ST-T Curs - Tricot
-
Upload
mariustechnologist -
Category
Documents
-
view
489 -
download
21
description
Transcript of ST-T Curs - Tricot
CURS 1 CARACTERIZAREA GENERALĂ A TRICOTURILOR
NOŢIUNI GENERALE ASUPRA TRICOTURILOR
INTRODUCERE
Tricotul este un produs textil, format din ochiuri legate elastic între
ele, produse cu ajutorul unor organe speciale ale maşinilor de
tricotat numite organe producătoare de ochiuri.
Obiective
Cunoaşterea tricoturilor din bătătură şi din urzeală, prin prisma varietăţii de
structuri, proprietăţi şi caracteristici fizico-mecanice.
Durata medie a studiului: 2ore
Tricotul este un produs textil, format din ochiuri legate elastic între ele, produse cu ajutorul
unor organe speciale ale maşinilor de tricotat numite organe producătoare de ochiuri.
În funcţie de modul de realizare a acestor ochiuri, se deosebesc două tipuri de tricoturi şi
anume:
- tricoturi simple sau din bătătură– obţinute prin tricotarea pe direcţie transversală prin
buclarea succesivă a unuia sau mai multor fire alimentate în paralel;
- tricoturi din urzeală – obţinute prin tricotarea pe direcţie longitudinală prin buclarea
simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală.
Indiferent de tipul tricotului, în evoluţia firului se identifică un element de bază, care are
caracter de repetabilitate şi este indivizibil, denumit ochi de tricot.
În cazul tricoturilor din bătătură, părţile componente ale acestuia sunt:[1]
1
1-2; 3-4 – flancurile ochiului (sunt porţiuni de fir ce fac legătura între bucla de ac şi cea de
platină);
2-3 – bucla de ac - reprezintă partea superioară a ochiului;
4-5- bucla de platină – reprezintă partea inferioară a ochiului, care face legătura între corpurile a
două ochiuri situate în şiruri vecine.
Ochiurile de tricot din bătătură pot fi cu aspect de faţă, când flancurile acestuia sunt în
prim plan, acoperind buclele de ac şi platinăsau pot fi cu aspect de spate când buclele de ac şi de
platină sunt în prim plan, acestea trecând peste flancurile ochiului (2].
Ochiurile sunt dispuse în structura unui tricot sub formă de şiruri de ochiuri şi rânduri de
ochiuri.
Şirul de ochiuri este constituit de succesiunea ochiurilor pe direcţia longitudinală a unui
tricot şi se numerotează de la stânga la dreapta în direcţia rândurilor cu cifre arabe (de ex: 1, 2,
3…)
Rândul de ochiuri este constituit de succesiunea ochiurilor pe direcţia transversală a unui
tricot; se numerotează în ordinea formării acestora, în direcţia şirurilor, cu cifre romane (de ex:
I, II, III…)
În descrierea structurii uni tricot se mai pot întâlni şi următoarele noţiuni alături de cele
prezentate anterior:
- Legătura (sinonim cu evoluţia firului) este definită de modul de înlănţuire a ochiurilor,
respectiv poziţia spaţială a firului în structură.
2
- Structura tricotului este dată de modul de dispunere a elementelor componente
(exemplu: ochiuri normale, ochiuri reţinute, ochiuri duble etc.), în cadrul sistemului
tehnic pe care îl reprezintă tricotul; este determinată de legătură şi de desen
- Desen – acea componentă a structurii care reprezintă un motiv artistic (geometric,
floral, liber etc.); se poate obţine prin diferite tehnici, în cele ce urmează sunt abordate
numai cele obţinute prin tricotare, caz în care se disting: desene de culoare, desene de
legătură şi desene combinate.
- Raportul – este acea zonă din tricot care are caracter de repetabilitate. Dimensiunile
raportului sunt lăţimea şi înălţimea şi pot fi exprimate în număr de şiruri de ochiuri (b) respectiv
număr de rânduri de ochiuri (h) sau în mm (bR, hR)
Raportul poate fi:
- al legăturii – când evidenţiază numărul de şiruri şi rânduri (sau nr. de mm) după care
evoluţia se repetă
- al desenului când evidenţiază numărul de şiruri şi rânduri (sau nr. de mm) după care
desenul se repetă
1.2. Clasificarea tricoturilor
Clasificarea tricoturilor după natura materiei prime
La producerea tricoturilor se folosesc aproape toate tipurile de fire textile. În general, dată
fiind marea diversitate de fire, firele pentru tricotaje trebuie să îndeplinească o serie de condiţii
de elasticitate, flexibilitate şi regularitate a indicilor fizico-mecanici. În tricot, firul este
deformat în spaţiu, iar în timpul prelucrării este supus la solicitări de tracţiune, încovoiere şi
frecare, de aceea caracteristici ca flexibilitatea şi elasticitatea sunt de primă importanţă, iar în
ceea ce priveşte regularitatea caracteristicilor firului, aceasta este premisa regularităţii tricotului.
La prelucrarea firelor pentru tricotaje se folosesc toate tipurile de fibre, naturale sau
chimice, organice sau anorganice. Firele din fibre naturale, deţin încă o pondere însemnată în
producţia de tricotaje, datorită proprietăţilor igienice superioare conferite produselor. Producţia
de tricotaje însă, nu mai poate fi concepută fără firele chimice, care pot acoperi necesităţile
3
mereu crescânde ale dezvoltării industriei textile. Dezvoltarea bazei de materii prime, prin
trecerea de la firele naturale la cele chimice filate din fibre scurte sau din filamente continue, a
determinat diversificarea tehnologiilor de tricotare. Astfel noile tehnologii urmăresc preluarea
pe maşini de tricotat de diferite tipuri a noilor fire chimice, fire mono sau polifilamentare, fire
texturate voluminoase sau supraelastice. O mare importanţă se acordă şi prelucrării firelor în
amestec, mai ales amestecurilor de fire naturale cu fire chimice, care realizează îmbinarea
convenabilă a proprietăţilor componentelor.
Principalele tipuri de fire care se utilizează pentru realizarea tricoturilor sunt[7]:
1. Fire naturale:
- vegetale : bumbac, in cânepă
- animale : lână, mătase
2. Fire chimice:
- artificiale: -celulozice: vîscoză, cupro
-proteice
- sintetice: -heterocanetare: poliamidă, poliester, poliuretan
-carbocanetare:
o polivinilice: poliacrilonitrilice, policlorvinilice
o poliolefice: polietilenă, polipropilenă
3. Fire minerale, metalice: sticlă
II. Clasificarea tricoturilor după destinaţie
După destinaţie, produsele tricotate se clasifică în următoarele grupe:
1. tricotaje pentru îmbrăcăminte exterioară: pulovere, veste, jachete, costume pentru
copii, fuste, rochii, pardesie, paltoane etc.
