STAPANA CASTELULUI VANDERMOUR · 2018-06-09 · La acest gånd, se v`zu \ntinzånd bra]ele [i...

$: STAPANA CASTELULUI VANDERMOUR · 2018-06-09 · La acest gånd, se v`zu \ntinzånd bra]ele [i cuprinzånd-o pe Irina, avånd voie s`-i s`rute buzele dulci, iar sångele \i umplu inima$

CHARLOTTE MANN

St`pâna castelului

VandermoorTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

ALEXANDRA-MINODORA DUMITREL

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Markus de Haltern \[i opri Vulpea – calul s`u preferat [iprivi ca fermecat tabloul care i se oferea pe nea[teptate. Lapoalele dealului, contesa Irina [edea pe malul lacului [ihr`nea lebedele albe ale castelului Vandermoor. Soarele \ipoleia p`rul [i-i d`dea o str`lucire de m`tase, iar culoareaalbastr` a rochiei radia de lumin`, ca [i cum cerul \i\mprumutase din harul sfånt.

Lebedele se \ntorceau mereu \ncrez`toare la mal [iciuguleau precaute din måna fin` a Irinei buc`]ele mici dehran`. Irina le oferise \ncredere din timpul copil`riei [ilebedele o cuno[teau ca pe o prieten` care f`cea parte dinvia]a lor.

Markus nu se mai s`tura privind acest tablou idilic. Odurere dulce \i ardea \n piept [i el sim]i \nc` o dat` cåt de

giannijollys

tare o iubea pe Irina. Inima lui \i apar]inea \n \ntregime. Cuea dorea s`-[i \mpart` averea, mo[ia [i \ntreaga via]`.

Cobor\ dealul [i ocoli lacul, astfel ca s`-i ias` \n caleIrinei pe drumul de \ntoarcere la castel. De[i el ajunsese pemalul cel`lalt al lacului, Irina [edea \nc` visånd \n acela[iloc, privind lebedele, care, s`tule acum, alunecaumaiestuos pe oglinda apei. Contesa observ` c`l`re]ul abiacånd copita calului se opri \n apropierea sa [i privi \n sus.

– Bun` diminea]a, contes` Irina, o salut` Markus [i s`ridin [a. Sper c` nu v` deranjez din contemplare? \ntreb` el[i se apropie.

Irina \i zåmbi [i scutur` negativ din cap.– Nu, cum s-ar putea, domnule Markus? M` bucur s` v`

v`d. |l invit` lång` ea. Lua]i loc lång` mine, s` savur`m\mpreun` aceast` minunat` diminea]`.

– Mul]umesc. N-am s` a[tept s` m` invita]i de dou` ori.Markus se a[ez` lång` prin]es`, pe iarb`.

– Nu vi se pare un tablou \ncånt`tor? \ntreb` Irina [i-iar`t` lebedele. Atåta gra]ie [i farmec m` aduc mereu la extaz.

– Da, aprob` Markus. Atåta gra]ie [i farmec trebuie s` neaduc` mereu la extaz.

Totu[i, el nu se uita spre lebedele, care apar]ineau demulte genera]ii castelului Vandermoor, ci la femeiafermec`toare de lång` el, iar inima \i b`tea atåt de tare,\ncåt se temea ca aceasta s` nu observe.

6 CHARLOTTE MANN

Ast`-sear` am s`-i m`rturisesc dragostea mea, \[ipropuse el. {i dac` inima ei \mi va r`spunde, am s` o rog s`fie so]ia mea.

La acest gånd, se v`zu \ntinzånd bra]ele [i cuprinzånd-ope Irina, avånd voie s`-i s`rute buzele dulci, iar sångele \iumplu inima [i sim]i nevoia s` \nchid` ochii o clip` pentrua savura clipa norocoas`.

Contele Soliturn st`tea la fereastra camerei de lucru [i-iobserva \n t`cere pe cei doi tineri, jos, lång` lac.

Baronul mi-ar fi un ginere bun, se gåndea el. Markuseste un om de \ncredere [i simpatic. {i chiar dac` nu esteatåt de bogat, se \n]elege c` ar fi fericit s`-[i primeasc`partea de avere [i s`-[i administreze cu prevedere mo[ia.Dac` a[ [ti ce simte Irina pentru el. Nu s-a exprimatniciodat` ce p`rere are despre el, iar la \ntreb`rile directeevit` s` r`spund`. Poate este prea tån`r` pentru dragoste?

Jos, pe malul lacului, Markus de Haltern se ridicase [i-ioferise curtenitor måna Irinei.

Ea \l privi [i o clip`, contele de Soliturn avu impresia c`baronul ar fi vrut s`-i cuprind` fiica \n bra]e. Totu[i, Markus\[i permise doar s` s`rute måna Irinei.

Poate ar trebui s`-l \ncurajez pu]in? se gåndi contele. Arputea fi destul de u[or s`-l re]in` deoarece se pare c` seteme s` nu fie considerat un vån`tor de zestre. Contele råse[i \i privi \n continuare pe cei doi. Erau o pereche

ST~PÂNA CASTELULUI VANDERMOOR 7

frumoas`. Apoi se trase un pas \napoia ferestrei, c`ci nuvroia s` fie v`zut.

Ast`-sear`, la bal, va avea desigur ocazia s` poarte\mpreun` o discu]ie \n particular.

***

Markus de Haltern o conduse pe Irina p\n` la poartacastelului. Spera ca ea s`-l invite s` intre s` ia o gustare,\ns` Irina \i \ntinse måna [i se desp`r]ir`.

– Mul]umesc pentru c` m-a]i condus, domnule Markus.Ne vedem disear`, cred?

– Da, r`spunse el. Ast`-sear`. |i lu` måna cu o strångeretandr` [i-i c`ut` privirea. Ve]i fi desigur, din nou, cea maifrumoas`.

Irina råse [i pentru cåteva secunde, ochii ei alba[tristr`lucir`.

– |mi dezv`lui]i culoarea rochiei dumneavoastr`? o rug`Markus.

– E ca o floare de magnolie \n aprilie, r`spunse Irina.– Ce vis`tor! exclam` Markus. O vedea deja pe Irina

\mbr`cat` \n rochia de bal \naintea lui. Aproape nu mai pota[tepta s` v` v`d \mbr`cat` \n minunata rochie de bal.

8 CHARLOTTE MANN

Se aplec` u[or \n fa]a ei [i \n timp ce Irina urca u[oar` caun fulg treptele largi ale castelului, o urm`ri admirativ cuprivirea. Se ar`ta ca \ntotdeauna fermecat de gra]ia ei.

Irina se \ntoarse \nc` o dat` spre el din vårful sc`rilor [i-i f`cu un semn de r`mas-bun, \nainte de a-l urma pe unuldin servitorii castelului.

Markus persever` secunde \n [ir, a[teptånd s`-[i z`reasc`pe ascuns iubita. Ca \ntr-un vis, \[i chem` calul, s`ri \n [a [i-[i \ndemn` Vulpea sa devotat` mångåind-o pe gåt.

– Hai, iubitule, s` mergem. Hai [i du-m` acas`, s`-mi potl`sa inima s` respire, s` spun visul meu de dragostevåntului [i copacilor. Pån` disear` trebuie s` m` st`pånesc.Apoi voi da glas inimii.

Calul porni ascult`tor pe drumul spre cas`.Markus se retrase \n visare, cum f`cea de obicei cånd se

\ntorcea de la castelul Vandermoor.O cuno[tea pe Irina de Soliturn demult, de cånd era

copil`, dar abia de cåteva luni, de cånd contele se hot`råses` dea un bal \n cinstea \ntoarcerii fiicei de la internat,Markus se \ndr`gostise de ea; devenise \ntre timp ofermec`toare domni[oar`.

Uneori, inima lui tulburat` \l f`cea s`-[i imagineze c`este cu femeia iubit` \n bra]e [i toate visele se transformau\n realitate, iar el r`månea ore \n [ir transpus. Totu[i, pån`ast`zi \[i revenise repede de fiecare dat` din st`rile de vis,


c`ci Irina nu-i d`duse nici un semn c` ar fi \mp`rt`[it cumvasentimentele lui.

Contele Soliturn \l primise mereu plin de bun`voin]`.Uneori p`rea c` las` s` se \n]eleag` c`-i face pl`cere s`-l [tiepe tån`rul st`pån al mo[iei \nvecinate \n compania fiiceisale. Oare \[i va men]ine aceast` bun`voin]` cånd va afla c`baronul dore[te måna contesei?

Markus ajunse la drumul de ]ar`. De cealalt` parte\ncepeau p`måturile mo[iei sale. Calul se opri, ca [i cum arfi dorit s`-i aminteasc` st`pånului c` trebuie s` fie atent laeventuala circula]ie din zon` \nainte de a traversa [oseaua.

Tån`rul baron se gåndea: "De[tept animal!" \l l`ud` el [i-l mångåie cu dragoste pe gåt. |n acela[i moment, seapropie de ei \ntr-o vitez` incredibil` un automobil sportdecapotabil. {oferul probabil \l observase de departe pec`l`re].

Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` [i c`l`re]ul l-a observat.Un claxon ar fi fost deci inutil. Totu[i, [oferul \l ac]ion`exact cånd ajunsese lång` cal [i c`l`re].

Calul deveni agitat la vederea automobilului ivit \n drum[i mai cu seam` la sunetul persistent al claxonului. |ntåi sesperie [i apoi \ncepu s` necheze, \ncåt Markus reu[i cu greus`-l lini[teasc`.

– Calm, b`tråne, stai lini[tit, \i vorbi el cu blånde]e [i-lmångåie pe spate. Nu s-a \ntåmplat nimic. |ncerc` s`-[i

10 CHARLOTTE MANN

st`påneasc` propria iritare, de[i era furios, c`ciautomobilul cel ro[u \i speriase calul din pur` obr`znicie.

Markus privi \n urma ma[inii. Mergea direct la castelulVandermoor. Cine putea fi? {i ce c`uta acolo? Era oare ocuno[tin]` a contelui Soliturn? Sau o cuno[tea doar peIrina? Venise oare din cauza ei la Vandermoor?

Plin de gånduri [i \ntreb`ri f`r` r`spuns, c`l`re]ul trecudrumul [i porni pe o c`rare din p`dure care ducea laconacul mo[iei Haltern.

{i acum, dac` inima Irinei nu era liber`, dac` b`teasensibil` pentru alt b`rbat? Aceast` ipotez` \l ap`sa atåt detare pe tån`rul baron, \ncåt respira]ia \i deveni dificil`. Fricade a pierde femeia iubit` \nc` \nainte de a o fi cå[tigat \i t`iarespira]ia ca un aer tare de munte. |[i dorea s` nu se fitemut atåt [i s`-i fi m`rturisit dragostea.

***

Contele Soliturn st`tea \n u[a camerei sale de lucru.– Irina! strig` el chemånd-o, \n timp ce ea traversa

marele hol de la intrare.Tån`ra se opri [i se \ntoarse s`-l priveasc`.– Tat`? \ntreb` ea råzånd [i veni spre el.


– Vrei s`-mi ]ii pu]in companie? o \ntreb` el [i deschiselarg bra]ele.

– Desigur, cu pl`cere, aprob` Irina [i-l s`rut` tandru peobraz.

– Ai fost la lebede? se interes` contele. |i \nconjur` u[orumerii cu bra]ul [i o conduse spre un fotoliu comod.

– Stau cu atåta pl`cere acolo, lång` lac! r`spunse Irina.Ast`zi a fost deosebit de frumos.

– Deoarece baronul Markus ]i-a f`cut surpriza s` vin`acolo? \i sc`par` cuvintele de pe buze contelui.

– Markus? O ro[ea]` fugar` trecu peste obrajii Irinei. Mi-a ]inut pu]in companie [i m-a condus pån` la castel. Ne-ai v`zut?

Contele Soliturn ridic` din umeri.– Eram cu totul accidental \n dreptul ferestrei. Markus

vine \n ultimul timp destul de des la Vandermoor, nu ]i separe? Lu` din caseta de filde[ abia umplut` o ]igar` [i o t`ieatent cu cu]ita[ul. Nu te-ai \ntrebat deloc oare de ce faceacest lucru?

O cercet` pe Irina cu o privire fugar` [i observ` c`ro[ea]a din obrajii ei devenise mai intens`.

– Doar este vecinul nostru, r`spunse fata. Te deranjeaz` c` se plimb` c`lare a[a de diminea]` pån`

\n zona noastr`?Contele Soliturn ridic` måinile, respingånd ideea.

12 CHARLOTTE MANN

– Dimpotriv`, n-am nici un singur cuvånt \mpotriva lui,copila mea, o asigur` el. Ba chiar \l apreciez mult peMarkus. Este de spi]` nobil` [i foarte capabil. Tat`l lui ar fimåndru dac` ar putea vedea cåt de multe \mbun`t`]iri aadus mo[tenirii primite.

O mic` und` de duio[ie trecu tacit \ntre tat` [i fiic`, apoiIrina \ntreb` \ncet:

– Ai fi vrut s` ai mai degrab` un fiu decåt o fiic`, nu-i a[a?|mi pare r`u dac` ...

– Irina, drag`! o \ntrerupse contele, impresionat. |[ia[ez` ]igara nefumat` \nc` \ntr-o scrumier` [i se gr`bi sprefat`. Cum po]i s` gånde[ti astfel? O strånse cu dragoste lapiept. Nici un copil n-a s`dit atåta dragoste \n sufletul meuca tine. Nici o mo[tenire de la iubita ta mam` nu-mi estemai scump` ca tine. Sprijini cu drag capul copilei peum`rul s`u. S` nu mai aud niciodat` ceva asem`n`tor dingura ta!

Irina t`cu la pieptul tat`lui.– Iart`-m`, tat`. N-am vrut s` te sup`r.Contele \i mångåie cu duio[ie p`rul m`t`sos.– Ai s` vrei s` te m`ri]i \ntr-o zi [i ai s`-mi aduci \n acest

fel un fiu \n castel. Sunt sigur c` va fi cineva \n måinile c`ruia s` pot

\ncredin]a lini[tit mo[ia. {i dac` acel cineva ar fi ca Markusde Haltern, n-a[ putea fi mai fericit.


Contele sim]i clar c` la auzul acestei considera]ii, Irinatres`ri. Se gåndise oare [i ea la o astfel de leg`tur`? ConteleSoliturn a[tepta cu sufletul la gur` r`spunsul Irinei, doar c`vorbele ei nu sosir`. Fata se desprinse din \mbr`]i[areatat`lui [i spuse:

– Trebuie s` m` interesez de ornamentele florale pentruast`-sear`, argument` ea [i se ridic` gr`bit`, \ncåt conteletrebui s` se mul]umeasc` doar cu atåt, f`r` a putea cercetamai adånc \n sufletul fetei.

Tocmai cånd Irina vroia s` p`r`seasc` biroul contelui, deafar` p`trunse \n castel un zgomot puternic de motor deautomobil.

– Ce s-a \ntåmplat? \ntreb` contele, \ncruntat. Cine[ofeaz` \n a[a hal [i ne deranjeaz` lini[tea cu un zgomotatåt de inutil? Se \ndrept` spre fereastr` [i tocmai v`zu cåndun tån`r elegant s`ri cu u[urin]` din automobilul sport deculoare ro[ie [i se repezi spre trepte. Un vizitator? se adres`el Irinei.

Aceasta \ns` r`spunse, scuturånd negativ din cap:– Nu a[tept pe nimeni. Poate vrea s` vorbeasc` cu tine?– Nici eu nu a[tept pe nimeni. Irina \[i urm` tat`l spre

fereastr` [i arunc` o privire de control spre automobilulsport. Nu cunosc pe nimeni cu un astfel de automobil.

Cåteva secunde mai tårziu, la u[a camerei de lucru seauzi un cioc`nit [i Benton, valetul, intr`.

14 CHARLOTTE MANN

Adusese cu el pe o tav` de argint o carte de vizit`.– Domnul v` roag` s`-l primi]i, anun]` el \n stilul s`u

festiv, contelui.Contele arunc` o privire c`r]ii de vizit` [i f`cu ochii

mari, [i mai mirat.

***

– M` duc s` m` interesez de flori, spuse Irina [i-o lu`\naintea lui Benton spre u[`.

– Cum crezi, copila mea, r`spunse contele, derutat.Nelini[tea \i cuprinsese måinile, atåt de mult \l deranjaaceast` \ntåmplare care-i aducea un vizitator surprinz`tor.

Irina nu plecase \nc`. R`m`sese \n picioare, \ngrijorat`.– Sau poate vrei s` r`mån al`turi de tine? \ntreb` ea.– Nu, nu, o \ndep`rt` contele. Intereseaz`-te de flori,

vezi ca seara asta totul s` fie bine preg`tit pentru oaspe]iino[tri.

Irina se apropie de el [i-l mångåie cu dragoste pe obraji.– }i-e team` de el? \[i \ntreb` tat`l, cercetåndu-l cu

privirea.– S` m` tem? contele oft` [i scutur` din cap. Nu, n-am

nici un motiv s` m` tem, r`spunse el [i-i aranj` cu grij` o


bucl` dup` ureche Irinei. Dup` nume, se pare c` trecutulmeu a \nviat iar`[i, råse amar contele. Acum nu vreau s`-milas vizitatorul s` mai a[tepte. O s`rut` pe Irina pe frunte [ip`r`si camera de lucru.

|n timp ce intra \n micul salon, contele z`ri la fereastr`un tån`r cu p`rul negru, bine f`cut, dup` cum \l ar`tasilueta. Fa]a sa era \n semi\ntuneric, totu[i contelerecunoscu imediat apartenen]a acestuia la unul din fo[tiis`i prieteni din tinere]e.

– Bodo de Thamin? \ntreb` el [i f`cu cå]iva pa[i \n\ntåmpinare.

– Da, r`spunse tån`rul domn. Fiul prietenuluidumneavoastr` Robert.

Contele Soliturn \i strånse tån`rului ambele måini cuc`ldur`.

– Fii binevenit, Bodo.– Mul]umesc. Bodo strånse [i el måinile celuilat cu

putere. Tat`l meu era singur c` m` ve]i primi ca pe unprieten, de[i noi nu ne-am cunoscut niciodat`.

– A fost cel mai bun prieten al meu, r`spunse conteleSoliturn [i ochii-i devenir` umezi.

Dac` mi-a trimis fiul, ar trebui s` consider c` nu mai estede mult sup`rat.

Abia acum v`zu chipul lui Bodo.– Tata nu mai este sup`rat, conte Soliturn.

16 CHARLOTTE MANN

{i m-a rugat \nainte s` moar` s` fac drumul pån` laVandermoor s` v` spun acest lucru [i s` v` transmitultimele lui salut`ri.

Contele Soliturn fu afectat profund.– Mort? [opti el. Robert e ... mort? Se cl`tin` pe picioare

[i deveni atåt de palid, \ncåt Bodo de Thamin \ntinsebra]ele s`-l sprijine, [i-l conduse cu grij` spre unul dinfotolii.

Contele Soliturn c`zu oftånd profund \n fotoliu.– Mort! murmur` el cu uimire [i ridic` måinile s`-[i

ascund` ochii \n lacrimi \n fa]a tån`rului domn.Bodo de Thamin se a[ez` lång` el [i a[tept` un timp

s`-[i revin`. Abia dup` un timp spuse:– Tat`l meu mi-a vorbit mult despre dumneavoastr` \n

ultimele sale zile.Acum, contele Soliturn ridic` privirea cercet`tor spre

tån`r.– Presupun c` v-a povestit ce s-a \ntåmplat atunci?Contele Bodo råse [i aprob`.– Vechea poveste; doi b`rba]i care iubesc aceea[i femeie

[i din care cauz` frumoasa lor prietenie se destram`.Contele Soliturn se ridic` [i se apropie cu pa[i nesiguri

de fereastr`.– Nu m` mir` c` dumneavoastr` nu ave]i \n]elegere

pentru situa]ia de atunci, tinere prieten, replic` el.


Dragostea este un lucru ciudat. Este mai puternic` decåtorice prietenie. |n fa]a ei nu exist` compromisuri. A[a cumst`teau lucrurile, doar unul dintre noi putea fi fericit.

– {i acest – unul – a]i fost dumneavoastr`, continu`Bodo.

Contele Soliturn se \ntoarse [i-l privi \ngåndurat.– Atunci, a[a au p`rut lucrurile, mai spuse el. M-am

sim]it cel mai fericit b`rbat de pe p`månt. Dar a trebuit s`pl`tesc dur pentru acest noroc. Mi-au fost \ng`dui]i doarcå]iva ani.

– {tiu, spuse serios Bodo. Frumoasa Eliette a murit lana[terea primului ei copil. {i n-a fost un b`iat, ci o fat`.

– O fat` care mi-a d`ruit tabloul viu al mamei sale, spusecontele. De[i aceasta n-a \nsemnat pentru mine doarfericire, c`ci ori de cåte ori o privesc pe Irina, am \n fa]amea chipul Eliettei, iar durerea [i triste]ea mea de ani [i anide zile nu s-au mic[orat cu nimic.

– A[a c`, \n cele din urm`, a]i pierdut mai mult decåttat`l meu, continu` Bodo.

– N-a[ putea contesta aceast` constatare, r`spunsecontele. {i dac` am presupune c` a[a i-a fost sortit, inimalui a g`sit curånd o alt` dragoste.

– P`rin]ii mei au fost destul de ferici]i, råse Bodojucåndu-se cu degetele. |n orice caz, n-a fost o fericirecalm`, contemplativ`. Mama era mult prea temperamental`

18 CHARLOTTE MANN

pentru astfel de via]`. Råsul s`u deveni mai profund. Eadescindea dintr-o veche ramur` nobiliar` spaniol` [i avealav` \n loc de sånge.

Povestea tån`rului conte devenea captivant`.– |mi permite]i s` cred c` n-a]i venit pån` aici, la

Vandermoor, doar pentru o vizit` scurt`, ci ve]i r`måne untimp mai \ndelungat oaspetele nostru? A[ vrea s` [tiu maimulte despre via]a tat`lui dumneavoastr`. {i a[ dori s`-lcunosc mai bine pe fiul celui mai bun prieten al meu.

Bodo se ridic`.– R`mån cu pl`cere, \l asigur` acesta pe conte.

Mul]umesc pentru invita]ie. Aveam de fapt alte planuri, dardac` m` invita]i cu atåta dragoste, am s` m` organizezaltfel. Voi putea s` aranjez \n a[a fel lucrurile, ca totul s` sedesf`[oare dup` dorin]a dumneavoastr`. V` rog doar s`-mipermite]i s`-mi aduc bagajul.

– Desigur, r`spunse contele [i \ntinse bra]ul s`-icuprind` umerii cu un gest patern. |nainte de a porni iar ladrum, trebuie s` lua]i o mic` gustare \mpreun` cu mine.


Capitolul 2

Contesa Irina trecu prin camerele de primire [i prinambele s`li [i verific` preg`tirile pentru balul care urma s`aib` loc. Nu g`si \ns` nimic de ordonat, c`ci Bentonveghease continuu, cu mult` aten]ie [i talent pe to]iangaja]ii, [i ]inuse chiar personalul auxiliar sub control.

– Sper, contes` Irina, ca totul s` fie aranjat pe placuldumneavoastr`, se interes` el, cånd ea ajunse s` inspectezegr`dina de iarn`.

– Mul]umesc, Benton, va fi o serbare minunat`, aprecieea. Poate doar ornamentele de flori din hol ar putea fi pu]inmai mari.

– Desigur, contes`. Benton se \nclin` u[or. Au fost dejacomandate patru decora]iuni. Ghirlandele vor sosi dup`amiaz` devreme. Contesa mai are vreo dorin]`?

– A[ vrea ca u[ile terasei s` fie deschise numai dupàprinderea lampioanelor din parc, preciz` Irina. {i aduce]ivasele de flori suspendate, chineze[ti, din salonul galben \ngr`dina de iarn`.

– Foarte bine, contes`. Benton r`mase a[teptånd.– Asta e tot, Benton. Irina \nclin` u[or capul, aprobator.

Mul]umesc.Cånd se \ntoarse, al doilea servitor al castelului

Vandermoor o a[tepta.– Domnul conte v` roag` s` veni]i \n salonul mic, i se

adres` el respectuos.– |n salonul mic? \ntreb` Irina, surprins`, [i \[i aminti

imediat c` acolo invita tat`l sù musafirii nea[tepta]i.– Dac` \mi permite]i s` v` conduc? i se adres` servitorul

[i porni \naintea ei.Servitorul deschise u[a salonului mic [i o invit` pe

contes` s` intre. Contele Soliturn \i ie[i \n \ntåmpinare cubra]ele larg deschise.

– Draga mea copil`! S-a \ntåmplat o minune! spuse elbucuros, eliberånd-o din \mbr`]i[are.

Mul]umit` }ie, Doamne, fiul celui mai bun prieten almeu din tinere]e nu s-a temut de drumul lung dinArgentina pån` aici, pentru a-mi transmite ultimul salut altat`lui sù. Doresc s`-i urezi [i tu contelui Bodo bun venitla Vandermoor.


Apoi f`cu un pas lateral, \[i puse måna dreapt` peum`rul Irinei [i-i \ntinse lui Bodo måna stång`.

– Aceasta, prietene este fiica mea [i imaginea vie afrumoasei sale mame.

Cånd Irina p`[i \n fa]a tån`rului conte, privirea ei sim]idogoarea ochilor negri [i i se p`ru c` o flac`r` parc` ocuprinse. Un fior \i str`b`tu corpul [i trebui s` sestr`duiasc` s`-[i p`streze st`pånirea de sine.

– Primi]i [i din partea mea urarea de bun venit laVandermoor, conte Bodo, spuse ea \ncet.

Contele Bodo nu era neobi[nuit cu societatea femeilor[i citi imediat pe fa]a Irinei ce se petrecuse cu ea. |[icuno[tea prea bine puterea asupra femeilor [i afi[` unzåmbet satisf`cut \n timp ce se aplec` politicos asupramåinii Irinei.

– Mul]umesc pentru urarea dumneavoastr` c`lduroas`,spuse el [i buzele lui atinser` ca o adiere strångerea demån`.

***

Gustarea fu servit` \n sufrageria mic`. Era amenajat` cumobil` scump` Biedermeier, tocmai pe gustul fostei

22 CHARLOTTE MANN

contese Soliturn. |n memoria ei, deasupra servantei atårnaportretul ei \ntr-o ram` scump` de por]elan.

Contele Bodo descoperi tabloul imediat ce intr` \ncamer`.

– Ce tablou! exclam` el destul de tare [i privirea lui ocuprinse imediat pe Irina. Este ca [i cum tabloul ar fi prinsvia]` [i ar fi coboråt din ram` printre noi.

Contele Soliturn \l aprob`.– Da, a[a este, oft` el [i \[i trecu måna \ntr-un gest de

oboseal` prin p`rul des [i c`runt. Aceast` asem`nare a fostpentru mine ani la rånd bucurie [i durere \n acela[i timp.

Contele Bodo se apropie de tabloul contesei decedate [ise \nclin` \n fa]a lui ca [i cum ar fi vrut s`-i prezinte \ntreguls`u respect.

– Mama a fost o femeie frumoas`, spuse el c`zånd pegånduri, totu[i, dånsa este o madon`.

Irinei i se ridic` tot sångele \n obraji, ca [i cumcomplimentul i-ar fi fost adresat. Inima \i b`tea puternic \npiept, iar r`suflarea devenise accelerat`. Se sim]ea \ntr-ostare de agita]ie pe care n-o mai tr`ise pån` atunci, o stareemo]ional` excep]ional` [i \ncet, \ncet, [tiu c` aceasta edragoste. Bodo de Thamin \i provocase aceast` furtun` \nsuflet [i totul de acum se referea la el, c`ci [i el p`rea\ndr`gostit.

O zi plin` de vise.


Contele Bodo p`ru c`-[i aminte[te ceva [i se \ntoarsecùtånd privirea Irinei:

– M` simt ca \ntr-un vis. |n timpul c`l`toriei mele\ncoace, am \ncercat s`-mi imaginez ce voi trì aici. Unele le[tiam din descrierile tat`lui meu, altele din tablouri.Realitatea dep`[e[te \ns` totul. Sunt cople[it.

Aparent f`r` inten]ie atinse måna Irinei [i sim]i cum fatase \nfioar`.

– Dac` a[a este, conte Bodo, pute]i considera castelulVandermoor ca [i c`minul dumneavoastr`, r`spunsecontele Soliturn. R`måne]i aici atåta timp cåt dori]i. Tat`ldumneavoastr` a fost pentru mine ca un frate. Fiul sù \i valua locul \n inima mea. |i \ntinse apoi cu dragoste ambelemåini [i-i ur`: |nc` o dat` fii bine venit! dragul meu.

Dup` aceste cuvinte, contele Bodo putea s` considere cà cå[tigat \ntreaga simpatie a b`trånului conte. |i mul]umi\n cuvinte alese [i continu`, invitånd-o pe Irina s` ia loc lamas`.

