att de numeroase, de explozive i de

neprevzute ca perioada precolar.

n succesiunea vrstelor umane, aceast perioad se desfoar ntre 3-6/7 ani i intr ca

notificaie n cei 7 ani de-acas. n acelai timp n aceti ani se evoc rolul formativ deosebit de mare

al familiei n dezvoltarea psihic ce are loc. n aceast perioad copiii au nevoie de mult afeciune i

dragoste, att din partea prinilor ct i din partea educatorilor.

Muli psihologi consider aceast perioad ca fiind dominatoare pentru ntreaga via psihic

ulterioar, deoarece dezvoltarea inteligenei i contiinei copilului, n aceast perioad, sunt restrnse,

atunci psihicul este axat pe achiziii de experiena din aria de trire a copilului.

n perioada precolar de dezvoltare psihic a copilului se disting 3 subetape specifice grdiiei.

Acestea sunt:

- perioada precolar mic 3-4 ani

- perioada precolar mijlocie 4-5 ani- perioada precolar mare 5-6/7 ani

n dezvoltarea psihic a copilului se disting dou coordonate fundamentale ce re-

prezint baza constituirii de repere psihologice de baz: Primul se refer la tipul de activitate ce

caracterizeaz i domin n aceast perioad a dezvoltrii psihice jocul. A doua coordonat n

dezvoltarea psihic se refer la tipul de relaie ntr-o anumit etap a vieii psihice.

1.2.1.n perioada precolar mic copilul trece de la jocul simplu de manipulare la implicarea

obiectelor i jucriilor n cenarii de via tot mai complexe.

Exemplu: de la jocul cu ppua, unde i se spune s fie cuminte, o hrnete i o plimb n parc; copilul

trece la jocuri n care el devine: medic, sora medical, nvtor, educator, etc. Astfel jocul devine

pentru copil o replic a evenimentelor vieii.

n ceea ce privete relaiile copilului cu adultul, copilul mic ncepe s dialogheze mai uor, s

pun ntrebri, devine mai sociabil dac adultul este cunoscut. Cu persoanele mai puin cunoscute sau

4


5/58

apropiate, copilul manifest ncercri de tatonare n discuiile cu acetia; iar n cazul persoanelor vzute

prima dat sau foarte rar, copilul refuz s dialogheze, el le observ numai. Toate acestea constituie

pentru copil o mare difereniere a interrelaiilor sociale, o conturare timid a ceea ce SKINNER a

numit-o socializare primar.

1.2.2. n perioada precolar mijlocie- numit vrsta de aur a copilrie jocul devine aproapeobsedant. Prin joc copilul recreeaz tot mai numeroase situaii de via.

n jocurile cu subiect au loc creteri ale aspectului cenic i al dialogurilor ce pot da schimbri

noi i neateptate jocului. Astfel copilul este capabil de a crea noi forme i reguli ale jocului,

dezvoltndu-i imaginaia creatoare.

n relaiile cu adultul copilul devine tot mai curios, punnd diverse ntrebri pentru a-i satisface

curiozitatea. Exemplu: de ce balonul plutete pe sus i alte lucruri nu plutesc; de ce uele psri pleac

iarna de la noi i altele nu, etc.

n aceast perioad crete interesul pentru poveti, povestire, lectur, desene animate i n

deosebi lecturi care cuprind aspecte fantastice. n diversele jocuri ale copilului din aceast perioad

ncepe s devin activ i competitiv.

Precolarul mijlociu triete att eecul ct i succesul; manifest timiditi i agresiviti,

invidii i sentimente de vinovie, remucri i admiraii.

O importan deosebit la precolarul mijlociu o reprezint jocurile de micare i jocurile de

micare cu subiect. Acestea ii ajut n dezvoltarea fizic armonioas a corpului i o suplee n micare.

n relaiile cu ceilali copii sau cu adulii, crete capacitatea de a dialoga, de a face relatricoerente i existente. Dac ii place foarte mult o poveste sau o lectur, el o reascult cu mare plcere i

nu se plictisete, ci din contr, el triete cenariul emoional, dovedind o cretere incredibil a

sentimentelor legate de personajele din poveste i de conflictele ce se desfoar n cadrul acestora.

Tot n aceast perioad copilul ncepe s cunoasc lateralitatea (stnga-dreapta); unele

poziiispaiale (sus-jos, n fa-n spate, pe-sub, etc.). Deosebit de activ este formarea

comportamentelor implicate n dezvoltarea autonomiei copilului prin organizarea de deprinderi i

aptitudini. Astfel, copilul de grdini reuete s mnnce singur cu furculia buci de carne care au

fost tiate n prealabil. De la vrsta de 4 ani, copilul i nsuete conduitele unei utilizri adecvate

furculiei, paharului cu ap; a erveelului etc. i tot de la aceast vrst preferinele alimentare ale

copilului devin mai selective.

Odat cu nsuirea deprinderilor alimentare copilul i nsuete i deprinderi legate de igien i

mbrcminte.

5


6/58

1.2.3. Perioada precolar mare i mare pregtitoare cuprinde copiii ntre 5-6/7 ani. Unii

copii, mai dezvoltai fizic i psihic merg la coal la vrsta de 6 ani, iar alii la 7 ani. Dei noua reform

din nvmnt prevede vrsta de 7 ani a copiilor nscrii n clasa I, totui mai sunt muli prini care

prefer s-i nscrie copiii la vrsta de 6 ani la coal i nu la 7 ani.

Cu toate c copilul din grupa mare se pregtete pentru coal, principala lui ndeletnicirermne tot jocul, numai c el prefer acum jocurile mixte: ex. jocurile de micare de subiect, cum ar fi :

de-a baba oarba; de-a hoii i poliitii; de-a v-ai ascunselea, etc., jocuri cu roluri din povetile nvate

sau jocuri cu aspecte din viaa acestora (nunta, nmormntarea, aniversarea).

Precolarul de 5-7 ani manifest n ansamblu o cretere a forei, a agilitii, a rapiditii, a

supleei micrilor, a inteligenei, a imaginaiei, etc. Toate acestea ii permit copilui s fac tentative de

a urca n pomi i prin locuri primejdioase. El se antreneaz cu plcere n jocuri cu mingea; n cele de

fcut baloane de spun, de decupare i confecionare a unor obiecte i jucrii din hrtie (avioane,

brcue, moric, zmeu, etc.). La aceast vrst jocul De-a familia, sau De-a grdinia, devin

concurente cu De-a coala. Pe lng aceste jocuri, copiilor le plac i jocurile de echilibru. Prin astfel

de jocuri i activiti copilul i dezvolt foarte mult coordonarea vizual, auditiv; (ex. jocul de-a v-ai

ascunselea) i alimenteaz foarte mult orietarea n spaiu a copilului.

Prin nvarea de poezii, poveti, citire de imagini; spectacole date n grdini; copilul i

dezvolt identitatea cultural.

Activitile precolarului de grup mare i mare pregtitoare devin mai complexe fa de cele

din grupa mic i mijlocie.Astfel se fac diferite confecii din hrtie cu ajutorul foarfecelor, a lipiciului,a acuarelelor, etc. Dintre toate acestea amintim: decupaj cu ornament, desene pentru expoziie, colaje,

etc.; toate aceste jocuri necesitnd o mai mare putere de imaginaie; de agilitate n micarea fin a

minilor; nuane de gust i frumos.

Activitile obligatorii din grdini devin mai complxe i de durat mai mare (25-30 minute).

Astfel copilul precolar mare ncepe s citeasc ceasul; s cunoasc amnunte privind activitatea de

cunoatere a mediului nconjurtor ( animale, plante, anotimpuri, etc.); manevreaz uor unele aparate

electronice (televiyor, video, calculator, etc.).

La copiii precolari mari, limbajul devine mai fluent, vocabularul este mai bogat; ncepe s

glumeasc, s povesteasc mai fluent o poveste sau o ntmplare, s aib replici pline de haz, dar i

combinaii inedite legate de excepiile gramaticale pe care nu le posed.

6


7/58

Potenialul intelectual al copilului de 5 ani este studiat de muli cercettori. Astfel se consider

ca la 5 ani copilul ajunge singur la jumtate din acest potenial. BLOOM afirma ca la 4 ani la copil

este consolidat cam 70% din potenialul intelectual de la 17 ani.

Inteligena copilului crete, iar fantasticul devine posibil doar pentru unii copii. De exemplu: la

6-7 ani unii copii tiu c nu exist Mo Crciun n realitate, dar se implic n rolul de copil ce crede nprezena real a acestuia.

Pe lng memorizare, citit de imagini, povestiri, copiii de grupa mare i pregtitoare i nsuesc

i tainele scrisului. Antreamentul grafic devine pentru ei un joc zilnic. Ei deseneaz diferite semne

grafice (liniue, bastoae, puncte, cercuri, etc.). Toate acestea l vor ajuta pe copil la nsuirea scrisului

pentru coal.

Importante progrese se manifest i n sfera relaiilor sociale ale copilului n aceast perioad.

Aceasta se realitzeaz prin comunicarea verbal (nonverbal, mimic, gestic) i prin conduitele

reverenioase. La 6-7 ani copilul tie cum s se adreseze adultului, folosete formule de politee

adresative sau interogative. Semnificativ pentru procesul dezvoltrii psihice este structura identitii

sub fluena relaiilor sociale.

Dup Gh Toma i N Oprescu (2007) implementarea unui sistem naional de educaie pentru

vrstele timpurii se ntemeiaz pe o serie de argumente teoretice i practice prezentate n continuare.

Perioadele vrstelor mici constituie baza dezvoltrii personalitii. De aceea, preocuparea

pentru cuprinderea nc de la natere a copiilor n sistemul instituional de educaie este legitim.

