SORTAREA LEMNULUI

1.INTRODUCERE

Atat masa lemnoasă pe picior destinată exploatării, cat si cea rezultată in urma procesului

de exploatare sunt obisnuit foarte heterogene, cauza constituind-o o multitudine de factori, intre

care apartenenta la specii forestiere diferite, conditiile variate de crestere a arborilor,

variabilitatea caracteristicilor arborilor individuali si ale lemnului lor, felul tăierii, etc. Incadrarea

acestora in categorii, după dimensiuni, calitate, directii de utilizare, conform prevederilor

standardelor in vigoare, in vederea comercializării, se realizează prin sortare.

2.SORTAREA MASEI LEMNOASE PE PICIOR (SORTAREA SILVICĂ)

Sortarea masei lemnoase pe picior, numită si sortare silvică, constă in repartizarea

lemnului arborilor care urmează a face obiectul exploatării, in sortimente primare, dimensionale

si industriale, operatia executandu-se in vederea elaborării Actului de punere in valoare a

volumului de lemn (pe picior) destinat comercializării (APV).

Sortimentele primare care urmează a fi obtinute prin lucrările de exploatare sunt:

- lemn de lucru (pentru industrie si constructii), cu diametrul la capătul subtire mai mare de 5 cm;

- coaja lemnului de lucru;

- lemn de foc, cu diametrul mai mare de 5 cm;

- varfuri si crăci, cu diametrul sub 5 cm.

Lemnul de lucru se exprimă fără coajă, iar cel de foc cu coajă.

Sortimentele dimensionale realizabile, la randul lor, sunt:

- lemn de lucru gros;

- lemn de lucru mijlociu;

- lemn de lucru subtire.

Diametrul la capătul subtire al lemnului din aceste trei sortimente dimensionale, pe specii

răsinoase si foioase, este redat in tabelul 1.

Sortimentele dimensionale din componenta lemnului de lucru

al arborilor pe picior inventariati

Tab.1

Grupa de

specii

Diametrul la capătul subtire, in cm

Lemn gros Lemn mijlociu Lemn

subtireI II III I II III

Rasinoase >34,0 24,1-34,0 20,1-24,0 14,1-20,0 10,1-14,0 - <10,0

Foioase >40.0 24,1-40,0 - 20.1-24,0 16,1-20,0 12,1-16,0 <12,0

Sortimentele industriale sunt:

- lemn pentru cherestea (pentru un număr de specii);

- lemn pentru tăiere plană (furnir estetic) (pentru gorun si stejar);

- lemnul de rezonantă (pentru molid);

- lemn de derulaj (furnir tehnic) (pentru fag).

Actul de punere în valoare este un document cu caracter tehnic, silvicultural si economic,

ce se intocmeste de către organele silvice in vederea executării lucrărilor de exploatare. In acest

scop se execută o serie de lucrări de teren si birou, ce constau in principal in:

- marcarea arborilor care urmează a fi extrasi;

- inventarierea si sortarea calitativă a arborilor de extras;

- determinarea volumului total si pe sortimente primare al masei lemnoase pe picior.

Marcarea arborilor care urmează a fi extrasi se efectuează in concordantă cu specificul

tratamentelor aplicate, in limitele volumului de lemn planificat a se recolta;

Inventarierea si sortarea calitativă a arborilor de extras este o lucrare complexă. Arborii marcati

pentru a fi extrasi se trec in carnetul de teren pe categorii de diametre. Sortarea calitativă se face

tinandu-se cont de portiunea aptă pentru lemn de lucru din inăltimea acestora (restul

considerandu-se lemn de foc), in care scop se recurge la examinarea vizuală a formei trunchiului

pentru detectarea prezentei eventualelor defecte. De retinut că defectele avute in vedere sunt cele

care limitează folosirea materialului ca lemn de lucru, declasandu-l in lemn de foc, cum sunt

curbura, infurcirea, gelivura, putregaiul, nodurile vicioase(celelalte defecte răman importante

pentru sortarea lemnului numai după doborarea arborilor). Prin această examinare a

fusului, arborii de extras se clasifică in 4 clase de calitate, după cum se remarcă in tabelul 9.2.

Se precizează că o atentie deosebită trebuie acordată portiunii din prima jumătate a

inăltimii trunchiului si aceasta deoarece, pe de o parte, volumul portiunii respective, in functie de

specie si de indicele de formă k05 , reprezintă 76-86% din volumul trunchiului si pe de altă

parte, această portiune dă in mod obisnuit cele mai valoroase sortimente de lemn de diametru

mare si cu minimum de defecte. Totodată, portiunea de 30% din partea superioară a inăltimii are

o pondere foarte redusă in volumul si valoarea totală a trunchiului (4-6% si respectiv sub 1%),

astfel că analiza acesteia nu are sens.

