1

Cuprins Capitolul 1 – PROCESUL DE ELABORARE A STRATEGIEI DE INOVARE REGIONALĂ BUCUREŞTI-ILFOV ....................................................................................2

1.1 Prezentarea proiectului RIS Bucureşti-Ilfov............................................................2 1.2 Structuri de management şi consultare în cadrul proiectului RIS Bucureşti-Ilfov ..4

Capitolul 2 – PROFILUL REGIUNII BUCUREŞTI-ILFOV................................................8 2.1.1 Motor de dezvoltare al ţării ............................................................................8 2.1.2 Centrul de inovare şi cercetare din România ............................................... 11 2.1.3 Capitala serviciilor .......................................................................................14 2.1.4 Singura zonă metropolitană cu peste 2 milioane de locuitori din România.15

2.2 Poziţia Regiunii Bucureşti-Ilfov faţă de ţintele de la Lisabona şi Goteborg .........18 2.3 Analiza socio-economică – Profilul regiunii Bucureşti-Ilfov ................................22

2.3.1 Teritoriu şi Populaţie ....................................................................................22 2.3.2 Resurse umane..............................................................................................24 Educaţia universitară şi formarea profesională ..........................................................24 Forţa de muncă şi şomaj ..............................................................................................26 2.3.3 Infrastructura telecomunicaţiilor ..................................................................26 2.3.4 Dezvoltarea mediului de afaceri...................................................................28 Sectoarele economice principale din Regiunea Bucureşti-Ilfov ..................................29 Ocupare în cadrul unităţilor active din industrie, construcţii şi servicii.....................33 Investiţii Străine Directe ..............................................................................................35 Cercetare, dezvoltare şi inovare ..................................................................................36 Servicii de sprijin al afacerilor şi perspective de dezvoltare a acestora .....................38 Performanţa întreprinderilor .......................................................................................39 2.3.5 Servicii bazate pe cunoaştere intensivă ...............................................................40 2.3.6 Întreprinderile Mari din regiunea Bucureşti-Ilfov........................................44

Capitolul 3 – ANALIZA CERERII ŞI OFERTEI DE INOVARE ÎN CADRUL REGIUNII BUCUREŞTI-ILFOV...........................................................................................................55

3.1 Studii sectoriale......................................................................................................55 3.1.1 Sectorul Mecanică Fină ................................................................................56 3.1.2 Sectoarele ITC şi electronică........................................................................58 3.1.3 Sectorul Mase Plastice .................................................................................61 3.1.4 Sectorul Construcţiilor .................................................................................63

3.2 Analiza SWOT a cererii şi ofertei de inovare în Regiunea Bucureşti-Ilfov ..........66 Capitolul 4 – STRATEGIA DE INOVARE REGIONALĂ ................................................69

4.1 Metodologia ...........................................................................................................69 4.2 Viziune ...................................................................................................................72 4.3 Misiune ..................................................................................................................73 4.4 Obiective şi Acţiuni Prioritare ...............................................................................73 4.5 Plan de Acţiune ......................................................................................................81

2

Capitolul 1 – PROCESUL DE ELABORARE A STRATEGIEI DE INOVARE REGIONALĂ BUCUREŞTI-ILFOV

1.1 Prezentarea proiectului RIS Bucureşti-Ilfov Proiectul “Strategia de inovare a Regiunii Bucureşti-Ilfov” – RIS Bucureşti-Ilfov FP6-2004-INNOV-4-517550 a fost iniţiat, elaborat şi propus spre finanţare de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov şi aprobat de Comisia Europeană, Directoratul General pentru Întreprinderi şi Industrie. Scopul proiectului este dezvoltarea Strategiei de Inovare Regională şi impulsionarea potenţialului de inovare al Regiunii Bucureşti-Ilfov din România. Regiunea Bucureşti-Ilfov include oraşul capitală al României, a cărui economie se bazează în mare parte pe sectorul de servicii, dar care, de asemenea, cuprinde o specializare considerabilă în câteva sectoare industriale. “RIS Bucureşti-Ilfov” respectă obiectivele şi priorităţile Programului Cadru 6, oferind sprijin pentru dezvoltarea inovării în Uniunea Europeană, şi, de asemenea, este coerent cu Strategia de la Lisabona a UE. Perioada de implementare a proiectului a fost: aprilie 2005 – iulie 2008, iar bugetul total: 446.368 Euro. Autorităţile publice locale, instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare, precum şi operatorii economici, au considerat proiectul “Strategia de inovare a Regiunii Bucureşti-Ilfov” un element important pentru a consolida poziţia competitivă a Regiunii Bucureşti-Ilfov în cadrul UE. Peste 300 de instituţii şi organizaţii şi-au exprimat interesul de a participa la realizarea acestui proiect, din care: 25 de reprezentanţi ai administraţiei locale din regiune, 9 institute de învăţământ superior, peste 250 de institute de cercetare şi companii. Obiective Obiectivul principal al proiectului este elaborarea unui program-cadru flexibil, care să permită creşterea competitivităţii întreprinderilor din Regiunea Bucureşti-Ilfov, prin optimizarea infrastructurilor şi a politicilor regionale de inovare. Proiectul are ca scop ajustarea şi îmbunătăţirea sistemului regional de sprijinire a inovării în conformitate cu nevoile reale existente în întreprinderile mici şi mijlocii, astfel încât să susţină creşterea potenţialului lor inovativ şi competitiv. Obiectivele specifice ale proiectului RIS Bucureşti-Ilfov sunt: • Crearea / consolidarea reţelelor sectoriale de afaceri, clusterelor şi a forumurilor de afaceri în

jurul aspectelor de inovare; • Înfiinţarea de noi interfeţe între firme şi baza de cunoaştere regională, inclusiv centre de

informare şi transfer tehnologic, universităţi, laboratoare publice, consultanţi de specialitate, etc.

• Integrarea şi coordonarea serviciilor şi organizaţiilor de cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare, inclusiv promovarea activităţilor către IMM-uri prin "ghiduri", "ghişee unice", etc. şi sprijin pentru accesarea schemelor de finanţare naţionale / internaţionale de CD & I.

• Identificare de proiecte de inovare ale firmelor, în special ale IMM-urilor; • Promovarea şi extinderea auditului tehnologic pentru IMM-uri; • Calificarea în domeniul managementului inovării.

3

Rezultate generale preconizate: • Elaborarea în parteneriat a Strategiei şi Planului de Acţiune pentru Inovare Regională, care să

prevadă acţiuni concrete şi proiecte care să vină în întâmpinarea nevoilor IMM-urilor. • Îmbunătăţirea culturii cooperării şi inovării în regiune. Rezultate specifice estimate: • Crearea de structuri care să coordoneze, să intermedieze şi să promoveze inovarea în regiunea

Bucureşti-Ilfov. • Proiecte inovative ale IMM-urilor regionale. • Sprijin pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. • Creşterea conştientizării importanţei pe care o are utilizarea conceptelor de inovare şi transfer

tehnologic. • Creşterea capacităţilor inovative ale regiunii. Principalele rezultate ale proiectului Rezultatele proiectului RIS Bucureşti-Ilfov pot fi rezumate în patru componente principale, după cum urmează: Componenta 1: Analiza documentară premergătoare - Analiza documentară privind situaţia existentă în sistemul inovării. În mod specific, au fost analizate rapoartele, documentele programatice şi de planificare relevante. Obiectivul acestei componente a fost, printre altele, identificarea şi analiza politicilor naţionale şi regionale care afectează promovarea inovării şi transferului tehnologic în Regiunea Bucureşti-Ilfov. Activitatea documentară a demonstrat faptul că Regiunea Bucureşti-Ilfov este centrul activităţilor de inovare şi cercetare din România; totuşi, în România nu există o politică de promovare a inovării la nivel teritorial, iar conceptul de inovare este în general confundat cu activitatea de cercetare. Analiza situaţiei existente, care a inclus şi o parte de analiză calitativă prin trimiterea a peste 3.000 de chestionare la un eşantion reprezentativ de întreprinderi, a permis identificarea cinci sectoare având înalt potenţial de inovare, incluzând domeniile: mecanică fină, TIC şi electronică, mase plastice şi construcţii. La aceste domenii industriale care demonstrează varietatea, importanţa şi potenţialul de dezvoltare a sectorului industrial din cadrul regiunii oraşului capitală a României, se adaugă sectorul serviciilor bazate pe cunoaştere intensivă, ale cărora importanţă şi potenţial de dezvoltare derivă în mod direct din specificitatea Regiunii Bucureşti-Ilfov, în calitatea sa de centru naţional al serviciilor. Componenta 2: Analiza calitativă şi structurile participative - Analiza cererii şi ofertei de inovare şi transfer tehnologic. Analiza SWOT a sistemului de inovare regional. Studierea cererii şi ofertei de inovare şi transfer tehnologic şi definirea punctelor tari şi slabe ale acestora a fost realizată prin metode calitative bazate pe interviuri, ateliere de lucru, anchete, la care au fost invitaţi să participe actorii relevanţi din domeniile selectate, precum şi organizaţiile publice şi private implicate în difuzarea inovării şi transferul tehnologic în cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov. În total, au fost organizate 11 de seminari şi ateliere de lucru, cu participarea a peste 100 de persoane şi au fost procesate peste 80 de chestionare privind cererea şi oferta de inovare şi transfer tehnologic. Chestionarele au fost transmise către un eşantion reprezentativ de întreprinderi din sectoarele având înalt potenţial de inovare şi au fost utilizate pentru completarea studiilor privind inovarea în sectoarele selectate. De asemenea, rezultatele chestionarelor au stat la baza redactării analizelor SWOT sectoriale care au fost discutate în cadrul celor 11 seminari şi ateliere de lucru organizate. Componenta 3: Parteneriatul pentru inovarea - Stabilirea unui cadru partenerial pentru promovarea inovării în Regiunea Bucureşti-Ilfov. Componenta transversală tuturor activităţilor prevăzute în cadrul proiectului, parteneriatul pentru inovarea a fost promovat încă din prima etapă a proiectului prin

4

implicarea actorilor relevanţi în identificarea trăsăturilor cheie ale contextului existent, precum şi, succesiv, în definirea priorităţilor de inovare pentru Regiunea Bucureşti-Ilfov. În mod specific, parteneriatul pentru inovare poate fi descris prin cele două elemente ale acestuia: 1. parteneriat transnaţional, care a fost dezvoltat prin realizarea unor misiuni instituţionale şi de afaceri şi a unor vizite de studiu, precum şi prin participarea la evenimentele organizate de către Reţea IRE şi prin semnarea unor memorandum de cooperare între ADRBI şi regiunile / alte administraţii publice internaţionale partenere (Regiunea Lazio, Municipiul Bari); 2. parteneriat cu actorii naţionali şi regionali relevanţi, incluzând asociaţiile de întreprinderi şi institutele de cercetare din cele cinci sectoare având potenţial ridicat de inovare, cu care ADRBI a semnat protocoale de colaborare în vederea sprijinirii activităţilor de inovare la nivel regional (în special, au fost implicate APREL, APROMECA, ARACO, ARIES, ASPAPLAST, CEFIN, CMC, INCDMF). Componenta 4: Elaborarea Strategiei şi Planului de Acţiune pentru Inovare şi follow up al proiectului – Operaţionalizarea Strategiei de Inovare Regională Bucureşti-Ilfov. Strategia şi Planul de Acţiune pentru Inovare în Regiunea Bucureşti-Ilfov a fost rezultatul final al proiectului RIS BI, obţinut, în cadrul structurilor parteneriale create, din analiza cantitativă şi calitativă a situaţiei existente. Primul pas în vederea implementării strategiei şi planului de acţiune pentru inovare în Regiunea Bucureşti-Ilfov va fi promovarea şi dezvoltarea proiectelor pilot identificate în cadrul sectoarelor selectate.

1.2 Structuri de management şi consultare în cadrul proiectului RIS Bucureşti-Ilfov Proiectul a fost implementat urmând metodologia de elaborare a strategiilor regionale de inovare acreditată de DG Enterprise şi a beneficiat de contribuţia unor parteneri de excepţie. Coordonatorul proiectului Coordonatorul proiectului este Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov (ADRBI), reprezentată de dl. Dan Nicula, în calitate de Director General. ADRBI este un organism neguvernamental, de utilitate publică şi funcţionează în baza legii 315/2004 (fosta lege 151/1998). Din 1999, ADRBI produce şi furnizează servicii de utilitate publică, funcţionând sub autoritatea Consiliului pentru Dezvoltare Regionala şi administraţiilor locale din Regiunea Bucureşti-Ilfov Activitatea de bază a Agenţiei este în domeniul serviciilor pentru dezvoltare regională, adresate atât administraţiei publice (administraţia locală şi centrală), cât şi sectorului privat Gestionarea proiectului de către ADRBI garantează nu doar coordonarea între actorii din cadrul regiunii şi cu regiunile partenere, ci asigură, de asemenea, faptul că Strategia de Inovare Regională ia în considerare alte politici regionale şi evoluţii relevante. În acest context, proiectul Strategia de Inovare Regională corespunde altor atribuţii şi responsabilităţi ale ADRBI, care printre care: • ADRBI elaborează strategia, planurile anuale si multianuale, programele de dezvoltare ale

regiunii, pe care le supune Consiliului Regional pentru dezbatere si aprobare; • administrează si implementează programele Uniunii Europene de asistenţă pentru pre-aderare

(PHARE); • selectează proiecte de dezvoltare regională şi le propune CDR pentru aprobarea cofinanţării lor

din Fondul pentru Dezvoltare Regională (FDR); • monitorizează proiectele de dezvoltare regională; • acţionează pentru atragerea de surse de finanţare la FDR; • promovează regiunea si instituţiile regionale. În perioada 2007-2013, ADRBI îndeplineşte rolul de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Regional.

5

ADRBI cooperează cu ministere de resort relevante şi alte agenţii similare din România şi de peste hotare, organisme publice, institute de cercetare, universităţi, întreprinderi şi organizaţii naţionale şi internaţionale implicate în dezvoltarea regională şi gestionarea / utilizarea Fondurilor Structurale. Partenerii proiectului • Fundaţia “Centrul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii” (CRIMM), Centru Releu pentru

Inovare – România. • METRON S.R.L., Regiunea Abruzzo, Italia • Consorzio Progetto Lazio ’92, Regiunea Lazio, Italia • Regiunea Campania, Italia • Universitatea din Macedonia de Vest, Grecia Unitatea de Management Unitatea de Management a fost stabilită la sediul ADRBI şi a fost alcătuită din patru persoane sub conducerea unui coordonator. Unitatea a asigurat managementul operativ al proiectului, supervizată de către Comitetul de Coordonare. Sarcinile au inclus, printre altele, coordonarea activităţilor zilnice ale proiectului, pregătirea întâlnirilor Comitetului de Coordonare, culegerea de informaţii, supravegherea consultanţilor, PR, furnizarea Secretariatului Proiectului, gestionarea contactului cu regiunile partenere şi raportarea la Comisia Europeană. În plus, Unitatea de Management a participat la întâlnirile inter-regionale şi la activităţile organizate de secretariatul RITTS/RIS, a coordonat din punct de vedere operaţional procesul de elaborare a Strategiei de Inovare Regională prin organizarea şi animarea procesului de construire a consensului, supervizând culegerea de date şi studii, promovând importanţa inovării pentru dezvoltarea economică a regiunii, dezvoltând acţiuni de cooperare inter-regionale şi internaţionale. Comitetul de Coordonare Este alcătuit din aproximativ 20 de reprezentanţi din partea comunităţii de afaceri, autorităţilor locale şi regionale, ADR Bucureşti-Ilfov, instituţiilor academice şi institutelor de cercetare-dezvoltare, sectorului financiar, organizaţiilor de inovare şi consultanţilor internaţionali. Comitetul de Coordonare furnizează consultanţă privind conţinutul, aspectele metodologice şi tematice, oferind şi credibilitate şi autoritate proiectului, prin rolul său de factor multiplicator. De asemenea, rolul acestui comitet este de a aproba propunerile de bază ale strategiei, diferitele rapoarte şi, în final, priorităţile privind alocarea proiectelor care vor fi definite în cadrul strategiei. Întâlnirile CC sunt periodice, fiecare membru având capacitatea de a propune modificări şi îmbunătăţiri la activităţile proiectului, propuneri ce sunt prezentate Unităţii de Management. Comitetul Consultativ (2 reuniuni pe an) Unitatea de Management este sprijinită de un Comitet Consultativ, constituit din alte regiuni RITTS / RIS din România, experţi internaţionali RITTS / RIS şi alţi experţi şi consultanţi români de la nivel naţional, regional şi local şi actori regionali din diferite domenii relevante. Comitetul Consultativ permite implicarea activă a unui număr mare de organizaţii în dezvoltarea proiectului, atragerea ulterioară a altor actori regionali şi, astfel, sensibilizarea publicului, stimularea creării unui consens şi obţinerea sprijinului politic. Consultanţii Internaţionali de Proces

6

Consultanţii Internaţionali de Proces asigură consultanţă şi asistenţă cu privire la aspectele conceptuale şi de conţinut pe tot parcursul proiectului. Acestea includ, spre exemplu, sprijin în dezvoltarea şi implementarea structurii de management, a metodologiei pentru analiza cererii şi a ofertei, a strategiei de comunicare, sprijin pentru elaborarea Strategiei de Inovare Regională şi a Planului de Acţiune, precum şi participarea activă la conferinţe, ateliere de lucru şi evenimente relevante ale proiectului. Consultantul Internaţional de Proces este reprezentat în Comitetul de Coordonare pentru a garanta că transferul de know-how este formalizat. Activităţile Consultantului Internaţional de Proces sunt realizate de către partenerul METRON. Panelul de referinţă Panelul de referinţă este constituit din cel puţin un Consultant Internaţional de Proces şi reprezentanţi ai regiunilor partenere UE. Panelul este responsabil de monitorizarea procesului RIS şi de aprofundarea dimensiunii interregionale a proiectului. Panelul se reuneşte la încheierea unor etape importante ale proiectului (de aproximativ 5 ori) şi este convocat înaintea reuniunilor Comitetului de Coordonare. Rezultatele şi recomandările panelului sunt raportate Comitetului de Coordonare. Alţi experţi sau Consultanţi Experţi internaţionali, naţionali şi locali au fost atribuiţi de către partenerii proiectului pentru a asigura transferul interregional de know-how, precum şi sprijin metodologic şi tematic în timpul întregului proces. Alţi experţi şi consultanţi au fost subcontractaţi de către ADRBI pentru a efectua sarcini specifice (analize tematice, interviuri, etc.) în funcţie de experienţa relevantă în executarea sarcinilor specifice. Principalele sarcini ale experţilor regionali au fost: • Colectarea, analiza şi evaluarea studiilor existente despre dezvoltarea economică a regiunii; • Evaluarea nevoilor in domeniul inovării ale firmelor regionale, în special IMM-uri; • Evaluarea inovării regionale, incluzând organizaţiile intermediare şi de sprijin; • Analiza SWOT, incluzând evaluarea economiei regionale, cu o referinţă specială a potenţialului

inovativ autohton, precum şi a posibilităţilor regionale de inovare; • Crearea unei baze de date a firmelor locale/IMM-uri; • Compararea rezultatelor analizelor referitoare la cererea şi oferta în domeniul inovării; • Documentaţia Grupurilor de Lucru; • Analiza ofertei regionale a serviciilor de sprijin a inovării. Conferinţe Regionale, Ateliere de lucru, Grupuri de lucru Conferinţe Regionale Conferinţe regionale, deschise tuturor actorilor regionali interesaţi, au fost organizate la sfârşitul fiecărei etape. Au participat circa 150 de persoane şi au fost prezentate rezultatele atinse şi următorii paşi propuşi. Ateliere de lucru Pe parcursul desfăşurării proiectului ADR Bucureşti-Ilfov a organizat diferite ateliere de lucru,

7

printre care ateliere de lucru cu reprezentanţi ai firmelor şi ai sistemului de sprijin al inovării în vederea realizării analizei privind cererea şi oferta şi ateliere de lucru regionale, cu actorii relevanţi pentru a discuta strategia de inovare şi a defini planul de acţiune. Grupuri de lucru Grupurile de lucru au inclus actorii regionali cheie cu cunoştinţe aprofundate în anumite domenii, relevanţi pentru a participa la elaborarea Strategiei de Inovare Regională. În acest sens, aceştia au reprezentat un capital important în vederea asigurării unei abordări regionale de jos în sus, care acordă o atenţie deosebită identificării nevoilor regionale. Aceste grupuri de lucru au fost stabilite în timpul desfăşurării proiectului şi fiecare dintre ele a inclus aproximativ 20 de membri (provenind din cadrul IMM-urilor, sectorului public, universităţilor, institutelor de cercetare, camerelor de comerţ, etc.). Sub coordonarea Unităţii de Management şi bazându-se pe deciziile Comitetului de Coordonare, acestea au desfăşurat activităţi de bază, specifice proiectului referitoare la anumite elemente ale strategiei, cum ar fi: nevoile antreprenoriale şi de inovare ale întreprinderilor din regiune, consolidarea legăturilor dintre cercetare şi IMM-uri, serviciile de transfer tehnologic, colaborarea interregională cu partenerii din regiune.

8

Capitolul 2 – PROFILUL REGIUNII BUCUREŞTI-ILFOV 2.1 Potenţialul de dezvoltare al Regiunii Bucureşti-Ilfov

Tab. 1: Profil statistic sumar al Regiunii Bucureşti-Ilfov Indicator Valoare În % faţă de

nivelul naţional Populaţia (2006) (număr de persoane) 2.219.532 10,28% Produs Intern Brut (PIB) Regional (milioane de Lei) (2005) 62.533,6 21,7% PIB în PPS pe locuitor (2003-2005)1 16.760 211,2% Creşterea PIB-ului (2006/2005)2 + 8,9% + 7,9% (nivel

naţional) Ponderea sectorului serviciilor la formarea PIB regional3 60,8% 48,8% (nivel

naţional) Investiţii Străine Directe (2005)4 (milioane de euro) 13.264 60,6% Numărul de unităţi active (din industria şi servicii) (2006), din care:

110.940 23,5%

- Numărul unităţilor active cu peste 250 de angajaţi (2006) 442 21,7% Numărul întreprinderilor inovative5 1.176 22,7% Cheltuieli de inovare în cadrul întreprinderilor inovative (mii lei)

2.053.749 44,75%

Numărul de unităţi de C&D (2005)6 229 38% Salariaţi din cadrul unităţilor de C&D (2006) 21.937 51,96% Cercetători din cadrul unităţilor de C&D (2006) 14.888 49,42% Numărul de instituţii de învăţământ superior, din care: 34 32,6% - Numărul de institute politehnice şi institute cu profil tehnic 2 N/A Numărul de studenţi (2006) 302.248 38,4% Rata şomajului înregistrat (2006) 2,2% 5,2% (nivel

naţional) Sursa: Anuarul Statistic al României; Eurostat

2.1.1 Motor de dezvoltare al ţării Cel mai mare piaţă de consum din România Populaţia şi nivelul ridicat de concentrare a serviciilor şi activităţilor economice fac din municipiul Bucureşti cea mai mare piaţă de consum din România şi una din cele mai mari pieţe din sud-estul Europei. Cel mai mare PIB din toate regiunile din România.

1 Sursa Eurostat 2 http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_in_profil_teritorial_primavara_2008.pdf. 3 http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_in_profil_teritorial_primavara_2008.pdf. 4 http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do (secţiunea Produse şi Servicii → Publicaţii → Investiţii Străine Directe în România). 5 Conform anchetei Cercetare Statistică de Inovare CIS 2002-2004, condusă de Institutul Naţional de Statistică. În anul 2008 vor fi publicate rezultatele CIS 2006 realizată în anul 2007. 6 Planul de Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov, 2007-2013.

9

Contribuind cu 21,70% la formarea PIB-ului naţional, cu o creştere de aproape 34% în perioada 2003-2005 (faţă de media naţională de 21,55%), şi concentrând peste 10,28% din populaţia naţională, Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă cea mai dinamică regiune din România.

Tab. 2: Contribuţia la PIB naţional pe regiuni de dezvoltare 2001-2005 (%) 2001 2002 2003 2004 2005

Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 1. Nord – Est 12,28 12,28 12,46 11,96 11,81

2. Sud – Est 11,27 11,30 11,27 11,94 11,48

3. Sud – Muntenia 12,26 12,39 12,54 12,89 12,60

4. Sud - Vest Oltenia 8,98 8,58 9,08 8,93 8,37

5. Vest 9,61 9,71 10,11 10,27 10,02

6. Nord – Vest 11,70 11,90 12,20 12,30 12,01

7. Centru 12,35 12,62 12,56 12,22 11,90

8. Bucureşti – Ilfov 21,47 21,11 19,70 19,41 21,71

Ilfov 1,91 2,00 1,57 1,77 1,96

Municipiul Bucureşti 19,56 19,11 18,13 17,64 19,75

9. Extra - regiuni 1) 0,07 0,10 0,08 0,09 0,09

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007. Valoarea PIB-ului din Regiunea Bucureşti-Ilfov înregistrează o evoluţie extrem de pozitivă: - valoarea PIB-ului în PPS a crescut, în perioada 2003-2005, cu 33,9% (cu 12 puncte procentuale peste nivelul naţional), în timp ce la nivelul EU25 acesta a crescut cu numai 9%; - în anii 2006 şi 2007 creşterea PIB-ului regional faţă de anul precedent a fost de peste 8%; - Comisia Naţională de Prognoză estimează o creştere de peste 6% în fiecare an în perioada următoare, între 2008 şi 2011. Pe activităţi din economia regională, în perioada 2008-2011, creşterile anuale cele mai semnificative se vor înregistra în domeniile construcţiilor şi serviciilor. De asemenea, trebuie remarcat faptul că în perioada 2005-2007, cea mai mare creştere procentuală a PIB-ului a fost înregistrată în sectorul construcţiilor: +42,7% în 2005, faţă de 2004; +24,3% în 2006, faţă de 2005; + 35,8% în 2007, faţă de 2006. Totuşi, Comisia Naţională de Prognoză estimează că boom-ul sectorului construcţiilor se va opri treptat în anii următori, iar în anul 2011 creşterea PIB-ului în sectorul respectiv va cobori la +9,9% faţă de anul precedent. Pe de altă parte, creşterea sectorului serviciilor va avea o evoluţie mai moderată şi va oscila între 5 şi 6% pe an.

Tab. 3: PIB în PPS 2003-2005 2003 2004 2005 EU 27 10.079.552,9 10.579.842,3 11.018.770,8 EU 25 10.009.173,1 10.499.124,9 10.917.301,6 România 141.127,3 159.584,0 171.542,2 Regiunea Bucureşti – Ilfov 27.674,1 30.865,6 37.067,7

Sursa: Eurostat

10

Grafic 1: Creşterea Produsului Intern Brut în PPS în perioada 2003-2005

9,32 9,07

21,55

33,94

0,00

5,00

10,00

15,00

20,00

25,00

30,00

35,00

EU

27

EU

25

Rom

ania

Reg

iune

aB

ucur

esti

-Ilf

ov

Cresterea PIB in PPS in perioada 2003-2005 (%)

EU 27 EU 25 Romania Regiunea Bucuresti - Ilfov

Sursa: Calculele noastre din Eurostat Totuşi, valoarea PIB-ului pe locuitor în PPS, ajungând la 16.760 în 2005, rămâne sub 75% din media UE (71,8% din media UE25, şi, respectiv, 74,8% din media UE27). Mai mult, valoarea în euro a acestuia revelă în mod mai clar decalajul faţă de restul UE, aceasta însumând 7.775,9 euro în anul 2005, faţă de 23.601,8 euro în UE25.

Tab. 4: PIB pe locuitor în PPS 2003-2005 2003 2004 2005

Valoare în PPS

Euro Valoare în PPS

Euro Valoare în PPS

Euro

EU 27 20.671,7 20.671,7 21.601,4 21.601,4 22.400,2 22.400,2 EU 25 21.581,9 21.850,9 22.512,8 22.807,2 23.318,2 23.601,8 România 6.493,5 2.420,8 7.363,2 2.807,2 7.933,0 3.680,5 Regiunea Bucureşti – Ilfov 12.537,3 4.674,0 13.980,0 5.329,9 16.760,1 7.775,9

Sursa: Eurostat Având în vedere limitele analizei PIB7, ar trebui ca decalajele regiunii Bucureşti-Ilfov faţă de la alte regiuni europene să se măsoare pe baza unei game largi de indicatori, incluzând din următoarele domenii: dezvoltare socială; sărăcie; veniturile populaţiei; infrastructura de mediu şi condiţiile de sănătate; dezvoltare durabilă, eficienţa energetică şi condiţiile de trai. 7 PIB regional este calculat folosind “abordarea output”. Este, aşadar, o valoare a bunurilor şi serviciilor produse în regiune. Datorită unei multitudini de legături interregionale şi de măsuri de redistribuire ale statului, nu există nici o garanţie că acest venit ajunge, de fapt, la locuitorii regiunii în care este generat. Într-adevăr, PIB regional/locuitor are câteva trăsături negative ca indicator al bunăstării, una dintre acestea fiind aceea că indicatorul „un loc de muncă” este împărţit la indicatorul „locul de domiciliu”. Această neconsecvenţă este importantă în cazul fluxului mare de navetişti. Regiunile cu PIB mare pe locuitor au, în general, niveluri ridicate de preţuri. Totuşi, din motive de cost (al analizelor statistice), paritatea puterii de cumpărare (PPC) este calculată la nivel naţional, şi nu la nivel regional. Dacă PPC regională ar fi disponibilă, PIB în PPC pentru alte regiuni din România, altele decât Bucureşti-Ilfov, ar fi mai mare decât cea calculată folosind PPC naţională.

11

Oraşul capitală funcţionează ca un motor de dezvoltare. Municipiul Bucureşti funcţionează ca un motor de dezvoltare pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă în regiune şi în judeţele învecinate datorită implementării rolului de oraş-capitală, care a intensificat dezvoltarea economică, financiară, administrativă, politică, culturală şi activităţile educaţionale. Piaţa de muncă regională este caracterizată de un număr din ce în ce mai mare de locuri de muncă, în special în sectorul servicii, dar şi o mobilitate a forţei de muncă – 65% din forţa de muncă angajată din Ilfov se deplasează în Bucureşti, în timp ce 20% din forţa de muncă activă din Bucureşti lucrează în Ilfov. Un sector de afaceri dinamic mic. În perioada 2003-2006, numărul întreprinderilor a crescut în Bucureşti-Ilfov cu 16,77% (+ 7.806, faţă de anul 2005), atingând 110.940 de unităţi, ceea ce reprezintă 23,5% din numărul total de întreprinderi înregistrate în România în anul 2006 (cu aproape trei puncte procentuale mai mult, faţă de anul 2003). Cu un număr total de 110.498 unităţi (+ 7.790, faţă de anul 2005), numărul întreprinderilor mici şi mijlocii la 1000 de locuitori în anul 2006 a crescut la 49,78, faţă de 43 în anul 2003 (faţă de 21,77 IMM / 1000 locuitori la nivelul României, 52 întreprinderi / 1000 locuitori în UE15 şi 39,3 IMM la 1000 locuitori în UE27). În 2006 existau 442 întreprinderi mari (21,74% din întreprinderile mari din România), din care 155 în industrie (inclusiv energie), 45 în construcţii, 57 în comerţ, 48 în transport şi telecomunicaţii, 95 în tranzacţii imobiliare şi alte servicii în principal prestate întreprinderilor şi 42 în alte servicii (inclusiv, turism). Întreprinderile mari sunt o sursă de oportunităţi de afaceri pentru IMM-uri.

Proporţie mare din investiţii străine directe totale. În anul 2005, 60,6% din investiţiile străine directe totale în România au fost îndreptate către regiunea Bucureşti-Ilfov, atingând o valoare totală de 13.264 milioane de euro. Principalele sectoare receptive sunt: tranzacţiile imobiliare – afaceri şi locuinţe - şi intermedierile financiare (în Bucureşti) şi industria alimentară (în Ilfov). Totuşi, trebuie acordată atenţie faptului că unele din investiţiile străine directe înregistrate în Bucureşti corespund investiţiilor fizice localizate în alte regiuni din România.

2.1.2 Centrul de inovare şi cercetare din România Investiţii din ce în ce mai mari şi interes pentru inovare. Dintr-un total de 5171 întreprinderi inovative active în România, în anul 20048, 1176 (22,74%) se află în regiunea Bucureşti-Ilfov, unde se înregistrează 44,75% din cheltuielile naţionale de inovare la nivelul întreprinderilor inovative şi 61,13% din cheltuielile naţionale din unităţile de C&D (cu o creştere a volumului total de cheluieli de 36,4% în 2006 faţă de 2005). Mai mult, Regiunea Bucureşti-Ilfov concentrează circa jumătate din personalul angajat în cadrul unităţilor de C&D, însumând 21.937 salariaţi (51,96% din totalul naţional) şi 14.888 cercetători (49,42% din totalul naţional). Bucureşti-Ilfov numără cel mai mare număr de unităţi C&D din România, 229, reprezentând 38% din cifra naţională.

Tab. 5: Ponderea cheltuielilor totale din activitatea de C&D pe regiuni de dezvoltare în perioada 2001-2006 (%)

Cheltuieli totale C&D 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 1. Nord - Est 5,83 5,06 4,92 5,29 5,52 6,86 2. Sud - Est 6,15 4,59 3,47 3,19 3,59 3,46

8 Conform anchetei Cercetare Statistică de Inovare CIS 2002-2004, condusă de Institutul Naţional de Statistică. În anul 2008 vor fi publicate rezultatele CIS 2006 realizată în anul 2007.

12

Cheltuieli totale C&D 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 3. Sud – Muntenia 14,09 15,82 13,92 14,11 11,34 9,30 4. Sud - Vest Oltenia 4,84 3,76 2,80 5,66 3,80 3,44 5. Vest 3,79 4,63 6,11 4,78 4,46 4,43 6. Nord - Vest 4,16 6,74 4,80 3,41 7,52 7,45 7. Centru 6,05 6,70 6,66 4,86 4,49 3,89 8. Bucureşti – Ilfov 55,09 52,70 57,33 58,70 59,29 61,13

Sursa: Prelucrare informaţii Anuarul Statistic al României 2001-2007 Cererea de forţă de muncă calificată. Majoritatea şomerilor înregistraţi deţin un nivel scăzut de educaţie. Acest aspect confirmă faptul că piaţa de muncă din Bucureşti este caracterizată de o cerere de forţă de muncă calificată. Oportunităţile cheie sunt oferite de posibilitatea de integrare a învăţământului, cercetării, inovaţiei şi activităţilor de afaceri pentru îmbunătăţirea inovaţiei şi conţinutului informaţiei activităţilor economice, utilizând o gamă largă de resurse umane specializate prin studii superioare şi un sistem profesional de instruire. Pol al industriei ITC. Bucureşti menţine rolul de pol absolut al industriei TIC cu 5.810 societăţi înregistrate (36% din numărul total), 58.460 persoane ocupate (58% din total) şi o cifră de afaceri de 5.26 miliarde de dolari (78%). Concentraţia la Bucureşti este doar în sectorul de servicii, în timp ce producţia de hardware este localizată îndeosebi în zona de vest a ţării (Cluj-Napoca şi Timişoara). Este de menţionat că oraşele Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi sunt atât sedii de universităţi / centre specializate cât şi sedii ale unor prestigioase licee informatice. Capitala, unde sunt situate sediile operatorilor de telefonie şi cablu, concentrează 88% din cifra de afaceri a sectorului telecomunicaţiilor şi 72% din personal. În sectorul de software şi de servicii, Bucureşti înregistrează 64% din cifra de afaceri totală şi 48% din persoanele ocupate. În sectoarele de hardware, Bucureşti realizează 50% din cifra de afaceri şi 33% din produse. Un al doilea cluster se poate aşadar identifica în sectorul producţiei de hardware.