Aceast preocupare angajeaz toi factorii educaionali care rspund de creterea i educaia copiilor.Problema formrii personalitii trebuie pus astzi n termeni noi, mult mai largi, mai

bogai i mai diveri, pentru a depi ncadrarea trsturilor ei n tipare preconcepute. Copilul de astzi

nu mai ncape n tiparele motenite din secolele trecute.

Copiii de astzi i consum faza incipient a dezvoltrii nc din viaa intrauterin. Aceasta

face ca ei s ia startul de la un nivel mai ridicat dect cel considerat n trecutul apropiat.

Personalitatea copilului trebuie cunoscut nc de la natere, pentru a-i gsi nc de la nceput

modalitile corespunztoare de formare i ndrumare a ei.

n primii ani de via se pune temelia personalitii; mai trziu e mai greu s corectezi unele

deprinderi i obinuine negative care s-au format , dect s le formezi de la nceput n mod corect. De

aceea se pune accent pe primii apte ani de acas.

Teza cum c, n primii ani de via, educaia trebuie s constea doar n ngrijirea biologic a

copilului este depit. Nivelul de civilizatie i cultur cu care ia contact nou-nscutul nc din primele

7


8/58

clipe ale vieii constituie prima coal a lui, din care ncepe s absoarb elementele civilizaiei

moderne. Aceasta face ca el s acumuleze de timpuriu o informaie mai bogat, s nceap a gndi mai

devreme, s adopte comportamente sociale imitnd modelele oferite. Din asemenea motive, prima

experien pe care o dobndete copilul trebuie cunoscut, mbogit, dirijat.

1.3. Construirea bazelor personalitii la vrsta precolar

Importana deosebit a vrstei precolare este dat de faptul c n acest perioad se constituie

structura de baz a personalitii. Autorii Gh Toma i N Oprescu (2007) conchid c principalele

componente ale acestei structuri sunt urmtoarele:

a) dominantele motivainale;

b) contiina moral primar;

c) contiina de sine i identitatea de sine;

d) manifestarea aptitudinilor i a capacitilor;

e) formarea bazelor caracterelor.

1.3.1. Dominantele motivaionale. Primele variabile de personalitate se structureaz n sfera

motivaiei. Alturi de trebuinele biologice de baz se constituie, treptat, trebuinele sociale i

spirituale, ntre care un loc primordial l ocup interesele. Este vorba, n primul rnd, de urmtoarele

categorii de interese:

a) interesul pentru joc, care se afl n plin expansiune i atinge apogeul la vrstaprecolar;

b) interesul pentru mediul mconjurtor, care se manifest prin aptitudinea exploratorie a

copilului fa de tot ceea ce l nconjoar, prin observarea atent a plantelor, animalelor,

activitilor oamenilor i prin punerea permanent de ntrebri;

c) interesele artistice, care se manifest nc din precolaritatea mijlocie prin plcerea i

frecvena cu care copilul se joac de-a coala, el prefernd mai ales rolul de elev, i nu

pe cel de nvtoare.

1.3.2. Contiina moral primar. nceputul constituirii contiinei morale la copil are loc n

intervalul de vrst cuprins ntre 2,5 i 3 ani, cnd se rezolv criza afectiv a copilului anteprecolar.

Primul rezultat al acestei crize rezid n faptul c, treptat, copilul dobndete experiena pozitiv a

subordonrii sale fa de cerinele prinilor, pentru a pstra dragostea acestora. Prima faz a

procesului de constituire a contiinei morale la copil o reprezint imitarea n tocmai a felului n care

8


9/58

procedeaz adulii i ndeplinirea cerinelor n prezena acestora, chiar dac el trebuie s i sacrifice

propria sa plcere. n aceast faz poate s apar ns tendina copilului de a nclca regula atunci cnd

se schimb mprejurrile sau cnd prinii nu sunt de fa. n cea de a doua faz nu mai este nevoie de

prezena prinilor pentru ca cerinele s fie respectate de ctre copil, ntruct memoria sa ncepe s

conserve efectele neplcute ale sanciunilor date de ctre adult pentru nclcarea regulilor. n cea de atreia faz, numit i faza de consolidare, are loc o serie de generalizri ale situaiilor care cer un anumit

fel de conduit, asociate cu verbalizarea clar a voinei prinilor de genul aa spune mama. La aceste

elemente se adaug tririle afective pozitive generate de respectarea normelor i cstigarea siguranei, a

linitii i mpcrii, iar n caz contrar, apariia remucrilor i anxietii generate de pierderea dragostei

prinilor.

Pe ansamblu, contiina moral primar a precolarului prezint cteva caracteristici

definitorii i anume:

a) ea const n interiorizarea cerinelor parentale i, implicit, a celor sociale;

b) este vorba de o morala infantil, deoarece ea este fundamentat pe relaia afectiv dintre

copii i prini i nu pe generalizri ale unei experiene de via;

c) este ntemeiat pe sentimentele i respectul fa de aduli, iar cheia de bolt a acestei

morale este autoritatea adultului;

d) este o moral concret, aplicat situaiilor trite afectiv i care uzeaz de repere concrete

n judecarea lucrurilor.

Dup opinia lui J. Piaget, copilul precolar se afl n stadiul realismului moral, similarrealismului intelectual din desenele sale. Este vorba de o moral eteronom, adic o moral a ascultrii

i respectului unilateral, o moral puternic impregnat de egocentrism...opus moralei autentice .

1.3.3. Contiinta de sine i identitatea de sine . Cele dou elemente i au nceputurile n

perioada anteprecolar, dar la vrsta precolar ele dispun de alte baze cognitive i de o experien de

via mai bogat. La vrsta precolar, imaginea eu-lui fizic are un suport receptiv care se

mbogete permanent prin toate felurile de experiene directe cu lumea, dar fa de care recunoaterea

n oglin reprezint un moment sintetizator i integrator.

Psihologul francez R. Zazzo constat c la precolari apare tendina de a se centra pe figur.

Utiliznd un sistem tehnic special, R. Zazzo obine ca la imaginea n oglind s se observe o micare pe

care copilul nu o face n realitate. El a constatat c pn la vrsta de 7 ani copilul nu reacioneaz la

aceast schimbare, confirmndu-se astfel centrarea copilului pe figur. Pentru contiina de sine i

identitatea de sine este semnificativ i faptul c n jurul vrstei de 3 ani, copilul i d seama de

9


10/58

apartenena sa la sex, pe care o verbalizeaz spunnd: eu sunt bieel sau eu sunt feti. n acelai

timp ns, eulspiritual are suporturi destul de slabe n experiena proprie a copilului, prelund

integral ceea ce afirm adulii despre el (spre exemplu, eu sunt cuminte pentru c aa spune mama).

De asemenea, eul social este mult mai implicit. Copilul precolar contientizeaz poziia lui de copil

n cadrul familiei i realizeaz roluri asociate. Odat intrat n grdini copilul se simte membru alcolectivului i i recunoate grupa din care face parte.

1.3.4. Manifestarea aptitudinilor i capacitilor la precolar. Maturizrile neurofuncionale,

mpreun cu mbogirea i diversificarea activitilor precolarului, fac s se dezvolte mai nti

aptitudinile care au comportamente senzoriale, cum ar fi cele pentru muzic, desen, coregrafie i limbi

strine. n strns legtur cu aceste aptitudini se dobndete i o serie de capaciti elementare cum ar

fi: capacitatea de a desena, a modela, a construi, de a interpreta un rol, a recita o poezie etc.

n cazul unor dotri native speciale, precolaritatea este stadiul n care au loc debuturi ce

prevestesc celebritatea, aa cum s-a ntmplat cu Mozart, Enescu i alii. De aceea, familia i grdinia

manifest un interes remarcabil pentru disponibilitile specifice vrstei precolare. Totui, aceast

polivalen caracteristic vrstei precolare poate duce la suprasolicitarea copiilor care poate avea ca

efect instalarea precoce a oboselii i a unor atitudini negative la copii fa de diverse solicitri sau chiar

la agesivitate.

1.3.5. Formarea bazelor caracterului. n perioada precolar ncepe formarea componentelor

de orientare i reglare i se configureaz, totodat, primele trsturi caracteriale. Constituirea

mecanismelor reglajului voluntar i cristalizarea sentimentelor fundamentale, precum i fundamentareadeprinderilor de a rspunde la cerine i norme reprezint premisele formrii trsturilor caracteriale.

Factorii de baza ai acestei structurri sunt relaiile copilului cu ambiana, calitatea climatului familial i

valoarea formativ a mediului din grdini.

n literatura de specialitate se vorbete despre existena a doua etape n procesul de formare a

trsturilor caracteriale:

a) Prima etap, care aparine precolariti mici, const n formarea deprinderilor i modurilor de

aciune concordante cu cerinele i normele formulate de ctre aduli;

b) A doua etap, caracteristic precolaritii mijlocii, n care se cristalizeaz componentele de

orientare, ndeosebi prin debutul contiinei morale primare.

Trsturile caracteriale care se cristalizeaz n perioada precolar prezint dou particulariti

specifice:

10


11/58

a) ele au o anumit instabilitate, determinat att de slaba legtur dintre componente, ct i de

insuficienta consolidare a componentei de orientare;

b) prezint o anumit unilateralitate n manifestarea lor, care rezult att din experiena de via

limitat a precolarului ct i din slaba generalizare a componentei de orientare.

Majoritatea cercetrilor au demonstrat c n perioada precolar se formeaz acele trsturi

caracteriale care pot fi exersate i practicate n sistemul de relaii i activiti pe care le poate desfura

copilul. Factorii principali care stau la baza formrii caracterului sunt, far ndoial, familia i grdinia.

Dup cum se tie, un climat familial cald, optimist, stimulativ, i cu modele parentale pozitive

genereaza la copil nsuiri i trsturi caracteriale pozitive cum ar fi: ncrederea n sine i n ceilali,

independen, hrnicie, disciplin, spirit de ordine etc. Un climat familial tensionat, conflictual i cu

modele parentale negative genereaz la copil trsturi ca: team, anxietate, agresivitate, tendina spre

minciun etc. Cel de-al doilea factor, gradinia, creeaz contextul optim pentru dezvoltarea

sociabilitii, a comunicabilitii, a spiritului de colaborare etc.

