Stancu Marius-Iulian - eschiva [lui vlad drăgoi]

2
prea pu ini sunt acei scriitori de fic iune care au avut curajul să se opreasc ț ț carte, care au în eles că ce urmează nu va reu i, în cel mai bun caz, decât să ț ș structurile, ideile, obsesiile debutului. în lucrurile spuse altfel nu vei spun care te-a în eles ca scriitor de la început nu va avea nevoie decât de un fragm ț câteva poeme pentru a- i da seama (o confirmare a în elegerii anterioare de fap ș ț în care te plasezi pe teritoriul literaturii în noua carte, între grani ele pe ț ț în momentul în care te-ai decis că vrei să treci din tabăra lectorului în cea a vlad drăgoi a publicat anul acesta un nou volum (de poezie), eschiva , un volum pe care trebuie să spun de la bun început că nu l-am citit. care ar mai fi, însă, rostu primele rânduri dacă ce ar urma ar fi un discurs despre o carte citită? totu i ș operă nu am putut trece. să vorbe ti despre o carte din care n-ai parcurs niciu ș constituie o trăsătură de geniu. când am început să adun fragmentele disponibile pe net, fără a mă lăsa deznădăj pu inătatea lor raportată la cuprinsul disponibil pe site-ul editurii, când am ț citesc pentru a fi mai exact, primul cuvânt care mi-a apărut în minte, prin car fapt să ajung la un fel de în elegere, a fost ț fatic . despre acest concept care desemnează una dintre func iile limbajului în teoria lui roman jaobson am citit în eseul ț acela i nume, ș lingvistică i poetică ș . c!iar dacă nu sunt sigur nici în momentul de fa ă că ț am în eles foarte bine la ce se referă exact teoreticianul (poate i pentru că nu am mai citit ț ș nimic altceva scris de acest autor), am rămas cu certitudinea că extrapolând, d să în eleg în c!eie fatică func ia poetică ( i existen ială până la urmă a unei ț ț ș ț se na te în inima cuiva) din volumului lui vlad drăgoi, se ridică vălul de pe m ș pentru că ce face cel prins în limbaj atunci când se folose te (c!iar i fără să tie, cu atât ș ș ș mai mult) de func ia fatică? atrage aten ia interlocutorului, î i confirmă că acesta rămâne ț ț ș în continuare atent, se folose te de formule ritualizate într-un dialog care î ș ș singur lucru " să prelungească o comunicare. adică să nu rămâi singur. #copil f cuminte,% ce te-ai mai bucura tu% dacă în goana bărcii pe canal% distrasă &i-ar privirea% spre bâtlanul sătul% care, după stingerea treptată% a zgomotului de '

description

eschiva, vlad dragoi, poezie

Transcript of Stancu Marius-Iulian - eschiva [lui vlad drăgoi]

prea puini sunt acei scriitori de ficiune care au avut curajul s se opreasc dup prima carte, care au neles c ce urmeaz nu va reui, n cel mai bun caz, dect s repete structurile, ideile, obsesiile debutului. n lucrurile spuse altfel nu vei spune altceva. cel care te-a neles ca scriitor de la nceput nu va avea nevoie dect de un fragment, de cteva poeme pentru a-i da seama (o confirmare a nelegerii anterioare de fapt) de zona n care te plasezi pe teritoriul literaturii n noua carte, ntre graniele pe care i le-ai trasat n momentul n care te-ai decis c vrei s treci din tabra lectorului n cea a scriitorului. vlad drgoi a publicat anul acesta un nou volum (de poezie), eschiva, un volum pe care trebuie s spun de la bun nceput c nu l-am citit. care ar mai fi, ns, rostul teoriei din primele rnduri dac ce ar urma ar fi un discurs despre o carte citit? totui, nici pe lng oper nu am putut trece. s vorbeti despre o carte din care n-ai parcurs niciun rnd constituie o trstur de geniu.