Pol al industriei mecanicii fine. Cu 527 de întreprinderi, Regiunea Bucureşti-Ilfov concentrează 32% din firmele din sectorul Mecanică Fină (Cod CAEN Rev.1 33) înregistrate în România9. Mai mult, 53% din totalul firmelor din sectorul mecanică fină din cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov10 produc o cifră de afaceri sub 99.999 lei, în timp ce 2,4% din firme realizează o cifră de afaceri de peste 10.000.000 lei, ceea ce reprezintă 36% din întreprinderile care produc aceeaşi cifră de afaceri la nivel naţional. La această concentrare de firme din sector se adăugă un sector de cercetare puternic în domeniul respectiv, incluzând Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în domeniul Mecanică Fină (INCDMF). De aceea se poate spune că Regiunea Bucureşti-Ilfov găzduieşte şi un cluster al industriei mecanicii fine. Pol de dezvoltare al sectorului construcţiilor. Sectorul construcţiilor din regiunea capitalei este unul din cele mai dinamice din România: întreprinderile din Regiunea Bucureşti-Ilfov produc peste 32% (2.821 milioane de Euro, în 2005) din cifra de afaceri realizată la nivelul naţional în sectorul construcţiilor, realizează peste 41% din totalul investiţiilor brute şi peste 34% din totalul investiţiilor nete, în regiunea Bucureşti-Ilfov fiind angajaţi aproape 23% din totalul salariaţilor din sector.

9 Banca de date Borg Design, Lista firmelor din România 2008. 10 Datele privind cifra de afaceri sunt disponibile pentru 70% din firmele (CAEN Rev.33) din cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov şi 72% din cele (CAEN Rev.33) la nivel naţional.

13

Se remarcă două elemente de diferenţiere a sectorului construcţiilor din Regiunea Bucureşti-Ilfov faţă de media EU (27): - ponderea microîntreprinderilor în regiunea Bucureşti-Ilfov este cu 10% mai mică decât media europeană (93%); - ponderea persoanelor angajate în sectorul construcţiilor în Regiunea Bucureşti-Ilfov, reprezentând circa 9% din totalul populaţiei ocupate civile (952.000 de persoane), depăşeşte cu aproape 2% media EU 27 (7,2%)11. Aceste elemente de diferenţiere faţă de media europeană demonstrează importanţa şi dimensiunea deosebit de mare a sectorului construcţiilor din cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov, ceea ce sugerează, în concluzie, că regiunea capitalei României găzduieşte şi un cluster al sectorului construcţiilor.

Pol al industriei de mase plastice. Concentrând 21% din firmele active în sectorul prelucrării maselor plastice (din cele peste 1000 de firme active la nivel naţional), Regiunea Bucureşti-Ilfov include şi un cluster al industriei maselor plastice. Aceste companii deţin capital privat românesc, străin sau mixt. Companii mari, dotate cu echipamente moderne, au fost înfiinţate în acest sector de investitori români şi străini, în special în sectorul de ambalaje, auto si al materialelor de construcţii. Firmele din sector având capital străin sau mixt menţin relaţii corporatiste foarte puternice cu firmele „mamă” din străinătate, ceea ce măreşte complexitatea şi competitivatea sectorului.

Centre de cercetare şi transfer tehnologic în domeniul ITC.

Între institutele de cercetare în domeniile TIC, cel mai important este ICI din Bucureşti, Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Informatica, www.ici.ro. Tot la Bucureşti, sunt localizate alte institute de cercetare relevante pentru domeniile TIC, electronică şi electrotehnică, printre care: Institutul Naţional pentru Cercetare şi Dezvoltare a Microtehnologiilor (www.imt.ro); Institutul Naţional de Studii şi Cercetare pentru Comunicaţii (www.cnscc.ro); Institutul Naţional de Proiectare pentru Telecomunicaţii (www.telerom.ro) (fondat în 1952); Institutul Naţional de Cercetări Electronice (ICE); Institut de Cercetări Electrotehnice, ICPE (www.icpe.ro); Institutul de Cercetări Electrotehnice ICPE ACTEL (www.icpe-actel.ro); Institutul de Cercetări şi Proiectări în Automatica, IPA (www.ipa.ro); Institutul de cercetări – maşini electrice, ICME (www.icpe-me.ro); Institutul ICPE-CA (www.icpe-ca.ro). Transferul tehnologic în domeniile electronică şi electrotehnică în Regiunea Bucureşti-Ilfov este asigurat de către MINATECH-RO şi CTT-Băneasa. Parcul ştiinţific şi tehnologic pentru micro şi nanotehnologii, MINATECH-RO Bucureşti, a fost înfiinţat prin iniţiativa unui consorţiu naţional coordonat de către Institutul IMT Bucureşti şi incluzând Universitatea Politehnica Bucureşti (PUB) şi societatea SC ROMES S.A. Parcul a fost creat şi finanţat în 2004-2005 prin programul naţional INFRATECH, gestionat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului. Domeniul de activitate specific al parcului este sprijinirea activităţilor din domeniul microtehnologiilor, nanotehnologiilor şi microinginerie, precum şi dezvoltarea de materiale noi (www.minatech.ro). CTT – Băneasa este un compartiment distinct, cu autonomie financiară, al Institutului pentru microtehnologie (IMT-Bucureşti). Centrul a fost înfiinţat în 2003 şi acreditat în februarie 2006. Centrul are misiunea de a contribui la dezvoltarea domeniului micro- şi nanotehnologiilor prin stimularea transferului tehnologic şi a inovării pe plan regional, naţional şi european (www.imt.ro/ctt). 11 http://www.fiec.org/Content/Default.asp?PageID=5.

14

2.1.3 Capitala serviciilor

O economie diversificată şi bazată pe servicii. Economia regională are o structură diversificată: în sectorul serviciilor sunt angajate 68,22 procente din populaţia ocupată civilă (2006), în industrie 19,16%, în sectorul construcţiilor 11,33% şi în agricultură 1% (reprezentând, în principal, nivelul de ocupare în agricultură în cadrul Judeţului Ilfov, unde circa 25% din populaţia este ocupată în acest sector). De asemenea, structura economică a regiunii reflectă funcţiile legate de economia bazată pe servicii ale capitalei, serviciile contribuind cu peste 69% la valoare adăugată regională. În acelaşi timp, regiunea Bucureşti-Ilfov deţine un sector industrial puternic, care contribuie cu aproape 20% la valoare adăugată regională, iar sectorul construcţiilor a crescut, în perioada 2001-2005, de patru ori, şi în anul 2005 a ajuns să contribuie cu peste 10% la valoarea adăugată regională (5,68% în 2001) şi să angajeze peste 11% din populaţia activă civilă din regiune. De asemenea, un sector important în economia regională este sectorul „tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor”, care produce peste 19% din valoarea adăugată şi ocupă peste 13% din populaţia ocupată civilă.

Aşadar, primele cinci sectoare din economia regională, atât în ceea ce priveşte contribuţia la valoare adăugată regională cât şi volumul de persoane ocupate, sunt: industria, tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor, comerţ, transport, depozitare şi comunicaţii şi construcţii. Aceste cinci sectoare concentrează 71,38% din populaţia ocupată civilă şi 78,49% din valoarea adăugată regională.

Tab. 6: Populaţia ocupată civilă - Ponderea primelor 5 sectoare pe totalul economiei (2006)

%

1. Industrie 19,16 2. Comerţ 18,67 3. Tranzacţii imobiliare şi alte servicii 13,43 4. Construcţii 11,33 5. Transport, depozitare şi comunicaţii 8,78 Total 71,37

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007, INS Tab. 7: Contribuţia la valoare adăugată regională - Ponderea primelor 5 sectoare pe totalul economiei

(2006)

1. Industrie 19,75 2. Tranzacţii imobiliare şi alte servicii 19,17 3. Comerţ 15,41 4. Transport, depozitare şi comunicaţii 13,89 5. Construcţii 10,27 Total 78,49

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007, INS

Tab. 8: Valoare Adăugată Regională pe domenii economice, în Regiunea Bucureşti-Ilfov (2001-2005) 2001 2002 2003 2004 2005 Sectoare economice CAEN

Rev.1 Milioane Lei % Milioane

Lei % Milioane Lei % Milioane

Lei % Milioane Lei %

Agricultură, vânătoare şi silvicultură 207,90 0,93 215,40 0,76 266,70 0,78 487,10 1,15 369,80 0,67

15

2001 2002 2003 2004 2005 Sectoare economice CAEN Rev.1 Milioane

Lei % Milioane Lei % Milioane

Lei % Milioane Lei % Milioane

Lei %

Pescuit şi piscicultură 0,50 0,00 - … 1,00 0,00 0,20 0,00 0,20 0,00 Industrie 1) 5.131,20 23,02 7.010,70 24,60 7.908,30 23,01 8.929,80 21,01 10.851,00 19,75 Construcţii 1.265,20 5,68 2.032,90 7,13 2.468,20 7,18 3.447,70 8,11 5.641,50 10,27 Comerţ 3.336,60 14,97 3.687,40 12,94 4.682,70 13,62 6.096,50 14,34 8.466,80 15,41 Hoteluri şi restaurante 624,90 2,80 974,10 3,42 939,10 2,73 1.143,10 2,69 1.541,90 2,81 Transport, depozitare şi comunicaţii 2.987,00 13,40 3.527,00 12,38 4.733,00 13,77 6.402,00 15,06 7.634,40 13,89

Intermedieri financiare 1.013,30 4,55 1.612,30 5,66 1.741,90 5,07 2.681,40 6,31 2.784,60 5,07 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor

6.328,80 28,39 7.341,50 25,77 6.823,30 19,85 7.938,40 18,68 10.534,20 19,17

Administraţie publică şi apărare 1.117,60 5,01 1.465,50 5,14 3.285,30 9,56 3.131,40 7,37 4.384,80 7,98

Învăţământ 406,00 1,82 541,20 1,90 828,80 2,41 1.272,00 2,99 1.458,50 2,65 Sănătate şi asistentă socială 254,70 1,14 439,10 1,54 690,80 2,01 978,00 2,30 1.278,60 2,33 Servicii de intermediere financiară indirect măsurate (SIFIM) 2)

-384,40 -1,72 -353,20 -1,24 - … - … - …

Valoarea adaugată brută regională (VABR) 22.289,30 100,00 28.493,90 100,00 34.369,10 100,00 42.507,60 100,00 54.946,30 100,00

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2007, INS Educatia, o industrie importantă în cadrul regiunii. Municipiul Bucureşti oferă cea mai dezvoltată infrastructură universitară din România şi care concentrează cel mai mare număr de studenţi: 302.248 dintr-un total de 785.506, reprezentând 38,4% din numărul total de studenţi.

Infrastructură de afaceri relativ bună. În Regiunea Bucureşti-Ilfov există 11 parcuri industriale nou construite, cu o suprafaţă totală de peste 250 ha. Infrastructura de afaceri include şi două incubatoare de afaceri high-tech. Spaţiul industrial din zona urbană încă reprezintă 13% din suprafaţa totală a municipiului Bucureşti. Recent, în Bucureşti-Ilfov au fost dezvoltate facilităţi de depozitare, pentru a servi la creşterea segmentului comercial al supermarketurilor, hypermarketurilor şi operatorilor de cash&carry. În 2005, au fost finalizate 10 proiecte mari, reprezentând peste 120.000 m2.

2.1.4 Singura zonă metropolitană cu peste 2 milioane de locuitori din România Zona Metropolitană, o sursă de oportunităţi cu potenţial de creştere a competitivităţii teritoriale. Dezvoltarea economică şi socială din ultimii ani a determinat, printre altele, creşterea nevoii de spaţiu pentru cartiere rezidenţiale, activităţi economice şi servicii publice, astfel încât graniţele geografice şi administrative ale oraşului au devenit insuficiente. Reglementarea zonei metropolitane (deja existentă din punct de vedere funcţional) ar răspunde nevoilor şi oportunităţilor determinate de evoluţia istorică, economică, socială şi teritorială a relaţiilor economice şi sociale dintre Bucureşti şi teritoriul înconjurător. Identificarea unor proiecte comune de dezvoltare şi cooperare în cadrul regiunii vor spori potenţialul său competitiv. Dezvoltarea zonei metropolitane va facilita planificarea spaţială a teritoriului regional, având ca scop diminuarea disparităţilor dintre zonele peri-urbane şi rurale din Bucureşti şi Ilfov. Zona Metropolitană Europeană de Creştere. Reţeaua Europeană de Observare a Planificării Spaţiale înfiinţată de Uniunea Europeană (ESPON, www.espon.lu) a realizat clasificarea

16

Metropolitan European Growth Area/ Zonelor Metropolitane Europene de Creştere (MEGA/ZMEC) (la nivel NUTS 3) după cum urmează:

2 noduri globale (Paris şi Londra) 8 motoare europene 17 MEGA puternice 25 MEGA potenţiale 24 MEGA slabe.

Bucureşti şi Timişoara sunt clasificate ca fiind singurele (totuşi slabe) MEGA din România (a se vedea căsuţa 1 de mai jos). Clasificarea MEGA (ZMEC) se bazează pe următorii factori:

• Masă • Competitivitate • Accesibilitate • Baza de cunoştinţe

Masa se referă la structura spaţială în termeni de dimensiune a populaţiei. Conform ESPON, integrarea policentrică a oraşelor învecinate cu regiunea Bucureşti-Ilfov nu ar putea creşte suficient masa populaţiei pentru a crea o nouă zonă globală de integrare. Totuşi, o împărţire complementară a funcţiilor urbane între oraşul-capitală şi oraşele învecinate (ex. servicii faţă de funcţii industriale) ar putea influenţa ponderea demografică şi spaţială prin beneficii comune şi economice considerabile. Indicatorul de competitivitate se bazează pe PIB, PIB pe locuitor şi localizarea celor 500 firme de vârf. PIB/locuitor al regiunii Bucureşti-Ilfov este considerabil mai mic decât PIB/locuitor al celor mai buni performeri din MEGA/ZMEC; nici una din cele 500 firme de vârf avute în vedere în clasificare nu este localizată în regiune. Indicatorul accesibilitate ia în considerare numărul pasagerilor care utilizează aeroportul şi indicatorul de accesibilitate multimodală. Regiunea Bucureşti-Ilfov este afectată de localizarea periferică a aeroporturilor, al căror număr de pasageri, în 2005, a ajuns la 2.500.000, jumătate din numărul pasagerilor înregistraţi la Budapesta şi Varşovia, o treime din cei de la Praga şi sub volumul înregistrat la Sofia. Baza de cunoştinţe este evaluată pe baza nivelurilor de educaţie şi a proporţiei din forţa de muncă ocupată în C&D – acest al doilea indicator penalizând în special regiunea.

Căsuţa 1: Zonele Metropolitane Europene de Creştere (MEGA/ZMEC) Noduri globale PARIS LONDRA Motoare europene HELSINKI OSLO ATHINAI MANCHESTER DUBLIN GOETEBORG TORINO GENEVA

ZMEC potenţiale LYON ANTWERPEN LISABONA ROTTERDAM MALMOE MARSEILLE - AIX-EN-PR LILLE NISA NAPOLI BERNA PRAGA GLASGOW BREMEN

17

ZMEC puternice MUENCHEN FRANKFURT AM MAIN MADRID BRUXELLES MILANO ROMA HAMBURG KOEBENHAVN ZUERICH AMSTERDAM BERLIN STOCKHOLM STUTTGART BARCELONA DUESSELDORF VIENA KOELN

TOULOUSE VARŞOVIA BUDAPESTA AARHUS EDINBURGH BERGEN BIRMINGHAM BILBAO VALENCIA LUXEMBURG BOLOGNA PALMA DE MALLORCA ZMEC slabe BRATISLAVA TURKU CORK BORDEAUX HAGA GENOVA BUCURESTI TALLINN SOFIA SOUTHAMPTON/EASTL SEVILLA PORTO KRAKOW VILNIUS LJUBLJANA RIGA KATOWICE (Upper Silesi...) GDANSK-GDYNIA-SOPO POZNAN WROCLAW LODZ VALLETTA SZCZECIN TIMISOARA

Sursa: www.espon.lu

18

2.2 Poziţia Regiunii Bucureşti-Ilfov faţă de ţintele de la Lisabona şi Goteborg

Tab. 9: Progres faţă de ţintele Lisabona şi Goteborg în Regiunea Bucureşti-Ilfov

ŢINTELE LISABONA Date pentru România Date pentru Bucureşti-Ilfov Ani de referinţă pentru

date PIB: Obiectivul Lisabona în termeni de ţinte PIB este păstrarea unei creşteri anuale medii a PIB în jurul valorii de 3%.

PIB per capita: între 2003 şi 2005, PIB in România in PPS a crescut cu o rata mai mare faţă de rata PIB UE27 cu +13,81%

PIB per capita: intre 2003 si 2005, PIB in regiunea Bucureşti-Ilfov in PPS a crescut cu o rata mai mare faţă de rata PIB UE27 cu +25,34%

2003-2005

Ţinte de ocupare: O rată globală de ocupare de 70% în 2010 (67% în 2005).

In 2006 rata de ocupare a crescut de la 50,8% in 2003 la 51,0% (+0,2%)

Rata de ocupare a crescut in Regiunea Bucureşti-Ilfov de la 47,3% in 2003, la 52,7% in 2006 (+5,4%).

2003-2006

O rată de ocupare a femeilor de 60% în 2010 (57% în 2005).

Rata de ocupare a femeilor crescut uşor in România de la 44,6% in 2003, la 44,9% in 2006 (+0,3%)

Rata de ocupare a femeilor crescut de la 40,9% in 2003, la 46,3% in 2006 (+5,4%)

2003-2006

O rată de ocupare a lucrătorilor mai vârstnici (cu vârste între 55-64 ani) în 2010 de 50%.

Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta între 55-64 ani a crescut in România cu +3,6%, de la 38,1% in 2003 la 41,7% in 2006.

Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta între 55-64 ani a crescut cu +12,4%, de la 19,7% in 2003 la 32,1% in 2006

2003-2006

O creştere până în 2010 de cinci ani a vârstei medii la care persoanele părăsesc piaţa muncii (pensionare efectivă medie pentru a asigura media UE de 65 ani până în 2010).

In România rata activităţii economice a crescut de la 54,7% in 2003 la 55% in 2006 (+0,3%). Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta intre 55-64 de ani a crescut de la 38,1% la 41,7% (+3,6%), in timp ce rata de ocupare a persoanelor de peste 65 de ani a scăzut de la 17,9% la 14,2% (-3,7%)

In regiunea Bucureşti-Ilfov s-a înregistrat o creştere a ratei activităţii economice de +3,5% intre 2003-2006, de la 51,8% la 55,3%. Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta intre 55-64 de ani a crescut de la 19,7% la 32,1% (+12,4%), in timp ce rata de ocupare a persoanelor de peste 65 de ani a crescut de la 1,2% la 1,5% (+0,3%)

2003-2006

Disponibilitatea îngrijirii copilului până în 2010 pentru 90% dintre copiii cu vârste între 3 ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare, şi 33% of din copiii cu vârsta sub 3 ani (ţintă stabilită de Consiliul European de la Barcelona, 2002).

Statisticile româneşti nu disting între îngrijirea copilului între vârsta de 3 ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare şi copiii cu vârsta sub 3 ani. În anul 2005, numărul copiilor din învăţământul pre-şcolar a crescut faţă de 2003 cu +2,4%.

In anul 2005, numărul copiilor din învăţământul pre-şcolar a crescut faţă de 2003 cu +1,9%.

2003-2005

Ţinte educaţionale (stabilite la Barcelona în martie 2002)

19

ŢINTELE LISABONA Date pentru România Date pentru Bucureşti-Ilfov Ani de referinţă pentru

date Reducerea numărului de persoane care abandonează şcoala12 cu 50 procente (până în 2010, din 2000).

La nivel naţional, cea mai mare rată de abandon şcolar a fost observat la nivel post-liceal, cu 8,1%.

O rată de 2% de abandon şcolar în şcoala primară în regiunea Bucureşti-Ilfov, cea mai mare din România în anul de referinţă.

2003-2004

Cel puţin 85% din tinerii între 20 şi 24 si 80% of 25-64 de ani in Uniunea Europeană ar trebui să aibă cel puţin studii secundare superioare finalizate

Numărul total al populaţiei cu studii secundare superioare reprezintă 51,55%, si a crescut in 2006 cu 0,4% faţă de 2003, in timp ce media UE27 a crescut cu 5%. Media populaţiei cu vârsta intre 25-64 de ani cu studii secundare superioare a crescut in 2006 cu 0,4% (atingând 62,46%) faţă de 2003.

Numărul populaţiei cu studii secundare superioare reprezintă 53%, si a crescut in 2006 cu 1,7% fata de 2003, in timp ce media UE27 a crescut cu 5%. Media populaţiei cu vârsta intre 25-64 de ani cu studii secundare superioare a atins 58,98%, crescând in 2006 cu 0,2% fata de 2003.

2003-2006

Nivelul mediu de participare la învăţarea continuă în Uniunea Europeană trebuie să fie de cel puţin 12,5% din populaţia adultă cu vârstă de muncă (grupul de vârstă 25-64).

In 2006, rata de participare a adulţilor la formarea continua (ca % din populaţia cu vârstă între 25-64 ani) era de 1,3%.

In 2006, in regiunea Bucureşti-Ilfov rata de participare a adulţilor la formarea continua (ca % din populaţia cu vârstă între 25-64 ani) era de 1,97%.

2006

O rată media UE de nu mai mult de 10% abandon şcolar.

Vedeţi secţiunea de mai sus

Creşterea numărului de absolvenţi MSTI (tehnologie şi inginerie) cu cel puţin 15% până în 2010.

16,7% din absolvenţii MSTI (18,2%, la nivel naţional).

2001-2002

Ţinte Sociale şi de C&D şi Informare

Cheltuielile globale de C&D vor atinge 3 procente din PIB până în 2010 (1 procent cheltuieli guvernamentale şi 2 procente cheltuieli ale întreprinderilor, adică cheltuielile de afaceri pentru C&D să se ridice la 67 procente din total până în 2010).

În 2006, EU27 a cheltuit 1,84% din PIB pentru Cercetare & Dezvoltare, în timp ce în România cheltuielile de cercetare-dezvoltare reprezentau mai puţin de 0,5% din PIB (0.46%). Nivelul cheltuielilor de inovare este încă foarte redus, reprezentând cca. 3% din cifra de afaceri a întreprinderilor inovative în anul 2002 si 3,6% in anul 2004 (sau 1,5% din cifra totala de afaceri). In structura cheltuielilor de inovare, ponderea cea mai mare o reprezintă achiziţiile de maşini, echipamente, software (53% in 2002, respectiv 60% in 2004), comparativ cu

În 2002, cheltuielile din Bucureşti-Ilfov pentru C&D, ca procent din PIB-ul regional s-au ridicat la 0,95%. Investiţiile întreprinderilor se ridică la 30% din cifra de mai sus.

2002-2006

12 Procentul de populaţie cu vârsta între 18-24 ani, cu educaţie secundară superioară, cel mult, şi care nu urmează o altă formă de educaţie sau instruire

20

ŢINTELE LISABONA Date pentru România Date pentru Bucureşti-Ilfov Ani de referinţă pentru

date ponderea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare (25% in 2002, respectiv 24% in 2004). Ponderea cheltuielilor C&D interne este de cca. doua ori mai mare decât a cheltuielilor C&D externe.

Conectarea gospodăriilor la Internet să ajungă la 30 procente.

La nivel naţional, conectarea gospodăriilor la Internet este de 22%.

Nu se găsesc date la nivel regional. 2007

Guvernele vor furniza 100 procente de servicii de bază online până în 2010.

www.e-licitatie.ro: 200 formulare administrative disponibile on line; 1000 instituţii le folosesc, se ridică la 300.000 tranzacţii.

2002-2004

Ţinte de mediu Abordarea problemelor legate de volumul în creştere al traficului şi aglomerarea, zgomotul şi poluarea.

155,5 autoturisme / 1000 locuitori (2005)

387 autoturisme / 1000 locuitori. Nivelul mediu anual de pulberi în suspensie în Bucureşti = 57,5 µg/m3; Nivelul mediu anual de NO2 înregistrat în Bucureşti = 47,5 µ/m3.

2004

Decuplarea utilizării resurselor şi generării de deşeuri din creştere13.

În România depozitarea reprezintă principala opţiune de eliminare a deşeurilor municipale. Din totalul deşeurilor municipale generate, aproximativ 98% sunt depozitate în fiecare an. În fiecare localitate există cel puţin un depozit pentru deşeurile urbane. La sfârşitul anului 2006, erau în funcţiune 243 depozite pentru deşeuri municipale, dintre care, la nivelul anului 2005 - 18 depozite urbane ecologice. Potrivit datelor statistice privind generarea şi gestionarea deşeurilor în 2005, au fost depozitate 6,88 milioane tone de deşeuri, din care circa 2 milioane tone în depozite conforme. În anul 2006, producţia de deşeuri municipale în România a fost în medie de 385 kg pe locuitor.

Cantitatea totală de deşeuri colectată la nivel regional şi depozitată în cele trei gropi de depozitare din Ilfov (Systema Ecologic” Vidra, “Ecorec” Glina şi “Iridex Group” Rudeni-Chitila) a crescut de 3 ori, în ultimii patru ani, de la 420.385 t/an (2000) la 1.389.466 t/an (2004).

2000-2004

Răspunderea la îngrijorările cetăţenilor în legătură cu siguranţa şi calitatea alimentelor, utilizarea substanţelor chimice, bolile infecţioase, rezistenţa la antibiotice

N/A N/A N/A

Progresul spre o ţintă N/A N/A N/A

13 Decuplarea în sensul că dacă PIB-ul creşte, generarea de deşeuri nu trebuie să crească cu aceeaşi rată.

21

ŢINTELE LISABONA Date pentru România Date pentru Bucureşti-Ilfov Ani de referinţă pentru

date indicativă pentru 2010 de 22% pentru electricitatea generată din surse regenerabile Reducerea emisiilor de gaze de seră (ţintele de la Kyoto). Obiectivul pentru 2008-2012 este reducerea emisiilor cu efect de seră cu 8%, în comparaţie cu nivelul din 1989 şi cu 5% în comparaţie cu cel din 1990.

Conform Protocolul de la Kyoto, România s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 8% în perioada 2008-2012, comparativ cu anul de referinţă 1989. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (fără absorbţia pădurilor) a scăzut cu 45,6% în perioada 1989-2005. Scăderea emisiilor de dioxidul de carbon (de la 193,926 Gg în 1989, la 110,532 Gg în 2005) Nivelurile emisiilor de metan (CH4) scad în perioada 1989-2005 cu 49,86% comparativ cu anul 1989. Nivelul emisiilor de N2O înregistrează cea mai semnificativă scădere (50,36% comparativ cu anul de referinţă).

N/A 2005

Oprirea pierderii biodiversităţii până în 2010 (statele membre au ţinte individuale pentru producţii regenerabile de electricitate).

La nivel european, România deţine cel mai diversificat şi valoros patrimoniu natural, însă suprafaţa totală a ariilor protejate este încă mult sub media Uniunii Europene – 7%, faţă de 15%. indicele suprafaţă spaţii verzi pe locuitor variază între 9 - 13m² pentru oraşele mici (până la 20000 locuitori), 12 - 20m² pentru oraşele mijlocii (între 20.000 - 100.000 locuitori) şi 17 - 26 m² pentru oraşele mari (peste 100.000 locuitori). Se constată că, în perioada 1980 -1990, suprafaţa spaţiilor verzi a crescut de la 169,6km2 la 220,8km2. Începând cu anul 2000, creşterea suprafeţei spaţiilor verzi este nesemnificativă, ajungând în anul 2005 la 200,98km2.

Spaţiile verzi din Bucureşti au scăzut de la 34.712.237 m2 în 1989 la 17.082.024 m2 în 2004, reprezentând 7,1% din suprafaţa totală a municipiului. Zona urbană Bucureşti nu are zone protejate, dar găzduieşte 117 specii de arbori protejaţi. În judeţul Ilfov, 10 ha din Pădurea Snagov şi 100 ha din Lacul Snagov au fost declarate zone naturală protejate, în baza Legii române nr. 5/2000, referitoare la managementul teritoriului, secţiunea cu privire la zone protejate. Nici o locaţie Natura 2000 nu se identifică în regiune.

2004

Decuplarea PIB-ului şi creşterea transporturilor, în special prin trecerea de la transportul rutier la alte moduri de transport şi acordarea priorităţii pentru investirea în infrastructura prietenoasă faţă de mediu

La sfârşitul anului 2004, potrivit I.N.S. reţeaua de drumuri publice a României însuma 78.454 km. Din acestea, 15.712 km erau drumuri naţionale, 35.215 km erau drumuri judeţene şi 28.491 km drumuri comunale. Densitatea rutieră în România calculată în kilometri de drum la o mie de km pătraţi este de 33,1, cea mai scăzută comparativ cu ţările Uniunii Europene.

În cadrul Municipiului Bucureşti, reţeaua de tramvai reprezintă 22,5%, reţeaua de troleibuz reprezintă 11,3 % iar reţeaua de autobuz reprezintă 66,2 % din totalul reţelei de transport de suprafaţă, iar metroul 15%.

2004

22

2.3 Analiza socio-economică – Profilul regiunii Bucureşti-Ilfov

2.3.1 Teritoriu şi Populaţie Localizare la răscruce de drumuri. Suprafaţa regiunii este de 1821 km2 , reprezentând 0,008% din suprafaţa totală a României, fiind regiunea cu cea mai mică întindere. Regiunea Bucureşti-Ilfov este localizată în partea de sud-est a României, în Câmpia Vlăsiei şi se suprapune în întregime unor subunităţi ale acesteia: Câmpia Snagov, Câmpia Moviliţei, Câmpia Bucureştiului, Câmpia Câlnicului şi lunca Argeş - Sabar, la aproximativ 100 km sud de Munţii Carpaţi, 200 km de Marea Neagră şi 60 km de Fluviul Dunărea. Regiunea Bucureşti este formată din numai două unităţi administrative teritoriale: Municipiul Bucureşti (capitala ţării) şi judeţul Ilfov care înconjoară municipiul Bucureşti ca un cordon. Resursele naturale din adâncime sunt puţine, descoperindu-se câteva zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale la Periş, Moara Vlăsiei, Pasărea, Bragadiru şi Jilava. Exploatări de nisip şi balast se efectuează în albiile râurilor mari (la Bragadiru şi Jilava). Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă o legătură importantă între Asia şi Europa, pe direcţia est-vest şi între Europa de Nord şi de Sud, pe direcţia nord-sud. Totuşi, locaţia regiunii, la marginea sud-estică a Europei, prezintă şi un nivel redus de accesibilitate şi un grad ridicat de izolare faţă de principalele rute stradale şi feroviare europene. Două Coridoare Pan-Europene multimodale vor traversa regiunea Bucureşti-Ilfov (vezi http://www.cemt.org/topics/paneurop/corridors.htm):

- Coridorul IV: Berlin – Nümberg – Praga – Budapesta – Bucureşti – Constanţa – Salonic – Istanbul (Legătură EU-Drumul Sud-Est European; calea ferată; legătură la Dunăre prin feribot; aeroporturi; porturi; transport combinat. Lungime totală: 3.258 km);

- Coridorul IX: Helsinki – S. Petersburg – Moscova – Pskov – Kiev – Liubashevska – Chişinău – Bucureşti – Dimitrovgrad – Alexandropolis (Străzi; cale ferată ; ieşire la port; Lungime totală: 6 500 km).

Rutele coridoarelor IV şi IX prin România sunt:

Coridorul IV: Nădlac – Bucureşti – Constanţa şi Lugoj – Calafat (în partea de sud); Coridorul IX: Albita – Focşani – Ploieşti – Bucureşti – Giurgiu.

Harta 1: Harta geografică a Europei de Sud-Est

23

Conform clasificării Eurostat pentru accesibilitatea din capitalele europene, indicii de accesibilitate multimodală şi aeriană a Bucureştiului ating punctajele de 102 şi respectiv 109. Totuşi, indicii de accesibilitate rutieră şi feroviară ating doar 55 şi respectiv 48 de puncte, evidenţiind faptul că infrastructura străzilor şi a căilor ferate din Bucureşti este necorespunzătoare în comparaţie cu celelalte capitale europene. Într-adevăr Bucureştiul este situat la doar 900 km de Budapesta dar inexistenţa unei autostrăzi moderne pe această rută face ca transportul rutier şi transportul de bunuri să fie dificile şi să necesite prea mult timp. Populaţia şi teritoriul – Densitate extrem de ridicată a populaţiei . La 1 iulie 2006 populaţia totală a regiuni era de 2.219.532 persoane (+0,59% faţă de anul 2003), reprezentând 10,28% din populaţia totală a ţării; se remarcă cea mai mare concentrare a populaţiei, înregistrând o densitate de 1218,9 locuitori/km2. Din totalul populaţiei 92,5% trăiesc în mediul urban iar restul de 7,5% în comunele şi satele din judeţul Ilfov. În tabelul 10 de mai jos sunt prezentate câteva date de bază privind populaţia şi teritoriul regiunii Bucureşti-Ilfov.