2. tricotaje pentru lenjerie de corp, formate din: lenjerie pentru copii, lenjerie pentru
femei, lenjerie pentru bărbaţi;
3. ciorapi şi şosete pentru copii, femei şi bărbaţi;
4. mănuşi tricotate în întregime şi mănuşi confecţionate din tricot;
5. fulare, basmale, eşarfe, broboade;
6. băşti,
4
7. articole medicale şi articole tehnice:
textile pentru industrie
- construcţii civile şi industriale,
- construcţii de vehicule,
- electrotehnică şi telecomunicaţii,
- chimice şi petrochimice,
- minerit,
- geometrică,
- prelucrarea lemnului,
- metalurgie, siderurgie,
- alimentară.
textile pentru agricultură;
textile pentru armată;
textile pentru medicină;
textile pentru activităţi sportive şi timp liber
8. articole decorative şi de uz casnic: perdele, cuverturi, lenjerie de pat, draperii, feţe de
masă, prosoape
Tricoturile pot fi clasificate şi în funcţie de vârsta şi sexul destinatarului. Acestea pot fi
pentru:
nou-născuţi;
copii 6-14 ani;
adolescente;
femei;
preşcolari;
adolescenţi;
bărbaţi;
universale, indiferent de vârstă şi sex.
Funcţie de anotimp, articolele de îmbrăcăminte pot fi pentru:
primăvară-toamnă;
5
vară;
iarnă;
orice anotimp.
III. Clasificarea tricoturilor după formă
Prin tricotare se pot obţine următoarele forme de tricoturi:
1. metraj – plan;
- tubular;
- tridimensional.
2. panouri(tricotate în lanţ) –plane
-plane semiconturate;
-plane conturate;
-tubulare;
-tubulare conturate spaţial;
3. repere plane şi tubulare conturate, (tricotate bucată cu bucată);
4. produs complet – cu conturare plană;
- cu conturare spaţială.
Tricoturile în formă de metraj servesc în general ca material de confecţii pentru produse
de lenjerie şi îmbrăcăminte exterioară. Acestea se prezintă sub formă de rulou sau de falduri.
Tricoturile cu marginile semiconturate sunt acele tricoturi care în secţia de confecţionare
necesită modificări minore ale contururilor lor.
Tricoturile cu margini conturate diminuează pierderile de materii prime datorită faptului
că se elimină operaţia de croire a acestora. Aceste tricoturi se obţin pe maşini înzestrate cu
mecanisme de îngustare şi lărgire a rândurilor de ochiuri, sub acţiunea cărora detaliile
produselor tricotate primesc definitiv liniile de contur.
Obţinerea produselor complet pe maşina de tricotat elimină de fapt operaţiile de croire şi
confecţionare , obţinându-se alături de diminuarea manoperei pentru croirea şi confecţionarea
acestora şi importante economii de materii prime, pierderile în aceste cazuri fiind aproape
inexistente.
IV. Clasificarea tricoturilor după structură
6
Tricoturile se prezintă într-o mare diversitate structurală şi continuă să fie dezvoltate sub
aspectul obţinerii unor noi efecte de suprafaţă, pentru a corespunde într-o măsură şi mai mare
cerinţelor impuse de destinaţie.
Din punct de vedere al caracteristicilor structurale, legăturile de tricot din bătătură se
împart în trei mari grupe:
1. tricoturi cu legături de bază - sunt cele formate din ochiuri normale, la care un rând
de ochiuri este format într-o singură etapă, (la o singură zonă de tricotare numită sistem).
- pentru tricoturile simple legăturile de bază sunt – glat, patent, lincs, lincs cu desene
2. tricoturi cu legături derivate - sunt cele care rezultă din combinarea a două legături
de bază de acelaşi tip, astfel încât între sau în dreptul ochiurilor unei legături, să se dispună
ochiurile celeilalte legături; un rând de ochiuri se realizează în două etape.
- legăturile derivate sunt - glat derivat, patent derivat (interloc), lincs derivat
3. tricoturi cu legături cu desene – cuprinde legăturile de bază sau derivate la care se
întâlnesc ochiuri de diferite culori, evoluţii modificate ale ochiurilor normale sau fire
suplimentare.
Tricoturile cu legături cu desene se împart în trei subgrupe şi anume:
- tricoturi cu desene de culoare - se caracterizează prin ochiuri normale realizate din fire
cu caracteristici diferite, în principal de culori diferite.
Desenele de culoare se pot obţine fie prin alimentare simultană a firelor de caracteristici
(culori în general) diferite, caz în care se obţin tricoturi tricoturi melanj sau tricoturi vanisate,
fie prin alimentarea succesivă a firelor de caracteristici diferite, caz în care se obţin tricoturi cu
dungi transversale, dungi longitudinale sau dungi transversale şi longitudinale de culoare.
- tricoturi cu desene de legătură - presupun modificarea evoluţiei normale a ochiurilor,
specifică legăturilor de bază şi derivate, sau introducerea firelor suplimentare; toate ochiurile
sunt din fire de aceeaşi culoare (aceleaşi caracteristici).
Tricoturile cu desene de legătură pot fi: cu desene cu ochiuri duble, cu ochiuri reţinute, cu
ochiuri transferate, cu ochiuri încrucişate, cu fire suplimentare, cu desene prin deplasare etc.
- tricoturi cu desene combinate – presupun combinarea celor două tipuri de desene, cu
îmbinarea elementelor caracteristice.
7
V. Clasificarea tricoturilor după modul de formare a ochiurilor
După modul de formare a ochiurilor dintr-un rând se deosebesc două grupe de tricoturi, şi
anume:
- tricoturi simple sau din bătătură
- tricoturi din urzeală
Tricoturile simple sunt tricoturile obţinute prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor
fire alimentate în paralel organelor producătoare de ochiuri. În acest caz firul (firele) evoluează
pe direcţia transversală a tricotului, pe direcţia rândurilor de ochiuri.
Tricoturile din urzeală sunt tricoturile obţinute prin buclarea simultană a unuia sau mai
multor sisteme de fire de urzeală, firele evoluând în acest caz pe direcţia longitudinală, pe
direcţia şirurilor de ochiuri.
1.3. Proprietăţi generale ale tricoturilor
Proprietăţile materialelor textile pot fi împărţite în patru grupe, astfel [3]:
1 – proprietăţi fizice, definite de geometria produsului textil (tabelul 1);
2 – proprietăţi mecanice, determinate de acţiunea diferitelor solicitări (tabelul 2);
3 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea singulară a unor factori fizici, chimici sau biologici
(tabelul 3);.
4 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea proceselor la care pot fi supuse materialele textile
(tabelul 4)
În legătură cu clasificarea prezentată, se fac următoarele precizări:
a. Solicitările mecanice sunt însoţite de deformaţii, comportarea materialelor textile încadrându-
se în domeniul mecanicii mediului continuu deformabil; problema deformabilităţii se poate
pune în cazul oricărui tip de solicitare.
Deformabilitatea este proprietatea materialelor prin care se modifică distanţa dintre două
puncte şi/sau unghiul dintre două direcţii.
Rigiditatea este proprietatea materialelor de a se opune deformabilităţii.
8
Elasticitatea este proprietatea materialelor de a se deforma sub acţiunea forţelor
exterioare şi de a reveni la forma şi dimensiunile iniţiale o dată cu încetarea acţiunii lor;
reliefează comportamentul elastic al materialelor.
b. În denumirea proprietăţilor enumerate intervin frecvent noţiunile „stabilitate”, „rezistenţă”,
„capacitate”, al căror sens trebuie precizat pentru a înlesni înţelegerea proprietăţii definite.
