Text finalTraducere în limba românăSR EN 60044-2Transformatoare de măsură Partea 2: Transformatoare de tensiune inductive

Cuprins Pagina

Articole 1 Generalităţi ................................................................................................................

1.1 Domeniu de aplicare ............................................................................................1.2 Referinţe normative.........................................................................................

2 Definiţii...........................................................................................................................2.1 Definiţii generale...................................................................................................2.2 Definiţii suplimentare pentru transformatoarele inductive de tensiune monofazate pentru protecţie......................................................................................

3 Prescripţii generale................................................................................................

4 Condiţii de serviciu normale şi speciale...........................................................4.1 Condiţii de serviciu normale.................................................................................4.2 Condiţii de serviciu speciale.................................................................................4.3 Moduri de tratare a neutrului.................................................................................

5 Valori standardizate..........................................................................................................5.1 Valori standardizate ale tensiunilor nominale..................................................................5.2 Valori standardizate ale puterii de precizie.....................................................................5.3 Valori standardizate ale factorului nominal de tensiune ...............................................5.4 Limite de încălzire.......................................................................

6 Prescripţii referitoare la concepţie.......................................................................................6.1 Prescripţii referitoare la izolaţie............................................................................6.2 Rezistenţă la scurtcircuit...........................................................................................6.3 Prescripţii mecanice.............................................................................................

7 Clasificarea încercărilor.....................................................................................7.1 Încercări de tip......................................................................................................7.2 Încercări de serie................................................................................................7.3 Încercări speciale................................................................................................

8 Incercări de tip...........................................................................................................8.1 Încercare de încălzire...................................................................8.2 Încercare de ţinere la scurtcircuit.........................................................................8.3 Încercare la impuls a înfăşurării primare............................................................8.4 Încercare sub ploaie a transformatoarelor de exterior..............................

9 Încercări de serie..........................................................................................................9.1 Verificare a marcării bornelor...............................................................................9.2 Încercări de ţinere la frecvenţă industrială ale înfăşurărilor primare şi măsurare a

descărcărilor parţiale........................................................9.3 Încercări de ţinere la frecvenţă industrială între secţiuni şi ale înfăşurărilor secundare....

10 Încercări speciale...........................................................................................................10.1 Încercare la impuls de trăsnet tăiat a înfăşurării primare..................................................10.2 Măsurare a capacităţii şi a factorului de pierderi dielectrice................................10.3 Încercări mecanice.................................................................................................

11 Marcare.......................................................................................................................11.1 Marcare a plăcuţei indicatoare............................................................................11.2 Marcare a bornelor..............................................................................................

12 Prescripţii referitoare la precizia transformatoarelor de tensiune inductive monofazate pentru măsură

12.1 Definirea clasei de precizie a unui transformator de tensiune pentru măsură..............12.2 Limite ale erorii de tensiune şi de unghi ale transformatoarelor de tensiune pentru

măsură....................................12.3 Încercări de tip referitoare la precizia transformatoarelor de tensiune pentru măsură...12.4 Încercări de serie referitoare la precizia transformatoarelor de tensiune pentru măsură...12.5 Marcare a plăcuţei indicatoare a unui transformator de tensiune pentru măsură.....

13 Prescripţii suplimentare pentru transformatoarele de tensiune inductive monofazate pentruprotecţie...............................13.1 Definire a clasei de precizie a unui transformator de tensiune pentru protecţie.......13.2 Limite ale erorii de tensiune şi de unghi ale transformatoarelor de tensiune

pentru protecţie.................................................13.3 Tensiuni nominale ale înfăşurării secundare de tensiune reziduală...........13.4 Putere a înfăşurării secundare de tensiune reziduală......................................13.5 Clasă de precizie a înfăşurării secundare de tensiune reziduală............13.6 Încercări de tip ale transformatoarelor de tensiune pentru protecţie.....................13.7 Încercări de serie ale transformatoarelor de tensiune pentru protecţie................13.8 Marcare a plăcuţei indicatoare a unui transformator de tensiune pentru protecţie .....

Figuri..................................................................................................................................

1 Generalităţi

1.1 Domeniu de aplicare

Această parte a CEI 60044 se aplică transformatoarelor de tensiune inductive noi destinate utilizării cu aparate de masură electrice, şi dispozitive electrice de protecţie, la frecvenţe cuprinse între 15 Hz şi 100 Hz.

Acest standard se aplică, în principal, transformatoarelor cu înfăşurări separate, dar se poate aplica, în mod adecvat şi autotransformatoarelor. Prezentul standard nu se aplică transformatoarelor utilizate în laboratoare.

Deşi prezentul standard nu comportă nici un articol referitor la cerinţele speciale pentru transformatoarele trifazate, s-a estimat că prescripţiile generale ale articolelor de la 3 până la 11 ar putea să se aplice acestor transformatoare. De aceea se găsesc în aceste articole unele referinţe la cazul lor (a se vedea 2.1.4,5.1.1, 5.2 şi 11.2). Transformatoarele de tensiune inductive trifazate sunt tratate (prezentate) în HD 587 S1.

Articolul 13 cuprinde prescripţiile şi încercările care completează, privind transformatoarele de tensiune monofazate pentru protecţie, pe cele care sunt indicate în articolele de la 3 până la 12. Prescripţiile de la articolul 13 se referă îndeosebi, la transformatoarele care trebuie să aibă o precizie suficientă pentru a acţiona sisteme de protecţie pentru tensiuni ce apar în caz de defecte

Se consideră că transformatoarele de măsură sunt elemente pasive.NOTĂ – Pentru transformatoarele de măsură exterioare cu tensiuni ≥ 123 kV, măsurările RIV se consideră

corespunzătoare prescripţiilor Directivei CEM. Paragraful 6.3 din EN 60694: 1996 poate fi aplicat ca ghid pentru procedura de încercare

.

1.2 Referinţe normative

Standardele următoare cuprind prevederi care, prin referire la ele, constituie prevederi valabile pentru prezenta parte a CEI 60044. La data publicării ediţiile indicate erau în vigoare. Orice standard este suspus revizuirii şi părţile care încheie acorduri bazate pe prezenta parte a CEI 60044 sunt invitate să caute posibilitatea de a aplica cele mai recente ediţii ale standardelor de mai jos. Membrii CEI şi ISO deţin catalogul standardelor internaţionale în vigoare .

CEI 60028:1925. International standard of resistance for copper

CEI 60038: 1983: IEC standard voltage

CEI 60050(321):1986: International Electrotechnical Vocabulary – Chapter 321: Instrument transformers

CEI 60060-1: 1989: High-voltage test techniques – Part 1 : General definitions and rules

CEI 60071-1: 1993: Insulation co-ordination – Part 1: Definitions, principles and rules

CEI 60085: 1984: Thermal evaluation and classification of electrical insulation

CEI 60270: 1981: Partial discharge measurements

CEI 60721: Classification of environmental conditions

CEI 60815: 1986: Guide for the selection of insulators in respect of polluted conditions

2 Definiţii

Pentru scopurile din această parte a CEI 60044, se aplică urmatoarele definiţii

2.1 Definiţii generale

2.1.1 transformator de măsură : Transformator destinat să alimenteze aparate de măsurat, contoare, relee şi alte aparate similare [VEI 321-01-01 modificat].

2.1.2 transformator de tensiune: Transformator de măsură la care tensiunea secundară este, în condiţii normale de utilizare, practic proporţională cu tensiunea primară şi defazată faţă de aceasta cu un unghi aproximativ nul, pentru un sens convenabil ales al conexiunilor [ VEI 321-03-01].

2.1.3 transformator de tensiune nelegat la pământ : Transformator de tensiune, care are toate părţile înfăşurării primare, inclusiv bornele, izolate faţă de pământ la un nivel care corespunde nivelului său de izolare nominal.

2.1.4 transformator de tensiune legat la pământ : Transformator de tensiune monofazat, destinat să aibă una din extremităţile înfăşurării sale primare legată direct la pământ sau, în cazul transformatorului de tensiune trifazat, destinat să aibă punctul neutru al înfăşurării sale primare legat direct la pământ.

2.1.5 înfăşurare primară : Înfăşurare căreia i se aplică tensiunea de transformat.

2.1.6 înfăşurare secundară: Înfăşurare care alimentează circuitele de tensiune ale aparatelor de măsurat, ale contoarelor, ale releelor şi ale circuitelor analoage.

2.1.7 circuit secundar: Circuit exterior alimentat de înfăşurarea secundară a unui transformator.

2.1.8 tensiune nominală primară: Valoare a tensiunii primare, prin care este caracterizat transformatorul şi în funcţie de care se determină condiţiile sale de funcţionare [ VEI 321-01-12 modificat].

2.1.9 tensiune nominală secundară: Valoare a tensiunii secundare, prin care este caracterizat transformatorul şi în funcţie de care se determină condiţiile sale de funcţionare [VEI 321-01-16 modificat].

2.1.10 raport de transformare : Raport între tensiunea primară reală şi tensiunea secundară reală[VEI 321-01-18 modificat].

2.1.11 raport nominal de transformare: Raport între tensiunea nominală primară şi tensiunea nominală secundară [VEI 321-01-20 modificat].

2.1.12 eroare de tensiune (eroare de raport) : Eroare pe care transformatorul o introduce în măsurarea unei tensiuni şi care provine din aceea că raportul de transformare nu este egal cu raportul nominal de transformare [VEI 321-01-22 modificat].

Eroarea de tensiune, exprimată în procente, este dată de relaţia:

eroare de tensiune % =

unde:Kn este raportul nominal de transformare ;Up este tensiunea primară;Us este tensiunea secundară corespunzatoare tensiunii Up în condiţiile de măsurare.

2.1.13 eroare de unghi: Diferenţă de fază între vectorii tensiunilor primară şi secundară, sensul vectorilor fiind ales astfel încât unghiul să fie nul pentru un transformator ideal [VEI 321-01-23 modificat].

Eroarea de unghi este considerată pozitivă atunci când vectorul tensiunii secundare este în avans faţă de vectorul tensiunii primare. Eroarea de unghi se exprimă de obicei în minute sau în centiradiani.

NOTĂ – Această definiţie este riguroasă numai pentru tensiuni sinusoidale.

2.1.14 clasă de precizie : Notare convenţională atribuită unui transformator de tensiune ale cărui erori ramân în limitele prescrise pentru condiţiile de utilizare prevăzute.

2.1.15 sarcină : Admitanţa circuitului secundar, exprimată în siemens, cu indicarea factorului de putere (în urmă sau în avans).

NOTĂ - Sarcina este în general exprimată prin puterea aparentă, în voltamperi, absorbită la un factor de putere specificat şi la tensiunea nominală secundară.