Conform lui Emil Pun i Romi Iucu (2002) cele mai importante principii care stau la baza

programului de educaie timpurie individualizat sunt:

a) fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice i particulare;

b) educaia este continu: ea ncepe din primele momente ale vieii i dureaz ct aceasta;

c) n centrul actului educativ trebuie s stea copilul cu cerinele sale individuale;

d) dezvoltarea copilului este dependent de ocaziile pe care i le ofer jocul;e) nevoile copilului sunt cerine importante pentru educaie; ele sunt diferite de la copil la copil i

de la o perioad la alta;

f) nevoile, cerinele copilului sunt nu numai cele de baz (de ngrijire, de cunoatere i de hran),

ci i de cele afective (de dragoste, securitate afectiv i ntrire pozitiv a aciunilor), precum i

de aciune ( prin joc liber ales);

g) educaia timpurie nu se adreseaz copiilor, ci fiecrui copil n parte;

h) cerinele copilului fa de educaie pot fi satisfcute dac activitatea educativ ncepe de la

cunoaterea lor;

i) n educaia timpurie (ntre 0 i 6-7 ani), forma specific de activitate a copilului este jocul; de

aceea, nvarea depinde la aceast vrst de joc;

j) jocul care asigur dezvoltarea este jocul liber ales, n concordan cu nevoile i cerinele

educative ale copilului;

11


12/58

k) oferind copiilor ocazii de joc i dndu-le posibilitatea de a alege liber jocurile i jucriile, apare

motivaia intrinsec pentru activitate, pentru asumarea deciziilor i responsabilitilor;

l) conducerea actului didactic la vrsta precolar este o dirijare subtil (se creez condiii i

ocazii de explorare i relaionare prin joc, ntre care copilul alege), oferind premisele dezvoltrii

independenei de aciune, responsabilizrii timpurii i ncredere n propriile fore;m) nvarea copilului se realizeaz prin joc, este experienial i social;

n) identificnd continuu cerinele copilului i evalund progresele sale prin observaie, asigurm

succesul aciunilor lui i nvarea eficient i de durat;

o) observaia ajut educatoarea s sesizeze dinamica nevoilor educative ale fiecrui copil i s

ofere posibilitatea dezvoltrii competenelor i capacitilor;

p) organizarea mediului educaional n arii sau domenii de activitate i joc constituie o forma

optim de realizare a alegerii timpurii i a ocaziilor de experimentare;

q) stimularea independenei de alegere i aciune trebuie mpletit cu activitatea de grup i cu

sprijinirea relaiilor interpersonale;

r) obiectivul central al activitii n grdini trebuie sa-l reprezinte dezvoltarea i stimularea

copiilor prin modaliti care s asigure bazele unei personaliti independente i creatoare;

pregtirea pentru coal este o component care ine seama de particularitile individuale i de

ritmurile proprii fiecrui copil, nu un scop n sine;

s) coninuturile activitilor din grdini sunt importante, dar ele nu trebuie s pun n umbr

nevoia de individualizare a educaiei, specific la acest nivel de nvmnt;t) cele dou tipuri de aciuni generatoare a dezvoltrii relaiile cu obiectele i relaiile cu semenii

au posibilitatea de a construi i monitoriza activitatea pe arii de dezvoltare;

u) innd cont de importana nvrii prin joc la aceste vrste, procesul este mai important dect

produsul obinut;

v) obiectivele activitilor n grdini trebuie s vizeze achiziionarea unor cunotine, dar i

formarea unor abiliti i capaciti instrumentale fundamentale pentru dezvoltarea

personalitii;

w) n programul de educaie timpurie individualizat este necesar a se pstra un echilibru permanent

ntre activitile intelectuale, cele socio-afective, cele de dezvoltare psiho-motorie i a

limbajului; toate sunt la fel de importante i constituie premisa dezvoltrii nucleului de

individualitate i expresie personal, creativ a copilului;

12


13/58

x) ideile referitoare la jocul copilului ntre 0 i 6-7 ani, la nvarea prin joc i importana jocului n

dezvoltare, la dreptul copilului la joc, precum i teza conform creia dezvoltarea intelectual

este n interdependen cu cea afectiv-motivaional i cu cea psiho-motorie etc nu sunt noi; nou

este accentul pus pe individualitatea copilului, pe construirea capacitilor exploratorii i de

relaie, pe procesul devenirii personale, pe cultivarea independenei i spiritul deresponsabilitate;

y) rolul educatoarei este de a observa, a cunoate, a organiza i a conduce indirect procesul

educativ, ca proces de dezvoltare;

z) ariile de stimulare sunt expresie a unui curriculum creativ, o nou manier de organizare a

spaiului educaional n care se petrece jocul, i deci nvarea; ele nu se confund cu activitile

liber alese, organizate n momontele de pauz din procesul educativ;

aa) evaluarea procesului instructiv-educativ n programul individualizat este realizat prin

numeroase instrumente i folosete observaiile educatoarei;

bb)la organizarea spaiului prin arii de stimulare, micarea liber a copiilor n sal este obligatorie;

controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea iniial a regulilor mpreun cu

copiii i expunerea lor ca regulament interior, hotrt n parteneriat;

cc) activitile individuale se combin cu cele pe grupuri mici i cu activitile cu grupa ntreag,

pentru a realiza gama necesar de relaii pregtitoare a activitilor colare i sociale;

dd)copiii sunt influenai de toi adulii cu care vin n contact; de aceea, important este grija fa de

personalul administrativ din grdini i fa de colaborarea dintre agenii educaionali implicai(relaiile dintre educatoare, dintre directoare i educatoare, dintre prini i educatoare, dintre

prini);

ee)parteneriatul ntre grdini i familie constituie o cerin esenial a programului de educaie

timpurie;

ff) prinii doresc adesea s participe n grdini la educaia i dezvoltarea programului copiilor

lor, rolul educatoarelor este s identifice i s construiasc puni de parteneriat cu acetia;

gg) din colaborarea educatoare copil familie comunitate, fiecare are de ctigat, dar cel mai

important ctig l reprezint creterea, dezvoltarea i educaia copiilor.

Copilul vine n grdini cu o experien important. Studiile demonstrez c exist posibilitatea

influenrii educative chiar din perioada intrauterin (experimentele efectuate cu auduia muzicii). Pe

de alt parte, influenele educative din grdini trebuie s fie n consens cu toate celelalte influene

educative permanente sau temporare care acioneaz asupra copilului.

13


14/58

Copilul nu este o materie de modelat, ci o personalitate n devenire care se poate constitui n

partener al propriei sale formri. Depinde de educatoare s ofere ocazii de dezvoltare i s contruiasc

mpreun cu familia conditiile experimentrii acionale i socializrii copilului.

1.4. Necesitatea cunoaterii psihofizice a precolarului

Cunoaterea copilului este una dintre cele mai dificile ncercri n nvmntul precolar. Fraceasta, munca educatoarei este foarte grea.

n stabilirea sarcinilor didactice si in organizarea activitatii formativ educative cu prescolarii trebuie

sa tinem seama de particularitatile de varsta ale copiilor si de necesitatea stimularii dezvoltarii lor

fizice si psihice.

Cunoasterea psihopedagogica a copilului este o problema complexa, este o cerinta pentru buna

desfasurare a activitatii formativ-educative din gradinita. Putem sa educam mai bine un copil daca-l

cunoastem si il cunoastem mai bine educandu-l.

Prescolarul este o fiinta in dezvoltare care are nevoie de un calauzitor, de un indrumator pentru a se

forma, pentru a vietui in mijlocul semenilor sai. El constituie in primul rand un univers aparte care

difera de laun individ la altul in functie de: ereditate, mediul social, educatie primita in familie pana a

veni la gradinita, nivelul economic si cultural al familiei.

Cadrul didactic indruma activitatea copilului conducndu-l pe drumul personalitatii sale

.Educatoarea se straduieste sa cunoasca micul prescolar pentru ca descoperind laturile lui pozitive, sa le

promoveze, sa le dezvolte si, sprijinindu-se pe acestea sa invinga trasaturile negative. Astfel, va sti ce

strategii didactice sa foloseasca in cazul insuccesului, sa determine cauzele acestuia, sa tratezediferentiat atat pe copilul slab cat si pe cel bun.

Pentru a cunoate i mai bine micul precolar este bine ca el sa fie antrenat in diverse activitati si

astfel el poate fi mai bine observat.

Cunoasterea, educarea si formarea copilului se impletesc foarte bine in procesul activitatilor

concrete desfasurate in gradinita. Urmarind copilul in timpul activitatii, educatoarele se straduiesc sa

descopere trasaturile lui pozitive si sa le inlature pe cele negative. Deosebirile dintre copii, care trebuie

neaparat cunoscute, se rasfrang si asupra procesului formativ-educativ.

Cunoasterea particularitatilor psihologice ale copiilor cu care lucreaza educatoarea, o sprijina pe

aceasta in alegerea celor mai potrivite forme si modalitati de lucru cu copiii, in vederea inbunatatirii

calitative a muncii educationale si obtinerii unor rezultate eficiente.

1.5. Particularitatile dezvoltarii copiilor de varsta prescolara

14


15/58

Copilul in perioada prescolara se caracterizeaza printr-o dezvoltare intensa din punct de vedere fizic

si mai ales psihic. Au loc o serie de modificari cantitative si calitative, atat de accentuate, incat, in

perioadele copilariei urmatoare nu vor mai putea fi egale.

Nici o perioada a dezvoltarii psihice umane nu are caracteristici atat de numeroase , explozive,

neprevazute ca perioada p[rescolara. In succesiunea varstelor umane, aceasta perioada se desfasoaraintre 3-6/7 ani.