Astfel:
Stabilitatea este proprietatea materialelor textile de a-şi păstra în timp forma şi
dimensiunile.
Rezistenţa este proprietatea materialelor textile de a nu se rupe şi de a nu avea deformaţii
exagerat de mari.
Capacitatea este proprietatea materialelor textile de a produce un anumit efect sau de a
suferi o anumită transformare; se exprimă prin raportul a două mărimi de aceeaşi natură.
Determinarea proprietăţilor tricoturilor se poate face prin:
calcul, în etapa proiectării funcţionale;
efectuarea unor încercări de laborator;
efectuarea unor încercări pe modele cu ajutorul simulatoarelor de procese;
testarea şi experimentarea materialelor în condiţii reale de lucru; pe baza
observaţiilor şi a determinărilor efectuate se poate aprecia comportarea materialului pentru
destinaţia aleasă (este cazul geotextilelor şi al articolelor medicale implantabile la om la
care, datorită acţiunii complexe a factorilor de mediu şi responsabilităţi implementării,
încercările sunt de lungă durată).
Proprietăţile tricoturilor sunt dependente de:
materia primă;
structura şi parametrii de structură;
regimul de finisare aplicat.
Proprietăţi fizice
Lungimea tricotului, Lt, este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia şirurilor de ochiuri
şi se calculează cu relaţia:
9
Lt = Nr B 10-3 [m],
unde: Nr este numărul de rânduri,
B – înălţimea ochiurilor, în mm.
Lungimea tricotului este dependentă de structură, parametrii de structură şi forma
tricotului. Pentru tricoturile metraj, lungimea maximă este dependentă de capacitatea maşinii de
înmagazinare a tricotului, iar pentru tricoturile în panouri sau în bucată, este dependentă de
articol.
Lăţimea tricotului, lt, este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia rândurilor de
ochiuri; ea depinde de structură, parametrii de structură precum şi de forma tricotului.
Pentru calculul lăţimii tricotului, se poate aplica relaţia:
lt = NR bR 10-3 [m],
unde: NR este numărul de rapoarte ce se cuprind în lăţimea respectivă;
bR – lăţimea raportului, în mm.
Modificări dimensionale. În timpul procesului de tricotare, în fir se introduc tensiuni care, la
scoaterea tricotului de pe maşină, tind să se elibereze, tricotul ocupând o poziţie caracterizată
prin energie minimă. Acest fenomen este însoţit de modificări dimensionale, deoarece razele de
curbură ale elementelor structurii tind să se mărească, ceea ce determină în general o creştere a
lăţimii tricotului şi o reducere a lungimii. Modificările dimensionale sunt mai accentuate în
primele 24 de ore de la scoaterea tricotului de pe maşină.
Stabilizarea tricotului din punct de vedere energetic şi dimensional impune aşadar o perioadă
de relaxare.
Pentru evaluarea modificărilor dimensionale se pot calcula coeficienţii modificărilor în
lungime, CL , în lăţime, Cl şi ai modificării suprafeţei, Cs , cu relaţiile de mai jos:
[%];
[%];
[%],
10
unde: Af , Bf reprezintă valorile finale, după relaxare, ale pasului şi respectiv, înălţimii ochiurilor;
Ai, Bi - valorile iniţiale ale pasului şi înălţimii ochiurilor.
Coeficientul modificării suprafeţei poate avea valori nule, în condiţiile în care valorile
coeficienţilor modificărilor dimensionale pe direcţiile principale sunt diferite de zero.
Grosimea tricotului, gt (mm), este dată de numărul maxim de grosimi de fir dispuse într-
un plan perpendicular pe planul tricotului.
Pentru tricoturi realizate pe maşini cu o fontură, gt 2F, iar pentru tricoturi realizate pe
maşini cu două fonturi, gt 4F.
Prezenţa modificărilor de evoluţie, a firelor suplimentare determină, în general, o creştere a
grosimii tricotului.
Densitatea aparentă a tricotului, a (g/cm3), reprezintă masa unităţii de volum, Va, volum
care include, pe lângă volumul firului, şi volumul aerului din porii capilari. Se poate calcula cu
relaţia [4]:
,
unde M este masa unităţii de suprafaţă, în g/m2;
gt – grosimea tricotului, în mm.
Voluminozitatea tricotului, V (cm3/g), reprezintă volumul specific, fiind inversul
densităţii aparente [5]:
.
Compactitatea tricotului, Ct , reprezintă raportul dintre densitatea aparentă, a şi
densitatea reală, r:
[%].
Porozitatea tricotului, P (%), reprezintă procentul de aer inclus atât în fir, cât şi în spaţiile
libere din tricot. Se calculează cu relaţia:
[%].
11
Porozitatea şi compactitatea se află în relaţie inversă.
Proprietăţi fizico - mecanice
Rezistenţa şi alungirea la rupere prin tracţiune. Caracteristicile materialului înregistrate în
momentul ruperii oferă informaţii despre valorile limită până la care materialul poate fi solicitat,
pentru a se evita apariţia fenomenelor distructive.
Dintre solicitările mecanice ale materialelor textile, cele mai des întâlnite sunt solicitările
de întindere, când forţe aplicate axial determină deformarea corespunzătoare a materialului pe
direcţia respectivă. Dacă forţa de tracţiune creşte continuu până la ruperea materialului, această
mărime reprezintă forţa necesară ruperii. În timpul solicitării cu forţe crescătoare până în momentul
ruperii, se modifică dimensiunea longitudinală şi materialul se alungeşte. Alungirea relativă la
rupere, d, este creşterea dimensiunii epruvetei măsurată în momentul ruperii, raportată la
dimensiunea iniţială şi se exprimă în procente. Comportarea materialului la întindere are un
caracter complex şi, pentru simplificare, este apreciat momentul ruperii [6].
Prin modelarea comportării tricotului la întinderea în lungime (pe direcţia şirurilor de ochiuri),
respectiv în lăţime (pe direcţia rândurilor de ochiuri), se pot stabili, prin calcul, valorile alungirii şi
sarcinii la rupere, în anumite ipoteze de dispunere a elementelor structurii.
Calculul forţei de rupere prin tracţiune. Forţa de tracţiune aplicată asupra unui tricot este
echilibrată de eforturile pf care apar în elementele structurii. Valorile acestor eforturi, variabile pe
parcursul solicitării, depind de poziţia elementelor structurii în raport cu direcţia forţei de tracţiune
şi de mărimea forţelor de frecare din punctele de legare.
Ipotezele de calcul se referă la distribuţia uniformă a efortului aplicat asupra elementelor
structurii şi neglijarea forţelor de frecare dintre fire [6].
În aceste ipoteze, rezistenţa la rupere în lungime, PL, respectiv în lăţime, Pl, se calculează ca sumă
a proiecţiilor eforturilor pf în direcţia considerată:
; ,
unde reprezintă unghiul format de elementele structurii cu direcţia de solicitare;
m, n - numărul de elemente care participă la solicitarea în lungime, respectiv în lăţime.