2.1.16 sarcină de precizie : Valoare a sarcinii luată în considerare la stabilirea condiţiilor de precizie.

2.1.17 putere

2.1.17.1 putere nominală : Valoare a puterii aparente (în voltamperi, la un factor de putere specificat), pe care transformatorul poate să o furnizeze în circuitul secundar la tensiunea nominală secundară şi cu sarcina de precizie conectată [ VEI 321-01-27 modificat].

2.1.17.2 putere termică limită : Valoare a puterii aparente raportată la tensiunea nominală, pe care transformatorul poate să o furnizeze în circuitul secundar, înfăşurarea primară fiind alimentată la tensiunea nominală, fără ca încălzirea să depăşească limitele specificate la 5.4.

NOTE1 - În această situaţie limitele erorilor pot fi depăşite.

2 - În cazul mai multor înfăşurări secundare, valoarea puterii termice limită trebuie precizată pentru fiecare înfăşurare.

3 - Utilizarea simultană a mai multor înfăşurări secundare este permisă numai în condiţiile stabilite prin acord între producator şi cumpărător.

2.1.18 tensiunea cea mai ridicată pentru echipament : Cea mai mare valoare efectiva a tensiunii între faze pentru care este concepută izolaţia transformatorului.

2.1.19 nivel nominal de izolare : Asociere de valori de tensiune care caracterizează izolaţia transformatorului privind aptitudinea sa de a rezista solicitărilor dielectrice.

2.1.20 reţea cu neutrul izolat : Reţea la care punctul neutru nu este conectat intenţionat la pământ, cu excepţia conexiunilor de mare impedanţă destinate dispozitivelor de măsură şi protecţie [VEI 601-02-24].

2.1.21 reţea cu neutrul legat direct la pământ : Reţea la care punctele neutre sunt legate direct la pământ [VEI 601-02-25].

2.1.22 reţea cu neutrul legat la pământ printr-o impedanţă : Reţea la care punctele neutre sunt legate la pământ printr-o impedanţă pentru limitarea curenţilor de defect la pământ [VEI 601-02-26].

2.1.23 reţea compensată prin bobină de stingere : Reţea la care unul sau mai multe puncte neutre sunt legate la pământ prin reactanţe care compensează aproximativ componenta capacitivă a curentului de defect monofazat la pământ [VEI 601-02-27].

NOTĂ- Într-o reţea compensată prin bobină de stingere, curentul rezidual în defect este limitat în aşa fel, încât arcul electric în aer se autostinge, în general .

2.1.24 factor de defect la pământ : Într-un punct dat al unei reţele trifazate, şi pentru o schemă de utilizare dată a acestei reţele, raportul dintre cea mai mare valoare efectivă a tensiunii de frecvenţă industrială fază-pământ între o fază sănătoasă şi pământ, în timpul unui defect la pământ afectând una sau mai multe faze într-un punct oarecare al reţelei şi valoarea efectivă a tensiunii de frecvenţă industrială fază-pământ care s-ar obţine în punctul dat în absenţa defectului [VEI 604-03-06].

2.1.25 reţea cu neutrul legat la pământ : Reţea al cărui neutru este legat la pământ fie direct, fie printr-o rezistenţă sau reactanţă de valoare suficient de mică pentru a reduce oscilaţiile tranzitorii şi a lăsa să treacă un curent suficient pentru protecţia selectivă contra defectelor la pământ.

a) O reţea trifazata cu neutrul legat efectiv la pământ într-un anumit punct, este o reţea caracterizatăprintr-un factor de defect la pământ în acest punct care nu depaşeşte 1,4.

NOTĂ - Aceasta condiţie se obţine, cu aproximaţie, pentru orice configuraţie a reţelei, atunci când raportul dintre reactanţa homopolara şi reactanţa directă este mai mic de trei, iar raportul dintre rezistenţa homopolara şi reactanţa directă este mai mic de unu.

b) O reţea trifazată cu neutrul legat neefectiv la pământ într-un anumit punct, este o reţea caracterizată printr-un factor de defect la pământ în acest punct, care poate depăşi 1,4.

2.1.26 instalaţie expusă : Instalaţie în care echipamentul este supus supratensiunilor de origine atmosferică.

NOTĂ - Aceste instalaţii sunt, în general, conectate direct la linii aeriene sau prin intermediul unor cabluri de lungime mică.

2.1.27 instalaţie neexpusă : Instalaţie în care echipamentul nu este supus supratensiunilor de origine atmosferică.

NOTĂ - Aceste instalaţii sunt, în general, conectate la o reţea de cabluri subterane.

2.1.28 frecvenţă nominală : Valoare a frecvenţei pe baza căreia se stabilesc prescripţiile acestui standard.

2.1.29 factor nominal de tensiune : Factor cu care trebuie multiplicată tensiunea nominală primară pentru a determina tensiunea maximă la care transformatorul trebuie să satisfacă, pe o durată specificată, prescripţiile respective de încălzire precum şi condiţiile de precizie respective.

2.1.30 transformator de tensiune pentru măsură : Transformator de tensiune destinat să alimenteze aparate de măsurat, contoare şi alte aparate similare.

2.2 Definiţii suplimentare pentru transformatorele inductive de tensiune monofazate pentru protecţie

2.2.1 transformator de tensiune pentru protecţie : Transformator de tensiune destinat să alimenteze relee electrice de protecţie.

2.2.2 înfăşurare de tensiune reziduală : Înfăşurare a unui transformator de tensiune monofazat destinată, pentru un ansamblu de trei transformatoare monofazate, constituirii unui triunghi deschis cu scopul de:

a) a furniza o tensiune reziduală în caz de defect la pământ;b) a amortiza oscilaţiile de relaxare (ferorezonanţă)

3 Prescripţii generale

Toate transformatoarele sunt utilizate pentru măsurare dar, suplimentar, anumite tipuri pot fi utilizate şi în scopuri de protecţie. Transformatoarele pentru ambele scopuri de măsurare şi protecţie vor corespunde tuturor articolelor din acest standard.

4 Condiţii de serviciu normale şi speciale

Informaţii detaliate referitoare la clasificarea condiţiilor de mediu sunt date în seria CEI 60721.

4.1 Condiţii de serviciu normale

4.1.1 Temperatura aerului ambiant

Transformatoarele de tensiune sunt clasificate în trei categorii, cum se indică în tabelul 1.

Tabelul 1 - Categorii de temperaturăCategoria Temperatura minimă

0CTemperatura maximă

0C-5/40 -5 40

-25/40 -25 40-40/40 -40 40

NOTĂ- La alegerea categoriei de temperatură se va ţine seama şi de condiţiile de transport şi depozitare

4.1.2 AltitudineAltitudinea nu va depăşi 1000 m.

4.1.3 Vibraţii sau cutremure de pământ

Vibraţiile datorate cauzelor externe transformatorului de tensiune sau cutremurelor de pământ sunt neglijabile.

4.1.4 Alte condiţii de serviciu pentru transformatoare de tensiune de interior

Alte condiţii de serviciu considerate sunt următoarele:a) influenţa radiaţiei solare poate fi neglijată;b) aerul ambiant nu este poluat în mod semnificativ cu praf, fum, gaze corozive, vapori sau sarec) condiţiile de umiditate sunt următoarele:

1. valoarea medie a umidităţii relative, măsurată pe o perioadă de 24 h, nu depăşeşte 95%.2. valoarea medie a presiunii vaporilor de apa pe o perioadă de 24 h, nu depăşeşte 2,2 kPa;3. valoarea medie a umidităţii relative pe o perioadă de o lună, nu depăşeşte 90%.4. valoarea medie a presiunii vaporilor de apă pe o perioadă de o luna, nu depăşeşte 1,8kPa.

În aceste condiţii se poate produce ocazional condensarea.

NOTE:1 - Condensarea poate apărea atunci când au loc schimbări bruşte de temperatura într-o perioadă cu umiditate ridicată.

2 - Pentru a suporta efectele unei umidităţi ridicate şi ale condensării, cum ar fi deteriorarea izolaţiei sau a coroziunii parţilor metalice, transformatoarele de tensiune vor fi concepute pentru astfel de condiţii.

3 - Condensarea poate fi prevenită printr-o concepţie specială a carcasei, prin ventilare şi încălzire corespunzătoare sau prin utilizarea de mijloace sicative.

4.1.5 Alte condiţii de serviciu pentru transformatoare de tensiune de exterior

Alte condiţii de serviciu considerate sunt următoarele:

a) valoarea medie a temperaturii aerului ambiant, măsurată pe perioadă de 24 h, nu depăşeşte 350C;b) radiaţia solară trebuie considerată până la un nivel de 1000 W/m2 (pentru o zi senină la amiază);c) aerul ambiant poate fi poluat cu praf, fum, gaze corozive, vapori sau sare. Poluarea nu va depăşi nivelurile din tabelul 8. d) presiunea vântului nu va depăşi 700 Pa (corespunzând unei viteze a vântului de 34m/s). e) trebuie luată în considerare prezenţa condensului sau a precipitaţiilor.

4.2 Condiţii de serviciu speciale

Când transformatoarele de tensiune pot fi folosite în condiţii diferite de condiţiile de serviciu normale indicate la 4.1., prescripţiile utilizatorului trebuie să se refere la nivelurile standardizate după cum urmează:

4.2.1 Altitudine

Pentru instalare la o altitudine mai mare de 1000 m, distanţa de conturnare în condiţii atmosferice de referinţă standardizate trebuie determinată prin multiplicarea tensiunii de ţinere cerută în condiţiile de serviciu, cu un factor k în conformitate cu figura 1.

NOTĂ - Pentru izolaţia internă rigiditatea dielectrica nu este afectata de altitudine. Metoda de alegere a izolaţiei externe trebuie sa facă obiectul unui acord între producător şi cumpărător.

4.2.2 Temperatură ambiantă

Pentru instalaţiile situate în locuri unde temperatura ambiantă poate fi în mod semnificativ în afara gamelor de condiţii normale de serviciu din 4.1.1, domeniile preferate pentru temperatura minimă şi maximă vor fi specificate astfel:

a) – 50 0C şi 40 0C pentru climat foarte rece;b) – 5 0C şi 50 0C pentru climat foarte cald.

În unele regiuni unde apariţia de vânturi calde şi umede este frecventă, schimbări bruşte de temperatură pot produce apariţia condensului chiar şi la interior.

NOTĂ - În anumite condiţii de radiaţie solară, pot fi necesare măsuri corespunzătoare ca de exemplu copertină, ventilare forţată, etc., pentru a nu depăşi încălzirile specificate.

4.2.3 Cutremure de pământ

Prescripţiile şi încercările sunt în studiu.