In mod curent, aceasta dezvoltare mai este denumita cei sapte ani de acasa, evidentiind rolul

formativ deosebit de mare al familiei in dezvoltarea psihica ce are loc.

Dezvoltarea psihica se realizeaza in stadii, fiecare caracterizandu-se printr-o configuratie proprie

de procese si insusiri psihice. Trecerea de la un stadiu la altul marcheaza un salt, nu numai in cadrul

diverselor componente psihice, ci si in cadrul relatiilor dintre ele, a personalitatii in ansamblul sau.

Ceea ce este dominant si caracteristic unei varste este sintetizat in profilul psihologic al varstei,

care cuprinde un ansamblu de trasaturi, relativ stabile si dominante, comune tuturor copiilor, in limitele

unei varste cronologice, cu nuante mai mult sau mai putin accentuate de la un copil la altul.

In perioada prescolara, intelectul copilului, cuprinzand procese si activitati psihice variate-

gandire, limbaj, memorie, imaginatie, atentie-, desi insuficient format, inregistreaza o serie de

restructurari importante, permitand depasirea experientei senzoriale. Se complica si se perfectioneaza

procesele de cunoastere, chiar daca ele se realizeaza preponderent la nivelul senzatiilor, perceptiilor si

al reprezentarilor, intregul continut cognitiv are un caracter predominant corect.

Varsta prescolara este varsta de ce-urilor si exprima dorinta, nevoia copilului de a cunoaste lumea, dea se orienta in ea, de a stabili relatii cauzale intre elementele care-l inconjoara.

Jean Piaget considera varsta prescolara ca perioada de organizare si de pregatire a dezvoltarii

gandirii, prin a caror exersare devine posibila trecerea la gandirea operatorie, care permite copilului sa

lucreze pe plan mintal, cu notiuni. Gandirea prescolarului este magica, aceasta acceptand cu usurinta

animismul care-l ajuta sa patrunda in lumea basmelor si a povestilor, sa treaca fara dificultati granita

dintre real si imaginar.

Fregventand gradinita si participand la activitatea organizata, copilul devine tot mai constient de

continutul celor invatate, datorita memoriei, recunoaste si reproduce ceea ce a trecut prin experienta

individuala, dar acumuleaza si reproduc basme, poezii, povesti pentru continutul faptioc si sentimental,

memoria afectiva fiind deosebit de activa la aceasta varsta.

La varsta prescolara, jocul devine activitatea fundamentala a copilului, care influienteaza

intreaga sa conduita si prefigureaza personalitatea in plina formare si dezvoltare.

15


16/58

Perioada prescolaritatii este descrisa in literatura de specialitate ca marcand a doua copilarie,

iar datorita incarcaturii sale simbolistice si a unei emotivitati complexe ca fiind varsta de aur a

copilariei.

CAPITOLUL II

Familia

FAMILIA

1.1. Caracterizare general

Familia este o tema binecunoscuta a artei din toate timpurile.Ea definete o societate intr-un

anumit stadiu de civilizaie,dar marcheaz profund destinul fiecrui individ. Literatura urmareste cu

precdere traseul parcurs de om de la familia in care se nate pana la familia pe care si-o

ntemeiaz,fixndu-si astfel statutul social.Familia reprezint o reunire a vrstelor dar si un potetial

conflict intre generaii.Societatea tradiionala impune individului,ca o cale de integrare in

comunitate,dar si de mplinire individuala,ntemeierea unei familii.Modelul acesteia este adoptat sau

respins in funcie de propria experiena de formare dar si de spiritul epocii.Ca instituie familia confer

stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi scrise si nescrise.Statul isi asumaresponsabilitatea reglrii relaiilor dintre indivizi in interiorul familiei mai ales in momente

cruciale.Biserica instituie a statului consfinteste momentele importante pentru evoluia unei familii

prin botez si cununie,doua dintre cele apte Sfinte Taine.

Familiaaceasta forma istorica de comunitate umana are un nucleu social elementar ntemeiat prin

casatorie si apoi prin raporturi strnse de ordin biologic,economic,si nu in ultimul rnd spiritual.Pentru

16


17/58

o reuita totala in cldirea unei familii este nevoie de inteligenta si de o strdanie continua de a ne

modela pe noi insine printr-un adevrat act de voina,de educaie si de forta morala.Cu aceste

cuvinte,att brbatul cat si femeia,trebuie sa devin in ultima instana,creatorii propriului

chip,cluzitor spre armonie,frumusee fizica si spirituala,sinceritate si mai ales ncredere.Csnicia cea

care creaza familia are la nceput un dram de necunoscut datorat deprinderilor bune si rele pe care le autinerii.Cu puin efort ei pot modifica unele deprinderi negative,ori le pot nltura sau nlocui atunci

cnd exista hotrre,iubire adevrata si dorina apriga curata de a crea familia.Numai astfel att el cat si

ea devin placuti,utili si respectai.Familia la primii ei pai nseamn de ambele pari respect pentru

adevr pentru ca numai aa se poate trai si muri linitit si frumos.Un proverb spune:minciuna are

picioare scurte,ea nu poate merge prea departe,cci va fi prinsa din urma si descoperita de adevr,spre

ruinea celui care a fcut abuz de ea.Poetul englez Jhon Dryden dei era casatorit de puin timp se

ocupa mai mult de poeziile si cartile sale dect de tnra lui soie. Cam plictisita aceasta i-a spus intr-o

zi:

-As prefera sa fiu o carte,poate aa mi-ai acorda mai multa atenie!

-In cazul acesta draga mea,ar trebui sa fi mai degrab un calendar!

-De ce un calendar?

-In fiecare an ai fi astfel noua!

Femeia este intradevar cea care trebuie sa dea dovada de o mare arta in pstrarea unei

atmosfere proaspete si tinere in csnicie.Daca fiecare din cuplu va veni in ajutorul celuilalt in

momentele mai dificile,acestea vor fi depasite cu o mai mare usurinta totul devenind in final la normal.

De altfel se spune si este un adevr ca numai aceea este dragoste adevrata in care iubeti partenerul cu

defectele lui cu tot.Nimeni nu este perfect iar pentru armonie si pace nici un efort nu este prea

mare.Singura si unica noblee intr-o familie proaspt ntemeiata,este virtutea de a fi om.

Familia ca mplinire a fiinei este reprezentata cel mai bine de George Clinescu in Cartea nu

In aceasta lume plina de greutati, famila este cea care prin intelegere, ncredere, respect si iubire

reciproca reuseste sa le depasasca, ea fiind totodat unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care

viata capata un sens; un lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelai timp; un lucru minunatce nu poate fi definit prin cuvinte; ceva plin de mister, ceva ce ntruchipeaz binele, si de asemenea

modul si locul in care copiii isi regsesc att stpnirea de sine cat si ncrederea si respectul in propria

persoana.

17


18/58

1.2. Dimensiunea afectiva a familiei

Familia si relatiile familiale reprezinta principalul izvor al vietii afetive a omului. Relatia

afectiva a copilului cu mama si tatal sau vor fi modelul de baza al dezvoltarii sentimentelor fata de sine

si ceilalti. Acest lucru este frumos si foarte clar surprins de Dorothy Law Nolte in poemul sau "Copiii

invata ceea ce traiesc" (1954):

Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne;

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi;

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi;

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea;

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi;Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia;

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati;

Daca triesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori;

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea;

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea;

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubesca;

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine;

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel;

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata sa fie generosi;

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar;

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti;

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul;

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti;

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.

Iubirea

Iubireaeste sentimentul puternic de afectiune, atractie si unire a celor doi parteneri care

formeaza cuplul (marital sau nu). Actualmente iubirea este principala motivatie pentru transformarea

cuplurilor erotice in cupluri conjugale (casatorie).

18


19/58

E. Wheat (1980, apud I. Mitrofan, 1997, p. 177) descrie cinci forme de manifestare a iubirii:

1. Epithumia - se refera la dorinta fizica puternica, reciproc exprimata prin dragoste sexuala plina de

satisfactie. Satisfactia sexuala este un indicator sigur al sanatatii casniciei, chiar daca, dupa Wheat,

relatiile sexuale nu sunt aspectul cel mai important al casatoriei.

2. Eros - este forma de dragoste ce implica cel mai mult romantismul. Eros presupune mai ales ideea decontopire, unificare, fuziune cu fiinta iubita, dar si dorinta de a o poseda total (fizic, mental, spiritual).

De aici - romantismul. Este o iubire pasionala si sentimentala si reprezinta cel mai adesea punctul de

plecare in casatorie.

3. Storge - este o forma de dragoste, descrisa ca relatie confortabila, care inglobeaza o afectiune

naturala si sentimentul de apartenenta reciproca. Se bazeaza pe loialitate mutuala si se manifesta in

relatiile dintre soti, parinti si copii, frati si surori, realizand sentimentul de apartenenta la un grup unit.

4. Fileo - este genul de iubire care pretuieste pe cel iubit manifestand-se cu gingasie, dar asteptand

intotdeauna un raspuns. Se traduce prin prietenie, reciprocitate. Fileo creeaza prieteni, in stransa

apropiere. Ei isi marturisesc si impartasesc ganduri, planuri, sentimente, atitudini, visuri, probleme

intime, pe care nu le-ar putea incredinta altcuiva. Ei isi impart timpul si interesele, ceea ce confera

casatoriei siguranta, atractivitate si recompensa.

5. Agape - este dragostea completa, lipsita de egoism, care are capacitatea de a se oferi continuu, fara a

astepta nimic in schimb. Ea pretuieste si slujeste neconditionat, spre deosebire de Fileo care presupune

reciprocitate. Este modelul iubirii Christice, dincolo de emotii si sentimente pasionale, fiind profund

infuzata spiritual, rod al unei optiuni constiente, al unei alegeri libere. Este definita si ca o dragoste a

actiunii, presupunand ajutorare, a face bine, a avea compasiune pentru celalalt, fiind mai curand o

atitudine si un comportament motivat spiritual, si aproape deloc emotie.