Tab.10: Privire de ansamblu asupra teritoriului regiunii Bucureşti-Ilfov şi a populaţiei (1.7.2006) Bucureşti Ilfov Bucureşti-Ilfov Suprafaţa (km2) 238 1.583 1.821Populaţia 1.931.236 288.296 2.219.532Densitatea populaţiei 8.114,4 182,1 1218,9Populaţie, evoluţii 2006 faţă de 2003 +0,08% +4,12% +0,59%% din populaţia care locuieşte în zonele urbane 100% 41,9% 92,5%% din populaţia care locuieşte în zonele rurale 0% 58,1% 7,5%

Sursa: Calculele noastre pornind de la www.insse.ro; www.bucuresti.insse.ro; www.ilfov.insse.ro

Bucureşti, cel mai populat oraş din România (cu o populaţie de şase ori mai mare decât cel de-al doilea oraş ca dimensiune din ţară) este urmat de cinci oraşe cu peste 300.000 de locuitori (Iaşi, Constanţa, Timişoara, Craiova, Galaţi) şi alte cinci oraşe cu peste 200.000 de locuitori (Cluj-Napoca, Braşov, Ploieşti, Brăila, Oradea). Densitatea mare a populaţiei din regiunea Bucureşti-Ilfov – 1.218,9 locuitori pe km2 (la 1 iulie 2006), se datorează aglomeraţiei urbane a capitalei. Pe de altă parte, municipiul Bucureşti este mai dens populat decât multe alte capitale europene. Cu o densitate de 8.114,4 locuitori/m2 (1 iulie 2006), Bucureşti este cea de-a treia cea mai dens populată capitală a Europei, după Atena (20.287 locuitori/m2) şi Paris (20.248 locuitori/m2). Densitatea populaţiei este chiar mai mare în unele cartiere din Bucureşti: în sectorul 2 sunt 12.724 locuitori/km2; în sectorul 3, 12.273 locuitori/m2; în sectorul 6, 10.874 locuitori/m2. Densitatea populaţiei este comparativ mai mică în sectorul 1, care, cu 3.446 locuitori/m2, se poate compara cu densitatea Budapestei (3.674), a Vienei (3.850) şi a Berlinului (3.905). Pe de altă parte, densitatea populaţiei din judeţul Ilfov de 182,1 locuitori/km2 (la 1 iulie 2006) ilustrează componenta predominant rurală a acestui teritoriu. Organizare administrativă şi problemele mediului urban. În 2006, organizarea administrativă a Regiunii Bucureşti-Ilfov includea o reţea de localităţi formată din 9 oraşe (dintre care doar Bucureşti este municipiu), 32 de comune şi 91 de sate. În ceea ce priveşte numărul de locuitori, tot la nivelul anului 2006, capitala Bucureşti se detaşa cu 1.931.236 de locuitori, urmată de Voluntari (29.910), Buftea (20.564) şi

24

Pantelimon (17.084). În 2006, populaţia urbană din Bucureşti-Ilfov a atins 2.052.138 de locuitori (92,5% din total), iar 58,1% din populaţia Judeţului Ilfov locuia în zone rurale (faţă de 88% în anul 2003). Celelalte cinci oraşe din cadrul Judeţului Ilfov deţin o populaţie sub 15.000 de locuitori, după cum urmează: Popeşti-Leordeni, 14.712 locuitori; Chitila, 12.242 locuitori; Otopeni, 10.272 locuitori; Bragadiriu, 8.326 locuitori; Măgurele, 7.792 locuitori. Bucureşti cuprinde şase sectoare administrative, cu disparităţi semnificative în termeni de structură a populaţiei, ocupare, acces la educaţie, număr total de întreprinderi operaţionale în cadrul graniţelor lor şi performanţe economice. Cele mai marginalizate zone sunt: districtele periferice, în special în zonele de sud ale capitalei; centrul istoric (aşa cum este identificat prin Hotărârea de Guvern 77/2001) cu o suprafaţă de 57 hectare şi cu o populaţie de 30.000 locuitori; zonele industriale – din care unele parţial abandonate, acoperind aprox. 13% din suprafaţa totală a capitalei. Peste 170.000 muncitori de pe platformele industriale din Bucureşti, care au locuit în apropierea locului de muncă, au fost concediaţi între 1990 şi 1995, ca o consecinţă a restructurării industriale, care a generat degradare fizică, de mediu şi socială. Zonele urbane poluate, unde au fost operaţionale până în anii 90 marile întreprinderi din industriile mecanică, metalurgică şi chimică, sunt, în prezent, doar parţial reconvertite în facilităţi de depozitare sau în unităţi mici de producţie, cu suprafeţe mari neutilizate. Nivelul înalt de poluare este agravat şi de traficul în creştere. În zonele urbanizate din Ilfov din jurul Bucureştiului, serviciile precare de infrastructură la nivel de vecinătate/cartier, barierele de mobilitate şi lipsa de servicii sociale, spaţii verzi şi facilităţi de sport la nivel local, conduc la degradare urbană în afara limitelor municipiului. Reducerea dramatică a zonelor verzi, împreună cu degradarea patrimoniului cultural, contribuie la un grad înalt de degradare urbană. Evoluţia demografică În perioada cuprinsă între cele două recensăminte ale populaţiei (1992-2002), populaţia municipiului Bucureşti a avut o evoluţie descrescătoare, în timp ce populaţia din Ilfov a crescut uşor. Totuşi, în perioada 2002-2006, populaţia Municipiului Bucureşti a înregistrat o uşoară creştere (+0,25%) în timp ce populaţia Judeţului Ilfov a scăzut cu 3,94%. În anul 2006, Regiunea Bucureşti-Ilfov este singura regiune din România care a înregistrat un sold pozitiv al migraţiei internaţionale (concentrând 66% din totalul sosirilor internaţionale), precum şi una din cele trei regiuni care au înregistrat un sold pozitiv semnificativ al migraţiei interne (peste 10.000 de persoane).14 Totuşi, ponderea grupei de vârstă 0-20, reprezentând 18,59% din total populaţie, deşi comparabilă cu ponderea tinerilor din alte regiuni europene, este considerabil mai mică decât ponderea naţională (25,37%). Mai mult, structura populaţiei se schimbă, iar ponderea grupei de vârstă 0-14 ani este în continuă scădere: în anul 2006, această grupă de vârstă reprezenta doar 11,35% din populaţia totală a Bucureştiului (12,12% în anul 2003), în timp ce în Ilfov, acelaşi indicator reprezenta 14,7% din totalul populaţiei judeţului (16,48% în anul 2003).

2.3.2 Resurse umane

Educaţia universitară şi formarea profesională 14 Celelalte două regiuni sunt: Regiunea Vest (+ 4.196 de persoane) şi Regiunea Nord Vest (+ 730 de persoane).

25

Centrul universitar cel mai important din România. Bucureştiul găzduieşte 32,6% din universităţile din România şi 38,4% din studenţii români. Aşadar, datorită prezenţei capitalei ţării, Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă în mod absolut cel mai important pol de atracţie pentru tineri din toată ţara care intenţionează să urmeze studii universitare, iar numărul studenţilor înscrişi la universităţile din cadrul acestei regiunii a crescut cu 58,6% (+ 111.698) în anul academic 2006/2007 faţă de anul academic 2003/2004.

Grafic 2: Evoluţia numărului studenţilor înscrişi la universităţi din regiunea Bucureşti-Ilfov în perioada 2003-2007

190.550210.139

253.247

302.248

0

50.000

100.000

150.000

200.000

250.000

300.000

350.000

a.a. 2003/2004 a.a. 2004/2005 a.a. 2005/2006 a.a. 2006/2007

Numărul studenţilor înscrişi la universităţi din regiunea Bucureşti-Ilfov

Sursa: INS, Anuarul Statistic 2007; www.bucuresti.insse.ro Conform bazei de date ESPON, în 2002 proporţia populaţiei cu educaţie superioară din total a fost de 23,1% absolvenţi facultate în Bucureşti-Ilfov faţă de 10,3% media naţională (din care, 21,85% absolvenţi de ştiinţe - matematică - calculatoare şi inginerie - prelucrare - construcţii). Cu toate acestea, interpretarea datelor statistice referitoare la situaţia educaţională globală, arată că aceasta este problematică în unele cazuri, de exemplu, deoarece numărul de studenţi din Bucureşti-Ilfov include, de asemenea, şi studenţii din alte regiuni. Un aspect principal de preocupare îl constituie capacităţile de cazare pentru studenţi, deja insuficiente, care ar trebui să fie adaptate la cererea crescândă a studenţilor din afara perimetrului Bucureştiului. În anul şcolar 2005/2006, în Bucureşti, facilităţile de cazare pentru studenţi acopereau doar 68,8% din cererea rezidenţială a acestora. Perspective pentru formarea profesională În România, rata participării adulţilor la educaţie şi instruire (ca procent din populaţia din grupa de vârstă 25-64 ani) a fost de 1,6% în 2005, faţă de 10,8% în UE în aceeaşi perioadă15. Nu s-au găsit date pentru Bucureşti-Ilfov. O gamă largă de furnizori autorizaţi de instruire profesională pentru adulţi sunt localizaţi în regiunea Bucureşti-Ilfov: în octombrie 2005, în regiune erau localizaţi 676 furnizori autorizaţi în instruire profesională pentru adulţi, dintr-un total de 3255 furnizori din România. Totuşi, un studiu16 elaborat de către Consiliul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii a arătat că 40,88% din personalul întreprinderilor mici şi mijlocii operaţionale în Bucureşti-Ilfov nu

15 http://edu.presidency.ro/edu/cv/raport.pdf. 16 Carta Albă a IMM-urilor din România, 2004, Consiliul Naţional al IMM-urilor private din România, Editura Olimp Bucureşti

26

beneficiază de nici un fel de instruire, 33,53% participă 1 - 5 zile pe an la instruire, 16,76% beneficiază de peste 6 zile de instruire pe an.

Forţa de muncă şi şomaj În perioada 2002-2006, numărul de persoane ocupate în regiunea Bucureşti-Ilfov a cunoscut o creştere continuă, populaţia ocupată în anul 2006 reprezentând circa 12% în plus faţă de anul 2002 şi populaţia ocupată civilă circa 20% în plus faţă de anul 2003, în timp ce la nivel naţional populaţia ocupată a scăzut, în aceeaşi perioadă, cu 10,8%. Aşadar, rata de ocupare în cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov a trecut de la 56,9% în anul 2002 (mai mică decât nivelul naţional de 58%) la 62,9% în anul 2006, depăşind nivelul naţional de 58,8% şi devenind regiunea cu cea mai mare rată de ocupare din cele opt regiuni ale României. De asemenea, rata de activitate a trecut de la 62,4% în anul 2002 (63,6% la nivel naţional) la 66% în anul 2006 (63,7% la nivel naţional). În acest context, rata şomajului BIM a scăzut de la 8,8% în anul 2002 la 4,7% în anul 2006 (7,3% la nivelul naţional), iar rata şomajului înregistrat a fost, în anul 2006 de 2,2% sugerând, practic, o situaţie de plină ocupare în cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov. Această diferenţă între rata şomajului BIM şi rata şomajului înregistrat poate să derive din faptul că persoanele în căutarea unui loc de muncă preferă să se angajeze informal în economia subterană şi să renunţe la ajutorul de şomaj, în condiţiile unei retribuţii monetare mai convenabile, în timp ce la nivelul celorlalte regiuni persoanele în căutarea unui loc de muncă preferă să se înscrie la Agenţiile pentru Şomaj şi să beneficieze de ajutorul de şomaj, decât să găsească un loc de muncă slab retribuit, atât în economia formală cât şi în economia informală. 65,45% din populaţia ocupată civilă în Regiunea Bucureşti-Ilfov este angajată în sectorul serviciilor, 30,48% în sectoarele industriei şi construcţiilor şi 4% în sectorul agricol (în principal, în Judeţul Ilfov, unde agricultura ocupă circa 25% din totalul populaţiei ocupate). În perioada 2003-2006, populaţia ocupată în sectorul serviciilor a crescut cu 26,9%, cea ocupată în sectoarele industriei şi construcţiilor a crescut cu 10%, iar sectorul agricol a pierdut 2.300 persoane ocupate, reprezentând o scădere de peste 4%.

2.3.3 Infrastructura telecomunicaţiilor Creşterea pieţei telecomunicaţiilor. Liberalizarea pieţei comunicaţiilor în 2003 a permis intrarea pe piaţă a noilor furnizori de servicii de comunicaţii, în afară de compania de stat Romtelecom, şi anume RDS, Astral Telecom, Atlas Telecom, ceea ce a adus şi dublarea pieţei de telefonie fixă. În privinţa dezvoltării afacerilor în domeniul comunicaţiilor, 29 din cele mai importante 50 de întreprinderi active în acest domeniu sunt amplasate în regiunea Bucureşti-Ilfov (86,5% din numărul total), care produc peste 95% din profitul total al acestei categorii de întreprinderi. Disparităţi infra-regionale în dotarea cu infrastructura telecomunicaţiilor. În 2003, proporţia penetrării telefoniei fixe a fost foarte dezechilibrată în regiunea Bucureşti-Ilfov şi a variat între cea din Judeţul Ilfov, 9.02%, şi cea din Municipiul Bucureşti, 41.03%, reprezentând cea mai scăzută şi, respectiv, cea mai ridicată valoare faţă de nivelul naţional, în timp ce regiunea ca întreg are cea mai ridicată valoare (25,02). Media UE 15 este de 57 linii telefonice fixe/100 populaţie. Regiunea Bucureşti-Ilfov are 19 localităţi (inclusiv comune şi sate) fără acces la telefonie fixă, în timp ce toate localităţile sunt în reţeaua telefonică mobilă. În privinţa sistemelor TV, regiunea Bucureşti-Ilfov are 52 localităţi fără acces la conectarea prin cablu TV (2003). Datorită creşterii extraordinare a sectorului telecomunicaţiilor din ultimii ani, la sfârşitul anului 2007, rata de penetrare a telefoniei mobile a atins 96% (faţă de 68,8% în anul 2006), media UE fiind de 112%, în timp ce rata de penetrare a benzii largi a atins, în aceeaşi perioadă, 9,8% (faţă de 6,6% cu un an înainte), media UE fiind de 20%. Considerând că Regiunea Bucureşti-Ilfov este centrul naţional al activităţilor de

27

telecomunicaţii, chiar dacă nu există date la nivel regional, cu siguranţă putem afirma că rata de penetrare a telefoniei mobile şi a benzii largii a crescut în mod susţinut în ultimii ani. Întreprinderile şi tehnologia informaţiei. Accesul întreprinderilor româneşti la societatea informaţională este încă limitat în comparaţie cu media UE. Acesta este şi cazul întreprinderilor din Bucureşti-Ilfov care, deşi se situează pe o poziţie mai bună decât cele din celelalte regiuni din România, tot reprezintă un număr mic de PC-uri şi conexiuni internet, după cum urmează:17 Municipiul Bucureşti: 21,1 unităţi de echipamente de informare şi comunicare/100 de angajaţi (2004) (24,7 în 2003); 22,1/100 angajaţi folosesc conexiunea la internet (2004) (14,7 în 2003). Judeţul Ilfov: 24,5 unităţi de echipamente de informare şi comunicare/100 de angajaţi (2004) (15,6 în 2003); 17,8/100 angajaţi folosesc conexiunea la internet (2004) (8,6 în 2003). România, total: 15,6 unităţi de echipamente de informare şi comunicare/100 de angajaţi (2004) (10,9 în 2003); 11,2/100 angajaţi folosesc conexiunea la internet (2004) (5,2 în 2003). La sfârşitul lui 2001 exista un număr total de 835.000 de PC-uri în România, cu o rată de creştere anuală de 31% în perioada 1999-2001, comparabil cu noile state membre ale UE (34%). Deşi numărul de 4 PC-uri la 100 de locuitori este scăzut, în comparaţie cu media de 13 în noile state membre, se aşteaptă o creştere semnificativă a acestui indicator, atât datorită programelor naţionale de tehnologie a informaţiilor în desfăşurare, cât şi datorită eforturilor personale ale populaţiei, care devine din ce în ce mai conştientă de importanţa PC-urilor în noul mediu economic şi social. O analiză a distribuţiei PC-urilor arată că 69% sunt folosite în administraţie, bănci, companii de asigurare, servicii financiare, industrie, unde se înregistrează o creştere economică vizibilă. Restul sunt proprietate personală, utilizate pentru educaţia studenţilor, administraţia afacerilor şi acces la internet. Numărul de PC-uri şi servere din întreprinderile cu peste 50 de angajaţi a crescut cu 70% în 2001 în comparaţie cu 1998, acestea fiind structurate pe domenii de activitate după cum urmează: 49% în industrie şi construcţii, 10% în comerţ, 24% în servicii şi 17% în sectorul bancar şi al asigurărilor. Un număr de 400 de furnizori de servicii de internet (ISP) operează pe piaţă, din care peste 50 furnizează servicii la nivel naţional. La sfârşitul lui 2001, numărul înregistrat de calculatoare gazdă a fost de 700.000, pe aproximativ 30.000 domenii înregistrate (6% din site-urile web din CEE). Cel mai răspândit acces era conexiunea prin dial-up, dar liniile închiriate, conexiunile prin radio şi cablu TV, sunt folosite de asemenea. Un număr semnificativ de ISP au acces internaţional prin satelit (VSAT) sau acces prin fibră optică printr-un furnizor internaţional de servicii de internet. Potrivit sondajului menţionat mai sus al Agenţiei Naţionale pentru IMM-uri, 83,58% din IMM-urile din Bucureşti-Ilfov intervievate au folosit calculatoare, 70,8% email-ul şi 77,61% internetul, în timp ce 48,51% deţin un site web propriu, acestea reprezentând procentele cele mai ridicate din regiunile româneşti. Totuşi, e-commerce nu este încă foarte dezvoltat, cu numai 11,19% din întreprinderi care îşi realizează tranzacţiile on line. Peste 12% din întreprinderi nu sunt familiare cu instrumentele informatice de mai sus. 17 Sursa: INS, Informaţii Statistice – Seria – Statistica Întreprinderi, Parcuri Industriale, 2006.

28

Tab. 11: Repartizarea principalilor indicatori IT pe regiuni de dezvoltare, in anul 2004

Regiune

Ponderea nr. De întreprinderi cu conexiune internet %

Număr de PC la 100 de salariaţi din regiune

Ponderea nr de PC conectate la internet din totalul PC din regiune %

Ponderea nr de specialişti TIC la 100 de salariaţi din regiune %

România 18,3 10,9 40,5 1,5 Nord-Est 14,4 12,5 33,5 1,1 Sud-Est 24,6 11,8 41,6 1,6 Sud Muntenia 19,5 10,9 41,8 1,5 Sud-Vest Oltenia 19,0 11,4 40,7 1,9 Vest 18,6 13,8 39,5 2,6 Nord-Vest 14,4 10,7 34,8 1,5 Centru 32,3 17,1 52,5 2,3 Bucureşti-Ilfov 21,4 13,3 44,0 1,8

Sursa: Buletin statistic INS 2006

2.3.4 Dezvoltarea mediului de afaceri Populaţia şi dinamica întreprinderilor Sistemul economic al regiunii capitalei României este caracterizat de un sector comercial foarte dinamic. În perioada 2003-2006, numărul întreprinderilor active din industrie, construcţii şi servicii a crescut cu 40,3%, în principal datorită dezvoltării rapide a micro-întreprinderilor, care reprezintă 88,48% din numărul total de unităţi active şi 92,26% din unităţile nou create în perioada de referinţă. Totuşi, se remarcă şi creşterea numărului firmelor mari, care a trecut de la 388 în 2003 la 442 în 2006, însemnând o creştere de peste 30%. Deşi Regiunea Bucureşti – Ilfov concentrează o densitate mare de întreprinderi în comparaţie cu media naţională, aceasta se situează încă sub nivelul altor capitale europene: clasificarea capitalelor europene după densitatea societăţilor comerciale (baza de date Eurostat) demonstrează faptul că Budapesta, Varşovia şi Luxemburg deţin cele mai mari nivele de densitate, maximul este înregistrat la Budapesta (204,59 întreprinderi/1000 locuitori); Municipiul Bucureşti face parte dintre oraşele cu cel mai scăzut nivel al densităţii (49,98 întreprinderi/1000 locuitori). Structura întreprinderilor pe mărime arată faptul că IMM-urile reprezintă 99,60% (Europa-19, 99,8%) din numărul total de întreprinderi localizat în regiunea Bucureşti – Ilfov (2006). Mai mult, din totalul întreprinderilor active în regiune, 88,49% sunt micro-întreprinderi, 9,08% întreprinderi mici, 2,03% întreprinderi mijlocii şi 0,40% întreprinderi mari. În perioada 2003-2006, se remarcă o creştere a ponderii micro-întreprinderilor şi o scădere uşoară a ponderii celorlalte categorii de întreprinderi, în special a întreprinderilor mici.

29

Grafic 3: Ponderea întreprinderilor pe clase de mărime (2003-2006)

86,96

10,18

2,36

0,43

88,49

9,08

2,03

0,40

0,00 10,00 20,00 30,00 40,00 50,00 60,00 70,00 80,00 90,00 100,00

0-9

10-49

50-249

250 şi peste

2003 2006

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României.

Sectoarele economice principale din Regiunea Bucureşti-Ilfov Cu 91.621 de unităţi (reprezentând 82,6% din total), cel mai mare număr de întreprinderi se concentrează în sectorul serviciilor. În special, comerţul şi tranzacţiile imobiliare şi alte servicii prestate în principal întreprinderilor concentrează peste 68% din numărul total de unităţi, în timp ce industria şi construcţiile reprezintă 9,63% şi, respectiv, 7,79% din unităţile active în anul 2006, în Regiunea Bucureşti-Ilfov.

Grafic 4: Ponderea unităţilor active pe principalele sectoare economice Ponderea unităţilor active pe principalele sectoare economice

9,63%7,79%

38,41%5,42%

29,92%

8,83%

Industrie ConstrucţiiComerţTransport, depozitare şi comunicaţiiTranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate în principal întreprinderilorAlte servicii

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007

Sectorul serviciilor concentrează şi peste 72% din cifra de afaceri produsă la nivelul unităţilor active din industrie şi servicii, urmat de industrie, cu 20,77%, şi, respectiv, construcţii, cu 6,90%. Comerţul produce aproape jumătate din totalul cifrei de afaceri, iar atât sectorul tranzacţii imobiliare şi alte servicii în principal prestate întreprinderilor, cât şi sectorul transport, depozitare şi comunicaţii realizează circa 10% din cifra de afaceri totală.

30

Grafic 5: Ponderea cifrei de afaceri pe principalele sectoare economice (2006) Ponderea cifrei de afaceri pe principalele sectoare economice

20,77%

6,90%

48,77%

9,98%10,15% 3,43%

Industrie ConstrucţiiComerţTransport, depozitare, comunicaţiiTranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate în principal întreprinderilorAlte servicii

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007

În ceea ce priveşte ponderea investiţiilor brute pe sectoare economice, serviciile realizează 69,8% din total, urmate de industrie, cu 18,48%, şi construcţii cu 11,11%. Domeniile din cadrul serviciilor cu cele mai înalte valori de investiţii sunt: tranzacţii imobiliare şi servicii în principal prestate întreprinderilor (25,47%); transport, depozitare şi comunicaţii (23,10%); comerţ (18,06%).

Grafic 6: Ponderea investiţiilor pe principalele sectoare economice Ponderea investiţiilor pe principalele sectoare economice

18,48%

11,11%

18,06%23,10%

25,47%3,79%

IndustrieConstrucţiiComerţTransport, depozitare şi comunicaţiiTranzacţii imobiliare şi servicii prestate în principal întreprinderilorAlte servicii

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007

Reprezentând peste 99% din numărul total de unităţi active din regiune, întreprinderile mici şi mijlocii produc 72,33% din cifra de afaceri totală (circa 42 miliarde de euro). În mod specific, sectorul IMM contribuie cu peste 70% la cifra de afaceri totală din sectoarele construcţii, comerţ, hoteluri şi restaurante, tranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate întreprinderilor, precum şi educaţie, sănătate şi asistenţă socială. Pe de altă parte, marile întreprinderi produc între 38% şi 60% din cifra de afaceri din sectoarele industrie (în special, industria extractivă şi energetică), transport, depozitare şi comunicaţii, cu toate că numărul întreprinderilor mari în sectoarele respective reprezintă mai puţin de 10% din totalul întreprinderilor (spre exemplu, întreprinderile mari

31

reprezintă 0,8% din numărul de întreprinderi din sectorul transporturi, depozitare şi comunicaţii dar produc 55,71% din cifra de afaceri). Datele privind IMM-urile arată că micro-întreprinderile deţin ponderi relevante (peste 20%) în producţia cifrei de afaceri, îndeosebi în sectoarele tranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate întreprinderilor, precum şi învăţământ, sănătate şi asistenţă socială. Pe de altă parte, întreprinderile mici produc peste 25% din cifra de afaceri în sectoarele construcţii, comerţ, hoteluri şi restaurante, tranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate întreprinderilor şi învăţământ, iar întreprinderile mijlocii produc peste 30% din cifra de afaceri din industria prelucrătoare, energie, construcţii, comerţ, hoteluri şi restaurante, sănătate şi asistenţă socială.

Tab.12: Cifra de afaceri a unităţilor active din industrie, construcţii şi servicii, pe activităţi ale economiei naţionale şi clase de mărime (2006)

Din care: pe clase de mărime, după numărul de salariaţi

IMM-uri 250 şi peste Regiunea de dezvoltare Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 1)

Total (milioane

de Lei) 0-9 (%)

10-49 (%)

50-249 (%) milioane

lei % milioane lei %

8. Bucureşti - Ilfov 211.774 17,17 25,17 29,99 153.184 72,33 58.590 27,67

Industrie extractivă 602 6,81 12,79 19,77 237 39,37 365 60,63

Industrie prelucrătoare 30.055 8,21 19,44 34,20 18.591 61,86 11.464 38,14

Energie electrică şi termică, gaze şi apă 13.339 4,44 9,86 44,02 7.779 58,32 5.560 41,68

Construcţii 14.604 14,55 25,77 38,77 11.550 79,09 3.054 20,91 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

103.274 19,86 29,57 30,54 82.593 79,97 20.681 20,03

Hoteluri şi restaurante 2.104 15,02 26,38 30,13 1.505 71,53 599 28,47

Transport, depozitare şi comunicaţii 21.138 9,09 17,13 18,07 9.361 44,29 11.777 55,71 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor

21.501 35,00 31,27 22,15 19.011 88,42 2.490 11,58

Învăţământ 147 36,05 44,90 19,05 -

Sănătate şi asistenţă socială 593 29,34 24,62 37,77 544 91,74 49 8,26 Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale 4.417 14,10 15,03 13,11 1.866 42,25 2.551 57,75

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007 Cu peste 3 miliarde de euro investite în 2006, marile întreprinderi realizează aproape 38% din investiţiile brute totale ale întreprinderilor din industrie, construcţii şi servicii, cu toate că reprezintă 0,40% din totalul unităţilor din aceste sectoare. Totuşi, ponderea investiţiilor brute realizate de întreprinderile mari este în scădere faţă de anii precedenţi: în anul 2004 întreprinderile mari au realizat peste 40% din investiţiile brute ale unităţilor active din regiune. În rândul IMM-urilor, micro-întreprinderile sunt categoria care realizează volumul cel mai mare de investiţii (27,62% din totalul investiţiilor brute, faţă de 14,81% realizate de întreprinderile mici şi 19,76% de întreprinderile mijlocii), în timp ce în anul 2004 acestea realizau numai 14% din totalul investiţiilor, iar volumul cel mai mare de investiţii în rândul IMM-urilor era produs de întreprinderile mijlocii. Se remarcă următoarele: - IMM-urile realizează peste 60% din investiţiile brute din sectorul industriei prelucrătoare, aproape 80% din investiţiile brute în sectorul comerţului şi peste 90% din investiţiile în sectoarele hoteluri şi restaurante şi tranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate în principal întreprinderilor; - micro-întreprinderile realizează peste 70% din investiţiile din sectorul tranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate în principal întreprinderilor;

32

- întreprinderile mari rămân cei mai mari investitori din sectorul energetic (peste 55% din investiţii) şi din sectorul transporturilor, depozitare şi comunicaţii (peste 81% din investiţii); - în anul 2006, IMM-urile au investit în sectorul construcţiilor mai mult (peste 54% din total) decât întreprinderile mari, faţă de anul 2004.

Tab.13: Investiţiile brute ale unităţilor active din industrie, construcţii şi servicii, pe activităţi ale economiei naţionale şi clase de mărime (2006)

din care: pe clase de mărime, după numărul de salariaţi Regiunea de dezvoltare

Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 1)

Total investiţii

brute 0-9 10-49 50-249 Total IMM 250 şi peste

8. Bucureşti – Ilfov 100,00 27,62 14,81 19,76 62,19 37,81 Industrie extractivă 100,00 15,42 7,11 4,35 26,88 73,12

Industrie prelucrătoare 100,00 10,41 16,62 33,83 60,86 39,14

Energie electrică şi termică, gaze şi apă 100,00 0,53 10,07 34,08 44,67 55,33 Construcţii 100,00 20,31 12,42 22,12 54,86 45,14

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

100,00 21,78 25,57 32,55 79,90 20,10

Hoteluri şi restaurante 100,00 22,73 33,14 35,04 90,91 9,09

Transport, depozitare şi comunicaţii 100,00 3,26 7,01 8,37 18,64 81,36

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor

100,00 71,54 14,22 10,09 95,85 4,15

Învăţământ 100,00 50,00 33,33 16,67 100,00 …

Sănătate şi asistenţă socială 100,00 37,80 20,47 34,65 92,91 7,09

Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale 100,00 22,87 14,51 11,04 48,42 51,58

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007 Clasificarea întreprinderilor private din România după cifra de afaceri din 2006 cuprinde, printre primele 50 de întreprinderi, un număr de 37 de întreprinderi situate în regiunea Bucureşti-Ilfov, în timp ce, în total, peste 50% dintre întreprinderile cu cea mai mare cifră de afaceri sunt situate în această regiune. Sectorul energetic, construcţiile, telecomunicaţiile şi distribuţia pentru marile lanţuri de hypermarketuri sunt sectoarele cu cea mai mare valoare a productivităţii şi sunt de asemenea sectoarele unde predomină întreprinderile mari, ceea ce este confirmat de topul primelor 10 întreprinderi din Regiunea Bucureşti-Ilfov.

Tab.14: Topul primelor 10 întreprinderi private din regiunea Bucureşti-Ilfov, 2006 Întreprinderi mari

Poziţia Top 2006 la nivelul

Bucureşti-Ilfov

Poziţia TOP 2006

România Denumire firmă Localitate Activitatea Profit brut

(lei)

1 1 PETROM SA Bucureşti Extracţie de hidrocarburi 2.546.166.973

2 2 ORANGE ROMANIA SA

Bucureşti Telefonie, telegrafie, transmisie de date 1.639.439.792

3 3 MOBIFON SA Bucureşti Telefonie, telegrafie, transmisie de date 1.340.295.418

4 5 LAFARGE ROMCIM Bucureşti Fabricarea cimentului 331.015.911

33

SA

5 6 METRO CASH & CARRY ROMANIA SRL

Otopeni, jud. Ilfov

Comerţ (produse alimentare, băutură şi tutun)

290.627.576

6 7 CARPATCEMENT HOLDING SA

Bucureşti Fabricarea cimentului 262.014.771

7 8 PORSCHE ROMANIA SRL

Sat Voluntari Ors. Voluntari, jud. Ilfov

Comerţ cu autovehicule 261.658.378

8 9 COCA-COLA HBC ROMANIA SRL

Bucureşti Îmbuteliere băuturi răcoritoare nealcolice 211.523.180

9 10 HOLCIM (ROMANIA) SA

Bucureşti Fabricarea cimentului 207.327.054

10 12 PRO TV SA Bucureşti Activităţi de radio şi televiziune 186.344.638

Sursa: Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, Topul naţional al firmelor private - 2006

Exportul României derivă în principal din produsele industriale (98,02%). Cu o sumă totală de aproximativ 415 milioane Euro, regiunea Bucureşti-Ilfov a contribuit, în perioada februarie 2005 – februarie 2006, la aproape 20% din exportul total practicat în România (cu toate acestea, creşterea nu a depăşit media naţională). Marile întreprinderi exportă în principal din cadrul următoarelor sectoare: materiale de construcţii, utilaje şi echipamente (inclusiv echipamente electrice şi aparate electrocasnice), articole de plastic şi cauciuc, mobilier, produse farmaceutice, haine şi încălţăminte.

Ocupare în cadrul unităţilor active din industrie, construcţii şi servicii Cu 931.902 de salariaţi, în anul 2006, în unităţile active din industrie, construcţii şi servicii au fost angajate 86,77 procente din populaţia ocupată la nivelul regiunii Bucureşti-Ilfov. Întreprinderile mici şi mijlocii au ocupat peste 68% din total, deţinând peste 70% din forţa de muncă în sectoarele construcţii (77,91%), comerţ (87,61%), hoteluri şi restaurante (79,94), învăţământ (100,00%) şi sănătate (92,87%). Pe de altă parte, în întreprinderile mari au fost angajate peste 30 de procente din forţa de muncă în sectoarele industrie (în special, industria energetică, cu peste 87,32% din total), transport, depozitare şi comunicaţii (60,76%), tranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate în principal întreprinderilor (30,29%) şi alte servicii (51,28%).

Tab.15: Personalul din cadrul unităţilor active din industrie, construcţii şi servicii, pe activităţi economice (CAEN Rev.1) şi clase de mărime, în Regiunea Bucureşti-Ilfov (2006)

din care: pe clase de mărime, după numărul de salariaţi Regiunea de dezvoltare Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 1) Total

0-9 10-49 50-249 Total IMM 250 şi peste 8. Bucureşti – Ilfov 931.902 213.015 199.289 230.413 642.717 289.185

Industrie extractivă 2.439 154 357 312 823 1.616

Industrie prelucrătoare 196.179 20.394 39.068 66.170 125.632 70.547

Energie electrică şi termică, gaze şi apă 17.101 175 437 1.557 2.169 14.932

Construcţii 94.375 18.235 25.553 29.738 73.526 20.849

34

din care: pe clase de mărime, după numărul de salariaţi Regiunea de dezvoltare Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 1) Total

0-9 10-49 50-249 Total IMM 250 şi peste 8. Bucureşti – Ilfov 931.902 213.015 199.289 230.413 642.717 289.185

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

235.747 84.642 68.798 53.104 206.544 29.203

Hoteluri şi restaurante 25.796 5.505 8.562 6.555 20.622 5.174

Transport, depozitare şi comunicaţii 106.069 11.881 12.757 16.988 41.626 64.443

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor 198.563 57.106 34.574 46.732 138.412 60.151

Învăţământ 2.815 1.229 824 762 2.815 - Sănătate şi asistenţă socială 10.906 4.938 2.654 2.536 10.128 778

Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale 41.912 8.756 5.705 5.959 20.420 21.492

Sursa: INS, Anuarul Statistic al României 2007 Sectoarele comerţ, tranzacţii imobiliare şi alte servicii prestate în principal întreprinderilor ocupă peste 53% din totalul personalului IMM-urilor din industrie şi servicii, în timp ce, la nivelul întreprinderilor mari, peste 52% din personalul angajat este activ în sectoarele industrie, transport, depozitare şi comunicaţii. De asemenea, este de remarcat faptul că o pondere de peste 10% din salariaţi (peste 11% şi 7%, în sectorul IMM şi, respectiv, întreprinderi mari) ai unităţilor active este ocupată în sectorul construcţiilor.

Tab.16: Ponderea personalului angajat din unităţile active pe clase de mărime şi sectoare economice din care: pe clase de mărime, după numărul de salariaţi Regiunea de dezvoltare

Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 1) Total 0-9 10-49 50-249 Total IMM 250 şi peste

8. Bucureşti – Ilfov 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 Industrie extractivă 0,26 0,07 0,18 0,14 0,13 0,56 Industrie prelucrătoare 21,05 9,57 19,60 28,72 19,55 24,40 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 1,84 0,08 0,22 0,68 0,34 5,16 Construcţii 10,13 8,56 12,82 12,91 11,44 7,21

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

25,30 39,74 34,52 23,05 32,14 10,10

Hoteluri şi restaurante 2,77 2,58 4,30 2,84 3,21 1,79 Transport, depozitare şi comunicaţii 11,38 5,58 6,40 7,37 6,48 22,28

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor 21,31 26,81 17,35 20,28 21,54 20,80

Învăţământ 0,30 0,58 0,41 0,33 0,44 … Sănătate şi asistenţă socială 1,17 2,32 1,33 1,10 1,58 0,27

Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale 4,50 4,11 2,86 2,59 3,18 7,43

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007

35

Grafic 7: Ponderea personalului angajat din unităţile active pe sectoare economice – IMM-uri şi întreprinderi mari -

0,00 20,00 40,00 60,00 80,00 100,00

Total IMM

250 şi peste

Industrie extractivă

Industrie prelucrătoare

Energie electrică şi termică, gaze şi apă

Construcţii

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şicasniceHoteluri şi restaurante

Transport, depozitare şi comunicaţii

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor

Învăţământ

Sănătate şi asistenţă socială

Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale

Sursa: Calculele noastre din Anuarul Statistic al României 2007

Investiţii Străine Directe 60,6% din totalul investiţiilor străine directe din România sunt concentrate în regiunea Bucureşti – Ilfov (2006); 42,9% din numărul total de întreprinderi cu investiţii de capital străin (15.588) se înregistrează în regiunea Bucureşti – Ilfov şi sunt răspunzătoare pentru 56,47% din cifra de afaceri totală a întreprinderilor din regiune (41,21 media naţională).

***

36

Tab.17: Unităţi locale active din industrie, construcţii, comerţ si alte servicii, pe clase de mărime, cifra de afaceri si investiţii brute (%)

IMM Întreprinderi mari Regiunea de dezvoltare Activitatea (secţiuni CAEN Rev.