Contele Soliturn comand` cele mai alese feluri demåncare [i desigur o [ampanie scump`. Bodo savur`måncarea cu un apetit deosebit, \n timp ce contele Soliturn[i contesa Irina gustau cåte pu]in [i doar din polite]e,pentru ca oaspetele s` nu se simt` singur la mas`.

– V` este prea dureros s` vorbi]i despre tat`ldumneavoastr`? se interes` contele Soliturn.

24 CHARLOTTE MANN

– Deja mai pu]in, r`spunse Bodo. {tiu \ns` c` aceasta afost dorin]a lui, ca dumneavoastr` s` afla]i totul despre el.De aceea, \mi va face pl`cere s` v` vorbesc despre el [idespre mama mea. Duse paharul cu [ampanie la buze [iprivi peste pervazul ferestrei, visånd afar`. Era frumoas` –Carmencita noastr`, oft` el \nainte de a bea. To]i b`rba]ii \ic`deau la picioare, dar ea l-a iubit doar pe tata. Aproape l-adivinizat \n felul ei, continu` el cu un u[or surås. {i el sesim]ea atunci ca un rege.

– Ceea ce desigur \n dezam`girea lui de atunci a fostdestul pentru a-l reabilita, aminti contele Soliturn.

Privirea lui Bodo se \ntoarse \napoi, o m`sur` pe Irina [ise adres` din nou contelui.

– |ntr-o oarecare m`sur`, sublinie el. Dac` po]i s` te\ndr`goste[ti \n via]` de dou` ori, totu[i nu este acela[i felde dragoste. Privirea lui r`t`ci din nou asupra Irinei [ir`mase \n contemplare pe chipul ei. Uneori crezi c` iube[ti[i abia cånd soarta \]i scoate \n cale marea iubire a vie]ii,consta]i c` tot ceea ce a \nsemnat pentru tine iubire pån`atunci a fost doar un foc de paie, nesemnificativ [i trec`tor.

Irina realiz` ceea ce vroise tån`rul conte s` spun` prinaceste vorbe. Inima ei tres`ri.

***


Dup` gustare, contele Soliturn [i contesa Irina \[iconduser` oaspetele la ma[in`.

– E o ma[in` rapid`, observ` contele.– E doar \mprumutat`, r`spunse Bodo. Acolo, \n

Argentina, am \ntr-adev`r o ma[in` rapid`. La distan]ele deacolo, pe anumite drumuri, e indicat s` folose[ti astfel devehicule. Aici, am constatat c` puterea motorului o po]iexploata destul de rar. Apoi råse [i ridic` din umeri. Poatec` va trebui s` m` mul]umesc cu o ma[in` mai serioas`.

Mul]umi din inim` pentru c`lduroasa primire [i promises` se \ntoarc` \n aceea[i dup`-amiaz`. Apoi se urc` \nautomobil, f`cu \nc` un semn de salut Irinei [i conteluiSoliturn, [i demar` \n tromb`.

Irina privi fascinat` \n urma lui, pån` cånd automobilulro[u deveni un punct \n dep`rtare.

Contele Soliturn o observ` [i punåndu-[i bra]ul peumerii ei, spuse:

– Te vei bucura s`-l revezi, nu-i a[a?Irina råse fericit`, [i-l aprob`.– Da, foarte, \[i permise ea. Pentru mine, e ca [i cum el

ar schimba totul. Soarele arat` mai luminos, iarba de pepaji[te parc` n-a fost niciodat` mai verde ca ast`zi.

Contele Soliturn råse u[or [i o trase cu drag lång` el.– Te-ai \ndr`gostit, inimioara mea, spuse el [i \[i apropie

un moment fa]a de p`rul ei m`t`sos.

26 CHARLOTTE MANN

A[a se \ntåmpl` cånd cineva este cu adev`rat \ndr`gostit.– Da, oft` Irina. Da, asta poate fi dragoste adev`rat`. Se

rezem` de um`rul tat`lui. {i el? |[i \ndrept` privirea spreconte. Crezi c` [i el s-a \ndr`gostit?

– A[a p`rea, din cåte am observat, r`spunse contele, [iurc` al`turi de Irina treptele spre intrare. M` \ntreb doar ceva spune Markus cånd va afla.

Irina se opri brusc.– Markus? \ntreb` ea uimit` [i deveni pentru o clip` mai

palid`. |n ultimele dou` ore nu se gåndise o secund` m`carla el. Acum abia \[i d`du seama.

– Da, Markus. Fa]a contelui deveni serioas`. Te iube[tedin toat` inima [i pån` acum am avut impresia c` nici ]ienu-]i este indiferent. De fapt, m` a[teptam ca ast`-sear` s`aib` ocazia de a clarifica aceste lucruri [i s` accept logodnavoastr` pe care sigur o va cere.

– Da, respir` profund Irina. Pån` acum, totul era altfel.Lumea mea a devenit deodat` alta. Markus \mi este drag [ipre]ios, dar pentru mine Bodo \nseamn` altceva, nu [tiu ce,cred c` dragoste. Abia acum, prin el, voi afla ... Se\ntrerupse brusc [i \[i privi tat`l, nefericit`. Sunt rea dincauza asta?

– De ce, pentru c` nu mai vrei s` te c`s`tore[ti cuMarkus, ci cu Bodo? \ntreb` contele Soliturn [i scutur` dincap. Nu, asta e ceva ce nimeni nu poate explica. Se petrece


cumva ca o boal`. Nu po]i face nimic s` te opui. Cine [tiemai bine ca mine? continu` el melancolic, oftånd.

– Mul]umesc pentru \n]elegere, tat`, r`spunse Irinazåmbind.

Bra] la bra], tat` [i fiic` se \ntoarser` \napoi \n palat.– Vrei s`-mi poveste[ti mai multe despre acele timpuri?

\ntreb` Irina.– Da, cu pl`cere, r`spunse contele. Aceste amintiri sunt

\nc` vii \n sufletul meu [i pot spune c` m-au \nso]it toat`via]a. O conduse apoi \n bibliotec` [i scoase dintr-un raftun volum gros, legat \n piele. |n el am toate amintirile pecare le-am p`strat de atunci, spuse el [i se a[ez` lång` Irina.

Apoi vår\ o mic` chei]` aurie \n l`c`]elul frumosornamentat [i deschise coperta din piele. |n fa]a ochilor nuap`ru un album, cum probabil ar fi a[teptat Irina, ci ocaset` legat` de asemenea \n piele, \n care fuseser` adunatela un loc fotografii [i diverse mici obiecte.

– Robert de Thamin [i cu mine am fost prieteni de cåndne-am \ntålnit la internat, \[i \ncepu contele povestea vie]ii.Primisem \mpreun` aceea[i camer` [i \n aceea[i sear` amdecis s` fim mereu uni]i \n fa]a oric`ror greut`]i ale vie]ii,\n lumea str`in` din jurul nostru. Dup` moda jur`mintelordin tinere]e, am jurat \n noapte, sub lun` plin`, [i ampecetluit jur`måntul ca fra]i de sånge.

– Fra]i de sånge? spuse Irina cu o u[oar` mirare.

28 CHARLOTTE MANN

Contele Soliturn råse u[or de uimirea fetei.– Nu trebuie s` te sim]i [ocat`. Ne-am \n]epat pu]in cu

un ac \n vårful degetelor [i am l`sat s` curg` cåte o pic`tur`de sånge \ntr-un pahar cu suc de mere pe care apoi l-amb`ut. Asta pare acum, dup` atåta timp, pu]in amuzant, daratunci noi consideram jur`måntul nostru foarte serios. Amfost \n to]i acei ani un trup [i un suflet. Eram aproapenedesp`r]i]i, \ncåt porecla noastr` era "gemenii".

|n acest moment, contele se \ntrerupse din povestire,deoarece Benton \[i f`cuse apari]ia \n bibliotec`. Ducea cuel un co[ cu trandafiri ro[ii pe jum`tate \nflori]i.

– Aceste flori au sosit pentru contesa Irina, anun]` el.– Trandafiri? ochii Irinei str`lucir`. Apoi \ns` \[i aminti

c` Bodo de Thamin abia p`r`sise Vandermoor de cåtevaminute. Deci, florile nu puteau fi de la el.

– Mul]umesc, Benton. |ncuviin]` apoi servitorului s`lase florile.

Po]i s` le la[i pentru moment aici.Benton a[ez` co[ul cu trandafiri pe o m`su]` joas`, se

\nclin` u[or [i se retrase.Contele Soliturn \[i privea fiica, a[teptånd. B`nuia de la

cine au venit trandafirii. Probabil c` [i ea [tia.Irina \i admir`, dar nu spuse nimic.– Nu vrei s` cite[ti c` ]i-a scris Markus? o \ntreb` direct

contele.


– Dac` mi-a trimis trandafiri ro[ii, nu este greu de b`nuit

ce a dorit s`-mi spun`, r`spunse ea. {i de aceea nici nu m`

pot bucura acum de florile sale, continu` ea cu un u[or

oftat.

Contele Soliturn \i lu` måna [i i-o strånse cu dragoste [i

\n]elegere.

– Nu trebuie s` te pripe[ti, copila mea, o aten]ion` el.

Bodo \]i este deocamdat` complet str`in. |n timp ce Markus

... Irina \i arunc` o privire complet nemul]umit`. Ai

dreptate, copila mea. O mångåie p`rinte[te pe cre[tet.

Dragostea este un dar ceresc. Noi suntem supu[ii ei. Ne

une[te sau ne desparte via]a dintr-un motiv sau altul. Ceea

ce pån` ieri p`rea foarte sigur, ast`zi nu mai este valabil.

Irina \[i l`s` capul pe um`rul tat`lui.

– Nu-i a[a, cum s`-l accept a[a deodat` pe Markus,

r`spunse ea.

Acum [tiu c` niciodat` nu voi sim]i pentru el ce simt

pentru Bodo. Parc` m-a cuprins un fel de ame]eal` [i nu

pot face nimic s` m` opun.

***

30 CHARLOTTE MANN

Bodo de Thamin se \ntoarse \napoi \n ora[, c`ut` hotelulla care tr`sese [i \mpachet` cele cåteva lucruri \n singurulbagaj pe care [i-l luase cu el la plecare.

"A fost o idee bun` s` merg imediat la Vandermoor", segåndi el \n timp ce fluiera una din melodiile lui preferate."Nici n-a[ fi putut avea o idee mai bun`, c`ci astfel toategrijile mele sunt spulberate."

Se gr`bi la telefon [i ceru leg`tura cu recep]ia.– V` rog s`-mi face]i nota! ceru el. Plec imediat. Apoi

a[ez` gr`bit receptorul \n furc` [i privi \n jur."De acum, voi avea o suit` princiar`", gåndi el. Fiecare

dorin]` \mi va fi citit` \n priviri. "Iar dup` ce vor sunaclopotele de nunt` [i micu]a contes` va p`[i al`turi de minela altar, voi deveni un om aranjat."

Ap`s` apoi capacul cuf`rului ca [i cum prin acest gest arfi \nchis un capitol al vie]ii lui de pån` acum.

"{i pentru asta n-a trebuit s` aduc nici o jertf`." Råsedistrat.

"E dulce micu]a contes` – foarte dulce. Imaginea eineprih`nit` m` incit`. De fapt, p`cat c` s-a \ndr`gostit demine la prima vedere. Ar fi fost mult mai incitant dac` ar fitrebuit s-o cuceresc."

|[i lu` mantaua de piele pe bra] [i p`r`si camera dehotel. Pu]in mai tårziu, [edea din nou \n automobil [iconducea \napoi spre castelul Vandermoor.


Cånd aproape ajunsese la castel, aten]ia \i fu atras` de oamazoan`. C`l`rea un cal alb ca spuma [i de sub casc` \izburau pletele blonde. Bodo strånse genele, deoarecelumina soarelui \l orbea. Puteau oare s`-l \n[ele ochii?C`l`rea]a din fa]a lui era \ntr-adev`r Irina de Soliturn?

Acceler` [i claxon` \n acela[i timp.Irina \l observase, recunoscuse mai \ntåi ma[ina ro[ie [i

apoi [oferul, fa]a ei nostim` se \nro[ise.Bodo se apropie [i conducea acum \ncet.Irina c`l`rea al`turi.– Ce surpriz` minunat`! \i strig` Bodo.Irina råse. Se str`duia s` nu-[i arate emo]ia, dar nici s`

fie indiferent`.– Am fugit de \nv`lm`[eala de la castel, \ncerc` ea s`

explice, de[i cuvintele nu sunar` prea conving`tor [i Bodorealiz` c` pornise c`lare \n \ntåmpinarea lui. Ner`bdarea dea-l vedea o adusese aici.

– Se anun]` o s`rb`toare special`, presupun? Bodo oprimotorul [i cobor\ din ma[in`. |i \ntinse måna Irinei [i oajut` s` coboare din [a. Dintr-o dat`, se afla atåt de aproapede Bodo, \ncåt \i sim]ea r`suflarea pe fa]`. O cuprinse unfior, ca [i cum ar fi cuprins-o \n bra]e s-o s`rute, ceea ce defapt nu se \ntåmpl`.

Bodo n-o s`rutase, o ]inea \ns` sub observa]ie [i-i citise\n priviri totul.

32 CHARLOTTE MANN

Ace[ti ochi negri necru]`tori topiser` måndria multorfemei.

– Da, va fi o serbare deosebit`, r`spunse Irina \ntr-untårziu. Tata a decis c` trebuie s` fie un bal de bun venit.Dac` sunte]i de acord, continu` ea repede.

– Dac` sunt de acord? r`spunse Bodo råzånd [i strånseu[or måna Irinei. Totul \mi convine atåta timp cåt sunte]iaproape de mine, frumoas` contes` Irina.

Irina sus]inu privirea ochilor lui un timp, apoi pleoapeleei coborår`.

– Cred c` ar trebui s` m` \ntorc la castel, spuse ea. S-arputea s`-mi observe lipsa.

"Deci, m-a a[teptat deja un timp aici" continu` Bodoobserva]ia \n gånd. Spuse apoi cu voce tare:

– Cum ar fi dac` v-a]i urca \n ma[ina mea? V` promit s`conduc foarte atent. Murgul dumneavoastr` presupun c`-[iva g`si singur grajdul sau nu?

– O, ba da, [tie drumul, doar c` ... \ncerc` Irina s`obiecteze.

– Doar c`? \ntreb` Bodo [i-i strånse måna mai hot`råt.Trebuie s` \nchei eu cuvintele dumneavoastr`, c` nu v` facepl`cere s` merge]i cu mine cu ma[ina?

– O, nu, \l contrazise Irina \n grab`. Nu este deloc a[a.Vin cu pl`cere cu dumneavoastr`.

– Minunat! se bucur` Bodo.


Hei, alearg` la grajd, \ndemn` el murgul [i-i d`du dinprietenie o palm`.

Calul r`mase \ns` pe loc [i \ntoarse capul dup` c`l`rea]alui.

– E bine, Heiko, spuse Irina [i-l mångåie pe bot. Alearg`\napoi la grajd, bunul meu prieten.

Heiko nechez`, o privi \nc` o dat` [i porni \n trap.Oricum, alerga o anumit` distan]`, se oprea [i o c`uta cuprivirea, apoi pornea iar, ca [i cum ar fi vrut s` se asigurece se \ntåmpl` cu c`l`rea]a lui.

Bodo o conduse pe Irina pe partea cealalt` a ma[inii [i-i deschise politicos portiera. |[i ar`ta acum manierelesale cavalere[ti. Evit` s` ambaleze motorul prea tare [i [of`pe cåt posibil \ntr-o vitez` potolit`.

Heiko sim]ise ma[ina str`in` [i alerga u[or cånd \nainte,cånd \n urma ei, a[a ca s` poat` p`stra un ochi vigilentasupra st`pånei.

Bodo \l observa \n oglinda retrovizoare.– Un cal devotat, observ` el mirat.– L-am primit pe Heiko \n dar cånd era doar un månz,

explic` Irina \nso]itorului. {i de atunci, am r`mas prietenifoarte buni. De fiecare dat` cånd vin de la internat, Heikoare voie \n parc s` m` a[tepte. El este \ntotdeauna primulcare m` \ntåmpin`.

Bodo råse.

34 CHARLOTTE MANN

– Deci, am un rival foarte gelos, preciz` el.– Dac` dumneavoastr` ave]i acolo o mo[ie atåt de mare,

trebuie c` sunte]i obi[nuit s` v` purta]i cu caii, r`spunseIrina. Asta va sim]i [i Heiko. {i dup` ce vom c`l`ri de cåtevaori \mpreun`, se va obi[nui cu dumneavoastr`.

Asta nu prea-i pl`cu, s-ar fi putut spune c` Bodo f`cusedeja \n aceast` clip` prima sa gre[eal` fundamental`, c`ci elnu iubea caii, se sim]ea mai bine la volanul ma[inii salerapide decåt \n [a.

– Sunt un c`l`re] pasionat, o asigur` el. Cu toate astea,n-am avut niciodat` o rela]ie atåt de apropiat` cu caiino[trii ca dumneavoastr`.

– Cu caii este la fel ca [i cu oamenii, replic` Irina.Prieteniile adev`rate se dezvolt` foarte rar.

– Asta e atåt de adev`rat! sublinie Bodo. N-am avutniciodat` un prieten care s`-mi fie atåt de aproape cum aufost tat`l meu cu tat`l dumneavoastr`. Poate [i datorit`faptului c` n-am avut ocazia s` cunosc tineri de vårsta mea[i de aceea[i condi]ie social` cu care s` petrec \mpreun`trecerea anilor. Am crescut de fapt pe mo[ia tat`lui meu [iam fost instruit de un profesor, \n particular.

|ntre timp ajunseser` la castel, a[a c` Irinei nu-i mair`mase timp s` pun` \ntreb`ri. Bodo era bucuros c` poateschimba vorba.

– Vandermoor este un castel romantic, spuse el.


|mi pare rupt dintr-un basm devenit realitate. Adusema[ina pån` la scar`, cobor\ [i-i oferi cavalere[te månaIrinei s-o ajute.

– Cea mai mare uimire mi-o produce \ns` frumoasazån`, care m-a adus aici, continu` el [i c`ut` privirea Irinei.

36 CHARLOTTE MANN

Capitolul 3

Markus de Haltern nu presim]ea ce se petrecuse \ntretimp la castel. Num`ra orele pån` la revederea cu frumoasacontes` [i cu cåt se l`sa seara, cu atåt nelini[tea lui cre[tea.

Se schimbase mult prea devreme \n hainele pentru bal,dar nu vroia s` apar` \nainte de timpul cuvenit la castel, a[ac` m`sura cu pasul toate camerele conacului s`u, \ncolo [i\ncoace.

Cånd m` voi \ntoarce acas`, gåndea el, soarta \[i va fispus deja cuvåntul. Irina va fi a mea. |n fapt, nici n-ar fitrebuit s` tac atåta, trebuia s` fi spus mai de mult ce simt.

Cånd servitorul s`u intr` s`-l anun]e c` este timpul s`plece la mo[ia Vandermoor, Markus respir` adånc. Acum, \ldesp`r]eau doar cåteva minute de urm`toarea \ntålnire cuIrina.

Dup` ce intr` cu [oferul sù pe aleea principal` acastelului, Markus trebui s` \ncetineasc`, deoarece seformase o \ntreag` coloan` de ma[ini care se \ntindea pån`la scara intr`rii principale.

Markus \[i d`dea silin]a s`-[i ]in` sub control nervozitateacrescånd`. Cånd \ntr-un final automobilul familiei deHaltern ajunse \n fa]a impun`toarelor trepte, tån`rul baronrespir` u[urat. Un lacheu veni \n \ntåmpinare, \i deschiseu[a [i-l conduse pe trepte pån` sus.

Irina \l \ntåmpin`, \i \ntinse måna [i el o s`rut`, darvorbele ei \i sunar` strìn \n urechi, de parc` n-ar fi vorbitcu vocea ei obi[nuit`.

– Mul]umesc frumos pentru aranjamentul floral,continu` ea gr`bit, dar nici o silab` nu amintea c` era vorbadespre trandafiri, de trandafiri ro[ii – florile iubirii!

Contele Soliturn \l salut` pe Markus paternal, catotdeauna. Sau cuvintele sale au fost mai impersonale?Markus nu reu[i s` se gåndeasc` la acest aspect, c`ci \i fuprezentat contele de Thamin.

– Fiul celui mai bun prieten al meu din copil`rie, spusest`pånul castelului. Este pentru un timp oaspetele nostruscump la castel.

Markus constat` dintr-o privire cum \l prive[te Irina pestrìn [i [tiu imediat ce se petrecuse. Irina se \ndr`gostisede acest strìn.

38 CHARLOTTE MANN

Recunoa[terea c` femeia iubit` i-a fost luat` de alt b`rbatdeveni dureroas`. Se auzi singur f`cånd observa]iipoliticoase cu o voce st`pånit` [i se gr`bi s` treac` maideparte. Auzea vorbindu-se [i råzånd \n jurul s`u, dar totulp`rea atåt de ireal ca \ntr-un vis stupid.

Cel mai bine s-ar fi sim]it s` plece din castel, dar pentruasta \i lipsea for]a necesar`. Se vorbea cu el, primea salut`ri,i se adresau \ntreb`ri. R`spundea tuturor, se str`duia s` fiepoliticos ca de obicei, dar reac]iona ca o marionet` [i-i erateam` c`-[i poate pierde st`pånirea de sine \n oricemoment, deoarece durerea din piept cre[tea continuu [iamenin]a s` explodeze.

Un servitor \i oferi un pahar de [ampanie. |l lu` [i b`umecanic [i deodat` cupa stråns` cu putere se sparse \nmåna sa. Se r`ni \n cioburi [i abia durerea \l f`cu s` sesperie.

Acum, trebuia s` se ocupe doar de el. Tån`rul baronmurmur` o scuz` [i \ncerc` s` se fereasc` de privirilecurioase. Se retrase \n ni[a unei ferestre [i fum` o ]igar`tr`gånd fum dup` fum.

– Nu trebuie s` exagera]i acest incident, spusenea[teptat o doamn` lång` el [i cånd privi \n acea direc]ie,lång` el se afla Helena de Marken. Desigur, paharul avea ofisur`, \i zåmbi ea f`r` griji. Nimeni nu poate fi asiguratcontra acestor incidente. |l prinse apoi de bra]. Doare?


– Nu, nu doare deloc, o asigur` Markus. Råsul ei \l dureamai mult decåt rana din palm`.

C`ci din aceast` sear` [tiu cåt de mult va suferi ea,deoarece \l iubea, iar el nu putea r`spunde acestei iubiri.

***

Contele Soliturn deschise balul cu fiica sa. Dup` rundade onoare, \l invit` pe contele de Thamin.

Markus st`tea \nc` \n ni[a ferestrei [i privea dansatorii.Nu, el urm`rea o singur` pereche [i dac` ar mai fi avut vreo\ndoial`, acum putea definitiv s-o \nl`ture. Irina \l iubea pecontele de Thamin [i nu f`cea nici un secret din asta. {icontele Thamin avea ochi doar pentru ea. O ]inea stråns \nbra]ele sale ca [i cum n-ar fi vrut s`-i mai dea drumulniciodat`, [i o privise neclintit tot timpul dansului.

Nu vorbeau unul cu cel`lalt, ci doar se priveaune\ncetat.

– Frumoas` pereche, nu-i a[a? \ntreb` Helena al`turi deel.

– Cum? \ntreb` Markus readus din visare.|n timp ce Helena \ncerca s` lege o conversa]ie cu el, se

apropie unul din domni [i o invit` la dansul urm`tor.

40 CHARLOTTE MANN

Markus fu bucuros s` r`mån` singur.Trebuie s` m` retrag, se gåndi el. Este peste puterile

mele s` stau s`-i privesc toat` seara cåt sunt de ferici]i\mpreun`. Nu va observa nimeni dac` plec.

Totu[i, cånd p`r`sea ni[a ferestrei, contele Soliturnap`ru lång` el.

– Markus, cum v-a]i r`nit? Observ` imediat bandajulimprovizat pe måna sa dreapt`.

– Nu este nimic serios, r`spunse Markus. |mi pare rùde pahar.

Contele Soliturn \[i d`duse \ns` seama.– Acesta nu este totu[i purul adev`r, \[i exprim` el

p`rerea. Cauza principal` este c` nu v-a]i \ntålnit a[a cumtrebuia.

– Nu, chiar nu este atåt de grav, \l asigur` Markus \nc` odat`. Privirea lui \l ocoli pe conte, o cùta din nou pe Irina,care dansa mai departe cu contele de Thamin.

Contele Soliturn \i urm`rise privirea.– Pare a fi jocul sor]ii, spuse el. A[a cum tat`l sù a

iubit-o pe mama ei. Acum foarte mul]i ani \n urm`, tat`l luia trecut oceanul pentru c` mama Irinei m-a ales pe mine.

– Da, dac` a[a stau lucrurile ... Markus tu[i u[or, apoi se\nec` iar, deoarece sim]i un mare nod \n gåt. Cuvintelecontelui reu[iser` s` \nchid` [i ultima cale pe care ar fiputut-o spera \ntre ei doi. |i doresc Irinei tot binele.


|l salut` pe conte [i vru s` plece.– Nu, r`måi te rog, Markus, \l invit` contele Soliturn [i-i

puse måna pe bra]. Este \nc` ceva ce vreau s` v` spun. Amfost \ntotdeauna vecini buni [i cred c` am fost [i prieteni.Nu vreau s` pierd aceast` prietenie numai pentru c`lucrurile au luat alt curs decåt ne-am dorit dumneavoastr`[i cu mine. Pot s` \n]eleg dac` pentru un timp ve]i ocolidomeniul Vandermoor. V` rog \ns` s` nu uita]i pentrutotdeauna drumul la Vandermoor. Apoi \ns`, va trebui s`reveni]i la plimbarea dumneavoastr` [i pe la noi. {i Irinei i-ar p`rea r`u s` piard` prietenia dumneavoastr`.

Markus de Haltern \[i strånse puternic buzele.– Prietenia mea v` r`måne, conte Soliturn. {i acum,

scuza]i-m` v` rog. Dac` apreciez corect situa]ia,participarea mea la acest bal nu este \n mod deosebitbinevenit`.

Fa]a contelui deveni serioas`.– Nu, prietene, spuse el [i-i \ntinse måna. |mi pare r`u.Markus o cuprinse pe Irina \ndelung, cu o ultim` privire,

ca pentru o desp`r]ire definitiv`. Apoi plec` cu pa[i gr`bi]i[i p`r`si castelul.

Irina nici nu observase. Ea nu sim]i deloc lipsabaronului. Avea ochi doar pentru contele de Thamin. |ntimpul dansului se sim]ise fericit` \n bra]ele lui [i ar fi doritca aceast` sear` s` nu se termine niciodat`.

42 CHARLOTTE MANN

Dup` ce pe teras` [i \n parc se aprinser` lampioanele,u[ile terasei se deschiser`. Serbarea ajunsese la punctulculminant.

Bodo era decis s` bat` fierul cåt e cald, atåta timp cåtsitua]ia \i era favorabil`. Dans` cu Irina prin u[ile deschiseale terasei [i ie[i afar`.

– Ce noapte minunat`, \i [opti el foarte aproape deureche, a[a \ncåt respira]ia lui cald` s`-i \nfioare pielea.Niciodat` stelele n-au fost mai luminoase ca acum, niciaerul mai plin de parfumul florilor. Puteri miraculoase ne-au a[eptat. Irina, s` l`s`m adev`rul s`-[i spun` cuvåntul.

Ea se \nfior` la vorbele lui [i nu se opuse deloc bra]elorcare o strångeau tot mai puternic, \ncåt aproape nu maiputea s` respire. |nchise ochii [i se l`s` cu totul la voia\ntåmpl`rii, cånd Bodo \[i lipi obrazul de al ei.

– De cånd te-am v`zut azi-diminea]`, Irina, m` simt cafermecat. Niciodat` inima mea n-a fost mai plin` de iubireca acum. Cred c` numai soarta m-a adus aici, s` te \ntålnesc[i s`-mi g`sesc fericirea vie]ii mele.

Buzele lui atinser` pleoapele Irinei cu un s`rut fierbinte.Irina! spuse el. Dulce Irina, te iubesc, te implor, fii a mea!F`r` tine, via]a mea nu mai are sens. Vreau s` te ]in mereu\n bra]e ca acum, pån` la sfår[itul zilelor mele.

Irina deschise ochii [i-l privi. Pasiunea din privirea luiamenin]a s` o ard`.


– {i eu te iubesc, [opti ea. {i eu te iubesc. Apoi sim]ibuzele lui fierbin]i s`rutånd-o [i r`scolindu-i sim]urile.

– Irina! jubil` Bodo, acum cånd se sim]i sigur de ea.Irina mea! Pasiunea mea fierbinte, Irina! O s`rut` din nou,mereu, pån` cånd cucerirea ei fu deplin`.