1.3. Caracterizarea sistemului familial

Familia ca sistem. In psihologia familiei, teoria generala a sistemelor si cibernetica (prinNorbert Wiener, Ludwig von Bertalanffy) au avut un cuvant important de spus. Astfel, a fost preluata

ideea de sistem, definit ca ansamblu de elemente aflate intr-o ordine nonintamplatoare, care

functioneaza pe baza unor reguli si dispune de homeostazie (echilibru). Bertalanffy a lansat ideea

conform careia un sistem este mai mult decat suma partilor lui, deci, cu alte cuvinte, aplicat la familie,

familia este mai mult decat suma membrilor ei componenti. Adica, ceea ce conteaza in abordarea

19


20/58

familiei este si interactiunea dintre acesti membri, care se realizeaza dupa anumite reguli, avand

anumite functii si cautand sa isi metina un anumit echilibru.

Exista sisteme inchise (care nu comunica cu mediul, nu fac schimb de resurse cu mediul inconjurator)

si sisteme deschise (care comunica cu mediul, fac schimb de resurse cu mediul inconjurator). Dupa

acest model, familiile pot avea grade diferite de deschidere catre mediul inconjurator, alcatuit dinprieteni, rude, vecini, scoala, alte institutii, etc. Astfel familiile pot fi:

- mai inchise, avand putine relatii sau chiar deloc cu mediul, functionand dupa regulile si principiile

proprii, acestea avand un mare grad de rigidizare si fiind foarte rezistente la schimbare; de exemplu

familii care au foarte putini prieteni, la care nu vin in vizita rude, vecini, prieteni, care isi educa copiii

doar dupa propriile principii, nefiind prea disponibili la noi idei sau modalitati de functionare;

- mai deschise, cele cu multe relatii de preietenie care presupun vizite reciproce, preocupari pentru

modificarea regulilor si a conceptiilor prin observarea altor familii.

Structura sistemului familial

Salvador Minuchin defineste structura familiala ca fiind setul invizibil de cerinte functionale ce

organizeaza modurile in care membrii familiei interactioneaza.

Minuchin considera ca structura familiala are nevoie de flexibilitate, deoarece ea trebuie sa reziste la

schimbare (pana la un anumit nivel), dar sa se si adapteze atunci cand circumstantele o cer, pentru a-si

putea mentine integralitatea si functionalitatea. Acest lucru se realizeaza prin intermediul subsistemelor

familiale.

Subsistemele familiale sunt reprezentate fie de indivizii singuri, fie de ''diade'' (exemplu mama-copil,

sot-sotie). Ele se pot forma dupa criterii precum: generatia careia membrii apartin, sex, interese, functii.

Cele mai importante si mai des intalnite subsisteme familiale sunt:

a. Subsistemul adorultil :uneori acesta este denumit si subsistemul marital sau al sotilor, deoarece

include, de regula, diada sotilor. Rolul preponderent este cel de a modela intimitatea si angajamentul.

Principalele abilitati necesare pentru a-si indeplini acest rol sunt complementaritatea si acomodarea

reciproca. Adica ambii soti simt ca pot fi independenti, dar in acelasi timp si ca sunt impreuna.

Dificultatile de relationare pot aparea de exemplu, atunci cand unul dintre soti insista in urmarirea

propriilor scopuri, lasand in urma scopurile diadei ca intreg.

Subsistemul marital are nevoie si de protectie fata de cerintele si nevoile altor sisteme, mai ales in

situatia cuplurilor cu copii, pentru a-si oferi unul altuia suport emotional.

20


21/58

b. Subsistemul parental: apare atunci cand se naste primul copil si de regula cuprinde parintii, dar poate

include si membrii ai familiei extinse (exemplu bunica). Responsabilitatea lor este mai ales de a creste

copiii, de a-i ghida, de a stabili limitele si de a-i disciplina. Acum apar de multe ori dificultati, deoarece

adultii devin in acelasi timp partener pentru celalalt membru al diadei maritale, dar si parinte pentru

copil si nu intotdeauna aceste doua tipuri de functii sunt eficient intrepatrunse. Asta poate duce ladestabilizarea cuplului marital, prin atragerea unui copil in interiorul acestui subsistem sau la izolarea

copilului de catre cuplul marital (mai rar). Orice influenta exterioara asupra copilului sau modificare in

evolutia acestuia va avea efecte si asupra acestui subsistem, chiar si asupra celui marita.

c. Subsistemul fratriilor :include copiii din familie si le ofera acestora primul grup social in care sunt cu

totii egali. in acest subsistem copiii invata negocierea, cooperarea, competitia, submisivitatea, suportul

reciproc, atasamentul fata de prieteni. Ei preiau diferite roluri si pozitii in familie, iar de multe ori

acestea devin semnificative pentru evolutia lor ulterioara in viata. In familiile cu multi copii exista o

diferentiere a rolurilor si mai accentuata, cel mic inca actionand in aria securitatii, ingrijirii si a ghidarii,

timp in care cel mare deja experimenteaza contactele si contractele cu mediul extrafamilial.

Fiecare subsistem are nevoie de granite clare, dar si flexibile pentru a se proteja de cerintele si

nevoile celorlalte subsisteme, dar si pentru a fi capabil sa negocieze si sa interactioneze cu acesta.

Granitele reprezinta un concept fundamental al orientarii structuraliste. Ele reprezinta reguli

care definesc cine participa si cum. Rolul granitelor este de a proteja diferentierea subsistemelor.

Fiecare dintre acestea are functii specifice si anumite cerinte de la membrii sai; dezvoltarea abilitatilor

interpersonale in interiorul acestor sisteme se repercuteaza asupra libertatii subsistemului respectiv fata

de celelalte.

Natura granitelor va avea un puternic impact asupra functionarii fiecarui subsistem, dar si al

familiei ca intreg.

Minuchin descrie trei tipuri de granite care se intind pe un continuum de la foarte rigide la foarte

difuze:

- Granitele rigide: sunt cele care permit o interactiune si o comunicare minimala intre

subsisteme. Indivizii pot fi izolati sau fortati sa actioneze autonom. Ele permit membrilor maximum deindependenta si o interactiune minima cu ceilati membrii. Subsistemele (adica indivizii sau diadele) pot

deveni astfel separate de restul familiei.

- Granite clare: se afla la mijlocul continuumului dintre rigid si difuz; sunt cele care

promoveaza comunicarea deschisa si intimitatea subsistemelor, astfel incat acestea pot opera liber

pentru indeplinirea functiilor lor in cadrul familiei.: -

21


22/58

Granite difuze :sunt caracterizate prin definirea vaga a functiilor si a membrilor care fac parte din

subsisteme. Ele permit o intimitate minima si o interactiune maxima. Nu este clar cine are

responsabilitatea si autoritatea, iar membrii familiei pot fi mult influentati unul de celalalt. in alti

termeni, relatiile dintre membrii sunt suprapuse.

1.4. Functiile familiei

Exista mai multi autori care au descris pe larg functiile pe care le indeplineste o familie. O

prezentare clara si detaliata o putem gasi la Maria Voinea, in cartea ei "Sociologia Familei" (1993). Eu

am preferat aici o scurta trecere in revista a principalelor functii ale familiei. Acestea sunt:

Functia economica - presupune a asigura resursele materiale, financiare necesare existentei

familiei (locuinta, hrana, haine, etc.). Aceasta functie es te foarte importanta. Daca ea este

realizata corespunzator, atunci familia se poate concentra si poate indeplini si celelalte functii.

Aceasta functie este realizata de ambii soti prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercitarii

unei profesii, cel mai des), prin procurarea si producerea hranei, a obiectelor de imbracaminte si

de trai, prin transmiterea profesiei si/sau sustinerea copiilor in alegerea profesiei.

Functia de socializare -presupune a transmite cu scopul asimilarii de catre copii, mai ales, dar si

de catre toti membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportamentcaracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba de functia de educare. Scopul

acesteia este integrarea in societate a persoanei (copilului). Educatia se manifesta la toate

nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familiile au diferite grade de

manifestare a acestei functii: unele se preocupa foarte mult de educarea membrilor sai, in timp

ce altele mai deloc.

Functia de solidaritate - presupune a asigura unitatea si stabilitatea familiei. Ea implica

manifestarea sentimentelor de afectiune, de respect, de apartenenta la grupul familial, a

increderii membrilor unii in altii, a ajutorarii si a sustinerii reciproce de-a lungul timpului, a

dezvoltarii intimitatii. Se observa ca in ultima vreme aceasta functie pare din ce in ce mai slab

indeplinita, fapt dovedit de cresterea ratei divorturilor si a inmultirii relatiilor de concubinaj, a

celibatarilor si a familiilor monoparentale.

22


23/58

Functia sexual-reproductiva - presupune ca cei doi soti sa se ssatisfaca sexual reciproc si

sa dea nastere la copii. Aceste doua componente ale acestei functii sunt indeplinite diferit, in

sensul ca in unele familii accentul se pune pe implinirea sexuala, in timp ce in alte familii, se

acorda o importanta mai mare nasterii copiilor. Evident acest lucru este dependent de culturadin care fac parte familiile, de gradul si tipul de educatie avut, de credintele religioase, de

dorinta si caracteristicile fizice si psihologice ale celor doi soti (parteneri). Actualmente, in

societatile mai avansate economic cuplurile si familiile tind tot mai mult sa puna in prim plan

implinirea afectiv-sexuala, dupa care cea reproductiva.

1.5. Tipuri de familii

Literatura de specialitate ofera o multitudine de tipologii referitoare la familii. Facand o

sinteza a lor, vom lua in considerare cateva dintre criteriile pe care le consider a fi cele mai

importante pentru identificarea si intelegerea tipurilor de familii.