cnd am nceput s adun fragmentele disponibile pe net, fr a m lsa dezndjduit de puintatea lor raportat la cuprinsul disponibil pe site-ul editurii, cnd am nceput s le citesc pentru a fi mai exact, primul cuvnt care mi-a aprut n minte, prin care doream de fapt s ajung la un fel de nelegere, a fost fatic. despre acest concept care desemneaz una dintre funciile limbajului n teoria lui roman jakobson am citit n eseul autorului cu acelai nume, lingvistic i poetic. chiar dac nu sunt sigur nici n momentul de fa c am neles foarte bine la ce se refer exact teoreticianul (poate i pentru c nu am mai citit nimic altceva scris de acest autor), am rmas cu certitudinea c extrapolnd, dac ncerc s neleg n cheie fatic funcia poetic (i existenial pn la urm a unei scriituri care se nate n inima cuiva) din volumului lui vlad drgoi, se ridic vlul de pe mintea mea. pentru c ce face cel prins n limbaj atunci cnd se folosete (chiar i fr s tie, cu att mai mult) de funcia fatic? atrage atenia interlocutorului, i confirm c acesta rmne n continuare atent, se folosete de formule ritualizate ntr-un dialog care i propune un singur lucru s prelungeasc o comunicare. adic s nu rmi singur. copil frumos i cuminte,/ ce te-ai mai bucura tu/ dac n goana brcii pe canal/ distras i-ar fi doar ie privirea/ spre btlanul stul/ care, dup stingerea treptat/ a zgomotului de mainrie,/ cu mult linite n piept/ o s atepte, acolo sus pe crac/ nsingurarea adus de noapte. chiar dac i-ar dori altceva, cu cine se identific autorul mi pare a fi evident, funcia poetic ndeplinind rolul zgomotului de mainrie, o alteritate firav atunci cnd o compari cu deplintatea linitii ipostaziate de o pasre, dar o alteritate care i ndeplinete cu succes rolul, creia i putem da o form, i putem trasa un parcurs, care nu ne las singuri. prini n limbaj cu toii ne supunem imperiului interpretrii, ns, faptul c singurtatea constituie o tem scoas la vedere ine de o dispoziie prin care scriitura lui vlad drgoi se justific (n sens religios aproape), prsind acel teritoriu al artificialitii n care ali autori au ales s locuiasc.

sunt opere scrise fr sau contra cititorului, prin care autorul i dorete dispariia din orizontul lecturii, prin care, prsit fiind de receptor, s nu i mai aib sensul, izbvit n sfrit de povara de a mai scrie. sunt i opere scrise dintr-o multiplicare a nevoilor care pot fi ndeplinite n cele din urm doar de cineva care i seamn, opere scrise din nevoia unui cititor; nu de nelegerea acestuia, nici chiar de lauda sa, ci de simpla prezen, ca atunci cnd nu poi iei la o teras dect dac mai vine i altcineva cu tine, alturi de care s poi pune n micare ritualul fr sens al comunicrii (maieutica platonician a fost ntotdeauna mai aproape de teatru dect de metoda filosofic). din aceast ultim categorie (nc) face parte i scriitura lui vlad drgoi. nu pentru c ar vedea n condiia uman ceva care s aduc cu demnitatea; frumuseea (dac) apare n faa ochilor are mai mereu un caracter periferic, involuntar, care nu le este la ndemn celor prini n limbaj. scriitura lui vlad drgoi are nevoie de altcineva pentru c, la limit, apropierea (cu distana pe care o presupune) e de preferat, chiar dac mpotriva ta, cunoaterea de sine fiind o idee teribil. dac s-ar deregla fibra dimensional/ i a ajunge s stau la bere eu cu mine/ la nceput ar fi, cred, bine/ pe urm a realiza/ cu cea mai urt fric/ c mi se vrea totui rul.

PAGE 2