1) Total

Număr Cifra de afaceri Investiţii Număr Cifra de

afaceri Investiţii

Bucureşti – Ilfov 100,00 99,60 72,33 62,19 0,40 27,67 37,81

Industrie extractivă 100,00 96,39 39,37 26,88 3,61 60,63 73,22

Industrie prelucrătoare 100,00 98,63 61,86 60,86 1,37 38,14 39,14 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 100,00 91,74 58,32 44,67 8,26 41,68 55,33

Construcţii 100,00 99,48 79,09 54,86 0,52 20,91 45,14

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

100,00 99,87 79,97 79,90 0,13 20,03 20,10

Hoteluri şi restaurante 100,00 99,50 71,53 90,90 0,50 28,47 9,10

Transport, depozitare şi comunicaţii 100,00 99,20 44,29 18,64 0,80 55,71 81,36 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor

100,00 99,71 88,42 95,85 0,29 11,58 4,15

Învăţământ 100,00 100 100 - -

Sănătate şi asistenţă socială 100,00 99,91 91,74 92,91 0,09 8,26 7,09 Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale 100,00 99,40 42,25 42,42 0,60 57,75 51,58

Sursa: Calculele noastre pe baza Anuarului Statistic al României, 2007

Cercetare, dezvoltare şi inovare Regiunea Bucureşti-Ilfov concentrează 44,75% din cheltuielile naţionale de inovare la nivelul întreprinderilor inovative (2004), 38% din unităţile C&D, 61,13% din cheltuielile naţionale din unităţile de C&D (2006), 51,96% din personalul angajat în cadrul unităţilor de C&D şi 49,42% din cercetători. În baza anchetei privind Inovarea, realizată de către Institutul Naţional de Statistică pentru perioada 2002-2004, firmele din Bucureşti-Ilfov realizează peste 50% din cheltuieli pe activităţi interne de C&D şi peste 41% din cheltuielile C&D achiziţionate din afara firmei. Mai mult, firmele din Regiunea Bucureşti-Ilfov concentrează peste 93% din achiziţiile de alte cunoştinţe externe. Totuşi, în ceea ce priveşte achiziţia de echipamente software întreprinderile din regiunea capitalei concentrează numai 28,8% din totalul cheltuit la nivel naţional, ceea ce se poate datora faptului că mare parte din întreprinderile inovative din Regiunea capitalei sunt active în domeniul informaticii şi produc echipamente software în interiorul firmei.

Tab.18: Cheltuieli de inovare pe regiuni de dezvoltare în anul 2004 Număr de

întreprinderi cu activitate de inovare

Cheltuieli de inovare

Cheltuieli C&D

interna

Cheltuieli C&D

externa

Achiziţii echipament,

software

Achiziţii de alte

cunoştinţe externe

România 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 Nord-Est 13,30 8,45 5,14 1,98 11,96 0,63 Sud-Est 17,85 7,58 5,00 3,25 10,70 0,08 Sud Muntenia 8,84 17,89 13,13 25,47 23,48 1,91 Sud-Vest Oltenia 4,18 5,38 7,72 3,88 6,31 0,44 Vest 6,85 4,17 3,70 8,30 5,19 0,41

37

Număr de întreprinderi cu activitate de inovare

Cheltuieli de inovare

Cheltuieli C&D

interna

Cheltuieli C&D

externa

Achiziţii echipament,

software

Achiziţii de alte

cunoştinţe externe

Nord-Vest 13,05 5,12 5,96 6,08 5,86 1,73 Centru 13,77 6,66 8,44 9,26 7,68 1,20 Bucureşti-Ilfov 22,74 44,75 50,91 41,79 28,81 93,60

Sursa: Ancheta inovare in industrie si servicii 2004, INS 2006 Ancheta INS privind inovarea, din anul 2004, a relevat existenţa, pe întregul teritoriu al României, a 455 de IMM-uri având ca obiect de activitate cercetarea şi dezvoltarea, reprezentând 0,11% din totalul IMM-urilor active în industrie, construcţii şi servicii în acelaşi an. Din totalul acestora, 247 IMM-uri (54,28%) erau localizate în Regiunea Bucureşti-Ilfov, reprezentând 0,27% din IMM-urile active în regiune. La nivelul României, numărul IMM-urilor cu activitate de C&D a crescut, în perioada 2001-2004, cu 36,2%, în timp ce la nivelul Regiunii Bucureşti-Ilfov creşterea a fost de 51,5%. În IMM-urile active în domeniul C&D din regiunea capitalei ţării au fost angajate, în anul 2004, peste 57,2% din persoanele ocupate în sectorul respectiv pe totalul României şi au produs 60% din cifra de afaceri totală. Dimensiunea întreprinderilor C&D a fost, în anul 2004, mică, firmele din acest sector din cadrul regiunii Bucureşti-Ilfov având în medie 43,13 angajaţi.

Tab.19: IMM-uri care au ca obiect de activitate C&D România Regiunea

Nord-Est RegiuneaSud-

Est Regiunea

Sud Muntenia

Regiunea Sud-Vest Oltenia

Regiunea Vest

Regiunea Nord-Vest

Regiunea Centru

Regiunea Bucureşti-

Ilfov Numar unitati locale

2001 334 31 20 17 19 24 38 22 163 2002 414 36 24 24 21 31 41 28 209 2003 488 45 25 25 18 37 45 38 255 2004 455 40 23 23 20 30 40 32 247

Numar persoane ocupate 2001 15.686 1.353 1.211 1.625 641 915 1.125 993 7.823 2002 18.218 1.757 1.402 1.760 1.191 1.292 1.384 1.057 8.375 2003 17.571 1.855 1.569 1.355 864 1.058 1.325 843 8.702 2004 18.627 1.429 1.599 1.308 1.091 805 1.184 556 10.655

Cifra de afaceri mld. Lei 2001 2.615 129 139 291 142 141 150 178 1.445 2002 3.668 268 196 365 198 226 184 207 2.024 2003 4.248 370 268 291 155 214 252 187 2.511 2004 5.546 414 389 390 286 274 261 199 3.333

Sursa: Rolul IMM-urilor in economia româneasca, INS 2006 De asemenea, ancheta INS privind inovarea a revelat existenţa, în anul 2004, a unui număr de 9.374 IMM-uri active în sectorul echipamentelor de software, hardware şi procesare date în România, din care 37,28% (3.495) în Regiunea Bucureşti-Ilfov, reprezentând 3,82% din IMM-urile înregistrate în regiune în acelaşi an. Creşterea acestora în perioada 2001-2004 a fost mai mare decât creşterea firmelor C&D, fiind de 123,24% la nivel naţional şi de 114,15% la nivelul regiunii Bucureşti-Ilfov. Cu o pondere de 13,96% şi 13,19% din totalul naţional, regiunile Centru şi, respectiv, Nord - Vest au fost celelalte două regiuni având un număr semnificativ de întreprinderi de software, hardware şi procesare date în anul 2004. Creşterea mai puţin relevantă a numărului persoanelor ocupate în cadrul acestor întreprinderi (+49,8% la nivel naţional şi +35,9% la nivelul Regiunii Bucureşti-Ilfov)

38

sugerează faptul că firmele nou înfiinţate au o dimensiune foarte mică, raţio între numărul de persoane ocupate şi numărul de firme fiind 2,84 persoane angajate pe firmă la nivel naţional şi 4 persoane angajate pe firmă în regiunea Bucureşti-Ilfov. Cifra de afaceri a IMM-urilor din acest sector produsă în regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă 61,87% din cifra de afaceri totală realizată la nivel naţional; cu toate astea, se observă ca aceasta a crescut cu peste 186,7% la nivel naţional şi cu 147,2% la nivelul Regiunii Bucureşti-Ilfov, acesta fiind nivelul cel mai scăzut înregistrat în cele opt regiuni ale României.

Tab.20: Firme de echipamente software, hardware, procesare date – Ponderea pe Regiuni de dezvoltare (2001-2004)

România Nord-Est Sud-Est Sud Muntenia

Sud-Vest Oltenia Vest Nord-Vest Centru Bucureşti-

Ilfov

Număr unităţi locale

2001 100 7,31 7,12 6,41 5,00 8,19 13,05 14,05 38,87

2002 100 7,31 6,80 7,22 5,44 8,28 13,00 14,23 37,71

2003 100 7,54 7,09 7,49 5,12 8,41 13,23 14,41 36,72

2004 100 7,85 7,02 7,10 5,13 8,45 13,20 13,96 37,28

Număr persoane ocupate

2001 100 4,55 4,38 4,02 3,11 9,47 12,41 13,90 48,17

2002 100 5,66 5,03 5,10 3,90 9,95 12,70 14,36 43,29

2003 100 6,00 5,35 5,13 4,12 9,18 11,67 14,30 44,25

2004 100 7,98 5,32 4,84 4,10 8,94 11,48 13,63 43,70

Cifra de afaceri mld. Lei

2001 100 2,11 1,97 4,09 1,60 5,41 7,65 5,43 71,74

2002 100 2,96 3,20 6,21 2,20 5,80 8,66 7,65 63,31

2003 100 3,25 3,06 4,72 2,48 6,48 7,69 7,59 64,72

2004 100 5,04 3,15 4,17 3,24 5,29 9,00 8,23 61,88 Sursa: Rolul IMM-urilor in economia româneasca, INS 2006

În ceea ce priveşte investiţiile de inovare realizate de IMM-urile anchetate de INS în anul 2004, rezultatele anchetei arată că numai 5,74% din firme au dedicat peste 50% din investiţii activităţilor de inovare, fiind printre cele mai scăzute ponderi înregistrate în cele opt regiuni ale României, în timp ce 16,75% din firmele din regiunea capitalei nu au investit deloc în inovare.

Tab.21: Ponderea investiţiilor de inovare ale IMM-urilor pe Regiuni de Dezvoltare (2004) Ponderea din

investiţii dedicată inovării

Nord-Est

Sud-Est Sud Muntenia

Sud-Vest

Oltenia

Vest Nord-Vest

Centru Bucureşti-Ilfov

0% 30,89 26,06 18,50 25,00 11,27 36,99 25,00 16,75 1-5% 15,85 28,19 20,50 29,55 14,08 13,70 15,83 24,40 6-10% 19,11 19,68 16,00 20,45 26,76 16,44 22,50 20,57 11-20% 13,01 12,23 23,50 11,36 22,54 13,70 25,00 21,05 21-50% 13,01 9,04 12,00 6,82 18,31 13,70 3,33 11,48 Peste 50% 8,13 4,79 9,50 6,80 7,04 5,48 8,33 5,74

Sursa de date: "Mediul de afaceri, situaţia si performanţele IMM-urilor în 2006", CNIPMMR 2006

Servicii de sprijin al afacerilor şi perspective de dezvoltare a acestora

39

În 2005, numărul de parcuri industriale existente în România a fost de 52 de unităţi, din care 6 sunt localizate în Regiunea Bucureşti. Numărul total de incubatoare de afaceri situate în Regiunea Bucureşti este de 5, în timp ce aceeaşi cifră la nivel naţional este 22. Regiunea Bucureşti adăposteşte unul dintre cele 6 Parcuri pentru Ştiinţă şi Tehnologie din România. În Bucureşti-Ilfov se află 11 parcuri industriale, cu o suprafaţă totală de peste 250 ha. Infrastructura de afaceri cuprinde şi două incubatoare de afaceri high-tech (de înaltă tehnologie). Se estimează că fostele platforme industriale din cadrul zonei urbane reprezintă 13% din suprafaţa totală a municipiului Bucureşti (însemnând peste 3.092 ha din totalul de 23.787 ha). Administraţiile publice trebuie să gestioneze procesul de regenerare urbană prin impunerea de standarde stricte de mediu şi, în cele din urmă, să stimuleze întreprinderile şi proprietarii de terenuri de a se muta în afara zonelor urbane şi/sau de a reabilita zonele pentru uz post-industrial/de a vinde aceste zone dezvoltatorilor de terenuri). Stocul total de spaţii industriale moderne a fost de 540.000 mp la sfârşitul semestrului doi din 2007, ceea ce reprezintă o creştere de 74% în comparaţie cu nivelul înregistrat la sfârşitul anului 2006. Cei aproximativ 234.000 mp de spaţiu industrial şi logistic închiriaţi de-a lungul anului 2007 aproape au dublat suprafaţa tranzacţionată, comparativ cu anul 2006. Oferta a fost constituită în principal din noile faze ale proiectelor deja existente, precum Cefin Logistics Park, Mercury Logistics Park şi din spaţiul livrat de proiectele nou-intrate pe piaţă, precum Bucharest West, ProLogis Park Bucharest A1, A1 Business Park. Creşterea rapidă a pieţei se aşteaptă să continue şi în 2008, când peste 300.000 mp sunt proiectaţi pentru dezvoltare în Bucureşti. Partea de vest a Bucureştiului a fost printre cele mai căutate pentru dezvoltare industrială după 2004 şi preţurile au crescut corespunzător până la 25 – 30 € / m2 (o creştere de aproximativ 300% comparativ cu valoarea din 2002). Pe autostrada A1 preţurile diferă în ceea ce priveşte locaţia după cum urmează: locuri situate în limita a maxim 10 km de autostradă sunt vândute cu 20 – 30 €/m2 în funcţie de vederea la stradă, dimensiune şi acces. Parcelele de teren localizate mai departe, dar în limita a 20 de km, sunt mai ieftine, costurile utilităţilor asumate de cumpărători fiind mai mari. Preţurile scad cu 10 – 15€/m2 . Zonele de sud şi de est încă stagnează în principal din cauza lipsei infrastructurii. Nordul Bucureştiului este deja prea scump pentru dezvoltările industriale dar, odată ce lucrările de pe noua autostradă spre Braşov vor începe, vor fi dezvoltate noi suprafeţe de-a lungul autostrăzii. Conform unui raport al Colliers International, stocul de spaţii de birouri de clasa A din Bucureşti este de 545.000 mp, mult sub valorile din Budapesta sau Varşovia, de 1.450.000 mp şi, respectiv, 2.600.000 mp. Cinci centre comerciale urmează să fie finalizate în următorii doi ani pe piaţa de retail din Bucureşti, proiecte ce vor aduce 250.000 metri pătraţi de spaţiu nou închiriabil. Deşi în primul semestru din 2009 stocul total de birouri ar trebui să ajungă la 1.200.000 mp, dublu faţă de valoarea lui în decembrie 2007, spaţiul nu este suficient pentru a satisface cerinţele pieţei. Toate cele 32 de asociaţii de afaceri existente în România sunt situate în Regiunea Bucureşti Ilfov. Deşi regiunea apare ca fiind destul de bine dotată cu infrastructură de asistenţă pentru afaceri, lipsa de finanţare,de utilităţi publice (precum reţeaua de distribuţie de gaze naturale, de apă potabilă şi sistemul de canalizare, starea proastă a drumurilor) şi servicii IT&C împiedică dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii de asistenţă în afaceri.

Performanţa întreprinderilor

40

Clasificarea întreprinderilor din România după cifra de afaceri din 2004 cuprinde, printre primele 50 de întreprinderi, un număr de 29 de întreprinderi situate în regiunea Bucureşti-Ilfov, în timp ce, în total, 50% dintre întreprinderile cu cea mai mare cifră de afaceri sunt situate în această regiune. Sectorul energetic, construcţiile, telecomunicaţiile şi sectorul de distribuţie pentru marile lanţuri de hypermaketuri sunt sectoarele cu cea mai mare valoare a productivităţii şi sunt, de asemenea, sectoarele unde predomină întreprinderile mari cu capital străin. Potrivit TIB 2005 (Topul Întreprinderilor Bursiere), elaborat de Bucharest Equity Research Group (BERG), printre primele 50 cele mai rentabile întreprinderi listate la Bursa de Valori se numără 13 întreprinderi din regiunea Bucureşti Ilfov, conform tabelului de mai jos, dintre care, în următoarele sectoare: Imobiliar, Activităţi financiare şi asigurări, Producţie, inclusiv sectoarele de echipamente mecanice şi tehnice, produse farmaceutice, articole din sticlă, lacuri şi vopsele; Comerţ, inclusiv sectorul IT&C şi marile lanţuri de supermarketuri. Regiunea Bucureşti găzduieşte cel mai important cluster din România în domeniul industriei IT, concentrând peste 63% din cifra totală de afaceri din acest sector (480 milioane de $), 45% din totalul de angajaţi (11.300 de oameni) şi 36% din totalul întreprinderilor (3.060 unităţi). Bucureşti contribuie de asemenea cu 50% la totalul exporturilor din domeniul serviciilor IT şi software. Din 95 de întreprinderi active în sectorul IT, cu peste 1 milion de $ cifră de afaceri, în 2003, 60 îşi aveau sediile centrale în municipiul Bucureşti. Clasificarea celor mai active întreprinderi după cifra de afaceri din sectorul software şi servicii conexe, cu privire la 2003 şi publicate în 2004 de către Centrul Român pentru Modelare Economică, arată că, dintr-un total de 25 de întreprinderi înregistrate în clasificare, numai 4 erau localizate în afara municipiului Bucureşti. Din cele 20 de întreprinderi care s-au clasificat pe primele trei poziţii în timpul ultimelor cinci ediţii ale TOPULUI întreprinderilor elaborat de Camera de Comerţ şi Industrie a României, 12 erau din regiunea Bucureşti-Ilfov (60%). În 2005, aceste întreprinderi au câştigat Trofeul de Excelenţă, care este cel mai prestigios premiu care certifică faptul că o companie a atins nivelul de excelenţă în ceea ce priveşte competenţa, creativitatea, caracterul inovativ şi managementul calităţii.

2.3.5 Servicii bazate pe cunoaştere intensivă În economia globală, caracterizată de schimbări rapide ale tehnologiei şi de o creştere continuă a productivităţii, limita între activităţile industriale tradiţionale şi servicii devine din ce în ce mai nuanţată, competitivitatea produselor industriale fiind direct conexă, pe de o parte, cu furnizarea aşa numitelor „servicii legate de produs”, iar pe de altă parte, cu folosirea unor servicii specializate de sprijin pentru afaceri în vederea îmbunătăţirii proceselor de producţie. În acest context, serviciile în general şi, în special, serviciile bazate pe cunoaştere intensivă (KIS) devin un factor din ce în ce mai relevant pentru creşterea competitivităţii economice. În baza definiţiei OECD, activităţile de servicii de cunoaştere intensivă includ, printre altele, cercetare şi dezvoltare (C&D), consultanţa în management, servicii de informaţii şi comunicaţii, gestionarea resurselor umane şi servicii de ocupare, servicii juridice (inclusiv cele care se referă la proprietate intelectuală), contabilitate şi finanţe, activităţi de servicii legate la marketing. Serviciile bazate pe cunoaştere intensivă sunt încă relativ puţin cunoscute, una din principalele probleme în studierea caracteristicilor acestora fiind tocmai colectarea datelor statistice relevante. Problema este recunoscută şi de către Comisia Europeană, care, în cadrul documentului de lucru SEC(2007) 1059 „Spre o Strategie Europeană în sprijinul serviciilor de inovare – Provocări şi elemente cheie pentru acţiuni viitoare”, subliniază necesitatea de a îmbunătăţi sistemul de colectare a datelor privind capacitatea de inovare a serviciilor, aceasta fiind una din caracteristicile cheie ale

41

sectoarelor KIS, în vederea întăririi capacităţii de definire a celor mai adecvate politici pentru promovarea inovării în sectorul serviciilor. Importanţa serviciilor de cunoaştere intensivă rezidă în faptul că acestea sunt în măsura să furnizeze întreprinderilor servicii de inovare non tehnologică, ceea ce favorizează creşterea competitivităţii sectorului productiv, în timp ce compensează întârzierile în dezvoltarea inovării tehnologice şi totodată măreşte sustenabilitatea acesteia. În acest context, Comisia Europeană doreşte să încurajeze dezvoltarea inovării în servicii ca şi motor al inovării pentru întreaga economie europeană, adresându-se, în special, serviciilor de cunoaştere intensivă, aceasta fiind ramura cu cel mai înalt potenţial de inovare.18 În cadrul iniţiativei comunitare (Directoratul General pentru Întreprinderi şi Industrie) Pro Inno Europe - Inno Metrics, vizând culegerea şi analiza datelor statistice privind activităţile de inovare în Europa, o atenţie deosebită este atribuită analizei indicatorilor de inovare pentru sectorul serviciilor. Rezultatele cercetării arată că serviciile de sprijin pentru afaceri bazate pe cunoaştere intensivă (Knowledge Intensive Business Services, KIBS) reprezintă ramura cea mai inovativă din sectorul serviciilor. În mod specific, ponderea firmelor KIBS care au introdus inovare de produs sau proces în perioada 2002-2004 (51,5%) este mai mare decât restul sectorului serviciilor (30,2%), precum şi decât sectorul industrial (39%). Mai mult, firmele KIBS depăşesc celelalte sectoare şi în ceea ce priveşte introducerea inovării organizaţionale şi de marketing, sunt mai orientate spre cererea de inovare din partea întreprinderilor şi au o colaborare mai strânsă cu universităţile şi instituţiile publice19. În cadrul iniţiativei Inno Europe, în baza datelor disponibile, s-au elaborat două indexuri de inovare, separat pentru ansamblul sectorului serviciilor şi ramura KIBS. Luxemburg deţine cel mai bun index de inovare a serviciilor general (0,89), în timp ce Grecia deţine cel mai bun index al inovării pentru KIBS (0,72), România se situează, în ambele cazuri la penultimul loc, înregistrând un scor de 0,30 la primul index şi 0,32 la cel de-al doilea. În România, aşa cum conceptul de „inovare” este legat îndeosebi de activităţile de cercetare şi dezvoltare, şi adesea confundat cu acestea, conceptul de „activităţi / servicii de cunoaştere intensivă” nu este încă abordat/dezvoltat în mod corespunzător de către organismele de decizie politică şi este adesea confundat cu noţiunea generală de societate bazată pe cunoaştere şi tehnologia informaţiei şi telecomunicaţiilor. În România, întreprinderile KIBS reprezintă 18,24% din totalul firmelor active în sectorul serviciilor şi concentrează 10,5% din firmele cu o cifră de afaceri de peste 1.000.000 de lei, precum şi 28,3% din totalul firmelor cu peste 250 de angajaţi din sectorul serviciilor.20 La nivelul regiunii Bucureşti-Ilfov, datele demonstrează faptul că regiunea reprezintă un pol de creştere economică şi un centru de servicii de relevanţă naţională, concentrând peste 26,6% din întreprinderile active în sectorul serviciilor din toata ţară, precum şi peste 31% din firmele din sectorul serviciilor având o cifră de afaceri de peste 1.000.000 de lei. La nivelul firmelor KIBS, aceastea reprezintă peste 27% din totalul firmelor din servicii înregistrate în regiunea Bucureşti-Ilfov; 17% din acestea produc o cifră de afaceri de peste 1.000.000 de lei şi 31,6% au peste 250 de angajaţi.

18 Commission Staff Working Document, Towards a European strategy in support of innovation in services (2007) http://www.europe-innova.org/index.jsp?type=page&lg=en&classificationId=6331&classificationName=Publications&cid=6334 19 UNU-MERIT Final Draft, Innovation Statistics for the European Service Sector (2007) http://www.proinno-europe.eu/admin/uploaded_documents/Innovation_Indicators_for_the_European_Service_Sector.pdf 20 Calculele noastre din Borg Design, Lista Firmelor 2008.

42

Analiza sub-sectoarelor KIBS arată că activităţile de cercetare şi dezvoltare sunt cele pentru care regiunea Bucureşti-Ilfov deţine cea mai mare pondere faţă de totalul naţional, depăşind 56% din numărul total de întreprinderi. Acest fapt derivă din concentraţia, în regiunea Bucureşti-Ilfov, a marilor întreprinderi având secţiuni importante de cercetare în cadrul structurilor productive, precum şi a institutelor de cercetare. Grafic 8: Întreprinderile din sectorul Cercetare şi dezvoltare în România şi în regiunea Bucureşti-Ilfov

927

520

0 200 400 600 800 1.000

73 - Cercetare sidezvoltare

Romania Bucuresti-Ilfov

Sursa: Calculele noastre din Lista Firmelor 2008. Urmează activităţile din codul 74, activităţile în principal prestate întreprinderilor, regiunea Bucureşti-Ilfov concentrând 39,85% din totalul naţional. Dintre acestea, activităţile de publicitate, cu peste 50%, deţin cea mai mare pondere faţă de numărul total, urmate de activităţile juridice, contabilitate, consultanţă în domeniul fiscal, activităţile de studii de piaţă şi sondaj, cu peste 43%. Testările şi analize tehnice, cu 26,56%, deţin cea mai mică pondere faţă de numărul total din România, toate celelalte activităţi de servicii prestate întreprinderilor reprezentând procente cuprinse între 32% şi 37%. Trebuie remarcat faptul că printre cele mai relevante întreprinderi ce furnizează servicii de consultanţă strategică şi publicitate se regăsesc întreprinderi cu capital străin, deci activităţile de consultanţă şi publicitate autohtone încă nu sunt foarte dezvoltate în România, iar regiunea capitalei nu face excepţie de la această regulă.

Grafic 9: Întreprinderile din serviciile în principal prestate întreprinderilor în România şi în regiunea Bucureşti-Ilfov

76.134

30.339

0 10.000 20.000 30.000 40.000 50.000 60.000 70.000 80.000

74 - Alte activitati deservicii prestate in

principal intreprinderilor*

Romania Bucuresti-Ilfov

* cu excepţia codurilor: 747, 7481 şi 7482. Sursa: Calculele noastre din Lista Firmelor 2008.

43

Grafic 10: Sub-sectoarele din domeniul serviciilor în principal prestate întreprinderilor – Ponderea regiunii Bucureşti-Ilfov faţă de totalul naţional, pe sub-sectoare

43,40

33,58

26,56

50,19

32,15

37,76

32,83

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

741 - Act. Juridice, contabilitate, consultanta in domeniul fiscal, act.de studii de piata si de sondaj

742 - Act. de arhitectura, inginerie, consultanta tehnica

743 - Testari si analize tehnice

744 - Publicitate

745 - Selectia si plasare a fortei de munca

746 - Investigatie si protectie a bunurilor si persoanelor

748* - Alte activitati de servicii

Romania Bucuresti-Ilfov

Sursa: Calculele noastre din Lista Firmelor 2008.

În fine, remarcăm faptul că întreprinderile din sectorul Informatică şi activităţi conexe din cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov reprezintă 37,45% din numărul total înregistrat la nivelul României.

Grafic 11: Întreprinderile din sectorul Informatică şi activităţi conexe în România şi în Regiunea

Bucureşti-Ilfov

16.244

6.165

0 2.000 4.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000 16.000 18.000

72 - Informatica siactivitati conexe

Romania Bucuresti-Ilfov

Sursa: Calculele noastre din Lista Firmelor 2008.

În medie, cele mai performante întreprinderi KIBS (cu cifră de afaceri de peste 1.000.000 de lei) din regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă, faţă de totalul întreprinderilor din sectorul respectiv, o

44

pondere cu 35% mai mare decât aceeaşi categorie de întreprinderi la nivel naţional. Se remarcă faptul că întreprinderile cu o cifră de afaceri de peste 1.000.000 de lei reprezintă peste 18% din totalul întreprinderilor din sectorul informatică şi activităţi conexe, în timp ce la nivel naţional acestea reprezintă mai puţin de 15% din totalul firmelor din sector.

Grafic 12: Ponderea întreprinderilor cu o cifră de afaceri de peste 1.000.000 de lei din totalul întreprinderilor din codurile CAEN 74, 73 şi 72.

4,125,82

14,9918,27

3,545,06

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

72 - Informatica si activitati conexe

73 - Cercetare si dezvoltare

74 - Alte activitati de servicii prestate in principalintreprinderilor*

Cifra de afaceri de peste 1.000.000 Ron - RO Cifra de afaceri de peste 1.000.000 Ron - BI

* cu excepţia codurilor: 747, 7481 şi 7482. Sursa: Calculele noastre din Lista Firmelor 2008.

2.3.6 Întreprinderile Mari din regiunea Bucureşti-Ilfov În 2004, un număr de 445 de întreprinderi mari, dintre care 407 situate în municipiul Bucureşti şi 38 în judeţul Ilfov, erau înscrise la Registrul Comerţului. Întreprinderile mari îşi desfăşoară activitatea în principal în sectorul industrial şi comercial. Clasificarea teritorială arată că municipiul Bucureşti este specializat în sectorul de fabricare a produselor nealimentare, energie şi comerţ, în timp de judeţul Ilfov este specializat în sectorul industriei alimentare, băuturilor şi tutunului şi sectorul comercial. Numărul relativ ridicat de întreprinderi mari identificat în regiune ar putea stimula inovarea, datorită faptului că întreprinderile mari oferă în general oportunităţi pentru dezvoltarea IMM-urilor şi sunt de obicei mai orientate spre inovare. În ceea ce priveşte fabricarea produselor nealimentare, întreprinderile mari înregistrate în municipiul Bucureşti sunt concentrate în sectoarele metalurgice şi de producţie de maşini şi echipamente conexe (care, alături de sectorul energetic, cuprind un număr de 44 de întreprinderi foarte mari); echipamentele electrice şi electronice, prelucrarea lemnului şi fabricarea mobilei sunt de asemenea sectoare importante care cuprind 8 întreprinderi mari fiecare.

45

În sectorul serviciilor, transporturile, intermedierile financiare şi serviciile prestate întreprinderilor sunt cele mai importante ramuri de activitate, cu peste 50 de întreprinderi mari. Este de remarcat existenţa a 13 întreprinderi foarte mari în sectorul hotelurilor şi restaurantelor şi un număr extraordinar de 33 întreprinderi foarte mari care îşi desfăşoară activitatea în domeniul investigaţiei şi protecţiei bunurilor şi persoanelor. Cele mai relevante întreprinderi mari din industria prelucrătoare. Potrivit clasificării naţionale a întreprinderilor, elaborată de Centrul român pentru Modelare Economică şi publicată de Finmedia în Noiembrie 2005, întreprinderile mari cu cea mai mare cifră de afaceri sunt concentrate în principal în următoarele domenii: producţia de alimente, băuturi şi tutun, maşini, echipamente electrice şi electronice, energie, produse din ceramică, sticlă şi plastic, îmbrăcăminte, încălţăminte şi textile, precum şi mobilier. Producţia de alimente, băuturi şi tutun este dominată atât la nivel naţional cât şi regional de companii multinaţionale mari cum ar fi PHILIP MORRIS ROMANIA Srl Otopeni, COCA-COLA HBC România Srl Bucureşti, J.T. INTERNATIONAL MANUFACTURING (România) SA Bucureşti, BRAU – UNION România SA Bucureşti şi QUADRANT-AMROQ BEVERAGES SA Bucureşti. În producţia nealimentară, următoarele întreprinderi din domeniul materialelor de construcţie sunt incluse printre cele mai profitabile întreprinderi după cifra de afaceri, în sectorul de producţie, la nivel naţional: LAFARGE ROMCIM SA Bucureşti, HOLCIM România Bucureşti şi CARPATCEMENT HOLDING SA Bucureşti. Următoarele întreprinderi mari, după subdomenii de activitate, ar trebui de asemenea menţionate:

- Echipamente şi maşini industriale: FAUR SA, VULCAN SA, KVAERNER IMGB SA, MECANICA FINA SA, ENERGOMONTAJ SA.

- Metalurgie şi componente de vehicule: CUPROM SA Bucureşti, GENERAL TURBO SA, TURBOMECCANICA SA, ROMAERO, HONEYWELL GARRETT.

- Construcţiile industriale : TMUCB, ENERGOCONSTRUCTIA SA, HIDROCONSTRUCTIA SA, SOCIETATEA DE CONSTRUCTII CCCF Bucureşti.

- Ceramică, sticlă şi plastic: LASSELSBERGER SA Bucureşti (fosta CESAROM SA), DELTA DISTRIBUTION SA, DELTA GLASS, STIROM SA, ARTECA JILAVA SA, ARECA SA, MUNPLAST SA, PLASTIC LEGNO ROMANIA Srl.

- Prelucrarea lemnului şi mobilier: ELVILA SA, PINUM Production SA. - Îmbrăcăminte, piele şi încălţăminte: ARTA MODEI , TANEX SA, ANTILOPA SA,

CONDOR SA. - Produse farmaceutice: BIOFARM SA Bucureşti şi ZENITIVA SA Bucureşti (fostul

SICOMED). Căsuţa 2: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI DIN SECTORUL DE PRODUCŢIE – MATERIALE DE CONSTRUCŢII Din 1997 grupul francez LAFARGE este prezent pe piaţa românească prin LAFARGE ROMCIM SA. Operaţiunile din România ale Grupului Lafarge, lider mondial în domeniul materialelor de construcţii, sunt reprezentate în prezent de: LAFARGE ROMCIM S.A. - producţie şi comercializare cimenturi, lianţi şi filer calcar; 2 fabrici de ciment (Medgidia şi Hoghiz) şi o staţie de măcinare (Târgu Jiu). LAFARGE ARCOM GIPS S.A. - producţie si comercializare ipsos, sisteme si accesorii pentru gips - carton, 1 fabrică de gips carton la Popeşti Leordeni (Bucureşti) şi1 fabrică de ipsos la Agireş (judeţul Cluj); LAFARGE AGREGATE BETOANE S.A. - producţie si comercializare agregate si betoane; 14 staţii de betoane, 8 cariere, 8 balastiere. Produsele oferite sunt diverse şi includ 11 tipuri de ciment. Lafarge este singurul producător autohton de plăci şi sisteme gips-carton şi cel mai mare exportator de ciment din România (www.lafarge.ro). Lafarge România are 1500 de oameni angajaţi direct de Lafarge în România şi cel puţin

46

încă tot atâţia colaboratori care lucrează pentru contractorii şi subcontractorii Lafarge. Lafarge Romcim SA ocupă poziţia nr. 5 în clasamentul naţional al firmelor private, pe anul 2006, cu un profit brut de circa 330 mil. lei. Lafarge a investit, de la intrarea sa pe piaţa românească de ciment, în urmă cu peste 10 ani, 50 milioane euro pentru ameliorarea performanţelor sale de mediu şi s-a angajat ca în perioada 2007-2012 să investească în măsuri care vizează protecţia mediului încă 50 milioane euro. CARPATCEMENT SA a fost înfiinţată în 2004 din integrarea a trei fabrici de ciment Moldocim S.A. Bicaz, Casial S.A. Deva şi Romcif S.A. Fieni, care au fuzionat sub denumirea comună de CARPATCEMENT HOLDING. Carpatcement Holding SA are în prezent peste 1.100 de angajaţi. Întreprinderea face parte din Grupul HeidelbergCement, cel mai mare investitor german din România (http://www.heidelbergcement.ro). cu activităţi in domeniul producţiei de ciment, betoane si agregate, prin companiile Carpatcement Holding, Carpat Beton şi respectiv Carpat Agregate. Companiile grupului HeidelbergCement în România au avut in 2007 o cifră de afaceri de 363 milioane Euro, cu peste 30% mai mare decât în 2006. Carpatcement Holding SA este compania cu cea mai mare cifră de afaceri (288 milioane Euro în 2007) şi a înregistrat o creştere de peste 67 milioane Euro faţă de anul 2006. Companiile grupului HeidelbergCement în România au obţinut în 2007 un profit net de 117 milioane de Euro şi au investit peste 39 de milioane Euro, în acelaşi an. Carpatcement Holding SA este compania care a avut cel mai mare aport la investiţii în anul 2007, peste 32 milioane de euro. Din 1998 şi până în prezent, grupul german HeidelbergCement a investit peste 350 milioane Euro pe piaţa românească, inclusiv costurile de achiziţie. CARPATCEMENT HOLDING SA ocupă poziţia 7 în topul naţional al firmelor, pe anul 2006, cu un profit brut de circa 262 mil. lei. HOLCIM România este o filială a Holcim Ltd Group, unul dintre cei mai importanţi actori de pe piaţa internaţională de materiale de construcţii. Holcim România deţine, de asemenea, o poziţie de leader în fabricarea şi distribuţia cimentului, mortarului şi agregatelor. Sediul central al Holcim (Romania) SA este situat în Bucureşti. În prezent, compania deţine si operează trei fabrici de ciment (Turda, Câmpulung şi Aleşd), 16 staţii ecologice de betoane, cinci staţii de agregate si două staţii de lianţi speciali, toate aceste puncte de lucru fiind coordonate de cei aproximativ 1,400 de angajaţi ai companiei.. În 2007 Holcim (România) a atins o cifră de afaceri de aproximativ 990 milioane lei (290 milioane euro), comparativ cu 775 milioane lei (220 milioane euro) în 2006. Din 1997 şi până la sfârşitul anului 2005, compania a investit aproximativ 513 milioane euro in achiziţii, modernizări, măsuri pentru protecţia mediului, dezvoltarea afacerii, sănătate si securitate in muncă, proiecte sociale şi de resurse umane. Cel mai important proiect al companiei se desfăşoară la Câmpulung, unde Holcim România investeşte în perioada 2005-2008 aproximativ 120 milioane euro in modernizarea liniei de producţie. Holcim România va aloca in 2008 aproximativ 135 milioane euro intr-o serie de proiecte privind modernizarea tehnologiei de producţie, protecţia mediului, dezvoltarea afacerii, sănătatea şi securitatea in munca, proiecte sociale şi în domeniul resurselor umane. Firma ocupă poziţia 10 în clasamentul naţional al firmelor, pe anul 2006, cu un profit brut de circa 207 mil. lei. Căsuţa 3: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI DIN SECTORUL DE PRODUCŢIE – MAŞINI ŞI ECHIPAMENTE INDUSTRIALE FAUR S.A. a fost fondată în 1921 in Bucureşti şi este o companie recunoscută pe plan local / european pentru capabilitatea şi calitatea produselor sale, fiind succesorul companiilor denumite Malaxa şi ulterior “23 August”. Firma produce o gamă largă de: produse industriale, locomotive, motoare electrice, carcase de motoare electrice, arbori, axe, roţi dinţate, cuplaje, confecţii metalice pentru ciment, metalurgie si petrochimice. Peste 80 % din produse sunt exportate in UE Africa, Asia, etc. În anul 2006, FAUR SA avea 650 de angajaţi. Societatea are o capitalizare bursieră de aproape şapte milioane de euro (25,4 milioane de lei). Conform ultimelor date disponibile pe Bursa de Valori Bucureşti, societatea a înregistrat în 2005 venituri totale de 9,6 milioane de euro (34,8 milioane de lei) şi o pierdere netă de 2,6 milioane de euro (9,5 milioane de lei). VULCAN SA a fost înfiinţată în 1904 ca o filială a întreprinderii austriece “Maschinen und Waggonbau Fabriks Aktiengesellschaft in Simmering” proprietatea “Brunn-Konigsfelder Maschinenfabrik” Works, Brno. În 1908, VULCAN a devenit o întreprindere pe acţiuni independentă cu capital român şi străin sub numele de Fabrica de utilaje VULCAN. În 1990, VULCAN a devenit o societate pe acţiuni cu o nouă denumire , S.C.