Criteriul numarului de parteneri care formeaza familia:

A: familii poligame, la randul lor de doua tipuri: familii poliandrice - unde exista mai multi parteneri

barbati, femeia avand dreptul sa se casatoreasca cu mai multi barbati; familii poliginice - unde exista

mai multe partenere femei, adica barbatii au dreptul de a-si alege mai multe sotii. De regula, numarul

de copii in astfel de familii este mai mare. Poligamia este intalnita la unele popoare si are rolul de a

proteja societatea prin promovarea sexului masculin sau feminin, dupa caz.

B:familii monogame, in care un barbat sau o femeie are dreptul sa se casatoreasca doar cu un singur

partener. La randul ei, monogamia, ca forma familiala, poate fi seriala, adica in cazul decesului

partenerului sau al divortului partenerul ramas se poate recasatori, sau monogamie stricta, atunci cand

partenerul nu mai are dreptul sa se recasatoreasca. Societatea este cea care confera dreptul de casatorie

cu unul sau mai multi parteneri. Societatea romaneasca este, dupa cum se stie, o societate care

promoveaza monogamia seriala.

Tot in cadrul monogamiei putem diferentia alte doua tipuri de familii:23


24/58

~ familii extinse;

~familii nucleu;

Avantajele sunt cu atat mai mari si mai evidente cu cat fiecare membru isi cunoaste si isi duce

la bun sfarsit rolul pe care il are si respecta nevoile si relatiile celorlalti, in special intimitatea.

Pe langa familia nucleara si cea extinsa se mai vorbeste in literatura si de familia de origine,

care este reprezentata de familia in care s-a nascut cineva, adica parintii si fratii unei persoane.

- criteriul numarului de parinti care formeaza familia:

Familii biparentale

Familii biparentale, in care exista ambii parinti; la randul lor, acestea pot fi formate din parintii

naturali ai copilului (copiilor) sau pot fi familii mixte sau reconstituite, daca parintii au mai fost

casatoriti si au divortat sau si-au pierdut partenerul. Ei vin cu proprii copii in noua casatorie, dar pot

avea si copii comuni.

Familiile reconstituite intampina o serie de dificultati pe care vor trebui sa le depaseasca si care provin

din pierderile suferite anterior formarii lor. Cele mai frecvente obstacole sau probleme intalnite de

familiile reconstituite sunt:

*neacceptarea parintelui vitreg de catre copil (copii) din simplul fapt ca il percepe ca "inlocuind-ul" pecel natural; aceasta neacceptare este insotita adesea de sentimente de respingere, furie, ura, gelozie.

Aceste sentimente sunt insa destul de firesti pentru copil, dar ele pot sa se diminueze in timp. La

aceasta situatie pot contribui si atitudinile sau greselile de comportament ale parintilor, cum ar fi

devalorizarea parintelui vitreg in fata copiilor, retragerea dreptului de a educa sau admonesta copilul,

tehnicile educative dure sau pur si simplu diferite pe care parintele vitreg le foloseste etc.

*copilul poate considera ca parintele sau natural ii ofera mai putina atentie si iubire dupa recasatorire,

mai ales daca parintele nu explica diferenta dintre iubirea parentala si cea conjugala.

*neacceptarea copilului de catre parintele vitreg. Este uneori foarte dificil pentru parintele vitreg sa

manifeste afectiune pentru copilul partenerului, mai ales daca acesta il respinge sau chiar se revolta si

lupta impotriva sa. De multe ori, parintele este cel care are nevoie sa isi ajusteze comportamentul astfel

incat sa poata sa faca fata acestei situatii.

conflicte fraterne dintre copiii proprii ai celor doi parteneri si/sau copiii proveniti din casniciile lor

24


25/58

anterioare. Copiii din casatoriile anterioare se pot simti mai putin importanti, mai putin doriti sau iubiti

decat noul copil al cuplului. Sau se pot considera dezavantajati sau mai pedepsiti atunci cand gresesc

decat fratele sau sora lor vitrega.

Familii monoparentale

Familiile monoparentale in care unul dintre parinti nu exista, copilul sau copiii fiind crescuti

doar de un singur parinte. Lipsa unui parinte se poate datora decesului acestuia, divortului, sau alegerii

unei persoane de a deveni parinte unic, prin nasterea unui copil conceput prin fertilizare in vitro sau cu

un partener care nu va lua parte la cresterea copilului, sau prin adoptia unui copil. Cele mai multe

familii monoparentale se datoreaza divortului parintilor si decesului unui partener. in plus, cele mai

multe familii monoparentale sunt cele formate din mama si copil (copii), atat din motive naturale, cat si

din ratiuni culturale (tribunalele inca considera mamele parinti mai potriviti pentru copii, desi nu

intotdeauna este asa). Dar in ultima vreme asistam la tot mai multe femei care isi asuma rolul de mama

singura, prin nasterea unui copil sau prin adoptie. Tocmai pentru ca rolul de parinte singur nu este

tocmai confortabil si usor de realizat financiar, persoanele care isi asuma aceasta postura fac parte din

cele cu venituri peste medie si nivel crescut de educatie. De asemenea, acestea vor experimenta mai

putine dificultati comparativ cu cele cu venituri mici si nivel scazut de educatie. Parintii singuri sunt

pusi in situatia de a educa singuri copilul, dar de regula ei apeleaza si la persoane din familia extinsa

(bunici, alte rude, bone etc.). Exista insa o diferenta intre mamele singure si tatii singuri. Mamelesingure tind sa nu apeleze la fel de mult la alte persoane pentru ajutor, ajungand de aceea la

suprasolicitare si tensiuni interioare care se pot transforma in simptome, atat la ele, cat si la copii. De

asemenea, ele tind sa preia si rolul tatalui, ceea ce se intampla foarte rar in cazul barbatilor parinti

singuri. in aceste familii este foarte evidenta: modificarea regulilor de exemplu, mamele singure au

uneori tendinta de a deveni mai autoritare, mai rigide in aplicarea regulilor, incercand sa suplineasca

lipsa tatalui; tatii, dimpotriva, au unoeri tendinta de a deveni mai delicati, mai afectuosi, dar si mai

restrictivi in unele reguli (de exemplu, venirea acasa seara a fetelor);

Studiul familiei s-a impus ca o necesitate abea n epoca modern, dei preocuprile n acest

sens sunt foarte vechi. Problema organizrii vieii de familie i a consecinelor ei funcionale, a

evoluiei rolurilor masculine i feminine apare n germene n lucrrile gnditorilor antici i a celor

renascentiti. Strnsa dependen care exist ntre membrii aceleiai familii, ntemeiat mai ales pe un

joc de interrelaii afective foarte intense, face ca mediul familial s fie foarte apt de a reaciona la

25


26/58

trebuinele iniiale ale copilului i de a favoriza prima elaborare a personalitii proprii i a imaginii sale

despre lume, care opereaz, la copil dup modaliti esenial afective.

Din perspectiva sociologic, familia este instituia fundamental n toate societile, nucleul de

baz al societii. Altfel spus, familia este o form complex de relaii biologice, sociale, materiale i

spirituale ntre oameni legai prin cstorie, snge sau adopie. Fiind un fenomen social, ea se dezvoltodat cu dezvoltarea societii i se modific n raport cu aceasta.O alt abordare asemntoare

definete familia drept o form de comunitate uman ntemeiat prin cstorie care unete soii i

descendenii acestora prin relaii strnse de ordin biologic, economic, psihologic, moral, afectiv i

spiritual.

n limbajul comun, termenul familie este folosit n mod nedifereniat att pentru familia din

care provine individul, ct i pentru propria familie, constituit prin cstorie. Definit ca ansamblu de

relaii sociale reglementate, familia este un complex de roluri i statusuri sociale. Partenerii cuplului

familial se raporteaz unul la altul prin rolurile i statusurile de so i soie. Aceiai parteneri

ndeplinesc n raporturile cu descendenii lor rolul de prini.Cu toate acestea, familiile din societile

contemporane, dezvoltate sau n curs de dezvoltare, au suportat n ultimele decenii transformri

profunde. Schimbrile intervenite sunt att de importante, nct i termenul familie a devenit tot mai

ambiguu, tinznd s acopere astzi realiti diferite, altele dect cele caracteristice generaiilor

precedente.Familia, ca mediu activ mai presus de orice, este ntr-o msur oarecare predestinat s

rspund cel mai bine tinerei fiine deocamdat esenial afective, este cea mai adecvat trebuinelor

acestei fiine; numai o astfel de lume a sentimentelor l poate nelege i intui cel mai adnc pe copil ii poate accepta mai bine starea sa de copilrie.Familia bazata pe un singur parinte a fost mult timp

stigmatizata si functionalitatea acestui tip de familie era pusa sub semnul intrebarii. In societatea

moderna a disparut conceptia potrivit careia este dezavantajos pentru copil sa fie crescut doar de mama

sau doar de tata.

