Spatele plan

Spatele plan este o deficiență care constă din diminuarea, până aproape de

dispariție a reliefului spatelui, astfell încât acesta are un aspect plan. Deficiența rezultă în principal din insuficienta dezvoltare a curburilor fiziologice

ale coloanei vertebrale, care produce apoi modificări ale celorlalte formațiuni ale spatelui ( coaste, omoplați ) și ale diametrelor toracelui.

Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale din regiunea dorsală și lombară sunt șterse sau chiar dispărute, acestea având uneori chiar tendința de inversare, curbura cervicală fiind și ea redusă, coloana în întregime având aspect de rectitudine. Modificările curburilor sagitale sunt consecința retroversiei sacrului, care se verticalizeaza, oferind vertebrei L5 o bază de inserție orizontală, care induce modificările anteroposterioare ale tuturor zonelor vertebrale supraiacente.

Lipsa curburilor coloanei sau inversarea lor schimba poziţia și forma coastelor, a căror unghi și arc posterior se reduc. Aplatizarea arcului costal posterior micşorează diametrul anteroposterior al toracelui, pe cel transversal îl măreşte, dând toracelui o forma aplatizată, iar omoplaţii se lipsesc de grilajul costal, estompându-și relieful. Abdomenul este supt sau scobit, bazinul orizontalizat.

Membrele superioare și cele inferioare sunt lungi, subţiri si drepte. Datorită lipsei curburilor, coloana vertebrala îsi pierde supleţea, devenind

rigidă și mai puţin rezistentă la şocuri, tensiuni, presiuni si tracţiuni, întreg corpul fiind mai rigid în miscari, mersul si alergarea pierzându-și supleţea, coordonarea lor fiind greoaie.

Capacitatea vitală este micşorata atât din cauza reducerii volumului toracelui, cât și a mobilităţii costelor.

Coloana vertebrală devine dureroasă ca urmare a rigidizarii sale.

Etiologie Spatele plan se poate produce la orice vârsta, dar are frecvența mai mare la adolescenţii si tinerii care cresc prea repede. Exista 3 feluri de cauze care determină aceasta defecţiune: -congenitale, reprezentate prin malformaţii vertebrale; -constituționale, interesând în special tipul longilin; -caștigate, reprezentate în special prin rahitism. Forme Spatele plan se poate reprezenta prin două forme: -spatele plan tipic, uşor lordotic; -spatele plan atipic, cu inversarea curburilor. Tratament Singurul tratament al spatelui plan este cel funcţional prin exerciţiu fizic.

a) Obiective: -crearea curburilor normale ale coloanei vertebrale; -dezvoltarea mobilităţii coloanei vertebrale; -dezvoltarea coordonării, supleţei si abilitaţii întregului corp;

-mărirea elasticităţii toracelui și capacitaţii normale pulmonare.

b) Mijloace 1. Exerciţii statice: poziţii derivate din poziţiile fundamentale stând, pe

genunchi și culcat. Se vor selecţiona poziţiile care favorizează mobilitatea coloanei vertebrale și lucrul membrelor superioare în plan anterior, iar a celor inferioare în plan posterior.

2. Exerciţii dinamice constând în: - Mișcări ample de trunchi sub formă de: flexii în regiunea cervico-

dorsală și extensii în regiunea lombară în vederea realizării curburilor normale ale coloanei vertebrale; îndoiri laterale; răsuciri si circumducţii care vor contribui la îmbunătățirea mobilităţii coloanei vertebrale;

- Mișcări de membre superioare sub formă de duceri înainte, încrucișări, circumducţii, întinderi și îndoiri, toate executate în plan anterior, astfel încat sî amplifice mişcările de flexie cervico-dorsale și să dezvolte în regim de scurtare musculatura anterioară a toracelui, toate având drept scop favorizarea formării curburii cifotice dorsale;

- exerciţii de membre inferioare executate în plan posterior, sub formă de extensii, abducţii, adducții, îndoiri, întinderi, forfecări, pendulări, rotări cu scopul de a contribui la formarea curburii lordotice lombare;

- exerciţii de respiraţie cu structură colectivă; - exerciţii aplicative ( mers, alergări, sărituri, târâri, rostogoliri, aruncări,

prinderi), care sunt foarte utile pentru amelioarea coordonarii si abilitaţii tuturor segmentelor corpului;

- exerciţii la aparate fixe și obiecte portative, efectuate cu structura corectivă, care vor facilita formarea curburilor coloanei vertebrale si vor îmbunătăţi coordonarea.

Exerciţii

a) Din poziţia pe genunchi: - braţele înainte jos: aşezarea alternativă pe o coapsă și pe cealaltă; - alunecarea alternativău a unui picior întins înapoi, cu aşezarea pe

celălalt călcâi, simultan cu ducerea braţelor înainte; - cu sprijin pe palme, accentuarea lordozei lombare simultan cu

rotunjirea spatelui; - cu sprijin pe palme, capul si gâtul aplecate, spatele rotunjit în regiunea

dorsală, cu lordoza lombară accentuată: îndoirea braţelor cu balansarea energică a unui picior întins înapoi –sus cu revenire; idem în partea opusă;

b) Din poziţia de decubit ventral: - cu braţele încrucişate sub piept: extensia trunchiului la nivelul regiunii

lombare, cu regiunea dorsala rotunjită; - aceeaşi poziţie: ridicarea alternativă și simultană a picioarelor; - cu un sul sub piept, fruntea pe sol, braţele întinse pe lânga corp, cu

palmele in supinaţie pe sol: ridicarea simultană a ambelor picioare întinse înapoi-sus ;

- cu sprijin pe coate, bărbia în piept : târâre înainte cu picior și cot opus;

- cu braţele încrucişate sub piept, capul flexat: rostogolire alternativă spre dreapta și spre stânga.

c) Din poziţia de decubit dorsal: - cu palmele încleştate sub ceafa și cu coatele aduse îin față : ridicarea

amplă a bazinului, cu sprijin pe omoplaţi și călcâie; idem cu trecerea bazinului peste o minge medicinală spre dreapta și spre stânga, prin pașire laterală cu picioarele;

- cu mâinile pe lânga corp: ridicare în lumânare sprijinind spatele cu mâinile cu regiunea lombară în hiperextensie;

d) Din poziţia stând și derivate: - mers pe vârfuri cu braţele oblic înainte jos, oblic înainte sus sau

încrucişate la piept; - mers cu fandare înainte la fiecare pas, cu arcuire, mâinile pe

genunchiul fandat; - cumpăna pe un picior, mâinile oblic înainte jos; idem pe piciorul opus; - ghemuit: rostogoliri înainte, înapoi, lateral spre dreapta și spre stânga.

e) Exerciţii pentru supleţe și îndemânare: - Sărituri peste diferite obstacole mici, pe două picioare și pe un picior; - Sărituri în adâncime de la înălțimi mari; - din ghemuit sărituri cu picioarele in extensie, mâinile oblic înainte, cu

aterizare suplă, apoi săritura cu diverse forfecari de picioare; - diverse întoarceri de pe loc și din deplasare; - diverse jocuri dinamice și de abilitate.