Splina

1
4 1 .NOŢIUNI DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE ALE SPLINEI Splina se află în hipocondrul stâng şi este fixată în poziţia sa intraperitoneală sub spaţile 9 - 11 intercostale de către ligamentele frenicosplenic, splenorenal, splenocolic şi splenogastic. Faţa convexă a organului este adiacentă diafragmei şi este localizată foarte aproape de cavitatea pleurală stângă. Faţa concavă este în contact cu stomacul, rinichiul stâng şi flexura colică stângă. Volumul şi greutatea splinei depind de volumul de sânge circulant. în medie splina are 10 cm în lungime, 4 cm în lăţime ,7 cm in diametru şi cântăreşte între 150 şi 200 de grame. Din punct de vedere morfologic este formată din capsulă, stromă şi parenchim. Capsula înveleşte splina şi este formată din ţesut conjunctiv dens, care pătrunde şi în interiorul organului, formând canale pentru vasele de sânge şi nervi. Parenchimul splinei este împărţit în două zone denumite pulpa albă şi pulpa roşie. Splina este un organ ce deţine un rol important în funcţia de apărare a organismului. Ea este un organ limfoid secundar: în interiorul splinei limfocitele de tip B şi tip T devin mature din punct de vedere funcţional. Splina mai participă la procesele de degradare a hematiilor îmbătrânite şi este un organ de depozitare a sângelui. în cazul în care organismul are nevoie de mai mult sânge sau în unele situaţii patologice, splina trimite în circulaţie cele 200-300 de grame de sânge pe care le depozitează. Acest organ intervine şi în metabolismul fierului. La făt, splina are şi o altă funcţie: eritropoieza, însă treptat, această funcţie va fi îndeplinită numai de către măduva hematogenă. Cu toate acestea, la adult, dacă intervine o distrugere a măduvei hematogene, splina îşi reia funcţia de eritropoieză.

description

Notiuni despre splina

Transcript of Splina

Page 1: Splina

4

1 .NOŢIUNI DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE ALE SPLINEI

Splina se află în hipocondrul stâng şi este fixată în poziţia sa intraperitoneală subspaţile 9 - 11 intercostale de către ligamentele frenicosplenic, splenorenal, splenocolic şisplenogastic. Faţa convexă a organului este adiacentă diafragmei şi este localizată foarteaproape de cavitatea pleurală stângă. Faţa concavă este în contact cu stomacul, rinichiulstâng şi flexura colică stângă.

Volumul şi greutatea splinei depind de volumul de sânge circulant. în medie splinaare 10 cm în lungime, 4 cm în lăţime ,7 cm in diametru şi cântăreşte între 150 şi 200 degrame.

Din punct de vedere morfologic este formată din capsulă, stromă şi parenchim.Capsula înveleşte splina şi este formată din ţesut conjunctiv dens, care pătrunde şi îninteriorul organului, formând canale pentru vasele de sânge şi nervi. Parenchimul splinei esteîmpărţit în două zone denumite pulpa albă şi pulpa roşie.

Splina este un organ ce deţine un rol important în funcţia de apărare a organismului.Ea este un organ limfoid secundar: în interiorul splinei limfocitele de tip B şi tip T devin maturedin punct de vedere funcţional. Splina mai participă la procesele de degradare a hematiilorîmbătrânite şi este un organ de depozitare a sângelui. în cazul în care organismul are nevoiede mai mult sânge sau în unele situaţii patologice, splina trimite în circulaţie cele 200-300 degrame de sânge pe care le depozitează. Acest organ intervine şi în metabolismul fierului. Lafăt, splina are şi o altă funcţie: eritropoieza, însă treptat, această funcţie va fi îndeplinitănumai de către măduva hematogenă. Cu toate acestea, la adult, dacă intervine o distrugere amăduvei hematogene, splina îşi reia funcţia de eritropoieză.