Majoritatea psiho-sociologilor au ajuns la concluzia ca este mai indicata pentru copil o familie

monoparentala, decat una bantuita de certuri si de probleme. De aceea, daca in trecut se credea ca este

mai bine pentru copil ca familiile care au casatorii nefericite sa ramana impreuna de dragul copiilor, inprezent multi cred ca este mai bine pentru copii daca parintii se despart, in loc sa-i supuna unui

permanent conflict in familie. Problema care apare insa in familiile monoparentale este faptul ca ele se

confrunta cu dificultati economice si sociale mai mari decat familiile complete. De aceea trebuie

insistat pe aceste aspecte. Copilul nu trebuie sa resimta aceste lucruri. Chiar daca el ramane doar cu un

parinte, contactele sociale cu alte familii nu trebuie sa lipseasca. Un alt lucru important ce are loc

26


27/58

atunci cand mamele raman parinti singuri este extinderea rolurilor. Totodata mamele singure manifesta

anumite schimbari in relatia cu copilul, schimbari care ar trebui evitate. Astfel mamele divortate isi

schimba maniera in care relationeaza cu copilul, ceea ce voaleaza barierele intre rolurile de parinte si

copil. Mama obisnuieste sa-i faca confidente copilului, sa-i marturiseasca sentimentele, ceea ce ii

consolideaza copilului rolul de confident. Astfel, treptat si subtil, mama ii atribuie copilului rolul departener, de suport emotional, substitutiv al parintelui absent; copilul este fortat sa se maturizeze mult

mai repede, ceea ce poate avea consecinte negative. Daca intr-o familie monoparentala mama-copil se

asigura functia materiala, nu este neglijata functia de socializare, iar relatia cu copilul este una

adecvata, exista premise ale unei dezvoltari normale si armonioase a copilului.Un copil de trei ani nu

va intelege ce este un "divort" si cu atat mai mult motivele pentru care parintii s-au separat. Cu timpul,

cand va creste si va pune intrebari, trebuie explicat pe intelesul lui neintelegerea dintre parinti. Nu am

fost niciodata de acord cu acele mame care, dorind sa protejeze la maxim copilul (si nu se recomanda o

astfel de protectie exagerata), si-au luat asupra lor totul, evitand sa vorbesca despre tata, de problemele

avute cu el. Astfel s-a ajuns in situatia in care copilul ridica "o statuie" tatalui si chiar incepe sa-si

condamne mama ca s-au despartit. Iar tatii continua o relatie de vizitare, de cele mai multe ori ajungand

sa vorbeasca urat si sa o invinovateasca pe mama. Ideea de a-l sti la serviciu pe tata, cand de fapt el nu

mai vine zilnic pentru ca s-a mutat, este o solutie provizorie. Depinde si de relatia mamei cu tatal, dar si

de cat de mult acesta doreste sa o ajute. Ar fi recomandat sa vina la copil inainte de culcare, sa

mareasca treptat perioada de lipsa si sa se fixeze zile clare pe care copilul sa le cunoasca si sa nu mai

puna apoi intrebari. Din pacate pentru copil, la varsta de 3-4 ani se cristalizeaza sentimentele, iarconstanta relatiilor familiale si a atitudinilor, cu frecventa si calitatea lor, contribuie la acest proces.

Atasamentele afective ale copilului mic se transforma in relatii afective stabile, consistente si de durata.

Inter-relatiile din triunghiul mama-copil-tata plamaduiesc matritele afectivitatii pentru o viata.

Conteaza si sexul copilului, acum este varsta cand incep sa constate diferentele de sex; copiii care isi

iubesc parintii le descopera atat calitatile, cat si defectele. Fetita se va identifica cu mama si baiatului

cu tata. Este varsta aparitiei complexelor "oedipiene" sau "electra". In lipsa tatalui exista riscul unei

fixatii afective fata de mama care poate sa intarzie sau sa perturbe procesul normal, de mai tarziu al

intemeierii propriei familii.

Influena familiei monoparentaleasupra formrii contiinei de sine la prescolar. Alturi

de gradinita, scoala i organizaiile de tineret, familia este unul din factorii care se preocup de educaia

omului. i alte persoane, instituii i organizaii sociale se ocup de educaia oamenilor, dar influenele

27


28/58

educative exercitate de acestea sunt mai puin organizate dect cele ale familiei, colii,gradinitei i

organizaiilor de tineret.

Familia exercit o influen destul de adnc asupra copiilor. O mare parte din cunotinele despre

natur, societate, deprinderile igienice, obinuinele de comportament, copilul le datoreaz educaiei

primite n familie. Trsturile de personalitate, temperamentul acestora, precum i formarea contiineisine sunt influenate de familia n care copilul crete.

De aceea este foarte important ca un copil s creasc ntr-o familie sntoas, n care s primeasc

afeciune de la ambii prini. Chiar dac acetia sunt divorai trebuie sa contientizeze faptul c copilul

lor are nevoie de amndoi pentru a se dezvolta normal i pentru a deveni un adaptat din punct de vedere

social.

Criteriul numarului de copii- familia fara copii, adica un cuplu casatorit care nu are inca sau nu va avea niciodata copii. in zilele

noastre sunt din ce in ce mai multe cupluri fara copii. Apare un fenomen de a intarzia momentul

nasterii unui copil in cuplu din mai multe motive: partenerii doresc sa se bucure de intimitatea lor mai

mult timp; doresc sa isi testeze stabilitatea relatiei pana se adapteaza unul la celalalt, pentru a nu creste

sansele oferirii experientei de divort viitorului copil; doresc sa isi consolideze statutul economic,

fianciar (achizitia unei locuinte, obtinerea unui serviciu bine remunerat, sau siguranta profesionala);

unul sau ambii parteneri se tem de responsabilitatile parentale (datorita unei imaturitati emotionale, a

unor dificultati experimentate atunci cand erau copii, a neincrederii in abilitatile parentale, a

neincrederii in sine); partenerii doresc o mai mare libertate de presiunile familiei de origine cu care

poate si locuiesc. Exista si cateva elemente sociale care faciliteaza intarzierea aparitiei unui copil:

folosirea pe scara larga a metodelor contraceptive; constientizarea greselilor educative facute de parintii

partenerilor care formeaza cuplul actual; cresterea ratei divortialitatii; accentul pus pe implinirea

profesionala a tinerilor; cresterea timpului petrecut la serviciu care are impact direct asupra gradului de

stres, ceea ce duce la scaderea capacitatii reproductive si a intimitatii in cuplu; influentele

feminismului, ceea ce duce la reorientarea femeilor catre viata personala si profesionala si amanarearoluluimatern.

- familia cu un singur copil: este un model foarte intalnit acum la familiile tinere de la noi. Este tipul

de familie care implineste nevoia de paternitate a partenerilor, dar si previne suprasolicitarea

economica si psihologica determinata de prezenta mai multor copii. Daca familia este functionala,

echilibrata, atunci copilul se dezvolta si el normal; de regula, el va simti nevoia unui frate sau sora.

28


29/58

Daca nu va avea un var care sa tina loc de frate, atunci el isi va dori prieteni. Astfel, in functie de

caracteristicile sale personale va deveni timid, izolat, sau dimpotriva, sociabil. Copilul se simte in

atentia ambilor parinti, ceea ce este un lucru bun, dar cresc sansele rasfatului si a centrarii excesive pe

sine. Poate, datorita suprainvestitiei emotionale a parintilor, sa ramana in starea de copil pentru multa

vreme, desi, fizic, este un adult. Pentru ca traieste mai mult intre adulti, copilul interiorizeaza usortrairile acestora, ceea ce poate duce la conflicte interioare si la intarzierea sau accelerarea maturizarii.

Are multe sanse de a se dezvolta, deoarece beneficiaza de toate resursele familiei. Dar daca intimitatea

intre parteneri are de suferit (relatiile de afectiune s-au racit, exista conflicte sau boli, etc.), copilul unic

este usor atras in coalitii cu unul dintre parinti impotriva celuilalt. Se intalnesc astfel numeroase familii

in care mama se coalizeaza cu copilul impotriva tatalui, datorita rolului timpuriu pe care il are mama in

relationarea cu copilul; varianta inversa este mai rar intalnita, desi se intalneste in cazul mamelor cu

perturbari majore de comportamente (de exemplu, datorate unor boli fizice si psihice). Astfel, copilul

poate substitui rolul de partener sau de confident, in functie de sexul copilului si de nevoile neimplinite

ale parintelui. De aceea, copilul poate dezvolta o loialitate exagerata fata de parinte (sau parinti), ceea

ce va determina dificultati in asumarea rolului de partener in viitoarele sale relatii. Loialitatea poate fi

amestecata cu sentimente de vina pentru nefericirea parintelui, sentimente de neputinta, neincredre in

sine.

- familia cu doi copii: este un model de familie foarte apreciat si foarte intalnit. Marele avantaj este ca

fratii invata sa se accepte, sa se iubeasca, sa colaboreze, sa negocieze. "Se au unul pe altul" se spune

deseori, accentuand faptul ca oricand se pot ajuta si sprijini. Rolurile in casa sunt impartite pe sexe si inordinea aparitiei (sau ordinea in fratrie). Apare intre ei si fenomenul competitiei, mai ales pentru

dragostea parintilor si pentru resursele materiale. Competitia este mai evidenta la fratii apropiati ca

varsta. Aceasta competitie nu este negativa, este chiar de dorit, pentru ca ea stimuleaza abilitatile de

negociere si de a face fata societatii unde copilul va intalni foarte multi egali, nu doar unul. Conteaza si

sexul copiilor in manifestarea afectiunii, dar si a conflictelor: daca sunt de acelasi sex, afectiunea poate

fi mai degraba camaradereasca, dar si contribuie la formarea unor tendinte homosexuale; daca sunt de

sexe diferite, atunci uneori afectiunea poate fi amestecata si cu sentimente erotice, reprimate de tabu-ul

incestului sau nu (depinde de atitudinea parintilor). Apar des coalitii, cele mai intalnite fiind intre

mama si copii, sau mama cu un copil si tatal cu celalalt.

- familia cu trei sau mai multi copii: in aceste familii, fratii au mari sanse sa se formeze unul dupa

celalalt, sa se creasca unul pe celalalt. Daca resursele materiale ale familiei sunt insuficiente, de multe

ori, mai ales in familiile traditionale, primul copil va avea sarcini similare cu cele ale parintilor, adica

29


30/58

de a tine gospodaria, de a ajuta la cresterea celorlalti copii, de a lucra atunci cand creste mai mare. Cu

alte cuvinte, va deveni ceea ce se numeste copil parental. Oricare dintre copiii din fratriile numeroase

poate deveni parental, dar cele mai mari sanse le au primii.