4.3 Moduri de tratare a neutrului

Modurile de tratare a neutrului sunt urmatoarele:a) reţea cu neutrul izolat (a se vedea 2.1.20);b) reţea cu neutrul legat la pământ prin bobină de stingere (a se vedea 2.1.23);c) reţea cu neutrul legat la pământ (a se vedea 2.1.25);

1) reţea cu neutrul legat direct la pământ (a se vedea 2.1.21);2) reţea cu neutrul legat la pământ printr-o impedanţă (a se vedea 2.1.22).

5 Valori standardizate

5.1 Valori standardizate ale tensiunilor nominale

5.1.1 Tensiune nominală primară

Valorile standardizate ale tensiunii nominale primare ale transformatoarelor trifazate şi monofazate pentru utilizare într-o reţea monofazată, sau între faze într-o reţea trifazată, trebuie sa fie alese dintre valorile tensiunilor nominale ale reţelelor indicate ca valori uzuale în CEI 60038. Valorile standardizate ale tensiunii nominale primare ale transformatoarelor monofazate utilizate între o fază a unei reţele trifazate şi pământ sau între un punct neutru al reţelei şi pământ sunt 1/ 3 din valorile tensiunilor nominale ale reţelei.

NOTĂ - Funcţionarea unui transformator de tensiune utilizat ca transformator de măsură sau de protecţie se bazează pe tensiunea nominală primară, în timp ce nivelul nominal de izolare se bazează pe una din tensiunile cele mai ridicate pentru echipament, conform CEI 60038.

5.1.2 Tensiune nominală secundară

Tensiunea nominală secundară trebuie sa fie aleasă în funcţie de specificul locului în care trebuie sa fie utilizat transformatorul. Valorile prezentate mai jos sunt considerate ca valori standardizate pentru transformatoarele monofazate utilizate în reţele monofazate sau montate între fazele unei reţele trifazate:

a) Bazată pe practica curentă a unui grup de ţări europene:-100 V şi 110 V;-200 V pentru circuitele secundare extinse;

b) Bazată pe practica curentă a Statelor Unite ale Americii şi Canadei;-120 V pentru reţele de distributie;-115 V pentru reţele de transport;-230 V pentru circuitele secundare extinse.

Pentru transformatoarele monofazate destinate a fi montate între fază şi pământ, în reţelele trifazate, pentru care tensiunea nominală primară este un numar împărţit prin 3 , tensiunea nominală secundară, trebuie să

fie una din valorile menţionate mai sus împărţită prin 3 , astfel încât valoarea nominală a raportului de transformare să ramână neschimbată.

NOTE

1 - Tensiunea nominală secundară a înfăşurărilor destinate sa producă tensiune secundară reziduală este dată în 13.3.

2 - Pe cât posibil, raportul nominal de transformare trebuie să fie un numar întreg. Dacă se utilizează pentru raportul nominal de transformare una din următoarele valori: 10 – 12 – 15 - 20 – 25 – 30 – 40 – 50 – 60 - 80 precum şi multiplii lor zecimali împreună cu una din tensiunile nominale secundare indicate în acest paragraf, se obţine majoritatea valorilor standardizate de tensiuni nominale ale reţelelor, conform CEI 60038.

5.2 Valori standardizate ale puterii de precizie

Valorile standardizate ale puterii de precizie, exprimate în voltamperi, pentru un factor de putere de 0,8 (circuit inductiv) sunt:

10, 15, 25, 30, 50, 75, 100, 150, 200, 300, 400, 500 VA.

Valorile subliniate sunt preferenţiale. Puterea de precizie a unui transformator trifazat este puterea pe fază.

NOTA- Pentru un transformator dat, având o putere de precizie standardizată corespunzatoare unei clase de precizie standardizate se pot indica şi puteri de precizie nestandardizate dar care să corespundă unor clase de precizie standardizate.

5.3 Valori standardizate ale factorului nominal de tensiune

Factorul de tensiune este determinat de tensiunea maximă de funcţionare, care depinde de configuraţia reţelei şi de condiţiile de legare la pământ a înfăşurării primare a transformatorului.

Valorile standardizate ale factorului nominal de tensiune, corespunzator diferitelor condiţii de legare la pământ a reţelei, sunt prevăzute în tabelul 2, funcţie de durata admisibilă de aplicare a tensiunii maxime de funcţionare (durata nominală).

Tabelul 2 - Valori standardizate ale factorului nominal de tensiune Factor nominal

de tensiune Durata nominala Mod de conectare a înfăşurării primare şi condiţii de legare la

pământ a reţelei1,2 Continuă Între fazele unei reţele oarecare.

Între punctul neutru al transformatoarelor conectate în stea şi pământ, intr-o reţea oarecare.

1,2 Continuă Între fază şi pământ, într-o reţea cu neutrul legat efectiv la pământ (2.1.25a)1,5 30 s

1,2 Continuă Între fază şi pământ într-o reţea cu neutrul legat neefectiv la pământ (2.1.25b) cu eliminarea automată a defectului la pământ1,9 30 s

1,2 Continuă Între fază şi pământ într-o reţea cu neutrul izolat (2.1.20), fără eliminarea automata a defectului la pământ , sau într-o reţea compensată prin bobină de stingere (2.1.23) fără eliminarea automată a defectului la pământ.

1,9 8 h

NOTA - Se admit durate nominale reduse prin acord între producator şi utilizator.

5.4 Limite de încălzire

Dacă nu se specifică altfel în cele ce urmează, încălzirea unui transformator de tensiune cu o tensiune precizată la frecvenţa nominală, pentru o sarcina de precizie, sau pentru cea mai mare dintre sarcinile de precizie, dacă transformatorul are mai multe, pentru un factor de putere cuprins între 0,8 (inductiv) şi 1, nu trebuie să depăşească valoarea corespunzătoare prevăzută în tabelul 3.

Tensiunea ce trebuie aplicată transformatorului trebuie să fie cea prevăzută la punctele a), b) sau c) de mai jos:

a) Toate transformatoarele de tensiune, indiferent de factorul lor de tensiune şi de durată nominală, trebuie încercate la 1,2 ori tensiunea nominală primară.

Dacă este precizată puterea termică limită, transformatorul trebuie încercat la tensiunea nominală primară, la o sarcină corespunzatoare puterii termice limită absorbite la un factor de putere egal cu 1. Înfăşurarea de tensiune homopolară, când există, nu trebuie să fie încărcată.

Dacă este precizată puterea termică limită pentru una sau mai multe înfăşurări secundare, transformatorul trebuie încercat conectând fiecare din aceste înfăşurări, câte una odata, la o sarcină corespunzatoare puterii sale termice limită şi la un factor de putere egal cu 1.

Încercarea trebuie continuată până la stabilizarea temperaturii transformatorului.

b) Transformatoarele care au un factor de tensiune de 1,5 timp de 30 s sau de 1,9 timp de 30 s, trebuie să fie încercate la factorul lor de tensiune timp de 30 s, măsurate după aplicarea unei tensiuni de 1,2 ori tensiunea nominala, într-un interval de timp suficient pentru stabilizarea temperaturii; încălzirea nu trebuie să depăşească cu mai mult de 10 K valorile specificate în tabelul 3.

Ca variantă, asemenea transformatoare pot fi încercate la factorul lor de tensiune, timp de 30 s plecând din stare rece; încălzirea înfăşurărilor nu trebuie să depăşească 10 K.

NOTĂ - Această încercare nu este obligatorie dacă se poate demonstra prin alte mijloace că transformatorul este corespunzator în aceste condiţii.

c) Transformatoarele care au un factor de tensiune de 1,9 timp de 8 h, trebuie încercate la 1,9 ori tensiunea nominala, timp de 8 h, măsurate după aplicarea unei tensiuni de 1,2 ori tensiunea nominală, într-un interval de timp suficient pentru stabilizarea temperaturii; încălzirea nu trebuie să depăşească cu mai mult de 10 K valorile specificate în tabelul 3.

Valorile din tabelul 3 sunt stabilite pentru condiţiile de serviciu indicate la articolul 4.

Dacă au fost specificate temperaturi ale aerului ambiant superioare celor prevăzute la 4.1, limitele de încălzire din tabelul 3 trebuie să fie reduse cu o valoare egală cu valoarea excedentului de temperatură ambiantă.

Dacă un transformator este prevazut să funcţioneze la o altitudine mai mare de 1000 m, încercările fiind efectuate la o altitudine mai mică de 1000 m, limitele de încălzire prevăzute în tabelul 3 trebuie să fie reduse cu procentele următoare pentru fiecare 100 m de diferenţă între altitudinea locului de instalare şi altitudinea de 1000 m:

a) la transformatoare imersate în ulei 0,4%;b) la transformatoare uscate 0,5%.

Încălzirea înfăşurărilor este limitată de clasa de izolaţie cea mai joasă fie a înfăşurării însăşi, fie a materialului electroizolant în care este imersată sau inglobată. Limitele încălzirii pentru fiecare clasă de izolaţie sunt indicate în tabelul 3.

Tabelul 3 - Limite de încălzire ale înfăşurărilor

Clasa de izolaţie(conform CEI 60085)

Limite de încălzireK

Toate clasele, înfăşurările fiind imersate în ulei 60Toate clasele, înfăşurările fiind imersate în ulei şi închise ermetic 65Toate clasele, înfăşurările fiind înglobate într-o masă electroizolantă bituminoasă 50Înfăşurări care nu sunt nici imersate în ulei, nici înglobate într-o masă bituminoasă, de urmatoarele clase:

YAEBFH

45607585

110135

NOTĂ- Pentru anumite materiale electroizolante (de exemplu răşini), producătorul trebuie să indice clasa respectivă

Dacă transformatorul este echipat cu conservator de ulei sau dacă uleiul este acoperit cu un gaz inert sau dacă transformatorul este închis ermetic, încălzirea uleiului, măsurată la partea superioară a cuvei sau a carcasei nu trebuie să depăşească 55 K.

Dacă transformatorul nu are asemenea dispozitiv, încălzirea uleiului măsurată la partea superioară a cuvei sau a carcasei nu trebuie să depăşească 50 K.

Încălzirea măsurată la suprafaţa circuitului magnetic, precum şi a altor părţi metalice în contact sau în imediata vecinătate cu înfăşurările sau cu izolaţia, nu trebuie să depăşească valorile corespunzătoare din tabelul 3.

6 Prescripţii referitoare la concepţie

6.1 Prescripţii referitoare la izolaţie

Aceste prescripţii se aplica tuturor tipurilor de transformatoare de tensiune inductive. Pentru transformatoarele de tensiune inductive cu izolaţie gazoasă sunt necesare prescripţii suplimentare (în studiu).

6.1.1 Niveluri nominale de izolare pentru înfăşurările primare

Nivelul nominal de izolare al înfăşurării primare a transformatorului de tensiune inductiv trebuie să fie bazat pe tensiunea cea mai ridicată pentru echipament Um.