47

VULCAN S.A.- Bucureşti, activitatea fiind reglementată de Legea 31/1990. Din decembrie 2002, VULCAN este o întreprindere privată, principalul acţionar (83% din acţiuni) este o întreprindere privată puternică din România - TENDER S.A. În 2007, întreprinderea avea 1.114 de angajaţi dezvoltând următoarele produse: cazane şi piese de presiune, unităţi de pompare pentru extracţia de ulei şi apă, echipamente tehnologice, vase de presiune, componente nucleare, ventilatoare, mori, preîncălzitori de aer rotativi, reducători de viteze şi structuri sudate. În anul 2007 veniturile înregistrate au fost de 55,2 mil. lei, iar pentru 2010 sunt prevăzute venituri de peste 120 Mil. Lei; adică o creştere minimă de 30 % pe an. MECANICA FINĂ SA http://www.mecanicafina.ro/ist/1.htm a fost înfiinţată în 1923 sub numele de “Societatea de Exploatări Tehnice” –S.E.T , cu scopul de a organiza producţia simplă. În 1953, întreprinderea a fost reorganizată în întregime atât din punct tehnologic cât şi organizaţional pentru fabricarea instrumentelor de control şi măsurare, ajungând pe prima poziţie din topul companiilor româneşti. În 1991 întreprinderea s-a împărţit în patru companii independente, dintre care, cea mai importantă este SC MECANICĂ FINĂ SA care a preluat peste 80% din vechiul personal, oameni foarte bine pregătiţi cu experienţă şi abilităţi profesionale. În 2005, întreprinderea a avut circa 205 angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri netă de circa 12 mil. lei.

ENERGOMONTAJ, a fost înfiinţat în 1949 ca o întreprindere de stat pentru instalarea centralelor hidroelectrice şi termoelectrice din România. În 1993, întreprinderea a fost complet privatizată şi azi pe lângă activităţile iniţiale, ENERGOMONTAJ desfăşoară şi activităţi în domeniul instalaţiilor electrice şi automate şi al producţiei de echipamente electrice. Întreprinderea, cu sediul central în municipiul Bucureşti, deţine în prezent un număr de 23 sedii administrative, cu o suprafaţă utilă de 23 228,00 mp, amplasate în 19 localităţi diferite, spatii de depozitare în suprafaţă de 213 866,600 mp dotate cu mijloace de ridicat şi manipulat. Suprafaţa totală a fabricilor, atelierelor de confecţii şi a laboratoarelor de specialitate este de 36 282,660 mp, ele asigurând o producţie de peste 5 000 t/an, din care circa 30% este realizată în Fabrica de Echipamente Energetice din Bucureşti. În ultimii ani, exportul a crescut şi s-a extins la peste 15 ţări. În 2007, ENERGOMONTAJ avea 5.904 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 359 de mil. lei (96 milioane de euro), în timp ce la data de 31 ianuarie 2008 societatea avea ca forţă de muncă angajată un număr de 4 185 persoane.

Căsuţa 4: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI DIN SECTORUL DE PRODUCŢIE – METALURGIE ŞI COMPONENTE DE VEHICULE CUPROM România este o companie privată, cu o experienţă îndelungată în metalurgie şi metale neferoase şi este renumit ca fiind singurul producător român (şi unul dintre puţinii din Europa Centrală şi de Est) de cupru electrolitic, cabluri de cupru turnate continuu, sârmă emailată de cupru. Cuprom România (www.cuprom.com) a avut ca obiectiv să pătrundă pe pieţele internaţionale, oferind produse competitive din punct de vedere calitativ şi comercial mulţumind astfel chiar şi cei mai exigenţi clienţi. În 2006, întreprinderea a înregistrat un profit brut de peste 10,6 mil. lei.. GENERAL TURBO SA este principalul producător român de echipamente de electroalimentare pentru centrale electrotermice care folosesc combustibil clasic (cărbune, combustibili grei şi benzină) sau nuclear şi este unul dintre principalii furnizori de turboechipamente (turbine şi compresoare) pentru facilităţile chimice şi petrochimice. General Turbo SA a fost înfiinţată în 1967, ca parte a producătorului de maşini grele IMGB. Din 1992, General Turbo a devenit o societate pe acţiuni independentă, având ca acţionar majoritar Asociaţia Salariaţilor (PAS) care a devenit deţinătoarea întregului capital social al General Turbo, după negocierile cu Autoritatea română pentru privatizare (APAPS) în 2003. În 2007, întreprinderea avea circa 1000 de angajaţi şi în 2006 a înregistrat un profit brut de aproape 8 mil. lei. TURBOMECANICA SA, situată în municipiul Bucureşti, produce componente aerospaţiale, turbine, compresoare, jante, componente rotative, sisteme de control şi de automobile, este cotată la Bursa Română de Valori şi este controlată de TurboAct şi FICs (care deţin 60,73 şi respectiv 21,18% din acţiunile întreprinderii). Întreprinderea este specializată în proiectarea componentelor şi producţia compresoarelor,

48

discurilor pentru turbine şi componentelor de înaltă tehnologie, experimentează aplicaţii turbojet. În 2008, TURBOMECANICA are 697 de angajaţi şi a realizat în 2006 un profit brut de peste 19,8 mil. lei. ROMAERO SA este o companie aerospaţială care desfăşoară activităţi de producţia a structurii aerospaţiale şi întreţinere/reparaţii pentru avioanele de transport militar şi civil. Întreprinderea a activat în domeniul aerospaţial timp de 80 de ani, având un rol important în dezvoltarea industriei aviatice române. La începutul anilor 90, datorită noului mediu economic, întreprinderea a început un proces masiv de restructurare şi modernizare a sistemului de producţie. Ministerul Economiei şi comerţului este principalul acţionar al întreprinderii, deţinând aproximativ 73% din acţiuni. În 2003, întreprinderea a exportat peste 71% din producţie, în valoare totală de 4,7 milioane $. În 2004, ROMAERO a avut 1.187 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 8,3 milioane de euro. HONEYWELL GARRETT Srl România a existat în România din 1998, sub denumirea de AlliedSignal Srl. La începutul activităţilor, întreprinderea avea 190 de angajaţi. Primul pas în înfiinţarea companiei AlliedSignal a fost acordul semnat de AlliedSignal Turbo S.A. (în prezent Honeywell Turbo S.A. – Franţa) cu Turbomecanica Bucureşti în vederea transferului anumitor activităţi desfăşurate anterior de fabricile Turbomecanica. În 1997, întreprinderea nou creată AlliedSignal Romania Srl a cumpărat afacerea şi secţia de producţie de la Turbomecanica. În 1999, Honeywell şi AlliedSignal au fuzionat, luând numele de Honeywell Garrett Srl. În 2003, fabricile întreprinderii au început producţia de maşini şi piese de schimb, primul client fiind Volkswagen. În 2006, întreprinderea a realizat un profit brut de 7,8 milioane lei. Căsuţa 5: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI DIN SECTORUL DE PRODUCŢIE – CONSTRUCŢII INDUSTRIALE TMUCB SA (www.tmucb.ro) se află pe piaţa românească de construcţii industriale din 1958, producând structuri metalice pentru uzine chimice, căi ferate, structuri militare şi de comunicare şi benzinării, conducte de combustibil şi echipamente de benzină. Sediul central al întreprinderii se află în municipiul Bucureşti, în timp ce alte 18 filiale sunt prezente în diferite locaţii din România, 1 filială TMUCB în Kuweit şi 1 JOINT-VENTURE TMUCB-ASIA – în Thailanda. Mulţumită ariei largi de activitate şi numărului de 3200 de angajaţi, compania e una din cele mai mari in domeniul chimic, specializată în proiectarea, fabricarea, asamblarea si montajul utilajelor si echipamentelor tehnologice, a rezervoarelor de stocare pentru benzinarii, a sistemelor de conducte, a structurilor metalice, etc. şi este de asemenea cotată la bursa de valori. SC ENERGOCONSTRUCTIA a fost înfiinţată în 1949 ca o întreprindere de stat leader în sectorul construcţiilor şi în prezent a fost privatizată aproape integral (peste 91%). Întreprinderea este specializată în construcţia de obiective energetice, lucrări de metrou, lucrări de autostradă, clădiri civile şi socio administrative şi lucrări publice urbane. În străinătate, SC ENERGOCONSTRUCTIA a executat lucrări în Germania (clădiri civile şi un birou administrativ), Emirate (zone de vile şi o clinică medicală) şi Armenia (clădiri civile). La data de 1 mai 2006 societatea avea ca forţă de muncă angajată un număr de 1910 persoane şi a înregistrat un profit brut de circa 5,3 mil. lei. SC HIDROCONSTRUCTIA (www.hidroconstructia.ro) îşi are originea în fostul „Departament General al Bicaz HPP” înfiinţat în 1950 ca singura construcţie a investiţiei de hidroenergie la Bicaz. În 1961, sediul principal al unităţii de construcţie a fost mutat la Bucureşti sub denumirea de „Întreprinderea de Construcţii Hidroenergetice” (ICH) care a devenit „Trustul de Construcţii Hidroenergetice” (TAGCH) şi SC HIDROCONSTRUCTIA după privatizare în 1990. Principalele domenii de activitate ale întreprinderii sunt lucrările hidroenergetice şi hidrotehnice, care au fost extinse în prezent la construcţii civile şi industriale, drumuri şi poduri, lucrări de recuperare de terenuri, administrarea lucrărilor de extracţie şi a carierelor de pietriş, reabilitarea uzinelor, structuri metalice, prefabricate de beton armat etc. Întreprinderea are 12 filiale în toată România şi deţine o suprafaţă totală de teren de 3.002.300,16 m2, din care: teren neconstruit 285.667,67 m2; suprafaţă construită, 2.716.632,49 m2, din care teren destinat platformelor 1.336.476,76 m2. SC HIDROCONSTRUCTIA a construit 966 km de baraje, 152 km de conducte, 124 hidrocentrale şi 138 baraje, dintre care 80 de ciment; a lucrat la proiecte de gestiune a potenţialului

49

hidroelectric al Dunării (Poarta de Fier 1 şi 2) şi a executat construcţia unei staţii de pompare în centrala nucleară de la Cernavodă; a executat lucrări şi în străinătate (Algeria, Iran, Germania etc.). Întreprinderea a avut o medie de 9600 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 802 milioane de lei în 2006, cu un profit brut de peste 69 mil. lei. SOCIETATEA DE CONSTRUCTII CCCF SA Bucureşti a fost primul antreprenor român pentru lucrări de infrastructură de transport şi a fost înfiinţat în cadrul administraţiei de stat din România în 1883, sub numele de „Serviciul de noi lucrări”, ca unitate specializată în proiectarea şi construcţia de căi ferate. Din 1974, CCCF a participat la lucrarea de construcţie a Sistemului de metrou din Bucureşti şi din 1983 la planul de dezvoltare a navigaţiei pe Râul Argeş. De atunci, CCCF s-a extins pe plan internaţional în lucrările de construcţii pentru porturi, drumuri, poduri, clădiri, căi ferate şi aeroporturi în mai multe ţări din Europa, Africa şi Asia. Întreprinderea a fost înfiinţată în 1991 şi principalele domenii de activitate includ în prezent: construcţii de drumuri şi aeroporturi; fundaţii speciale, clădiri de locuit, clădiri administrative şi industriale; construcţii de căi ferate şi subterane; lucrări de artă (poduri, pasarele, viaducte, etc.); producţie industrială (carieră şi agregate din pietriş, amestecuri de asfalt, etc.); construcţii hidrotehnice; lucrări municipale. CCCF a înregistrat in 2006 o cifră de afaceri de aproximativ 120 mil. lei (34 mil. euro), în creştere cu 15%, după doi ani de scădere abruptă. În 2005, firma a raportat pierderi de aproximativ 40 mil. lei, la o cifră de afaceri de 105,12 mil. lei (circa 29 mil. euro), in scădere cu 81% faţă de nivelul din 2004, de 190,8 mil. lei (47,7 mil. euro). Valoarea cifrei de afaceri din 2004 a fost cu 18% mai mică decât nivelul consemnat în 2003, de 226,4 mil. lei (61,1 mil. euro). În 2005, întreprinderea avea 3.800 de angajaţi. Căsuţa 6: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI DIN SECTORUL DE PRODUCŢIE – CERAMICĂ, STICLĂ ŞI PLASTIC LASSELSBERGER Group, leaderul austriac în producţia de ceramică din Europa Centrală şi de Est, a cumpărat de curând două dintre cele mai importante întreprinderi româneşti din domeniu: Cesarom Sa Bucureşti şi Sanex Sa Cluj-Napoca. Până în 2004, CESAROM (care a preluat numele acţionarului majoritar, Lasselsberger Group) a avut 1.048 angajaţi şi a realizat 33% din producţia de pe piaţa românească din sectorul ceramic. Cifra de afaceri a întreprinderii a fost întotdeauna reinvestită în infrastructură şi dezvoltarea tehnologică a sistemului de producţie astfel încât în ultimii 3 ani 30 de milioane de dolari au fost alocaţi modernizării utilajelor. Gama de produce a întreprinderi include aproximativ 100 de gresie şi faianţă din ceramică (pentru podea şi pereţi) şi 50 de produse sanitare din ceramică. În 2004, Lasselsberger SA Bucureşti a avut 1.072 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 24,8 milioane de euro. Lasselsberger Group are în prezent o capacitate totală de producţie de peste 13 milioane m2, din care 6,6 milioane m2 de la Sanex Cluj-Napoca şi 6,6 milioane m2 de la Lasselsberger Bucureşti. 95% din ceramică este destinată pieţei interne prin cei 80 de distribuitori existenţi şi 1.500 de punct de vânzare din toată România (printre care Bricostore, Praktiker şi Metro), în timp ce 60% din totalul de producţie este exportată. DELTA DISTRIBUTION SA a fost prezentă pe piaţa Românească timp de 10 ani şi şi-a consolidat poziţia în domeniul importului şi distribuţiei de produse sanitare echipamente de piscine, saune şi mobilier de baie. Înfiinţată in 1996, Delta Distribution a activat de la bun început pe piaţa importurilor şi distribuţiei de produse pentru amenajări interioare şi finisaj. În martie 1997 a fost deschis primul magazin propriu Delta care comercializă gresie si faianţă glazurată. În anii următori investiţiile în infrastructură şi logistică au fost importante: au fost deschise 2-3 magazine/an, câte un depozit regional şi s-a constituit parcul auto propriu. Astăzi, Delta deţine 29 magazine, 16 depozite regionale şi peste 100 de distribuitori, mijloace proprii de transport cu o capacitate de aproape 50 de tone. Numărul angajaţilor, de la 3 în 1996, a ajuns sa fie de aproximativ 500 în 2007. Aceste investiţii au fost în directă legătură cu evoluţia vânzărilor şi a cifrei de afaceri a companiei Delta Design, care a înregistrat creşteri anuale relevante. În 2006, cifra de afaceri a crescut cu 30% faţă de 2005, ajungând la circa 30 de milioane euro, iar pentru 2007 a fost preconizată o creştere cu 45%. DELTA GLASS a fost înfiinţată în 1998 şi, de atunci, a fost activă în domeniul prelucrării sticlei, importului şi exportului de sticlă şi porţelan. În 2006, întreprinderea a înregistrat o cifră de afaceri de 4 230 000 EUR şi în 2007 de circa 1,200 mil. lei (4,3 mil. euro) şi un număr de 70 de angajaţi.

50

STIROM Sa este de asemenea un nume important pe piaţa de sticlă din România, prezent din 1966 ca o companie de stat, complet privatizată în 1990 şi este cotată la RASDAQ. Produsele au o mare varietate de forme şi aspecte de la borcane şi recipiente pentru alimente, la produse de bucătărie de toate tipurile. În 2003 YIOULA GLASSWORKS S.A. (care este formată din 6 companii, din ţări diferite, precum Grecia, România, Bulgaria şi Ucraina) a cumpărat STIROM S.A. şi a început o investiţie masivă pentru modernizarea procesului de producţie. În 2006, STIROM SA a realizat un profit brut de 3,5 milioane lei şi avea circa 500 angajaţi. ARTECA Jilava SA a fost înfiinţată în 1935 pentru producţia de benzi transportoare cu inserţie textilă şi de oţel, platforme tehnice, benzi V, furtunuri cu / fără dispozitive din metal, articole pentru automobile, garnituri presate şi profilate şi alte articole tehnice din cauciuc, recuperarea cauciucului prin prelucrarea deşeurilor din cauciuc şi proiectarea şi producţia de articole din metal (instalaţii metalice, rulmenţi din metal pentru transportoare). Întreprinderea oferă de asemenea asistenţă specializată tehnologică şi tehnică, cu privire la fabricarea şi utilizarea acestor produse. Toate tehnologiile de fabricare utilizate sunt conforme cu standardele de calitate furnizate de sistemul internaţional ISO, seria 9000. În 2006, întreprinderea a realizat un profit brut de peste 29 mil. lei. Pentru informaţii suplimentare, puteţi accesa site-ul: http://www.arteca.ro/. ARECA SA Bucureşti este prezentă pe piaţa românească de cauciuc şi plastic din 1991. Întreprinderea este împărţită în 3 ramuri: Areca Sa (producţie de textile), Prologica Consulting Sa (produse de cauciuc, articole inflamabile şi de siguranţă) şi Areca Pro Trading Sa (activităţi specializate de comerţ). Areca SA este un producător şi exportator de confecţii major român (95% din producţia totală, în Marea Britanie, Italia, Olanda, Franţa, Norvegia şi Belgia). În 2004, întreprinderea a avut 558 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 2,2 milioane de euro. MUNPLAST SA Bucureşti a fost înfiinţată în 1967 ca o întreprindere de stat în domeniul prelucrării de plastic. În 1995, întreprinderea a fost privatizată şi a demarat un proces masiv de modernizare tehnologică, pentru crearea de noi produse, în conformitate cu standardele europene de calitate. În prezent, întreprinderea produce peste 3.500 de articole, dintre care: articole din plastic injectat şi suflat pentru casă şi grădină; articole tehnice; ambalaje flexibile (folie, saci, sacoşe); piele sintetică pe bază de poliuretan şi articole învelite potrivite pentru încălţăminte, îmbrăcăminte, mobilier şi industria automobilelor; nasturi, umeraşe şi alte accesorii textile; o gamă completă de materiale pentru protecţie externă anticorozivă, mecanică şi electrică a construcţiilor metalice subterane pentru transportul produselor uleioase, gazului natural, apei şi altor lichide. În 2004, întreprinderea a avut 348 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro. PLASTIC LEGNO ROMANIA Srl (sediul central în municipiul Bucureşti) a fost înfiinţat în 1996 şi a devenit repede unul dintre cei mai mari producători de articole din plastic injectat şi ambalaj flexibil. În 2004, întreprinderea a avut 824 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. Căsuţa 7: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI DIN SECTORUL DE PRODUCŢIE – PRELUCRAREA LEMNULUI ŞI MOBILIER ELVILA SA se află pe piaţă din 1990 şi este una dintre cele mai importante companii producătoare de mobilă din România. Întreprinderea exportă 65% din producţie, restul fiind distribuit la cele 24 de unităţi proprii şi 28 de magazine în regim de franciză. Mobila Elvila este fabricată dintr-o mare varietate de materiale (pluş, piele ecologică, accesorii etc.) de foarte bună calitate, cumpărate prin import. În plus, întreprinderea oferă o gamă de servicii pentru conceperea şi proiectarea arhitecturii interioare. Elvila şi-a dezvoltat de-a lungul timpului capacitatea de producţie şi comercializare prin achiziţii de fabrici de mobilă şi prin dezvoltarea suprafeţei de vânzare. În prezent, în cele 3 fabrici pe care le deţine: Relaxa la Mizil, Carpatina la Râmnicu-Vâlcea şi Elmoberom la Beiuş lucrează cca. 2000 salariaţi. PINUM Producţie SA este prezent pe piaţa românească de prelucrarea a lemnului şi tâmplărie (în special uşi pentru case, birouri, hoteluri etc.) din 1963 în cadrul C.I.L. Pipera Bucureşti. Întreprinderea a fost privatizată şi s-a alăturat Grupului Nusco în 1991. PINUM SA îşi exportă în prezent produsele în Uniunea Europeană şi în 2007 a realizat o cifră de afaceri de circa 65 milioane lei (circa 19,3 mil. euro).

51

Casuţa 8: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI ÎN SECTORUL DE PRODUCŢIE – PIELE, ÎMBRĂCĂMINTE ŞI ÎNCĂLŢĂMINTE CONDOR SA Bucureşti (www.condor-sa.ro) produce genţi şi rucsacuri din material artificial şi sintetic, umbrele, bastoane, îmbrăcăminte de muncă protecţie, uniforme, paraşute, instalaţii şi echipamente militare. Este prezentă pe piaţă din 1991 şi în 2004 a avut 481 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 6 milioane de euro. În 2004 vânzările propriilor produse în străinătate a generat un volum de afaceri de 22 milioane de euro. ANTILOPA SA Bucureşti a fost activă în sectorul de îmbrăcăminte, încălţăminte şi piele, din 1991 (www.antilopa.ro). În 2003, întreprinderea a importat din Italia, Europa Centrală şi Europa de Vest materie primă în valoare de 320 mii de euro. ANTILOPA este specializată în producţia de îmbrăcăminte de piele, tălpi, tocuri şi produse semifabricate pentru pantofi, şi furnizează şi servicii profesionale pentru reparaţia şi vopsirea hainelor de piele. Produsele finite sunt exportate în Italia sau Europa. În 2004, întreprinderea a avut 1.526 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 5 milioane de euro. TANEX Srl este un alt actor important în sectorul de îmbrăcăminte, existent pe piaţa din România din 1999. Întreprinderea este specializată în in, lână, mătase şi fibre artificiale din care fabrică paltoane, veste, jachete, pantaloni, pardesiuri, cămăşi, pantaloni pană, taioare şi tricotaje. Întreprinderea oferă şi servicii de croitorie şi exportă produsele de croitorie în ţări precum Franţa, Italia, Tunis, Algeria, Portugalia, Israel şi China. În 2004, KVAERNER IMGB avea 565 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 3,4 milioane de euro. ARTA MODEI SA este unul dintre cei mai mari producători de articole de îmbrăcăminte pentru femei care lucrează în sistemul lohn. Întreprinderea a fost înfiinţată în 1926 sub numele de Cehoslovaca şi în 1991 a fost recunoscută sub denumirea actuală. Produce haine pentru femei, nou născuţi şi bărbaţi, confecţii sport şi pentru timpul liber, pantaloni scurţi, tricouri, bluze, pantaloni, blugi şi geci. ARTA MODEI este o prezenţă puternică pe piaţa europeană unde exportă propriile produse (de ex, tricouri), în specia în Austria, Canada, Franţa, Germania, Italia, Elveţia, Marea Britanie şi SUA. În 2004, întreprinderea a avut 531 de angajaţi şi a realizat o cifră de afaceri de 2 milioane de euro. Căsuţa 9: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI ÎN SECTORUL DE PRODUCŢIE – PRODUSE FARMACEUTICE BIOFARM SA Bucureşti (www.biofarm.ro) produce stropitoare nazale, orale şi pentru faringe, spray-uri nazale, soluţii auriculare şi dentare. Produce de asemenea produse de anestezie, cardiologice, produse parafarmaceutice pentru alimentaţie, pentru uz dermatologic, ginecologic, obstretic, urologic şi veterinar. Prezentă în Bucureşti din 1991 compania, a fost listată la Bursa de Valori Bucureşti (categoria I) în 2005. În anul 2007 a înregistrat în medie 317 angajaţi şi, în 2006, a avut un profit brut de aproape 15 mil. lei. SICOMED (înfiinţată în 1962) şi-a schimbat denumirea la sfârşitul anului 2005 cu cea a acţionarului majoritar Zentiva SA, având în continuare sediul central în capitală. Sub noul brand Zentiva au fost integrate, în primul semestru al anului 2006, activităţi anterioare ale grupului Zentiva de pe piaţa românească şi cele existente ale societăţii Sicomed, Zentiva devinin astfel liderul pieţii de medicamente generice din România. Acţiunile Zentiva SA sunt tranzacţionate la Categoria a II-a a Bursei de Valori Bucureşti începând cu anul 1998. Compania exportă în Austria, Hong Kong, Ecuador, Chile, Columbia, Moldova, Indonezia, Federaţia Rusă, Azerbaijan, Armenia, Japonia şi Bielorusia. În România reprezintă Gerovital Enterprise Japonia, Casa Gerovital Ecuador, RomPharm Rusia şi RomPharm Bielorusia. Fabrică produse farmaceutice pentru alimentaţie, chimioterapie, endocrinologie, antiseptice şi imunologice şi este de asemenea specializată în producţie de barbital, sulfamide, alcaline şi antibiotice, vitamine şi hormoni, carbohidraţi, proteine şi enzime. Unele produse sunt importate din Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Olanda, Polonia şi Ungaria. În 2006, a înregistrat un profit brut de circa 16 mil. lei si un număr mediu de 1012 salariaţi.

52

Cele mai relevante întreprinderi mari în sectorul serviciilor – Telecomunicaţii şi comerţ Creşterea remarcabilă a marilor întreprinderi din sectorul telecomunicaţiilor din ultimii ani trebuie subliniată, cu menţiunea specială a celor trei companii concurente principale de pe piaţă: întreprinderea naţională ROMTELECOM SA (stabilă pe locul 6) şi cele două companii multinaţionale ORANGE România (ajungând la locul 8 de pe locul 12 în 2003) şi MOBIFON SA (stabilă pe locul 10). Alte companii însemnate din sectorul comunicaţiilor includ următoarele: Telemobil SA Baloteşti (Zapp), Compania Naţională de Radiocomunicaţii SA, România Cable System SA and Romania Data System SA. În sectorul comercializării de produse nealimentare, ALTEX, DOMO Retail SA şi FLANCO International Srl Bucureşti sunt principalii distribuitori de aparate electronice şi electrocasnice. Căsuţa 10: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI ÎN SECTORUL DE SERVICII - TELECOMUNICAŢII

Prezentă de mai mult de 75 de ani pe piaţa românească, ROMTELECOM SA este astăzi una dintre cele mai bine cotate companii din România. Din 2003, întreprinderea a demarat un proces de modernizare, ca urmare a politicii de liberalizare a pieţei adoptate în acel an. Romtelecom a depăşit sfera sa tradiţională de activitate, telefonia fixă, şi s-a îndreptat către piaţa de Internet şi date, lansând în 2005, primele produse de acces la Internet de bandă largă, bazate pe tehnologia ADSL. În anul următor Romtelecom şi-a făcut simţită prezenţa şi pe piaţa soluţiilor IT elitiste, odată cu lansarea CyberHost, cel mai sigur centru de găzduire a datelor. Tot în 2006 compania a introdus Dolce, serviciul de televiziune digitală, care a convins piaţa într-un timp record, prin raportul foarte atractiv calitate-preţ al acestui serviciu. 2007 a fost momentul în care Romtelecom a făcut încă un pas important spre definirea sa ca furnizor complet de comunicaţii: a “atacat” zona de conţinut multimedia lansând www.mtvondemand.ro şi www.getloaded.ro, două proiecte care se adresează în special tinerilor. În cursul anului 2007 Romtelecom şi-a reorientat şi strategia de afaceri, demarând proiectul “Clientul pe locul 1” care aduce clienţilor companiei beneficii suplimentare la aceleaşi tarife. În plus, compania a fost reorganizată, creându-se unităţi de afaceri distincte pentru clienţii persoane fizice şi juridice, pentru a deservi cât mai bine nevoile specifice de comunicare ale acestora. Pentru perioada imediat următoare, Romtelecom are în vedere stabilizarea şi creşterea bazei de clienţi pentru serviciile de telefonie fixă, precum şi încercarea de a dubla numărul de clienţi pentru serviciile de internet şi televiziune prin satelit. Acţionarii Romtelecom sunt: OTE International Investments Ltd., Grecia – 54,01% şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI), România – 45.99%. În 2006, Romtelecom a înregistrat un profit net de 195.730.000 lei, cu 35% mai mic decât în 2005 (302.970.000 lei) şi un număr de 12.257 de salariaţi.

ORANGE România, cu sediul în Bucureşti, este deţinută în procent de 96,8 la sută de France Telecom. În luna martie 2008. Orange România a anunţat atingerea pragului de 10 milioane de clienţi. Această creştere a fost posibilă datorită preocupării companiei pentru calitatea serviciilor oferite în cei peste 10 ani de activitate pe piaţa locală. În ultimii trei ani, numărul clienţilor Orange a crescut cu peste 5 milioane, o evoluţie remarcabilă atât pentru România cât şi la nivelul grupului France Telecom. În 2007, Orange a extins reţeaua de broadband mobil, iar acum oferă clienţilor săi servicii de acces mobil la internet la viteze 3G+ de până la 7,2 Mbps pentru downlod şi 1,46 Mbps pentru upload. Orange România a lansat serviciile 3G în iunie 2006, licenţa fiind câştigată prin licitaţie în anul 2004. În anul 2008 Orange va continua să investească în dezvoltarea serviciilor de date mobile si va mari viteza de transfer al datelor pana la 14,4 Mbps. Orange a dezvoltat o reţea de magazine care numără în prezent 76 de locaţii proprii şi aproape 1.000 de magazine partenere. În 2006 a înregistrat 2238 de salariaţi şi un profit brut de 1.639.439.792 lei, ocupând poziţia nr. 2 în Clasamentul Naţional al firmelor private realizat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România.

Orange este cel mai important concurent al companiei VODAFONE (www.vodafone.ro), marcă înregistrată a MobiFon S.A. În anul 2005 , prin achiziţionarea Connex de către Vodafone, Vodafone România a devenit

53

parte a celei mai mari comunităţi mobile din lume, prin ceea ce a fost apreciată la acea dată ca cea mai mare tranzacţie din România în ultimii 15 ani. Vodafone România este compania care a lansat prima reţea GSM din România, la 15 aprilie 1997 şi este, de asemenea, primul operator care a lansat serviciile 3G în România, în aprilie 2005, primul operator care a lansat serviciile de telefonie mobilă în România (GSM şi 3G), primul operator GSM din România care a lansat serviciul de mesaje scurte (SMS) (1998) şi primul operator GSM care a oferit servicii complete de Internet, prin Xnet (1999) din România. Vodafone România a lansat serviciile 3G in aprilie 2005, licenţa fiind câştigată prin licitaţie în anul 2004 În anul fiscal 2007/2008, Vodafone Romania a înregistrat 967.000 de clienţi noi, ajungând la un număr total de 8.921.000 de clienţi. In trimestrul încheiat la 31 martie 2008, Vodafone Romania si-a suplimentat baza de clienţi cu 113.000, înregistrând o creştere cu. 12,2 % fata de anul fiscal 2006/2007. Veniturile totale au atins 1,184 miliarde Euro, reprezentând o creştere de 11,0% comparativ cu anul financiar precedent. Veniturile din servicii au crescut cu 10,4% in ultimul an, ajungând la un total de 1,122 miliarde Euro. La 31 martie 2008, clienţii serviciilor pe bază de abonament reprezentau 35,9% din baza totală de clienţi a Vodafone Romania, iar cei ai serviciilor preplătite 64,1%. Baza de abonaţi ai serviciilor Vodafone a înregistrat o creştere record de 19,0%, în ultimul an. Numărul utilizatorilor 3G în reţeaua Vodafone România era de 636.829, la 31 martie 2008.

TELEMOBIL S.A. România este compania care operează cea de-a patra reţea de telefonie mobilă: ZAPP. Compania a fost înfiinţată în 1993 sub numele Telefonica România şi timp de patru ani a fost singurul furnizor de telefonie mobilă de pe piaţa românească. Reţeaua NMT 450 a fost modernizată începând cu 1998 pentru a face trecerea la tehnologia digitală. Începând cu anul 2000, odată cu preluarea companiei de către grupul Inquam, Zapp a introdus în premieră mondială o reţea CDMA2000 în bandă de 450 MHz. Concurenţii companiei pe piaţa românească sunt Orange, Vodafone şi Cosmote.

