Specializarea emisferelor celebrale

Desigur, structura si forma unui organ sunt strans corelate cu functiile lui. Principiul este valabil si in ceea ce priveste creierul. Daca vom sesiza relatiile dintre structura si functii, am putea sa extragem concluzii care sa ne ajute sa ne folosim mai bine capacitatile.

Stim cu totii ca fiecare emisfera cerebrala controleaza partea opusa a corpului. Specializarea lor merge, insa, mult mai departe. Functiile care rezida in fiecare emisfera cerebrala sunt atat de diferite incat putem sa asemanam creierul uman cu intalnirea dintre un om de stiinta si un artist.

Emisfera cerebrala stanga se comporta intocmai ca un om de stiinta tipic. Foloseste cuvintele ca sa defineasca, sa clasifice, sa descrie. Lucreaza cu abstractizari si cu simboluri, scrie. Analizeaza situatiile si lucrurile plecand de la fiecare detaliu sau element component in parte.

Gandeste in pasi logici, secvential. Isi organizeaza lucrurile in timp si le executa intr-o anumita ordine. Isi foloseste ratiunea pentru a trage concluzii pe baza unor date, a unor fapte, si pe baza unei organizari logice. Utilizeaza numerele si respecta regulile de folosire a lor. Leaga ideile unele de altele, surprinde relatiile de tip cauza-efect.

De principiu, emisfera cerebrala stanga este cea folosita in mod predominant de barbati. De asemenea, exista o serie de meserii care folosesc preponderent aceasta emisfera. De exemplu: inginerii, contabilii, informaticienii, juristii.

Emisfera cerebrala dreapta intruchipeaza artistul din noi. Artistul “gandeste” nonverbal, in imagini, sunete, emotii. El recunoaste si modeleaza forme. Plaseaza elementele intr-un context, percepe conexiunile dintre ele precum si intregul din care ele fac parte. Percepe spatial. Nu are sensul timpului.

Sintetizeaza, schematizeaza, vizualizeaza, creeaza si foloseste diferite scheme ori modele pentru abordarea realitatii. Foloseste analogii si asocieri de idei, vede legaturi, intelege si foloseste metafore. Percepe intonatiile vocii, ritmicitatea vorbirii si a muzicii, tonalitatile, muzica. Are simtul culorilor. Isi imagineaza si viseaza. Este empatic si intuitiv.

De principiu, emisfera cerebrala dreapta este cea folosita in mod predominant de femei. Meserii care folosesc preponderent aceasta emisfera sunt, de exemplu: dansator, actor, scriitor, artist, poet, psiholog, sculptor.

Ei bine, fiecare dintre noi foloseste preponderant o anumita emisfera cerebrala. In timp procesele constiente vor ajunge sa-si gaseasca sediul in aceasta emisfera, in timp ce subconstientul/inconstientul vor fi ancorate in legile si modelele celeilalte emisfere. Asta nu inseamna ca nu ne putem folosi ambele emisfere in mod constient! Noi putem dezvolta cele doua tipuri de capacitati, le putem exersa si este chiar indicat sa o facem. Mai mult, este necesar sa le facem sa lucreze in tandem.

Evident, a folosi mai mult din creierul nostru inseamna a folosi mai bine fiecare emisfera cerebrala in parte, dar si a le “imbina” mai bine.

Dar oare cat ne folosim din creier? Unii specialisti spun ca geniile isi folosesc cca 10% din creier, altii ca doar 4-5%. Noi, restul, poate 1%. Oricum ar fi, este foarte putin fata de intregul potential al creierului uman. Cert este ca a ajunge la a folosi mult mai mult decat facem in prezent va fi numai un rezultat al educatiei si al disciplinei.

Ceea ce doresc sa sugerez acum este o noua perspectiva si cel mai bun exemplu mi se pare cel al lui Albert Einstein. O sa fortam putin lucrurile pentru a putea prinde ideea.

Prin Teoria Relativitatii Albert Einstein a adus o conceptie cu totul diferita pentru spatiu si timp fata de cea a specialistilor de la acea vreme care le percepeau ca fiind separate. El le-a conceput ca fiind contopite, una decurgand din cealalta. La aceasta conceptie nu a putut ajunge decat gandind “integrat”, folosindu-se atat de capacitatile si functiile emisferei stangi cat si de cele ale emisferei drepte! Judecand doar cu emisfera stanga ar fi perceput numai timpul; judecand doar cu emisfera dreapta ar fi perceput numai spatiul.

Sa ne imaginam ce ar insemna ca toate aceste capacitati ale noastre sa actioneze sinergic! Ce ar insemna daca “omul de stiinta” si “artistul” si-ar da mana in realizarea obiectivelor noastre, in loc sa se certe?

Un asemenea individ este acela despre care, in articolul trecut, spuneam ca este consecvent in ceea ce gandeste si in ceea ce simte. Un om care se va exterioriza in concordanta cu gandirea si trairile lui. Probabil, un om implinit. Asadar, cum putem face sa fim oameni “completi”?