In finalul lucrărilor de teren, se dispune de un inventar al arborilor marcati in vederea

exploatării, distribuiti pe clase de diametre si clase de calitate.

Determinarea volumului total si pe sortimente primare al masei lemnoase pe picior. La

birou, pornind de la numărul de arbori apartinand fiecăreia din cele 4 clase de calitate, se

determină numărul de arbori de lucru echivalent clasei de calitate I.

Transformarea in clase echivalente clasei de calitate I a arborilor din clasele de calitate II,

III si IV, din carnetul de inventariere, se face prin inmultirea numărului acestora din urmă cu

indicii de echivalentă corespunzători fiecărei clase, consemnati in tabelul 2. Se mentionează că

indicii de echivalentă sunt stabiliti in raport de procentul mediu al lemnului de lucru din clasa I

de calitate.

Clasificarea calitativă a arborilor inventariati

Tab.2

Grupa de specii

Clasa de calitate

Proportia apta pentru lemn de lucru din inaltimea h a

arborelui

Procentul nediu de utilizare din volumul fusului la rasinoase,sau din volumul arborelui intreg la

foioaseIndici de echivalenta

Lemn de lucru Lemn de foc

Rasinoase

IIIIIIIV

>0,600,40-0,600,10-0,40

<0,10

98927915

282185

1,000,940,810,15

Foioase

IIIIIIIV

0,500,25-0,500,10-0,25

<0,10

86704915

14305185

1,000,810,570,17

Scăzand din totalul arborilor inventariati numărul de arbori de lucru echivalent clasei de

calitate I, se obtine numărul arborilor de foc.

Volumul total al arborilor de lucru si de foc si volumul sortimentelor primare,

dimensionale si industriale se determină, in continuare, in conformitate cu normele tehnice in

vigoare pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării.Asa după cum se remarcă

din datele inscrise in tabelul 3, pentru exemplarele din speciile gorun, stejar pedunculat,

paltin, cires, frasin, fag, apte să producă lemn de furnir si din această cauză apreciate ca fiind

capabile de a se plasa la un nivel calitativ superior, sunt prevăzute subclasele IA , IIA , IIIA.

Dacă trunchiul lor prezintă insă defecte care nu le fac apte să producă lemn de furnir, acestea

răman in clasele I, II, III sau IV. Astfel de defecte sunt ovalitatea, conicitatea, lăbărtarea, fibra

răsucită,s.a., care desi nu impiedică folosirea arborilor respectivi pentru obŃinerea lemnului de

lucru, pot totusi să nu facă posibilă utilizarea lor pentru fabricarea furnirului. In cazul molidului

este de asemenea constituită clasa IA pentru arborii care contin lemn de rezonantă (clasele II , III

si IV se consideră că nu permit obtinerea acestui sortiment). Arborii de molid si brad, de

răsinoase in general, care indeplinesc conditiile de a fi folositi pentru obtinerea de furnir estetic si

tehnic, se incadrează in subclasele IA ,

IIA , IIIA.

Subclasele de calitate a arborilor sortati

Tab. 3

Clasa de calitate I II III IV

Subclasa de calitate:

-gorun ,stejar pedunculat, paltin ,cires,frasin,fag

-molid ,brad

IA, I

IA, I

IIA,II

IIA,II

IIIA,III

IIIA,III

IV

IV

Incadrarea in subclasele IA - IIIA se face in functie de o sortimentul de lemn brut

prevăzut a se realiza si de o serie de caracteristici ale arborilor. Spre exemplu, in cazul cand

pentru speciile gorun si stejar se urmăreste producerea lemnului pentru furnir estetic, normele

prevăd: port zvelt, coroană uniform repartizată pe circumferintă, trunchi cilindric, ritidom

uniform.

Portiunea aptă pentru furnir estetic trebuie să indeplinească de asemenea unele conditii

privind prezenta defectelor (curbură intr-un singur plan 2% max., conicitate 2% max., lăbărtare

10% max., fibră răsucită 5% max.) si dimensiunile (diametrul minim la capătul subtire 28 cm si

lungimea minimă 1,20 m).După Andreescu (1967), sortarea silvică este indicativă, avand

caracter de prognoză si rezultatele ei fiind probabile.

Rezultate certe urmează a se stabili prin sortarea lemnului arborilor doborati, cand

conditiile de examinare asigură o precizie a datelor de observatie superioară.

3. SORTAREA MASEI LEMNOASE EXPLOATATE (SORTAREA LEMNULUI

ARBORILOR DOBORÂTI)

Sortarea masei lemnoase exploatate reprezintă analiza tehnico-economică efectuată in

scopul repartizării acesteia in sortimentele de lemn brut, precum si operatia tehnologică implicată

in obtinerea acestora. Latura tehnică are in vedere impărtirea in sortimente a masei lemnoase in

functie de caracteristicile de ordin dimensional si calitativ, in stransă concordant cu nevoile

utilizatorilor, iar cea economică urmăreste ca sortimentele obtinute să aibă o valoare de

intrebuintare cat mai ridicată si să aducă sectorului forestier venituri sporite, in deplină

concordantă cu potentialul valoric al masei lemnoase.