Bodo \[i a[ez` bra]ul ocrotitor pe umerii Irinei [i oconduse \napoi spre teras`.

– Ce crezi, tat`l t`u va fi de acord cu dragostea noastr`?\ntreb` el råzånd fericit al`turi de ea.

Obrajii Irinei se \mbujorar`, iar ochii ei devenir`str`lucitori de emo]ie [i fericire.

– Te va cuprinde \n bra]ele sale ca pe fiul lui, r`spunseea f`r` [ov`ial`. Vizita [i afec]iunea ta l-au emo]ionatprofund. Sunt sigur` c` nu [i-ar fi dorit alt ginere mai multca pe tine.

***

Contele Soliturn nu fu deosebit de susprins cånd Bodode Thamin se prezent` \n diminea]a urm`toare conformritualului cerut rangului, s` cear` måna fiicei sale.

– E drept ca totul s` se petreac` astfel, spuse el [i-lcuprinse cu dragoste \n bra]e. Fii binevenit la noi ca un fiu

44 CHARLOTTE MANN

drag. M` bucur c` prin dragostea voastr` tot ce a fosttulbure \n trecut s-a [ters. Doar un lucru s`-mi promi]i: s`-mi faci copila fericit`.

– Nimic nu-]i pot promite cu mai mult` pl`cere, drag`tat`, \l asigur` Bodo. Cel mai frumos vis al vie]ii mele va fis-o fac pe Irina cea mai fericit` femeie de pe p`månt. Nimicnu este mai scump inimii mele.

Cåteva s`pt`måni mai tårziu, la castelul Vandermoor ses`rb`torea logodna oficial` a tinerei perechi. Chiar Markusde Haltern primi o invita]ie, numai c` el nu lu` parte lapetrecere, ci trimise doar un cadou scump.

Evita domeniul Vandermoor din seara \n care soarta \iar`tase clar c` inima Irinei apar]ine altui b`rbat. Imediat cetreburile cu strånsul recoltei se \ncheiaser`, dori s` plece\ntr-o lung` c`l`torie, s` \ncerce s` uite. |nainte de toate,nu dorea s` fie aici s` aud` clopotele bisericii anun]åndc`s`toria, s` aud` strigarea din biseric` pentru Irina [irivalul s`u.

Irina era bucuroas` c` n-a trebuit s`-l \ntålneasc` peMarkus \n tot acest timp. |n orele de lini[te, \[i permitea s`c`ineze durerea lui, dar de fiecare dat` fericirea ei reveneamereu \nving`toare [i-i alunga \ntristarea. Pentru ea, totulp`rea bine stabilit [i cu un final fericit. Credea acum \nfericire, c` nimeni [i nimic nu i-o mai putea schimba.

Toamna veni \n acest an rece [i umed`.


Era atåt de furtunoas`, \ncåt \n mijlocul lui octombrieto]i pomii se ridicau gola[i spre cerul \ntunecat.

Irina rådea deasupra furtunii [i ploii nesfår[ite. Nimic nuputea s`-i strice bucuria, s`-i tulbure fericirea. Pentru ea\nfloreau trandafirii iubirii, indiferent dac` soarelestr`lucea sau ploaia \i b`tea insistent \n fereastr`.

Doar contele Soliturn sim]ea c` fericirea fiicei sale parc`nu era atåt de stabil` cum credea ea, ci se sprijinea pe ni[tepicioare de lut. |i ajunseser` la urechi unele zvonuri care-lpuneau pe Bodo de Thamin \ntr-o lumin` dubioas`. |nc` se\ndoia dac` s` cread` ceea ce mai mult sau mai pu]in puteafi adev`rat [i evit` s` clarifice aceste lucruri \ntr-o discu]iedeschis` cu viitorul ginere.

Nici un tån`r b`rbat nu este un \nger, se lini[ti el.Dragostea – adev`rata dragoste – \l va conduce [i-l va faces` fie un so] bun.

Pentru Bodo, de cånd o \ntålnise pe Irina, \ncepuse o nou`via]`. Putea oare cineva s` fie mai atent [i mai iubitor ca el?

Dar soarta nu se l`sa intimidat`, \ncåt b`trånul conte \[ivår\ singur capul \n nisip pentru o vreme.

|ntr-o diminea]`, \n fa]a castelului opri o limuzin`neagr`, [i un domn decent \mbr`cat anun]` c` dore[te s`vorbeasc` cu contele Soliturn. Deoarece acesta preciz` c`este vorba despre o afacere discret`, contele \l primi, de[inumele s`u nu-i era cunoscut.

46 CHARLOTTE MANN

giannijollys

Dup` cåteva argumente clarificatoare, contele Soliturnafl` spre surprinderea sa, c` viitorul sù ginere a ajuns s`datoreze o sum` de aproximativ 25.000 de m`rci prindiverse manipula]ii [i \n[el`torii.

Contele Soliturn ceru insistent strìnului:– Sunte]i sigur c` este vorba de o \n[el`torie? \ntreb` el

autoritar.– Bine\n]eles, r`spunse vizitatorul [i-l privi deschis \n

ochi pe conte, ca [i cum ar fi vrut s` \nl`ture greutatea ceap`sa acum asupra acestuia.

– Poate ... m` gåndesc ... Contele Soliturn \[i dreseglasul [i \[i d`du silin]a s`-[i p`streze cump`tul. Poate estevorba de o ne\n]elegere?

Vizitatorul ridic` u[or b`rbia [i ar`ta ca [i cum aceast`remarc` venise ca o declara]ie de r`zboi.

– Cred c` este \n interesul amåndurora dac` aceastàfacere va fi reglat` \ntre noi, replic` el, ca [i cum n-ar filuat \n seam` obiec]ia contelui. De aceea am venit pån` aici,ca dumneavoastr` ... s` v` asuma]i ... scuzele pentruginerele dumneavoastr`, dac` desigur vre]i s` feri]irenumele familiei dumneavoastr` de un denun].

Contelui Solturn i se ridic` tot sångele \n obraji.– Denun]? tun` el [i ridic` måinile spre cer. O, Doamne,

nu! Te rog, Doamne, asta nu! Am s` aduc lucrurile \nordine.


Trase cu o mån` tremurånd` sertarul m`su]ei de scris [iscoase de acolo carnetul de cecuri.

– Vre]i s` primi]i un cec de la mine? \ntreb` iritatcontele.

Cel`lalt råse [i aprob`.– De la dumneavoastr`, conte Soliturn, \ntotdeauna.

Asupra dumneavoastr` nu exist` nici cea mai mic` \ndoial`.Dumneavoastr` sunte]i un cunoscut om de onoare. {i deaceea mi-am dat osteneala s` vorbesc mai \ntåi cudumneavoastr`, \nainte de a face pasul urm`tor \n ceea ce-l prive[te pe contele de Thamin.

– V` sunt \ndatorat pentru acest gest, r`spunse conteleSoliturn. Scrise cecul [i se preg`ti s`-l \nmåneze b`rbatului.Ave]i vreun act sau ceva asem`n`tor? Expresia fe]ei salear`ta c` vrea s` clarifice cåt mai repede situa]ia ginereluis`u. Atunci, vizitatorul deschise mapa sa neagr`, pe care tottimpul o ]inuse \n poal` [i scoase din ea un teanc de\nscrisuri \ndosariate cu grij` [i i le \ntinse contelui.

– Vre]i s` arunca]i o privire?Contele Soliturn frunz`ri documentele \n grab`. Era

enervat c` trebuie s` se ocupe cu astfel de lucruri.– |mi da]i voie s` v` ar`t ca s` pute]i fi lini[tit? \ntreb`

vizitatorul. Misitul verific` cecul [i \l ad`ug` \n mapa saneagr`, nu \nainte de a arunca \nc` odat` o privire deverificare. Ne-am \n]eles deci, preciz` el.

48 CHARLOTTE MANN

De ce ar fi trebuit s` v` fac r`u dumneavoastr`? Se ridic`.M` retrag.

Contele Soliturn \l chem` pe Benton [i permisevizitatorului s` plece.


Capitolul 4

Irina [i Bodo de Thamin plecaser` dis-de-diminea]` \nmarele ora[ din apropiere pentru a face ultimelecump`r`turi \n vederea c`l`toriei lor de nunt`.

C`s`toria urma s` aib` loc \n trei zile.Ferici]i [i \nc`rca]i cu multe pachete [i pache]ele

ajunser` la castel abia dup`-amiaz`.Benton \i \ntåmpin` [i le lu` imediat mantourile \n hol.– Ce vreme nesuferit`! spuse Bodo. S` sper`m c` la

nunta noastr` va fi mai bun`. Mi-am dorit dintotdeauna o zide nunt` plin` de soare.

Irina i se ag`]` de gåt [i-[i rezem` capul de um`rul lui.– Dac` asta vrei, atunci vom amåna c`s`toria pån` va fi

var` iar? Asta vrei? \l \ntreb` ea alintat.– Nu, \n nici un caz! Bodo o s`rut` tandru pe obraz.

C`s`toria noastr` nu va fi \ntårziat` nici cu o singur` or`,preciz` el.

– Nici cu o singur` or`, [opti Irina [i totul sun` ca unjur`månt de dragoste.

– Unde este contele, Benton? se adres` apoi Irinavaletului.

– |n camera sa de lucru, contes`. Domnul conte v` roag`imediat ce v-a]i \ntors, pe dumneavoastr`, conte de Thamins` veni]i la dånsul, anun]` el.

– Tata este ner`bd`tor s` afle dac` am terminat decump`rat totul, fu de p`rere Irina. S` nu-l l`s`m s` nea[tepte inutil. Hai s` mergem la el, da?

– Ierta]i-m`, contes`, interveni Benton. Domnul conte l-a invitat la dånsul doar pe contele Thamin.

– Doar pe mine? \ntreb` Bodo [i o privi nedumerit peIrina. Treburi b`rb`te[ti, glumi el. Deci, fii amabil` [i nu-]istrica bucuria pentru aceste mici secrete pe care vrea s` mile \mp`rt`[easc`.

O s`rut` pe Irina pe frunte. Du-te sus s` te refaci dup`atåta alerg`tur`.

Irina se supuse [i Bodo se uit` \n urma ei pån` cåndajunse sus pe trepte. Apoi se \ndrept` spre camera de lucrua b`trånului conte. B`tu scurt [i intr`.

Contele Soliturn [edea \n spatele m`su]ei de scris. Fa]asa era cenu[ie, iar ochii \l privir` pe cel ce intrase \ntr-un fel


care-l f`cu pe Bodo s`-[i \nghit` cuvintele de salut pe carele preg`tise.

– Benton mi-a spus ... murmur` el apropiindu-se [idregåndu-[i glasul, deoarece sim]ea c` \n timpul absen]eisale se petrecuse ceva important.

Contele Soliturn strånse buzele cu hot`råre [i-i ar`t`fotoliul pe care diminea]` st`tuse executorul.

Bodo urm` \ndemnul [i deveni din secund` \n secund`mai nesigur. Cånd contele Soliturn trase din nou sertarulm`su]ei de scris [i scoase din ea un dosar \ntreg dedocumente, Bodo \n]elese \ntr-o secund` c` fusesedemascat.

Contele Soliturn \i \ntinse hårtiile r`scump`rate.– Presupun c` te-ai folosit de astea? \ntreb` el [i vocea sa

nu mai p`stra nici m`car o umbr` de polite]e.Bodo privea pe deasupra documentelor incriminatoare

cu care contele \[i cheltuise banii, gåndind cum ar puteaacoperi timpul r`mas pån` la c`s`torie, acum c` jocul s`ufusese demascat.

Ar fi trebuit s` iau \n serios aceast` ultim` aten]ionare ac`m`tarului, gåndea el. Dar cum [i-ar fi putut imagina c` va\ndr`zni s` vin` pån` aici.

{i mai sunt doar trei zile pån` la nunt`!Contele Soliturn nu-l sc`pa din ochi. Jocul mimicii

viitorului s`u ginere \i ar`ta foarte clar c` orice speran]` era

52 CHARLOTTE MANN

nefondat`, ar fi putut s` \ncerce s` spun` c` totul e one\n]elegere.

– Crezi c` po]i s`-mi oferi o explica]ie? spuse contele [ise rezem` cu spatele de fotoliu, preg`tit s` a[tepte.

Bodo \[i drese iar glasul, \[i frec` degetele \ntre ele [iridic` din umeri.

– Desigur, spuse el. O explica]ie. M` tem \ns` c` nu m`va pune \ntr-o lumin` favorabil`.

– Nu \n]eleg deloc toate aceste lucruri, oft` conteleSoliturn scuturånd negativ din cap. Cum se poate \ntåmplaa[a ceva? {i pentru ce ai f`cut astfel de lucruri? Dac` erai \ndificultate, trebuia s` vii s`-mi spui limpede. Te-ai \ndoitcumva c` te-a[ fi ajutat? {tiu foarte bine c` pot existadificult`]i la transferul de bani. A[a ceva se poate \ns`reglementa.

Bodo sperase c` descoperirea c`r]ii sale de credit ar fiputut s` fie f`cut` abia dup` c`s`torie. Acum se sim]ea caun diletant neputincios \n fa]a destinului. N-avea de ales.Trebuia s` recunoasc` faptul c` este s`rac.

– Nu exist` nici un fel de bani, care ar putea fitransfera]i, r`spunse el brusc. Totul a fost pierdut.

Contele Soliturn se aplec` [i-l privi \nm`rmurit.– Cum adic` ... totul a fost pierdut?Bodo ocoli privirea cercet`toare a acestuia.– Da, cum a]i auzit, totul a fost pierdut, repet` el.


Apoi continu` aproape impertinent. Dac` ]i-ai cunoscut\ndeajuns de bine prietenul, n-ar trebui s` te mire ce afli; cèl iubea via]a [i asta cost` \ntotdeauna bani, cu cåt \naintezi\n vårst`.

Contele Soliturn sim]i c` se sufoc` [i duse degetular`t`tor s`-[i l`rgeasc` nasturele c`m`[ii.

– {i de ce n-ai spus nimic pån` acum?– Pentru c` nu m-a \ntrebat nimeni, r`spunse Bodo

obraznic. |[i recå[tigase st`pånirea de sine. {i \n afar` deaceasta n-am venit aici s` m` laud cu averea mea, ci s`transmit ultimele salut`ri din partea tat`lui meu decedatunui vechi prieten din tinere]e.

Contele Soliturn \l privea uluit. Bodo l`sa impresia c`pu]in \i pas`, c` este oricum \nving`tor.

– Dincolo, acolo unde m-am n`scut [i am crescut,continu` el cu hot`råre, un prieten este un prieten,indiferent dac` este bogat sau s`rac. Am considerat c`poate [i pentru mine aici \n castel am g`sit \ntr-adev`rvechiul prieten al tat`lui meu. Apoi se ridic`. |mi pare rùc` m-am \n[elat. |mi pare rù pentru tot. Se gr`bea s` plece.Voi p`r`si Vandermoor chiar \n acest moment [i niciodat`nu vreau s` v` mai v`d \n ochi!

Pus \n fa]a acestei scene, contele Soliturn uitase c` Bodo\i pusese numele [i prestigiul \n pericol, pentru c` efectivcheltuind aiurea [i f`r` acoperire, \i furase bani. Se sim]ea

54 CHARLOTTE MANN

lovit \n locul sù cel mai sensibil: vorbise \ndoielnic despreprietenia adev`rat` dintre el [i defunctul conte de Thamin.

– Dac` \mi permi]i s`-mi iau r`mas-bun de la Irina, plecimediat.

– Irina? Contele Soliturn s`ri \n sus la auzul numeluifiicei sale dragi. Irina va ... {i amu]i imediat, c`ci \n acelmoment u[a se deschise [i contesa intr` \n camera de lucrua tat`lui sù.

– Gata cu secretele! strig` ea, vesel` [i cu ochistr`lucitori. Nu mai vreau s` fiu exclus`.

Contele o privi cu aten]ie, iar Bodo \[i frec` nervosb`rbia.

– Vezi, Irina ... spuse el.Ea \ns` nu-l l`s` s` vorbeasc` ci \i s`ri råzånd \n bra]e, \l

cuprinse de gåt [i-l s`rut` pe gur`.– Asculta]i pu]in, nu voi cùta pretexte, scumpilor mei.

Am observat mai de mult c` am trecut cumva \n umbravoastr`. Amåndoi m` privi]i ca [i cum a]i a[tepta de la minedoar lucruri rele. Fi]i lini[ti]i \ns`, nu [tiu nimic [i nici n-amascultat pe la u[i. Secretul nostru este \nc` secretul nostru.V` promit c` nu voi pune \ntreb`ri penibile, ci voi a[teptapån` cånd voi afla totul.

Abia \n acest moment realiz` contele Soliturn c` nu-i vafi u[or s`-l goneasc` din castel pe Bodo de Thamin. Irina \liubea [i credea \n el cu orbire.


Ar fi un [oc teribil pentru ea s` afle c` dragostea eiapar]ine unui nemernic.

C`zu \napoi \n fotoliu [i-[i cuprinse capul \n måini.Bodo exploat` situa]ia \n favoarea lui.– Vino, scumpa mea. Las`-l pe tat`l tù singur pentru o

vreme. Trebuie s` se gåndeasc` acum \n lini[te la toateacestea. |[i a[ez` bra]ul pe umerii ei [i o trase gr`bit s` ias`din camer`.

***

|n urechile contelui sunau \nc` cuvintele viitorului sùginere, ca un ecou. |i era foarte clar cåt de riguros va [tiBodo s`-[i foloseasc` acest avantaj \n favoarea sa.

Ce mai putea face? Ce era mai bine pentru copila sa?Contele Soliturn \[i fr`månta de zor capul f`r` s` g`seasc`nici un r`spuns. Era \nc` \n camera sa de lucru, se ridica, sea[eza [i se uita \n toate p`r]ile, se sim]ea ca un pu[c`ria[evadat, care se [tie cùtat [i \ncearc` s`-[i ascund` c`tu[ele.|n cele din urm`, nu mai suport` spa]iul \ngust al camereide lucru. |l strig` pe Benton, \i ceru s`-i aduc` mantoul [ip`r`si castelul. Afar`, ploaia \i biciuia fa]a, dar el nu b`g` deseam`.

56 CHARLOTTE MANN

Mergea cu pa[i mari \nainte, \[i ridic` gulerul mantoului[i-[i vår\ måinile \n buzunare.

Drumul \l ducea direct la lacul care se afla \n parculdomeniului Vandermoor.

Lebedele, observ` el, perechi unite \ntre ele pe via]`, sead`postiser` \ntr-un mic golf. Nu-[i amintea din istoriavechiului castel de cåt timp \noat` lebede pe lacul de laVandermoor; aduseser` oare noroc \n via]a locuitorilorcastelului?

Aceste gånduri erau pentru conte o mic` lumini]` \ninfernul \n care intrase, singura pe care contele reu[ise s`[i-o ofere.

Trebuie s` g`sesc o cale de ie[ire din aceast` situa]ie, se\ncuraja el. Poate c` mi-o ofer` chiar Bodo, schimbåndu-[icomportamentul? A[a este; Robert a fost \ntotdeauna unu[uratic. {i atunci este de mirare c` fiul \i seam`n`? N-artrebui s`-i dau o [ans` al`turi de Irina, s` se schimbe? Ea \liube[te din toat` inima [i a[ feri-o de o mare suferin]` dac`nu va trebui s` se despart` de Bodo.

Voi vorbi \nc` o dat` cu Bodo, \[i propuse contele.Trebuie s`-l dojenesc mai aspru. {i dac` o iube[te \ntr-adev`r pe Irina, cum a ar`tat pån` acum, s-ar putea ca\n ciuda tuturor celor \ntåmplate, s` fie un so] bun.

R`mase o clip` locului, se \ndrept` de spate ca [i cum arfi dus o povar` grea pe umeri [i se \ntoarse, c`ci ajunsese


m`car la concluzia c` trebuie s` vorbeasc` din nou cuBodo.

Dar nu putu face nici un pas \nd`r`t, deoarece i se p`ruc` aude o voce, o voce de copil care striga plångånd dupàjutor.

R`mase pe loc [i ascult` din nou, de[i era aproape sigurc` trebuie s` fie un copil, dar pe vremea asta? Ce cùta oare\n curtea castelului?

Vocea se auzi \nc` o dat` [i acum contele fu sigur c` nuse \n[al`. Un copil care cerea ajutor [i strig`tul p`rea c`vine dinspre lac.

Se \ntoarse iar [i alerg` \ntr-acolo.– Unde e[ti? strig` el \mpotriva furtunii [i a ploii

biciuitoare, dar cuvintele fur` spulberate imediat ce ie[iser`de pe buzele sale.

Apoi, o umbr` str`b`tu deodat` aerul. Era o creang` maimare pe care furtuna o rupsese dintr-un copac [i o azvårlisespre lac. De creang` atårna ceva ro[u.

O c`ciuli]` de copil! \i trecu prin minte contelui. C`zuse\ntr-adev`r un copil \n lac.

Contele Soliturn nu se gåndi prea mult cum [i de ce. |[iscoase mantoul [i haina [i s`ri \n lac. Apa rece fu ca un [ocpentru corpul sù, dar era prea agitat s`-[i dea seama cåteste de rece. |not` gr`bit spre locul \n care copilul seag`]ase cu ambele måini de creanga cea mare. Ajunse lång`

58 CHARLOTTE MANN

el tocmai cånd acesta \ncerca din r`sputeri s`-[i recuperezec`ciuli]a.

Cu destul` greutate, contele reu[i s` prind` copilul pejum`tate \nghe]at [i s` \noate cu el \napoi la mal. Acolo,\nveli copilul \n propriul sù mantou [i alerg` cu el sprepalat.

Bìatul avea probabil vreo [ase – [apte ani. Avea fa]asl`bu]` [i se ag`]ase de salvatorul sù, bucuros c` a sc`patde moartea cea crud`. Abia acum \l recunoscu pe conte [i\ncepu s` strige [i s` dea din picioare.

– Nu trebuie s` te temi de mine, \ncerc` contele s`-llini[teasc`. Nu m` recuno[ti? Sunt contele Soliturn. Vreaudoar s` te ajut. Ai s` faci o baie fierbinte, ai s` prime[tihaine uscate [i apoi te vom duce la mama ta.

Imediat ce contele aminti de mama, Hansi se dezmetici;de aceea ajunsese el \n lac.

– Mama e bolnav`, spuse el cu o voce pierdut`. Nutrebuie s` [tie c` am c`zut \n lac. Doctorul a spus c` nutrebuie s` se enerveze [i c` trebuie ... Hansi \[i frecase pånàcum buza inferioar` [i deodat` deveni con[tient c` f`cuseo m`rturisire.

– Dac` mama ta este bolnav`, nu-i frumos din partea tas` pleci de-acas` [i s` faci prostii, \l dojeni contele.

Hansi nu-i r`spunse \ns`, ci strångea din]ii ap`sat peste buzainferioar`, ca nimeni s` nu-i poat` scoate un cuvånt \n plus.


Contele Soliturn se opinti cu c`ratul bìatului pån` sus\n fa]a u[ii de la intrare. Benton deschise [i r`mase [ocat lavederea copilului [i a st`pånului sù.

– Domnule conte?– Ia bìatul, Benton. Cineva s`-i fac` o baie [i poate

g`se[te undeva prin castel ni[te haine uscate care s` i sepotriveasc`. |nainte de a-l duce acas`, vreau s`-i vorbesc.

– Desigur, domnule conte, aprob` Benton. Dar [idumneavoastr` sunte]i ud complet.

– L-am pescuit din lac \n ultimul minut. Desigur, [i euam nevoie de o baie.

– Imediat, domnule conte. Benton alerg` cu Hansi sprecamera servitorilor [i-l pred` cu instruc]iunile de rigoareunei cameriste. Apoi se ocup` singur de conte.

***

Hansi realiz` curånd c` \n castel toat` lumea se purtafrumos cu el. Baia cald` \l lini[ti. Bù o can` mare cu cacao[i se \nc`lzi. Dar la buc`t`rie nu månc` nimic.

– |]i plac pr`jiturile? se interes` Roza. Mie \nc` nu mi s-a \ntåmplat s` v`d un tån`r c`ruia s` nu-i plac` pr`jiturile.Atunci, m`nånc`. Nu trebuie s` te jenezi.

60 CHARLOTTE MANN

– Hansi \nghi]i \n sec, privi pofticios la o bucat` depr`jitur` mai mare [i \nghi]i din nou, deoarece de poft` i seumpluse gura cu saliv`. Dar nu vru s` m`nånce deloc.

– M` uit la tine c` ai månca bucuros din ele, spuse Roza,care credea c` tån`rul are o re]inere. Hai, \ndr`zne[te.

Hansi scutur` negativ din cap, se \ntoarse spre ea [i apoi\ntreb`:

– Pot s` iau pr`jiturile cu mine? Mama mea este bolnav`[i doctorul a spus c` trebuie s` m`nånce ceva bun.

Roza mångåie micu]ul pe p`rul buclat.– M`nånc` lini[tit. Pentru mama ta prime[ti \n plus o

bucat` mare pentru acas`.– Precis? \ntreb` Hansi.– |]i promit, \l asigur` Roza.Hansi nu mai a[tept` alt \ndemn, ci \nghi]i dintr-o

\mbuc`tur` pr`jitura cea mai mare. Vroia s` fac` [i cu ceade-a doua la fel, a[a c` Roza \i strig`:

– |ncet! Ai s` te \neci! Po]i s` te saturi f`r` grij`.Contele Soliturn \[i f`cuse [i el \ntre timp baia. Ceru s`

fie adus Hansi.– Ei? \l \ntreb` contele [i-i zåmbi. Acum, m`rturise[te. Ce

c`utai \n parc? De ce ai c`zut \n lac? Nu [tii c` pe vremeaasta uråt` e periculos s` te scalzi \n lac?

– Nu [tiu s` \not, r`spunse brusc micu]ul.– Am v`zut, \l aprob` contele.


Cum ai ajuns atunci a[a departe de mal, dac` nu po]i s`\no]i?

Hansi \[i fr`månta de zor måinile [i privea \n podea.– Nu pot s` spun, fiindc` ... fiindc` dumneavoastr` apoi

... cred, a fost doar a[a ... Tu[i, se \nec` iar [i strånse dinbuze, \n semn c` nu mai spune nimic.

Contele Soliturn se apropie de el [i-i ridic` u[or b`rbiacu degetul ar`t`tor.

– Uit`-te la mine, \l rug` el. {i eu am fost un b`iat mic,a[a ca tine. E mult de atunci, dar \mi amintesc bine, [i euf`ceam nenum`rate prostii. |]i promit c` nu te pedepsesc [inici nu-i spun mamei tale nimic de n`zdr`v`nia ta. Darvreau s` [tiu adev`rul. Trebuie c` ai avut un motiv\ntemeiat, ca pe o astfel de vreme, s` faci o plimbare culuntrea pe lac. C`ci ai plecat cu luntrea, nu-i a[a? Hansiaprob`. {i apoi, barca s-a r`sturnat [i ai c`zut \n ap`.Adev`rat? continu` contele. Hansi aprob` din nou. Deci ]i-ai pierdut echilibrul, explic` mai departe contele. Asta\nseamn` c` te-ai aplecat peste marginea b`rcii, deoarecevroiai s` prinzi ceva.

Atunci, lacrimi mari izbucnir` din ochi[orii speria]i ai luiHansi.

– Da, dar nu pentru mine, oft` el. Vroiam s` iau o ra]`,deoarece mama este a[a bolnav` [i doctorul a spus c`trebuie s` m`nånce regulat [i noi n-avem bani fiindc` mai

62 CHARLOTTE MANN

de mult tata aducea cåte o dat` o ra]` acas` [i atunci puteamånca friptur`. Cuvintele ]å[nir` [uvoi de pe buzelemicu]ului.

– Ai vrut deci s` furi o ra]`? \ntreb` contele surprins,deoarece nu s-ar fi gåndit \n nici un caz la a[a ceva.

Hansi \[i [terse lacrimile de pe obraz.– Credeam c` dac` vremea este a[a de uråt`, sigur \n

parc nu mai e nimeni [i nu m` va vedea nimeni cånd iaura]a. {i oricum sunt atåt de multe, \ncåt dac` luam una, nui se va sim]i lipsa. Dac` mama s-ar face s`n`toas`, a[ fiputut... Se \ntrerupse din nou [i-[i ascunse obrajii umezi \npalme.

Contele Soliturn \l mångåie impresionat pe p`rulcårlion]at.

– Nu-i nimic, Hansi. Lini[te[te-te. Nu ]i se va \ntåmplanimic. Este trist c` vroiai s` furi ceva nu pentru tine, cipentru mama ta. Ai vrut s` faci asta, doar pentru c` n-aig`sit alt` cale de ie[ire din situa]ia asta grea. |n locul t`u,nici un alt tån`r nu poate face prea mult. S` furi nu estedesigur o solu]ie. Acum \ns` nu trebuie s`-]i mai faci grijipentru mama ta. Va avea destul` måncare [i m` voi ocupapersonal ca mama ta s` fie bine \ngrijit`.