BIBLIOGRAFIE
12
[1]Tripa S., Indrie L., Structura tricoturilor din bătătură şi reprezentarea acestora în CorelDraw
[2] Manualul Inginerului textilist
[3] Budulan, R., Macovi, A. - Bazele tehnologiei tricoturilor, Rotaprint, I.P. Iaşi, 1991
[4] Dan, D. Perfecţionarea tehnologiei de tricotare pe maşini rectilinii automate de tricotat. Teză de doctorat,
U.T., Iaşi, 2000
[5] Korlinski, W. Podstawy dziewiarstwa. Wydawnictwa Naukowo-Techniczne, Warszawa, 1981.
[6] Budulan, C. Elemente de proiectare şi automatizare a maşinilor de tricotat. Ed. ANKAROM Iaşi 1997
[7] Comandar, C. – Structura şi proiectarea tricoturilor, Ed. CERMI, Iaşi, 1998
CURS 2
METODE DE REPREZENTARE GRAFICĂ A TRICOTURILOR
PARAMETRII DE STRUCTURĂ AI TRICOTULUI
INTRODUCERE
Studierea structurii tricoturilor, proiectarea lor, precum şi stabilirea elementelor tehnice ale acestora necesită o reprezentare grafică pe hârtie din care să se poată stabili unele caracteristici privind modul efectuării unui tricot sau evoluţia firului dintr-un tricot precum şi forma şi poziţia unor anumite tipuri de ochiuri în cazul legăturilor cu desene.
Obiective
Cunoaşterea tricoturilor din bătătură şi din urzeală, prin prisma
varietăţii de structuri, proprietăţi şi caracteristici fizico-mecanice,
13
precum şi metodele de reprezentare utilizate la noi în ţară
Durata medie a studiului: 2ore
Reprezentarea grafică este transpunerea în desen a înlănţuirii ochiurilor şi a elementelor
dintr–o structură
Reprezentarea grafică este transpunerea în desen a înlănţuirii ochiurilor şi a elementelor
dintr–o structură.
Pentru reprezentarea grafică a tricoturilor se folosesc mai multe metode de reprezentare, care
pe plan mondial au diferite arii de utilizare. Se remarcă totuşi folosirea în paralel a cel puţin două
metode de prezentare.
Dintr–o prezentare grafică trebuie să rezulte:
tipul legăturii;
evoluţia firului sau firelor;
desenul şi raportul desenului;
unele indicaţii tehnologice.
În ţara noastră, conform STAS 8257–79, se utilizează următoarele metode:
- pentru tricotul din bătătură (simplu)[1]:
reprezentare structurală, (analitică);
reprezentare simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri;
reprezentare prin semne convenţionale;
reprezentarea aspectului desenului;
- pentru tricotul din urzeală:
reprezentare structurală, (analitică):
schema grafică a evoluţiei firului (firelor);
schema numerică a evoluţiei firului (firelor).
Reprezentarea structurală reproduce fidel evoluţia firului de tricot, poziţia sa în cadrul
raportului. Metoda permite reprezentarea structurii tricotului în două variante de dispunere:
14
- dispunere teoretică,
- dispunere reală.
În cazul dispunerii teoretice, flancurile şi segmentele de legătură se consideră segmente de
dreaptă, iar buclele de ac şi de platină semicercuri.
În cazul dispunerii reale se urmăreşte nu doar reprezentarea poziţiei firului ci şi cea a
ochiurilor, sugerând dispunerea lor în stare liberă. Faţă de situaţia teoretică în dispunerea liberă
apar modificări ale poziţiei ochiurilor, dificil de redat în tocmai în desen iar firul nu mai este
reprezentat printr-o linie ca în cazul dispunerii teoretice.
Această metodă este cea mai laborioasă, ocupă cel mai mult spaţiu, dar este şi cea mai
complexă şi oferă cele mai multe informaţii despre structura tricotului.
Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri - prin această metodă se
realizează transpunerea pe hârtie a poziţiei firelor faţă de ace în rândul respectiv de ochiuri. Acele
se reprezintă prin puncte (bare sau linii) şi sunt plasate în funcţie de aşezarea lor în fontură.
Această metodă reprezintă avantajul că oferă informaţii şi despre modul de realizare a
tricoturilor (numărul de fonturi al maşinii, poziţia relativă a acelor, raportul în care lucrează acele).
Reprezentarea prin semne convenţionale - constă în reprezentarea prin anumite semne a
structurii tricoturilor, pentru fiecare element component propunându-se câte un simbol. Se pot
utiliza diferite variate de reprezentare a elementelor componente. În România cea mai utilizată
metodă de reprezentare utilizează următoarele semne convenţionale:
- pentru ochiul normal cu aspect de faţă: x
- pentru ochiul normal cu aspect de spate: o
- pentru buclă: Λ
- pentru flotare: -
Studierea structurii tricoturilor, proiectarea lor, precum şi stabilirea elementelor tehnice ale
acestora necesită o reprezentare grafică pe hârtie din care să se poată stabili unele caracteristici
privind modul efectuării unui tricot sau evoluţia firului dintr-un tricot, forma şi poziţia unor
anumite tipuri de ochiuri în cazul legăturilor cu desene.
Parametrii de structură reprezintă mărimi stabilite prin proiectare sau reproiectare cu
influenţe semnificative asupra comportării în timpul prelucrării şi utilizării tricoturilor[2].
15
Valorile parametrilor de structură sunt dependente de caracteristicile materiei prime din care
este realizat tricotul şi în special, de grosimea firului. De aceea, calculul parametrilor are ca primă
etapă stabilirea valorilor acestora, în ipoteza că secţiunea firului este circulară.
1. Diametrul firului în stare liberă, F [mm], este diametrul secţiunii firului considerat ca un
corp cilindric, omogen, de densitate ρ [g/cm3]. Pornind de la relaţia de definiţie a fineţii firului în
tex, se poate deduce relaţia de calcul a diametrului firului şi anume:
Deci,
unde:
coeficientul firului a cărui valoare depinde de densitatea materiei prime
2. Diametrul sumar al firelor alimentate în paralel, Fs, [mm] este diametrul unui fir
echivalent, considerat a avea fineţea egală cu suma feţelor firelor alimentate în paralel,
unde
3. Diametrul firului obţinut din amestec, Fa [mm] este diametrul firului considerat ca un corp
cilindric omogen cu masa specifică influenţată de proporţiile amestecului, pi [%]. Se calculează cu
relaţia generală în care coeficientul c1 se înlocuieşte cu c1a dat de relaţia:
4.Diametrul firului în stare întinsă, f, [mm], reprezintă diametrul secţiunii firului
considerat ca un corp cilindric omogen cu masa specifică influenţată de forţa de întindere. Relaţiile
16
de calcul sunt similare celor de mai sus, coeficientul firului în stare liberă, c1 fiind înlocuit cu
coeficientul firului în stare întinsă, c2, a cărui valoare depinde de densitatea materiei prime,
corespunzătoare stării întinse a firului.