6.1.1.1 Pentru înfăşurările având Um = 0,72 kV sau 1,2 kV , nivelul de izolare nominal este determinat de tensiunea nominală de ţinere la frecvenţă industrială , conform tabelului 4.

6.1.1.2 Pentru înfăşurările având Um = 3,6 kV şi mai mare dar mai mică decât 300 kV, nivelul de izolare nominal este determinat de tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet şi tensiunea nominală de ţinere la frecvenţă industrială şi va fi ales conform tabelului 4.

Pentru a alege între niveluri diferite pentru aceeaşi valoare Um, a se vedea CEI 60071-1.

6.1.1.3 Pentru înfăşurările având Um 300 kV, nivelul nominal de izolare este determinat de tensiunile nominale de ţinere la impuls de comutaţie şi de trăsnet şi va fi ales conform tabelului 5.

Pentru a alege între diferite niveluri pentru aceeaşi valoare Um, a se vedea CEI 60071-1.

Tabelul 4 - Niveluri nominale de izolare pentru înfăşurările primare ale transformatoarelor a căror tensiune cea mai ridicată pentru echipament Um < 300kV

Tensiunea cea mai ridicată pentru echipament, Um (valoare efectivă)

kV

Tensiune nominala de ţinere de scurtă durată la frecvenţă

industrială (valoare efectivă)kV

Tensiune nominală de ţinere la impuls de trăsnet (valoare de vârf)

kV0,72 3 -1,2 6 -3,6 10 20

407,2 20 40

6012 28 60

7517,5 38 75

9524 50 95

12536 70 145

17052 95 250

72,5 140 325100 185 450123 185 450

230 550145 230 550

275 650170 275 650

325 750245 395 950

460 1050 NOTA - Pentru instalaţii expuse se recomandă alegerea nivelului de izolare cel mai înalt

Tabelul 5 - Niveluri nominale de izolare pentru înfăşurările primare aletransformatoarelor a caror tensiune cea mai ridicată pentru echipament Um 300kV

Tensiunea cea mai ridicată pentru echipament, Um

(valoare efectiva)kV

Tensiune nominala de ţinere la impuls de comutaţie

(valore de vârf)kV

Tensiune nominală de ţinere la impuls de trăsnet(valoare de vârf)

kV

300750850

9501050

362850950

10501175

420950

105013001425

52511501175

14251550

76514251550

19502100

NOTE:1 - Pentru instalaţii expuse se recomandă alegerea nivelului de izolare cel mai înalt2 - Intrucât nu au fost încă stabilite definitiv nivelurile de tensiune de încercare pentru Um=765 kV, este posibil să fie necesare unele schimbări între nivelurile de încercare la impuls de comutaţie şi impuls de trăsnet

Tabelul 6 - Tensiuni de ţinere la frecvenţă industrială pentru înfăşurările primare ale transformatoarelor cu tensiunea cea mai ridicată pentru echipament Um 300 kV

Tensiunea nominala de ţinere la impuls de trăsnet

(valoare de vârf)kV

Tensiune de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială

(valoare efectivă)kV

950 3951050 4601175 5101300 5701425 6301550 6801950 8802100 975

6.1.2 Alte prescripţii referitoare la izolaţia înfăşurărilor primare

6.1.2.1 Tensiune de ţinere la frecvenţă industrialăÎnfăşurările având tensiunea cea mai ridicată pentru echipament Um 300kV trebuie să reziste la o tensiune de ţinere la frecvenţă industrială corespunzatoare tensiunii de ţinere la impuls de trăsnet alese, conform tabelului 6.

6.1.2.2 Tensiune de ţinere la frecvenţă industrială pentru borna legată la pământBorna înfăşurării primare destinată a fi legată la pământ, dacă este izolată faţă de cuvă sau şasiu, trebuie să reziste la o tensiune nominală de ţinere de scurtă durată, la frecvenţă industrială, de 3 kV (valoare efectivă).

6.1.2.3 Descărcări parţialePrescripţiile referitoare la descărcările parţiale se aplică transformatoarelor de tensiune inductive având Um

mai mare sau egală cu 7,2 kV.

Nivelul descărcărilor parţiale nu trebuie să depăşească limitele specificate în tabelul 7, la tensiunea de măsurare a descărcărilor parţiale specificată în acelaşi tabel, după aplicarea unei solicitări conform procedurilor de la 9.2.4.

6.1.2.4 Impuls de tensiune de trăsnet tăiatDacă se prescrie suplimentar, înfăşurarea primară trebuie să reziste la un impuls de tensiune de trăsnet tăiat având o valoare de vârf de 115 % din tensiunea de impuls de trăsnet plin.

NOTĂ - Valori mai scăzute de încercare pot fi acceptate printr-un acord între producător şi cumpărător.

Tabelul 7 - Tensiuni de încercare şi niveluri admise pentru descărcări parţialeModul de tratare a neutrului

Modul de conectare a înfăşurării primare

Tensiunea de încercare de descărcări parţiale

(valoare efectiva)(kV)

Nivel admis al descărcărilor parţiale (pC)

Tipul izolaţieiimersată în lichid solidă

Reţea cu neutrul legat la pamant (factor de defect la pământ 1,5)

Între fază şi pământ

Um

1,2 Um/ 3105

5020

Între faze 1,2 Um 5 20

Reţea cu neutrul izolat sau legat neefectiv la pământ (factor de defect la pământ >1,5)

Între fază şi pământ

Um

1,2 Um/ 3105

5020

Între faze 1,2Um 5 20

NOTE:1- Dacă modul de tratare a neutrului nu este definit sunt valabile valorile date pentru reţea cu neutrul izolat sau legat neefectiv la pământ.2- Nivelul admis de descărcări parţiale este de asemenea valabil pentru frecvenţe diferite de cea nominală 3- Când tensiunea nominală a transformatorului de tensiune este considerabil mai mică decât tensiune cea mai ridicată pentru echipament Um, tensiuni de presolicitare şi de măsurare mai scăzute pot să fie convenite printr-un acord între producător şi cumpărător.

6.1.2.5 Capacitate şi factor de pierderi dielectrice

Aceste prescripţii se aplică numai transformatoarelor cu înfăşurarea primară imersată în lichid având Um 72,5 kV.

Valorile capacităţii şi a factorului de pierderi dielectrice (tg ) trebuie să corespundă frecvenţei nominale şi unui nivel de tensiune în domeniul de la 10 kV la Um / 3 .

NOTE:1 - Scopul este de a controla uniformitatea productiei. Limitele variatiilor admise pot fi subiectul unui acord între producator şi cumpărător.

2 - Factorul de pierderi dielectrice este dependent de concepţia izolaţiei cât şi de tensiune şi temperatură. Valoarea sa la Um / 3 şi la temperatura ambiantă nu trebuie să depăşească în mod normal 0,005.

3 - Pentru unele tipuri constructive de transformatoare de tensiune interpretarea rezultatelor poate fi dificil de efectuat.

6.1.3 Prescripţii pentru izolaţia dintre secţiuni

Pentru înfăşurările secundare divizate în două sau mai multe secţiuni, tensiunea nominală de ţinere la frecvenţă industrială a izolaţiei dintre secţiuni trebuie să fie 3 kV (valoare efectivă).

6.1.4 Prescripţii pentru izolaţia înfăşurărilor secundare

Tensiunea nominală de ţinere la frecvenţă industrială pentru izolaţia înfăşurărilor secundare trebuie să fie3 kV (valoare efectivă).

6.1.5 Prescripţii pentru izolaţia externă

6.1.5.1 Poluare

Pentru transformatoarele de tensiune inductive exterioare, cu izolatori ceramici, susceptibili de poluare, distanţele de izolare pe suprafaţă pentru nivelurile de poluare date sunt indicate în tabelul 8.

Tabelul 8 – Distanţe de izolare pe suprafaţăNivel de poluare Distanţă nominală minimă

specifică de izolare pe suprafaţămm/kV1) 2)

Distanţă de izolare pe suprafaţă

Distanţă de arcI. UşorII. Mediu

1620

3,5

III. MareIV. Foarte mare

2531

4,0

1) Raportul dintre distanţa de izolare pe suprafaţă între fază şi pământ şi valoarea efectivă între faze a celei mai ridicate tensiuni pentru echipament (a se vedea CEI 60071-1)2) Pentru alte informaţii şi toleranţe de fabricaţie asupra distanţei de izolare pe suprafaţă (a se vedea CEI 60815). NOTE1 - Este recunoscut că performanţele suprafeţei izolante este puternic afectată de forma izolatorului.2 - În zone foarte uşor poluate, pot fi utilizate distanţe de izolare pe suprafaţă mai mici de 16 mm/kV, în funcţie de experienţa în exploatare. Valoarea de 12 mm/kV pare a fi limita inferioară.3 - În cazuri de poluare exceptional de puternică, o distanţă nominală de izolare specifică de 31 mm/kV poate să nu fie suficientă. În funcţie de experienţa în exploatare şi/sau rezultatele din laborator, poate fi utilizată o valoare mai mare a distanţei de izolare pe suprafaţă, dar în unele cazuri se poate lua în considerare spălarea.

6.2 Rezistenţă la scurtcircuit

Transformatorul de tensiune trebuie sa fie conceput şi construit astfel încât să suporte, fără să se deterioreze, efectele mecanice şi termice datorate unor scurtcircuite externe timp de 1 s, atunci când este alimentat la tensiunea nominală.

6.3 Prescripţii mecanice

Aceste prescripţii se aplică numai transformatoarelor de tensiune inductive având tensiunea cea mai ridicată pentru echipament egală sau mai mare decât 72,5 kV.

În tabelul 9 sunt date informaţii asupra sarcinilor statice pe care transformatoarele de tensiune inductive trebuie să le suporte. Valorile includ sarcinile datorate vântului şi gheţei.

Sarcinile de încercare specificate sunt destinate a fi aplicate asupra bornelor primare în orice direcţie.

Tabelul 9 – Sarcini statice de încercare de ţinere

Cea mai ridicată tensiunepentru echipament Um

kV

Sarcină statică de încercare de ţinere FR

NTransformatoare de tensiune cu borne de tip:

de tensiune cu traversare de curentîncărcare clasa I încărcare clasa II

72.5 până la 100 500 1250 2500123 până la 170 1000 2000 3000245 până la 362 1250 2500 4000

420 1500 4000 5000NOTE:1-Suma sarcinilor ce acţionează în condiţii normale de funcţionare nu trebuie să depăşească 50% din sarcina mecanică de ţinere specificată.2-În unele aplicaţii, transformatoarele de tensiune cu borne de tipul cu traversare de curent trebuie să ţină la sarcini dinamice extreme ce se produc rar (de exemplu scurtcircuite) care nu depăşesc 1,4 din sarcina statică de ţinere.3-Pentru unele aplicaţii, poate fi necesară stabilirea rezistenţei la răsucire a bornelor primare. Momentul aplicat în timpul încercării trebuie convenit între producător şi cumpărător.