Fa]a lui Hansi se lumin`.– Adev`rat? Ochi[orii \i str`luceau din nou. Oh, dac`

face]i asta...


– Stai lini[tit, micu]ule, \l opri contele råzånd. De acum,ai \n mine un prieten adev`rat.

***

Contele Soliturn nu-l l`s` pe Hansi s` plece singur acas`.Un servitor \l \nso]i, ducånd cu el un co[ greu plin cu multealimente de la buc`t`rie.

Mama lui Hansi mul]umi mult, totu[i cadoul contelui ostånjeni. Se ru[ina de s`r`cia ei.

Contele Soliturn [tiu \ns` s-o lini[teasc`.– Ar trebui s`-mi fie mie ru[ine, nu dumneavoastr`,

replic` el. C`ci atåt de aproape de mine o femeie sufer`neajutorat` [i bolnav`, iar micu]ul s`u fiu este \nc`rcat cugriji [i probleme pe care nu le poate rezolva, \n timp ce eunu m-am interesat deloc de aceast` problem`. V` promit c`de acum totul va fi altfel. Contele strånse måna femeii ladesp`r]ire. Voi da dispozi]ie la castel ca dumneavoastr` [ifiul dumneavoastr` s` fi]i aproviziona]i \n mod regulat. {ide dragul micu]ului, va trebui s` accepta]i ajutorul meu.Am s` fac ceva pentru el, c`ci de azi \ncolo este prietenulmeu.

Chipul lui Hansi devenise ro[u de emo]ie [i bucurie.

64 CHARLOTTE MANN

Era atåt de fericit c` cineva \i preluase grijile [i mama sava fi din nou s`n`toas`.

La \ntoarcerea acas`, contele Soliturn se sim]i pentruprima oar` \n acea zi cu sufletul \mp`cat.

Toate celelalte probleme fuseser` l`sate deoparte,cumva se vor rezolva, gåndi el. Trebuie s` g`sesc o cale s-oferesc pe Irina de aceast` mare dezam`gire. Trebuie s` fiefericit` cu Bodo, iar el nu trebuie s` piard` [ansa de a-[iface un viitor mai bun.


Capitolul 5

|nc` \n acea sear`, contele Soliturn avu o prim` rund`de discu]ii cu viitorul s`u ginere.

– Din grija mea fa]` de Irina, vreau s`-]i ofer \nc` o[ans`, spuse el. A[tept \ns` de la tine s` dovede[ti c` meri]iaceast` \ncredere. |]i voi da o sum` lunar` de bani care s`-]i asigure independen]a. |n schimb, am s`-]i pretind s`\ncerci s` te faci cumva util aici, la castel.

– {tiu cåte ceva despre cai [i despre cre[terea vitelor,r`spunse Bodo. Dac` a[ avea ocazia, a[ putea s` m` ocup deadministra]ie, cred c` m-a[ descurca bine [i acolo.

– Nu trebuie s` decidem chiar \n seara asta, preciz`contele. |n trei zile are loc nunta. Apoi, pleca]i \n c`l`toriade nunt`. Pån` cånd v` \ntoarce]i, voi g`si o ocupa]ietemporar` pentru tine.

– Voi accepta orice munc`, promise Bodo. Dar Irina nuva afla ce s-a \ntåmplat?

Contele Soliturn scutur` negativ din cap.– De la mine, nu. Nu vreau s`-i distrug imaginea pe care

[i-a f`cut-o despre tine. Trebuie s` fie fericit` pe deplin. {ideocamdat` sunt aici [i voi veghea permanent asupra ta.

|n timpul mesei de sear`, cånd toat` lumea era prezent`,p`ru c` fericirea se re\ntorsese la castelul Vandermoor.Bodo se ar`ta foarte atent cu Irina, iar contesei \i str`luceafericirea \n ochi.

Spre ora nou`, contele se retrase.– Deja pleci? \ntreb` Irina, surprins`. N-ai mers

niciodat` a[a devreme la culcare.– M` simt pu]in obosit dup` baia involuntar` din lac,

r`spunse contele Soliturn. O s`rut` pe Irina pe frunte. {i \n afar` de asta, ar fi de

mirare ca o mireas` atåt de fericit` s` duc` lipsa tat`lui eicu dou` zile \nainte de nunt`.

Irina \i cuprinse gåtul cu ambele bra]e [i se alint` lapieptul lui.

– Nu trebuie s` crezi c` acum te iubesc mai pu]in, tat`.– Sigur c` nu, inimioara mea. Contele Soliturn \i

mångåie duios p`rul blond, m`t`sos. |ntre noi nu s-aschimbat nimic, draga mea. Noapte bun`!

Apoi p`r`si micul salon [i urc` treptele.


Picioarele \i erau grele ca plumbul [i inima \i b`tea atåtde furtunos, de parc` ar fi \ncercat s` urce la trei mii demetri altitudine.

Benton \l ajuta \n fiecare sear` s` se schimbe.– Dac` \mi da]i voie s` observ, domnule conte, spuse el

dup` ce \i aruncase de mai multe ori priviri \ngrijorate,ar`ta]i foarte obosit ... ca s` nu spun bolnav. N-ar fi maiprecaut s` anun]`m doctorul?

– N-are rost. Contele Soliturn se opuse. De ce? O s`-mifie bine. M-am obosit azi peste m`sur`. Dup` ce voi dormi,totul va fi uitat.

– Cum crede]i, domnule conte. Benton se retraseimediat \n atitudinea sa rezervat`.

Contele dormi prost \ns` \n aceast` noapte. Visa c` seurc` \n Alpi, c` lebedele p`r`siser` lacul, iar fiica sa \[i[tergea lacrimile cu v`lul de mireas`. Se trezise de maimulte ori, \ns` \i fusese imposibil s`-l cheme pe Benton.

Cånd servitorul \i aduse \n diminea]a urm`toare, latimpul obi[nuit, gustarea de diminea]`, \l g`si pe conte cufa]a \n pern` [i constat` c` acesta \l recunoa[te cu greu,deoarece avea febr` mare. Cånd se p`rea c` l-a recunoscutpe Benton, contele \ncerc` s`-i vorbeasc`, dar cuvinteleerau neinteligibile.

Benton nu mai st`tu pe gånduri, ci chem` doctorulne\ntårziat, f`r` a mai cere permisiune. Cånd doctorul

68 CHARLOTTE MANN

Steiger afl` ce s-a \ntåmplat, sosi \n mare grab`. |l consult`pe conte [i stabili c` a f`cut aprindere de pl`måni.

– Trebuie s` v` duc neap`rat la spital, conte, spuse el.Contele Soliturn p`rea s` se fi trezit un moment din

delirul sù datorat febrei.– La spital? oft` el. Nu, nu, nu se poate. E nunta! Nu-mi

pot p`r`si copila!.– Nunta va fi amånat` cåteva s`pt`måni, \[i lini[ti

doctorul pacientul. |n aceast` stare, nu pute]i participaoricum la c`s`torie.

– Lebedele! strig` contele Soliturn. Au plecat. Am v`zut.Lebedele au plecat! Trebuie s` le cùt`m! Trebuie s` se\ntoarc` \napoi! reintr` \n delir contele.

Doctorul Steiger \[i puse måna pe bra]ul contelui.– Lebedele sunt pe lac, conte. Am trecut chiar adineaori

cu ma[ina pe lång` ele [i le-am v`zut cu propriii mei ochi.De ce ar fi plecat?

– Au plecat! [opti contele cu buzele tremurånde [i \nochii sì sticlo[i din cauza febrei se citea frica.

– N-au plecat, conte. Ave]i febr` [i delira]i. DoctorulSteiger \i f`cu o injec]ie s`-l lini[teasc`. Apoi vorbi cu Irina.

– Desigur, mai \ntåi trebuie s` se \ns`n`to[easc` tata,decise ea. Nunta va fi amånat`. Am s`-l lini[tesc eu pe tata.Vru s` mearg` imediat \n dormitorul tat`lui ei, dar doctorulo re]inu.


– Contele doarme, acum. Se va trezi dup` cåteva ore.Presupun c` vre]i s`-l \nso]i]i la clinic`, nu?

– Vom merge amåndoi, preciz` Bodo.Contele Soliturn nu fu con[tient dou` zile. La spital, \l

internaser` la salonul de reanimare. Doctorii se luptar` dingreu pentru via]a lui. |n cele din urm`, dep`[i criza.Pericolul persist` \ns` \nc` o s`pt`mån`. Contele era foartesl`bit [i inima sa \nc` nu-[i revenise.

Irina petrecu multe ore la c`p`tåiul tat`lui ei. Fa]a sadeveni palid` [i slab`, iar \n ochii ei nu mai str`luceafericirea cånd \l vedea pe Bodo.

– Nu trebuie s`-]i mai faci griji cu mine, copila mea, orug` contele. Din zi \n zi m` simt mai bine. Simt c` \ncurånd aceast` poveste nedorit` se va sfår[i.

|n realitate, se sim]ea din zi \n zi mai sl`bit. Contele \im`rturisi numai doctorului s`u asta, dar nu primi de la elun r`spuns direct, acesta \i ceru s` mai aib` r`bdare.

Dup` alte dou` s`pt`måni, starea contelui se \nr`ut`]i \nloc s` devin` mai bun`, [i contele Soliturn \ncepu s` simt`c` va muri \n curånd. Inima sa \[i pierdea \ncetul cu \ncetulputerea.

Gåndul la moartea apropiat` \l m`cina pe conte zi [inoapte, nu atåt din cauza sa, cåt mai ales pentru Irina. Eraatåt de tån`r`, [tia atåt de pu]ine despre via]`. Oare Bodova fi de partea ei, va fi un garant sigur pentru fericirea fiicei

70 CHARLOTTE MANN

sale? Nu va uita el oare toate promisiunile imediat ce vadeveni st`pånul mo[iei Vandermoor? Dac` Irina s-ar fi decisasupra lui Markus de Haltern, se gåndea contele, ar fi putut\nchide acum ochii lini[tit.

De la \ntålnirea avut` la bal, contele \ns` nu-l mai v`zusepe tån`rul baron. Totu[i, \[i amintea foarte bine discu]ia pecare o avusese atunci cu Markus. Dac` ar fi putut s`-l re]in`?

Desigur, ar fi putut atunci s`-l opreasc`, \[i d`du singurcontele r`spunsul. Markus este prin excelen]` un om deonoare. Nu [i-ar fi \nc`lcat niciodat` cuvåntul.

Dac` ar putea s` dep`[easc` situa]ia [i s`-mi fac` o vizit`?se fr`månta contele. Trebuie s` vorbesc cu el neap`rat.Trebuie s`-i las \n grij` fericirea Irinei. Trebuie s`-l rog subjur`månt s` r`mån` un bun prieten, chiar dac` acest lucruacum \l doare.

O noapte \ntreag` de nesomn, contele Soliturn se gåndila toate aceste probleme. Apoi telefon` la domeniul deHaltern. Markus \ns` nu se afla la conac, era plecat \ntr-oc`l`torie [i se g`sea pe o insul` \nsorit` din sud.

– Trebuie totu[i s`-l g`sesc, spuse contele Soliturn,dezam`git. Este de maxim` urgen]`. Nu pot s` a[tept pån`cånd se va \ntoarce. Pute]i cumva s` m` ajuta]i?

– Baronul de Haltern telefoneaz` la fiecare dou` zile,r`spunse administratorul. Pot s`-i transmit c` l-a]i c`utat.Sigur v` va suna dånsul.


– Nu sunt la Vandermoor, preciz` contele. M` aflu laspital. Trebuie neap`rat s`-i vorbesc, eu ... inima mea! V`rog spune]i-i c` nu mai am ... timp, \l rug` contele cu o vocepierdut`.

Abia \n acest moment realiz` administratorul cåt degrav` era situa]ia.

– Am s`-i dau de [tire imediat, conte Soliturn, promiseel cu mult` solicitudine. Unde v` poate g`si?

– Clinica privat` a doctorului Sorrin, la spital. Contelui\i tremura receptorul \n mån`. Mul]umesc pentru\n]elegere. {i te rog, nu spune nim`nui nici un cuvånt, maispuse el cu ultimele for]e.

– Ave]i \ncredere \n mine, conte Soliturn, \l mai asigur`administratorul domeniului de Haltern.

Contele Soliturn \nchise epuizat ochii. Pu]in mai tårziu,cånd sora medical` veni s`-l vad`, adormise. Receptorul \ialunecase din mån` [i r`m`sese lång` el, pe margineapatului.

Cånd, dou` ore mai tårziu, Irina veni s`-l viziteze,contele dormea \nc`. Ea se a[ez` pe marginea patului [i-lprivea \ngåndurat`. "Cåt de palid este!" se gåndea ea\ndurerat`. "{i cåt de slab \i este chipul! S`n`tatea lui n-af`cut nici un progres."

Vorbi apoi \n [oapt` cu doctorul Sorrin. Acesta omångåie \ns` [i-i ur` curaj. Apoi \i d`du unele explica]ii

72 CHARLOTTE MANN

pentru starea de epuizare a pacientului. {i chiar cånd ea\ncerc` voit obiectiv s`-i spun` c` starea tat`lui ei nu pare ase ameliora, ci dimpotriv` pare a se \nr`ut`]i, doctorul osf`tui s` aib` r`bdare.

Doar Bodo aflase de cåteva zile \ntregul adev`r. El [tia c`starea contelui nu va reveni la normal. Era vorba doar decåteva zile pån` cånd lumina vie]ii sale se va stinge.

***

Markus de Haltern tocmai ie[ise din marea \n care\notase, ajunsese la mal [i se \ntinsese pe spate. Privea cerulcare se \ntindea calm [i albastru deasupra lui. Nu exista niciun nori[or [i totul era cåt se poate de firesc, c`ci aici eravar`.

Amintirea verii trecute \l f`cea \ns` pe Markus s` devin`melancolic, se gåndea la ce se \ntåmplase acas`, \n patriasa, se gåndea la timpul cånd crezuse \n dragostea [ifericirea sa. Irina \[i d`duse probabil de multconsim]`måntul altui b`rbat. Era, credea el, plecat` deja \nc`l`torie de nunt` undeva \n lumea larg`. Sigur, era foartefericit` [i n-avea de ce s` se gåndeasc` la b`rbatul caresperase s` poat` p`[i al`turi de ea la altar.


Cånd Markus se \ndrepta spre hotel p`[ind peste nisipulalb al plajei, veni spre el un mesager.

– O convorbire telefonic`, domnule, \i spuse acesta \nlimba englez`. Din Germania. Trebuie s` telefona]idumneavoastr`, cåt mai repede posibil.

Markus fu tulburat considerabil de aceast` [tire [ipresupuse c` s-a \ntåmplat o nenorocire la Haltern. Aflàpoi de la administratorul sù de apelul contelui Soliturn.

– Desigur c` vin. Iau primul avion spre cas`, r`spunseMarkus, emo]ionat. Telefona]i-i contelui [i spune]i-i c` vin.Voi pleca de la aeroport direct la spital. Plata, v` rog! strigèl c`tre recep]ie, \n timp ce ie[ea din cabina telefonic` [i\ntinse cartea de credit. {i cånd este urm`toarea curs` deavion spre Germania?

– Ave]i urm`toarea curs` \ntr-o jum`tate de or`,r`spunse recep]ionerul dup` o privire fugar` spre ceas. Peacesta \ns` nu cred c`-l mai prinde]i.

– Trebuie, r`spunse categoric Markus. Chema]i-mi untaxi. Nu stau s` \mpachetez. |mi pute]i trimite lucruriledirect acas`. Trebuie s` prind neap`rat avionul! E vorba devia]` [i moarte! Ajuta]i-m`!

– Desigur, dac` a[a stau lucrurile. Imediat, \l asigur`recep]ionerul [i ridic` deja receptorul telefonului, \n timpce Markus urc` \n fug` pån` \n camera sa s` se preg`teasc`rapid de drum. Cånd cobor\ din nou \n hol, taxiul \l a[tepta.

74 CHARLOTTE MANN

– Cåt? \ntreb` Markus scurt; i se spuse o sum`, o trecupe fila cu num`rul c`r]ii sale de credit, adùg` semn`turasa obligatorie [i-i \nmån` recep]ionerului \nc` o bancnot`mare. Mul]umesc. Te rog, reglementeaz` restul lucrurilorpentru mine. Cu asta, ie[ea deja pe u[`.

{oferul taxiului [tia deja despre ce e vorba [i c` va primiun bac[i[ serios, a[a \ncåt conduse ca un diavol.

Markus ajunse la aeroport \n ultimul minut. Ostewardes` \l a[tepta la scara avionului. U[a se \nchiseimediat dup` el [i avionul \ncepu s` ruleze pe pist`, \nainteca Markus s` ajung` la locul sù.

Patru ore mai tårziu, ateriza \n Germania. La ie[irea dinaeroport \l a[tepta [oferul sù.

– Winter? E[ti aici? \ntreb` baronul surprins.– {tiam c` ve]i veni cu cursa aceasta sau cu urm`toarea,

domnule baron, r`spunse [oferul. A]i avut un zbor agreabil?– Da, mul]umesc. Ai mai aflat ceva? se inform` Markus.– Eu? \ntreb` mirat [oferul. Nu, nu [tiu nimic.– Atunci, direct la spital, preciz` Markus. Gr`be[te-te, te

rog, Winter. Timpul fuge.Winter f`cu tot ce este posibil [i ajunse la spital \ntr-un

timp record. De[i a[tepta o laud` din partea baronului,r`mase surprins.

– A[teapt` \n parcare! \i strig` Markus coborånd dinmers, f`r` a a[tepta ca ma[ina s` se opreasc` definitiv.


Travers` holul cu pa[i gr`bi]i [i abia \n timp ce liftul \lducea la cel de-al treilea etaj \[i d`du seama c` aici s-arputea s-o \ntålneasc` pe Irina. Inima \l \mpiedica s`gåndeasc`, de[i trebuia s` dea ochii cu ea. Ezit` un moments` p`r`seasc` liftul, dar gåndul c` a ajuns poate prea tårziu[i c` a trebuit \n ultima clip` s` \n[ele \ncrederea contelui,\l \mpinse \nainte. Se prezent` \n fa]a asistentei medicale [io rug` s`-l anun]e pe conte.

– Pe contele Soliturn? Scutur` negativ din cap. N-arevoie s` primeasc` nici o vizit`. |mi pare rù.

– Contele m` a[teapt`, \i spuse Markus. Am venit directdin vacan]`, deoarece mi-a transmis c` vrea s`-mi vorbeasc`neap`rat, doar dac` n-a murit.

– Ei, cum, spuse asistenta \mbunåndu-se. Dar, dac` a[astau lucrurile ... V` rog, veni]i.

Markus porni \n spatele ei. |n clipa urm`toare, nu mai[tiu ce era mai dureros pentru el: \ntålnirea cu femeia \ncìubit` sau imaginea unicului prieten care-i putea fi tat` pepatul de moarte.

Cånd intr` \n camera de spital, fu [ocat [i sim]i nevoia s`respire profund, c`ci contele era acum doar o umbr` ast`pånului de alt` dat`. Fa]a lui tr`da o epuizare complet`[i devenise alb`strie. Cearc`ne \ntunecate se formaser` subochii sì larg deschi[i, iar buzele sale deveniser` \nguste [ipalide. Lång` patul sù [edeau Irina [i Bodo de Thamin.

76 CHARLOTTE MANN

Irina se \nro[i toat` cånd privirea ei \ntålni vechiulprieten de familie. Måinile ei se \ntinser` spre el ca [i cumar fi vrut s`-i transmit` c` se bucur` s`-l vad`.

Chipul lui Bodo r`mase \ntunecat, aproape ostil. |l privipe vizitator ca pe un intrus.

Contele Soliturn \[i mi[c` buzele \ntr-un zåmbet\ndurerat.

– Markus, [opti el f`r` putere. Prietene drag! Månacontelui se mi[c` [i se \ntinse spre el, \ntr-un gestneajutorat, \ncåt Markus cu greu reu[i s`-[i re]in` lacrimile.

– Conte Soliturn! Se gr`bi spre el, \i cuprinse måna cudragoste, cu ambele måini, ca [i cum ar fi dorit s`-itransmit` din via]a [i din puterea sa.

Contele tu[i. Nu era mai pu]in emo]ionat ca Markus. Faptul c` \[i

\ntrerupsese vacan]a [i zburase \n patru ore pentru a-lvedea, \l impresionase profund.

– Mul]umesc, Markus, oft` el [i \nchise ochii pentru oclip`.

Cåteva secunde, \n camera spitalului se l`s` o lini[teadånc`. Apoi, contele spuse:

– V` rog, l`sa]i-m` un moment singur cu Markus.Bodo ridic` ochii spre tavan. Apoi o privi pe Irina, care,

f`r` s` ezite, spuse:– Desigur, tat`. A[tept`m afar` pån` ne chemi.


Apoi se uit` la Markus cu o privire tragic` [i-l f`cuaproape s`-[i piard` cump`tul. Dar Bodo o prinse de mån`[i-i spuse:

– Hai s` mergem, atunci! {tia c` acum nu poate da\napoi.

***

Contele Soliturn a[tept` pån` cånd u[a se \nchise \nspatele lui Bodo [i al Irinei, apoi deschise ochii [i-l priviintens pe Markus.

– Ierta]i-m`, baroane Markus, c` mi-am permis s` v`\ncarc cu problemele mele.

– Nu vorbi]i astfel, conte, \l rug` Markus. Am venit cupl`cere. Am fost mereu prietenul dumneavoastr` [i [tiu c`[i dumneavoastr` ve]i r`måne mereu prietenul meu. N-areimportan]` nimic din ce s-a \ntåmplat \ntre noi \n ultimeleluni. Toate aceste lucruri nu ne pot \nstr`ina.

– Ce bine \mi fac aceste vorbe spuse de dumneavoastr`,Markus, afirm` contele. Atunci, am dreptul s` sper c` nu-mive]i lua \n nume de r`u, dac` am s` v` reamintescpromisiunea c` \mi ve]i fi mereu aproape.

– Este valabil pentru totdeauna, \nt`ri Markus.

78 CHARLOTTE MANN

– {i sentimentele dumneavoastr` pentru Irina? \ntreb`contele.

– Nu se vor schimba niciodat`, afirm` Markus. Am\ncercat s-o uit pe Irina, dar \mi este peste puteri. Nu mi seva putea \ntåmpla niciodat`, chiar dac` a[ zbura la polulNord. {tiu asta precis.

Un moment, contele se temu s` vorbeasc` mai departe.|i era foarte greu s` vorbeasc`, dar dragostea pentru Irina [igrija lui pentru ea \l f`cu s`-[i adune toate for]ele.

– Fericirea Irinei nu este atåt de imaculat` cum pare dinafar`, \ncepu el cu grij`. Au fost descoperite uneleprobleme acum cåteva s`pt`måni, pe care am putut \nc` s`le reglementez. Irina n-a aflat nimic despre asta, iar Bodo apromis s` se schimbe. Dac` Dumnezeu mi-ar fi \ng`duit\nc` cå]iva ani, a[ fi putut sigur s`-l aduc pe calea cea bun`... Se \ntrerupse [i oft` adånc.

Markus a[tept` r`bd`tor pån` cånd contele reu[i s`continue.

– Irina are nevoie de un prieten adev`rat, Markus, cåndnu voi mai fi ... A[ vrea s` mor cu con[tiin]a \mp`cat` c`dumneavoastr` ve]i r`måne prietenul ei sincer, cum a]i fost[i pån` acum, [i ve]i veghea la tot ce se petrece.

Markus \ntårzie cu r`spunsul cåteva secunde.– {tiu cåt de mult v` cer, prietene Markus, continu`

contele Soliturn. V` va fi foarte greu s` r`måne]i atåt de


aproape de Irina. Totu[i, v` rog \nc` o dat`, din toat` inima,\ndeplini]i-mi dorin]a. Fi]i \n continuare prietenul ei den`dejde, pentru ca s` pot muri \n lini[te.

Atunci, baronul Markus lu` måna contelui [i o puse lainima sa.

– V` jur, conte Soliturn. Voi fi acela[i ca [i pån` acum, celmai bun prieten al Irinei. Inima mea va bate totdeauna pentruea. Cel de Sus s`-mi dea puterea s`-mi pot ]ine acest jur`månt.

– Mul]umesc. Mii de mul]umiri, bunul meu prieten, oft`contele, u[urat. Dumnezeu a fost martor acestui jur`månt[i v` va acorda fericirea pe care o merita]i.

Dup` aceste cuvinte, contele r`mase un timp lini[tit,apoi \l rug`:

– Vre]i s`-i chema]i pe Irina [i Bodo, baroane Markus?– Da, desigur, r`spunse Markus. |l privi lung pe conte

[i-i ur` "R`måne]i s`n`tos!"Contele Soliturn \l privi [i el cu luare aminte [i-i

r`spunse la fel de cald:– R`måne]i s`n`tos!Apoi \l urm`ri cu privirea pån` la ie[irea din camer`. "De

ce oare nu vede Irina unde poate g`si adev`rata fericire?"r`m`sese \n continuare \ntrebarea perpetu` \n minteacontelui.

Afar`, pe hol, Irina [i Bodo st`teau lång` o fereastr`.Cånd Markus ie[i din salonul contelui, Irina alerg` spre el.

80 CHARLOTTE MANN

– Markus! Ce se \ntåmpl` cu el? \ntreb` ea cu buzeletremurånde, privindu-l cu ochii \nl`crima]i. Va muri, nu-ia[a?

Markus sim]i cum inima i se frånge cånd v`zu suferin]afemeii iubite. |i strånse måinile cu c`ldur` [i-i cuprinseocrotitor umerii.

– Da, Irina, m` tem c` va muri, r`spunse el.– Oh, Markus! Irina izbucni \n plåns [i f`r` s` mai

gåndeasc` ce face \[i sprijini capul de pieptul lui, c`utåndad`post [i ocrotire.

Fiori de emo]ie \l trecur` pe Markus. Femeia iubit`venise s` plång` la pieptul s`u, \i sim]ea apropierea,sufletul ei tremura [i cerea ocrotire, necazul \i ar`tase c` \nsufletul ei \l pre]uia. Atåt de aproape! |i r`scolise inima [isentimentele. |[i puse bra]ul pe um`rul ei, s-o lini[teasc`.

– Oricånd ai nevoie de un prieten, Irina, voi fi mereual`turi de tine.

Sigur c` \n aceste clipe ar fi uitat toate \ndoielile [i i-ar fimångåiat chipul plåns [i p`rul r`v`[it, dac` Bodo n-ar fiintervenit:

– Irina m` are pe mine. N-are nevoie de nimenialtcineva! spuse el cu o voce atåt de dur`, \ncåt Markus [iIrina tres`rir`.

– N-am avut inten]ia s` v` deranjez \n nici un fel, preciz`Markus cu o voce oficial`. Contele Soliturn v` a[teapt`.


Se \nclin` \n semn de salut [i se \ndep`rt` cu pa[i repezi.Irina privi \n urma lui, nedumerit`. Sim]ise cåt de tare-l

jigniser` cuvintele lui Bodo [i-i p`rea r`u. S-ar fi sim]it maibine dac` ar fi mers dup` el s`-i cear` iertare.

Dar Bodo era acolo. |i cuprinse umerii posesiv cu bra]ul[i spuse:

– S` nu-l l`s`m pe conte s` a[tepte, Irina.

82 CHARLOTTE MANN

Capitolul 6

Contele Soliturn auzise c` Irina [i Bodo intraser` \ncamer`, dar era \nc` epuizat dup` discu]ia lung` cu Markus[i nu avea puterea s` deschid` ochii. Abia cånd Irina \iatinse måna, deschise ochii s-o priveasc`.

– Copila mea, [opti el. Copilul meu drag. Privirea lui\ncerca s`-i re]in` chipul \n suflet cu toat` puterea. S` m`ier]i c` te p`r`sesc atåt de devreme. A[ fi dorit mult s` maifiu cu tine.

– Ah, tat`! Irina plångea, r`v`[it`, [i-[i ascunse fa]a \nmåna contelui. Te rog, nu mai vorbi a[a cu mine. M` doareprea tare.

– Lini[te[te-te, inimioara mea, o rug` contele. {i nu maiplånge. |mi faci desp`r]irea [i mai grea. Nu mai am atåtaputere. Dar trebuie s`-]i spun un lucru pentru sufletul t`u.

Nu uita s` te-ngrije[ti de lebedele de pe lac. {tii ce se scrie\n cronica domeniului Vandermoor: atåta timp cåt lebedeler`mån pe lacul mo[iei, norocul n-o va p`r`si.

– "Dac` norocul \]i este ..." Irina ridic` fa]a [i-l privi cudurere pe conte. "Dac` norocul \]i este credincios, trebuies` r`måi. Atunci, n-ai voie s` ne p`r`se[ti", cit` Irina dinmemorie.

