SPONDILITA ANCHILOZANTA 2
-
Upload
culcear-kiss-ingrid -
Category
Documents
-
view
5 -
download
0
description
Transcript of SPONDILITA ANCHILOZANTA 2
SPONDILITA ANCHILOZANTA ( S. A. )
Definitie:
--- spondilita anchilozanta (spondilita anchilopoietica, pelvispondilita)
este o boala cronica si progresiva care intereseaza in principal
articulatiile sacroiliace si articulatiile coloanei vertebrale, cu evolutie
spre anchiloza vertebrala.
--- se intalneste indeosebi la barbati (90%), tineri (20 - 40 de ani).
Etiopatogenie:
--- cauza este necunoscuta. S-au incriminat infectiile streptococice,
tuberculoase, gonococice, enterice; este posibila si predispozitia
genetica. Recent se discuta rolul fosfatazelor acide prostatice cu rol in
mobilizarea calciului osos. Exista relatii cu traumatismele, psoriazisul,
enterita regionala etc.
Anatomie patologica:
--- leziunea initiala apare la nivelul articulatiilor sacro-iliace, sub forma
unei artrite sacro-iliace, de obicei unilaterala, iar mai tarziu bilaterala.
Spatiul articular dispare printr-un proces de condensare articulara, si
nu de osteoporoza. in afara de sacroileita, se mai pot gasit uneori si
punti osoase, numite sindesmofite, la unirea coloanei dorsale cu
coloana lombara. Ulterior este prinsa coloana vertebrala in mod
progresiv, in totalitate, producandu-se calcificarea tuturor ligamentelor
intervertebrale (interspinos, supraspinos etc), coloana luand din
aceasta cauza un aspect rigid, de „baston de bambus". Puntile osoase,
sindesmofitele, incorseteaza toate vertebrele una de alta, realizand o
adevarata chinga osoasa, o adevarata carapace, facand imposibila
orice miscare. Se poate adauga alteori si prinderea unor articulatii
periferice: glezne, picioare, genunchi, maini, umeri, realizandu-se
astfel spondilita periferica.
Simptomatologie:
--- diagnosticul este dificil in stadiile precoce si facil in formele
avansate.
Criteriile de debut sunt:
1) durere lombara inferioara si redoare, datand de peste luni,
necalmata de repaus;
2) durere si redoare toracica;
3) limitarea miscarilor coloanei vertebrale;
4) limitarea expansiunii toracice;
5) irita;
6) modificari radiologice caracteristice sacro-iliace.
Pentru diagnostic, sunt necesare 4 dintre cele 5 criterii clinice, sau
criteriul 6, plus oricare altul.
In faza de debut, sunt prezente durerile lombo-sacrate sau fesiere surde,
necalmate de repaus, care persista si noaptea, cu exacerbari matinale.
Redoarea (intepenirea) insoteste durerea. Aceste semne pot fi insotite
de opresiune respiratorie, monoartrita genunchiului si gleznei sau
talalgie simetrica, uneori limitarea discreta a flexiei lombare. V.S.H.
crescuta, subfebrilitate, Semne radiologice de sacroileita (pierderea
conturului articular, pseudolargire articulara). Caracteristica este
tendinta bolnavilor de in faza de stare durerea poate disparea sau
persista. Apar frecvent dureri avand caracter sciatalgic, crural,
intercostal. Persistenta lor arata evolutia procesului inflamator.
Opresiunea respiratorie dispare. Bolnavul poate prezenta cifoza,
stergerea lordozei lombare (spate drept), contractura musculara
reflexa. Mobilitatea coloanei vertebrale este diminuata, fenomen
evidentiat de modificarea urmatorilor indici; distanta degete-sol,
occiput-perete (bolnavul stand cu spatele la perete), barbie-stern si
semnul Schober, care consta in scaderea alungirii normale la flexiune a
coloanei toraco-lombare, fixand doua repere. Articulatiile coxo-
femurale sunt frecvent prinse bilateral: genunchiul poate prezenta
hidrartroza. Formele cu atingeri periferice sunt mai invalidante.