Cu o cifră de afaceri de 52,42 milioane euro, SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE RADIOCOMUNICAŢII rămâne pe locul 22 din clasificarea întreprinderilor româneşti din sectorul de servicii, în timp ce, cu 2.398 de angajaţi, deţine recordul pentru numărul de angajaţi pe întreprindere în sector. RADIOCOM, marcă înregistrată a Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A, este unul dintre principalii furnizori de reţele şi servicii de comunicaţii electronice din România şi, în acelaşi timp, lider de piaţă în domeniul broadcasting-ului. De la înfiinţare, din 1998, RADIOCOM a desfăşurat activităţi de transmisie şi distribuţie a programelor publice TV şi radio pentru Compania Română de Radio Transmisie şi Compania română de televiziune. RADIOCOM avea în 2005 un număr de peste 2.200 de angajaţi, o cifră de afaceri de 244.572.948 lei şi profit net de 1.937.005 lei. Infrastructura RADIOCOM susţine sectorul de radiocomunicaţii din România, oferind prin serviciile sale de broadcasting şi telecomunicaţii suportul necesar companiilor. RADIOCOM deţine şi exploatează o reţea de radiorelee digitale SDH, o reţea naţional` ATM/MPLS realizată cu echipamente CISCO, o reţea de acces punct - multipunct în 3,5 GHz şi 26 GHz şi o reţea de voce, aceste reţele fiind redundante şi perfect compatibile. De asemenea, RADIOCOM deţine cea mai mare Staţie de Sol pentru comunicaţii prin satelit din sud-estul Europei. Pornind de la cele două domenii de activitate: broadcasting şi telecomunicaţii, RADIOCOM a evoluat continuu, dovedind maturitate şi inovare în dezvoltarea sa permanentă. Portofoliul variat de servicii oferite de RADIOCOM se adresează, în principal, segmentului business: Internet, VPN, linii închiriate, telefonie naţională şi internaţională, servicii integrate de comunicaţii: date & Internet & telefonie , videoconferinţă, servicii de comunicaţii prin satelit. Odată cu lansarea serviciilor : cartele telefonice preplătite şi abonamente pentru convorbiri naţionale şi internaţionale, RADIOCOM şi-a extins adresabilitatea serviciilor sale şi către segmentul utilizatorilor finali. Căsuţa 11: PRINCIPALELE ÎNTREPRINDERI MARI ÎN SECTORUL DE SERVICII - COMERŢ CU APARATE ELECTRONICE ŞI ELECTROCASNICE ALTEX a fost înfiinţată în 1992 cu capital integral privat romanesc, iar în 1993 a fost inaugurat primul magazin Altex la Piatra Neamţ, magazin specializat pe comercializarea produselor electrocasnice şi electronice. Până în 2006, Altex cunoaşte o creştere vertiginoasă şi deţine cea mai mare reţea de magazine cu acoperire naţională, ajungând la 134 de magazine ALTEX şi ALTEX MEGASTORE şi 14 magazine Media Galaxy şi devenind liderul pieţei de profil în România. Din decembrie 2006, acţiunile Altex au fost preluate de BOMENVELD BV. ALTEX colaborează cu un număr însemnat de furnizori, fiind singurul retailer de profil care are in portofoliu o gamă extinsă de produse aparţinând unor mărci, precum Philips, Panasonic,

54

Sony, Thomson, Daewoo, Whirlpool, Arctic, Bosch, Siemens, Electrolux, Zanussi, Ariston, Indesit, Rowenta, Tefal, Braun etc. De asemenea, ALTEX comercializează pe piaţa din România 2 mărci proprii: Davio (linie PC & medii de stocare) şi Myria (sisteme IT, laptop-uri şi monitoare LCD, display-uri LCD SI plasme) şi este distribuitor exclusiv al mărcilor Teletech, Cata, Sanyo, Rotel, Ariete, Petra, Iner. Cu o cifră de afaceri de peste 317 milioane € în 2007, ALTEX şi-a consolidat poziţia de lider pe piaţa de electronice, electrocasnice, IT&C şi multimedia din România, înregistrând o creştere a cifrei de afaceri de peste 50% faţă de anul precedent, pe fundalul unei creşteri a pieţei de retail de 25%. Suprafaţa comercială totală a reţelelor ALTEX si MEDIA GALAXY însuma la sfârşitul lui 2007 aproximativ 90.000 mp (144 magazine ALTEX şi ALTEX MEGASTORE şi 18 magazine Media Galaxy), cu peste 15% faţă de anul anterior, şi cu peste 35% faţă de anul 2005, iar pentru anul 2008, ALTEX ROMANIA a prevăzut deschiderea altor 9 magazine ALTEX şi 9 magazine MEDIA GALAXY, care vor duce la creşterea suprafeţei comerciale cu aproximativ 50.000 mp. Tot pentru anul 2008 este prevăzută şi crearea a peste 1.300 de noi locuri de muncă. Planurile de dezvoltare pentru 2008 vizează un buget de investiţii de 25 milioane €, în creştere cu peste 25% faţă de investiţiile înregistrate în 2007. În 2008 ALTEX îşi va mări avansul faţă de principalii competitori vizând o cifră de afaceri de peste 430 milioane €. DOMO Retail SA a fost înfiinţată în 1994 ca importator şi distribuitor de echipamente şi aparate electrice şi electrocasnice de la mărci precum Zanussi, Electrolux and Bosch-Siemens. În 1996, compania şi-a deschis primul magazin de desfacere în Tg. Secuiesc şi Braşov, iar în 2004 reţeaua de magazine a ajuns la 100 unităţi. În 2006, compania a externalizat serviciile de logistică, către operatorul olandez KLG Europe şi a vândut participarea în Estima Finance către GE Money, generând astfel resurse suplimentare pentru implementarea planurilor de dezvoltare ulterioară. Dezvoltarea continuă în afara graniţelor tarii, deschizând primele 7 magazine în Bulgaria şi devenind astfel primul retailer român de electronice şi electrocasnice care se extinde regional. În anul 2006 DOMO a realizat un profit brut de peste 40 de milioane de lei, În 2007 Lynx Property devine acţionar principal achiziţionând 75% din acţiunile companiei. Activitatea logistică este coordonată de KLG, din 3 depozite regionale importante, localizate în Bucureşti, Cluj, Târgu Secuiesc şi alte 5 depozite de tranzit. Portofoliul DOMO include un număr de peste 5000 produse sub umbrela celor mai importante branduri internaţionale. Mai mult decât atât, DOMO dezvoltă propriile branduri, Expert Digital, Westwood si Technolux. Reţeaua DOMO numără în prezent 128 magazine, cu o suprafaţă totală de peste 60 000 mp, în 76 de oraşe ale ţării şi are 1600 angajaţi. În 2006, magazinele DoMo acopereau 15% din piaţa de profil din România, când firma a raportat vânzări de 122 milioane euro din reţeaua româneasca si trei milioane euro din lanţul de magazine pe care compania îl operează în Bulgaria.

FLANCO International Srl Bucureşti a fost înfiinţată în 1992, iar în mai 2006 a fost preluată integral de FLAMINGO International, printr-o tranzacţie de aproximativ 38 de milioane de euro. Flanco, prin reţeaua sa de 97 de magazine, îşi menţine în prezent poziţia de lider în retailul de electronice şi electrocasnice în ceea ce priveşte productivitatea magazinelor şi a personalului, exprimate în vânzări per suprafaţă, respectiv vânzări per angajat. Grupul Flamingo International cuprinde patru lanţuri de retail: Flanco, Flanco World, Flamingo şi Future Shop şi o companie de distribuţie a produselor IT, FDC. Cele patru lanţuri de retail comercializează produse IT&C, electronice şi electrocasnice în România, fiind liderul de piaţă pe segmentul IT&C. Flamingo, cu cele 50 de magazine deschise în România este liderul pieţei de IT&C din România, deţinând primul loc pe piaţa calculatoarelor, pentru al 4-lea an consecutiv, cu o cotă de piaţă de 13,1% pentru 2006, în creştere cu 18,5% faţă de anul 2005. Din anul 2005, compania Flamingo International este cotată la Bursa de Valori Bucureşti, devenind astfel prima şi singura companie din industrie prezentă pe piaţa de capital. În 2006, Flamingo a înregistrat o cifră de afaceri de 565,05 milioane lei (169,7 milioane euro). Compania a estimat pentru anul 2008 un profit net de 9,35 milioane lei, cu 2% mai mic faţă de cel înregistrat în 2007, care a însumat 9,56 milioane lei, cifre calculate in standardele româneşti de contabilitate (RAS). De asemenea, grupul Flamingo şi-a propus pentru 2008 un plan de investiţii de circa 26 milioane lei pentru deschiderea de noi magazine.

55

Capitolul 3 – ANALIZA CERERII ŞI OFERTEI DE INOVARE ÎN CADRUL REGIUNII BUCUREŞTI-ILFOV

3.1 Studii sectoriale Analiza cererii şi ofertei de inovare în Regiunea Bucureşti-Ilfov a fost bazată pe cinci studii sectoriale elaborate în perioada februarie - mai 2008 în colaborare cu cinci Asociaţii Patronale, precum şi cu întreprinderi individuale care au răspuns la chestionare şi interviuri. Sectoarele au fost selectate pentru analiză pe de o parte, pe baza relevanţei statistice a acestor sectoare în economia regională, pe de altă parte datorită potenţialului lor pentru difuzarea orizontală a inovării. Cererea şi oferta de inovare au fost analizate în detaliu în următoarele cinci sectoare: sectorul mecanică fină; sectoarele ITC şi electronică; sectorul mase plastice; sectorul construcţiilor; şi sectorul serviciilor de cunoaştere intensivă. Patru seminarii au fost de asemenea organizate de către Agenţia pentru Dezvoltare Regională în vederea dezbaterii rezultatelor imediate ale studiilor şi analizelor SWOT. Efortul menţionat mai sus a subliniat că: • Deşi "Inovarea" este un concept în general mult mai mult asociat cu activităţi tehnologice sau

de cercetare, creşte gradul de cunoaştere publică a importanţei inovării manageriale, de organizare şi de marketing ca sursă de avantaje de competitivitate.

• Majoritatea firmelor resimt necesitatea unei inovări permanente, însă, nu dedică suficient personal activităţilor inovative.

• Majoritatea firmelor consideră că inovaţia internă este împiedicată de dificultatea de a atrage şi menţine în firmă personal inovativ şi de costurile financiare mari implicate.

• Inovarea sistemului profesional de formare pentru resursele umane de profil mediu şi ridicat este considerată drept prioritate înaltă în toate sectoarele.

• Există de asemenea o creştere a nivelului de cunoaştere cu privire la nevoia de a promova soluţii ecologice şi de eficienţă energetică şi tehnologii având ca scop conservarea calităţii mediului, depozitarea şi tratarea deşeurilor fiind identificate ca problemă critică în toate sectoarele de producţie.

• Disponibilitatea informaţiilor relevante şi la subiect cu privire la sprijinirea difuzării inovării este considerată insuficientă aproape în toate sectoarele analizate, care au arătat că oferta de alte servicii mai sofisticate pentru sprijinirea inovării (i.e. infrastructura de inovare şi sursele de finanţare disponibile) este încă la un nivel scăzut.

• Inovarea necesită parteneriate atât orizontale cât şi verticale şi eforturi comune, în particular din partea întreprinderilor mici şi mijlocii pentru care introducerea inovării este mult mai costisitoare.

Cele cinci studii sectoriale sunt publicate pe pagina de web www.adrbi.ro. Secţiunile următoare furnizează o analiză a celor mai semnificative rezultate ale studiilor sectoriale privind cererea şi oferta de inovare.

56

3.1.1 Sectorul Mecanică Fină În baza datelor culese de către Borg Design21, cu 527 de întreprinderi, Regiunea Bucureşti-Ilfov concentrează 32% din firmele din sectorul Mecanică Fină (Cod CAEN Rev.1 33) înregistrate în România. Datele disponibile22 privind personalul angajat din cadrul întreprinderilor din sectorul mecanică fină în Regiunea Bucureşti-Ilfov arată că ponderea microîntreprinderilor (cu mai puţin de 9 angajaţi), reprezentând mai puţin de 86%, este sub media înregistrată la unităţi active pe totalul economiei regionale (88,5% în anul 2006), în timp ce întreprinderile mari din sector, reprezentând 0,87% din totalul întreprinderilor depăşesc această valoare (0,38% la nivelul economiei regionale). Pe de altă parte, întreprinderile medii reprezintă peste 4% din totalul întreprinderilor din sectorul mecanicii fine şi 2% la nivelul economiei regionale. În ceea ce priveşte cifra de afaceri23, 53% din totalul firmelor din sectorul mecanică fină din cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov produc o cifră de afaceri sub 99.999 RON, în timp ce 2,4% din firme realizează o cifră de afaceri de peste 10.000.000 RON, ceea ce reprezintă 36% din întreprinderile care produc aceeaşi cifră de afaceri la nivel naţional. Structura sectorului industrial de mecanică fină şi mecatronică este diversificată şi eterogenă, mai ales din punct de vedere al sectoarelor de destinaţie, respectiv, al beneficiarilor finali, regăsindu-se practic în toate procesele, echipamentele, produsele şi bunurile de uz industrial sau casnic. Sectorul industrial de mecanică fină şi mecatronică, componentă a industriei prelucrătoare, ocupă o pondere redusă ca influenţă asupra indicatorilor economico-financiari, importanţa sa constând în caracteristicile însumate şi comune ale domeniilor componente, respectiv: • oferă o structură diversificată, eterogenă de produse / procese şi servicii, de mare complexitate

şi tehnicitate, din ce în ce mai competitive şi complementare celor de pe piaţa comunitară şi internaţională;

• produsele şi serviciile sale deservesc orizontala economică, la nivelul tuturor componentelor economiei naţionale, în parte fiind consumabile şi indispensabile;

• produsele specifice, pe domenii, se încadrează în categoria celor care conferă avantajul economic al unei rate foarte ridicate a valorii adăugate;

• capacităţile de producţie specifice au parcurs etapa restructurării, actual fiind maturizate şi conferind certitudini de relansare a unor domenii din structură;

• dispune de resurse umane înalt calificate, cu tendinţe de întinerire; • dispune de o structură specializată pentru învăţământul superior şi pentru activităţi de CDI, cu

dispunere de unităţi în toate regiunile de dezvoltare; • prognozele economice sunt favorabile dezvoltării, fiind elaborate strategii şi politici la nivel

naţional, aliniate la cele privind dezvoltarea sectorului pe plan comunitar; • inovarea este considerată ca o necesitate pentru creşterea capabilităţii şi competitivităţii

sectorului în competiţia de piaţă liberă. În Regiunea de Dezvoltare Bucureşti - Ilfov, sectorul industrial, respectiv domeniile componente din structură, sunt bine reprezentate, atât la nivelul unităţilor productive şi la nivelul entităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare, cât şi al ponderii agenţilor economici pe grupe de mărime. Analiza indicatorilor economici a relevat trendul constant pozitiv al dezvoltării afacerilor firmelor din domeniu, menţinerea capitalului social şi stabilizarea volumului de personal, în care ponderea celui 21 Datele sunt obţinute din surse publice, paginile de web ale companiilor, publicaţii oficiale, prin marketing direct, de la membrii site-ului www.listafirme.ro, şi prin colaborări cu diverşi parteneri care gestionează date de tip similar. 22 Datele privind personalul angajat există pentru circa 65% din totalul firmelor. 23 Datele privind cifra de afaceri sunt disponibile pentru 70% din firmele (CAEN Rev.33) din cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov şi 72% din cele (CAEN Rev.33) la nivel naţional.

57

cu studii superioare acoperă necesităţile funcţionării, dar este insuficient alocat pentru activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovative. Deşi caracterul concurenţial este manifest pe piaţa internă şi acerb pe cea externă, firmele au reuşit să-şi stabilizeze sectoare şi nişe de piaţă autohtonă (care este vizată ca principală ţintă de desfacere, în special de microîntreprinderi) şi, de asemenea, să realizeze exporturi, atât pe piaţa europeană cât şi pe cea internaţională. Ancheta RIS, derulată pe un eşantion reprezentativ de agenţi economici din toate domeniile sectorului industrial şi care a inclus societăţi comerciale productive, unităţi de CD şi de învăţământ superior, a avut ca obiectiv sondarea opiniilor şi acţiunilor, prezente şi de perspectivă, referitoare la activităţile de inovare, a modului de derulare, a resurselor umane şi financiare alocate şi necesare, a modalităţilor de înlăturare a impedimentelor întâlnite. Pentru cea mai mare parte a firmelor chestionate, inovarea este apreciată ca un factor extrem de important în creşterea competitivităţii şi a succesului pe piaţă. Concurenţa de piaţă care a impus standardele calitative proprii, în general foarte ridicate atât pentru produsele ofertabile cât şi pentru cele achiziţionabile, a făcut ca firmele din sectorul industrial să resimtă acut nevoia inovărilor. Inovarea urmăreşte, de asemenea, expansiunea prin dezvoltarea de noi produse pentru noi pieţe, eficientizarea fabricaţiei şi flexibilizarea acesteia, reducerea consumurilor şi este încă puţin orientată spre sferele organizaţionale şi de marketing. Căsuţa 12: Oferta de servicii de dezvoltare/ inovare pentru mecanica fină în Regiunea Bucureşti-Ilfov

Nr. crt.

Denumirea organizaţiei Domeniu de cooperare Grupa CAEN deservită

1 Firme de specialitate: FESTO SISTEMS DR. FRITSCH RENAULT

Sisteme de roboţi industriali. Echipamente de automatizare. Logistică/sisteme de producţie inteligente. Echipamente de control.

265, 266 266, 267, 331, 261 289 265

2 Universitatea Politehnica Bucureşti Universitatea de Medicină şi Farmacie, Institutul Clinic Fundeni

Soluţii teoretice şi practice cu proiecte de mecanică, mecanică fină, mecatronică, hidronică, automatizări, etc.

7219 şi toate grupele CAEN cu reprezentare în sectorul industrial 266

3 Unităţi de cercetare: -INCDMF; IMT, INFLPR, OPTOELECTRONICA -ACTTM; EOC; -INCD chimico farmaceutice - INOE 2000 – IHP IMS – Academia Română

Participare la proiecte din PNCDI şi internaţionale Consultanţă. Cooperări pentru obiective de dezvoltare –inovare pe bază de contract direct.

7219 şi toate grupele CAEN cu reprezentare în sectorul industrial

4 Centre de excelenţă CE Mecatronică CE Materiale Dure şi Extradure CE de Cercetare Ştiinţifică şi Tehnologică în Domeniul Transportului Tisular şi al Grefelor de Piele, etc. CE pentru Microtehnologii CE în Domeniul Mecanicii Fine

Derulare cercetări, testări, încercări. Participare la proiecte. Elaborare studii, strategii de dezvoltare.

265, 267, 274 266 265, 267, 274

5 ADR Sprijin financiar nerambursabil pentru asimilări tehnologii.

toate grupele CAEN

6 ANCS- Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică

Managementul programelor de CDI finanţate din fonduri bugetare şi externe

7219 şi toate grupele CAEN

58

7 ASRO, OSIM Elaborare documente normative (standarde , norme)

toate grupele CAEN

8 CCIB, CCIR Colaborări cu parteneri externi, promovare interese firme.

toate grupele CAEN

Sursa: ancheta RIS, secţiunea F6 Sunt considerate atât generarea internă de inovaţie cât şi cea externă, pentru care se au în vedere : • relaţiile cu organizaţiile de interfaţă care promovează şi sprijină inovarea; • deschidere crescută faţă de colaboratorii externi; • atragerea asistenţei externe în acţiunile preconizate. La nivelul sectorului industrial şi la cel al dezvoltării regionale, parteneriatele în sprijinul inovării sunt apreciate diferenţiat: parteneriatele prin asocieri directe, sectoriale, sunt dificile, considerate încă ineficiente; la nivelul sectorului sunt doar câteva asociaţii profesionale, puţin active, şi două patronale (APROMECA şi FLUIDAS); sunt apreciate participările ca membri la casele de comerţ şi industrie, sprijinul de la administraţia locală / centrală, prin finanţări de programe. În proporţie majoritară aceste opinii şi carenţe sunt exprimate la nivelul unităţilor mici, firmele de succes optând pentru parteneriate în cercetare (consorţii) şi mai puţin pentru participarea la asociaţii: ONG-uri, centre de excelenţă, clustere, centre de transfer, etc. Dintre impedimentele care conduc la o activitate mai redusă în domeniul inovării, sunt considerate: • ca restricţii interne, principale: absenţa ideilor inovative; volumul mare al investiţiilor necesare

cercetării pentru inovare, neacoperit prin liniile de finanţare existente; lipsa capacităţii de cofinanţare; lipsa acută de personal tehnic, necesar generării şi modelării ideilor inovative; o oarecare dificultate în accesarea informaţiilor, deşi accesul la Internet este bine dezvoltat la nivelul firmelor;

• ca restricţii externe sunt indicate: informaţiile insuficiente despre sursele de finanţare a activităţilor pentru inovare; informaţiile insuficiente privind infrastructura de susţinere a inovării; informaţii insuficiente despre oferta furnizorilor de inovare şi, în proporţie comparabilă, inadecvarea la cerinţele firmelor.

O pondere însemnată a firmelor din sectorul industrial participă la programe de CDI, interne şi externe, cu toate impedimentele datorate sistemelor de finanţare prin licitare de proiecte. Totuşi, cota de alocare pentru costurile externe în vederea cooperării cu entităţile de cercetare specializate, este încă foarte redusă. Concluziile generale privind acţiunile de inovare, desprinse din ancheta RIS pentru Regiunea de Dezvoltare Bucureşti - Ilfov, sunt: • firmele resimt acut nevoia inovării; • cunosc puţin infrastructura de cercetare şi sursele de finanţare; • dispun de resurse insuficiente pentru inovare, în raport cu costurile necesare; • alocă personal insuficient, motivând lipsa de specialişti; • manifestă un grad redus de deschidere spre asocieri; • solicită măsuri, în general legislative, pentru facilitarea condiţiilor de accesare şi susţinere a

acţiunilor de inovare necesare.

3.1.2 Sectoarele ITC şi electronică Bucureşti menţine rolul de pol absolut al industriei TIC cu 5.810 societăţi înregistrate (36% din numărul total), 58.460 persoane ocupate (58% din total) şi o cifră de afaceri de 5.26 miliarde de dolari (78%). Concentraţia la Bucureşti este doar în sectorul de servicii, în timp ce producţia de hardware este localizată îndeosebi în zona de vest a ţării (Cluj-Napoca şi Timişoara). Să se observe că la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi sunt sedii de universităţi / centre specializate cât şi al unor prestigioase licee informatice.

59

Un prim cluster s-a format în sectorul de servicii telecom: capitala, unde sunt situate sediile operatorilor de telefonie şi cablu, concentrează 88% din cifra de afaceri a sectorului şi 72% din personal, urmată la mare distanţă de Giurgiu (Telemobil) cu 2,8% şi Bihor cu 2,6%. În sectorul de software şi de servicii, Bucureşti care înregistrează 64% din cifra de afaceri totală şi 48% din persoanele ocupate este urmată de Cluj (5,3%), Timiş (5%), Braşov, Iaşi, Prahova şi Sibiu. În sectoarele de hardware, Bucureşti realizează 50% din cifra de afaceri, dar în ceea ce priveşte output-ul pe primul loc se află Timiş (37%) urmată de Bucureşti (33%) şi Bihor (16%). Distribuţia regională a industriei TIC este următoarea: producţia de software şi servicii este localizată la Bucureşti (62%), în regiunile Vest, Nord vest şi Centru (8%), în timp ce producţia de hardware este concentrată în regiunile de Vest şi Nord-vest (care împreună numără 58% din total), şi la Bucureşti (33%). Un al doilea cluster se poate aşadar identifica în sectorul producţiei de hardware. În sectorul de software şi de servicii IT se identifică două procese diverse de producţie: dezvoltarea de software pe seama terţilor (atât pentru clienţii români cat şi pentru cei străini) şi dezvoltarea de produse software standardizate (de ex. antivirus, soluţii pentru gestiunea forţei de vânzare sau de flote antreprenoriale, etc.). Există întreprinderi active doar în unul din cele două sectoare, altele în ambele. Primele 10 întreprinderi în termeni de cifră de afaceri ale acestui sector ocupă circa 7% din totalul persoanelor ocupate în acest sector şi facturează 18% din volumul de afaceri total. Aceste întreprinderi au sediul la Bucureşti şi trei din acestea şi în alte oraşe ale României: Forte-Siemes are alte 9 sedii, SIVECO are 5 sedii şi Ness România un sediu (în acest ultim caz, Ness a achiziţionat Radix care a menţinut propriul sediu la Iaşi deschizând unul şi la Bucureşti). Studiul a acoperit principalele sectoare de activitate din cadrul domeniilor TIC şi electronică, inclusiv realizarea soft-ului la comandă, furnizarea de servicii în tehnologia informaţiei, producţia de echipamente şi componente electronice şi electrotehnice, precum şi cercetarea şi transferul tehnologic în domeniile respective. Din totalul unităţilor analizate, peste 30% au fost înfiinţate în perioada 1990-1994 în timp ce numai două dintre acestea au fost înfiinţate în ultimii trei ani, ceea ce conferă anchetei un grad înalt de fiabilitate a rezultatelor. Operatorii din sectoarele TIC, electronică şi electrotehnică recunosc necesitatea inovării produselor şi/sau a proceselor de producţie: 86% dintre entităţile analizate consideră că există factori care să arate aceasta necesitate, iar restul de 14% consideră că aceştia există numai în mică măsură. Adiţional, 61% dintre entităţile analizate consideră că inovarea va deveni un avantaj competitiv în viitor, iar 30% o evaluează ca şi un avantaj competitiv în prezent. Totuşi, peste 80% dintre firme consideră că inovarea ar putea fi sprijinită de către colaboratori externi pentru implementarea activităţilor specifice de inovare, ceea ce sugerează faptul că firmele nu au suficiente resurse interne pentru satisfacerea cererii de inovare ce derivă din activitatea economică desfăşurată. Ierarhizarea principalelor avantaje competitive arată că operatorii consideră calitatea produselor şi a serviciilor pe primele locuri, în timp ce inovarea, patentele şi activităţile de cercetare – dezvoltare rezultă a fi mai puţin relevante. Pe de altă parte, poziţia resurselor umane, pe cel de-al treilea loc ca şi avantaj competitiv actual, demonstrează faptul că industriile TIC şi electronică din România se bazează foarte puternic pe pregătirea profesională a resurselor umane. În ceea ce priveşte tipologiile de inovare avute în vedere de către entităţile analizate, principalele preocupări se concentrează pe inovarea produselor. Relevanţa redusă a celorlalte tipologii (printre care, inovarea în management, inovarea în marketing şi distribuţie, inovarea în organizarea producţiei) sugerează o înţelegere neclară a conceptului de inovare. Concentrarea preocupărilor privind inovarea asupra dezvoltării produselor este evidentă şi în răspunsurile despre obiectivele urmărite de către firme în procesul de inovare. În special, 90% dintre firme consideră dezvoltarea de noi produse orientate spre client un obiectiv de inovare foarte

60

important. Mai mult, peste 60% dintre firme consideră foarte importante atât îmbunătăţirea calităţii producţiei cât şi extinderea sau modificarea gamei de produse existente. Peste 60% dintre întreprinderile analizate obţin peste 51% din cifra de afaceri bazându-se pe produse dezvoltate în ultimii trei ani. Cu toate astea, firmele pun puţin accent pe dezvoltarea activităţilor de marketing şi de comunicare cu clienţii. Principalele obstacole care îngreunează dezvoltarea activităţilor inovative în cadrul firmelor sunt: investiţii prea mari în C&D necesare pentru dezvoltarea inovării interne, precum şi costuri prea ridicate ale soluţiilor externe pentru inovare; colaborare redusă/deficitară cu alte firme din sectorul IT; informaţii insuficiente în legătură cu sursele de finanţare şi infrastructura de susţinere a inovării. Lipsa de colaborare cu celelalte firme din sectoarele relevante este evidenţiată de răspunsurile privind gradul de dezvoltare a activităţilor de networking pentru inovare în domeniul industriei software: 62% din firmele consideră că acestea sunt dezvoltate numai în mică măsură. Informaţii privind posibilităţile de finanţare în sprijinul inovării şi căutarea partenerilor pentru dezvoltarea unor proiecte comune sunt serviciile cel mai adesea cerute organizaţiilor de interfaţă de către firme, în vederea sprijinirii activităţilor de inovare. Universităţile, institutele de cercetare, consultanţii, Centrele Releu de Inovare (Innovation Relay Centres) şi centrele finanţate prin programul Infratech sunt cele mai cunoscute entităţi de intermediere pentru inovare, iar colaborările cele mai frecvente şi de durată sunt dezvoltate cu universităţile, centrele de cercetare, furnizorii de formare, consultanţi şi IRC 4D (ARIES). Firmele apreciază ca fiind cele mai bune colaborări acelea care sunt dezvoltate cu (în ordinea preferinţelor): universităţi, IRC 4D, consultanţi, centrele şi institutele de cercetare, furnizorii de formare şi Infratech. Principalele probleme identificate de către firme în colaborarea cu principalii furnizori de asistenţă menţionaţi mai sus includ, printre altele, comunicare şi publicitate limitate, precum şi resurse financiare reduse din partea întreprinderilor.

Căsuţa 13: Centre de cercetare şi transfer tehnologic în domeniul ITC în Regiunea Bucureşti-Ilfov Între institutele de cercetare în domeniile TIC, cel mai important este ICI din Bucureşti, Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Informatica, www.ici.ro. Tot la Bucureşti, sunt localizate alte institute de cercetare relevante pentru domeniile TIC, electronică şi electrotehnică, printre care: Institutul Naţional pentru Cercetare şi Dezvoltare a Microtehnologiilor (www.imt.ro); Institutul Naţional de Studii şi Cercetare pentru Comunicaţii (www.cnscc.ro); Institutul Naţional de Proiectare pentru Telecomunicaţii (www.telerom.ro) (fondat în 1952); Institutul Naţional de Cercetări Electronice (ICE); Institut de Cercetări Electrotehnice, ICPE (www.icpe.ro); Institutul de Cercetări Electrotehnice ICPE ACTEL (www.icpe-actel.ro); Institutul de Cercetări şi Proiectări în Automatica, IPA (www.ipa.ro); Institutul de cercetări – maşini electrice, ICME (www.icpe-me.ro); Institutul ICPE-CA (www.icpe-ca.ro). Transferul tehnologic în domeniile electronică şi electrotehnică în Regiunea Bucureşti-Ilfov este asigurat de către MINATECH-RO şi CTT-Băneasa. Parcului ştiinţific şi tehnologic pentru micro şi nanotehnologii, MINATECH-RO Bucureşti, a fost înfiinţat prin iniţiativa unui consorţiu naţional coordonat de către Institutul IMT Bucureşti şi incluzând Universitatea Politehnica Bucureşti (PUB) şi societatea SC ROMES S.A.. Parcul a fost creat şi finanţat în 2004-2005 prin programul naţional INFRATECH, gestionat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului. Domeniul de activitate specific al parcului este sprijinirea activităţilor din domeniul microtehnologiilor, nanotehnologiilor şi microinginerie, precum şi dezvoltarea de materiale noi (www.minatech.ro). CTT – Băneasa este un compartiment distinct, cu autonomie financiară, al Institutului pentru microtehnologie (IMT-Bucureşti). Centrul a fost înfiinţat în 2003 şi acreditat în februarie 2006. Centrul are misiunea de a contribui la dezvoltarea domeniului micro- şi nanotehnologiilor prin

61

stimularea transferului tehnologic şi a inovării pe plan regional, naţional şi european (www.imt.ro/ctt).

3.1.3 Sectorul Mase Plastice În prezent, în România activează peste 1000 de firme de producţie în sectorul de prelucrare a maselor plastice, dintre care 21% sunt localizate în Regiunea Bucureşti-Ilfov. Aceste companii sunt cu capital privat românesc, străin sau mixt. Companii mari, dotate cu echipamente moderne, au fost înfiinţate în acest sector de investitori români si străini, în special în sectorul de ambalaje, auto si al materialelor de construcţii. De remarcat faptul ca firmele care fac parte dintr-un grup internaţional au direcţiile de dezvoltare stabilite de către firma „mamă”. Industria de mase plastice din România reprezintă 4.55% din total industrie. Principalele produse importate în România sunt: HDPE, LDPE, LLDPE. Productivitatea a înregistrat o creştere cu 6.3% în noiembrie 2007 faţă de noiembrie 2006, iar producţia, o creştere cu 80.8% faţă de 2000 şi cu 20.4% faţă de 2006, numărul de angajaţi fiind de 39.2 mii (în decembrie 2007), manifestând o puternică tendinţă de stabilizare faţă de anul anterior. În ce priveşte valoarea noilor comenzi, aceasta a crescut în 2007, atât pe piaţa internă cât şi externă, cu un număr constant de personal, ceea ce conduce la posibile restructurări tehnologice. Ancheta RIS a analizat tendinţe/aprecieri privind inovarea, cota de piaţă, realizarea de noi produse/ tehnologii. 90% din firme anchetate au considerat ca foarte importante următoarele activităţi: - Atragerea de specialişti calificaţi - Îmbunătăţirea eficienţei muncii - Dezvoltarea cunoştinţelor despre noi tehnologii - Dezvoltarea de produse noi - Mărirea cotei de piaţă / sau intrarea pe o nouă piaţă în România - Facilitarea producţiei de bunuri cu valoare adăugată mare - Implementarea unor sisteme de management al calităţii (ISO 9000, etc.) - Diversificarea produselor - Îmbunătăţirea abilităţii de a răspunde la schimbările pieţei - Adaptarea activităţilor companiei la normele de protecţia mediului Ancheta a subliniat că 58% dintre companiile intervievate au considerat drept foarte importantă inovarea proceselor sau tehnologiilor de producţie şi inovarea în domeniul activităţilor de marketing; 61% au considerat foarte importantă inovarea de produs şi inovarea în organizarea producţiei; 50% au considerat foarte importantă inovarea în management. Referitor la producerea de bunuri cu valoare adăugată mare, majoritatea firmelor şi-au exprimat dorinţa de a produce asemenea bunuri şi prin fonduri proprii dar şi prin accesare de fonduri UE şi proiecte de cercetare dezvoltare în parteneriat cu universităţi. De remarcat că majoritatea firmelor au evaluat cu “foarte important”, necesitatea de a atrage specialişti calificaţi în domeniul tehnic, resurse umane, prognozare. În ce priveşte propunerea de către firme a altor activităţi importante, majoritatea lor propun revizuirea legislaţiei de mediu şi doresc să acceseze fonduri pentru activităţi cu impact asupra mediului, respectiv pentru reciclarea maselor plastice. Referitor la perspectivele de dezvoltare ale sectorului principal de activitate la nivel regional, din 5 variante de răspuns, respectiv: 1. dezvoltare; 2. declin; 3. stabilitate; 4. nesiguranţă, din cauza

62

competiţiei internaţionale; 5. nesiguranţă, din cauza scăderii atractivităţii produselor, majoritatea firmelor anchetate au menţionat “dezvoltare” prin asimilarea de noi tehnologii mai performante şi produse noi competitive. De asemenea, există necesitatea unei colaborări mai realiste pentru creşterea capacităţii de inovare prin susţinerea activităţilor din cadrul universităţilor şi atragerea tinerilor în sector. Ca servicii de dezvoltare oferite de instituţiile furnizoare de servicii de dezvoltare, instituţiile furnizoare de servicii de dezvoltare sunt în general puţin cunoscute din următoarele motive: - lipsa informării asupra serviciilor pe care le pot oferi aceste instituţii - lipsa personalului specializat - lipsa centralizării de informaţii clare pentru accesarea de fonduri - lipsa preocupării din partea autorităţilor - resurse financiare limitate De asemenea, o singură firmă a menţionat că participă la reţele de companii naţionale. Ca principale probleme în colaborarea cu furnizori de servicii pentru inovare, s-au menţionat resursele financiare limitate, comunicarea şi publicitatea limitate, oferta neclară, oferta nepotrivită, iar ca modalităţi de comunicare cu aceştia: direct, prin telefon, fax, e-mail, prin intermediul publicaţiilor de specialitate; prin intermediul expoziţiilor, târgurilor. În ce priveşte evaluarea unor nevoi privind competenţele / resursele externe pentru atingerea scopurilor de dezvoltare, firmele au apreciat nevoia de competenţe/ resurse externe şi interes de a investi timp pentru utilizarea de patente, lipsa de resurse financiare; nevoia de competente/ resurse externe si interes de a investi timp si resurse financiare, însă nu la preţul pieţei. În ce priveşte dezvoltarea afacerii, ce cuprinde următoarele competenţe: consultanţa organizaţională; serviciile de dezvoltare a afacerii; consultanţa în design de produs; asigurarea calităţii (TQM, etc.); consultanţa pe resurse umane; consultanţa în domeniul mediului, peste 80% din firme au răspuns că au nevoie şi interes faţă de consultanţa organizaţională şi servicii de dezvoltare a afacerii, dar în ce priveşte resursele financiare de alocat pentru acestea, cca.70% din ele au răspuns că nu la preţul pieţei (în special în ceea ce priveşte consultanţa în design de produs). În ce priveşte obiectivele activităţilor de inovare ale companiilor, firmele le-au ierarhizat astfel: 1. Dezvoltarea de produse noi pentru a intra pe pieţe noi 2. Reducerea costurilor 3. Creşterea gamei de produse 4. Înlocuirea produselor vechi 5. Îmbunătăţirea logisticii interne/ relaţiei cu clienţii/furnizorii/ etc. 6. Reducerea consumului de resurse de energie/ materiale/ alte resurse provenind din mediul ambient 7. Mărirea flexibilităţii produselor 8. Îmbunătăţirea securităţii la locul de muncă. Din punct de vedere al surselor de informare pentru dezvoltare, opinia generală este aceea ca există un nivel relaţional scăzut cu furnizorii de consultanţă, din punct de vedere al competenţelor furnizate pe resurse de dezvoltare, firmele menţionând: Asociaţia patronală Aspaplast, bănci, Camera de Comerţ, Agenţia de Dezvoltare Regională, Ministerul Economia şi Finanţelor şi Autoritatea Naţională de Cercetare, Ministerul pentru IMM, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile. Ca modalităţi de legătură cu aceste organizaţii, firmele au menţionat, în ordinea importanţei, următoarele: direct, prin telefon, prin intermediul întâlnirilor/ târgurilor/simpozioanelor/ internetului. La întrebarea: „Care sunt sursele de informaţie cu privire la situaţia şi trendul pieţei?”, 44% din respondenţi au menţionat publicaţiile ca fiind importante, 32% ziarele, 6% bibliotecile, 26% bazele de date tehnice, 24% pieţele de tehnologie, 15% furnizorii de

63

servicii de asistenţă în afaceri, 53% târgurile şi expoziţiile, 14% altele, 16% nu au o sursă constantă de informaţii. Legat de capitolul despre „Cum ar putea fi îmbunătăţită oferta regională de servicii de dezvoltare a afacerilor?”, firmele au menţionat următoarele idei:

- Înfiinţarea unei firme de consultanţă, policalificată, şi îmbunătăţirea activităţii Camerelor de Comerţ teritoriale.