Se subintelege că activitatea de sortare este una din operatiile de mare importantă.

Sortarea presupune cunostinte de specialitate temeinice privind atat calitatea lemnului in general,

cat si particularitătile de ordin calitativ ale lemnului principalelor specii forestiere (de exemplu

ale celui de specii răsinoase, stejari, fag s.a.), in baza cărora se poate justifica incadrarea

materialului analizat intr-un anumit sortiment de lemn brut. Sortarea efectuată cu maximă

rigurozitate, in baza cunoasterii caracteristicilor arborilor doborati si a tuturor prevederilor

standardelor, reprezintă o premiză a realizării eficientei intregii activităti de gospodărire a

pădurilor, după cum sortarea executată superficial, soldată cu declasări mai mult sau mai putin

grave ale lemnului, conduce la pierderi materiale notabile. Pentru silvicultură, faptul este cu atat

mai important, cu cat actualmente,după cum se cunoaste, pe langă lemnul exploatabil (pe picior),

care este vandut agentilor economici cu profil de exploatare,aceasta, prin activitatea de

exploatare desfăsurată in regie proprie, produce si sortimente de lemn brut.Lemnul brut (lemnul

în stare brută), asa cum s-a arătat anterior (v. 1.2), se defineste ca fiind lemnul provenit din fusul

arborelui doborat, curătit de crăci, fără varf, cu sau fără coajă, sectionat la anumite lungimi,

corespunzător diferitelor sortimente.Uneori poate fi de asemenea despicat si fasonat in figuri

(cazul lemnului de steri).

Sortimentele de lemn brut constituie forma sub care este pus in valoare lemnul arborilor

doborati sau, altfel spus, forma sub care produsele forestiere lemnoase ajung la dispozitia

utilizatorului, realizarea lor ingloband in mod obligatoriu executia unor operatii tehnologice

anterioare, cum sunt curătirea de crăci, sectionarea, despicarea, fasonarea in figuri.

Prevederile referitoare la caracteristicile sortimentelor de lemn brut sunt cuprinse in

standarde, acestea din urmă constituind norme obligatorii atat pentru furnizor cat si pentru

utilizator. In toate cazurile, ideea care stă la baza standardelor este aceea de a permite

valorificarea in conditii optime a masei lemnoase exploatate si de a facilita reglementarea

raporturilor intre furnizor si utilizator.Asadar, arborii doborati capătă calitatea de lemn brut in

urma sortării, prin intermediul căreia sunt transformati in produse forestiere, avand forma

sortimentelor cerute de utilizator si precizată in standarde. După ce achizitionează sortimentele

de lemn brut, utilizatorul poate da ulterior lemnului diferite forme, de produs semifinit printr-o

primă transformare, sau de produs finit printr-o a doua transformare, il poate de asemenea

prelucra pe cale chimică, ori il poate folosi dreptcombustibil. Presortarea lemnului brut, un

termen inrudit, intalnit in literatura stiintifică de specialitate din domeniul exploatării lemnului,

reprezintă o fază anterioară operatiei de sortare propriu-zisă, prin care se intelege delimitarea la

cioată (in parchet),prin sectionare, a trunchiurilor si catargelor, acestea grupand, virtual, mai

multe piese din acelasi sortiment de lemn brut sau din sortimente diferite si avand lungimi

corespunzătoare sarcinilor optime cerute de mijloacele de colectare si de transport folosite.

3.1. Principii de sortare a lemnului arborilor doborâti

Principiile de sortare a lemnului arborilor doborati consfintesc regulile de bază, generale,

avute in vedere la efectuarea acestei operatii tehnologice, dincolo de conditiile concrete de lucru

sau de imprejurările de moment care ar putea-o influenta.

In concordantă cu cerintele actualei etape de dezvoltare a societătii omenesti, in ceea ce priveste

valorificarea resurselor materiale pe de o parte si constrangerile mediului inconjurător pe de altă

parte, in actiunea de valorificare a masei lemnoase ca resursă materială regenerabilă de

importantă majoră, dar limitată cantitativ, se impun trei principii, toate la fel de importante.

Primul, care are in vedere aspectul economic al problemei - principiul valorificării

superioare, integrale si complexe a masei lemnoase; cel de al doilea, care tine cont de etica si

responsabilitatea socială, de necesitatea utilizării durabile a masei lemnoase - principiul utilizării

rationale, al economisirii si gospodăririi sale judicioase; cel de al treilea, care se referă la

insusirile esentiale ce conferă masei lemnoase o valoare de intrebuintare superioară - principiul

calitătii. De retinut că o delimitare strict a continutului acestor principii nu este posibilă, ele

avand si semnificatii comune.