Bolnavii care exercita profesiuni cu activitate fizica intensa suporta mai
bine boala. Subfebrilitatea, astenia, cresterea V.S.H., usoara anemie
normocroma, leucocitoza moderata pot aparea in puseurile evolutive.
Examenul radiologie arata semne de sacroileita bilaterala, cu
estomparea sau stergerea interliniei articulare, si un proces de
condensare periarticular. Mai tarziu, apare osteoporoza sacrului si a
coloanei lombare, ce confera un aspect „sticlos" acestor segmente.
Radiografia coloanei lombo-dorsale releva prezenta sindesmofitelor -
punti osoase longitudinale care contureaza discurile intervertebrale,
realizand in stadiile avansate aspectul de „coloana de bambus".
Osificarea ligamentelor inter-vertebrale face sa apara radiologie o linie
mediana si doua laterale, constituind „semnul troleibuzului". Cand sunt
prezente numai osificarile laterale, imaginea sugereaza „liniile de
tramvai".
in stadiul avansat, durerea scade in intensitate. Daca boala nu a fost
corect tratata, deformarile sunt mari, realizand aspectul „in Z" sau „in
pozitia de bun schior" (cifoza, capul proiectat anterior, stergerea
lordozei lombare, flexiunea in solduri si genunchi). Aceste forme sunt
grave, invalidante. Daca bolnavul a fost corect tratat, pozitia coloanei
este in rectitudine, care permite o viata cat mai aproape de normal, in
toate stadiile descrise pot aparea manifestari oculare (irita,
iridociclita), cardiace (insuficienta aortica, insuficienta cardiaca),
neurologice (prin compresiune), amiloidoza, colita ulceroasa etc.
Diagnosticul : se bazeaza in stadiul initial, de debut, pe criteriile
enuntate, iar instadiile tardive, pe semnele clinice si radiologice.
Lombalgiile persistente sau sciatica
bilaterala la un barbat tanar impun examenul radiologie pentru
precizarea diagnosticului. Pentru precizarea diagnosticului trebuie sa
se elimine R.A.A.( Reumatismul Articular Acut ).
poliartrita reumatoida, sciatica vertebrala, artitele traumatice,
spondiloza etc.
Formele clinice:
1) forma cifotica, „in Z";
2) forma rectilinie (coloana in rectitudine, „in scandura");
3) forma periferica (interesarea articulatiilor membrelor inferioare si
dureri la nivelul calcaielor);
4) forma suedeza, cu manifestari analoge P.R.;
5) forme severe, medii sau usoare;
6) la femei, sunt prinse mai frecvent articulatiile periferice, cu
hiperlordoza si evolutivitate medie.
Evolutie,prognostic : evolutia este cronica, progresiva spre anchiloza.
Prognosticul vital : este bun. Bolnavii exiteazaprin infectii intercurente,
insuficienta cardiaca sau amiloidoza.
Prognosticul functional : este mediocru in cazurile cu atingeri periferice
multiple. Capacitatea profesionala este in general pastrata. .
Tratament, recuperare: obiectivele urmarite in Tratamentul spondilitei
anchilozante sunt: oprirea in evolutie a procesului inflamator, deci
stabilizarea bolii; prevenirea deformatiilor de coloana vertebrala si a
anchilozei; reintegrarea in munca a bolnavului, deci recuperarea
functionala.
Odinioara S.A. era o boala invalidanta, cu anchiloze si deformari mari.
Astazi, aceasta eventualitate este tot mai rara datorita Tratamentului.
Tratamentul medicamentos : utilizeaza acelasi arsenal terapeutic ca si
in P.R.: Acidul acetilsalicilic (3 g/zi); fenamatii; Soripalul; Brufenul;
fenilbutazonasi derivatii sai (Tanderil), 3 comprimate/zi, timp de 7 zile
si 1 comprimat/zi inca 7 zile (cu respectarea contraindicatilor);
indometacinul 75 mg/zi, timp de 3 - 4 saptamani; corticoterapia in doze
moderate, in formele periferice, rezistente la alte Tratamente; injectii
locale cu hidrocortizonin artritele periferice (uneori); sarurile de aur
(rareori), tot in formele periferice; ca si antimalaricele de sinteza.