- Înfiinţarea unui centru de informare complex şi interactiv, unde datele specifice să fie permanent actualizate, să aparţină asociaţiei, iar costul să fie acceptabil.

- Înfiinţarea de birouri regionale pentru informaţii clare, multiple, despre accesarea de fonduri europene (necesitatea specialiştilor pentru consultanţă), despre cercetare în domeniu si despre tehnologii nepoluante, competitive.

- Colaborarea cu organele locale privind organizarea infrastructurii la nivel regional (apă, canalizare, etc.).

- Parteneriate în domeniul reciclării deşeurilor de mase plastice. - Organizarea de instruiri la care să fie prezentate informaţii privind dezvoltarea afacerii. - Necesitatea de perfecţionare a personalului în domeniul tehnic, resurse umane, marketing. - Să existe firme specializate în elaborarea de proiecte de dezvoltare la preţ accesibil şi cu

personal foarte bine pregătit. - Sa existe nişte proiecte pilot de dezvoltare în domeniu, legate de strategia de dezvoltare a

guvernului.

3.1.4 Sectorul Construcţiilor Datele privind indicatorii economici ai unităţilor active în sectorul construcţiilor din România şi Regiunea Bucureşti-Ilfov (referitor la anul 2005) sugerează că sectorul construcţiilor din regiunea capitalei este unul din cele mai dinamice din România: întreprinderile din Regiunea Bucureşti-Ilfov produc peste 32% (2.821 milioane de Euro, în 2005) din cifra de afaceri realizată la nivelul naţional în sectorul construcţiilor, realizează peste 41% din totalul investiţiilor brute şi peste 34% din totalul investiţiilor nete, şi angajează aproape 23% din totalul salariaţilor din sector. Din totalul numărului de unităţi active în sectorul construcţiilor din Regiunea Bucureşti-Ilfov, peste 82% erau micro-întreprinderi (număr de salariaţi cuprins între 1 şi 9 persoane), în timp ce întreprinderile mici şi mijlocii (număr de salariaţi între 10 şi 249) reprezentau 17% din totalul firmelor, iar întreprinderile mari (peste 250 de salariaţi) reprezentau numai 1% din totalul. Se remarcă două elemente de deosebire a sectorului construcţiilor din Regiunea Bucureşti-Ilfov faţă de media EU (27): - ponderea microîntreprinderilor în regiunea Bucureşti-Ilfov este cu 10% mai mică decât media europeană (93%); - ponderea persoanelor angajate în sectorul construcţiilor în Regiunea Bucureşti-Ilfov, reprezentând circa 9% din totalul populaţiei ocupate civile (952.000 de persoane), depăşeşte cu aproape 2% media EU 27 (7,2%)24.

Principalul obiectiv al studiului RIS a fost acela de a identifica domeniile de interes pentru inovare şi dezvoltare durabilă în construcţii. Trebuie menţionat faptul că autorii au încercat să ofere o imagine de ansamblu a sectorului construcţiilor extrăgând elemente şi idei comune din mai multe de surse foarte de diverse şi nu au dorit să realizeze o analiză statistică exhaustivă. Pentru a obţine o opinie a actorilor reprezentativi pentru industria construcţiilor din Bucureşti şi judeţul Ilfov au fost

24 http://www.fiec.org/Content/Default.asp?PageID=5.

64

lansate chestionare către 23 de companii cărora li s-a solicitat să răspundă direct, fără ajutorul şi îndrumarea unor operatori de interviu. Principalele concluzii au fost următoarele:

I. În ceea ce priveşte CEREREA ŞI OFERTA DE INOVARE, s-a constatat că cele mai multe societăţi comerciale consideră că inovarea se realizează cu precădere în momentul alegerii materialelor şi abia apoi în faza de proiectare, în momentul alegerii instalaţiilor sau în procesul de construcţie. În ceea ce priveşte rolul sectorului de construcţii în îmbunătăţirea calităţii vieţii, din răspunsuri reiese clar că firmele de construcţii şi materiale de construcţii conştientizează rolul lor important în cadrul societăţii: acestea consideră că pot contribui la salubritatea mediului de viaţă şi la protejarea mediului, prin folosirea de materiale ecologice, dar şi prin promovarea de soluţii pentru eficienţa energetică şi printr-o corectă dispunere a deşeurilor. Tot eficienţa energetică, soluţiile prietenoase pentru mediu şi soluţiile de înaltă tehnologie (cum ar fi casa inteligentă) sunt de interes şi pentru clienţii acestor firme, în timp ce principalele avantaje ale inovării pentru clienţi menţionate sunt cele referitoare la costuri mai scăzute pentru consumul de energie şi funcţionalitate şi calitate sporită. Rămâne însă de aflat prin ce modalităţi firmele reuşesc să afle date despre preferinţele clienţilor şi despre caracteristicile cererii de inovare ale acestora, câtă vreme un procent de 50% dintre respondenţi recunosc deschis că nu au realizat niciodată o analiză de piaţă privind caracteristicile cererii, iar majoritatea acestora spun că nu au realizat nici o analiză de piaţă privind atitudinea clienţilor sau a potenţialilor clienţi faţă de inovare. În acelaşi timp, firmele recunosc faptul că stimulează cererea de soluţii inovative mai puţin prin acţiuni de marketing, decât prin furnizarea asistenţei de specialitate clienţilor. Referitor la proiectare, se pare că, în conformitate cu cele afirmate în chestionar, firmele consideră că designerii sunt cei interesaţi în propunerea de soluţii inovative, acesta fiind orientat către soluţii de inovare şi către utilizarea de tehnologii inovative. De asemenea, un rol important este alocat restructurării, ca având un potenţial în ceea ce priveşte inovarea. În ceea ce priveşte competiţia pe piaţă, firmele recunosc capacitatea de minimalizare a preţurilor ca fiind singurul avantaj recunoscut în raport cu inovarea, iar un procent de 100% din respondenţi subliniază utilitatea introducerii stimulentelor publice menite să stimuleze aplicarea de soluţii inovative, de înaltă tehnologie şi ecologice, mai ales că principalul obstacol în calea inovării în sectorul de construcţii şi materiale de construcţii este identificat ca fiind cel financiar, în sensul că, deşi clienţii se arată interesaţi de materialele/soluţiile ecologice sau inovative, acestea sunt considerate prea costisitoare.

II. Referitor la INOVARE ŞI PRODUCTIVITATE, au fost apreciate ca fiind foarte importante următoarele avantaje competitive ale firmelor: relaţiile cu clienţii (toţi respondenţii subliniind că au o relaţie foarte bună cu aceştia), reţeaua bună de parteneri de afaceri, încrederea şi orientarea spre calitate, capacitatea de a participa la licitaţii pentru lucrări publice, reputaţia pe piaţă, capacitatea de a asigura un raport bun “preţ – calitate”, disponibilitatea echipamentelor de construcţii de “ultimă generaţie”, dar şi disponibilitatea muncitorilor specializaţi/calificaţi. Tot importante sau foarte importante pentru firme au fost apreciate ca fiind unele activităţi, cum ar fi: dezvoltarea cunoaşterii despre noile tehnologii, utilizarea de produse inovative, implementarea de sisteme pentru managementul calităţii, îmbunătăţirea eficacităţii muncii, dezvoltarea de soluţii inovative pentru construcţii, sporirea cotei de piaţă şi/sau intrarea pe o nouă piaţă din România, utilizarea de produse ecologice şi/sau tehnologii.

În ceea ce priveşte influenţa pozitivă asupra productivităţii din cadrul societăţilor comerciale datorată unor anumite elemente, cele mai importante au reieşit a fi inovarea sistemului profesional de formare pentru resursele umane de profil mediu şi ridicat (manageri de proiect, maiştri, etc.) şi disponibilitatea sporită de informaţii despre noile echipamente de construcţii.

Tot importantă este considerată şi responsabilitatea socială a firmelor în ceea ce priveşte promovarea de soluţii ecologice şi de eficienţă energetică şi tehnologii în construcţii, având ca scop conservarea calităţii mediului, dispunerea şi tratamentul deşeurilor de construcţii fiind identificate

65

ca problemă critică, care ar putea avea efecte negative asupra mediului. Referitor la inovare ca avantaj competitiv în sectorul de construcţii, nu există nici o îndoială în această privinţă, aproape toţi respondenţii fiind de acord în ceea ce priveşte acest aspect, inovarea tehnologică fiind privită ca fiind o problemă critică, ce în viitor va reprezenta un avantaj competitiv serios (50%). Aproape toţi respondenţii susţin că sunt informaţi la zi privind soluţiile inovative şi tehnologiile oferite de piaţă, principalele surse de informare fiind: târgurile şi expoziţiile sectoriale din România, cele de la nivel internaţional, furnizorii, presa de specialitate şi mai puţin cercetările realizate pentru a monitoriza tendinţa ofertei sau Internetul. Societăţile comerciale chestionate au subliniat, prin răspunsurile lor, şi tipurile de informare pentru care manifestă interes; acestea ar fi: tehnologiile inovative, materialele inovative, noi maşini şi echipamente de construcţii, materiale şi soluţii prietenoase pentru mediu, materiale şi soluţii cu eficienţă energetică, informaţii despre depozitarea şi tratarea deşeurilor de construcţii. În cadrul procesului de inovare, un rol important este atribuit de către firme şi experţilor externi, dar şi consultanţilor de specialitate.

Cele mai importante obiective de inovare identificate au fost: intensificarea utilizării materialelor ecologice în construcţii, asigurarea unui nivel ridicat de confort şi calitate a construcţiilor, reducerea costurilor, îmbunătăţirea condiţiilor de siguranţă la locul de muncă, îmbunătăţirea comunicării cu clienţii şi furnizorii. Cu toate acestea, numai unul dintre respondenţi afirmă că 30% dintre angajaţii firmei sunt implicaţi în activităţile de inovare şi că produsele/tehnologiile inovative introduse şi utilizate sunt în procent de 50%, iar ponderea din cifra de afaceri totală generată prin utilizarea de produse inovative şi/sau tehnologii (la nivelul anului 2006) se situează, pentru 50% dintre respondenţi, în marja de 10 – 30%, nici unul dintre respondenţi nedeclarând procente mai mari. Din analiza chestionarului a mai reieşit că cele mai importante practici organizaţionale/de inovare introduse în cadrul firmelor în ultimii 3 ani sunt: managementul intern al proiectului/proceduri de lucru, certificarea calităţii, certificarea de mediu, reţelele externe de cooperare, iar cele mai importante practici de marketing/de inovare introduse în ultimii 3 ani sunt: poziţionarea serviciilor de construcţii, promovarea serviciilor de construcţii, promovarea produselor de inovare sau tehnologii.

III. La secţiunea privind COOPERAREA CU FURNIZORII DE SERVICII DE INOVARE, s-au remarcat câteva organizaţii din domeniu care au o legătură privilegiată cu firmele din domeniul construcţiilor şi materialelor de construcţii – centre/institute de cercetare, universităţi (facultăţi), organizaţii de instruire şi formare, etc. Printre acestea, cei mai mulţi respondenţi au declarat că dezvoltă o relaţie de colaborare bună cu Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC. Obstacolele identificate în calea cooperării cu respectivele instituţii fiind: faptul că problemele pot fi rezolvate intern, faptul că soluţiile externe sunt foarte costisitoare, că nu există informaţii despre servicii sau că oferta nu se adaptează necesităţilor companiilor. De asemenea, în cazul în care relaţia a fost apreciată ca fiind nesatisfăcătoare, principalul motiv identificat a fost preţul ridicat. In aceeaşi ordine de idei, menţionăm că ofertanţii din domeniul inovării au fost contactaţi în primul rând pe baza relaţiilor personale sau a existenţei unei relaţii de colaborare anterioare. Totodată, au fost menţionate câteva organizaţii care au reprezentat sursele cele mai importante de dezvoltare/inovare pentru firme, printre acestea fiind: Casa de Meserii a Constructorilor, ARACO, Camera de Comerţ şi Industrie, Universitatea Tehnică de Construcţii. În acelaşi timp, procentul de costuri externe (exemplu: costuri de cooperare cu organizaţii de cercetare) din totalul costurilor de dezvoltare nu este mai mare de 1 – 5% pentru nici unul dintre respondenţi. În ceea ce priveşte principalele aspecte care împiedică sau îngreunează inovarea în cadrul companiilor, acestea au fost: dificultatea de a găsi personal tehnic care să permită utilizarea tehnologiilor şi/sau materialelor inovative, oferta insuficientă de produse şi soluţii inovative şi/sau ecologice din partea furnizorilor, inadecvarea ofertei de instruire la necesităţile întreprinderii, etc.

66

IV. Tot din răspunsurile la chestionar, reiese faptul că ACŢIUNILE PENTRU INOVARE se vor concentra pe proiecte pentru introducerea inovării, dezvoltarea de proiecte de inovare în parteneriat, participarea la reţele de companii regionale şi/sau naţionale, şi/sau internaţionale. Până la momentul actual, depunerea de proiecte în acest sens a fost îngreunată, în principal, de faptul că dezvoltarea unui proiect este prea costisitoare, în termeni de resurse financiare şi de timp.

V. Referitor la INIŢIATIVELE VIITOARE, companiile din domeniul construcţiilor şi materialelor de construcţii (100% dintre respondenţi) au apreciat ca fiind utilă pentru sector crearea unui instrument sectorial informaţional specializat, principalele informaţii aşteptate fiind legate de: specificaţii tehnice şi costuri ale noilor tehnologii şi ale materialelor inovative apărute pe piaţă, specificaţii tehnice şi costuri privind achiziţionarea şi închirierea maşinilor şi echipamentelor de construcţii, materiale şi soluţii prietenoase pentru mediu, materiale şi soluţii cu eficienţă energetică, aplicaţii TIC dedicate sectorului, oportunităţi de finanţare, legile relevante pentru sector, tendinţe sectoriale, etc. Formatul preferat pentru acest instrument ar fi cel electronic – site web/portal web. De asemenea, a fost apreciată ca fiind utilă organizarea de mese rotunde pe teme de inovare, destinate sectorului construcţiilor şi materialelor de construcţii, cu următoarele teme: eficienţa energetică, construcţiile inteligente, construcţiile ecologice şi sigure. Totodată, a fost subliniată şi utilitatea creării unei reţele de structuri care să furnizeze suport pentru firme în domeniul inovării, principalele tipuri de servicii aşteptate de la acestea fiind: sprijin personalizat pentru firmele care caută noi tehnologii şi activităţi informative despre noile tehnologii. Aproape toţi respondenţii au declarat că sunt interesaţi să continue implicarea în proiectul privind dezvoltarea Strategiei Regionale de Inovare pentru Regiunea Bucureşti – Ilfov, prin participarea la activităţi organizate în viitor.

3.2 Analiza SWOT a cererii şi ofertei de inovare în Regiunea Bucureşti-Ilfov

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE Singura zonă metropolitană cu peste 2 milioane de locuitori din România. PIB-ul creşte neîntrerupt din anul 2000. Rata de ocupare este în creştere. Nivel semnificativ de investiţii străine. Potenţial ridicat de resurse umane calificate cu nivel ridicat de multilingvism. Industrie complexă şi diversificată bazată pe servicii, inclusiv de cunoaştere intensivă. Nivel mare al cheltuielilor destinate inovării efectuate de IMM-urile regionale (primul loc în ţară). Număr ridicat al companiilor inovative. Cercetare de o calitate înaltă recunoscută atât la nivel naţional cât şi la nivel european. Cel mai mare centru universitar şi de cercetare din ţară – Bucureşti. Cea mai mare concentrare de centre universitare şi

Nivel slab al cooperării între C&D şi industrie. Lipsa unui management bun al resurselor umane, insuficienta aplicare a politicilor de marketing în cadrul IMM-urilor. În 2006, în regiunea Bucureşti-Ilfov rata de participare a adulţilor la formarea continuă (ca % din populaţia cu vârstă între 25-64 ani) a fost de 1,97% (obiectivul Lisabona 12,5%). Servicii suport insuficiente pentru IMM-uri Necorelarea nevoilor reale ale IMM-urilor cu activitatea de cercetare efectuată de universităţi şi institutele de cercetare. Eficienţă scăzută şi notorietate slabă a serviciilor furnizate de structurile de sprijin ale afacerilor. Slabă conştientizare regională a beneficiilor clusterelor şi a networking-ului. Nivel slab al protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală. Nivel scăzut al percepţiei privind importanţa inovării din partea antreprenorilor regionali şi orientarea spre activităţi cu profit pe

67

centre de cercetare din România. Procent mare al personalului implicat în cercetare (primul loc in România). Reprezentare bună a structurilor de sprijin a afacerilor. ICT cluster şi construcţii, clustere emergente în industriile de mecanică fină şi mecatronică, KISA, industrie alimentară, servicii de logistică pentru distribuţie şi cunoaştere intensivă. Prezenţa companiilor mari, puternice şi a multinaţionalelor atât în sectoarele tradiţionale cât şi în cele emergente ale economiei regionale.

termen scurt. Lipsa unei planificări strategice în managementul IMM-urilor regionale. Resurse limitate, financiare şi umane pentru inovare în cadrul IMM-urilor regionale. Nivel ridicat al birocraţiei, taxe, fiscalitate.

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

Creşterea rapidă a economiei naţionale. Cea mai mare piaţă naţională. Dezvoltarea dinamică a sectorului IMM-urilor. Dezvoltarea rapidă a sectorului ITC în România (în special comerţul electronic). Îndeplinirea standardelor ecologice europene prin modernizarea, implementarea noilor tehnologii şi îmbunătăţirea calităţii produselor şi a proceselor. Orientarea puternică a politicilor europene către sprijinirea CDI, a clusterelor şi a transferului tehnologic. Politici naţionale recent adoptate referitoare la sprijinirea CDI. Interesul crescut al multinaţionalelor pentru crearea de filiale şi unităţi de CDI în cadrul regiunii. Posibilitatea accesării Fondurilor Structurale şi a altor programe şi iniţiative naţionale şi europene în vederea asigurării finanţării proiectelor de inovare în perioada 2008-2013.

Instabilitatea politico/legislativă şi calitatea scăzută a vieţii sunt percepute ca şi ameninţări pentru competitivitatea României. Investitorii percep calitatea şi disponibilitatea de resurse pentru cercetare şi dezvoltare, precum şi dezvoltarea insuficientă a structurilor telecom, ca un dezavantaj competitiv. Migrarea forţei de muncă calificată şi exodul creierelor. In domeniul IT, între 1990 şi 2000, 90% din noii licenţiaţi au emigrat în Canada şi USA. Costurile imobiliare ridicate reprezintă un obstacol pentru înfiinţarea de firme noi şi pentru asigurarea de locuinţe pentru forţa de muncă specializată care ar putea să se stabilească în Bucureşti. Accesibilitate limitată. 70% piraterie IT. Lipsa corelării între politicile de sprijin pentru CDI şi antreprenoriat. Sistemul public finanţează în special inovarea prin cercetări, mai puţin inovarea organizaţională şi de marketing. Piaţa financiară nu asigură finanţarea inovării prin intermediul unor soluţii alternative cum ar fi furnizorii de capital de risc. Lipsa stimulentelor pentru dezvoltarea cooperării între sectorul de CDI şi IMM-uri. Lipsa flexibilităţii în finanţarea sistemului C&D. Nivel scăzut de dezvoltare a pieţei financiare Lipsa unui sistem integrat de sprijin a inovării la nivel regional.

68

Administraţia publică nu punctează inovarea ca criteriu important în cadrul licitaţiilor, unde criteriul principal este preţul cel mai scăzut.

69

Capitolul 4 – STRATEGIA DE INOVARE REGIONALĂ

4.1 Metodologia Procesul de elaborare a Strategiei Regionale Bucureşti - Ilfov de Inovare s-a bazat pe metodologia RIS recomandată de către Comisia Europeană drept bună practică deja implementată în peste 150 de regiuni ale UE. Un alt input metodologic a fost furnizat prin recunoaşterea faptului că strategia regională de inovare trebuie să stabilească complementarităţi şi sinergii cu politicile de inovare la nivel naţional, şi de aceea planul de acţiune pentru inovare regională nu trebuie să includă acţiuni deja ţintite prin programe naţionale, dar mai degrabă să se concentreze asupra nevoilor regionale care nu sunt abordate adecvat la nivel naţional. Acestea au fost alegerile importante care au condus, pe de o parte, la nevoia de a studia în detaliu politicile inovării la nivel naţional şi continua lor monitorizare în viitor, iar pe de altă parte la cunoaşterea faptului că strategia regională Bucureşti - Ilfov deţine mandatul important de a furniza mesaje relevante către autorităţile naţionale cărora le sunt încredinţate politicile inovării. Agenţia pentru Dezvoltare Regională a finalizat studiul RIS asupra politicii de inovare în Mai 200825. Unul dintre rezultatele studiului mai sus menţionat a fost acela că politica inovării în România este dedicată în special inovării bazată pe Cercetare-Dezvoltare, în timp ce alte forme de inovare sunt doar marginal ţintă a intervenţiilor publice. Acest fapt se explică parţial prin nevoia Autorităţilor Române de a atinge ţinta cheltuielilor cu Cercetarea, stabilite prin Strategia de la Lisabona a UE. Totuşi, motivele acestei abordări, ar putea să fie şi diferite şi să constea în insuficienta recunoaştere a importanţei inovării non-bazate pe cercetare. Asupra bazelor acestui rezultat, echipa RIS a decis să identifice acţiuni specifice care ar putea să promoveze activităţi de inovare non-bazată pe cercetare, în regiune. În mod adiţional, elaborarea Strategiei Regionale Bucureşti-Ilfov de Inovare a luat în considerare politicile Comunitare de Inovare şi bunele practice în domeniu care au fost studiate prin participarea la activităţile în reţeaua IRE precum şi prin transferul de cunoştinţe şi experienţă dinspre partenerii străini ai proiectului RIS. În sfârşit, strategia regională de inovare este pe deplin coerentă cu Planul Regional de Dezvoltare 2007-2013, aprobat de către Consiliul pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov în 30 Mai 2006, în particular cu priorităţile 1 (îmbunătăţirea administrării regionale) şi 4 (consolidarea creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă).

Căsuţa 14: Rezumat din Planul pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov 2007-2013 Obiectiv strategic: până în 2015, calitatea vieţii în regiunea Bucureşti-Ilfov va atinge nivelul altor regiuni ale capitalelor europene, în termeni de acces la servicii publice, într-un context de creştere susţinută şi durabilă şi de creare de locuri de muncă de calitate pentru toţi. De asemenea, acesta va contribui la atingerea coeziunii teritoriale, economice şi sociale. Acest obiectiv îşi găseşte o bază solidă în Agenda de la Lisabona şi Gotenburg, de competitivitate prin inovare, creştere economică, locuri de muncă mai multe şi mai bune, incluziune socială şi protecţia mediului. Dezvoltarea policentrică este o opţiune obligatorie pentru dezvoltarea regiunii Bucureşti-Ilfov26, care necesită o integrare mai bună cu regiunile învecinate, precum şi o

25 Studiu cu privire la politicile de sprijinire a inovării, transferului tehnologic si a activităţilor bazate pe cunoaştere, elaborat de către Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov în mai 2008. RIS este acronimul utilizat pentru “Strategia de Inovare Regională”. 26 Mai multe studii ale DG Regio subliniază faptul că policentrismul este singura opţiune pentru dezvoltarea Europei, ceea ce înseamnă dezvoltarea care porneşte dintr-un pol puternic de dezvoltare către regiunile învecinate. În

70

specializare funcţională in beneficiul comunităţilor locale şi al întregii ţări. Durabilitatea este o opţiune politică cheie a administraţiilor publice locale. Acest capitol se extinde, printre altele, la planurile regionale pentru implementarea acestei opţiuni în următorii ani. Participarea comunităţii este, de asemenea, o importantă oportunitate politică. Suntem conştienţi că implicarea comunităţilor noastre locale în proiectarea şi implementarea intervenţiilor publice face ca acest proces să devină mai complex, insa rezultatul va fi o coerenţă şi eficacitate mai mare a investiţiilor. Obiectivul general se transpune în patru obiective specifice, articulate pe următoarele priorităţi: - Îmbunătăţirea capacităţii administrative regionale - Îmbunătăţirea accesibilităţii şi mobilităţii - Îmbunătăţirea calităţii mediului, inclusiv utilizarea eficientă a resurselor de energie - Stimularea creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă Investiţiile în inovare regională şi internaţionalizare, educaţie şi ocuparea forţei de muncă, turism şi cultură, economie rurală şi marketing regional, sunt necesare pentru îmbunătăţirea structurii şi performanţei activităţii economice în regiune. Scopul principal al strategiei de inovare şi competitivitate economică este de a sprijini inovarea şi îmbunătăţirea productivităţii, ca piloni-cheie ai creşterii economice şi a reducerii sărăciei. Întreprinderile trebuie sprijinite astfel încât să poată îmbunătăţi activităţile, produsele şi sistemele de gestiune la standardele cerute de competiţia globală şi internă. În plus, internaţionalizarea economiei regionale trebuie încurajată prin sprijinirea IMM-urilor la accesarea pieţelor şi furnizorilor externi, precum şi prin internaţionalizarea sistemului regional de educaţie şi cercetare. Strategia de la Lisabona se bazează pe recunoaşterea faptului că dezvoltarea economică necesită crearea cunoştinţelor, diseminarea şi valorificarea economică, în special în domeniile aferente ştiinţelor şi că participarea mai mare a populaţiei la educaţie poate duce la o creştere a şanselor de angajare şi o calitate mai bună a locurilor de muncă. Viziunea de la Lisabona presupune că, cunoaşterea poate stimula inovarea dacă sunt stabilite legături puternice între ştiinţă şi potenţialii beneficiari ai inovării (în general firmele). Ştiinţele formale oferă inputuri pentru ştiinţele naturale care dezvoltă proceduri experimentale. Ingineria poate analiza alternativele tehnice care ulterior sunt proiectate pentru evaluarea alternativelor economice şi relaţionale. Excelenta este legătura implicită în lanţul de la ştiinţele teoretice la cele aplicate. Aceste concepte au baze foarte puternice în experienţa empirică internaţională27. În acest sens, educaţia este cheia de bază a competitivităţii regionale. Este responsabilitatea publică să asigure că moştenirea culturală regională şi diversitatea culturală contribuie la o societate bazată pe cunoaştere, indiferent dacă furnizorii de educaţie sunt publici sau privaţi. Educaţia poate avea o contribuţie majoră la creşterea competitivităţii regionale cu trei condiţii: - O proporţie însemnată a populaţiei are un nivel superior de educaţie - Calitatea învăţământului este ridicată - Învăţământul este orientat către viitor şi către piaţă Analiza socio-economică situează Bucureşti-Ilfov ca fiind regiunea cea mai bine plasată din România în ceea ce priveşte participarea generală a populaţiei la toate nivelurile de învăţământ. Participarea la învăţământ este aliniată mediei UE în ceea ce priveşte nivelurile de educaţie. Totuşi,

cazul Bucureşti-Ilfov, “greutatea” economică a oraşului este relevantă pentru întreaga ţară. În ceea ce priveşte specializarea, studiile ESPON oferă dovezi că numărul mare al cetăţenilor-utilizatori este necesar, dar nu suficient pentru dezvoltare, de asemenea, este necesară şi o specializare sectorială. 27 Printre contributorii la paradigma cunoaşterii orientate spre economie, a se vedea R. R. Locke şi Michael Porter.

71

ratele mari de şomaj din rândul tinerilor sunt un factor semnificativ de preocupare. Strategia regională privind capitalul uman pleacă de la premiza că educaţia este o industrie, un sector de activităţi economice care trebuie să furnizeze servicii de înaltă calitate, într-un cadru de servicii competitive la nivel internaţional atât pentru elevi si studenţi, cât şi pentru persoanele angajate. Aceste servicii trebuie să se adreseze corespunzător nevoilor diferite ale grupurilor sociale şi de vârste diferite: tineri, angajaţi, şomeri şi grupuri vulnerabile. Prioritatea 4: Creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă Alocări totale: 915,43 milioane Euro, din care 300 milioane Euro din Fondul European pentru Dezvoltare Regională, 521,43 milioane Euro din Fondul Social European şi 94 milioane Euro de la administraţiile locale. Obiectivul priorităţii Principalul obiectiv al priorităţii pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă este de a sprijini educaţia&cercetarea, inovaţia şi îmbunătăţirea productivităţii, precum şi diversificarea şi internaţionalizarea economiei regionale ca piloni ai creşterii economice şi ai creării locurilor de muncă, având astfel ca scop ocuparea deplină a forţei de muncă şi incluziunea socială.

Fundamentare Densitatea mare a populaţiei şi nivelul ridicat de concentrare a serviciilor şi a activităţilor economice fac din Bucureşti cea mai mare piaţă din România şi una din pieţele cele mai mari din Europa de Sud-Est.

Municipiul Bucureşti funcţionează ca un motor de dezvoltare pentru creşterea economică şi crearea locurilor de muncă în regiune şi în judeţele învecinate, datorită implementării rolului său de oraş capitală, care a intensificat dezvoltarea activităţilor economice, financiare, administrative, politice, culturale şi educaţionale.

Educaţia şi cercetarea vor avea un rol central în dezvoltarea viitoare a economiei regiunii. Oportunităţi-cheie sunt oferite de posibilitatea de a integra educaţia, cercetarea, inovarea şi activităţile întreprinderilor pentru a îmbunătăţi inovarea şi conţinutul informatic al activităţilor economice, utilizând o varietate largă de resurse umane specializate prin învăţământul superior şi prin sistemul de instruire profesională. Inovarea, antreprenoriatul şi educaţia orientată spre calitatea forţei de muncă necesită eforturi intense şi coordonate ale învăţământului, întreprinderilor şi partenerilor sociali. Administraţia va asigura capacitatea administrativă a procesului prin mobilizarea factorilor regionali pentru proiectarea şi implementarea proiectelor strategice de interes regional. Sprijinul public va fi destinat stabilirii de legături între întreprinderi şi ştiinţă (cercetare & universitate) pentru a construi avantaje competitive regionale într-un număr de sectoare, pe baza unei abordări multi-disciplinare. Centrele de Excelenţă avute în vedere (a se vedea tabelul 50 de mai jos) intenţionează să conecteze ştiinţa, educaţia şi învăţământul profesional28, întreprinderile şi serviciile de afaceri, cu pieţele, având ca scop întărirea competenţelor şi se adresează punctelor slabe, de ex. în dezvoltarea produselor şi a marketingului. În acest sens, se va urmări cooperarea dintre întreprinderile mari şi cele medii şi mici. În Bucureşti-Ilfov, educaţia şi cercetarea sunt o industrie. Aceasta constituie şi un cluster de activităţi care contribuie la cu 1,9% la formarea PIB şi care asigură 5,96% din ocuparea forţei de

28 Inclusiv e-educaţie printr-o Platformă Regională pentru Schimb de Experienţă

72

muncă totale. Conducerea actuală din învăţământ trebuie întărită. În acest scop, cooperarea internaţională şi interregională ar trebui să fie activ urmărită pentru implementarea Zonei Europene de Educaţie Superioară până în 2010. Pentru atragerea şi menţinerea studenţilor şi profesorilor este esenţială o infrastructură educaţională eficientă şi adecvată care să le ofere acces la facilităţi avansate de învăţare şi predare. Infrastructura pentru sistemul de învăţământ tehnic şi profesional, inclusiv clădirile, laboratoarele echipamentele IT şi de altă categorie, este slab dezvoltată, mai ales în zonele rurale din Ilfov. Structura economică a regiunii reflectă, de asemenea, funcţiile conectate la economia capitalei bazată pe servicii, în timp ce sectoarele construcţii, transport, educaţie, cercetare şi TIC conduc economia regională şi stimulează competitivitatea sa şi potenţialul de dezvoltare. Totuşi, numărul IMM-urilor la 1.000 locuitori este încă mic în comparaţie cu media UE, în special în Ilfov, unde economia diferă de agricultură.

Ratei scăzute de ocupare a forţei de muncă din regiune trebuie să i se dedice, printre altele, şi acţiuni de sprijinire a creării locurilor de muncă. Înfiinţarea de noi întreprinderi necesită infrastructură de afaceri corespunzătoare, prioritate având infrastructura de afaceri care nu consumă terenul virgin, de ex. reabilitarea siturilor industriale dezafectate şi abandonate. Serviciile avansate pentru întreprinderi trebuie să se dezvolte pentru a creşte valoarea adăugată în afaceri. Deci, servicii ca transferul de tehnologie, consultanţă specializată, promovarea activităţilor de sub-contractare între marile întreprinderi şi IMM-uri şi activităţi cluster, marketingul IMM-urilor şi internaţionalizarea, vor primi ajutor specific.

Asimilarea de noi tehnologii şi sprijinirea îmbunătăţirii tehnologice este un element-cheie pentru competitivitatea în afaceri, având în vedere productivitatea regională relativ scăzută şi nivelurile totale ale consumului de energie, care pun în discuţie durabilitatea mediului şi cea economică a anumitor întreprinderi. Sprijinul public va creşte capacitatea de conştientizare privind noile tehnologii, dar va oferi şi sprijin financiar pentru investiţii în noi tehnologii. Analiza a arătat că gradul de participare a întreprinderilor la societatea informaţională este încă redus. Deoarece participarea la societatea informaţională este unul din instrumentele pentru dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere, acţiuni specifice vor sprijini centrele de cercetare şi micile întreprinderi în utilizarea PC-urilor şi a Internetului. Obiectivul de la Lisabona privind ocuparea deplină a forţei de muncă este, într-adevăr, ambiţios; totuşi, acesta indică faptul că creşterea participării la piaţa muncii este o necesitate competitivă pentru regiunile din Europa. În regiunea Bucureşti-Ilfov, se aşteaptă o creştere a oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă într-un număr de sectoare legate de servicii cum ar fi: turism, educaţie, cercetare, TIC, financiar. Totuşi, este necesar ca, în zonele urbane afectate de degradare, dar şi în zonele rurale ameninţate de abandonarea activităţilor agricole, să se stimuleze antreprenoriatul şi activităţile independente. Versiunea completă a Planului de Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov 2007-2013 este publicată la adresa de web: www.adrbi.ro.