Valorile coeficienţilor c1 şi c2 pentru diferite tipuri de fire sunt prezentate în tabelul de mai
jos:
Tab.1. Valori orientative ale coeficienţilor c1 , c2 de calcul al diametrului firului
Natura firului c1 c2
Masa specifică (g/cm3)
Fir (γ1) Fibra
Bumbac 1,25 0,92 0,8÷0,83 1,54
In filat din câlţi 1,16 1,05
Lână cardată
Lână pieptănată în amestec Lână
merinos pieptănată
1,36
1,32
1,27
1
1
1
0,64÷0,7
0,64÷0,7
0,64÷0,7
1,3÷1,32
1,3÷1,32
1,3÷1,32
Mătase
Mătase naturală crudă
1,3
1,07
0,97 0,75÷1,1
0,75÷1,1
1,37
1,37
Vâscoză 1,03; 1,1; 1,3 0,97 0,6÷0,8 1,46÷1,54
Bemberg (cupro) 1,3 0,92 0,6÷0,8 1,52÷1,54
Acetat 1,48 0,6÷0,75 1,25÷1,33
Poliamidice normale 1,5 1,1 0,58÷0,67 1,13÷1,14
Relon-cupron 1,5 1,1 0,58+0,67 1,14
Nylon 1,38 1,04 0,58÷0,67 1,14
Poliamidice supraelastice 1,7 0,5 1,14
Poliesterice normale
Poliesterice voluminoase
1,3
1,7
0,97
0,96÷1
0,65÷0,75
≤ 0,5
1,38÷1,39
1,38÷1,39
Polietilenice 0,92÷0,96
Polipropilenice 0,90÷0,91
Poliacrilnitrilice normale
Poliacrilnitrilice voluminoase
1,3÷1,36
1,7÷1,8
1
1,25
0,68÷0,75
≤ 0,45
0,14÷1,19
0,14÷1,19
Polivinilice 1,3÷1,75
Pasul ochiului, A(mm), reprezintă distanţa dintre centrele a două şiruri de ochiuri succesive
de pe aceeaşi parte a tricotului; se măsoară pe direcţia rândului de ochiuri (Înălţimea ocbtului, B
(mm), reprezintă distanţa dintre centrele a două bucle de ac sau de platină, succesive de pe aceeaşi
parte a tricotului; se măsoară pe direcţia şirului de ochiuri
17
Pasul şi înălţimea ochiului se calculează cu relaţiile:
unde:
KA – coeficientul pasului ochiului;
KB - coeficientul înălţimii ochiului;
KA, KB au valori determinate de structura şi destinaţia tricotului. Valorile acestor coeficienţi sunt
indicate în literatura de specialitate;
Desimea pe orizontală, Do (şiruri/50 mm), reprezintă numărul de şiruri de ochiuri cuprinse în
50 mm:
Desimea pe verticală, Dv (rânduri/50 mm), reprezintă numărul de rânduri de ochiuri cuprinse
în 50 mm:
Lungimea firului din ochi, l (mm), reprezintă lungimea de fir corespunzătoare diferitelor
elemente de structură, în dispunerea liberă a tricotului.
În cazul ochiurilor normale (fig.2), lungimea firului din ochi, lon, este dată de suma
lungimilor elementelor componente: bucla de ac(l2-3), flancuri(l1-2 , l3-4 ), bucla de platină (l4-5 ):
lon = l1-2 + l2-3 + l3-4 + l4-5
Relaţia generală de calcul a lungimii firului din ochi este
unde:
a, b, c - coeficienţi ale căror valori depind de tipul ochiului
A - pasul ochiului, (mm);
18
B - înălţimea ochiului, (mm);
F - diametrul firului în stare liberă, (mm).
În cazul în care în cuprinsul raportului se identifică mai multe tipuri de ochiuri de lungimi l i,
trebuie să se calculeze lungimea medie pe raport, cu relaţia:
unde:
ni – numărul de ochiuri de tip i din raport
n- numărul total de ochiuri din raport
Masa tricotului, M (g/m2 , g/rap, g/ml, g/buc), reprezintă cantitatea de fir înglobată într-o
anumită unitate de suprafaţă. Relaţia generală de calcul a masei este:
usde:
Ttex – fineţea firului, (tex);
L - lungimea de fir înglobată:
unde:
l - lungimea firului din ochi, (mm);
N0 - numărul de ochiuri cuprinse în suprafaţa respectivă.
Rezultă:
Desimea de suprafaţă, Ds (ochiuri/2500 mm2), reprezintă numărul de ochiuri cuprinse în
2500 mm;
Ccoeficientul pasului ochiului - KA- indică numărul de grosimi de fir care se cuprind în pasul
ochiurilor;
19
Coeficientul pasului ochiului prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de tricoturi;
valorile reduse semnifică o densitate mare pe direcţia rândului de ochiuri.
Coeficientul înălţimii ochiului- KB- indică numărul de grosimi de fir cuprinse în înălţimea
ochiului.
Coeficientul înălţimii ochiului prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de tricoturi,
valorile mici caracterizând un tricot dens pe direcţia şirurilor de ochiuri.
Coeficientul desimilor, C, reprezintă raportul între desimea pe orizontală şi desimea pe
verticală:
Valorile acestui coeficient sunt determinate de structura şi destinaţia tricotului.
Coeficientul liniar de acoperire, δs stabileşte legătura dintre lungimea firului din ochi l (mm)
şi proiecţia firului în planul tricotului F (mm):
Factorul Kover, K, reflectă acoperirea liniară a tricotului punând în evidenţă raportul dintre
firul utilizat (prin Ttex) şi tricotul realizat .
Factorul Kover este în relaţie inversă cu coeficientul liniar de acoperire, de unde rezultă şi o
interpretare inversă a valorilor factorului Kover în corelaţie cu densitatea de suprafaţă a tricotului
[2].
Coeficientul superficial de acoperire, δs reprezintă raportul dintre suprafaţa ocupată de fir
(Sf) şi suprafaţa ocupată de ochiul de tricot, So.
20
Suprafaţa ocupată de fir este dată de proiecţia firului în planul tricotului, iar suprafaţa
ochiului este dată de produsul dintre pasul şi înălţimea ochiului. Având în vedere că suprafaţa
ocupată de fir este mai mică decât cea ocupată de ochi, valorile raportului sunt subunitare, ceea ce
permite următoarea interpretare: cu cât valorile coeficientului ds sunt mai apropiate de unitate, cu
atât capacitatea de acoperire a suprafeţei este mai mare.[2]
Pentru evaluarea acoperirii de suprafaţă literatura de specialitale recomandă utilizarea
densităţii tricotului, S.
unde:
l - lungimea firului din ochi, (mm);
K - constantă ce depinde de structura tricotului, (K=20 pentru tricoturi glat, K=19 pentru
tricoturi în structură patent).
Coeficientul de umplere volumetric δv reprezintă raportul dintre volumul ocupat de firul din
ochi (Vf) şi volumul ochiului (Vo):
unde:
gt – grosimea tricotului.