Contele zåmbi, \ncurajånd-o.– A muri e totu[i un lucru natural, copila mea. Unul

pleac` mai devreme, altul pleac` mai tårziu. Ceasul meu avenit acum. {i nu m` pot \mpotrivi sor]ii. Am gustat toateurcu[urile [i cobor\[urile vie]ii. Am avut [i noroc destul, amcunoscut [i suferin]a, a[a cum sufer` un om care pierde ofiin]` iubit`. A[ r`måne cu mare drag cu tine, dar ...

Vocea i se pierdu. Privirea alunec` spre Bodo, se v`zu c`\ncearc` s`-l roage pe viitorul so] al fiicei sale s` nu-[i uitepromisiunea de a o face fericit`, dar soarta nu-i mai l`s`for]a s` articuleze aceste cuvinte.

Privirea lui se \ntoarse \napoi la Irina. O asigur` \nc` odat` c` a fost unica lui fericire dup` moartea so]iei iubite.Apoi, privirea r`mase fix` [i capul \i c`zu u[or \ntr-o parte.

Bodo v`zu imediat ce se \ntåmplase. Irina \nc` nu-[id`duse seama.

– Tat`? \l strig` ea, u[or speriat`. Se aplec` asupra lui [i-l chem` din nou. Tat`?

84 CHARLOTTE MANN

Bodo veni imediat \n spatele ei, o cuprinse de umeri [io trase deoparte.

– {i-a g`sit lini[tea, spuse el, [i o cuprinse pe Irina \nbra]e. Acum, realiz` [i ea ce se \ntåmplase.

– Nu! O, nu! strig` ea [i \ncepu s` plång` \n hohote.– Hai, vino! Bodo o scoase apoi din camer`. Irina vru s`

se \mpotriveasc`, ar fi dorit s` r`mån` al`turi de tat`l s`udecedat, dar Bodo o lu` cu el. Acum este mai bine s`mergem, preciz` el. Po]i s`-]i iei r`mas-bun de la dånsul maitårziu.

Irina sim]ea cum se chinuie s` nu i se \mpotriveasc`. Pur[i simplu se supunea pentru c` nu avea for]a s` se opun`.

Dup` ce Bodo se ocup` de formalit`]ile necesare pentruscoaterea contelui din spital, o conduse pe Irina la castelulVandermoor. {i acolo lu` desigur h`]urile \n mån` ca unst`pån, ca [i cum ar fi fost deja conte de Vandermoor.

Irina \l l`s` s` conduc` totul, mai mult \nc`, s-ar puteaspune c` era bucuroas` c` cineva ia decizii \n locul ei. CåndBodo o \ntreb` totu[i dac` este de acord cu deciziile luatede el, aprob` [i spuse:

– Ce faci tu e bine, Bodo.Era atåt de cople[it` de durere, \ncåt totul \i era

indiferent.A[tepta doar clipa cånd va putea sta la catafalcul tat`lui

ei, pentru a-[i lua un ultim r`mas-bun de la dånsul. Abia


cånd Bodo o anun]` c` defunctul conte va fi depus lacapela mortuar`, Irina se opuse.

– Nu! Nu, nu se poate a[a ceva! \l contrazise ea cuputere. El apar]ine castelului Vandermoor. Va fi adus aici,\n bibliotec`, [i eu voi sta de veghe la catafalcul lui.

Bodo \nghi]i \n sec.– A[a vrei tu? \ntreb` el uimit.– Vreau s` stau de veghe la c`p`tåiul lui, repet` Irina.– Dar nu este peste demnitatea ta? \ntreb` Bodo uluit,

de[i sim]ea c` Irina a[tepta ca [i el s` fac` acela[i lucru.Acesta e un obicei \nvechit. Un mort trebuie s` stea lacapela funerar`.

– Nu [i dac` a fost conte de Vandermoor, r`spunse Irina\ndårjit`, [i-[i sus]inu \n continuare punctul s`u de vedere.Tat`l meu va fi depus aici, \n bibliotec`, pån` cånd va ficondus pe ultimul drum, preciz` ea \nc` o dat`.

Bodo fu destul de de[tept s` nu mai insiste, s` nu fac`dovada for]ei sale. Totu[i, \nc` nu era c`s`torit cu Irina. Eaera deocamdat` adev`rata mo[tenitoare a domeniuluiVandermoor. Era complet indispus, nu era deloc de acordcu aducerea contelui la castel, dar de aceast` dat` trebuias` cedeze.

– Dac` insi[ti atåt, draga mea, spuse el, atunci voi dadispozi]ii \n acest sens [i contele va fi adus aici dup`dorin]a ta.

86 CHARLOTTE MANN

***

|n ziua urm`toare, contele Soliturn fu adus [i depus peun catafalc \n bibliotec`, \ntre lumån`ri aprinse [i\nconjurat de zeci de flori. Irina sosi imediat lång` catafalc.Ar`ta atåt de slab` [i de palid` \n hainele sale de doliu, iarochii s`i \nro[i]i de plåns \i ascunsese \n spatele unorochelari fumurii.

Cånd \[i v`zu tat`l f`r` via]`, lungit \n sicriu [i \nvelit \ngiulgiul alb de m`tase, r`mase un moment blocat` [i-l privica [i cum persoana aceea nu-i era cunoscut`, apoipicioarele i se \nmuiar` [i pu]in lipsi s` nu se pr`bu[easc`.

Bodo s`ri imediat lång` ea [i o sprijini. Irina se rezemaacum de el, a[a cum te-ai sprijini de un copac, f`r` s`-iacorde nici o aten]ie.

Dup` un timp, Bodo vru s` plece [i s-o scoat` [i pe ea deacolo, dar Irina se opuse.

– Vreau s` r`mån, spuse ea hot`råt.Bodo nu se opuse [i o privi cu \ng`duin]`. O a[tept` o

jum`tate de or`. Irina nu se clinti din loc \n tot acest timp.P`rea c` durerea [i triste]ea \i d`duser` putere. Priveaneclintit` chipul \mp`cat al tat`lui s`u.


– Haide, Irina, o rug` din nou Bodo, deoarece nu maisuporta s` vad` cadavrul contelui.

Irina se trezi din absen]a sa, se uit` \n jur [i-l privi peBodo ca pe un strìn.

– N-ar trebui s` mai stai aici, \i spuse Bodo.Irina se desprinse \ns` din bra]ele lui.– Asta e doar treaba mea, r`spunse ea cu o voce

\nstrìnat`, aproape du[m`noas`. Pleac` [i las`-m` singur`!Bodo ridic` din umeri, nedumerit, [i se gr`bi s` plece.

Un timp, se retrase \n umbra \nc`perii, apoi se duse la bar.Dorea s` uite ne\n]elegerile ap`rute, starea lui de enervare[i indispozi]ia care-l cuprinsese cu ajutorul unui coniac.

Irina c`zu din nou \n durere [i visare pån` cånd Bentonap`ru lång` ea. El tu[i u[or pentru a-i atrage aten]ia. CåndIrina \l privi, spuse cu voce rug`toare:

– Ierta]i-m`, contes`, slujitorii castelului a[teapt` [i v`cer permisiunea s`-[i ia [i ei r`mas-bun de la conteleSoliturn.

– Da, desigur, spuse Irina. Au tot dreptul. Dar v` rog,Benton, s` nu-mi vorbeasc`, \mi e prea greu.

– Desigur, contes`. Benton se \nclin` u[or. El care-ifusese atå]ia ani contelui nu doar valet, ci [i om de\ncredere, nu era mai pu]in impresionat ca Irina, cu toateacestea chipul sù atåt de \ncercat nu tr`da decåt triste]e [isurprindere.

88 CHARLOTTE MANN

Irina r`mase \n picioare lång` catafalc, \n timp ceangaja]ii tat`lui s`u intrar` cu sfial` [i trecur` s`-i aduc` unultim omagiu. {i pe chipurile lor se citea \ntristarea [iconsternarea, c`ci contele fusese un om plin de \n]elegere,un st`pån bun. Nu exista nimeni care s` nu-i regretemoartea.

Dup`-amiaz` sosir` [i primii oaspe]i \ndurera]i dinvecini. Nu fuseser` trimise \n[tiin]`ri oficiale despredecesul contelui, dar [tirea se \ntinsese repede.

Irina se sim]ea mai lini[tit` c` Bodo se ocupa deonorurile casei.

Ast`zi, nu era capabil` s` \ntre]in` nici o conversa]iepoliticoas`. Inima \i era cuprins` de o durere imens`, iarcreierul s`u nu [tia decåt un singur lucru: "Tata a murit!Vandermoor va fi pustiu f`r` el."

Spre sear`, ap`ru la Vandermoor [i Markus de Haltern.Revederea cu femeia iubit` \n \mprejur`ri atåt de tragice \lmarcase profund. {i cum Irina [tia cåt de mult \nsemnaseMarkus pentru tat`l ei, \i ie[i \n \ntåmpinare [i-i \ntinsemåna \n semn de salut.

– A]i fost cel mai bun prieten al lui, baroane Markus,spuse ea cu o voce pe jum`tate pierit`. P`stra]i-l \namintirea dumneavoastr`.

Markus \i lu` måna [i o duse la inima lui.– Nimic nu poate fi mai sfånt, r`spunse el.


Ar \nsemna mult pentru mine dac` mi-a]i permite s` stau[i eu de veghe noaptea aceasta la catafalcul sù.

Irina ezit` un moment s` r`spund`. Ar fi a[teptat caBodo s`-i cear` aceast` permisiune, dar el nu spusese nimicdespre asta.

Markus \i citise gåndurile.– Dac` totu[i logodnicul dumneavoastr` dore[te acest

lucru, sublinie el, pot fi desigur de acord s` vin \n alt` sear`.Ca la comand`, Bodo ap`ru deodat` \n bibliotec`. Lui i

se f`cuse foame [i comandase pentru el [i cå]iva dinvizitatorii sosi]i pentru condolean]e o mic` gustare. De\ndat` ce-i v`zu pe Irina [i pe Markus, chipul sù seposomor\ [i decise s` intervin` \ntre ei.

– Irina, ar fi timpul s`-]i preiei sarcinile tale fire[ti, spuseel, dup` ce \l salutase pe Markus cu o u[oar` \nclinare acapului. Ar trebui s`-]i invi]i oaspe]ii la mas`.

– Eu? \ntreb` ea intrigat`. Nu pot s` stau acum cunimeni la mas`. Benton va avea grij` de tot ce trebuie.Locul meu este aici.

– Cu toat` \n]elegerea pentru suferin]a ta, Irina, g`sescc` exagerezi, r`spunse Bodo scuturånd din cap. Nimeni nuare nimic de cå[tigat, dac` tu stai tot timpul aici, nici m`cartat`l tù.

Markus nu coment` \n nici un fel cåt de mult o r`neaupe Irina aceste vorbe.

90 CHARLOTTE MANN

– Am venit s` stau de veghe prima noapte la catafalculcontelui Soliturn, spuse el. Era vorba dac` nu cumva dori]idumneavoastr`, conte de Thamin, s` presta]i acest serviciude stim` [i de dragoste.

Din col]ul gurii lui Bodo ie[i dispre]uitor:– Nu v`d la ce ajut` acest lucru.– E o tradi]ie, r`spunse Markus. |n afar` de aceasta,

pentru mine este o necesitate s`-mi dovedesc stima fa]` deprietenul meu decedat.

– Doar nu tr`im \n evul mediu, spuse Bodo f`r` s`cedeze, [i-i \ntoarse spatele.

Markus t`cu din respect, iar Irina se str`dui s`-[i re]in`lacrimile. O durea c` Bodo n-o \n]elege, c` lui totul i separe complet altfel decåt ei. Era contrariat`, c`ci dragosteaei fa]` de tat`l decedat nu putea fi luat` drept tradi]ie,deoarece \nsemna mult mai mult. Oare el nu sim]ea c` arenevoie mai mult ca oricånd de dragostea [i de \n]elegerealui?

– Voi r`måne eu atunci de veghe \n aceast` noapte,decise Markus.

Irina i se adres` [i-i c`ut` privirea.– Vom r`måne atunci amåndoi de veghe la noapte,

r`spunse ea.Cuvintele Irinei \l desp`gubir` pe Markus de multe. |n

ochii lui se ivi pentru un moment sentimentul c` poate


deveni din nou puternic. Dac` totu[i vroia s` stea de vegheal`turi de el, aceasta \nsemna c` sentimentele ei pentru elnu s-au schimbat \ntre timp.

***

Benton \[i d`du seama c` Irina ar trebui s` bea m`carceva cald, iar Markus aduse un fotoliu comod \n apropiereacatafalcului, deoarece se temea pentru for]ele Irinei, dac`dorea s` r`mån` de veghe \ntreaga noapte.

Bodo mai ap`ru o singur` dat` \n bibliotec` [i \ncerc` s-o conving` s`-i cedeze locul la c`p`tåiul contelui, dar eanu-l auzi. Atunci, se \ntoarse [i plec` f`r` s` salute.

Markus privi \n urma lui, f`r` \n]elegere. Cum poate fiatåt de f`r` inim`? Irina, \n durerea ei, se poate \mboln`vi.Dac` ar iubi-o din toat` inima, ar fi trebuit \n aceste zile s`-i citeasc` din priviri orice dorin]`. Cum poate fi atåt deindiferent?

Markus nu se bucura s` vad` c` ap`ruse deja un primghimpe \n fericirea tinerei perechi. |i p`rea r`u pentruIrina, deoarece trebuia s` suporte pe lång` \ntreaga durerepricinuit` de moartea tat`lui s`u [i aceast` deziluzieprovocat` de comportarea viitorului ei so].

92 CHARLOTTE MANN

Irina nu vorbea cu el [i Markus \i respecta t`cerea.Spre miezul nop]ii, Irina se pr`bu[i la podea. Totul se

\ntåmpl` atåt de rapid, \ncåt Markus nu avu timp s`reac]ioneze, de[i pån` atunci n-o pierduse din ochi. Oridic` \n bra]e [i o a[ez` \n fotoliu.

Ea \[i reveni rapid [i dori s` se ridice, dar Markus oconvinse s` r`mån` \n fotoliu.

– V` rog s` r`måne]i acolo, \i ceru el. Vede]i c` v-aucedat puterile, Irina. |i mångåie cu blånde]e p`rul. Pot s` v`\n]eleg durerea destul de bine, dar tat`l dumneavoastr` arfi foarte nefericit dac` din cauza decesului v-a]i \mboln`vi.Mi-a cerut sub jur`månt \n ultimele sale clipe s` veghez labun`starea dumneavoastr`. De aceea, v` rog \n numeledånsului r`måne]i aici, dac` nu dori]i s`-l l`sa]i doar subveghea mea.

Irina \[i ascunse fa]a \n palme [i \ncepu s` plång` \ncet,dup` ce \ntreaga zi se str`duise s`-[i st`påneasc` lacrimile\n fa]a atåtor oameni str`ini.

Markus ar fi luat-o cu drag \n bra]e s`-i [tearg` lacrimile[i s-o lini[teasc`, dar aceste lucruri ar fi fost posibile doardac` ar fi apucat s`-i m`rturiseasc` dragostea [i Irina ar fiacceptat sentimentele lui.

A[a c` abord` lucrurile \n alt fel; \l chem` pe Benton, [ise ocupar` \mpreun` de Irina. |i a[ez` o pern` sub cap [i omångåie tandru pe p`r.


– Plånge]i, contes` Irina, spuse el cu dragoste, lacrimilev` vor u[ura pu]in sufletul.

Irina nu r`spunse [i accept` mångåierea duioas` abaronului.

Treptat, plånsul ei deveni mai pu]in furtunos, iar cåndMarkus o rug` s` \nchid` cåteva clipe ochii [i s` seodihneasc`, \l ascult`. Devenise mai lini[tit` [i \n cele dinurm` chiar adormi.

Markus r`mase de veghe lång` contele decedat [i iubitalui fiic` adormit`. |n lumina lumån`rilor, chipul ei \i p`reachiar mai dulce ca alt`dat`. Sau poate durerea pierderiiiubitului s`u tat` \i ad`ugase o tr`s`tur` nou`, mai duioas`.

Se f`cuse deja diminea]`, dar Irina, extenuat`, dormea\nc`. Corpul avea nevoie s` se refac`.

Benton ap`ru \n bibliotec` [i privi cu grij` tån`ra luist`pån`.

– Pot fi cu ceva de folos, domnule baron? i se adres` ellui Markus.

– Mul]umesc, Benton, r`spunse el. Nu-mi voi p`r`silocul pån` cånd nu se treze[te contesa. Apoi, vom maivedea. S-a trezit deja contele de Thamin? vru el s` [tie.

– N-a chemat \nc` pe nimeni, r`spunse Benton.Obi[nuie[te s` doarm` mai mult diminea]a.

Markus avea pe limb` o replic` ustur`toare, dar nuspuse nimic, accept` tacit r`spunsul lui Benton.

94 CHARLOTTE MANN

Benton \ns` nu p`r`si nici el biblioteca, pån` cåndcontesa se trezi. Ea privi tulburat` \n jur [i trebui mai \ntåis`-[i dea seama unde se afl`; ceea ce vedea \n jurul ei nuerau imagini dintr-un co[mar, ci chiar realitatea crud`.

Markus de Haltern st`tea \n picioare la catafalcveghindu-l pe conte. Se ridic` \n picioare, \nl`turånd p`turacare o acoperise.

– Markus? \[i ridic` privirea spre el. Dumneavoastr`sunte]i \nc` aici?

– V` a[tepta]i la altceva din partea mea, contes` Irina?\ntreb` acesta \n loc de r`spuns.

– Nu, oft` ea. |mi pare r`u c` am adormit. N-a[ fi vrut s`mi se \ntåmple a[a ceva. De aceea, nu trebuia s` stau \nfotoliu.

– Nu v` g`sesc nici o vin`, dumneavoastr` a]i vrutneap`rat s` petrece]i noaptea \n veghe, Irina, r`spunseMarkus, dar rezisten]a dumneavoastr` a cedat.

Irina se apropie de el [i-i puse måna pe bra].– Este bine s` [tim c` prietenia noastr` nu s-a pierdut,

mai spuse ea.Markus \i acoperi måna ginga[` cu a sa [i o ap`s` tandru.– Nu se va pierde niciodat`, Irina, o asigur` el din vorbe

[i din priviri.|n spatele lor se auzi deschizåndu-se u[a bibliotecii [i

Bodo de Thamin \[i f`cu apari]ia. Nu dormise foarte bine \n


aceast` noapte [i se gåndise la unele lucruri. Ajunsese s`-[idea seama cåt de nechibzuit fusese \n ziua anterioar`. |nc`nu era st`pånul domeniului Vandermoor [i atåta timp cåtIrina nu era c`s`torit` cu el, trebuia s` fie fericit s`-i\mplineasc` dorin]ele, dar poate c` totu[i ea nu d`duseprea mare importan]` acelui moment.

Privirea ambilor tineri care se aflau \n bibliotec` \idovedeau cåt de bine f`cuse s` transpun` vorbele sale \nfapte.

– Bun` diminea]a, spuse el [i se apropie \ncet de ei.Markus [i Irina se \ntoarser` spre el. |nainte ca ei s`

poat` spune ceva, Bodo \i spuse Irinei:– Am venit s` preiau veghea la catafalcul tat`lui tù. |i

cuprinse måinile [i o trase la pieptul sù. Te rog s` m` ier]ic` ieri nu eram preg`tit s` fac acest lucru. N-am realizat cemult \nseamn` pentru tine acest lucru. N-am putut s` te\n]eleg, c`ci acest lucru \mi era total strìn. Iart`-m`, o rugèl \nc` o dat`.

Irina nu-[i d`du seama c` el f`cea acest pas doar dintr-un simplu calcul. Crezu c` era din dragoste. De aceea,vorbele lui \i u[urar` sufletul [i o f`cur` s`-[i recapetefericirea.

– Mul]umesc, iubitule. Råse chiar [i-l mångåie u[or peobraji. Mul]umesc.

Bodo \i lu` din nou måinile [i le a[ez` pe obrajii lui.

96 CHARLOTTE MANN

– De acum, nu vei mai avea de ce s` te plångi din parteamea, iubito, o asigur` el.

Markus privea consternat cum este din nou dat la oparte. Era pedepsit s` vad` cum \l privea Irina pe Bodo deThamin, cum i se ml`dia vocea cånd vorbea cu el.

Mai bine ar fi zburat din camer`, dar se gåndea \n acela[itimp la rug`mintea contelui. A[a c` se st`påni [i r`mase.

Bodo \[i a[ez` apoi bra]ul stång \n chip de st`pån peum`rul Irinei [i se adres` lui Markus.

– Baroane, v` mul]umesc c` a]i fost un prieten atåt degeneros cu logodnica mea \n aceste ore, spuse el [i-i \ntinsemåna dreapt`. M-a[ bucura dac` prietenia dumneavoastr`m-ar include [i pe mine.

Markus \[i ]inu respira]ia. La orice s-ar fi a[teptat, doar laa[a ceva nu, c`ci ieri, contele de Thamin \[i ar`tase deschisostilitatea. Ezit` s`-i r`spund`. Irina crezu c` [tie de ce [iinterveni:

– {i eu v` rog, baroane Markus, s`-i acorda]i prieteniadumneavoastr` [i contelui. Aici, lång` catafalcul tat`luimeu, permite]i ca aceast` prietenie s` se \nf`ptuiasc`.

Markus trebui s` se gåndeasc` din nou la jur`måntulf`cut contelui de Soliturn. Avea oare o alt` cale decåt sàccepte aceast` solicitare? Cum ar putea s-o apere altfel peIrina dac` va r`måne un strìn pentru casa lor?

– Da, voi accepta, spuse el [i strånse måna rivalului sù.


S` l`s`m prietenia s` \nving`.Contele de Thamin nu se limit` doar la strångerea de

mån`, [i-l cuprinse pe Markus cu ambele bra]e.– {i acum, drag` prietene, ar trebui s` p`r`si]i acest loc

[i s` pleca]i acas`, c`ci eu am r`mas dator de ieri, preciz`el.

Markus se sim]i dat afar`. Ar fi r`mas cu pl`cere s` aflece se petrece cu Irina, dar Bodo nu-i d`du nici o [ans` s`-lcontrazic`.

– Chiar [i Irina se va retrage, \l asigur` Bodo. Voi cereinsistent s` se odihneasc` [i ea cåteva ore. Contele Soliturnnu mi-ar ierta niciodat` dac`, a[a cum am promis, nu voiavea grij` de fiica sa.

De aceast` dat`, Irina nu-l contrazise [i se retrase.

98 CHARLOTTE MANN

Capitolul 7

Markus de Haltern plec` acas` [i se \ntoarse laVandermoor doar \n ziua cånd urma s` aib` loc ceremonia\nmormånt`rii.

Era o diminea]` ce]oas`, cenu[ie de noiembrie, p`rea c`\ns`[i natura e trist` de plecarea contelui din råndul celorvii.

Irina veni sprijinit` de bra]ul lui Bodo pån` lamormåntul deschis al tat`lui ei [i arunc` trandafiri albi. Fa]asa era ascuns` \n umbra unui voal negru destul de dens, darumerii s`i \ncovoia]i tr`dau cåt de tare o ap`sa durerea.

Mul]i oameni veniser` s` ureze contelui la desp`r]ire:"Odihneasc`-se \n pace!". A[a c` ceremonia a durat destulde mult [i totul s-a r`sfrånt destul de puternic asupracontesei.

Irina s` str`duia s` se arate cåt mai curajoas` [i, avåndu-l acum \n mod con[tient pe Bodo al`turi de ea,sim]indu-se iubit`, p`rea c` se maturizase.

La \ncheierea ceremoniei de \nmormåntare, cei mai buniprieteni [i cunoscu]i ai contelui de Solinger fur` invita]i lacastel la o mas` de adio. Irina trebui s`-[i dea jos voalulnegru [i \[i puse din nou ochelarii cei negri.

O singur` persoan` lipsi de la masa de pomenire:Markus de Haltern. Dup` \nmormåntare, plecase discretacas`, deoarece era prea mare durerea s-o vad` mereu peIrina la bra]ul altui b`rbat, care primise acceptul dragosteiei.

Bodo de Thamin se bucurase mult de aceast` rapid`desp`r]ire de baron, c`ci \n prezen]a lui se sim]ea tottimpul observat strict [i critic. |[i propusese s` men]in`aceast` rela]ie doar pån` la oficierea c`s`toriei lui cu Irina,cånd ob]inea dreptul irevocabil de st`pån la Vandermoor.

Irina nu g`si nici un motiv \n urm`toarele zile de adiscuta despre nunt`. Iar Bodo se ar`ta plin de dragoste,str`duindu-se s` fie grijuliu [i s`-i \ndeplineasc` toatedorin]ele.

S`rb`toarea Cr`ciunului o determin` pe Irina s` seretrag` \ntr-un col] de lini[te, care corespundea cumvasitua]iei. Dar cu o zi \naintea Anului Nou, Bodo o \ntreb`:

– N-ar trebui s` invit`m cå]iva oaspe]i måine sear`, la

100 CHARLOTTE MANN

Vandermoor, Irina? Ea \l privi [ocat`. Acum, s` \ncepemAnul Nou complet singuri, este destul de sumbru, nu crezi?continu` Bodo.

– Presupun c` \n aceast` zi vrei s` ai al`turi un prieten,r`spunse Irina. Pentru mine, este suficient s` te am pe tine.Nu simt nevoia s` am nici un om strìn lång` mine. Pur [isimplu nu-i pot \mpiedica s` råd`.

– Crezi c` tat`l tù ar fi de acord s` te retragi din fa]atuturor celorlal]i? insist` Bodo, c`ci a trecut destul de multtimp de atunci pentru a l`sa acele zile \n urma noastr`.

Irina nu era prin excelen]` o fire foarte sociabil`. De lamoartea tat`lui sù se schimbase mult, era t`cut` [i \nchis`\n sine [i reac]iona la toate \ncerc`rile de \nveselire, deschimbare a mediului \n care se retr`sese printr-orezisten]` \ndårjit`.

– A murit abia de cåteva s`pt`måni, [opti ea cu buzelestrånse. Trebuie s`-mi mai dai timp s`-mi pot reveni. Anulde doliu va trece destul de repede.

Bodo \[i \nghi]i nemul]umirea cu un whisky [i spuse\ng`duitor:

– Desigur, inima mea. Iart`-m`, n-am vrut s` te deranjez.|n sinea lui \ns`, tremura de enervare. Sim]ea nevoia uneivie]i normale. |n aceste lungi s`pt`måni, ea preferase s` serefugieze adesea \n natur`. Dac` ea crede c` o s` ne juc`mun an \ntreg cu c`]eii castelului, se \n[al`, \[i spuse Bodo.


Sunt tån`r [i vreau s` tr`iesc!A fost un ajun de Cr`ciun trist, iar \n diminea]a

urm`toare Irina nu dori s` fac` nici o vizit`. Dori s` mearg`doar pån` la mormåntul contelui.

Bodo o l`s` \n pace, dar dou` zile mai tårziu plec`, subpretextul unor afaceri urgente, \n ora[.

– Sigur nu vrei s` vii cu mine, inima mea? o \ntreb` el.{i f`r` a mai a[tepta r`spunsul Irinei, continu` repede. Ar fidestul de obositor [i enervant pentru tine. Mai bineodihne[te-te pån` m` \ntorc. Nu stau mult.

Irina d`du aprobator din cap. |ncercarea lui Bodo de a os`ruta mai pasional la dep`r]ire, o irit` de-a dreptul.

Voi ajunge cumva la drepturile mele, decise Bodo,\nciudat \n sinea lui. Voi trece [i de acest an de doliuimpus.

Dar [i cånd voi ajunge st`pånul domeniuluiVandermoor, m` voi r`zbuna pentru toate cele \ndurate.

Bodo nu se \ntoarse pån` tårziu \n noapte [i se a[teptaca Irina s`-l \ntåmpine cu repro[uri, dar ea st`tea \nbibliotec` \n fa]a c`minului [i urm`rea transpus` joculfl`c`rilor [i nici nu-l privi cånd o salut`.

Bodo \nregistr` gestul, dar nu spuse nimic.Cåteva zile mai tårziu, plec` din nou \n ora[ sub un

pretext oarecare, l`sånd-o din nou pe Irina singur`, laVandermoor. Ei i se p`rea corect a[a. Se sim]ise bucuroas`

102 CHARLOTTE MANN

\n toat` aceast` perioad` cånd era l`sat` \n pace, s` r`mån`cu gåndurile ei [i cu amintirea tat`lui disp`rut.

Plec`rile lui Bodo \n ora[ devenir` \n curånd atåt deobi[nuite, \ncåt venea [i pleca oricånd dorea, apoi anun]aprin Benton c` r`måne peste noapte.