● Principiul valorificării superioare, integrale si complexe a masei lemnoase.

Valorificarea superioară presupune ca din masa lemnoasă avută la dispozitie să obtinem pe cat

posibil cele mai valoroase sortimente de lemn brut, care sunt apte pentru realizarea produselor

cele mai mult solicitate si mai bine plătite la momentul dat. In acest scop, operatorul trebuie să

fie un bun

evaluator al calitătii lemnului recoltat, precum si un bun cunoscător al caracteristicilor cerute de

piată, consemnate ca atare in normele directoare in vigoare.

Valorificarea integrală urmăreste utilizarea dacă este posibil in totalitate a masei lemnoase

exploatate ca lemn de lucru,care in urma incorporării de muncă vie pentru prelucrare in diverse

produse, poate permite obtinerea unui profit substantial sporit. Pentru acoperirea cerintelor de

lemn de foc si ele justificate, care se mentin in continuare importante, in perspectivă vor

trebui avute in vedere toate categoriile de lemn rămase disponibile, intre care de exemplu,

resturile de la fabricile de prelucrare.Valorificarea complexă presupune la randul ei obtinerea

unei game cat mai variate de lemn de lucru, in cantităti ridicate, corelate cu cerintele de pe piata

internă si externă.

● Principiul utilizării rationale, al economisirii si gospodăririi judicioase a masei

lemnoase. In numele acestui principiu,de-a lungul timpului prevederile normelor oficiale

referitoare la caracteristicile sortimentelor de lemn brut au evoluat, intrucat cerintele de bunuri

din lemn in continuă crestere si nivelul aproape neschimbat sau in diminuare al ofertei de resurse

au impus atat imbunătătiri tehnologice in domeniul prelucrării, cat si revizuiri ale limitelor de

ordin calitativ si dimensional pretinse la sortare, pentru a face apte de utilizare inclusiv categorii

de lemn inferioare. In sfera domeniului prelucrării lemnului, traducerea in practică a acestui

principiu presupune eforturi permanente de reducere a consumurilor specifice. In sfera sortării

acest deziderat se atinge căutand să incadrăm intreaga masă lemnoasă, fără pierderi, in

sortimentele adecvate.

● Principiul calitătii derivă din insăsi expresia ideii de bază pe care se intemeiază

sortarea, faptul rezultand, asa după cum se va vedea, din chiar existenta in normele oficiale a

criteriului calitativ, de sine stătător, de luat in considerare la clasificarea masei lemnoase pe

picior si a lemnului arborilor doborati.

Calitatea produsului forestier lemn, ca al oricărui alt produs in general, se defineste ca

reprezentand un ansamblu decaracteristici (proprietăti), exprimate in termeni cantitativi si

calitativi, in conformitate cu care acesta este capabil de a satisface cerintele utilizatorului sub

raport tehnic, economic, ecologic, estetic, social. Reiese de aici că diferentele de ordin calitativ

dintre două sortimente de lemn brut sunt date de diferentele ce există intre caracteristicile

acestora. O altă observatie, calitatea produsului lemn nu este de sine stătătoare, ea există in

relatie cu nevoile utilizatorului. Pe de altă parte, caracteristicile ce definesc calitatea acestui

produs, prin nivelul mai mult sau mai putin ridicat la care se exprimă, trebuie să permită

evaluarea gradului de satisfacere a nevoilor respective.Referitor la cerintele utilizatorului, este

important ca acestea să fie astfel stabilite incat să permită valorificarea durabilă,ratională, a

resurselor naturale si respectiv protectia mediului inconjurător. Este de asemenea obligatoriu ca

ele să corespundă intru totul exigenŃelor de ordin tehnologic in procesul de fabricatie al

diverselor bunuri, ca si exigentelor consumatorului acestor bunuri.

Noncalitatea are costuri deloc de neglijat. Pe langă că poate determina intarzieri ale

vanzării si intrării lemnului in circuitul economic, la licitatiile organizate de către unitătile silvice

ea poate conduce la valori mult reduse ale pretului de adjudecare. Apoi, in procesul de prelucrare

industrială poate avea drept urmare consumuri tehnologice sporite, pentru ca mai

tarziu să limiteze desfacerea bunurilor realizate, cand costul ei va trece in contul consumatorului,

pană la scoaterea obiectelor respective din uz. Este de asemenea posibil ca in perioada de

stationare a lemnului sub formă de produs, in stoc, inainte ca acesta din urmă să ajungă in

consum, să se inregistreze efecte distructive, prin uzură fizică (degradare, putrezire, imbătrânire)

si uzură morală (concurenta unor bunuri similare ca utilitate dar mai ieftine, sau cu un rezultat

mai bun la utilizare).