Tratamentul de baza este fenilbutazona sau derivatii sai, indometacinul
si medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Paraflex, Decontractil).
Roentgenterapia este folosita pentru efectul sau antiinflamator. Este
utila chiar in formele incipiente de boala (suspecte), in doze
antiinflamatorii de 450 - 600 r, doza totala, in sedinte la 2 zile interval,
reluate dupa 3-6 luni. Se va tine seama de varsta bolnavului si se vor
lua precautiile necesare.
Tratamentul de reeducare si recuperare (kineziterapia) vizeaza corijarea cifozei,
diminuarea redoarei, ameliorarea functiei respiratorii, prevenirea si
corectarea deformarilor articulare.
Exercitiile de postura: sunt obligatorii, inca din faza de debut. Sunt
necesare repausul diurn si somnul pe pat tare si drept, fara perna, cu
sau fara perna sub lombe (pentru a preveni cifoza toracala), cu sau
fara saci de nisip pe umeri si frunte. Repausul la pat nu trebuie
exagerat, el fiind indicat numai in perioadele acute, dureroase, de
scurta durata, pentru a nu favoriza anchiloza. Se contraindica sederea
prelungita pe fotoliu sau scaun, care nu trebuie sa depaseasca o ora pe
zi. Bolnavul trebuie sa faca miscari cat mai frecvente. Supradozarea
efortului este relevata de aparitia durerilor. Fiind vorba de un
Tratament de lunga durata, exercitiile trebuie sa fie de scurta durata si
usor de executat. Bine tratata, S.A. chiar dupa ani de evolutie permite
o activitate profesionala normala. Reeducarea se face deci la domiciliu,
iar rezultatele se controleaza la 1, 2 sau 3 luni. Somnul de noapte
trebuie sa fie de minimum 10 ore, in decubit dorsal strict, fara perna,
pe pat tare. Ziua se fac 3 - 4 cure de repaus de 5 -10 minute de decubit
dorsal. Dimineata si seara, cateva minute de exercitii de respiratie, de
gimnastica medicala si exercitii de postura cu capul perfect drept,
calcaiele, sacrul si occiputul in contact cu peretele.
Exercitiile de gimnastica medicala : se fac in pozitiile de ortostatism,
decubit dorsal si ventral, de cel putin doua ori pe zi la domiciliu (dupa
insusirea acestora intr-un serviciu de specialitate) pentru intarirea
musculaturii paravertebrale, a centurilor si cresterea amplitudinii
articulare. Se utilizeaza extensia dorsala in procubit sau in pozitie
sezanda, gimnastica la spalier, mobilizarea dorso-lombara dupa
metoda cvadrupedica Klapp, cea mai relaxanta pentru coloana, cu mers
incrucisat sau liniar („in buiestru"), asa cum merg camila, ursul, si
uneori, calul.
Ca gimnastica respiratorie, se recomanda exercitii in semilordoza,
pentru tonifierea peretelui abdominal, exercitii de mobilizare a partii
superioare a custii toracice si exercitii de ridicare fortata a bratului in
decubit lateral, in inspiratie fortata, bine ritmata, asociate de
compresiunea custii toracice in expiratie. Reeducarea functionala a
articulatiilor periferice se face prin exercitii de mobilizare activa si
pasiva, pana la exercitii de postura cu greutati si scripeti sau scoici de
gips amovibile (sub controlul evolutiei clinice si biologice a procesului
inflamator).
In unele cazuri se recomanda hidro-kineziterapia (miscari in apa),
practicarea inotului (pe o parte, apoi pe spate si la urma bras) masajul
cu toate tehnicile sale (efleuraj, framantare, vibratii), electroterapie,
hidroterapie, termoterapie, balneote-rapie.
in periaodele de acalmie indicatia este de cura de mare (Eforie,
Mangalia) sau la Felix, Govora, Herculane. Ultima etapa a
Tratamentului de recuperare este recomandarea unei munci usoare,
adaptata posibilitatilor bolnavului (cartonaj, impletit, artizanat etc),
sub control medical.
Tratamentul ortopedic-chirugical (osteotomie, artroplastii etc.) este
rezervat formelor severe.