Irina era atåt de neclintit` \n durerea sa [i \n visurile ei,\ncåt nici nu \ncerca s` protesteze. |n afar` de aceasta, eraatåt de ne[tiutoare \n privin]a comportamentuluib`rba]ilor, \ncåt n-avea nici o idee de ce r`måne Bodomereu peste noapte \n ora[.

***

Bodo \[i luase pentru desele sale plec`ri \n ora[ oanumit` precau]ie, de[i \i era din ce \n ce mai clar c` nu vaputea continua s` tr`iasc` \n acest fel f`r` ca cineva s`-ldescopere, [i din bun`voin]` fa]` de Irina de Soliturn, s`-iaduc` acesteia la cuno[tin]`. Atåta timp cåt nu era c`s`toritcu ea, comportamentul lui putea fi considerat o toan` detinere]e.

|n martie sosir` primele zile calde. Se p`rea c` Irina vadep`[i durerea dup` tat`l s`u. Devenise mai vorb`rea]`.Cånd se plimba, nu mai mergea doar la mormåntul tat`lui


sau la lebede, s` le dea de måncare. Dup` un timp, dorichiar s` c`l`reasc`.

Bodo respir` adånc [i sper` c` Irina va accepta c`s`toria\nc` \nainte de \ncheierea anului de doliu. |ntr-o diminea]`,cånd Irina se afla din nou lång` lac [i le d`dea lebedelor s`m`nånce buc`]ele de påine, o \nso]i, se a[ez` lång` ea [iprivind \n zare, spuse:

– Minunate p`s`ri, \ncerc` el s` \nceap` o conversa]ie.Irina \l aprob` [i råse.– Ele apar]in domeniului Vandermoor de cånd a fost

ridicat castelul. Dup` cum ai v`zut probabil, [i pe stemacon]ilor de Vandermoor exist` o leb`d`. Lebedele\nseamn` noroc pentru Vandermoor. |]i aminte[ti c` tata,\n ultimele sale clipe, mi-a cerut s` respect tradi]ia [i s` leocrotesc.

– Da, tat`l t`u, spuse Bodo. E a[a de mult de atunci!– Pentru mine e ca [i cum s-ar fi petrecut ieri, r`spunse

Irina. Uneori, nici nu pot s` cred c` nu mai este [i c` nu vareveni niciodat`. Vocea ei se stinse [i ochii i se umplur` delacrimi.

Bodo \[i a[ez` bra]ul peste umerii ei [i o trase maiaproape de el.

– Dac` am fi fost deja c`s`tori]i, probabil acum am fia[teptat un copil, \ncerc` el s-o aduc` la dorin]a lui.

Irina \[i l`s` capul pe um`rul lui [i privi spre lac.

104 CHARLOTTE MANN

– Cred c` am putea lua \n calcul pentru nunta noastr`,a doua jum`tate a lunii decembrie ...

– Decembrie? ridic` involuntar vocea Bodo. Pån` atunci,nu exist` nici o alt` posibilitate? Nu te gånde[ti deloc la cespun oamenii c` locuim sub acela[i acoperi[ de atåta timpf`r` a fi c`s`tori]i?

Irina aprob`.– Ba da, m-am gåndit, r`spunse ea. Dar [i \n lunile

trecute a fost la fel, iar eu am nevoie de ajutorul t`u. Cuma[ putea s` administrez singur` un domeniu atåt de mare?

– Am putea face o ceremonie restråns`, propuse Bodo,care era iritat pån` \n vårful unghiilor.

Irina \ns` scutur` din cap.– M` gåndesc c` \i dator`m tatii m`car atåt respect, s`

a[tept`m pån` \n decembrie, decise ea.Bodo mai bine [i-ar fi atårnat o piatr` de gåt [i s-ar fi

aruncat \n råu, la lebede.– Avem \n fa]a noastr` o via]` \ntreag`, Bodo, \i aminti

Irina. {i este deja stabilit. Atåta timp cåt lebedele vorr`måne la noi, norocul nu ne va p`r`si.

Bodo se gåndea la datoriile sale de joc, la chitan]ele pecare le semnase [i care urmau s` devin` scadente \nc`\nainte de nunt`. |ncrederea \n \nrudirea sa mult a[teptat`cu bogatul conte de Vandermoor se \ntorcea acum\mpotriva sa. Trebuia s` fac` \n a[a fel ca aceast` nunt` s`


nu mai \ntårzie atåt, s` poat` fi sigur de achitarea datoriilor,s` devin` credibil la joc, c`ci \n nou` luni se pot \ntåmplamulte.

|n nou` luni se putea ca Irina s` afle unde pleac` el,cånd \i spune c` merge \n ora[ dup` afaceri. S-ar puteagåndi chiar s` rup` logodna. Ceea ce trebuia s` \mpiedicecu orice chip.

– Cum crezi tu, Irina, spuse el rece, [i se ridic`. Scuz`-m`, am treab`.

Irina \l aprob`, zåmbind.– Nu te re]in, Bodo. Nici nu se uit` \n urma lui, ci se

concentr` cu toat` aten]ia asupra lebedelor, care se\ntorceau mereu la mal s` prind` buc`]elele de påine dinm\inile ei.

Din nou, Bodo sim]i nevoia de a-[i v`rsa furia pe lebede.|n ciuda furiei sale nest`vilite, \i veni un gånd care-i calm`pe loc sup`rarea.

Lebedele! se gåndi el. Ele sunt cheia succesului meu. Voiface lebedele s` dispar`. Atunci, Irina se va convinge c`ghinionul pa[te castelul de la Vandermoor [i m` va chemas-o ajut. Va fi \n måna mea, u[or de modelat precum ceara,iar eu voi cå[tiga, voi cå[tiga totul.

Trebui s` se opreasc`, pentru a nu da singur totul \nvileag, c`ci de bucurie \ncepuse s` vorbeasc` cu voce tare.

Totul era acum preg`tit, trebuia doar pus \n practic` [i

106 CHARLOTTE MANN

pentru asta avea nevoie de un partener care s` ia lebedele.Nici aceast` problem` nu putea fi a[a greu de rezolvat dup`p`rerea sa.

***

Markus de Haltern \[i chemase calul, v`zånd cåt defrumos e timpul [i ie[ise la plimbare. |n fa]a ochilor \i ap`rudin nou, ca pe vremuri, tabloul minunat care-l invita s`colinde pe dealuri.

O v`zu pe contesa Irina coborånd spre malul lacului [ichemånd lebedele. |n lumina soarelui de prim`var`, p`reaatåt de frumoas`, \ncåt parc` atunci cobor\se din basme.

B`tuse de mai multe ori acest drum, f`r` succes. |naceast` diminea]` \ns`, dorin]a lui fusese \mplinit`. V`zusede departe femeia iubit`; bucuria sufletului s`u era atåt demare, \ncåt \i p`rea ireal ce se \ntåmpl`. Acum era acolo,doar cåteva tufi[uri \i desp`r]eau [i nu se putea s`turaprivind-o.

Inima lui ardea de dragoste [i de durere. Zi [i noapte,gåndurile lui alergau c`tre Irina. Uneori era atåt de r`scolit,\ncåt se gåndea dac` n-ar fi mai bine s` strång` tot [i s`plece \n lume. Atunci, \[i amintea din nou de jur`måntul


f`cut contelui de Soliturn, care-l rugase fierbinte s`-i fiemereu aproape.

Din locul s`u, Markus \l putu observa pe contele deThamin a[ezånd-se al`turi de logodnica lui. Amåndoidiscutau ceva unul cu cel`lalt, apoi deodat` el se ridicase [iplecase, dup` cåt se pare enervat.

Ea nu pare atåt de fericit` ca \n seara \n care iluzia meaa fost spulberat`, se gåndea Markus. Dar nu se schimbaser`doar \mprejur`rile. {i ea devenise alta. Era ca o floare careabia s-a deschis sub soarele prim`verii [i trebuia s` treac`peste o noapte rece. Desigur, \[i va reveni dup` acest\nghe], dar nu va mai fi niciodat` ca \nainte.

Jos, lång` lac, Irina se ridicase [i pornise \ncet \napoispre castel. |n ultimele dimine]i, Bodo de Thamin o\nso]ise mereu pe acest drum spre Vandermoor. Merseselång` ea, a[a cum ar fi urmat s` fie drumul lor \mpreun`pån` la sfår[itul zilelor. {i deja azi, fusese ultima dat`.

Markus sim]i deodat` un nod puternic \n gåt. Ochii-idevenir` umezi. |[i chem` calul [i-l struni \napoi spreHaltern.

Trebuie s` m` obi[nuiesc s` tr`iesc cu aceste gånduri, cuaceast` sup`rare, se gåndi el. {i dac` voi vedea c` cel pu]inea este fericit`, voi suporta totul, tot acest chin.

Pe drum spre cas`, Markus \ntålni un alt c`l`re], care \lsalut` politicos, deoarece se cuno[teau de mult timp. Dup`

108 CHARLOTTE MANN

cåteva \ntreb`ri [i r`spunsuri politicoase, cum – necum,doctorul Rosenberg i se adres` deodat` lui Markus cu ovoce [optit`:

– Veni]i de la Vandermoor? \l \ntreb` el, [i \nainte de aa[tepta confirmarea lui Markus, se gr`bi s` continue. Marenenorocire s-a ab`tut peste frumosul domeniu [i pestetån`ra contes`! {i-a pierdut tat`l mult prea devreme.

Markus nu vroia s` discute cu nimeni despre gåndurile[i sentimentele sale, cel pu]in \n ceea ce privea castelulVandermoor [i pe Irina, a[a c` r`spunse:

– Contesa Irina este logodit`. Se va c`s`tori dup`trecerea anului de doliu [i ...

– |ntocmai, asta spuneam [i eu! \l \ntrerupse doctorulRosenberg enervat. Dac` ar fi [tiut b`trånul conte Soliturnpe måna cui \[i las` fiica, sigur n-ar fi acceptat o astfel delogodn`.

Markus nu-[i mai putu ascunde consternarea.– Sunt cuvinte grele, nu crede]i?– Cuvintele nu pot fi \nc` destul de grele, replic`

doctorul Rosenberg. {tiu dintr-o surs` \ntåmpl`toare c`deja contele de Thamin [i-a arogat rolul de st`pån al mo[iei[i \[i petrece timpul la jocuri de noroc. Nu cunosc exactdatoriile sale, dar [i dup` o apreciere aproximativ` s-ar fiadunat o sum` considerabil` de achitat. {i \n afar` deaceasta, mai [tiu de la o alt` persoan` c`-i este oaspete


constant la local [i din cauza m`rinimiei sale \nc` nu l-apresat s` achite datoria.

Markus strånse puternic din h`]uri. Valuri de furie reci –calde \i str`b`tur` trupul la gåndul rivalului. Totu[i, sest`påni [i spuse:

– Unele zvonuri sunt lipsite de adev`r [i apar doar dininvidie.

Doctorul Rosenberg scutur` din cap.– Tocmai dumneavoastr` spune]i asta? Este imposibil!

Am avut totdeauna impresia c` dumneavoastr` nu v` esteindiferent` contesa Irina. Ca prieten al contesei ar trebuitotu[i s` interveni]i [i s-o ap`ra]i de o asemeneanenorocire.

– Dac` este a[a, am s` m` gåndesc, spuse Markus,rezervat. De[i pån` acum n-am avut nici o informa]ie deaceast` natur`. {i totu[i, cu ce drept a[ putea s` m` amestec\ntr-o problem` atåt de intim`?

– Cu dreptul unui prieten adev`rat, sus]inu doctorulRosenberg. Eu nu v`d \n orice caz cu ce drept a ajunsThamin la castelul Vandermoor [i la frumoasa contes`.Cred c` b`trånul conte are partea sa de vin`, deoarece n-afost vigilent cu fiica sa.

– Asta este problema lui, r`spunse Markus [i se desp`r]ide doctor cu un salut scurt. |n timp ce c`l`rea spre cas`,toate aceste ve[ti \ngrozitoare \ncepur` s`-l chinuiasc`.

110 CHARLOTTE MANN

Oare tot ce aflase de la doctorul Rosenberg era adev`rat?Dar el nu era omul care s` stea la bårfe, pur [i simplu ceaude s` \mpr`[tie. Era un tip serios [i se ar`tase de-adreptul \ngrijorat. |i spusese pentru c`-l [tia apropiat decontes`.

|ntreaga zi, Markus se agit` tot timpul la gåndul celoraflate [i \n cele din urm` ajunse s` fie \ngrijorat de soartaIrinei atåt de mult, \ncåt decise s` verifice dac` \ntr-adev`rceea ce aflase de la doctorul Rosenberg era adev`rat. Sesim]ea aproape r`spunz`tor, c`ci promisese contelui c`-i vapurta de grij` Irinei.

Apel` la un detectiv cu experien]`, care doar \n cåtevazile \i puse \n mån` o descriere complet` a tuturordatoriilor, \ncåt se dovedi c` toate temerile se adeveriser`.Doctorul Rosenberg nu aflase decåt vårful aisbergului.

***

|n afar` de Markus, mai exista cineva care-i purta de grij`Irinei. Era camerista ei, Roza, care o ocrotea de cånd sen`scuse. {i cum Irina nu-[i cunoscuse niciodat` mama,devenise omul ei de \ncredere, deoarece contesa [tia s`iubeasc` necondi]ionat.


De cånd Irina crescuse [i plecase la [coal`, rela]ia \ntreele se schimbase pu]in [i Roza o privea acum pe contes` curespectul cuvenit, dar \n situa]iile de excep]ie, nu ezita s`-idea sfaturi [i uneori s` se amestece chiar \n lucruri maipersonale. Atunci, Roza o alinta ca pe vremuri, spunåndu-i:"copili]a mea". A[a se \ntåmpl` [i \n aceast` sear`, cåndIrina se \ntinse \n pat.

– Cu b`rba]ii mereu sunt probleme, copili]a mea,\ncepu ea. Ei au nevoie de femeie [i nu trebuie s`-i la[i preamult s` a[tepte c`s`toria, deoarece atunci apar problemepe care o femeie apoi le regret`.

– De ce crezi asta? \ntreb` Irina, scuturånd dezaprobatordin cap [i privind-o cu ochi mari, f`r` s` \n]eleag` nimic.

– M` gåndesc c` n-ar trebui s` mai amåni nunta,copili]o, spuse Roza. Chiar dac` nu s-a \mplinit \nc` anul dedoliu. Domnul conte gånde[te probabil la fel ca mine. S-arputea face o nunt` simpl`, deocamdat`.

Irina \[i aminti imediat scena de pe malul lacului. Poatetotu[i Bodo are dreptate s` doreasc` nunta mai repede? Eanu se gåndise pån` acum decåt la tat`l ei decedat. Nu eraoare datoria ei s` se gåndeasc` [i la fericirea lui Bodo? {iaceste lucruri despre care \i vorbe[te Roza, poate chiarBodo s-a gåndit la ele ...

I se f`cu deodat` team` pentru dragostea ei, pentrufericirea \n care crezuse atåt de mult.

112 CHARLOTTE MANN

Roza o \nveli [i o mångåie duios pe p`r.– Noapte bun`, copili]a mea. {i nu lua \n nume de rù

c` b`tråna ta Roza \[i permite s`-]i spun` astfel de lucruri.– Nu, Roza. Irina \i lu` måna [i o strånse cu dragoste.

{tiu c` nu-mi vrei decåt binele, iar eu \n]eleg atåt de pu]indin via]`. M` voi gåndi la toate astea.

– A[a s` faci, \ngerul meu, mai spuse Roza. Cånd p`r`sicamera contesei, zåmbi mul]umit` c`-[i sf`tuise copili]a.

Irina dormi prost \n noaptea care urm` [i avu chiar unvis foarte ciudat, doar c` diminea]a nu putu s` [i-laminteasc`. {tia doar c` s-a trezit cu o team` \ngrozitoare,deoarece se \ntåmplase ceva \nspìmånt`tor.

Ce vis prostesc! se gåndi ea. M-am speriat singur`,fiindc` m-am culcat cu gåndul la ciud`]eniile Rozei. Atåtatimp cåt lebedele sunt pe lac, la Vandermoor nu se poate\ntåmpla nici o nenorocire.

Se \mbr`c` totu[i \n grab` [i alerg` \nainte de miculdejun jos, la lac, pentru ca acolo, lång` lebede, s`-[i\nfrång` teama ei nest`vilit`.

Dar cånd ajunse pe malul lacului, lebedele nu se vedeaunicìeri. Doar un pålc de ra]e \notau la o oarecaredep`rtare, aproape de insuli]a cu micul ad`post de pe ea.

Irina le strig`, dar lebedele nu se z`reau nicìeri, de[i[tiau c` acest semnal \nsemna c` vor primi de måncare. Dar\n aceast` diminea]`, nici o leb`d` nu se vedea [i nu venea


\notånd spre mal. Oricåt se str`dui Irina s` le g`seasc`, cucele mai bune inten]ii, p`s`rile nu fur` de g`sit.

Alerg` \n jurul lacului [i le strig` mereu, dar lebedele nu-[i f`cur` apari]ia. Irina refuza s` \n]eleag`. Nedumerit`,se a[ez` totu[i pe locul ei favorit [i r`mase o bun` bucat`de timp, a[teptånd ca lebedele s` apar`. Spera \nc` s` setrezeasc` din acest co[mar [i din clip` \n clip` favoritele eis` vin` s` ciuguleasc` din palm` buc`]ele de påine.

Puternic tulburat`, Irina se \ntoarse dup` mai bine de oor` la castel. Benton o privi \ngrijorat.

– Nu v` sim]i]i bine, contes`? se interes` el.– Lebedele, Benton! strig` ea. Au disp`rut lebedele!– Lebedele? Benton cuno[tea povestea lor [i \n]elese

imediat tulburarea contesei. Dar e imposibil!– A[a am crezut [i eu, spuse Irina. Le-am c`utat peste

tot. Au plecat. Au plecat lebedele! Sim]i ca o sl`biciune, [ifu gata s` cad` din picioare.

Benton o conduse repede spre un fotoliu.– Am s` m` interesez imediat, promise Benton.Atunci, ap`ru Bodo.– Lebedele, Bodo! strig` Irina agitat`, se ridic` [i se

arunc` la pieptul lui. Au disp`rut lebedele!– Cum? f`cu el mirat. Unde trebuie s` fie? Doar tot

timpul au fost pe lac. Sigur \nc` nu te-ai trezit din somn,cånd ...

114 CHARLOTTE MANN

– Nu, nu! \l \ntrerupse Irina agitat`. Au plecat! Le-amcùtat \ndelung. Nu mai sunt pe lac, au plecat!

Bodo [tia desigur c` nu mai sunt. A[tepta scena asta dis-de-diminea]`, de[i \ntåmpinase oarecare greut`]i lar`pirea lor [i ac]iunea trebuise s` \nceap` \nc` din cursulnop]ii. Acum, lovitura fusese dat`.

– Nu pot fi a[a departe, \ncerc` el s-o lini[teasc` peIrina. S-au obi[nuit s` vin` la måncare [i se vor \ntoarce.

– Dar n-au p`r`sit lacul niciodat`, se opuse Irina.Niciodat` \n atå]ia ani!

– Ei bine, spuse Bodo. Atunci, vom merge s` le cùt`m.Benton, te rog s` te interesezi.

– Desigur, domnule conte. Imediat, se gr`bi Benton s`-l asigure.

Bodo \[i a[ez` bra]ul pe umerii Irinei.– Ai s` vezi, totul se va l`muri. Måine, lebedele vor fi din

nou pe lac. {i referitor la ce spune cronica acestui casteldespre lebede, p`rerea mea este ... råse el ... c` n-are nici osemnifica]ie. Cu asta nu merit` s`-]i spargi capul. Astfel depove[ti nu mai crede nimeni \n secolul nostru.

– Tat`l meu credea \n asta, \l contrazise Irina. Altfel numi-ar fi atras aten]ia s` am grij` de lebede.

– Tat`l tù era un om b`trån [i \n ultimele sale clipe devia]`, probabil era deja ...

Irina \i puse un deget pe buze lui Bodo.


– Te rog, s` nu spui niciodat` ceva nedrept despre tat`lmeu! \i strig` ea pe nea[teptate, iar ochii ei str`lucir` demånie, a[a cum Bodo nu v`zuse \nc` pån` acum.

– Bine. N-am gåndit nimic r`u, spuse el \ncercånd s-olini[teasc`. Vrei s` juc`m o partid` de [ah? Asta te-ar puteacalma.

– Acum? Irina scutur` din cap [i-i spuse cu ton derepro[. Cred c` nu-]i dai seama ce s-a \ntåmplat.

Bodo \[i \ncre]i fruntea.– Doar nu vrei s` stai s` boce[ti \ntreaga zi din cauza

unor lebede proaste?– Cåteodat` mi se pare c` n-ai pic de inim` \n piept, \l

apostrof` Irina [i-i \ntoarse spatele.Bodo \[i aminti de scrisoarea care sosise cu po[ta de

diminea]` [i se apropie de contes`, s-o lini[teasc`.– Iart`-m`, \ngerul meu, o rug` el. Sunt pu]in nervos.

aceast` lung` a[teptare a c`s`toriei noastre este pesteputerile mele. Apoi o s`rut`. Chiar nu m` \n]elegi? Te v`d\n fiecare zi, tr`im sub acela[i acoperi[ [i ...

Irina \[i aminti explica]iile Rozei din seara trecut`.– Poate dispari]ia lebedelor este un semn c` dragostea

noastr` este \n pericol? continu` Bodo imediat. Trebuie s`ne c`s`torim [i s` fim ferici]i, a[a cum visam anul trecut.Sunt sigur c` lebedele se vor \ntoarce la Vandermoor.

Irina \l aprob` [i-l l`s` s-o s`rute cu pasiune.

116 CHARLOTTE MANN

– Da, cred c` ai dreptate. Nu trebuie s` mai a[tept`matåt de mult cu nunta. Vom face invita]iile, ast`zi chiar,decise ea.

Bodo mul]umi cerului pentru ideea lui genial` culebedele, de[i se feri s`-[i manifeste prea tare bucuria.

– Nu va fi desigur decåt o mic` s`rb`toare, spuse el. Iartat`l t`u va fi prin spiritul s`u \n mijlocul nostru, pentru ane \ncuviin]a unirea. Porni pe trepte spre camera sa. |njum`tate de or`, vin s` te iau. Apoi vom merge \n ora[ laoficiul st`rii civile, spuse el [i \nainte de a se desp`r]i os`rut` fierbinte ca \n prima sear` \mpreun`, atunci, \ngr`dina de iarn`. Irina nu se mai opuse s`rut`rii lui. Acumreflecta. P`rea c` se trezise dintr-un somn adånc. Fericireadin primele zile se \ntorsese \n inima sa.

– Cum este posibil? se gåndea ea, \n timp ce se schimba.Lebedele au p`r`sit Vandermoor [i eu am devenit a[adeodat` fericit`.

Pe drum spre ora[ st`tuse stråns lipit` de Bodo [i t`cuse.El \i ]inuse måna [i-i s`ruta din cånd \n cånd vårfuriledegetelor. Cånd privirile li se \ntålneau, se cufundau adåncunul \n inima celuilalt.

Bodo considera c`-[i atinsese scopul. |n zece zile,contesa Irina de Soliturn va deveni contesa de Thamin. {iaceasta va schimba raporturile de proprietate la castelulVandermoor. |n sfår[it, va deveni bogat [i independent.


Capitolul 8

Bodo era acum atåt de sigur de acest lucru, \ncåt otrimise pe Irina singur` cu ma[ina \napoi la Vandermoor,pentru ca el s`-[i poat` reglementa \n lini[te problemelefinanciare.

– M` \ntorc repede, inima mea, mai spuse el Irinei ladesp`r]ire. O s`rut` fierbinte, \ncåt Irina se topi toat`. Pecurånd, iubito! \i promise el.

Irina nu observ` lic`rirea ciudat` din ochii lui [i nici nuputu citi zåmbetul satisf`cut de pe buzele lui, cånd Bodor`mase privind \n urma ma[inii. Ea nu realiz` c` Bodo c`utadrumul cel mai rapid pentru a ajunge la bani. C` nu doreadecåt s` ob]in` cea mai rapid` programare la oficiul st`riicivile, pentru ca a[teptarea s` nu dureze mai mult de dou`s`pt`måni [i s` nu trebuiasc` s` ia vreo m`sur` important`

\n ultimul moment. Dorea s` se asigure c` toate chitan]elescadente ale datoriilor nu vor ajunge \ntre timp la castel.

Irina [edea cu ochii aproape \nchi[i pe perna din spatea vechii limuzine a castelului [i visa la fericirea sa viitoare,care fusese atåta timp sf`råmat` \n mii de cioburi.

La castel o a[tepta \ns` un oaspete.– Markus? Råse fericit` la vederea tån`rului baron [i-i

\ntinse måna. Ce frumos c` a]i venit chiar ast`zi la noi.Dumneavoastr` trebuia s` fi]i primul care s` afla]i c` m` voic`s`tori \n curånd. Nunta mea va avea loc \n zece zile. V`rog s` fi]i unul din martorii cununiei noastre; \n calitate decel mai bun prieten, nu m` pute]i refuza.

Markus se albi la fa]` ca varul.– Nu! tun` el. Nu, este imposibil! N-am venit

\ntåmpl`tor aici, am venit s` v` spun ceva ce v` va \ntristafoarte tare contes`, ceva ce v` va opri s` v` c`s`tori]i cuBodo de Thamin.

Irina \l privi ne\ncrez`toare.– Nimic nu m` poate opri s` m` c`s`toresc cu Bodo,

r`spunse ea rece. {i dac` nu vre]i s` fi]i martorul meu,ridic` ea din umeri, atunci e bine c` [tiu [i voi c`uta un altprieten care m` va \nso]i la acest ceremonial al dragostei.

– Dar, contes` Irina, nu v` da]i seama c` aceast`c`s`torie v` va duce la dec`dere! o avertiz` Markus.Dumneavoastr` nu [ti]i cine este Bodo de Thamin cel


adev`rat. El \[i dore[te doar banii dumneavoastr`. Crede]i-m`!

Irina \[i strånse buzele \n gest de refuz [i i se adres`t`ios:

– Nu cred nimic din ce-mi spune]i. Nici un singurcuvånt. Doar invidia v` face s` spune]i astfel de lucruri.De[i de la dumneavoastr` m` a[teptam cel mai pu]in s`-miar`ta]i un astfel de caracter. Pleca]i, v` rog, imediat!

– Dar am promis tat`lui ... \ncerc` Markus s` se apere.– Tat`l meu m-a logodit cu Bodo de Thamin, deoarece

este fiul celui mai bun prieten al s`u. Trebuie c` l-acunoscut mai bine ca dumneavoastr`, a[a gåndesc, \l\ntrerupse Irina cu convingere. Pleca]i, v` rog! repet` ea.

Markus \[i plec` \nvins capul. |[i d`du seama c` nu poateface nimic. |ncepuse gre[it explica]ia.

Acum se afla \n cea mai proast` lumin` \n fa]a Irinei, careoricum \i spusese c` nu-l crede, de[i putea s`-[i sus]in` cudovezi acuza]iile.

– Bine, atunci ... spuse el mai mult pentru sine. V` las.Totu[i, dac` ve]i avea nevoie de un prieten adev`rat, v` staula dispozi]ie. {i nu uita]i c` am r`mas acela[i din totdeauna!Markus nu mai a[tept` reac]ia Irinei [i p`r`si \nc`perea. Se\ntoarse la Haltern, cu con[tiin]a \mp`cat` c` f`cuse cetrebuia [i implor` cerul s` g`seasc` alt` cale de a-i deschideIrinei ochii.

120 CHARLOTTE MANN

Bodo nu se \ntoarse a[a curånd la Vandermoor, cum \ipromisese Irinei.

Apoi, dup`-amiaz` tårziu, contesei i se anun]` un altvizitator. Era doctorul Rosenberg, un vechi prieten altat`lui sù. De la el afl` Irina ceea ce nu putuse Markus s`-i spun`. Dar nici pe el Irina nu vru s`-l cread`. |l goni [ipe el la fel ca pe Markus.

Dup` aceste discu]ii, nu putea \ns` trece a[a de u[orpeste acuza]iile care i se aduseser` lui Bodo. |i a[teptarevenirea la castel plin` de ner`bdare [i cu fiecare jum`tatede or` care trecea f`r` ca el s` se fi \ntors, cre[tea \n eanelini[tea [i \ndoiala privind garan]ia c`s`toriei [i dragosteilui.

Abia seara tårziu Bodo \[i f`cu \n sfår[it apari]ia. Aveaochii sticlo[i [i o r`suflare greoaie, iar costumul sù eraserios [ifonat. Cånd o v`zu pe Irina, afi[` un zåmbet fericit.

– E[ti \nc` treaz`, porumbi]a mea? Ce curajoas` e[ti!|ntotdeauna e un gest frumos s`-]i a[tep]i iubitul! reu[i elcu greu s` articuleze.