O particularitate de ordin calitativ de un gen deosebit a lemnului o poate reprezenta

imprejurarea de a proveni dintr-o pădure gospodărită durabil si certificată ca atare de forurile

oficiale, imprejurare in virtutea căreia se bucură de o recunoastere specială pe piată si este mai

bine plătit.

Se precizează că in economia mondială, in prezent, se manifestă un adevărat cult al

calitătii. Există de pildă un concept numit zero-defecte, considerat ca tel in procesul de productie

din anumite domenii de activitate. In limitele trăsăturilor care ii sunt proprii, a mijloacelor

specifice de care dispune, silvicultura trebuie să se incadreze in curentul general de actiune

pentru realizarea de produse de calitate. Este obligată la acest demers de o concurentă globală

puternică, in fata căreia distantele geografice mari nu mai constituie bariere pentru circulatia

produselor.

3.2. Criterii si sisteme de sortare a lemnului arborilor doborâti

Standardele continand specificatiile tehnice detaliate corespunzătoare sortimentelor de

lemn brut realizabile la sortarea masei lemnoase exploatate au fost elaborate pe baza datelor

referitoare la caracteristicile lemnului speciilor noastre forestiere si tinand cont de cerintele

utilizatorilor. De-a lungul timpului, cunoasterea tot mai aprofundată a structurii si proprietătilor

lemnului, ca si progresele tehnologice din industrie au făcut necesară revizuirea si imbunătătirea

permenentă a acestora.Conform prevederilor standardelor respective, sortarea lemnului arborilor

doborati se poate face in baza a trei criterii:criteriul dimensional, criteriul calitativ si criteriul

utilizare. Aceasta inseamnă că sortimentele de lemn brut sunt definite prin anumite dimensiuni,

prin anumite elemente de ordin calitativ, ca si prin anumite directii de utilizare.

Criteriul dimensional urmăreste ca piesele ce vor rezulta să aibă dimensiunile prevăzute

in standarde. Functie de natura sortimentului, dimensiunile considerate pot fi: diametrul minim la

capătul subtire fără coajă, lungimea minimă, lungimea maximă, trepte de lungimi, abateri limită

s.a. In principiu, in toate cazurile analiza efectuată de sortator porneste de la telul de

incadrare a pieselor in sortimentele cu diametrul si lungimea cele mai mari, care sunt si cele mai

valoroase.

Criteriul calitativ are ca obiect analiza defectelor, din punct de vedere al naturii, mărimii,

pozitiei si frecventei acestora,piesele analizate trebuind să corespundă cerintelor ce urmează a fi

satisfăcute la locul utilizării, conform prevederilor standardelor.

Criteriul utilizare are in vedere destinatia sortimentelor de lemn brut ce se obtin din masa

lemnoasă supusă sortării.Sistemele de sortare se definesc in raport de criteriile folosite la

efectuarea operatiei de sortare. Se disting trei sistemede sortare: dimensional-calitativ;

dimensional-utilizare; dimensional-calitativ-utilizare.

Standardele românesti au la bază sistemul de sortare dimensional-calitativ-utilizare, in cadrul

căruia toate cele trei criterii sunt luate in considerare de operator concomitent.

Criteriul utilizare este concretizat in insăsi denumirile sortimentului de lemn brut si ale

claselor de calitate aferente acestuia. Luăm in acest sens ca exemplu standardul privind lemnul

brut rotund de răsinoase pentru industrializare, a cărui denumire, după cum se observă, exprimă

cu claritate utilizarea (pentru industrializare). Precizări in plus aduc denumirile claselor de

calitate (lemn de rezonantă; lemn pentru furnir estetic; lemn pentru furnir tehnic; lemn pentru

cherestea si alte produse).Intrucat utilizările posibile ale lemnului sunt numeroase, numărul de

sortimente de lemn brut diferentiate este si el mare.In baza criteriului dimensional, in standarde

sunt de asemenea precizate, pe clase de calitate, valorile diametrului minim la capătul subtire si

lungimii minime ale pieselor de lemn rotund. Se mai redau valorile supralungimii si abaterilor

limită admise la lungimea nominală. In ceea ce priveste calitatea, aceasta este definită prin

precizarea in cazul fiecărei clase a conditiilor de admisibilitatea a defectelor lemnului.

De retinut că unele elemente de ordin calitativ, precum culoarea, regularitatea inelelor de

crestere, lătimea alburnului, lătimea redusă a inelelor anuale la unele specii ori dimpotrivă

lătimea sporită a acestora la alte specii s.a., care pot conferi o valoare de intrebuintare superioară

fată de cea a lemnului de calitate curentă, lipsesc sau nu sunt avute in vedere in mod

corespunzător.Normele Uniunii Europene consacrate definirii sortimentelor de lemn brut

prezintă deosebiri insemnate fată de standardele romanesti.

Fac obiectul sortării in cadrul acestora lemnul de stejar, fag, plop, frasin, paltin, din randul

speciilor foioase si de molid,brad, pin, larice, duglas, din randul speciilor răsinoase.