Având în vedere evoluţia spaţială a firului în ochi, se poate spune că acest coeficient
evidenţiază caracteristicile structurale ale tricotului cu implicaţii asupra proprietăţilor Valorile
parametrilor de structură sunt dependente de o serie de factori dintre care amintim:
materia primă, prin natură, fineţe, proprietăţi mecanice, tratamente aplicate;
utilaj: prin caracteristici tehnice, procedeul de tricotare;
parametrii tehnologici ai tricotării;
structura tricotului: tipul legăturii, modul de dispunere a elementelor structurii;
regimul de finisare aplicat tricotului.
De aceea valorile acestor parametri pot fi particularizate pentru o structură, realizată dintr-o
anumită materie primă, pe un anumit utilaj.
21
BIBLIOGRAFIE
[1]Tripa S., Indrie L., Structura tricoturilor din bătătură şi reprezentarea acestora în
CorelDraw
[2] Manualul Inginerului textilist
Test de autoevaluare
1. Definiţi pasul şi înălţimea ochiului:2. Cum se calculează coeficientul liniar de acoperire şi ce semnificaţie are valoarea acestuia?
Răspunsuri corecte
1. Pasul ochiului, A[mm], reprezintă distanţa dintre centrele a două şiruri de ochiuri succesive de pe aceeaşi
parte a tricotului; se măsoară pe direcţia rândului de ochiuri
Înălţimea ochiului, B[mm], reprezintă distanţa dintre centrele a două bucle de ac sau de platină, succesive, de
pe aceeaşi parte a tricotului; se măsoară pe direcţia şirului de ochiuri
2. Coeficientul liniar de acoperire, δl, stabileşte legătura dintre lungimea firului din ochi l şi proiecţia firului în planul tricotului F :
Valorile acestui coeficient variază între anumite limite specifice fiecărei legături; cu cât valorile acestuia
sunt mai mici cu atât avem o densitate mai mare de suprafaţă.
22
CURS 3
TRICOTURI DIN BĂTĂTURĂ CU LEGATURI DE BAZĂ
INTRODUCERE
În cazul tricoturilor din bătătură sunt acceptate următoarele definiţii:
Legătura de bază este formată din ochiuri normale, la care un rând de ochiuri este realizat într-o singură etapă (la o singură zonă de tricotare numită sistem).
23
Legătura derivată rezultă din combinarea a două legături de bază de acelaşi tip, astfel încât între, sau în dreptul ochiurilor unei legături se dispun ochiurile celeilalte legături; un rând de ochiuri se realizează în două etape (fiecare legătură la câte o zonă de tricotare, numită sector).
Obiective
Lucrarea are ca scop analiza structurii tricoturilor cu legături de
bază
Durata medie a studiului: 2ore
Legăturile de baza ale tricoturilor din bătătura sunt legături formate din ochiuri normale, la
care un rând complet de ochiuri se realizează într-o singură etapă.
După modul de înlănţuire a ochiurilor cu aspect de faţă şi spate, se disting patru legături de
bază :
legătura glat dată de înlănţuirea în ambele direcţii a ochiurilor de acelaşi aspect;
legătura patent caracterizată prin succesiunea de şiruri de ochiuri cu aspecte diferite;
legătura lincs caracterizată prin succesiunea de rânduri de ochiuri cu aspecte diferite;
legătura lincs cu desene lincs obţinută prin înlănţuirea de ochiuri cu aspect faţă şi
spate conform unui desen.
Dacă se raportează un ochi la cele vecine (în mod convenţional la ochiurile plasate în şirul şi
în rândul următor), se constată că anumite elemente ale ochiului au o poziţie strict particulară,
specifică legăturii, ceea ce constituie elementul caracteristic de apartenenţa, ochiul respectiv fiind
denumit după legătura pe care o defineşte. Legăturile de bază se pot obţine pe maşini cu o fontură
(doar legătura glat) sau cu două fonturi, rectilinii sau circulare.
3.1. Caracteristici de structură ale tricotul glat
Denumiri:
single jersey (plain jersey), în limba engleză;
24
Rechts - Links (R - L), în limba germană;
jersey, în limba franceză;
maglia unita, în limba italiană;
gladi, în limba rusă
Denumirea din limba română poate avea legatură cu cea din limba rusă, sau cu noţiunea de
„glatt”, care, în germană, semnifică „neted”[1]
Legătura glat este formată prin înlănţuirea de ochiuri normale de acelaşi aspect. Tricotul glat
prezintă particularitatea că pe o parte a tricotului apar ochiuri pe faţă, iar pe cealaltă apar ochiuri pe
spate.
Tricotul glat este foarte uşor de recunoscut. Privit cu ochiul liber sau cu lupa textilă, pe faţa
tricotului se observă flancurile ochiului sub forma unui "V" trunchiat la bază, iar pe dosul tricotului
ies în evidenţă numai buclele de ac şi de platină sub forma unor semicercuri.
Semicercurile cu deschiderea în jos reprezintă buclele de ac, iar cele cu deschiderea în sus buclele de
platină.
Fig.3.1 . Glat cu aspect faţă
a) Reprezentarea structurală
Pe partea de faţă a tricotului flancurile ochiurilor sunt continue, ele se văd în prim planul
tricotului acoperind buclele de ac ale ochiurilor din rândul precedent, iar partea de spate, buclele
25
de ac şi platină apar în prim plan, trecând peste flancurile ochiurilor din rândul următor şi din
rândul precedent.
Raportul legăturii are dimensiunile b=1; h=1 deoarece evoluţia firului se repetă după un
singur ochi.
Elementul caracteristic de aparenţă este bucla de platină, care este situată în planul
tricotului, alături de toate celelalte părţi componente ale ochiul, deci ochiul glat este acela care
are toate elementele în planul tricotului.
Legătura glat se realizează pe ace din acelaşi fontură, deci se pot realiza şi pe maşini cu o
singură fontură.
Proprietăţi şi domenii de utilizare ale tricoturilor glat
Tricotul glat prezintă o mare capacitate de întindere atât în lungime cât şi în lăţime
deoarece firul migrează din buclele de ac şi de platină în flancurile ochiurilor atunci când
solicitarea este în direcţia şirurilor de ochiuri până când şirurile de ochiuri devin tangente şi
migrează din flancuri în buclele de ac şi de platină cânt forţa de întindere se aplică în direcţia
rândurilor de ochiuri. Deformarea tricotului creşte prin utilizarea unor fire cu capacitate mare de
alungire şi prin realizarea unor tricoturi ce au o lungime cât mai mare a firului dintr-un ochi.
Experimental s-a demonstrat că forţa de rupere prin tracţiune în lungime este mai mare decât în
lăţime, cu alte cuvinte tricoturile glat sunt mai rezistente la solicitările de întindere aplicate în
direcţia şirurilor de ochiuri.
Tricoturile din bătătură au în general proprietatea de a se deşira, adică fiind supuse unei
operaţii inverse celei de tricotare ele pot fi transformate în fire. Această proprietate poate fi
voită sau poate fi accidentală, caz în care este considerată un fenomen negativ, care afectează
calitatea tricotului. Fenomenul deşirării accidentale se manifestă în primul rând pe direcţia
şirurilor de ochiuri iar odată cu creşterea forţelor ce o produc se deşiră şi ochiurile adiacente din
acelaşi rând. În cazul structurii glat deşirarea în direcţia şirurilor de ochiuri are loc în ambele
sensuri.