Criteriul orientarii sexuale a celor doi parteneri:- familii heterosexuale - in care ambii parteneri sunt heterosexuali. Este familia cea mai intalnita in

lume si asupra ei ne centram dominant si noi interesul;

- familii homosexuale - in care cei doi parteneri sunt homosexuali sau lesbiene. Ei pot avea sau nu

copii, proveniti din casatorii anterioare cu parteneri heterosexuali, sau prin adoptie sau fertilizare in

vitro. Este un tip de familie mai putin intalnit, nou aparut in aria tipologiilor familiale. Exista doar

cateva state europene care au acceptat casatoriile dintre partenerii homosexuali, dar incepe sa fie din ce

in ce mai acceptat de catre alte state. Deocamdata, sunt mai acceptate cuplurile homosexuale, fara a fi

legalizate intr-o casatorie. Relaxarea mentalitatii in ceea ce priveste orientarea homosexuala a

determinat aparitia acestui tip de familie. Totusi, homesexualii si lesbienele prefera inca sa ramana

cupluri, si mai putin sa intemeieze familii. Ei pun un accent foarte mare pe libertatea personala si a

exprimarii sexualitatii.

Criteriul apartenentei culturale al partenerilor:

- familii in care partenerii apartin aceleiasi culturi; este tipul cel mai frecvent intalnit.

- familii mixte, in care partenerii apartin unor culturi diferite. Este un tip de familie care devine

din ce in ce mai obisnuit o data cu multiplele posibilitati de calatorie dintr-o zona in alta a lumii,

datorita dezvoltarii tehnicii de comunicare prin telefon, fax, internet. Multe cupluri din ziua de astazi se

formeaza in urma primelor contacte avute prin internet. Avantajul este ca internetul faciliteaza punerea

in contact a oamenilor, fiind un adevarat ajutor pentru cei foarte ocupati cu cerintele profesionale sau

cei mai izolati social. O astfel de familie mixta are in fata numeroase provocari, in special acelea de a

armoniza si diferentele de cultura, de traditii, alaturi de cele personale care exista in orice familie. in

Romania cele mai frecvente cazuri de familii mixte sunt cele realizate intre romani si unguri, intreromani si nemti, intre romani si rromi, dupa care urmeaza celelalte tipuri de combinatii.

30


31/58

Rolul si importanta familiei in evolutia personalitatii copilului prescolar

Foarte muli cercettori conchid c implicarea prinilor joac un rol semnificativ

n cadrul interveniei precolare.

Lazr I i Darlington R (1979) conchid c aciunile care implic prinii produc o

schimbare n ambientul familiei i cresc aspiraiile att ale prinilor pentru copiii lor ct

i ale copiilor nii. Autorii includ n schema lor explicativ un nou element acela c

efectele aciunii precolare asupra colaritaii copiilor poate fi un rezultat indirect al unei

creteri a contientizrii i a abilitilor prinilor n raport cu sistemul de educaie.

Aceasta ipotez este consistent cu prerile lui Bronfenbrenner U (1974) , care

avanseaz teza c educaia precolar joac un rol important n dezvoltarea copilului

numai dac micro-sistemul familiei este influenat. Este ca si cum copilul ar fi incapabilde unul singur, s asimileze motivaia i aspiraiile care favorizeaz dezvoltarea sa, aceste

elemente trebuind s fie asimilate mai nti de prini i apoi transferate la copii.

Studiul lui Gray (1974) confirm importana educaiei precolare pentru cercul

imediat al copilului. Autorul relateaz faptul c fraii mai mici ai copiilor care au

constituit inta aciunii au obinut rezultate mai bune la testele C.I. dect fraii copiilor

care nu au avut avantajul unei asemenea intervenii. Pare c prinii si aminteau i au

continuat s aplice cu copiii lor mai mici ceea ce au nvaat n cursul aciunii (aspiraii,contientizarea rolului educaiei precolare, etc..).

Diverse observaii au artat c educaia precolar nu are efecte pe termen lung

asupra dezvoltrii cognitive. Acest fapt, luat mpreun cu impactul interveniilor asupra

familiilor, i-a determinat pe Lazr I i Darlington R (1979) s formuleze o ipotez

important i anume c educaia precolar are un impact asupra funcionrii intelectuale

n momentul intrrii n coal. Apoi, alte variabile care contribuie la succesul colar sunt

la rndul lor influenate de acest impact: motivaia pentru succes, atitudinea n clas

precum i percepiile i aspiraiile prinilor.

n Statele Unite, Schweinhart L.J i Weikart D.P (1980), au adunat date conform

crora educaia precolar influeneaz activitile cognitive pe termen scurt la nceputul

colii primare i aceste abiliti influeneaz comportamentul i aspiraiile copilului.

Legturile dintre acestea i succesul la coal sunt determinate astfel: atitudinea pozitiv

31


32/58

dezvoltat de copil este ntrit de familia apropiat, care ofer sprijin i ajutor care duc

la succesul colar. Educaia precolar nsi nu are nici un efect, dar ea acioneaz ca un

element de baz influentnd dinamica relaiei dintre copil i ceilali profesor, colegi i

familie.

Prin dezvoltarea activitilor cognitive necesare la intrarea n coala primar,

educaia precolar ajut copilul s-i construiasc un rol care duce la succesul colar i i

determin pe ceilali (profesori, prinii i colegi) s-i contureze i s comunice ateptri

care menin i ntresc copilul n acest rol. Din acest punct de vedere aspiraiile,

performana (rezultatele) i sprijinul social i familial constituie trei aspecte ale unei

interaciuni dinamice ntre copilul individual i cercul su imediat.

Chiar dac exist o legtur ntre efectele educaiei precolare i influena

familiei, aceasta nu nseamn n mod necesar c toate programele de educaie precolartrebuie s includ implicarea prinilor.

n orice situatie, este important a lua n considerare modul cum o asemenea

aciune este implementat. Conform cercetrilor desfurate de White K.R Taylor M.J i

Moss V.D (1992), consensul general c programele care implic prinii sunt mai

eficiente dect altele trebuie atenuat, dar nu pus sub semnul ntrebrii. Critica lor se refer

n primul rnd la metodologie, ntruct nu toate studiile ntreprinse au avut o calitate

ridicat. Apoi, rezultatele obinute nu au artat diferene majore ntre grupuri cu i frimplicare parental. n mod frecvent, diferenele nu au fost semnificative.

White K.R, Taylor M.J i Moss V.D (1992) au compilat deci numai acele studii

care au contestat direct efectele implicrii parentale lund dou grupuri strict parentale,

unul cu implicare parental, cellalt fr. Chiar fr a insista asupra calitii lor

rezultatele diverselor studii au avut tendina s se contrazic reciproc, i n general

diferenele dintre cele dou grupuri nu a fost semnificativ.

n ceea ce privete implicarea prinilor n programele precolare elaborate pentru

copiii dezavantajai sau handicapai depete cu mult rezultatele cercetrilor actuale.

White K.R, Taylor M.J i Moss V.D (1992) subliniaz faptul c n marea majoritate a

studiilor, implicarea prinilor este planificat n acelai mod. Prinii nii sunt

ncurajai s-i nvee propriii copii deprinderi specifice (deprinderi motorii i de limbaj).

Alte tipuri de implicare parental ar putea, de asemenea, s produc efecte benefice:

32


33/58

sprijin emoional, stimularea unor relaii prini copii satisfctoare, ajutor n utilizarea

resurselor locale (ngrijire, faciliti i servicii nutriionale de exemplu), dar aceste tipuri

de msuri sunt rareori menionate n oricare din programele evaluate.

Farran D.C (1990) a fcut o distincie mai clar ntre impactul aciunilor care

implic pe prinii copiilor dezavantajai social i a celor handicapai fizic. Autorul

explic faptul c handicapul unui copil reclam adaptarea ambientului imediat. Tocmai

aici intervenia este cea mai relevant, capacitnd prinii i profesorii s beneficieze de

pe urma cunotinelor profesionitilor privind modul n care se lucreaz cu copiii conform

handicapului individual. n studiul lor pe scar larg, Shonkoff J.P i Hauser-Cram P

(1987) au inclus rezultatele studiilor asupra acestor probleme speciale. Ei au conchis c

accesul la informaii despre activitile educaionale care pot fi realizate n familie are un

impact semnificativ asupra modului n care copiii handicapai sunt capabili s lerealizeze.

n opinia lui Farran D.C (1990 ), pentru copiii provenii din medii dezavantajate

social direciile de aciune sunt mai puin clare. Imediat ce mediul social i nu copilul,

este identificat ca factor de risc pentru dezvoltarea copilului, intervenia trebuie ndreptat

direct ctre acest mediu. n loc s se prezinte prinilor ce tip de activiti educaionale s

ofere copiilor lor, ar fi mult mai util s fie abordai cu scopul de a-i sprijini i a contribui

la propria lor dezvoltare personal .Implicarea prinilor ca participani direci complementari cu un program

educaional de bun calitate ntr-un centru precolar nu pare, de aceea, s fie cea mai

eficient abordare. nc odat teza avansat de Schweinhart L.J i Weikart D.P (1980)

ajut la explicarea acestei informaii. n cazul copiilor dezavantajai social, efectele pe

termen lung ale educaiei precolare decurg dintr-o interaciune, rezultnd dintr-o ntrire

reciproc, ntre succesul copiilor i speranele de progres i dezvoltare ale prinilor.

Putem vedea astfel c este mai mult o chestiune de schimbare a atitudinilor dect de

introducere a unor activitai specifice n familie. Un program educaional desfaurat ntr-

un centru precolar bun poate, prin efectele sale asupra abilitilor copiilor s aduc o

contribuie major la producerea unei asemenea schimbri de atitudine.

Conform Comisiei Europene exist unele studii care ilustreaz ntr-o anumit

msur influena atitudinilor n interaciunile dintre copii, prini i profesori, dei

33


34/58

populaia de copii dezavantajai social nu este aceeai ca n studiile americane. Studiul

german fcut de Tied

Studiu asupra dezvoltarii copilului

Documents

Transcript of Studiu asupra dezvoltarii copilului