7 Clasificarea încercărilor

Încercările specificate în acest standard sunt clasificate în încercări de tip, de serie şi speciale.

Încercare de tip

Încercare efectuată pe un transformator din fiecare tip pentru a demonstra că toate transformatoarele executate după aceeaşi specificaţie corespund prescripţiilor neacoperite de încercările de serie.

NOTĂ – O încercarea de tip poate fi de asemenea considerată valabilă dacă este efectuată pe un transformator cu diferenţe minore. Aceste diferenţe fac subiectul unui acord între producător şi cumpărător.

Încercare de serie

Încercare la care este supus individual fiecare transformator.

Încercare specială

O încercare, alta decât încercarea de tip sau de serie, convenită între producător şi cumpărător.

7.1 Încercări de tip

Următoarele încercări sunt încercări de tip; pentru detalii se referă la articolele corespunzatoare:

a) Încercare de încălzire (a se vedea 8.1);b) Încercare de ţinere la scurtcircuit (a se vedea 8.2);c) Încercare la impuls de trăsnet (a se vedea 8.3.2.);d) Încercarea la impuls de comutatie (a se vedea 8.3.3.);e) Încercarea sub ploaie, la transformatoarele de exterior (a se vedea 8.4.); f) Determinarea erorilor (a se vedea 12.3 şi 13.6.2).

Toate încercările dielectrice de tip trebuie să se execute pe acelaşi transformator, dacă nu se specifică altfel.

După ce transformatoarele au fost supuse încercărilor dielectrice de tip de la 7.1, acestea trebuie supuse tuturor încercărilor de serie de la 7.2.

7.2 Încercări de serie

Următoarele încercări se aplică individual fiecărui transformator:

a) Verificarea marcării bornelor (a se vedea 9.1);b) Încercarea de ţinere la frecvenţă industrială a înfăşurărilor primare (a se vedea 9.2);c) Măsurărea descărcărilor parţiale (a se vedea 9.2.4).d) Încercarea de ţinere la frecvenţă industrială a înfăşurărilor secundare (a se vedea 9.3);e) Încercarea de ţinere la frecvenţă industrială între secţiuni (a se vedea 9.3);f) Determinarea erorilor (a se vedea 12.4 şi 13.7).

Ordinea încercărilor nu este standardizată, dar determinarea erorilor trebuie să se efectueze dupa celelalte încercări.

Repetarea încercărilor la frecvenţă industrială a înfăşurărilor primare trebuie executată la 80 % din tensiunea de încercare prescrisă.

7.3 Încercări speciale

Urmatoarele încercări trebuie executate pe baza unui acord între producător şi cumpărător.

a) Încercarea la impuls de trăsnet tăiat a înfăşurării primare (a se vedea 10.1);b) Măsurărea capacităţii şi a factorului de pierderi dielectrice (a se vedea 10.2); c) Încercări mecanice (a se vedea 10.3).

8 Încercări de tip

8.1 Încercare de încălzire

Încercarea de încălzire se efectuează pentru a verifica conformitatea cu prescripţiile de la 5.4. Pentru această încercare se consideră că transformatorul a atins temperatura de regim, atunci când încălzirea măsurată nu creşte cu mai mult de 1 K pe ora. Temperatura aerului ambiant în spaţiul de încercare trebuie să fie cuprinsă între 10 0C şi 30 0C.

Atunci când exista mai multe înfăşurări secundare, încercarea se efectuează la valorile extreme ale sarcinii, dacă nu se stabileşte altfel între producator şi cumpărător. Înfăşurarea de tensiune reziduală trebuie să fie încărcată conform 13.6.1. sau 5.4.

Pentru această încercare, transformatorul trebuie să fie montat analog montajului de serviciu.

Încălzirea înfăşurărilor trebuie să se determine prin metoda variaţiei rezistenţei.

Încălzirea celorlalte părţi ale transformatorului, altele decât înfăşurările, se poate măsură cu ajutorul termometrelor sau termocuplurilor.

8.2 Încercare de ţinere la scurtcircuit

Această încercare se efectuează pentru a verifica conformitatea cu prescripţiile de la 6.2.

Pentru această încercare, temperatura iniţială a transformatorului trebuie sa fie cuprinsă între 100C şi 300C.

Transformatorul de tensiune se alimentează prin primar, iar bornele secundare se conectează în scurtcircuit.

Se provoacă un singur scurtcircuit, cu o durată de 1 s.

NOTĂ - Această cerinţă se aplică şi atunci când siguranţele fuzibile fac parte integrantă din transformator.

În timpul scurtcircuitului, valoarea efectivă a tensiunii aplicate la bornele transformatorului nu trebuie să fie inferioară tensiunii sale nominale.

Dacă transformatorul are mai multe înfăşurări secundare, mai multe secţiuni ale înfaşurării secundare sau o înfăşurare secundară cu prize, conexiunile pentru încercare trebuie stabilite prin acord între producător şi cumpărător.

NOTĂ - Pentru transformatoarele de tip inductiv, încercarea poate fi executată prin excitarea înfăşurării secundare şi prin stabilirea scurtcircuitului între bornele primare.

Se consideră că transformatorul a corespuns la încercare dacă, după răcirea la temperatura ambiantă, satisface urmatoarele prescripţii:

a) nu este deteriorat vizibil;b) erorile sale nu diferă de valorile consemnate înainte de încercare cu mai mult de jumatate din valorile limită ale erorilor corespunzatoare clasei sale de precizie;c) rezistă la încercările dielectrice prevăzute la 9.2 şi 9.3, dar la o tensiune de încercare redusă la 90% din valorile prescrise;d) la examinarea izolaţiei de la suprafaţa înfăşurărilor primare şi secundare nu se constată nici o deteriorare importantă (de exemplu carbonizare).

Verificarea d) nu este necesară, dacă densitatea de curent a înfăşurării nu depăşeşte 160 A/mm2, pentru o înfăşurare executată din cupru cu conductivitatea mai mare sau egală cu 97% din valoarea indicată în CEI 60028. Densitatea de curent se calculează pe baza valorii efective măsurăte a curentului de scurtcircuit simetric al înfăşurării secundare (împărţită la raportul de transformare, în cazul înfăşurării primare).

8.3 Încercare la impuls a înfăşurării primare

8.3.1 Generalităţi

Încercările la impuls se efectuează conform CEI 60060-1.

Tensiunea de încercare trebuie aplicată între fiecare bornă de linie a înfăşurării primare şi pământ. Borna de legare la pământ a înfăşurării primare sau borna de linie neîncercată, în cazul unui transformator de tensiune nelegat la pământ, cel puţin o bornă a fiecărei înfăşurări secundare, şasiul, cuva (dacă este cazul) şi miezul (dacă este prevăzut să fie legat la pământ) trebuie legate la pământ în timpul încercării.

Încercările la impuls constau, în general, în aplicarea succesivă a tensiunii de referinţă, apoi a tensiunii nominale de ţinere la impuls. Tensiunile de impuls de referinţă sunt cuprinse între 50 % şi 75 % din tensiunea nominală de ţinere la impuls. Valoarea de vârf şi forma de undă a tensiunilor de impuls se înregistrează.

Un defect de izolaţie din timpul încercării poate fi pus în evidenţă printr-o modificare de formă de undă între tensiunea de referinţă şi tensiunea nominală de ţinere la impuls.

Pentru detectarea defectelor, înregistrarea curentului(ţilor) la pământ sau a tensiunilor apărute în înfăşurarea(ile) secundare trebuie executată în plus odată cu înregistrarea tensiunii.

NOTA: Conexiunile la pământ pot fi realizate prin dispozitive de inregistrare a curentului corespunzătoare.

8.3.2 Încercare la impuls de trăsnet

Tensiunile de încercare trebuie să aibă valorile corespunzatoare indicate în tabelele 4 sau 5, în funcţie de tensiunea cea mai ridicată pentru echipament şi de nivelul de izolare precizat.

8.3.2.1 Înfăşurări având Um < 300 kV

Încercarea trebuie efectuată cu polaritate pozitivă şi cu polaritate negativă. Se aplică 15 impulsuri consecutive din fiecare polaritate, fără corecţie pentru condiţiile atmosferice.

Transformatorul a corespuns la încercare, dacă pentru fiecare polaritate:

- nu se produce nici o descărcare disruptivă în izolaţia internă neautoregeneratoare;

- nu se produce nici o conturnare de-a lungul izolaţiei externe neautoregeneratoare;- se produc maximum două conturnări pe izolaţia externă autoregeneratoare;- nu este detectată nici o manifestare a vreunui defect de izolaţie (de exemplu modificări în forma de undă a mărimilor înregistrate).

Pentru transformatoarele de tensiune ne legate la pământ, aproximativ jumătate din numărul impulsurilor se aplică succesiv fiecărei borne de linie, cealaltă bornă de linie fiind legată la pământ.

NOTĂ - Aplicarea a 15 impulsuri pozitive şi a 15 impulsuri negative este specificată pentru încercarea izolaţiei externe. Dacă producatorul şi cumpărătorul stabilesc o altă încercare pentru a verifica izolaţia externă, numarul impulsurilor de trăsnet poate fi redus la trei, pentru fiecare polaritate, fără corecţie pentru condiţiile atmosferice.

8.3.2.2 Înfăşurări având Um 300 kV

Încercarea trebuie efectuată cu polaritate pozitivă şi cu polaritate negativă. Se aplică trei impulsuri consecutive din fiecare polaritate, fără corectie pentru condiţiile atmosferice.

Transformatorul a corespuns la încercare dacă: - nu se produce nici o descărcare disruptiva;- nu a fost detectată nici o manifestare a vreunui defect de izolaţie (de exemplu variaţii în forma de undă a mărimilor înregistrate).

8.3.3 Încercare la impuls de comutaţie

Tensiunile de încercare trebuie să aibă valorile corespunzatoare indicate în tabelul 5, în funcţie de tensiunea cea mai ridicată pentru echipament şi de nivelul de izolare specificat.

Încercarea trebuie efectuată cu polaritate pozitivă. Se aplică 15 impulsuri consecutive, cu corecţie pentru condiţiile atmosferice.

Pentru transformatoarele de exterior, încercarea trebuie efectuată sub ploaie (a se vedea 8.4).

NOTĂ - Pentru înlăturarea efectului de saturare a circuitului magnetic, se admite ca între impulsurile succesive să se modifice condiţiile magnetice ale circuitului magnetic, printr-o metodă adecvată.