Irina \[i d`du seama c` e beat. {i \n afar` de asta,\mpr`[tia \n jurul sù o dår` de parfum dulceag [i deodat`realiz` la ce se referise Roza, cånd \i vorbise de pericoleledragostei.

– Bodo! [opti ea uluit`, deoarece pån` atunci nu-lv`zuse niciodat` astfel. Bodo!


El råse dur [i-o prinse brutal de umeri.– Nu m` privi a[a. Am \ntålnit ni[te prieteni vechi. Am

bùt \mpreun` un pahar – poate unul prea mult. Este a[ade rù?

Irina \ncerc` s`-[i \nghit` nodul de plåns care i seridicase f`r` s` vrea din stomac pån` \n gåt.

– A fost cineva pe aici care a spus lucruri rele despretine, arunc` ea, pentru c` nu mai putea suporta s` tac`.Lucruri pe care tata sigur nu ]i le-ar fi admis.

Bodo råse din nou, de aceast` dat` cu un rås sinistru.– Tat`l tù? Scutur` ne\ncrez`tor din cap. Nu pot crede

asta. El a pl`tit deja o dat` toate datoriile mele [i a avutmult` \n]elegere pentru comportamentul meu. A fost [i elodat` tån`r [i sigur n-a fost un \nger.

Irina r`mase blocat`.– Nu vorbi a[a despre tat`l meu, [opti ea cu ultimele

for]e.Bodo nu-[i d`du seama c` \n starea sa de be]ie

distrusese totul, tot ce construise cu atåta viclenie. O lu` peIrina despotic \n bra]e [i o strånse la pieptul sù.

– Nici un b`rbat nu suport` s` trìasc` sub acela[iacoperi[ cu o femeie atåt de rece, tun` el [i o \nv`lui \naburul respira]iei sale greoaie, \ncåt ea se str`dui dinr`sputeri s` se \ndep`rteze. {i ce altceva s-a mai \ntåmplat?Am f`cut datorii la joc, a[a e. Dar pentru un domeniu ca

122 CHARLOTTE MANN

Vandermoor, aceste datorii sunt ne\nsemnate. Oricum, \ncåteva zile voi fi st`pån la Vandermoor ...

– Nu! strig` de aceast` dat` Irina. Nu, nu! strig` ea cuputere [i se trase atåt de repede \napoi, \ncåt fu foarteaproape s`-[i piard` echilibrul. Niciodat`! Se repezi spreu[` [i \n clipa urm`toare ie[i afar`.

Abia cum realiz` Bodo ce f`cuse. |[i d`du seama c` adistrus totul [i vru s-o ajung` din urm` pe Irina, dar \n u[`ap`ru Benton.

– Conte de Thamin, am primit \ns`rcinarea s` v` facbagajul [i s` v` preg`tesc ma[ina, spuse el \ntr-o astfel demanier`, \ncåt Bodo n-avu nici o \ndoial` asupra seriozit`]iiprivind alungarea lui din castel.

***

Bodo \ncerc` zadarnic s` vorbeasc` cu Irina. Ea \iinterzise accesul \n castel [i-i \napoie prin Benton toatecadourile pe care i le f`cuse pe perioada logodnei. |n plus,\i complet` un cec cu care s`-[i achite toate datoriile pecare le f`cuse.

Acum, Bodo [tiu c` nimic nu mai putea fi schimbat.Putea s`-[i smulg` urechile de furie, deoarece fusese atåt de

ST~PÂNA CASTELULUI VANDERMOOR 123giannijollys

aproape s`-[i ating` scopul [i stricase totul singur, prinlimbu]ia sa la be]ie.

|n diminea]a urm`toare, Irina observ` de la o fereastr`cånd Bodo p`r`sea castelul [i se urca \n ma[ina lui ro[ie.Din ziua \n care tat`l s`u plecase de lång` ea, nu se maisim]ise atåt de nenorocit`. Sim]ea c` mai bine ar fi murit.

Ploua toren]ial, de parc` [i cerul ar fi plåns dragostea eipierdut`.

Irina urm`ri ma[ina pån` cånd aceasta p`r`si domeniulVandermoor. Dar nici atunci nu-[i p`r`si locul de lafereastr`. Mii de gånduri \i treceau prin cap. Fusese oareprea dur` cu Bodo? Era oare vina ei c` el dec`zuse? N-oavertizase oare Roza cu cåteva zile \nainte? Nu-i ar`tasechiar tat`l ei \n]elegere [i acceptase s`-i pl`teasc` datoriile?Dragostea nu \nseamn` s` po]i ierta totul? O veche zical` \istr`pungea inima: "A fi \ndr`gostit, \nseamn` s` nutrebuiasc` niciodat` s` fii rugat s`-]i ceri iertare".

Nu-l iubea destul, pentru a-l ierta? Oare nu avea dreptulBodo de a primi \nc` o [ans`? Nu a insistat el mereu s`gr`beasc` nunta? Avusese oare dreptul s`-l alunge, cånd elprobabil dorise s`-i cear` iertare?

Irina ajungea de fiecare dat` la convingerea c` f`cusetotu[i o gre[eal` fatal`. Chem` limuzina castelului, se a[ez`la volan [i porni \n goan` dup` automobilul \nchiriat deBodo spre ora[.

124 CHARLOTTE MANNgiannijollys

Trebuie s`-l ajung! \[i impuse ea cu hot`råre. Trebuie s`-i acord \nc` o [ans`, s` poat` face totul mai bine. Trebuies` dau dragostei noastre o [ans`!

Copacii de pe aleea castelului \i atingeau cu crengilegeamurile ma[inii, iar drumul de ]ar` se pierdea rapid subradiatorul ma[inii, ca o band` cenu[ie din cauza vitezei.Irina gonea cu måinile lipite parc` de volan [i cu capulaplecat \n fa]`, deoarece ploaia furioas` \i \ngreunavederea.

Deodat`, anvelopele pierdur` contactul cu drumul ud.Automobilul \[i pierdu direc]ia [i derap`; oricåt \ncerc`Irina, volanul n-o mai asculta, totul trosnea [i p`rea c` sedesface \n buc`]i \n jurul ei. Sim]i o lovitur` puternic`, fuaruncat` din scaun [i apoi pentru ea totul se cufund` \nnoapte.

***

– Ei, \n sfår[it v-a]i revenit, spuse o voce str`in`.Irina auzise cuvintele, era \ns` prea obosit` pentru a

putea s` r`spund`. Adormi din nou [i cånd se trezi, Markusde Haltern era la picioarele patului ei. |l recunoscu imediat,de[i se mira de ce a venit la patul ei.


– Ave]i dureri? o \ntreb` el.Irina vru s` ridice capul de pe pern`, dar o str`punse o

durere atåt de puternic`, \ncåt \n aceea[i clip` scoase unstrig`t [i sim]i nevoia s` \nchid` din nou ochii.

– Nu v` mi[ca]i, spuse Markus, a]i suferit o como]iecerebral`. Bra]ul dumneavoastr` este rupt [i cåteva coasteau fost strivite.

Atunci \[i aminti Irina de cursa ei nebuneasc`.– A]i avut un accident care ar fi putut s` v` coste via]a,

spuse Markus. Doar printr-o minune a]i sc`pat.Irina nu-i mai asculta cuvintele. Se gåndea doar la Bodo,

pe care-l alungase din castel deoarece o min]ise [i o\n[elase. Oare accidentul fusese un semn al sor]ii? Nutrebuia s`-l mai \ntålnesc` pe Bodo?

– |mi pare tare r`u c` ne vedem \n situa]ii atåt de tragice,contes` Irina, \l auzi ea pe Markus. Apoi, acesta \i lu` måna\ntr-a sa. A[ fi vrut s` v` feresc de aceast` dezam`gire.

Irina se ru[in` \n fa]a lui, deoarece el [tiuse \ntreaga einenorocire. Probabil c` mai [tiau [i al]i oameni \n afara lui[i a doctorului Rosenberg, cum o min]ise Bodo. Poate chiarrådeau de ea [i sigur existau [i voci care s` se bucure.

– L`sa]i-m`! strig` ea. Pleca]i, [i s` nu-mi mai ap`re]i \ncale. Nu vreau s` v` mai v`d niciodat`!

Markus se uit` uluit la ea. Se a[teptase ca ea s`recunoasc` adev`rul; c` el a vrut s`-i fie un prieten bun [i a

126 CHARLOTTE MANN

dorit doar s-o fereasc` de necazuri, [i ce primise dreptr`spuns?

– Dar, contes` Irina! Am venit din grij` pentrudumneavoastr`. Ave]i nevoie de oameni care s` v`\ngrijeasc` [i s` v` ocroteasc`, continu` el hot`råt.

– N-am nevoie de nimeni! spuse ea printre din]i. Cu atåtmai pu]in am nevoie de comp`timirea dumneavoastr`.Pleca]i din ochii mei! Vreau s` fiu singur`! Completsingur`! N-auzi]i ce spun? Vocea i se \nec`. |nchisepleoapele pentru a-[i st`påni lacrimile, ca Markus s` nu levad`.

Mai \ntåi r`mase pe loc, derutat, deoarece nu \n]elegeareac]ia Irinei. Apoi, deoarece ea nu mai deschise ochii, seretrase [i \nchise \ncet u[a \n urma sa. Spera atåt de mult caIrina s`-l cheme \napoi, dar ea t`cea cu \nc`p`]ånare. A[a c`nu-i r`mase altceva de f`cut decåt s` plece.

***

Irina [tia cåt de nedreapt` fusese cu baronul, dar nuputuse face altfel. |i ura pe to]i cei care [tiau denenorocirea ei. Se ura chiar pe ea \ns`[i pentru c`-[id`ruise inima unui om care n-o merita.


giannijollys

Nu-[i va putea ierta asta niciodat`.A durat destul de mult pån` cånd Irina avu voie s`

p`r`seasc` spitalul [i s` se \ntoarc` la Vandermoor. Grånelecrescuser` mari [i a[teptau recoltatul. Parcul \i devenisestr`in, iar pe lac \nota doar o pereche de ra]e. Desprelebede nu auzise nimeni nimic.

Benton o primi pe Irina cu un buchet mare de flori [ito]i angaja]ii se adunaser` \n hol s-o salute.

Irina le mul]umi cu un surås trist [i obosit [i se retraseimediat. Roza se \ngrijea de ea cu toat` dragostea, dar Irinao goni [i pe ea, dorind s` r`mån` singur`. Orice cuvånt i sep`rea prea mult.

Amintirea celor petrecute \nainte de accident o ap`sa\nc`, [i nu se putea bucura nici m`car de \ntoarcerea acas`.

Ar fi fost mai bine dac` dup` accident n-a[ mai fi r`mas\n via]`, se gåndea \ntruna. Ce s` fac acum cu zilele mele?Totul e cenu[iu [i pustiu, nimic nu m` mai bucur`. N-amdecåt amintiri triste [i nici o speran]` \ntr-un viitor maibun.

Pe sear`, doctorul Steiger \i f`cu o vizit`. Irina \l rug` s`-i dea un somnifer. El sim]i \ns` \ncotro duc gåndurilecontesei [i-i f`cu o injec]ie.

– Dup` ce ve]i dormi lini[tit` prima noapte, v` ve]i sim]isigur mai bine, o \ncuraj` el. Depresia dup` p`r`sireaclinicii este un lucru perfect normal. Schimb`rile datorate

128 CHARLOTTE MANN

[ocului prin care a]i trecut constituie un efort mare, atåtpentru corp cåt [i pentru psihic. Iar somnul este cel maibun mijloc contra acestor st`ri de epuizare.

Irina dormi adånc \ntreaga noapte [i \ntr-adev`r \ndiminea]a urm`toare se sim]i mult mai bine, mai odihnit` [imai puternic` decåt cu o zi \nainte. Dar spre prånz, cåndap`ru \n hol, o a[tepta o veste rea. Administratoruldomeniului Vandermoor disp`ruse peste noapte. Nu luasedoar banii de salarii ai oamenilor, ci dup` cum ar`tauprimele cercet`ri, falsificase [i bonuri, iar \n ultimele lunisustr`sese aproape un sfert de milion.

Irina era gata s` le[ine. Neajutorat`, se uita de la unul lacel`lalt. Nu [tia ce trebuie s` fac` [i murmura distrus`:

– Nu se poate! Nu este posibil! Nu \n]eleg de ce a f`cuta[a ceva? E angajat de atåta vreme la Vandermoor, [i tataavea deplin` \ncredere \n el. De ce [i-a schimbat brusccaracterul?

Benton propuse s` anun]e poli]ia [i s`-l prind` pe fugar.Irina aprob` [i apoi se retrase \n camera de lucru a

tat`lui ei. Plin` de disperare, se a[ez` \n fa]a m`su]ei descris, s`-[i poat` desc`rca sufletul. |[i ascunse fa]a \n måini[i plånse pån` cånd auzi cioc`nind la u[` [i Benton \[i f`cuapari]ia.

– Ierta]i-m`, contes`. Str`dui]i-v` s` v` [terge]i lacrimile.Contele de Thamin este la telefon. Dori]i s`-i vorbi]i?


Bodo! se gåndi Irina. Chiar acum? Asta nu poate fi doaro \ntåmplare.

L-am alungat pentru c` avea datorii la joc, [i acum dup`ce m-a \n[elat atåta. Sigur nu se va \ntoarce s` r`mån` contede Vandermoor.

– Am s` vorbesc, Benton, decise ea [i \ncerc` s` spere.Aproape f`r` s` respire, [i cu inima b`tånd s`-i ias` dinpiept, a[tepta acum s` aud` vocea lui Bodo.

– Alo, spuse acesta, Irina? La auzul vocii lui, inima ei\ncepu s` bat` nebune[te. Sim]ea c` cele dou` vorbe \itreziser` la via]` toate ceasurile de fericire pe care letr`iser` \mpreun`.

– Bodo, oft` ea. Bodo!– Da, eu sunt, r`spunse el. Presupun c` [tii deja. Dac`

nu, vei afla ast`zi mai mult ca sigur. Cineva ]i-a furat banimul]i [i asta \]i d` dreptul ... Vreau doar s` spun c` nu mi-am luat decåt partea mea [i \]i mul]umesc pentru ei. {i\nainte de a chema poli]ia, ar trebui s` te gånde[ti cåt detare ne-am distrat de o gåsc` mic` [i atåt de proast`, care aputut fi \n[elat` atåt de u[or.

Irina r`mase ca \mpietrit`. |nainte de a putea r`spundeceva, telefonul fusese \nchis. Bodo \ntrerupsese convorbirea.

Era un co[mar sau realitate? Irina \ncerca \nc` uluit` s`aud` ceva \n receptor; \l puse din nou la ureche, se uit` lael, dar leg`tura fusese \ntrerupt`.

130 CHARLOTTE MANN

Cåt` batjocur` era \n vorbele lui Bodo! |i sunau mereu [imereu \n urechi, [i-[i d`dea seama c` \n mare m`sur` aveadreptate; se \n[elase de dou` ori. Putea fi \n acela[i timpcomp`timit` sau luat` \n b`taie de joc. Ambele varianteerau la fel de motivate. Iar cercet`rile poli]i[tior urmau s`fac` [i mai mult` vålv`. Ar fi trebuit s` r`spund` la o seriede \ntreb`ri incomode.

Dar putea acum s` revoce chemarea poli]i[tilor? Puteainvoca pur [i simplu c` s-a \n[elat? Poate se mai putearecupera ceva din banii pe care-i luase administratorul?

Scoase din sertarul mesei de scris tabloul tat`lui s`u,care se afla acolo de la moartea acestuia, [i-l privi\ntreb`toare.

– Ce s` fac? [opti ea. De ce ai plecat a[a de timpuriu delång` mine? De ce m-ai l`sat f`r` un prieten adev`rat?

Apoi \[i aminti de Markus de Haltern. Cu siguran]`, ar fiputut s-o apere m`car de unele din toate aceste necazuri.Poate i-ar fi [i acum de ajutor, dar tocmai lui nu-i putea ceresprijinul, dac` mai avea o scånteie de måndrie. |ldezam`gise [i de atåtea ori, se purtase foarte uråt cu el. Arfi fost ultimul de la care ar fi cerut ajutor.

{i cine i-a mai r`mas? Doctorul Rosenberg? Fusese [i elprieten cu tat`l ei [i de[i nu-i promisese ajutorul, \ncercases`-i aduc` la cuno[tin]` adev`rul, dar [i pe el \l alungase.

Ar putea ob]ine m`car un sfat, dar de la cine?


Ridic` fotografia tat`lui s`u [i o puse la locul ei deodinioar`.

Måine, am s` \ncerc s` vorbesc cu doctorul Rosenberg,poate m` va ierta. Ast`zi este o zi \ngrozitoare, \ncåt f`r`\ndoial` nu voi reu[i s` fac nimic.

132 CHARLOTTE MANN

Capitolul 9

Doctorul Rosenberg afl` ultimele ve[ti despre cele\ntåmplate la Vandermoor [i \[i program` o vizit` pentrudup` amiaz` tårziu la Irina de Soliturn. O ascult` cu luare-aminte [i \ncerc` s-o \n]eleag` [i s-o lini[teasc`. {idup` cum se a[tepta, Irina \l rug` s-o ajute. {i el avea opropunere pentru contes`.

– Recolta de p`ioase se va strånge \n urm`toarele zile;pån` va fi våndut` [i banii vor intra \n banc`, pute]i lua uncredit. Acesta v` va fi acordat cu siguran]` \n contulrecoltei, nu este nici o problem`. Cred c` pute]i \ncerca s`aranja]i chiar acum lucrurile. Iar eu m` voi interesa pentruun nou administrator, \i promise doctorul. El va pune toatela punct. Trebuie doar s`-mi promite]i c` nu ve]i intra \npanic`.

Nu uita]i niciodat` c` am fost prieten cu tat`ldumneavoastr`.

– Nu, cum s` uit a[a ceva? |i strånse måna cu c`ldur`.Mul]umesc, mul]umesc din inim`! Un prim zåmbet ap`rupe buzele Irinei.

Doctorul Rosenberg s` gåndi c` Markus de Haltern \nc`o mai iubea pe contes`. Era foarte surprins c` cei doi nureu[eau deloc s` fie \mpreun`.

"Trebuie s` fie bine pån` la urm`", \[i r`spunse elacestor gånduri.

– Sunt sigur, totul se va rezolva cu bine.Ultimele cuvinte fur` \nso]ite de un fulger puternic

urmat imediat de un tunet asurzitor. Irina [i doctorulRosenberg tres`rir`, speria]i. Amåndoi \ntoarser` privireaaproape \n aceea[i clip` spre fereastr`, c`ci afar` \ncepuseo ploaie \n ropote. Tun` din nou [i pietricele de grindin`\ncepur` s` bat` cu zgomot \n fereastr`. Furtuna se\nver[una parc` din ce \n ce mai tare. Se \ntunecase [igrindina zorn`ia \n pervazul ferestrei.

– |n mijlocul verii, a[a o vreme! exclam` doctorulRosenberg privind \n continuare spre fereastr`. Acumurmeaz` un tr`snet!

A[a ceva n-am mai v`zut \n ultimii zece ani. Ce furtun`!Era complet tulburat.

Irina se scufundase tremurånd \n fotoliu.

134 CHARLOTTE MANN

Furtuna, se gåndea ea, aceast` vreme nea[teptat` vadistruge toat` recolta. Nu va r`måne nimic. Voi pierdetotul. De cånd lebedele au p`r`sit lacul, nenorocul nu maip`r`se[te castelul Vandermoor. Povestea din cronicadomeniului Vandermoor s-a adeverit.

Doctorul Rosenberg st`tea \n fa]a ferestrei [i se gåndeala acela[i lucru. {i el [tia c` aceast` grindin` putea s`\nsemne sfår[itul castelului Vandermoor.

Dup` o jum`tate de or`, cerul era din nou senin. Noriicei negri disp`ruser`, ca [i cum o mån` magic` i-ar fi\ndep`rtat, iar soarele \nveselea natura aruncånd pe cer uncurcubeu de toat` frumuse]ea.

Doctorul Rosenberg [i contesa pornir` c`lare spre cåmp[i ceea ce presupuseser`, se \ntåmplase. Toat` recolta depìoase era culcat` la p`månt. Spicele fuseser` \n cea maimare parte distruse. Paiele nu puteau decåt s` fie\ngropate.

Optimismul doctorului Rosenberg disp`ruse, iar Irinanu putu decåt s`-[i plång` \nc` o dat` nefericirea.

|n zilele urm`toare, \ncerc` s`-[i fac` o imagine generalàsupra averii sale [i asupra pierderilor suferite. LaVandermoor, totul ar`ta rù. Doar o minune ar mai fi pututschimba lucrurile. Dar cum s` mai speri \n minuni, dac`pån` [i lebedele p`r`siser` lacul, deoarece presim]iser`nenorocirea?


S`pt`månile care urmar` ar`tau tot mai clar c` sfår[itulistoriei castelului Vandermoor se apropie. Irina trebui s`constate din zi \n zi c` f`r` un ajutor corespunz`tor nu este\n stare s` administreze domeniul, c` nu poate \mpiedica \nnici un fel adåncirea crizei \n care intrase, iar Vandermoornu a[tepta decåt s` i se pun` lan]urile.

Pån` \n prim`vara urm`toare, Irina reu[ise s` aduc`domeniul \ntr-o stare atåt de precar`, \ncåt \i lipseau [imijloacele necesare \ns`mån]`rii. Toate veniturile anuluitrecut fuseser` aproape nule, un deficit enorm la\ntre]inerea castelului, costurile cu administrarea [i\ntre]inerea cl`dirii, ca [i veniturile angaja]ilor [imuncitorilor din cåmp crescuser`.

Irina se \ngropase \n datorii pån` peste cap [i dup` ceculese prima recolt`, \i fu foarte clar c` nu va putea pl`tidecåt ceea ce este foarte urgent, iar fantoma cå[tigului se\ndep`rta din ce \n ce.

Markus de Haltern \ncerca pe ascuns s-o ajute, atåt cåtputea. |i rug` pe bancheri s`-i mai acorde credite Irinei. Darajutorul lui nu era decåt o pic`tur` peste o piatr` \ncins`.

Vandermoor nu mai putea deveni o proprietateprofitabil` decåt dac` venea un alt investitor.

Markus de Haltern se gåndea zi [i noapte cum ar puteas-o re]in` pe Irina \n locul ei natal, s` nu fie nevoit` s`p`r`seasc` locurile ei dragi. Licita]ia nu mai putea fi

136 CHARLOTTE MANN

\mpiedicat` [i pentru ca Vandermoor s` nu cad` \n måinistr`ine, trebuia s`-[i asume riscul s` creasc` pre]ulpropriet`]ii. Doar a[a putea fi sigur c` Irina nu va fi obligat`s`-[i p`r`seasc` locurile natale.

Pentru a cre[te pre]ul propriet`]ii, trebuia \ns` s` fac`cel mai mare sacrificiu pe care [i-l putea permite. S`-[ivånd` propriul domeniu [i cu banii ob]inu]i s` poat` salvac`minul Irinei.

Decizia nu era deloc u[oar`, c`ci [i el se sim]ea foartelegat de aceste locuri pline de amintiri. Iubea fiecare piatr`[i fiecare arbust de pe p`månul s`u. De cånd luasedomeniul Haltern, reu[ise s`-l dezvolte cu mult` trud` [i cuadministrare priceput`. Trebuia s` renun]e la toate acestea,dac` vroia s` salveze pentru Irina domeniul Vandermoor.

***

|n fa]a atåtor greut`]i, Irina se resemnase. Privea apatic`tot ce se petrecea la Vandermoor. Evaluatorii veniser` [icercetau castelul, totul era r`scolit pentru preg`tirealicita]iei.

Doctorul Rosenberg o sf`tuise s`-[i preg`teasc` bagajele[i s` fie gata de drum. Irina \ns`, \nc` nu se putea decide.


– |ncotro s` plec? \ntreba ea trist`. Oriunde a[ fi, m` voigåndi la Vandermoor. Trebuie s` r`mån [i s`supravie]uiesc, cåt de jos voi ajunge, nu pot face altceva.

Ce ar mai fi putut spune doctorul Rosenberg \n fa]a unuiastfel de argument? {i \n afar` de aceasta, el [tia c` \n ciudaoric`rei ra]iuni, Irina \nc` spera \ntr-o minune. De maimulte ori pe zi mergea jos la lac [i privea cu speran]` [iemo]ie dac` totu[i lebedele nu s-au \ntors. Dar lebedele nuveniser` \napoi.

Dou` zile \naintea deschiderii licita]iei, Irina primi vizitanotarului, care patronase deja \n timpul vie]ii tat`lui sùtoate evenimentele oficiale. El \i comunic` informa]ia c` \nultima clip` a ap`rut un cump`r`tor pentru Vandermoorcare vrea s` preia toate datoriile, \i ofer` dreptul de a ocupaaripa stång` a castelului, [i-i pl`te[te de asemenea o rentànual` care s`-i asigure o via]` f`r` griji.

Irina \l privi ne\ncrez`toare.– Vre]i s` spune]i c` licita]ia nu va mai avea loc [i

proprietatea va fi a unui singur om?– Nu numai asta, r`spunse notarul. Dumneavoastr` nu

ve]i fi obligat` s` p`r`si]i domeniul, ve]i putea trì [i \ncontinuare ca pån` acum, c`ci noul proprietar nu va locuiaici. |n plus, v` va fi asigurat viitorul, ceea ce dac` ar fi avutloc licita]ia, cu siguran]` nu s-ar fi \ntåmplat. Interesulpentru Vandermoor nu este prea mare. Trebuie s` lu`m \n

138 CHARLOTTE MANN

considerare c` proprietatea ar putea trece \n alte måini subvaloarea sa [i dup` achitarea datoriilor, pentrudumneavoastr` n-ar mai fi r`mas nimic. Dac` \mi permite]is` v` dau un sfat, accepta]i aceast` ofert`.

– {i cine este inimosul cump`r`tor? \ntreb` Irina.– Despre asta nu v` pot spune din p`cate nimic,

r`spunse notarul. Pot doar s` v` asigur c` este vorba de oofert` foarte serioas`, iar cump`r`torul \mi este cunoscutca un om de onoare [i de \ncredere.

– Am s` m` gåndesc, spuse Irina, dar notarul scutur`dezaprobator din cap.

– N-ave]i timp s` v` mai gåndi]i contes`, replic` el. Ampreg`tit totul pentru semn`tura dumneavoastr`. Dac` nusunte]i preg`tit` s` semna]i acum, nu mai pot opri licita]ia.Atunci, totul \[i va urma cursul.

Ca notar, n-am voie s` v` dau sfaturi, dar trebuie s` vàten]ionez c` licita]ia ar putea s` v` aduc` mari dezavantaje.|n afar` de aceasta, nu v` pot asigura c` nu vor ap`reaoferte neserioase.

– Nu, n-ave]i dreptul s` face]i asta, r`spunse Irina. Privispre fotografia tat`lui sù, care se afla pe m`su]a de scris, [ic`zu pe gånduri.

Dac` ai fi trìt, Vandermoor n-ar fi ajuns \n starea asta,se gåndi ea cu triste]e.

– Semnez, spuse contesa, decizåndu-se.


giannijolys

Cineva care s-a gåndit c` aici trìesc oameni, a c`ruiinim` bate pentru Vandermoor, nu poate fi un om rù.

Notarul råse [i-i \ntinse contractul pentru semn`tur`.– Nu e rù, nu, chiar nu e deloc un om rù.– {i cånd trebuie s` m` mut \n aripa stång` a castelului?

se inform` Irina dup` ce toate formalit`]ile fuseser`\ndeplinite.

– Deocamdat`, totul r`måne a[a cum este, r`spunsenotarul. Ve]i primi \n curånd ve[ti de la mine. |i strånsemåna [i o asigur` din nou. M` bucur pentru dumneavoastr`c` nu va trebui s` p`r`si]i Vandermoor. {i acum, nu v` maiface]i griji pentru viitor. Dac` totu[i ave]i vreo problem`, v`pute]i adresa mie cu deplin` \ncredere. Voi avea grij` s`reglementez totul pentru dumneavoastr`.

Irina r`mase cu un sentiment de nedumerire. Pe de oparte se bucura c` nu mai trebuia s` p`r`seasc` domeniulVandermoor [i va fi scutit` de-acum de griji, pe de alt`parte, \n ciuda cuvintelor lini[titoare ale notarului asupraviitorului ei, avea totu[i \ndoieli. Dup` toate dezam`girilepe care le trìse \n ultimii ani, nu-[i permitea s` cread` \najutorul dezinteresat al unui strìn.

***

140 CHARLOTTE MANN

La castelul Vandermoor, via]a \[i urma cursul obi[nuit.|n cåteva zile dup` ce Irina semnase contractul, primi de lanotar o scrisoare. El \i comunica efectuarea transcrieriipropriet`]ii \n cartea funciar` [i o mai \n[tiin]a c` pån` laprimirea dispozi]iei, care s-ar putea s` dureze circa dou`luni, nu se impune mutarea contesei \n aripa stång` acastelului.