Ca regulă generală, in cazul fiecărei specii sunt diferentiate patru clase de calitate si

anume: clasa A, de calitate exceptională; clasa B, de calitate curentă; clasa C, de calitate

inferioară; si clasa D, in care se includ piese care nu pot fi incadrate in primele trei clase.

Criteriile in baza cărora se constituie sortimentele de lemn brut sunt numai două si anume cel

dimensional si cel calitativ. Este deci folosit sistemul de sortare dimensional-calitativ.In cazul

criteriului calitativ, pe langă caracteristicile luate in mod obisnuit in considerare si in standardele

romanesti, sunt de asemenea avute in vedere lătimea alburnului si omogenitatea culorii (la

stejar), precum si lătimea inelelor anuale (la stejar,fag, molid, brad, pin, larice, duglas).

Pe ansamblu, standardele Uniunii Europene se remarcă printr-o anumită tipizare a

caracteristicilor, ceea ce le face mai usor de aplicat. O simplificare deosebită rezultă din absenta

criteriului utilizare. Este de la sine inteles că, in concordantă cu prevederile acestor standarde,

producătorul manifestă acelasi interes de a realiza sortimente cat mai valoroase, in concordant cu

cerintele pietii.

3.3. Procedele sortării lemnului arborilor doborâti

In functie de metoda de exploatare adoptată, sortarea lemnului arborilor doborati se poate

efectua in parchet, pe platforma primară sau in centrul de sortare si preindustrializare. Indiferent

de locul unde se face această operatie, in raport de elementele care intervin sistematic in

desfăsurarea ei, se deosebesc următoarele procedee de sortare:

- sortarea lemnului din trunchi sau fus;

- sortarea lemnului din coroană;

- sortarea lemnului doborat-depreciat;

- sortarea si resortarea lemnului de foc.

Sortarea lemnului din trunchi sau fus. După doborarea arborilor si curătirea lor de crăci,

se procedează la identificarea defectelor existente. Prin deplasare de-a lungul lor, de la cioată

spre varf si in sens invers, se cercetează prezenta eventualelor defecte exterioare, urmărindu-se

natura, frecventa, pozitia si gravitatea acestora, distanta dintre defectele neadmise la sortimentele

de lemn rotund. Se au in vedere in primul rand curbura, gelivura, putregaiul, cancerul, galmele,

nodurile, crăpăturile, ovalitatea, fibra răsucită, lăbărtarea, infurcirea etc. Sunt apoi luate in

considerare defectele interioare, făcandu-se observatii asupra capetelor si crestăturilor de topor

din punctele care oferă unele indicii. Pot fi astfel depistate defecte ca putregai, răscoacere, rulură,

cadranură, inimă rosie si stelată, albăstreală, incindere s.a.

După identificarea defectelor, se trece la stabilirea sortimentelor de lemn brut pe clase de

calitate, si insemnarea locurilor de sectionare cu cretă forestieră sau prin crestare cu toporul in

coajă. La stabilirea locului de sectionare se caută să se diminueze pe cat posibil defectele prin

repartizarea proportională a lor in sortimentele vecine si să nu se declaseze portiunile apte pentru

lemn de lucru in lemn de foc. Insemnarea se face de la capătul gros spre varf, deoarece partea

dinspre baza trunchiului contine lemnul cel mai bun si in cantitatea cea mai mare. Sortarea

lemnului din coroană se execută in cazul arborilor de foioase, intrucat ramurile acestora detin o

cotă important in volumul total si sunt apte pentru realizarea de lemn de mină, lemn pentru plăci

din aschii si plăci din fibre, lemn pentru prelucrare pe cale chimică, araci de vie, tutori s.a. Se

examinează fiecare cracă groasă si se marchează sortimentele de lemn de lucru, restul

constituindu-l lemnul de foc.Sortarea lemnului doborât-depreciat. Ca urmare a executiei

defectuoase a lucrărilor de exploatare, indeosebi a doborarii arborilor, lemnul poate suferi

deprecieri, uneori grave, prin rupere transversală si despicare longitudinală. Se pot astfel

inregistra declasări ale masei lemnoase si pierderi valorice insemnate. In locul unor sortimente de

lemn de lucru superioare, in afara lemnului de foc se mai poate obtine doar lemn pentru plăci din

aschii si plăci din fibre, pentru industria celulozei si hartiei.

Acest procedeu de sortare capătă o importantă majoră, concomitent cu o crestere

semnificativă a gradului de periculozitate in ceea ce priveste fasonarea, in cazul arboretelor cu

doboraturi de vant si rupturi de zăpadă. Sortarea si resortarea lemnului de foc constituie o

modalitate de crestere a gradului de valorificare ca lemn de lucru a masei lemnnoase, permitand

ca din lemnul destinat initial drept material combustibil sau pentru mangalizare, să poată fi

realizate unele sortimente de valoare sporită. Astfel de sortimente pot rezulta prin reanalizarea

bucată cu bucată a pieselor de lemn de foc si executia unui plus de manoperă, pentru despicarea

pieselor rotunde, ca si pentru indepărtarea eventualelor portiuni cu defecte neadmise, ca noduri

putrede, putregai, coajă infundată s.a.