Transformatorul a corespuns la încercare dacă:

- nu se produce nici o descărcare disruptivă în izolaţia internă neautoregeneratoare;- nu se produce nici o conturnare de-a lungul izolaţiei externe neautoregeneratoare;- se produc maximum două conturnări pe izolaţia externă autoregeneratoare:- nu a fost detectată nici o manifestare a vreunui defect de izolaţie (de exemplu modificări în forma de undă a mărimilor înregistrate).

NOTĂ – Nu se iau în considerare conturnările pe pereţii sau tavanul laboratorului.

8.4 Încercare sub ploaie a transformatoarelor de exterior

Procedurile de încercare sub ploaie sunt în conformitate cu CEI 60060-1.

Pentru înfăşurări având Um < 300 kV, încercarea trebuie efectuată cu o tensiune la frecvenţă industrială cu o valoarea corespunzatoare indicată în tabelul 4, în funcţie de cea mai ridicată tensiune a echipamentului, cu corecţie pentru condiţiile atmosferice.

Pentru înfăşurări având Um 300 kV încercarea trebuie efectuată cu un impuls de comutaţie de polaritate pozitivă, cu o valoare corespunzătoare indicată în tabelul 5, în funcţie de cea mai ridicată tensiune a echipamentului şi nivelul nominal de izolare.

9 Incercări de serie

9.1 Verificare a marcării bornelor

Trebuie să se verifice dacă marcarea bornelor este corectă (a se vedea 11.2).

9.2 Încercări de ţinere la frecvenţa industrială a înfăşurărilor primare şi măsurare a descărcărilor parţiale

9.2.1 Generalităţi

Încercarea la frecvenţa industrială se efectuează conform CEI 60060-1.

Pentru încercările cu tensiune aplicată, durata este de 60 s.

Pentru încercările cu tensiune indusă, frecvenţa tensiunii de încercare poate fi marită peste valoarea nominală pentru a evita saturarea circuitului magnetic. Durata încercărilor este de 60 s. Totuşi dacă frecvenţa tensiunii de încercare depăşeşte de două ori frecvenţa nominală, durata încercării poate fi redusă sub 60 s conform relatiei:

2 x frecvenţa nominalădurata încercării (s) = x 60

frecvenţa de încercare

dar nu trebuie sa fie mai mică decât 15 s.

9.2.2 Înfăşurări având Um 300 kV

Tensiunile de încercare pentru înfăşurările având Um 300 kV au valori corespunzatoare, prevăzute în tabelul 4, în funcţie de tensiunea cea mai ridicată pentru echipament.

Atunci când există o diferenţă mare între tensiunea cea mai ridicată pentru echipament (Um ) specificată şi tensiunea nominală primară specificată, tensiunea indusă se limitează la de cinci ori tensiunea nominală primară.

9.2.2.1 Transformatoare de tensiune nelegate la pământ

Transformatoarele de tensiune nelegate la pământ trebuie supuse următoarelor încercări:

a) Încercare de ţinere cu tensiune aplicată (dacă este aplicabilă)

Tensiunea de încercare se aplică între toate bornele înfăşurării primare conectate împreună şi pământ. Şasiul, cuva (dacă exista), circuitul magnetic(dacă este prevăzut cu legare la pământ) şi toate bornele înfăşurării secundare se conectează împreună şi la pământ.

b) Încercare de ţinere cu tensiune indusă

La alegerea producătorului, încercarea se execută excitând înfăşurarea secundară prin aplicarea unei tensiuni cu o amplitudine suficientă pentru a induce în înfăşurarea primară tensiunea de încercare prescrisă, sau excitând înfăşurarea primară direct prin aplicarea tensiunii de încercare prescrise.

În fiecare caz, tensiunea de încercare se măsoară pe partea de înaltă tensiune. Şasiul, cuva (dacă există), circuitul magnetic (dacă este prevazut cu legare la pământ), o bornă de la fiecare înfăşurare secundară şi cealaltă bornă a înfăşurării primare se conectează împreună şi la pământ.

Încercarea poate fi efectuată prin aplicarea tensiunii de încercare la fiecare bornă de linie, pe o durată egală cu jumatate din durata prescrisă, dar de minim 15 s pentru fiecare bornă.

9.2.2.2 Transformatoare de tensiune legate la pământ

Transformatoarele de tensiune legate la pământ trebuie supuse următoarelor încercări:

a) Încercare de ţinere cu tensiune aplicată (dacă este aplicabilă).

Tensiunea de încercare trebuie să aibă valoarea corespunzătoare indicată la 6.1.2.2. şi trebuie aplicată între pământ şi borna înfăşurării primare destinată a fi legată la pământ.

Şasiul, cuva (dacă există), circuitul magnetic (dacă este prevăzut cu legare la pământ) şi toate bornele înfăşurării secundare trebuie să fie legate împreună şi la pământ.

b) Încercare de ţinere cu tensiune indusă

Încercarea trebuie efectuată conform 9.2.2.1. Borna înfăşurării primare destinate a fi legată la pământ în timpul funcţionării trebuie să fie legată la pământ în timpul încercării.

9.2.3 Înfăşurări având Um 300 kV

Transformatorul trebuie supus următoarelor încercări:

a) Încercare de ţinere cu tensiune aplicată (dacă este aplicabilă).

Tensiunea de încercare trebuie să aibă valoarea corespunzatoare indicată la 6.1.2.2. şi încercarea trebuie să fie efectuată conform 9.2.2.2.

b) Încercare de ţinere cu tensiune indusă

Tensiunea de încercare trebuie să aiba valoarea corespunzătoare prevăzută în tabelul 6, în funcţie de tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet. Încercarea trebuie efectuată conform 9.2.2.2.

9.2.4 Măsurărea descărcărilor parţiale

9.2.4.1 Circuit de încercare şi aparate de măsură

Circuitul de încercare şi aparatele de măsurat folosite trebuie să corespundă CEI 60270 . Câteva exemple de circuite de încecare sunt indicate în figurile 2 până la 5 .

Aparatul de măsurat folosit trebuie să măsoare sarcina aparentă q exprimată în picocoulombi (pC). Etalonarea acestuia trebuie realizată în circuitul de încercare (a se vedea exemplul din figura 5).

Un aparat de măsurat în bandă largă trebuie să aibă o bandă de trecere de cel puţin 100 kHz, cu o frecvenţă de tăiere superioară nedepăşind 1,2 MHz .

Aparatele de măsurat cu bandă îngustă trebuie să aibă frecvenţa de rezonanţă în domeniul de la 0,15 MHz până la 2 MHz . Valorile preferenţiale sunt cele din domeniul de la 0,5 MHz până la 2 MHz , dar pentru fezabilitate, măsurarea trebuie să se efectueze la frecvenţa cu care se obţine cea mai mare sensibilitate.

Sensibilitatea trebuie sa permită detectarea descărcărilor parţiale cu un nivel de 5 pC .

NOTE

1- Zgomotul trebuie să fie suficient de mic faţă de sensibilitate. Impulsurile care sunt cunoscute a fi cauzate de perturbaţii externe pot fi neglijate .

2- Pentru eliminarea zgomotului exterior este corespunzător circuitul de încercare echilibrat (figura 4 ). Folosirea unui condensator de cuplaj pentru echilibrarea circuitului poate fi inadecvată pentru eliminarea interferenţelor externe.

3- Când se foloseşte un semnal electronic procesat şi restabilit, pentru a reduce zgomotul de fond, trebuie demonstrat că variind parametrii săi se permite detectarea de impulsuri ce se produc repetat.

9.2.4.2 Procedură de încercare a transformatoarelor de tensiune legate la pământ

Dupa o presolicitare realizată conform procedurii A sau B , se atinge tensiunea de încercare a descărcărilor parţiale specificata în tabelul 7 şi nivelul corespunzător al descărcărilor parţiale este măsurat timp de 30 s.

Nivelul descărcărilor parţiale măsurate nu trebuie să depăşească limitele specificate în tabelul 7.

Procedura A : Tensiunea de măsurare a descărcărilor parţiale se realizează prin descreşterea tensiunii după încercarea cu tensiune indusă.

Procedura B : Măsurarea descărcărilor parţiale se realizează după încercarea cu tensiune indusă. Tensiunea aplicată este marită la 80 % din tensiunea indusa menţinută mai puţin de 60 s , apoi redusă fără întrerupere până la tensiunea specificată de măsurare a descărcărilor parţiale .

Dacă nu se specifică altfel alegerea metodei se face de producător. Metoda de încercare trebuie specificată în buletinul de încercare.

9.2.4.3 Procedură de încercare a transformatoarelor de tensiune nelegate la pământ

Circuitul de încercare pentru transformatoarele de tensiune nelegate la pământ trebuie sa fie acelaşi cu cel pentru transformatoarele legate la pământ dar trebuie efectuate două încercări prin aplicarea tensiunii succesiv pe fiecare bornă de înaltă tensiune cu cealaltă bornă de înaltă tensiune conectată la o bornă de joasă tensiune, şasiu şi cuva (dacă există) (a se vedea figurile 2 până la 4).

9.3 Încercari de ţinere la frecvenţă industrială între secţiuni şi ale înfăşurărilor secundare

Tensiunea de încercare cu valoarea corespunzătoare prevăzută la 6.1.3 şi respectiv 6.1.4 trebuie să se aplice timp de 60 s succesiv, între bornele legate în scurtcircuit ale fiecărei secţiuni a înfăşurării, sau ale fiecărei înfăşurări secundare şi pământ.

Şasiul, cuva (dacă există), circuitul magnetic (dacă este prevăzut cu legare la pământ) şi bornele tuturor celorlalte înfăşurări sau sectiuni trebuie să fie legate împreună şi la pământ.

10 Încercări speciale

10.1 Încercare la impuls de trăsnet tăiat a înfăşurării primare

Încercarea trebuie să se efectueze numai cu polaritate negativă şi se combină cu încercarea la impuls de trăsnet de polaritate negativă după cum se indică mai jos.

Tensiunea trebuie să fie un impuls de trăsnet standardizat cum este definit în CEI 60060-1, tăiat între 2 s pâna la 5 s. Circuitul de tăiere trebuie să fie astfel încât amplitudinea oscilaţiei de polaritate opusă undei de şoc înregistrate să fie limitată la aproximativ 30 % din valoarea de vârf.

Tensiunea de încercare cu impuls plin trebuie să aibă valorile corespunzătoare indicate în tabelele 4 sau 5, în funcţie de cea mai ridicată tensiune a echipamentului şi de nivelul de izolare specificat .

Tensiunea de încercare cu impuls tăiat trebuie să corespundă cu 6.1.2.4.