Irina citi din nou scrisoarea, deoarece g`sea formulareacel pu]in ciudat`, de[i primise cu pl`cere vestea de ar`måne \n mediul ei obi[nuit, dar dac` noul proprietar a[adorea!

Cu excep]ia notarului, doar pu]ini oameni [tiau cineeste noul proprietar al domeniului Vandermoor [i fuseser`obliga]i s` tac`.

Markus de Haltern dorea s` r`mån` necunoscut pån`cånd ar fi putut recå[tiga dragostea Irinei, \n ciuda tuturorlucrurilor pe care le f`cuse pentru ea. Mai \ntåi, ar fi trebuits` afle ce sacrificiu f`cuse, renun]ånd la casa [i la domeniulridicat cu måinile [i cu for]ele sale.

{i pentru a o face s` cread` c` norocul s-a \ntors laVandermoor, se gåndi c` ar fi bine s` aduc` din nou lebedepe lacul din parc. Luase deja cåteva contacte, cånd nouladministrator de la Vandermoor se anun]` la el, searatårziu, [i-i spuse c` unul din gr`dinarii castelului \ipovestise foarte sp`[it c` [tia precis cum au disp`rut


lebedele. I se oferiser` foarte mul]i bani, dac` \ndep`rteaz`lebedele, [i pentru c` era obi[nuit cu ele, n-avusese preamare dificultate s` duc` ac]iunea la \ndeplinire.

– {i cine i-a cerut acest lucru? vru s` [tie Markus, dup`ce afl` \ntreaga poveste cu lebedele.

– Un bine cunoscut conte de Thamin, care a fost mai demult logodit cu contesa, r`spunse administratorul.

– Thamin? Markus scutur` ne\ncrez`tor din cap. De cear fi f`cut a[a ceva? Trebuie s` m` gåndesc bine la acestlucru. Sunt ani, de atunci. Important este s` afl`m undesunt lebedele. Presupun c` probabil le-a våndut. Le voir`scump`ra indiferent cu ce pre]. Lebedele trebuie s` se\ntoarc` la Vandermoor [i totul va reveni la normal.

– Deci, [i dumneavoastr` crede]i aceast` poveste, desprecare to]i oamenii de pe mo[ie vorbesc? \ntreb` surprinsadministratorul.

– Dac` eu cred sau nu \n aceast` poveste e mai pu]inimportant. Contesa Soliturn crede cu sfin]enie acest lucru.Cånd lebedele vor reveni la Vandermoor, va crede din nou\n fericirea ei, doar asta conteaz`.

– Am \n]eles, r`spunse administratorul. M` voi str`dui s`aflu, promise el. Am s` v` anun] cåt de curånd, lebedeletrebuie s` \noate iar pe lacul Vandermoor.

– Mul]umesc. Markus \i strånse måna cu prietenie. Mi-a]if`cut azi un mare serviciu.

142 CHARLOTTE MANN

***

Cåteva zile mai tårziu, Irina ie[ise la plimbarea dediminea]`. Pe lac, lebedele \notau din nou cu elegan]`.Ne\ncrez`toare fugi spre minunatele f`pturi, care alunecaugra]ioase sub soarele dimine]ii, måndre, t`cute [i tandre.

Irina \[i frec` ochii cu måinile, deoarece i se p`rea c`viseaz`, se uit` din nou spre lac, dar lebedele se aflau totacolo, erau reale. Atunci, \ncepu s` alerge. Ajunse ca ofurtun` pe mal, c`zu \n genunchi \n fa]a lor [i le chem`. Darvocea \i era prea gåtuit`. Nu scotea nici un sunet clar. Adurat un timp s` se lini[teasc`, s`-i revin` glasul [i s` poat`chema lebedele.

{i atunci, minune, lebedele o auzir`, \[i schimbar`direc]ia [i venir` spre mal.

– Lebedele mele, murmur` ea. Cunoa[te]i chemarea!Sunt lebedele castelului! A]i reu[it s` v` \ntoarce]i acas`!Mul]umescu-]i ]ie Doamne! Acum, totul va fi bine! Noroculse va \ntoarce la Vandermoor!

|n acela[i moment, \[i aminti c` Vandermoor nu-i maiapar]ine, c` este al unui str`in. Lebedele se \ntorseser` preatårziu.


Markus de Haltern se ascunsese dup` o m`gur` \n spateleunor tufi[uri [i a[teptase ca Irina s` ajung` la lac [i s` descoperelebedele. Dorea s` trìasc` al`turi de ea clipa de bucurie.

Cånd lebedele \notau spre mal, \i d`du o palm` plin` dedragoste calului sù.

– Alearg`, b`tråne, \i spuse el. S` sper`m c` lebedele nevor aduce [i nou` noroc. C`l`ri \n jurul lacului [i s`ri din [acåteva minute mai tårziu, lång` Irina.

Cuprins` de bucuria de a fi reg`sit lebedele pe lac, Irinauit` complet cåt` \nstrìnare n`scuse \ntre ei comportareasa din ultimii ani.

– Markus! se ag`]` aproape de gåtul lui. Lebedele! Uite,lebedele s-au \ntors la Vandermoor! Irina avea lacrimi debucurie \n ochi [i Markus fu \ncåntat. |[i dorea atåt de mult s`]in` femeia iubit` \n bra]ele sale. Se str`duia \ns` s` se ab]in`.

– Le-am v`zut de departe, spuse el. De aceea am c`l`ritpån` aici. Este o minune. Sunt aproape doi ani de atunci, decånd lebedele au p`r`sit doameniul Vandermoor, nu-i a[a?

– O eternitate! oft` Irina. Dar acum nu mai sunt lebedelemele. M` voi bucura mereu pentru noul proprietar,continu` ea, cuprins` de o triste]e nea[teptat`. Cel pu]inlui \i vor aduce noroc.

Markus \[i sim]i inima plin` de dragoste [i de durere [i-i era extraordinar de greu s` nu-i m`rturiseasc` Irineisentimentele sale.

144 CHARLOTTE MANN

– |mi pare r`u c` n-a]i putut p`stra Vandermoor, contes`Irina, spuse el [i-i lu` måna. V-a[ fi oferit toate economiilemele, dar nu mi-a stat \n putere.

Se sim]i fericit c` ea nu-[i retr`sese måna [i nu-[i feriseprivirea. A[a c` prinse curaj s-o \ntrebe:

– Am putea fi oare prieteni, ca pe vremuri, contes` Irina?Irina sim]i cum, sub privirea lui, sångele i se urc` \n

obraji. Se ru[in`, c`ci \n sinea ei recunoscuse de mult cåtde uråt se purtase cu el, cåt de nedreapt` fusese.

– Dac` a]i putea s` m` ierta]i, r`spunse ea \ncet. Amf`cut multe gre[eli \n trecut. Dac` v-a[ fi ascultat, a[ fi pututdesigur s`-mi p`strez m`car o parte din avere. |n via]`\ntålne[ti atåt de rar prieteni adev`ra]i, iar unul dintre ei a]ifost dumneavoastr`. Am reu[it cu greu s`-mi dau seama.

Markus duse mi[cat måna ei la buze.– Trecutul a murit, spuse el. Haide]i s`-l uit`m. Viitorul

va fi fericit. Trebuie s` fie norocos, c`ci lebedele au revenit.Totul va fi bine [i pentru dumneavoastr`.

Irina råse, \mp`cat`.– Trebuie s` fiu mul]umit` c` mi s-a permis s` r`mån \n

continuare la Vandermoor, r`spunse ea.Markus puse måna ei \n dreptul inimii sale.– Ochii dumneavoastr` tri[ti m` \ndurereaz`, contes`

Irina. Crede]i \n fericire! Trebuie s` crede]i \n ea, ca s` se\ntoarc` la dumneavoastr`.


Din nou, privirea ei \l a]inti [i Markus putu citi \n ea ceeace gåndea.

"Dac` Bodo de Thamin n-ar fi venit atunci laVandermoor, i-ar fi d`ruit lui inima [i måna sa, iar o maresup`rare [i o mare dezam`gire ar fi fost evitate."

– Dac` \mi permite]i, voi mai veni diminea]a devreme,aici, lång` lac, s` v` privesc cum hr`ni]i lebedele, spuseMarkus. Noul proprietar cred c` n-are nimic \mpotriv`.

– Precis, nu. Chipul Irinei se lumin`. El nu st` deloc aici.{i nici n-are inten]ia s` se mute curånd la Vandermoor, c`cimi-a permis deocamdat` s` r`mån \n zona central` acastelului.

– Atunci, ne putem \ntålni måine diminea]` aici? \ntreb`Markus, ner`bd`tor.

Irina aprob`.– Da, v` rog. M-a[ bucura mult. {i ochii ei \ncepur` s`

str`luceasc` din nou ca \n zilele fericite de atunci.– Pe måine! spuse Markus [i \[i struni calul, c`ci bucuria

din ochii Irinei se rev`rsa acum \n valuri \n inima sa.C`l`ri gr`bit [i cånd ajunse la o dep`rtare considerabil`,

privi \n urm`; Irina \i f`cea semn cu måna. R`spunse [i el \nacela[i fel, apoi \[i arunc` de bucurie casca \n aer.

Lebedele mi-au adus [i mie noroc. |n sfår[it, se gåndi el[i c`l`ri \napoi la Haltern.

146 CHARLOTTE MANN

Capitolul 10

Irina se \ntoarse dup` plimbarea la lac, completschimbat`. Benton se f`cu a nu observa [i \[i re]inu oriceremarc`.

– Lebedele, Benton! povesti Irina agitat`. Lebedele s-au\ntors la Vandermoor! Sunt lebedele noastre. Le-am chemat[i m-au recunoscut. Lebedele noastre s-au \ntors! Aproapenu pot s` cred.

Benton era unul din pu]inii ini]ia]i. Desigur, [tia c`lebedele se \ntorseser`, dar chipul lui nu tr`da secrete.

– O [tire minunat`, contes`, spuse el \n felul s`u demn.Poate va fi cum spune povestea din cronica veche a castelului,doar c` norocul nu poate c`dea chiar a[a din cer. A[a cum s-au schimbat lucrurile \n ultimul timp, totul pare un noroc[i proprietarul cel nou va aduce prosperitate la Vandermoor.

Irina nu [tia ce semnifica]ie aveau vorbele lui [i-l priveaoarecum nedumerit`. F`r` s` r`spund` nimic, trecu maideparte.

|n diminea]a urm`toare, Markus de Haltern o a[tepta peIrina la locul convenit. O \ntåmpin` cu pa[i gr`bi]i [i-istrånse cu c`ldur` ambele måini. Se vedea clar cåt sebucur` de aceast` revedere. {i Irina, care \n anii trecu]i nuavusese parte de noroc [i prietenie, sim]i cum inima i se\nc`lze[te.

– M` bucur s` v` rev`d, \l salut` ea. Erau primele cuvintespuse din inim`, de cånd st`tuser` amåndoi de veghe lac`p`tåiul tat`lui sù.

– V` mul]umesc pentru acest salut c`lduros, contesÌrina, r`spunse el [i-i s`rut` måinile. Haide]i, lebedele và[teapt`. |i cuprinse ocrotitor umerii cu bra]ul [i o condusespre mal.

Un timp, st`tur` t`cu]i unul lång` cel`lalt. Markus oprivea pe Irina cum hr`nea lebedele [i nu se mai s`tura defrumuse]ea tabloului. Mai n`valnic ca oricånd, inima lui seumplu de dragoste.

O dorea din tot sufletul.Nu pot s` mai a[tept atåt ca speran]ele mele s` se

\mplineasc`, gåndi el, altfel s-ar putea din nou s`-mi scapenorocul. Måine, am s`-i vorbesc. Måine trebuie s` afle totul,tot ce i-am ascuns pån` acum.

148 CHARLOTTE MANN

– Trebuie s` plec pentru cåteva zile, contes` Irina,m`rturisi el. |mi ve]i sim]i oare lipsa, dac` nu voi putea fiaici?

Ea se \ntoarse spre el, \l privi, iar sångele lui setransform` \n lav`, [i-i suråse ca o zei]`.

– Desigur, domnule Markus, am s` v` simt lipsa,r`spunse ea \ncet. De cånd ne-am \ntålnit ieri, [tiu c` numai vreau s` v` pierd niciodat`.

– Irina! Markus oft` din tot sufletul s`u r`v`[it, o priviun moment ca [i cum ar fi vrut s` nu piard` controlul [i s`se smulg` vr`jii. Apoi, reveni la realitate. Am s` stau doardou` zile. Ne vom revedea curånd. Se ridic` [i-i oferi ca pevremuri måna, s-o ajute. |mi permite]i s` v` conduc \napoila castel?

– Da, cu pl`cere, r`spunse ea.Ca odinioar`, merser` al`turi t`cu]i [i fiecare se gåndea

la ultimele dimine]i \n care totul p`rea s` urmeze firul uneipove[ti \ncepute de mult [i care ar putea continua o via]`.Era dat oare s` [i-o petreac` \mpreun`? Irina nu cuteza s`rup` farmecul, iar lui Markus \i era \nc` team` s`-[i exprimegåndurile.

|n fa]a castelului, \i strånse cu c`ldur` \nc` o dat`måinile, iar ea \[i c`ut` ocrotirea la pieptul lui. |nc` oprivire [i se desp`r]ir`:

– Pe curånd, contes` Irina, spuse el. Pe curånd.


– Pe curånd, r`spunse ea. S` v` \ntoarce]i cu bine,baroane Markus!

Apoi urc` treptele spre portalul de la intrare. Sus, \nvårful sc`rilor, \l mai privi o dat` pe Marcus \ndep`rtåndu-se, [i-i transmise un ultim salut.

Poate lebedele mi-au adus [i mie un pic de noroc, segåndea Irina \n timp ce Benton \i ie[ise \n \ntåmpinare.Markus este un om cu totul deosebit. Cum ar fi fost via]amea, dac` nu l-a[ fi \ntålnit pe Bodo?

Bodo! |ncerc` s`-[i aminteasc` fa]a lui, dar totul \iap`rea acum \nv`luit \n cea]`. Nu mai sim]ea nici o durerecånd se gåndea la el, doar un imens regret pentru aniipierdu]i, pentru suferin]ele [i umilin]ele \ndurate. Cea[teptase de la iubire nu fusese decåt un foc de paie. Oam`gire care \ntre timp se destr`mase. Trebuise s`pl`teasc` scump pentru un vis prea scurt de fericire. Dac`soarta i-ar fi oferit o ocazie s` \nceap` din nou via]a dinmomentul cånd apucase pe un drum gre[it, ar fi dorit s`procedeze cu mai mult` maturitate.

Pe sear`, \n amurg, la Vandermoor sosi un curieraducånd un pachet pentru contes` [i o scrisoare din parteanotarului.

Pachetul \l recunoscu imediat ca trimis de o cunoscut`cas` de mod`. Dar ce avea \n comun notarul cu acestpachet? Putea fi doar o gre[eal`.

150 CHARLOTTE MANN

Pe m`sur` \ns` ce Irina citea scrisoarea, uimirea eicre[tea tot mai mult.

"... permite]i-mi s` v` trimit acest pachet \n numeleclientului meu. Considerånd c` poate avea consim]`måntuldumnevoastr`, noul proprietar al domeniului Vandermoordore[te s` v` fac` o vizit` de curtoazie måine sear`, [i v`roag` s` purta]i \n onoarea lui rochia pe care v-o trimite [is` accepta]i invita]ia la o mas` festiv` pentru dou`persoane.

Benton va fi instruit \n acest scop [i va primi cuvenita\n[tiin]are.

Dac` termenul nu v` este convenabil, voi lua eu leg`turatelefonic` cu dumneavoastr` spre a reglementa data [iora..."

Irina se mir` de ciudata prezentare.Acest lucru a fost pån` acum un mister, se gåndi ea. De

acum \nainte, \l voi cunoa[te \n sfår[it pe noul proprietar aldomeniului Vandermoor. Dar de unde pån` unde \mitrimite o rochie? \ncerca ea \n zadar s` afle un r`spuns.

Desf`cu ambalajul cutiei [i-i scoase capacul. |n interiorse afla o rochie superb` din m`tase de culoare roz-alb`,\mpodobit` cu perle. Prob` rochia. Era \ntocmai m`sura ei.

Este foarte straniu, \[i spuse ea.


Cineva pe care nu-l cunosc \mi trimite o rochie exact pem`sura mea. Atunci, \nseamn` c` m` cunoa[te. Cine poatefi, \ns`?

|[i fr`månt` degeaba capul cu aceast` \ntrebare, c`ci nug`si nici un r`spuns.

|n seara urm`toare, Irina se sim]ea complet nelini[tit`.Ce a[tepta de fapt? Cum se va råndui oare viitorul ei?Actualul proprietar al domeniului Vandermoor va veni s`locuiasc` aici, vor lua seara masa \mpreun`, va trebui s`p`r`seasc` partea central` a castelului [i s` se mute \n aripalateral`?

Cånd Roza o ajut` s`-[i \mbrace rochia, nu-[i putust`påni o exclama]ie de uimire. |[i strånse måinileamåndou` [i ducåndu-le spre gur`, exclam`:

– Ce frumoas` e! Ar`ta]i ca o floare de magnolie \n lunaaprilie, contes`!

Aceast` remarc` a b`trånei cameriste \i aminti Irinei oscen` cu Markus de Haltern. Atunci, la un bal, care urma s`fie de fapt balul ei de logodn`, el o \ntrebase despreculoarea rochiei sale, iar ea \i r`spunsese: "Arat` ca o floarede magnolie \n aprilie."

Observ` gånditoare rochia \n oglind`. Ar`ta foarteasem`n`tor cu rochia ei de bal de atunci. Ziua \n care\mbr`case acea rochie \i p`ruse a fi \nceputul unei imensefericiri, [i cåt de repede se destr`mase, durerea [i

152 CHARLOTTE MANN

dezam`girea \i luaser` locul. Oare aceast` zi va fi un nou\nceput?

Se auzi un cioc`nit. Benton ap`ru \n u[` [i anun]` c`este momentul s`-[i primeasc` musafirul.

Irina \l aprob`.– Vin imediat, Benton, mul]umesc. O l`s` pe Roza s`-i

pun` [alul sub]ire pe umeri [i \[i aminti \n aceea[i clip` c`[i vechea rochie avusese un astfel de [al.

Toate astea erau o pur` \ntåmplare? Sau \n spatele lorexista o inten]ie? Dac` noul st`pån al castelului o cunoa[te,poate vrea s`-i aminteasc` de balul de atunci, de rochia pecare a purtat-o, de clipa \n care a cunoscut-o?

Se temea deodat` de \ntålnirea cu noul proprietar alcastelului, de[i [tia c` n-are cum s` evite acest lucru.

Benton f`cu o mic` plec`ciune cånd trecu prin fa]a lui.Irina \ncercase s` afle pe chipul lui un r`spuns la \ntreb`rilesale, dar fa]a diplomatului Benton era ca totdeauna denep`truns.

Trebui s`-[i adune tot curajul, dar cånd ajunse \ndreptul treptelor, genunchii \i tremurau atåt de tare, \ncåttrebui s` se opreasc` un moment s` se lini[teasc`.

Benton mergea cu o treapt` \n spatele ei, [i Irina se\ntoarse pu]in spre el ca s` cå[tige timp.

– Totul este preg`tit pentru \ntåmpinarea nouluist`pån? \ntreb` ea, pentru o clip` de odihn`.


– Totul, contes`, o asigur` el.A[a c` acum nu mai exista nici un motiv de \ntårziere.

Cobor\ treptele.Lebedele! se \ncuraj` ea. Lebedele s-au \ntors, deci totul

se va schimba \n bine [i pentru mine.|n fundul holului se deschise o u[`. Era camera de lucru

a contelui Soliturn. Un domn \n costum de sear` \i ie[i \n\ntåmpinare. Irina r`mase locului de uimire.

Era Markus! Cum a ajuns el la aceast` mic` serat`?Markus veni pån` la baza sc`rilor.– Irina! Ar`ta]i fermec`tor, contes`!Markus avea \n mån` un trandafir care se potrivea

perfect culorii rochiei [i ea r`mase surprins`.– Markus? se bålbåi ea, \ncurcat`. Sunte]i aici ca

oaspete?El råse [i o cuprinse \n bra]e.– Pentru cea mai minunat` dintre femei, r`spunse el

oferindu-i trandafirul. {i sper s` nu m` alunga]i din castel.Deruta Irinei cre[tea tot mai mult.– A[tept ... ast` sear` ... pe noul st`pån al domeniului

Vandermoor, \ncerc` ea s`-i explice. El ... se \ntrerupse [i\ncepu s` sughit` de emo]ie. |ntre timp, Benton intrase cuo tav` \n mån` [i ceru \ntåi \ncuviin]area contesei s` oa[eze. Pe tav` existau doar dou` pahare cu [ampanie. Apoi,Benton se \ntoarse spre Markus [i spuse:

154 CHARLOTTE MANN

– Bine a]i venit, domnule baron.Irina se uita f`r` s` priceap` nimic de la unul la altul [i

\ntr-un tårziu \ncepu s` \n]eleag`.– Dumneavoastr` sunte]i ... Dumneavoastr` a]i ... Dar

cum a]i putut ... N-am avut nici cea mai mic` b`nuial`!exclam` ea oprindu-se \n fa]a lui.

Markus råse mul]umit, [i-i oferi unul din cele dou`pahare.

– M` bucur c` surpriza a fost bine primit`. S` ciocnim \ncinstea ei. S` bem \n aceast` sear` pentru noroculcastelului Vandermoor. Sunt sigur c` lebedele nu vor maip`r`si niciodat` lacul.

|n timpul mesei festive, Irina afl` tot ce se \ntåmplasef`r` [tirea ei. Markus de Haltern \[i ipotecase mo[ia pån` laultimul copac pentru a putea anula cåt mai repede posibildatoriile domeniului Vandermoor [i s` poat` opri licita]iaamenin]`toare \n ultimul moment.

|i povesti [i despre lebedele care nu p`r`siser` debun`voie lacul din parcul Vandermoor, ci Bodo pusese lacale r`pirea lor.

– N-a fost greu s` le dau de urm` [i s` le r`scump`r,\ncheie el povestirea.

A[a c` \n diminea]a urm`toare s-au sim]it din noufericite s` alunece pe lac.

Irina \l privea tulburat`, cu lacrimi \n ochi.


– Toate astea le-a]i f`cut pentru mine, baroane Markus?spuse Irina [i-i puse måna pe bra], cùtåndu-i privirea.Toate astea le-a]i f`cut pentru mine, de[i eu v-am provocato sup`rare atåt de mare, dup` ce v-am jignit [i alungat?

Markus \i sus]inu hot`råt privirea.– V` iubesc, contes` Irina. V-am iubit \n to]i ace[ti ani [i

voi pune mereu fericirea dumneavoastr` \naintea fericiriimele, c`ci doar dac` dumneavoastr` sunte]i fericit`, pot fi[i eu.

La aceast` destìnuire, Irina sim]i c` tot sångele \in`v`le[te \n inim`.

– Cåt de oarb` am fost, spuse ea. Cåt de necugetat`!Cum m-am putut am`gi! De ce n-am recunoscut atunciunde era fericirea mea?

Markus \i lu` måna [i o a[ez` \n dreptul inimii lui.– Nu este prea tårziu s` \ncepem \mpreun` o nou`

fericire, contes` Irina, o opri el. Nu vom putea trì \n primiiani chiar f`r` griji, a[a cum mi-am dorit \ntotdeauna. Dar cupu]in noroc, vom reu[i s` sc`p`m de datorii [i s` readucemprosperitatea pe domeniile Vandermoor [i Haltern.

– Trebuie s` avem noroc, dac` lebedele \noat` din noulibere pe lacul din parc, r`spunse \ncet Irina.

Markus o privi adånc \n ochi.– Nu doar lebedele ne vor aduce noroc, Irina. Dragostea

pentru tine m` face puternic, simt c` a[ putea r`sturna

156 CHARLOTTE MANN

lumea. {i dac` tu crezi c` po]i r`spunde acestei iubiri,nimic nu m` va putea opri s` \nving.

– Dar te iubesc, [opti ea emo]ionat`. Acum [tiu exact c`te iubesc. {tiu c` inima mea doar pe tine te-a iubit. Tot ces-a \ntåmplat n-a fost decåt un vis uråt. M-am \n[elatamarnic [i mi-a trebuit mult timp pån` s` g`sesc drumulcorect. Dac` ai putea s` ui]i ... dac` \n ciuda tuturor celor\ntåmplate m` mai po]i iubi ...

– Te iubesc, Irina! o \ntrerupse el. O cuprinse dup`umeri [i o trase spre el, o cuprinse \n bra]e [i o strånse lapiept – \n sfår[it, minunea se \ntåmplase! Te iubesc, \irepet` el cu toat` dragostea. Te iubesc [i te-am iubitdintotdeauna! Apoi, buzele lor se unir` \ntr-un s`rut lung [itandru pentru a [terge toate amintirile triste [i \ntunecate.|naintea lor se \ntindea acum fericirea cea mult visat`,fericirea dragostei adev`rate, care trecuse peste toatepiedicile [i se verificase \n \ncerc`rile vie]ii.

Benton fu primul care adres` tinerei perechi ur`rile salede fericire [i via]` lung`.

– V` rog s` m` ierta]i, contes`, c` mi-am permis s`conspir, ca s` spun a[a, \n spatele dumneavoastr`, cudomnul baron, \[i ceru el iertare \n \ncheiere. Nu s-ar fi\ntåmplat niciodat`, dac` n-ar fi fost \n conformitate cudorin]a domnului conte Soliturn, o asigur` el.

– {tiu asta, Benton, spuse Irina.


|]i mul]umesc mult pentru devotamentul tù.Doctorul Rosenberg auzi [i el despre logodna tån`rului

baron [i se bucur` din inim`, se bucur` de asemeneapentru rezolvarea fericit` a problemelor domeniuluiVandermoor.

– Dragostea! spuse el [i suråse vis`tor \n searaurm`toare, cånd se afla pe teras` \mpreun` cu tineriilogodnici. Mereu intervine pronia cereasc`. Cåt de ciudatpoate ac]iona dragostea, \n bine [i \n rù. Privea, meditånd,fl`c`rile din c`min. P`cat doar c` seara aceasta n-a maiapucat s-o trìasc` [i contele Soliturn. {i-a dorit atåt demult s` v` vad` \mpreun`.

Irina [i Markus se luar` de måini [i se privir` \n ochi.– Vrem ca primul nostru fiu s`-i poarte numele, e[ti de

acord, iubita mea? \ntreb` Markus.– Da, desigur, r`spunse ea [i sim]i cum i se urc` sångele

\n obraji.Cåteva s`pt`måni mai tårziu, la Vandermoor b`teau

clopotele pentru nunt` [i doi oameni, care se g`siser` dup`mult zbucium, \[i jurar` credin]` reciproc` pån` la moarte.Fiecare din cei care se aflau \n biserica satului cuno[teaupovestea lor [i erau convin[i c` un jur`månt mai puternicdecåt al lor nu fusese f`cut de nimeni cu atåta dragoste.

Markus [i Irina se limitar` la o festivitate modest` [i invitar`doar cå]iva prieteni foarte apropia]i la masa de dup` cununie.

158 CHARLOTTE MANN

Nu plecar` nici \n c`l`torie de nunt`. S` r`mån` aici, laVandermoor-ul pe care-l salvaser`, \nsemna pentru Irinacea mai mare bucurie din lume.

Cånd ziua era pe sfår[ite [i la Vandermoor se reinstalaselini[tea, Markus \[i lu` tån`ra so]ie de mån` [i o condusejos, pe malul lacului. Ultimele raze de soare se jucau \npenele albe ale lebedelor [i le \mbr`cau \ntr-un crepusculroz-auriu, \ncåt p`reau venite dintr-un basm, trimise de ozån` fermecat`.

– Poate aceste lebede au totu[i o putere fermecat`, a[acum scrie \n cronica Vandermoor-ului, spuse Irina,fascinat` de imagine, l`såndu-[i vis`toare capul pe um`rulso]ului ei.

Markus \i mångåie tandru fa]a [i p`rul.– |n orice caz, ne-au adus noroc, scumpa mea, r`spunse

el. Apoi o apropie de el [i o s`rut`, o s`rut` uitånd de sine,transpus de dragostea m`rturisit`, de parc` trebuia s`recupereze tot timpul pierdut \n suferin]e [i \ndoieli.

Sfâr[it


giannijollys

STAPANA CASTELULUI VANDERMOUR · 2018-06-09 · La acest gånd, se v`zu \ntinzånd bra]ele [i...

Documents

Transcript of STAPANA CASTELULUI VANDERMOUR · 2018-06-09 · La acest gånd, se v`zu \ntinzånd bra]ele [i...