    3.4 Tehnica sortării arborilor doboriți

    Indiferent de locul unde se execută sortarea (la cioată, în depozite primare sau finale), ori

asupra cărei părţi din arbore (trunchi sau coroană), principiul sortării lemnului este acelaşi,

numai tehnica executării este diferită.

In funcţie de metoda de exploatare adoptată, sortarea se poate efectua la cioată sau în depozitele

primare şi finale.

    a) Tehnica sortării definitive la cioată. Această tehnică de sortare se foloseşte atunci cînd în

parchet se aplică metoda de exploatare a lemnului în sortimente definitive la cioată.

    Sortarea constă, in general, în identificarea defectelor şi însemnarea locurilor de secţionare.

   După tăierea crăcilor, a gâlmelor şi după cojire, în cazul lemnului de răşinoase, sortatorul

identifică şi analizează toate defectele exterioare şi interioare prezente pe trunchiul arborelui.

    Executarea in bune condiţii a lucrărilor de fasonare permite o identificare exactă a defectelor şi

are ca rezultat o sortare cît mai judicioasă.

   In scopul identificării defectelor, sortatorul se deplasează de-a lungul arborelui de la bază spre

vîrf şi invers, urmărind defectele, mărimea, frecvenţa, poziţia şi gravitatea acestor defecte,

distanţa dintre defectele dominante, neadmise la sortimentele de lemn rotund.

    Defectele exterioare care se identifică sînt: nodurile sănătoase sau vicioase, curbura,

lăbărţarea, ovalitatea, fibra răsucită, putregaiul exterior, gelivura, coaja înfundată, cancerul etc.

    Prin tapări cu toporul şi observaţii asupra capătului secţiunii de la bază, sortatorul identifică

defectele interioare, cum sînt: putregaiul interior, rulura, cadranura, inima roşie şi stelată,

albăstreala, încinderea etc.

    In general, lemnul poate prezenta mai multe defecte. Sortatorul ţine seamă în mod deosebit de

cele care nu se încadrează în standardele în vigoare, pentru sortimentul pe care vrea să-1 obţină

    După identificarea defectelor şi analiza lor se trece la stabilirea sortimentelor de lemn rotund şi

lemn despicat pe clase de calitate. In continuare, sortatorul execută însemnarea locurilor de

secţionare a trunchiurilor ţinînd seamă că trebuie să obţină proporţii maxime de sortimente

industriale cît mai valoroase, în special lemn rotund, însemnarea se execută cu creta forestieră

sau prin tapare cu toporul in coajă.

    La stabilirea locurilor de secţionare se are grijă ca prin această operaţie să se micşoreze pe cît

este posibil defectele tehnologice ale lemnului şi să nu rămînă porţiuni din trunchi apte pentru

lemn de lucru care să fie declasate în lemn despicat sau lemn de foc.

    Operaţia de însemnare a locurilor de secţionare se execută de la bază spre vîrf, deoarece

această parte a trunchiului conţine cel mai bun lemn şi in cea mai mare cantitate. Verificarea

însemnării o execută sortatorul, deplasîndu-se de la vîrf spre bază.

    Lungimea sortimentelor se stabileşte ţinînd seamă de mijloacele de colectare, tehnologia

aplicată în parchet, relieful terenului şi gradul de sănătate a trunchiului.

    La parchetele unde se aplică metoda de exploatare în sortimente definitive la cioată, sortatorul

trebuie să stabilească ce sortimente se pot obţine din fiecare arbore doborît, după care trece la

însemnarea locurilor de secţionare obligatorie. In acest caz, sortimentaţia se stabileşte definitiv în

parchet.

    Dacă trunchiul se secţionează în buşteni care cuprind mai multe sortimente, aceştia constituie

sortimente complexe. La livrare este însă necesar ca în avizul de expediţie să se înscrie

dimensiunile şi calitatea fiecărui sortiment pe clase de calitate.

    Din figura 81 rezultă că, deşi în parchet sortarea definitivă se face la cioată, arborele nu se

secţionează în sortimente pe clase de calitate, ci numai în sortimente complexe şi anume :

—     trunchiul Tj în lungime de 8,80 m este format dintr-un buştean de derulaj de 5,80 m şi un

buştean de gater de 3 m lungime;

—      trunchiul T2 în lungime de 0,80 m pentru doage şi lemn de foc;

—      trunchiul Tz în lungime de 7,90 m este format dintr-un buştean de derulaj de 4,40 m

lungime şi un buştean de gater de 3,50 m lungime.

