UNIVERSITATEA DIN BACĂU

FACULTATEA DE INGINERIE

Curs pentru uzul studenţilor

Prof.dr.ing. Aneta Hazi Prof.dr.ing. Gheorghe Hazi

Bacău - 2006

1.GENERALITĂŢI

1.1.Consideraţii generale asupra instalaţiilor electrice

ale staţiilor şi posturilor de transformare Sistemul energetic cuprinde ansamblul instalaţiilor care servesc pentru producerea energiei într-o formă utilizabilă, conversia acesteia în energie electrică şi uneori combinat în energie electrică şi energie termică, transportul, transformarea, distribuţia şi utilizarea energiei electrice sau termice. Toate elementele unui sistem energetic sunt caracterizate printr-un proces coordonat de producere, transport, distribuţie şi consum de energie electrică sau termică. Sistemul electroenergetic este un ansamblu de centrale, staţii, posturi de transformare şi receptoare de energie electrică, conectate între ele prin liniile unei reţele electrice. Sistemul electroenergetic reprezintă partea electrică a sistemului energetic şi cuprinde instalaţiile de producere a energiei electrice (generatoarele), instalaţiile de transformare a acesteia de la o tensiune la alta (staţii şi posturi de transformare), instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice (reţele de înaltă, medie şi joasă tensiune) şi instalaţiile de utilizare a acesteia. Energia electrică produsă de centralele electrice suferă mai multe transformări ale tensiunii pentru a putea fi transportată cu pierderi cât mai mici la distanţe cât mai mari şi apoi utilizată de consumatori. Transportul energiei electrice la distanţe mari şi foarte mari (de ordinul zecilor respectiv sutelor de kilometri) trebuie deci făcut pe linii electrice de înaltă şi foarte înaltă tensiune (110, 220, 400, 750 kV). Transportul energiei electrice la distanţe relativ mici (de ordinul kilometrilor sau cel mult câteva zeci de kilometri), se face cu ajutorul liniilor de medie tensiune (6, 10, 20 kV) iar la distanţe foarte mici (de ordinul sutelor de metri), pe linii de joasă tensiune (0,4 kV). Cu cât tensiune este mai mare cu atât curentul este mai mic şi ca urmare pierderile (consumul propriu tehnologic, C.P.T.) pentru transportul energiei electrice, scad foarte mult deoarece sunt proporţionale cu pătratul curentului. Transformarea nivelurilor de tensiune (necesare transportului energiei electrice cu pierderi cât mai mici cu ajutorul liniilor electrice), au loc în staţiile şi posturile de transformare, care sunt noduri ale sistemului electroenergetic şi la care sunt racordate liniile electrice. Instalaţiile electrice ale staţiilor şi posturilor de transformare pot fi împărţite în următoarele categorii:

a) circuite primare (numite şi principale) b) circuite secundare c) servicii proprii (consumatorii proprii tehnologici) şi instalaţii auxiliare Circuitele primare ale staţiilor electrice sunt cele parcurse de energia electrică care

circulă dinspre centralele electrice spre consumatori. În această categorie a circuitelor primare sunt incluse şi circuite care nu sunt parcurse de fluxul principal de energie dar care sunt racordate în derivaţie la diverse circuite primare pe care le deservesc, cum sunt circuitele transformatoarelor de tensiune sau ale descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă (DRV).

Circuitele primare funcţionează obişnuit la tensiuni relativ ridicate şi sunt parcurse de curenţi mari în regim normal de funcţionare (cu excepţia circuitelor legate în derivaţie) şi în special în regim de scurtcircuit.

Alegerea (verificarea) aparatelor electrice din circuitele primare ( ca de altfel tot echipamentul electric) ale staţiilor electrice, se face comparându-se caracteristicile părţii din instalaţie unde urmează să fie montate (sau sunt montate) cu caracteristicile de catalog (ca şi pentru instalaţiile electrice ale centralelor electrice).