Secvenţa de aplicare a impulsurilor trebuie să fie următoarea :

a) Pentru înfăşurări având Um < 300 kV :-un impuls plin -două impulsuri tăiate-paisprezece impulsuri pline

În cazul transformatoarelor de tensiune nelegate la pământ, trebuie să fie aplicate pe fiecare bornă două impulsuri tăiate şi aproximativ jumătate din numărul impulsurilor pline.

b) Pentru înfăşurări având Um 300 kV :-un impuls plin-două impulsuri tăiate-doua impulsuri pline

Diferenţele dintre formele undelor impulsurilor pline aplicate înainte şi după impulsurile tăiate, indică existenţa unui defect intern.

La evaluarea comportării izolaţiei, trebuie să se neglijeze conturnările de-a lungul izolaţiei externe autoregeneratoare din timpul impulsurilor tăiate .

10.2 Măsurăre a capacităţii şi a factorului de pierderi dielectrice

Încercarea trebuie efectuată conform 6.1.2.5, după încercarea de ţinere la frecvenţă industrială a înfăşurării primare.

Circuitul de încercare trebuie să fie convenit între producător şi cumpărător, se preferă metoda punţii.

Încercarea trebuie efectuată cu transformatorul de tensiune la temperatura ambiantă şi valoarea acestei temperaturi trebuie să fie înregistrată.

10.3 Încercări mecanice

Încercările sunt efectuate pentru a demonstra că un transformator de tensiune inductiv este capabil să satisfacă prescripţiile specificate la 6.3

Transformatorul de tensiune trebuie montat complet şi instalat în pozitie verticală cu şasiul fixat rigid.

Transformatoarele de tensiune imersate în lichid trebuie umplute cu lichidul electroizolant specificat şi supuse la presiunea de funcţionare.

Sarcinile de încercare trebuie aplicate timp de 60 s pentru fiecare din condiţiile indicate în tabelul 10.

Transformatorul de tensiune trebuie considerat că a corespuns la încercare dacă nu prezintă nici o deteriorare (deformatie, ruptură sau scurgere).

Tabelul 10- Moduri de aplicare a sarcinilor de încercare pe bornele primare de linieTipul transformatorului de tensiune Modul de aplicare

Cu bornă tip“de tensiune”

Orizontal

Vertical

Cu bornă tip “cu traversare de curent”

Orizontal la fiecarebornă

Vertical la fiecare bornă

NOTA: Sarcina de încercare trebuie aplicată în centrul bornei

11 Marcare

11.1 Marcare a plăcuţei indicatoare

Toate transformatoarele de tensiune trebuie să aibă cel puţin urmatoarele indicaţii: a) numele producătorului sau orice altă marcă permiţând identificarea sa uşoară;b) numărul de fabricaţie sau denumirea tipului, de preferinţă amândouă;c) tensiunile nominale, primară şi secundară ( de exemplu 66/0,11 kV );d) frecvenţa nominală (de exemplu 50 Hz) ;e) puterea de precizie şi clasa de precizie corespunzatoare ( de exemplu 50 VA, clasa 1,0);

NOTA - Dacă există două înfăşurări secundare separate, marcarea trebuie să conţină gama puterilor de precizie a fiecărei înfăşurări secundare în voltamperi, precum şi clasa de precizie corespunzătoare şi tensiunea nominala a fiecărei înfăşurări.

f) tensiunea cea mai ridicată a reţelei (de exemplu 72,5 kV );g) nivelul nominal de izolare ( de exemplu 140/325 kV);

NOTA - Datele de la alineatele f) şi g) pot fi combinate într-un singur marcaj (de exemplu 72,5/140/325 kV )

Toate aceste indicaţii trebuie marcate astfel încât să nu poată fi şterse, direct pe transformatorul de tensiune, sau pe o placuţă indicatoare fixată rigid pe transformator.

Suplimentar, dacă exista spatiu disponibil, pe placuţa indicatoare, se marchează următoarele :

h) factorul nominal de tensiune şi durata nominală corespunzătoare;i) clasa materialelor electroizolante, dacă este diferită de clasa A;

NOTA : Dacă se utilizează materiale electroizolante având clase diferite, se indică aceea care limitează încălzirea înfăşurărilor .

j) pentru transformatoarele având mai mult decât o înfăşurare secundară, destinaţia fiecărei înfăşurări şi bornele corespunzatoare.

11.2 Marcare a bornelor

11.2.1 Reguli generale

Această marcare se aplică transformatoarelor de tensiune monofazate, precum şi ansamblurilor de transformatoare de tensiune monofazate asamblate intr-un element şi conectate ca un transformator de tensiune trifazat, sau transformatoarelor de tensiune trifazate care au un circuit magnetic comun pentru cele trei faze.

11.2.2 Identificarea bornelor

Marcările preferenţială ale bornelor transformatoarelor de tensiune inductive sunt indicate în figurile de la 6 până la 15, după caz.

Literele mari A, B, C şi N se utilizează pentru marcarea bornelor înfăşurării primare, iar literele mici a,b,c şi n se utilizează pentru marcarea bornelor înfăşurării secundare corespunzătoare.

Literele A, B şi C se utilizează pentru marcarea bornelor complet izolate, iar litera N se utilizează pentru marcarea bornei destinate a fi legată la pământ şi a carei izolaţie este inferioară izolaţiei altor borne.

Literele da şi dn se utilizează pentru marcarea bornelor înfăşurărilor în eventualitatea că acestea sunt destinate să furnizeze o tensiune homopolară.

11.2.3 Polaritatea relativă

Bornele ale caror litere mari şi mici sunt corespondente trebuie să aibă aceeaşi polaritate la un moment dat.

12 Prescripţii referitoare la precizia transformatoarelor de tensiune inductive monofazate pentru măsură

12.1 Definire a clasei de precizie a unui transformator de tensiune pentru măsură

La transformatoarele de tensiune pentru măsură, clasa de precizie se caracterizează printr-un număr (indice de clasă) egal cu limita superioara a erorii de tensiune, exprimată în procente, corespunzătoare tensiunii nominale primare şi pentru sarcina corespunzătoare clasei de precizie.

12.1.1 Clase de precizie standardizate

Clasele de precizie standardizate ale transformatoarelor de tensiune inductive monofazate pentru măsură sunt:

0,1 - 0,2 - 0,5 - 1,0 - 3,0

12.2 Limite ale erorii de tensiune şi de unghi ale transformatoarelor de tensiune pentru măsură

Eroarea de tensiune şi de unghi , la frecvenţa nominală, nu trebuie să depăşească valorile prevăzute în tabelul 11 pentru toate tensiunile cuprinse între 80% şi 120% din tensiunea nominală şi pentru toate sarcinile cuprinse între 25% şi 100% din sarcina de precizie, la un factor de putere de 0,8 inductiv.

Erorile trebuie sa fie determinate la bornele transformatorului şi trebuie să ţină seama de influenţa fuzibilelor sau rezistoarelor care fac eventual parte din transformator.

Tabelul 11. Limitele erorii de tensiune şi de unghi pentru transformatoarele de tensiune pentru măsură

Clasă de precizie Eroare de tensiune(de raport ) în procente

Eroare de unghi

minute centiradiani0,1 0,1 5 0,150,2 0,2 10 0,30,5 0,5 20 0,61,0 1,0 40 1,23,0 3,0 nu se specifica nu se specifica

NOTĂ- Când se comandă transformatoare având două înfăşurări secundare separate, din cauza interdependenţei lor, utilizatorul trebuie să specifice două game de puteri, câte una pentru fiecare înfăşurare, limita superioară a fiecăreia din aceste game de puteri corespunzând unei valori a puterii de precizie standardizate. Fiecare înfăşurare trebuie să satisfacă propriile prescripţii de precizie pe toată gama sa de putere atunci când, în acelaşi timp, cealaltă înfăşurare secundară furnizează o putere la toate valorile cuprinse între zero şi limita superioară a gamei de puteri precizată pentru aceasta din urmă. Pentru a verifica conformitatea cu această prescriptie , este suficient să se efectueze încercările numai la valorile extreme. Dacă nu este facută nici o precizare a gamelor de puteri, acestea trebuie considerate între 25% şi 100% din puterea nominală pentru fiecare înfăşurare.

Dacă una din înfăşurări nu este încărcată decât ocazional, pentru durate scurte, sau este utilizată ca înfaşurare de tensiune reziduală , efectul ei asupra celorlalte înfăşurări poate fi neglijat.

12.3 Încercări de tip referitoare la precizia transformatoarelor de tensiune pentru măsură

Pentru verificarea conformităţii cu prescripţiile articolului 12.2 , încercările de tip trebuie să se efectueze la 80% , 100% şi 120% din tensiunea nominală, la frecvenţa nominală şi la 25% şi 100% din sarcina de precizie.

12.4 Încercări de serie referitoare la precizia transformatoarelor de tensiune pentru măsură

Încercările de serie referitoare la precizie sunt în principiu aceleaşi cu încercările de tip prevăzute la 12.3, dar se admite că încercările individuale să se efectueze cu un număr redus de tensiuni şi /sau de sarcini , cu condiţia ca să se fi demonstrat, prin încercări de tip efectuate pe un transformator identic, că acest număr redus de încercări este suficient pentru a constata conformitatea cu 12.3 .

12.5 Marcare a plăcuţei indicatoare a unui transformator de tensiune pentru măsură

Pe placuţa indicatoare trebuie să se marcheze toate datele corespunzatoare conform 11.1.

Clasa de precizie trebuie să fie indicată dupa puterea de precizie corespunzatoare (de exemplu 100 VA, clasa 0,5).

NOTĂ - Pe placuţa indicatoare se pot marca de asemenea diverse combinaţii ale puterilor de precizie şi claselor de precizie pe care transformatorul le poate satisface.

13 Prescripţii suplimentare pentru transformatoarele de tensiune inductive monofazate pentru protecţie.

13.1 Definire a clasei de precizie a unui transformator de tensiune pentru protecţie

Toate transformatoarele de tensiune pentru protecţie trebuie de asemenea să fie de o clasă de precizie de măsură definită conform 12.1 şi 12.2. Această cerinţă nu se extinde totuşi la înfăşurările destinate să furnizeze tensiune reziduală. În plus, ele trebuie să fie de una din clasele de precizie prevăzute la 13.1.1.

Această clasă specială de precizie a unui transformator de tensiune pentru protecţie este definită prin eroarea maximă de tensiune, exprimată în procente , admisibilă între 5% din tensiunea nominală şi valoarea tensiunii corespunzatoare factorului nominal de tesiune (a se vedea 5.3). Aceasta expresie este urmată de litera ,,P’’.