    Lemnul rezultat după secţionarea înfurcirii se sortează în lemn pentru celuloză Lc şi

construcţii Lcr.    Trunchiurile care prezintă putregai la exterior, înfurcire etc., se secţionează

obligatoriu. Se observă că porţiunea Ti cu putregai Îs exterior s-a sortat în lungime cît a permis

defectul, deoarece de o parte şi de alta pot rezulta sortimente valoroase.

    Acest mod de secţionare se poate executa în parchetele la care transportul lemnului se face cu

autocamioane prevăzute cu troliu.

 

Fig. 81 Sortarea unui trunchi de fag în sortimente complexe.

    In cazul trunchiurilor cu putregai interior la bază sortatorul înseamnă porţiuni de cîte 1 m

lungime, pînă când putregaiul se încadrează în condiţiile calitative pentru sortimentul care

urmează să se obţină. In cazul lemnului cu defecte neadmise, sortarea se începe după înlăturarea

acestora.    Pentru trunchiurile cu o curbură în două plane cu săgeţi ce depăşesc prescripţiile

STAS (fig. 83), sortatorul procedează la micşorarea curburii, la reducerea numărului de curburi,

la repartizarea sau înlăturarea curburii prin însemnarea şi secţionarea în porţiunea S unde săgeata

este maximă.

Fig 83 Sortarea lemnului cu curburi

    Exemplu. Să se sorteze la cioată trunchiul de fag din figura 84 avînd lungimea totală de 14,40

m.

Sortatorul identifică defectele, stabileşte sortimentele şi procedează la însemnarea lor, după cum

urmeazi :

—  un buştean de 3,60 m cu defectele: putregai la interior fără sâ depăşească 20* din diametrul

secţiunii, curbură 1,5%, ovalitate 6%. noduri sănătoase cu diametrul 10 mm ; rezultă un buştean

pentru derulaj Ft;

—   un butuc Lo de 1 rn cu defectele : noduri parţial concrescute şi putrede c., diametrul 20 mm,

noduri sănătoase cu diametrul de 25 mm, putregai la exterior ; rezultă lobde de fag pentru

celuloză şi lemn de foc ;

3,50m AO, ZXtm ,ff50m

 

Fig 84. Sortarea unui trunchi cu diverse defecte

—   un buştean de 2,80 m cu defectele : curbură IV», putregai la centru 15% din diametrul

secţiunii, fibră răsucită 3%; rezulţi un buştean pentru de- rulaj Ft;

—   un buştean de 3,50 m cu defectele • curbură 4% fibră răsucite 8®/o, noduri sănatoasc de 4

cm, putregai la exterior ; rezultă un buştean pentru cherestea ;

—    se mai obţin : un butuc Lc pentru lobde celuloză, două bucăţi de lemn senini construcţii Lcr

şi o bucată de lemn pentru traverse normale TJV.

    După cîte se observă se urmăreşte obţinerea unor sortimente cît mai valoroase şi in cantităţi cît

mai mari.

    b. Tehnica sortării lemnului în depozitele primare şi finale. Această tehnică de sortare se

foloseşte atunci când în parchet se aplică metoda de exploatare a lemnului în trunchiuri la fag şi

în catarge la răşinoase, sau metoda de exploatare a arborilor cu coroană.

    Pe măsura extinderii acestor metode, operaţia de sortare a lemnului se transferă în depozite,

unde se poate executa în condiţii cît mai bune, realizîndu-se astfel sortimente mai valoroase. In

cazul exploatării lemnului în trunchiuri şi catarge se urmăreşte ca sortimentele obţinute prin

sortare la pădure să aibă o lungime cît mai mare posibilă. Ca urmare. în parchet se execută o

presortare a lemnului în trunchiuri sau chiar în catarge (arborii mai subţiri), care pot cuprinde

unui sau mai multe sortimente. Lungimea trunchiurilor este în funcţie de grosimea arborilor

doborîţi, specie, capacitatea mijloacelor folosite la colectare şi transport şi de calitatea lemnului.

    Metoda de exploatare a arborilor cu coroană creează maximum de posibilităţi pentru o sortare

optimă, atît a lemnului rotund, cît şi a celui de steri şi crăci în cadrul depozitelor primare. Şi in

cazul acestei metode se poate executa o presortare la cioată pentru cazul cînd dimensiunile

arborilor depăşesc posibilităţile mijloacelor de colectare.

     Presortarea se execută pe baza aceloraşi principii ca şi la sortarea definitivă la cioată. Locurile

de secţionare la cioată în trunchiuri lungi se stabilesc în funcţie de sortimentele ce se urmăresc să

se obţină prin sortarea definitivă care urmează să se facă la depozitul primar sau final (fig. 85, a),

precum şi de capacitatea de tracţiune a mijloacelor de colectare şi transport a lemnului.