4.2 Viziune

Inovarea stă la baza competitivităţii şi dezvoltării durabile a Regiunii Bucureşti - Ilfov.

73

4.3 Misiune

Strategia Regională de Inovare Bucureşti-Ilfov sprijină dezvoltarea durabilă a regiunii Capitalei României, încurajând creşterea competitivităţii în contextul globalizării şi a economiei bazate pe cunoaştere, prin promovarea mecanismelor de cooperare între mediul de afaceri, administraţia publică, educaţia şi cercetarea, cu scopul creării unui mediu favorabil inovării şi spiritului de a fi întreprinzător.

4.4 Obiective şi Acţiuni Prioritare Obiectivul general al Strategiei Regionale de Inovare Bucureşti-Ilfov este de a constitui un sistem de sprijin pentru inovare care să promoveze şi să dezvolte inovarea ca o bază pentru creşterea economică şi a competitivităţii.

Proiectul RIS a identificat patru obiective specifice care au fost uşor reformulate şi confirmate pe durata seminarului de consultare publică organizat în 13 iunie 2008 pe baza concluziilor analizei SWOT. Acelaşi seminar a fost utilizat şi pentru dezbaterile cu privire la acţiunile care trebuie incluse în planul de acţiune, după cum urmează: Obiectivul 1:

CONSOLIDAREA UNUI MEDIU ŞI A UNEI CULTURI FAVORABILE INOVĂRII

Justificare

Analiza RIS atât a cererii cât şi a ofertei de servicii de inovare în regiunea noastră a furnizat evidenţa faptului că micro întreprinderile şi întreprinderile mici asociază inovarea în principal cu înlocuirea vechilor tehnologii cu alte tehnologii noi, în timp ce centrele de cercetare şi alţi potenţiali furnizori de servicii de inovare nu sunt solicitaţi în mod regulat pentru furnizarea de servicii de către aceste întreprinderi. Pe de o parte informaţiile şi bunele practici ale inovării nu sunt uşor accesibile, ceea ce reprezintă un obstacol în calea dezvoltării cererii de servicii de inovare; pe de altă parte micro întreprinderile şi întreprinderile mici nu sunt la curent cu serviciile pe care ar putea să le primească din partea unor potenţiali furnizori de servicii de inovare. Consolidarea unui mediu permisiv inovării solicită de aceea ridicarea gradului de cunoaştere asupra inovării prin informaţii dedicate larg diseminate, cu scopul de a aduce ideile inovative şi de a le propaga inter-sectorial.

Deoarece cererea de servicii de inovare este încă la o fază de început, administrarea publică şi sprijinul public pentru întărirea unui mediu favorabil serviciilor de inovare precum şi o cultură favorabilă inovării sunt absolut necesare. Administrarea regională a difuziei unei culturi favorabile inovării necesită mobilizare şi cooperare la diferite nivele, atât vertical cât şi orizontal. Administraţia publică regională trebuie să devină un actor al inovării în sine, dacă doreşte să fie un lider credibil pentru promovarea inovării.

În sensul celor de mai sus, planul nostru de acţiune pentru atingerea obiectivului 1 este după cum urmează:

Acţiunea Propusă 1: Întărirea colaborării cu autorităţile naţionale pentru întărirea Regiunii Bucureşti-Ilfov ca regiune leader pentru generarea de cunoştinţe şi alte servicii avansate.

74

Având un PIB aproape dublu în Regiunea Bucureşti-Ilfov faţă de celelalte regiuni din România, autorităţile naţionale au dezvoltat politici de coeziune care au deviat prea mult atenţia de la rolul cheie al Regiunii Bucureşti-Ilfov faţă de competitivitatea României. Ca leader a expertizei în clustere pentru servicii de cunoaştere intensivă, regiunea Bucureşti-Ilfov rămâne nucleul strategic pentru competitivitatea României. Iată de ce, politicile naţionale pentru inovare trebuie să considere sprijinirea regiunii pentru consolidarea acestui punct tare al său, în beneficiul întregii ţări. Colaborarea cu autorităţile naţionale în vederea recunoaşterii nevoilor specifice ale Regiunii Bucureşti-Ilfov, în mod special cele legate de serviciile de cunoaştere intensivă şi care pot sprijini inovarea, este o sarcină a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov, sub coordonarea Consiliului pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov. Partenerii Cheie: Toţi actorii interesaţi în Strategia Regională de Inovare sunt chemaţi să sprijine efortul de re-afirmare a rolului economiei regiunii Bucureşti-Ilfov drept motor principal al competitivităţii pentru întreaga ţară. Acţiunea Propusă 2: Consolidarea mecanismelor dedicate inovării în cadrul capacităţii

administrative regionale. Acţiunea Propusă 3: Promovarea criteriului inovării în licitaţiile de achiziţii publice.

Crearea unui mediu favorabil inovării reprezintă un mandat important al administraţiei publice care, adiţional necesităţii de sprijinire a intensificării inovării în învăţământ, cercetare-dezvoltare şi afaceri, are şi responsabilitatea de a fi ea însăşi inovativă. Iată de ce, inovarea trebuie să devină o forţă motrice în acţiunile administraţiei publice. Autorităţile regionale din Bucureşti-Ilfov au recunoscut nevoia unei capacităţi administrative eficace dedicate inovării prin o administrare care să conducă acţiuni de intensificare a inovării în cadrul administraţiei publice precum şi prin lanţul valorilor competitivităţii la toate nivelele. Astfel, devine o responsabilitate a administraţiei publice de a consolida un mediu favorabil inovării care să dedice o atenţie mai mare asupra potenţialului de inovare al activităţilor ne-bazate pe activităţi de cercetare-dezvoltare. Adiţional, una dintre acţiunile de a fi luate în considerare este promovarea inovării drept criteriu în licitaţiile de achiziţii publice, care în mod curent sunt direcţionate spre preţul cel mai scăzut. Parteneri Cheie: Această acţiune devine o responsabilitate pentru toate administraţiile locale din cadrul regiunii Bucureşti-Ilfov. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov va prelua rolul de a monitoriza progresul implementării acţiunilor propuse prin strategia regională de inovare. Acţiunea Propusă 4: Promovarea căutării, a elaborării şi diseminării sistematice a informaţiilor

relevante inovării şi bunelor practici în inovare.

Analiza cererii pentru inovare a adus în atenţie faptul că întreprinderile, în mod special micro întreprinderile şi întreprinderile mici, au nevoie de informaţii relevante asupra inovării, bunelor practici privind inovarea, precum şi de furnizori servicii pentru inovare disponibil. Există o lipsă de studii sectoriale care ar putea să aducă în prim plan idei inovative precum şi să le propage inter-sectorial. Nu există portaluri de web sectoriale dedicate inovării. Acţiunile în această direcţie se vor concentra asupra căutării şi procesării de informaţii în timp real şi într-o formă accesibilă unei largi audienţe din rândul întreprinderilor micro şi mici. De exemplu, concluziile asupra evenimentelor majore, cataloagele cu furnizori de tehnologii cu comparaţii şi punctaje de evaluare, monitorizarea siturilor web relevante, studiile sub-sectoriale, au fost principalele indicate de către întreprinderile intervievate drept o nevoie încă nesatifăcută pe piaţa din România.

75

Există o nevoie de a stimula cererea şi de a facilita furnizarea inovării prin întâlniri faţă în faţă regulate între promotorii cererii de inovare, în mod special IMM, intermediari şi organizaţii furnizoare de servicii de inovare. Aici pot fi incluse evenimentele reţelelor şi activităţi conducătoare pentru interacţiuni între diferiţi actori interesaţi în inovare, precum şi înfiinţarea unui Portal Regional pentru Inovare conectat la o serie de alte Portaluri Sectoriale pentru Inovare concentrate asupra clusterelor emergente şi existente. Parteneri Cheie: Asociaţiile sectoriale, asociaţiile de IMM, Camerele de Comerţ, Entităţi de informare şi transfer tehnologic, Entităţi de intermediere. Acţiunea Propusă 5: Dezvoltarea şi promovarea unei culturi a inovării. Inovarea este în primul rând un aspect cultural. Acesta necesită o abordare cuprinzătoare care să înglobeze toate nivelele societăţii, de la elevi şi studenţi, de la întreprinderi până la mass media. Importanţa inovării în dezvoltarea societăţii trebuie promovată prin mass media, evenimente şi premii speciale. In particular, premiile inovării trebuie să devină o practică comună în toate sectoarele economice. Parteneri Cheie: Această acţiune este o responsabilitate a tuturor actorilor interesaţi de Strategia Regională de Inovare, la nivel regional. Obiectivul 2: ÎMBUNĂTĂŢIREA RESURSELOR UMANE ŞI A INFRASTRUCTURII INOVĂRII Justificare Dincolo de PIB, diferenţele în capital social şi fluxurile tehnologice au cea mai mare forţă de explicare a diferenţelor în performaţele prin diferite nivele de inovare. Proiectul RIS a subliniat că disponibilitatea resurselor umane a devenit factor cheie pentru regiunea Bucureşti-Ilfov, din două unghiuri diferite: pe de o parte, există nevoia de a inova în prgrame de instruire astfel încât acestea să poată reflecta cele mai recente dezvoltări tehnologice, de produse, de procese, de organizare şi marketing, în perspectivă multidisciplinară. Studiile sectoriale au identificat noi profile profesionale pentru care trebuie dezvoltate noi standarde ocupaţionale alături de noile competenţe asociate, şi pe această bază trebuie dezvoltată şi noi programe de formare profesională. Pe de altă parte, există nevoia de a integra dimensiunea inovării în programele de instruire existente. Conexiunea între creativitate, cunoştinţe, inovare, spiritul de a fi întreprinzător şi competitivitate necesită o schimbare profundă de abordare în educaţie, precum şi în formarea profesională. Cea mai acută nevoie este percepută în ceea ce priveşte personalul specializat, datorită în special a emigraţiei care a afectat negativ regiunea încă din 1989 şi până foarte recent. Un element important de a fi considerat este acela că formarea adulţilor se bazează larg pe exerciţiul practic, fiind recomandat ca partea teoretică să reprezinte 30% din timpul total alocat pentru instruire. De aceea, infrastructurile adecvate pentru instruire sunt necesare pentru livrarea de cursuri de formare profesională cu posibilitatea testării cunoştinţelor în diferite proiecte şi medii, şi printre altele, acest tip de instruire necesită cooperarea directă între instituţiile de formare, centrele de cercetare, universităţi şi întreprinderile beneficiari finali. Infrastructura inovării reprezintă o cerinţă cheie nu doar pentru formarea profesională şi conducerea de cercetări, dar şi pentru testarea de noi produse şi procese, precum şi datorită evidenţei că lipsa unei infrastructuri moderne şi eficiente face ca talentele cele mai bune să se mute în alte regiuni / ţări.

76

De asemenea, trebuie subliniat că disponibilitatea resurselor umane este o necesitate pentru managementul sistemului regional de inovare: profesioniştii talentaţi sunt necesari cu adevărat pentru managementul ofertei cererii şi structurilor de intermediere de inovare, pentru integrarea acolo oriunde este adecvat a resurselor sectoriale în contribuţii inter-sectoriale. Munca acestor profesionişti trebuie sprijinită prin infrastructuri adecvate. În vederea atingerii obiectivului 2, propunem următoarele acţiuni: Acţiunea Propusă 6: Promovarea inovării în formarea profesională şi dezvoltarea formării

profesionale orientate spre inovare. Analiza RIS a subliniat că formarea inter-sectorială este o necesitate iar colaborarea între universităţi, centre de cercetare şi asociaţii de întreprinderi ar fi benefică pentru dezvoltarea adecvată a programei de formare care să poată contribui la difuzia inovării. Pe parcursul interviurilor RIS şi în chestionare, multe companii au afirmat că lipsa de resurse umane calificate reprezintă un obstacol în calea adoptării inovării şi/sau efortului activ în vederea adoptării. De asemenea, studiile sectoriale RIS au revelat că modalităţile curente pentru finanţarea formării profesionale sunt oarecum ineficiente, iar acesta este un mesaj important de transmis autorităţilor responsabile. Una dintre probleme este concentrarea asupra furnizorilor de instruire în calitate de solicitanţi, mai degrabă decât asupra beneficiarilor direcţi care ar putea să conducă inovarea, precum marile întreprinderi (de facto, pentru aceste finanţări, întreprinderile mari sunt forţate să se califice formal ca furnizori de formare profesională lucru care nu este primul lor obiect de activitate, ele fiind de fapt interesate în formarea profesională internă, doar). Stimulentele participării la programe de formare profesională trebuie să devină eligibile. În sfârşit, formarea profesională pentru inovare trebuie de-conectată de la crearea de noi locuri de muncă. Dincolo de necesitatea de a intensifica dialogul cu managerii fondurilor nerambursabile pentru formare profesională (prin Fondul Social European), există nevoia de a înfiinţa reţele ad-hoc pentru proiectarea formării profesionale orientate spre inovare, şi pentru promovarea inovării în formarea profesională. Formarea în sprijinul inovării ar putea să solicite înfiinţarea de laboratoare echipate iar acestea ar putea să servească cercetarea şi/sau nevoile de testare a proceselor7materialelor/produselor. Această sinergie ar pune asociaţiile de întreprinderi şi centrele de cercetare în cea mai bună poziţie de a înfiinţa infrastructuri ale inovării. Parteneri Cheie: Instituţii specializate în formare, universităţi, centre de cercetare şi organizaţii reprezentative de sprijin în afaceri (asociaţii de întreprinderi IMM29 sectoriale); decidenţi de politici în domeniile educaţiei şi pieţei muncii precum şi agenţii specializate. Acţiunea Propusă 7: Sprijin pentru dezvoltarea de profesionişti şi structuri conducătoare în inovare. Întreprinderile intervievate în RIS, au afirmat cu puţine excepţii, că nu cunosc furnizori de servicii de intermediere a inovării, fiind foarte puţin familiarizate cu tipurile de servicii de sprijinire a inovării oferite pe piaţă. Acesta ar putea fi un motiv pentru care cererea pentru servicii de inovare este limitată pe piaţă. Una dintre condiţiile pentru ruperea a ceea ce pare a fi un cerc vicios (lipsa

29 IMM = Întreprinderi Mici şi Mijlocii

77

cererii afectează negativ creşterea de servicii de inovare, scopul curent al acestor servicii diminuează interesul potenţialilor utilizatori) constă în îmbunătăţirea abilităţilor relevante în paralel cu întărirea furnizării de servicii şi a structurilor de intermediere. Aceasta necesită în viitor un efort de a defini profile profesionale pentru "managerii inovării" care ar opera ca furnizori de servicii de inovare (de furnizare şi de intermediere), şi de construcţie de capacităţi de instruire în vederea promovării calităţilor acestor operatori profesionali. În prezent piaţa pare că oferă instruire doar pentru partea de cerere de inovare (managerii inovării din întreprinderi). De aceea este necesar de a construi capacitatea de instruire a operatorilor implicaţi în furnizarea structurile de intermediere pentru preluarea inovării şi în paralel de a consolida infrastructura furnizorilor de servicii de inovare.

Căsuţa 15: Manager de Inovare Conform avizului nr. 1983/16.02.2007, Direcţia de programe şi strategii Forţă de muncă din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi a Familiei, a avizat favorabil introducerea în Clasificarea Ocupaţiilor din România a ocupaţiei „manager de inovare” codul 241941, grupa de bază „2419 – Specialişti cu funcţii administrative şi comerciale”. Definiţia ocupaţiei: managerul de inovare este responsabil cu gestionarea eficientă a inovării într-o organizaţie. Managerul de inovare rãspunde de exercitarea funcţiilor manageriale de previziune, organizare, antrenare, coordonare, control-evaluare a schimbărilor în funcţie de mediul exterior. Parteneri Cheie: Organizaţii de instruire, de reprezentare de interese în afaceri (asociaţii sectoriale de întreprinderi şi asociaţii de IMM), decidenţi de politici în domeniul educaţiei şi agenţii specializate, Camerele de Comerţ, Entităţi de Intermediere. Obiectivul 3: PROMOVAREA INOVĂRII BAZATE PE CERCETARE ŞI A INOVĂRII NON-BAZATE PE CERCETARE

Justificare În economia globală, caracterizată de schimbări rapide ale tehnologiei şi de o creştere continuă a productivităţii, limita între activităţile industriale tradiţionale şi serviciile devine din ce în ce mai nuanţată, competitivitatea produselor industriale fiind direct conexă, pe de o parte, cu furnizarea aşa numitelor „servicii legate de produs”, iar pe de altă parte, de folosirea unor servicii specializate de sprijin pentru afaceri în vederea îmbunătăţirii proceselor de producţie. În acest context, serviciile în general şi, în special, serviciile bazate pe cunoaştere intensivă devin un factor din ce în ce mai relevant pentru creşterea competitivităţii economice. Un alt rezultat interesant din analiza RIS este acela că, într-o regiune în care peste 70% din ocuparea forţei de muncă este în servicii - Bucureşti-Ilfov este regiune lider în România în livrarea de servicii ale cunoaşterii intensive - există o nevoie pentru inovare în servicii atât în sectorul public cât şi în sectorul privat, precum şi în întreprinderile de producţie, de servicii referitoare la conţinutul serviciilor aferente produselor acestora. Nevoia unei abordări orizontale şi inter-sectoriale a inovării a reieşit pregnant în urma anchetei RIS în teren. Nu doar produsele şi procesele trebuie să fie analizate din punct de vedere al inovării atât în sectoarele productive şi în sectorul serviciilor, dar anumite sectoare precum TIC şi mecatronică deţin un potenţial puternic pentru difuzia inovării în alte sectoare.

78

Analiza RIS a confirmat că în întreprinderile inovative, inovarea derivă doar în procent de 50% din activităţi de Cecetare-Dezvoltare, restul derivând din activităţi non-bazate pe Cercetare-Dezvoltare, iar acest procentaj este în conformitate şi cu rezultatele din alte State Membre ale UE. Totuşi, atunci când trebuie să definim inovarea bazată pe cercetare, întreprinderile au anumite dificultăţi în articularea acţiunii în această categorie a activităţilor de inovare. Două exemple tipice au fost identificate în sectoarele energetic şi de management al deşeurilor. Întreprinderile percep presiunea crescândă a costurilor cu energia în bilanţul propriu precum şi al îndepărtării deşeurilor, şi caută noi soluţii pentru reducerea costurilor, inclusiv a acelora derivând din managementul mediului. Există posibilitatea ca noile tehnologii pentru producerea energiei să asigure, dacă nu reduceri ale costurilor, cel puţin un cadru al costurilor mai stabil în viitor, iar acest lucru trebuie conexat cu utilizarea deşeurilor industriale pentru producerea de energie. Companiile micro şi mici trebuie să lucreze în comun pentru căutarea soluţiilor inovative pentru economisirea energiei şi pentru un management mai performant al deşeurilor. În sensul celor de mai sus, nu este adecvată demarcaţia rigidă dintre inovarea "bazată pe cercetare" şi inovarea "ne-bazată pe cercetare", iar acest lucru trebuie luat în considerare de către decidenţii de politici în domeniu. Acţiunea Propusă 8: Promovarea inovării de proces şi de produs. Promovarea inovării de proces şi de produs derivă atât din activităţi de cercetare cât şi din activităţi ne-bazate pe cercetare, de exemplu, pentru inovarea de produs prin design, pentru inovarea de proces în organizare. Acţiunea va încuraja în special inovarea ne-bazată pe cercetare sau combinaţia cu inovarea bazată pe cercetare în vederea îmbunătăţirii produselor şi proceselor. Sectorul serviciilor şi componentele de service pentru producţie vor fi încurajate să identifice potenţialul de inovare în ceea ce priveşte propriile produse (inclusiv “produsele de service”) şi procese. Parteneri Cheie: Actori interesaţi RIS, în special universităţi, centre de cercetare, organizaţii de reprezentare a intereselor în afaceri, întreprinderi, Entităţi de informare şi transfer tehnologic. Acţiunea Propusă 9: Promovarea inovării în servicii. Inovarea în servicii devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce dimensiunea relativă a sectorului serviciilor în economie creşte continuu. Inovarea în servicii poate să difere de inovarea în producţie de exemplu prin mai marea utilizare a inovării de marketing şi de organizare. De asemenea inovarea în servicii poate să devină prevalentă în sectoarele productive. De aceea, propunerile noastre ţintesc nevoia de identificare şi sprijinire a inovării în servicii, inclusiv în sectoarele productive, sectorul serviciilor bazate pe cunoaştere şi al serviciilor publice. Parteneri Cheie: Toţi actorii interesaţi RIS. Acţiunea Propusă 10: Promovarea inovării pentru utilizarea eficientă a energiei şi managementul

eficient al deşeurilor.

Promovarea inovării cu privire la energie şi managementul deşeurilor necesită efortul comun al întreprinderilor şi entităţilor de cercetare. Trebuie identificate soluţii pentru implicarea beneficiarilor finali interesaţi precum întreprinderile micro şi mici în proiecte de inovare colaborativă pentru un management eficient al utilizării energiei şi al îndepărtării deşeurilor. Transferul de "know-how" bazat pe bune practici ar putea să se dovedească înalt relevant.

79

Parteneri Cheie: Centre de Cercetare specializate, asociaţii de întreprinderi şi organizaţii neguvernamentale dedicate protecţiei mediului. De asemenea, administraţia publică în calitate de furnizor de servicii publice în sectorul protecţiei mediului (inclusiv colectarea şi îndepărtarea deşeurilor), şi un mare consumator de energie pentru încălzirea clădirilor publice, iluminatul public etc., sunt chemaţi să îşi preia propriile responsabilităţi faţă de cele mai sus menţionate. Acţiunea Propusă 11: Încurajarea absorbţiei de TIC şi Mecatronică de către celelalte sectoare. Sectoarele TIC şi Mecatronică au reieşit (pe durata efectuării analizei RIS) ca două sectoare cu un mare potenţial de promovare a inovării în celelalte sectoare. Propunerea noastră este de aceea de a promova proiecte pilot specifice care ţintesc absorbţia TIC şi a Mecatronicii în alte sectoare. Parteneri Cheie: Toţi actorii interesaţi RIS, Industria şi Cercetarea TIC şi de Mecatronică, Entităţi de informare şi transfer tehnologic. Obiectivul 4: SPRIJINIREA DEZVOLTĂRII DE REŢELE ŞI ÎNTREPRINDERI INOVATIVE Justificare Cooperarea, activităţile în reţea şi parteneriatele sunt fundamentale dezvoltării economice şi furnizează noi oportunităţi şi informaţii pentru educaţie, cercetare, întreprinderi, administraţia publică şi sistemele de creare de cunoştinţe în regiunea noastră. Cele mai de succes economii ale viitorului vor fi acelea care sunt capabile să răspundă rapid la evoluţiile tehnologice şi schimbările pieţei şi care sunt bazate pe spiritul de a fi întreprinzător, inovativ şi productiv. În prezent am limitat opţiunile noastre de a concura cu privire la costuri minime şi este esenţial să recunoaştem şi să dezvoltăm cercetarea proprie pentru a identifica rapid oportunităţi tehnologice şi de piaţă. În mod egal, trebuie să avem capabilitatea de a exploata aceste oportunităţi în vederea asigurării supravieţuirii şi creşterii afacerilor şi astfel în asigurarea prosperităţii economice în regiune. Asigurându-ne că întreprinderile din regiune şi în special IMM sunt capabile să răspundă la noile oportunităţi tehnologice, trebuie să creăm mecanisme eficace de procesare şi monitorizare a informaţiilor critice în cercetarea din universităţile noastre şi cu privire la noile tehnologii. Pentru a realiza acest deziderat, vom preciza o serie de surse incluzând analiza de piaţă, tendinţele tehnologice, cererea de afaceri, expertiza de cercetare din universităţi şi schimbul de experienţă şi de cunoştinţe. Acolo unde este posibil, vom căuta să construim pe baza experienţei universitare şi a legăturilor industriei deja dezvoltate, de exemplu prin finanţarea programelor de cercetare naţionale şi ale UE. Acţiunea Propusă 12: Consolidarea reţelelor şi parteneriatelor orientate spre inovare. Principalul obiectiv al acestei acţiuni este de a atinge o eficienţă superioară în transformarea resurselor inovării în rezultate ale inovării. Aceasta necesită intervenţia pentru sprijinirea înfiinţării de parteneriate şi reţele care pot crea şi implementa inovarea, inclusiv prin schimbul de experienţă şi expunere internaţională, conectarea la platforme tehnologice, crearea de noi laboratoare. Acţiunea este necesară şi pentru a construi şi/sau consolida poli de excelenţă pe baza abilităţilor şi industriei tradiţionale. Parteneri Cheie: Actorii interesaţi RIS, Entităţi de informare şi transfer tehnologic.

80

Acţiunea Propusă 13: Sprijinirea dezvoltării clusterelor. Deşi clusterele din România sunt identificate în diferite sectoare şi zone, relativ puţine activităţi de clustere au fost dezvoltate până în prezent. Lipsa fondurilor disponibile pentru activităţi de cluster constituie unul dintre motive, lipsa înţelegerii potenţialelor beneficii din cooperarea în cadrul unui sector, inclusiv între competitori, constituie un al doilea motiv, dimensiunea micro şi mică a întreprinderilor care le presează de a se concentra îndeosebi asupra unor priorităţi pe termen scurt, ceea ce constituie un al treilea motiv. Este nevoie de a crea interes şi motivare pentru activităţile de cluster, cu sprijin furnizat către formarea de structuri care să servească dezvoltării de clustere. Parteneri Cheie: Membrii clusterelor existente şi potenţiale, Asociaţii de IMM, Asociaţii sectoriale, Camerele de Comerţ, administraţiile publice locale. Acţiunea Propusă 14: Implicarea sectorului IMM în proiecte multi-sectoriale. Implicarea întreprinderilor individuale micro, mici şi mijlocii în proiecte de inovare reprezintă o ţintă importantă pentru strategia noastră regională de inovare. Această acţiune se va concentra asupra dezvoltării de proiecte care implică IMM din unul sau mai multe sectoare în proiecte multi-sectoriale. Ideal aceste proiecte vor implica şi mari întreprinderi, centre de cercetare, universităţi, asociaţii de întreprinderi, şi vor include activităţi trans-naţionale. Parteneri Cheie: Întreprinderi individuale, asociaţii de IMM, centre de cercetare, universităţi. Acţiunea Propusă 15: Sprijin financiar pentru Întreprinderile Inovative. Accesul la finanţare şi costul înalt al creditului continuă să fie obstacole pentru IMM. Adiţional, finanţarea activităţilor inovative necesită înţelegerea potenţialului de inovare care ar putea să fie afectat de noutatea investiţiei propuse. Acţiunea se va concentra asupra furnizării de servicii de consultanţă specializate pentru facilitarea accesului IMM la linii de credit şi/sau scheme de grant. Parteneri Cheie: Asociaţii de IMM, Asociaţii sectoriale, consultanţi, intermediari financiari, (bănci şi fonduri de garantare a creditului).

81

4.5 Plan de Acţiune

Obiectivul general Obiective Specifice Acţiuni propuse Activităţi Indicative Parteneri Cheie

Acţiunea propusă 1: Colaborarea cu autorităţile naţionale pentru întărirea Regiunii Bucureşti-Ilfov ca regiune leader pentru generarea de cunoştinţe şi alte servicii avansate.

Colaborarea cu Autorităţile Naţionale pentru recunoaşterea nevoilor specifice a regiunii Bucureşti-Ilfov, în special în legătură cu serviciile de cunoaştere intensivă care pot să susţină inovarea.

Toţi actorii interesaţi în RIS sunt chemaţi să sprijine efortul reafirmării rolului economiei regionale Bucureşti-Ilfov drept motor principal de competitivitate pentru întreaga ţară.

Acţiunea propusă 2: Consolidarea mecanismelor dedicate inovării în cadrul capacităţii administrative regionale.

Consolidarea unui mediu favorabil şi care devotează o atenţie adecvată potenţialului inovării în activităţi ne-bazate pe cercetare.

Toate administraţiile publice locale din Regiunea Bucureşti-Ilfov. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov va prelua rolul de a monitoriza progresul şi implementarea acţiunilor propuse prin Strategia de Inovare Regională.

Acţiunea propusă 3: Promovarea criteriului inovării în licitaţiile de achiziţii publice.

Promovarea inovării drept criteriu în licitaţiile de achiziţii publice (orientate curent spre cel mai scăzut preţ).

Toate administraţiile publice locale din Regiunea Bucureşti-Ilfov. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov va prelua rolul de a monitoriza progresul şi implementarea acţiunilor propuse prin Strategia de Inovare Regională.

Obiectivul general al Strategiei Regionale de Inovare Bucureşti-Ilfov este de a constitui un sistem de sprijin pentru inovare care să promoveze şi să dezvolte inovarea ca bază pentru creşterea economică şi a competitivităţii.

Obiectivul 1: Consolidarea unui mediu şi a unei culturi favorabile inovării

Acţiunea propusă 4: Promovarea căutării, a elaborării şi diseminării sistematice a informaţiilor relevante inovării şi

- Căutarea şi procesarea de informaţii în timp real şi într-o formă larg accesibilă audienţei de întreprinderi micro şi mici. - Întâlniri regulate faţă în faţă între promotorii cererii

Asociaţiile sectoriale, asociaţiile de IMM, Asociaţiile de Întreprinderi, Camerele de Comerţ, Entităţile de informare şi transfer tehnologic şi entităţile de intermediere vor prelua responsabilitatea pentru această acţiune.

82 8

Obiectivul general Obiective Specifice Acţiuni propuse Activităţi Indicative Parteneri Cheie

bunelor practici în inovare.

de inovare, în special IMM, intermediari şi organizaţii furnizoare. - Evenimente ale reţelei şi activităţi pentru conducerea interacţiunilor dintre diferiţi actori interesaţi în inovare. - Înfiinţarea unui Portal web Regional dedicat Inovării şi conectat la un număr de portaluri Sectoriale dedicate Inovării şi clusterelor existente şi emergente.

Acţiunea propusă 5: Dezvoltarea şi promovarea unei culturi a inovării.

Promovarea prin mass media a unei culturi a inovării în special evenimente şi premii. Premiile inovării, o practică comună în toate sectoarele economice.

Actorii interesaţi în RIS.

Obiectivul 2: Îmbunătăţirea resurselor umane şi a infrastructurii inovării

Acţiunea propusă 6: Promovarea inovării în formarea profesională şi dezvoltarea formării profesionale orientate spre inovare. - Intensificarea dialogului cu autorităţile care furnizează fonduri pentru formarea profesională. - Înfiinţarea reţelelor ad-hoc pentru

- Constituirea de laboratoare echipate şi a altor infrastructuri dedicate inovării.

Instituţii specializate în formare, universităţi, centre de cercetare şi organizaţii de reprezentare a intereselor în afaceri (Asociaţii sectoriale de IMM şi Întreprinderi); decidenţi de politici în domeniile educaţie şi piaţa muncii, agenţii specializate.

83 8

Obiectivul general Obiective Specifice Acţiuni propuse Activităţi Indicative Parteneri Cheie

proiectarea formării profesionale orientate spre inovare şi promovarea inovării în formarea profesională. Acţiunea propusă 7: Sprijin pentru dezvoltarea de profesionişti şi structuri conducătoare în inovare.

- Construcţia capacităţii de training pentru operatorii implicaţi în furnizarea şi structurile de intermediere pentru sprijinirea difuziei inovării - Consolidarea infrastructurii furnizorilor de servicii de inovare.

Organizaţii de instruire, organizaţii de prezentare a intereselor în afaceri (asociaţii sectoriale de IMM şi Întreprinderi), decidenţi de politici în educaţie şi agenţii specializate, Camerele de Comerţ şi Entităţile de intermediere.

Acţiunea propusă 8: Promovarea inovării de proces şi de produs.

Încurajarea şi consolidarea inovării ne-bazate pe cercetare sau a unei combinaţii a inovării bazate pe cercetare cu inovarea ne-bazată pe cercetare pentru îmbunătăţirea produselor şi proceselor.

Factorii interesaţi RIS, în special universităţi, centre de cercetare, organizaţii de reprezentare a intereselor, întreprinderi individuale.

Acţiunea propusă 9: Promovarea inovării în servicii.

Identificarea şi sprijinirea serviciilor de inovare, inclusiv în sectorul de producţie, sectorul economiei bazate pe cunoaştere şi serviciile publice.

Toţi factorii interesaţi RIS, Entităţi de informare şi transfer tehnologic.

Obiectivul 3: Promovarea inovării bazate pe cercetare şi a inovării ne-bazate pe cercetare

Acţiunea propusă 10: Promovarea inovării pentru utilizarea eficientă a

Implicarea beneficiarilor finali interesaţi în proiecte de inovare colaborativă în vederea unui management

Centre de cercetare specializate, asociaţii de întreprinderi şi organizaţii neguvernamentale preocupate de aspecte ale protecţiei mediului. Adiţional, administraţia publică drept furnizor de servicii publice în sectorul de mediu (inclusiv

84 8

Obiectivul general Obiective Specifice Acţiuni propuse Activităţi Indicative Parteneri Cheie

energiei şi managementul eficient al deşeurilor.

eficient al utilizării energiei şi al îndepărtării deşeurilor.

colectarea şi îndepărtarea deşeurilor), şi un consumator mare de energie pentru încălzirea de clădiri publice, iluminat public etc., sunt chemaţi să preia responsabilităţile sociale proprii din acest punct de vedere.

Acţiunea propusă 11: Încurajarea absorbţiei de TIC şi Mecatronică de către celelalte sectoare.

Promovarea de proiecte pilot specifice care ţintesc absorbţia de TIC şi Mecatronică în celelalte sectoare.

Toţi factorii interesaţi RIS, industriile şi cercetare TIC şi Mectronică, Entităţi de informare şi transfer tehnologic.

Acţiunea propusă 12: Consolidarea reţelelor şi parteneriatelor orientate spre inovare.

- Constituirea de parteneriate şi reţele care pot crea şi implementa inovarea, inclusiv prin schimbul de experienţă şi expunere internaţională, conectarea la platforme tehnologice, constituirea de laboratoare. - Sprijin pentru proiecte de inovare transnaţionale şi internaţionalizarea afacerilor din regiune. - Construcţia şi/sau consolidarea polilor de excelenţă bazaţi pe abilităţi şi industrii tradiţionale.

Toţi factorii interesaţi RIS. Entităţi de informare şi transfer tehnologic.

Acţiunea propusă 13: Sprijinirea dezvoltării clusterelor.

Crearea interesului şi motivării în activitatea de clustere. Sprijin acordat formării de structuri care servesc dezvoltarea de clustere.

Membrii clusterelor potenţiale şi existente, autorităţi publice locale, Asociaţii de IMM, Asociaţii sectoriale, Camerele de Comerţ.

Obiectivul 4: Sprijinirea dezvoltării de reţele şi întreprinderi inovative

Acţiunea propusă Dezvoltarea de proiecte care Întreprinderi individuale,asociaţii de IMM, centre de cercetare,

85 8

Obiectivul general Obiective Specifice Acţiuni propuse Activităţi Indicative Parteneri Cheie

14: Implicarea sectorului IMM în proiecte multi-sectoriale.

implică IMM din unul sau mai multe sectoare în proiecte multi-sectoriale.

universităţi.

Acţiunea propusă 15: Sprijin pentru Întreprinderile Inovative.

Furnizarea de servicii specializate de consultanţă pentru facilitarea accesului IMM la linii de credit şi/sau scheme de grant.

Asociaţii de IMM, intermediari financiari, (bănci şi fonduri de garantare a creditului), Asociaţii sectoriale, Consultanţi.