13.1.1 Clase de precizie standardizate

Clasele de precizie standardizate ale transformatoarelor de tensiune pentru protecţie sunt 3P şi 6P şi aceleaşi limite ale erorilor de tensiune şi de unghi sunt în mod normal neschimbate, atât la 5 % din tensiunea nominală cât şi la tensiunea corespunzătoare factorului nominal de tensiune. La 2% din tensiunea nominală, limitele erorilor sunt duble faţă de cele corespunzătoare la 5% din tensiunea nominală.

Atunci când limitele erorilor unui transformator sunt diferite la 5% din tensiunea nominală şi la limita superioară a tensiunii (respectiv la tensiunea corespunzatoare unui factor nominal de tensiune de 1,2; 1,5 sau 1,9 ), este necesar un acord între producator şi utilizator.

13.2 Limite ale erorii de tensiune şi de unghi ale transformatoarelor de tensiune pentru protecţie

Eroarea de tensiune şi de unghi, la frecvenţa nominală, nu trebuie să depăşească valorile prevazute în tabelul 12 la 5% din valoarea tensiunii nominale şi la o valoare egală cu produsul dintre valoarea tensiunii nominale şi factorul nominal de tensiune (1,2;1,5 sau 1,9) şi pentru toate sarcinile cuprinse între 25% şi 100% din sarcina nominala cu un factor de putere de 0,8 inductiv.

La 2% din tensiunea nominala, limitele erorii de tensiune şi de unghi, pentru orice sarcină cuprinsă între 25% şi 100% din sarcina nominală, cu un factor de putere de 0,8 inductiv, au valori duble faţă de cele indicate în tabelul 12.

Tabelul 12. Limitele erorilor de tensiune şi de unghi ale transformatoarelor de tensiune pentru protecţie

Clasă de precizieEroare de tensiune

(de raport )în procente

Eroare de unghi

minute centiradiani3P 3,0 120 3,56P 6,0 240 7,0

NOTĂ - Când se comandă transformatoare având două înfăşurări secundare separate şi din cauza interdependenţei lor, utilizatorul trebuie să specifice două game de puteri, câte una pentru fiecare înfăşurare, limita superioară a fiecăreia din aceste game corespunzând unei valori a puterii nominale standardizate. Fiecare înfăşurare trebuie să satisfacă propriile prescripţii de precizie în limitele gamei sale de putere, atunci când, în acelaşi timp cealaltă înfăşurare furnizează o putere la toate valorile cuprinse între zero şi limita superioară a gamei sale de putere. Pentru a verifica conformitatea cu această prescripţie este suficient să se execute încercările numai la valorile extreme . Dacă nu este dată nici o precizare a gamelor de puteri, acestea trebuie considerate între 25% şi 100% din puterea nominală pentru fiecare înfăşurare.

13.3 Tensiuni nominale ale înfăşurării secundare de tensiune reziduală

Tensiunile secundare ale înfăşurării destinată a fi conectată în triunghi deschis cu înfăşurări construite pentru a furniza o tensiune reziduală sunt date în tabelul 13.

Tabelul 13. Tensiuni nominale ale înfăşurării secundare de tensiune rezidualăValori preferenţiale

VAlte valori (nepreferenţiale)

V100100

3100

3

110110

3110

3

200200

3200

3NOTĂ- Atunci când condiţiile sunt astfel încât valorile preferenţiale conduc la o tensiune reziduală prea mică, se pot utiliza valorile nepreferenţiale dar se atrage atenţia asupra necesităţii de a se lua măsuri de securitate

13.4 Putere a înfăşurării secundare de tensiune reziduală

13.4.1 Putere de precizie

Puterea de precizie a înfăşurării destinată a fi conectată în triunghi deschis cu înfăşurări construite, pentrua produce o tensiune reziduală trebuie să fie specificată în voltamperi şi valoarea trebuie aleasă din cele de la 5.2.

13.4.2 Putere nominală termică limită

Puterea nominală termică limită a înfăşurării de tensiune reziduală trebuie să fie specificată în voltamperi; valoarea trebuie să fie 15; 25; 50; 75; 100 VA şi multipli lor zecimali, raportată la tensiunea nominală secundară, pentru un factor de putere egal cu unu. Valorile subliniate sunt preferenţiale.

NOTĂ - Deoarece înfăşurările de tensiune reziduală sunt legate în triunghi deschis, ele nu sunt încărcate decât în caz de defect.

Făcând excepţie de definiţia de la 2.1.17.2, puterea nominală termică a înfăşurării de tensiune reziduală,se referă la o durata de 8 h.

13.5 Clasă de precizie a înfăşurării secundare de tensiune reziduală

Clasa de precizie a înfăşurării de tensiune reziduală trebuie să fie 6P în conformitate cu 13.1.1 şi 13.2.

NOTE: 1- Dacă înfăşurarea de tensiune reziduală este utilizată pentru un scop special, printr-un acord între producator şi cumpărător, poate fi aleasă o altă clasă de precizie standardizată, în conformitate cu 12.1.1, 12.2, 13.1.1 şi 13.2.

2- Dacă înfăşurarea de tensiune reziduală este utilizată numai ca amortizor (de ferorezonanţă), condiţia de clasă de precizie nu este obligatorie.

13.6 Încercări de tip ale transformatoarelor de tensiune pentru protecţie

13.6.1 Încercări de încălzire ale înfăşurărilor de tensiune reziduală

Dacă una din înfăşurările secundare este destinată să furnizeze o tensiune reziduală transformatorul trebuie să suporte o încercare conform cu 8.1, efectuată după prescripţiile de la 5.4 a), la 1,2 ori tensiunea nominală primară şi urmată direct cu încercarea conform 5.4 c) .

În timpul primei părţi a încercării, la 1,2 ori tensiune nominală primară, înfăşurarea de tensiune reziduală nu trebuie încărcată. În timpul celei de a doua părţi a încercării, pe durata de 8 h la 1,9 ori tensiunea nominală primară, înfăşurarea de tensiune reziduală trebuie încărcată cu puterea sa termică nominală limitată (a se vedea 13.4.2), pe când celelalte înfăşurări trebuie încărcate cu sarcinile lor de precizie.

Atunci când valoarea puterii termice limită este specificată pentru alte înfăşurări secundare, încercarea la încălzire suplimentară trebuie efectuată în conformitate cu punctul a) de la 5.4 la tensiunea nominală primară iar înfăşurarea de tensiune reziduală nu trebuie să fie incărcată.

NOTĂ - Măsurarea tensiunii trebuie efectuată la bornele înfăşurării primare, deoarece tensiunea secundară efectivă poate fi apreciabil mai mică decât tensiunea nominala secundară multiplicată cu factorul de tensiune.

13.6.2 Încercări referitoare la precizie

Pentru a verifica conformitatea cu 13.2 , încercările de tip trebuie efectuate la 2% , la 5% şi la 100% din tensiunea nominală şi la produsul dintre tensiunea nominală şi factorul nominal de tensiune: la 25% şi la 100% din sarcina de precizie pentru un factor de putere de 0,8 inductiv.

Dacă transformatorul are mai multe înfăşurări secundare, acestea trebuie încărcate conform indicaţiilor din nota de la 13.2.

Înfăşurarea de tensiune reziduală nu trebuie încărcată în timpul încercărilor efectuate cu o tensiune de până la 100% tensiunea nominală şi încărcată cu sarcina sa de precizie în timpul încercării efectuate cu o tensiune egala cu tensiunea nominală multiplicată cu factorul nominal de tensiune .

13.7 Încercări de serie ale transformatoarelor de tensiune pentru protecţie

13.7.1 Încercări referitoare la precizie

Încercările de serie referitoare la precizie sunt, în principiu, aceleaşi cu încercările de tip prevăzute la 13.6.2, dar se admite ca încercările de serie să poată fi efectuate cu un număr redus de tensiuni şi / sau de sarcini, dacă în urma efectuării încercărilor de tip pe un transformmator identic s-a demonstrat că acest numar redus de încercări este suficient pentru a constata conformitatea cu 13.2.

13.8 Marcare a plăcuţei indicatoare a unui transformator de tensiune pentru protecţie

Placuţa indicatoare trebuie să aibă indicaţiile specifice în conformitate cu 11.1 .

Clasa de precizie trebuie să fie marcată după indicarea puterii nominale corespunzatoare .

În figura 16 se prezintă un exemplu tip de placuţă indicatoare.

Aceşti factori pot să fie calculaţi pornind de la ecuaţia următoare:

k = em (H - 1000)/8150

unde: H altitudinea în metri; m = 1 pentru frecvenţa industrială şi ternsiunea de impuls de trăsnet; m = 0,75 pentru tensiunea de impuls de comutaţie

Figura 1 - Factor de corecţie pentru altitudine

T transformatorul de încercareCa transformatorul de măsură de încercatCk condensatorul de cuplajM aparatul de măsurare a descărcărilor parţialeZm impedanţa de măsurăreZ filtrul (absent dacă Ck este capacitatea transformatorului de încercare)

Figura 2 - Circuit de încercare pentru măsurărea descărcărilor parţiale

Simboluri ca în figura 2

Figura 3 - Variantă de circuit de încercare pentru măsurarea descărcărilor parţiale

T transformatorul de încercareCa transformatorul de măsură de încercatCa1 obiectul liber auxiliar pentru descărcările parţiale (sau Ck este condensatorul de cuplaj)M aparatul de măsurare a descărcărilor parţialeZm1 şi Zm2 impedanţele de măsurareZ filtrul

Figura 4 - Exemplu de circuit de încercare echilibrat pentru măsurarea descărcărilor parţiale

Simboluri ca în figura 2G generatorul de impulsuri cu capacitatea C0

Figura 5 - Exemplu de circuit de etalonare pentru măsurarea descărcărilor parţiale

Figura 6 - Transformator monofazat cu bornele primare total izolate şi un singur circuit secundar

Figura 7 - Transformator monofazat cu o bornă primară de nul cu izolaţie redusă şi un singur circuit secundar

Figura 8 - Ansamblu trifazat cu un singur circuit secundar

Figura 9 - Transformator monofazat cu două circuite secundare

Figura 10 - Ansamblu trifazat cu două circuite secundare

Figura 11 - Transformator monofazat cu un circuit secundar cu prize multiple

Figura 12 - Ansamblu trifazat cu un circuit secundar cu prize multiple

Figura 13 - Transformator monofazat cu două circuite secundare cu prize multiple

Figura 14 - Transformator monofazat cu o înfăşurare de tensiune reziduală

Figura 15 - Transformator trifazat cu înfăşurare de tensiune reziduală

Transformator de tensiune A- N 220000 : VProducător 1a – 1n (2a – 2n) da - dn

Număr de fabricaţie: ................. 110 : 110:3Tip 50 Hz VA:25 50 25

245/460/1050 kV 1,9 Un 30s CI:0,5 3P 6P

Figura 16 - Exemplu tip de plăcuţă indicatoare