Un alt fenomen întâlnit cu precădere la tricotul glat este cel de rulare a marginilor,
fenomen care se manifestă prin rularea marginilor de sus şi de jos dinspre partea de spate spre
26
parte de faţă a tricotului iar a celor laterale dinspre faţă spre spate. Fenomenul de răsucire a
marginilor creează dificultăţi în procesele de croire şi confecţionare, pentru diminuarea acestora
fiind necesară introducerea unor operaţii anterioare în secţiile de prelucrare a tricoturilor, dar
poate fi şi valorificat prin realizarea unor elemente decorative ale produselor.
Tricotul cu legătură glat se utilizează pentru lenjerie de corp, ciorapi, mănuşi,
îmbrăcăminte exterioară, lenjerie de pat etc.
3.2. Caracteristici de structură ale tricoturilor patent
Denumiri:[1]
double jersey (rib), în limba engleză;
Rechts - Rechts (R -R), în limba germană;
côte, în limba franceză;
maglie a costa, în limba italiană;
lastic, în limba rusă.
Tricotul patent este format din ochiuri normale cu aspect faţă şi spate pe ambele părţi ale
tricotului. Se caracterizează printr-o succesiune de şiruri de ochiuri cu aspect de faţă cu şiruri de
ochiuri cu aspect de spate. Această succesiune determină raportul legăturii patent.
Datorită prezenţei în acelaşi şir a ochiurilor cu aspect faţă şi spate, realizarea tricoturilor
patent este posibilă doar pe maşini cu două fonturi, a căror ace sunt poziţionate în general
intercalat.
Elementul caracteristic de apartenenţă ce defineşte ochiul patent este bucla de platină –
denumită în acest caz buclă de platină patent, care este dispusă într-un alt plan decât cel al
tricotului, ea făcând legătura între un ochi realizat pe o fontură şi unul realizat pe cealaltă.
Numerotarea şirurilor de ochiuri se poate face în ordinea în care lucrează acele din fonturi
sau, şirurile de ochiuri cu aspect faţă separat de cele cu aspect spate, caz în care se utilizează
numere însoţite de semne distinctive (ex. 1, 2, 3 pentru şirurile de pe partea de faţă şi 1’,2’,3’
pentru şirurile de pe partea de spate).
Alternanţa şirurilor de ochiuri faţă – spate determină existenţa mai multor legături patent,
care se deosebesc prin lăţimea raportului.
27
Din acest punct de vedere, tricotul patent poate fi:
- regulat, dacă cifrele care îl definesc sunt identice, de ex. 1:1, 4:4 ,
5:5sau 6:6;
- neregulat, dacă cifrele nu sunt identice, de ex. 2:3, 4:5, 8:7 sau 3:7;
- amestecat, dacă pentru exprimarea raportului se folosesc mai mult de
două cifre, dar întotdeauna un număr par de cifre. Cu alte cuvinte tricotul patent
amestecat se obţine prin combinarea, “amestecarea” mai multe subrapoarte, de ex. 1:6;
1:5 sau (1:1)x2; 3:1; 2:1.
Legături patent de raport regulat
În figura de mai jos este reprezentat un tricot patent de raport 2:2, caracterizat printr-o
succesiune de două şiruri de ochiuri faţă ( în şirurile 1,2) urmate de două şiruri de ochiuri spate
(în şirurile 3,4). Din reprezentarea structurii rezultă că pe lângă ochiuri patent (ochiurile din
şirurile pare) se identifică şi ochiuri glat (ochiurile din şirurile impare). Lăţimea raportului este
4 şi este dată de suma cifrelor ce definesc raportul.
Din cele patru ochiuri din raport, două sunt patent şi două sunt glat.Patent regulat 2:2 R.S.
1 2 3 4
I
II
III
R/ h=1
B=4
Fig.3.2.1 . Patent regulat 2:2
a) Reprezentarea structurală
28
Legături patent cu raport neregulat.
În figura de mai jos este prezentat un tricot patent cu raport neregulat 1:2. Lăţimea raportului
este b=3, şi este format din 2 ochiuri patent şi un ochi glat.
Fig.3.2. Patent neregulat 1:2
a)Reprezentarea structurală
Raportul tricoturilor patent de orice tip este format din ochiuri patent şi ochiuri glat,
excepţie făcând tricotul patent 1:1 care are doar ochiuri patent. În cazul tricoturilor de raport
regulat şi neregulat numărul de ochiuri patent este întotdeauna egal cu doi, iar numărul de
ochiuri glat se calculează cu relaţia: ng = b-2
Legături patent de raport amestecat.
Legături patent de raport amestecat se caracterizează prin faptul că sunt realizate prin
combinarea, amestecarea, în cadrul raportului a minim două subrapoarte regulate sau
neregulate, de unde rezultă că nu se poate obţine o mare varietate de astfel de tricoturi.
Un efect „armonic”(în secţiune transversală, „dinţi de ferăstrău”) se obţine de exemplu cu
legătura patent (1:1)x3;1:4;(1:1)x5;4:1. Succesiunea şirurilor de ochiuri arată că sunt scoase din
lucru, alternativ şi echidistant, grupuri de trei ace, ceea ce va determina încovoierea tricotului 29
pe direcţia şirurilor de pe o parte spre cealaltă şi invers. Raportul are lăţimea de b=26 şiruri de
ochiuri; numărul total de şiruri de ochiuri faţă este egal cu cel al ochiurilor spate.
Legătura patent (1:1)x3;1:3;3:1, b=14 poate conduce la un efect simplu plise; pentru
realizarea acestui raport se scot din lucru câte două ace din fontura spate, apoi din fontura faţă.
Un efect asemănător se obţine cu legătura patent (1:1)x5; 2:2.
Un efect dublu plise se obţine dacă în cadrul raportului se scot din lucru succesiv ace din
aceeaşi fontură. Un astfel de exemplu este legătura patent (1:1)x5; 1:3; (1:1)x2;3:1; (1:1)x4;3:1;
1:3, când nu lucrează ace din fonturile faţă – spate – spate – faţă, (b=38 de şiruri).
Proprietăţi şi domenii de utilizare ale tricoturilor patent
Tricotul patent de rapoarte regulate nu se rulează la margini, nici în lungime nici în
lăţime, întrucât în ochiurile de pe faţă şi în cele de pe dos acţiunea de încovoiere a firelor este de
aceeaşi mărime, însă forţele de reacţie ce apar în urma acestui fenomen (în tendinţa firelor de a
se îndrepta) au sensuri opuse unele faţă de altele, ceea ce conduce la echilibrarea acestora. La
tricoturile de rapoarte neregulate mari marginile se rulează spre partea cu număr mai redus de
şiruri de ochiuri.
Tricotul patent se deşiră în sens invers tricotării, pornind de la buclele de ac către
flancurile ochiului.
În cazul ruperii firului dintr-un ochi, apare o deşirare accidentală mult mai redusă decât în
cazul tricoturilor glat, deşirare care are loc numai în sens invers celui de tricotare pe direcţia
şirurilor de ochiuri.
Elasticitatea tricotului patent se remarcă în general pe direcţia rândurilor de ochiuri care e
mult mai mare decât la tricotul glat şi aceasta se datorează tocmai poziţiei buclelor de platină,
care produc în fir forţe de torsionare. Contracţia tricotului patent poate fi evaluată la 25% în
lucru normal şi 30% în lucru cu came secundare, ceea ce explică gradul mare de extensibilitate
şi elasticitate pe care-l are tricotul patent.
Capacitatea mare de elasticitate în lăţime a tricotului patent aduce după sine o mare
utilizare a acestuia, fiind aproape nelipsit din cadrul produselor de îmbrăcăminte. Alături de
acestea tricoturile patent sunt frecvent utilizate la realizarea manşetelor pentru ciorapi şi a
30
garniturilor pentru diferite articole de îmbrăcăminte de corp interioară şi exterioară, cât şi pentru
lenjerie.
Exemplu
Un alt exemplu de tricot patent regulat este cel din figura 3.2.4 şi anume patent 3:3. Pentru
realizarea acestui tricot, lucrează mai întâi primele trei ace ale fonturii faţă, iar apoi următoarele
ace ale fonturii spate, realizându-se trei şiruri de ochiuri faţă (1, 2, 3) urmate de trei şiruri de
ochiuri spate (4, 5, 6). Pe cealaltă parte, tricotul va prezenta acelaşi aspect, cu menţiunea că
şirurile 4, 5, 6 vor avea aspect de faţă, iar şirurile 1, 2, 3 aspect de spate.
Fig.3.2.4 . Patent regulat 3:3
a) Reprezentarea structurală
Un exemplu de tricot cu raport amestecat, realizat prin combinarea unui tricot patent de raport neregulat 2:3 cu
unul de raport regulat 1:1 şi care are lăţimea b=7, este prezentat în figura următoare:
31
Fig.3.2.5 Patent cu raport amestecat 2:3; 1:1
a)Reprezentarea structurală
CURS 4.
CARACTERISTICI DE STRUCTURĂ ALE 32
TRICOTURILOR LINCS
INTRODUCERE
Obiective
Lucrarea are ca scop analiza structurii tricoturilor cu legături de
bază
Durata medie a studiului: 2ore
Tricotul lincs este format din ochiuri normale cu aspect de faţă şi spate pe ambele părţi
ale tricotului, caracteristic acestuia fiind alternanţa de rânduri de ochiuri cu aspect faţă, cu
rânduri de ochiuri cu aspect spate, alternanţă ce determină raportul legăturii.
Raportul legăturii lincs are lăţimea b=1 pentru toate tipurile de tricot iar înălţimea este
egală cu suma cifrelor ce definesc tricotul respectiv.
Pentru realizarea alternanţei de rânduri de ochiuri cu aspect faţă şi rânduri de ochiuri cu
aspect spate, acele celor două fonturi trebuie să fie aşezate spate în spate şi se poate opta pentru
una din următoarele variante:
- folosirea acelor cu limbă cu două capete, care să formeze ochiuri alternativ cu câte unul
din capete pentru a schimba aspectul ochiurilor;
- folosirea acelor duble cu cârlige opuse;
- folosirea acelor cu limbă cu cârlig subţiat;
- intercalarea între două cicluri de formare a ochiurilor pe acele unor fonturi diferite a
unei operaţii de transfer, astfel după realizarea rândurilor cu aspect de fată ochiurile
sunt transferate pe cealaltă fontură pentru a se putea realiza rândurile cu aspect de spate.
Operaţia de trasfer se execută înaintea fiecărei schimbări a aspectului ochiurilor din
rândurile ce urmează a fi tricotate.
33
Elementul caracteristic de apartenenţă care defineşte ochiul lincs îl constituie flancurile
ochiurilor, flancuri care sunt plasate într-un plan ce formează un unghi oarecare cu planul
tricotului, ele înclinându-se într-un sens sau altul în funcţie de aspectul ochiurilor.
Denumiri: [1]
purl fabric, în limba engleză;
Links - Links (L - L), în limba germană;
mailles retournées, în limba franceză;
rovesciata, în limba italiană;
dvuhiznanocinaia gladi , în limba rusă.
Se deduce că denumirea din limba română provine de la cea din limba germană.
Legătura lincs se caracterizează printr-o alternanţă de rânduri de ochiuri cu aspect faţă,
cu rânduri de ochiuri cu aspect spate, alternanţă ce determină raportul legăturii.
Întrucât în acelaşi şir se identifică ochiuri cu aspect faţă şi ochiuri cu aspect spate, pentru
realizarea tricoturilor lincs, maşina trebuie să aibă două fonturi, cu posibilitatea de transfer fie a
acelor (echipată cu ace cu limbă cu două capete şi canalele în prelungire, maşină lincs), fie a
ochiurilor (maşini patent). Pentru reprezentarea structurilor lincs se consideră soluţia clasică.
Flancurile ochiurilor au poziţii diferite în puncte de legare inferioare şi superioare, ceea ce
are ca efect dispunerea lor într-un alt plan decât cel al tricotului. Aşadar, elementul caracteristic
de apartenenţă care defineşte ochiul lincs în constituie flancurile, plasate într-un plan ce
formează un unghi oarecare cu planul tricotului.
În stare liberă, tricotul are înmagazinată o energie de deformaţie care tinde spre o valoare
minimă, astfel că generează forţe care măreasc razele de curbură şi la care se opun forţele de
reacţiune. Datorită poziţiei lor caracteristice, flancurile ochiurilor cu aspect faţă se înclină într-
un sens, iar flancurile ochiurilor cu aspect spate, în sens contrar, astfel că buclele de platină
plasate în acelaşi plan tind să se atingă. Din această cauză, în dispunerea reală, rândurile de
ochiuri cu aspect faţă sunt mai puţin vizibile, fiind acoperite de rândurile de ochiuri cu aspect
34
spate, la care buclele de ac şi de platină apar în prim plan; de aici şi denumirea de tricot cu
aspect spate pe ambele părţi, aşa cum sugerează şi denumirile din limbile germană, italiană,
rusă.
Între legăturile lincs şi patent se pot găsi similitudini legate de tipul raportului, prezenţa
ochiurilor glat şi calculul numărului de ochiuri glat din raport.
Şi pentru legăturile lincs de raport regulat sau neregulat, numărul ochiurilor lincs din
raport este 2, iar numărul de ochiuri glat se poate stabili aplicând relaţia:
ng = h – 2.
Pe suprafaţa raportului tricotului lincs se întâlnesc ochiuri de tip lincs şi ochiuri de tip
glat, excepţie făcând tricotul lincs 1:1 care are toate ochiurile de tip lincs.
Alternanţa rândurilor de ochiuri faţă – spate determină existenţa mai multor legături lincs,
care se deosebesc prin înălţimea raportului.
Din acest punct de vedere, tricotul lincs poate fi:
- regulat, dacă cifrele care îl definesc sunt identice, de ex. 1:1 sau 3:3;
- neregulat, dacă cifrele nu sunt identice, de ex. 2:1 sau 3:7;
- amestecat, dacă pentru exprimarea raportului se folosesc mai mult de două cifre, dar
întotdeauna un număr par de cifre.
35