SOCRATESocrate s-a nascut in anul 470 I Hr. la Atena. Tatal sau era sculptor, iar mama sa era moasa. Dedicandu-se la inceput si el sculpturii, n-a ramas totusi credincios pana la sfarsitul vietii acestei arte, ci s-a indreptat spre filosofie, unde a jucat un rol considerabil. Urat la infatisare chiar admiratorilor sai aparandu-le ca un silen, dar bine zidit fiziceste, robust si foarte sanatos, el a luat parte la luptele din Potideea, Delion si Amphipolis,purtandu-se in adevar ca un brav. Nu dadea mare atentie infatisarii lui exterioare si nu se interesa de bunurile pamantesti. Era loial, sincer si amabil, stapanit de puternice sentimente morale si religioase, plin de spirit si umor, totdeauna cu raspunsul gata atunci cand era nevoie".(K. Vorlander), plin de curaj civic si gata sa infrunte pentru dreptate furia poporului. Totusi acest om cu caracter atat de nobil, insufletit pururea de luminarea tineretului si de binele poporului, a fost acuzat de trei insi-Meletos din partea poetilor, Anytos din partea meseriasilor si a oamenilor politici, Lycon din partea oratorilor- ca"savarseste nedreptati, ca strica pe tineri, ca nesocoteste pe zeii in care crede statul si ca se inchina la alte zeitati noi", si condamnat sa bea otrava. Socrate moare in anul 399 i Hr.Socrate n-a lasat nimic scris. Ideile sale filosofice pot fi reconstituite din scrierile lui Xenofon, ale genialului sau elev Platon si ale lui Aristotel. Care sunt aceste idei si ce aduc ele nou? Impotriva filosofilor de pana la el care se ocupau cu lumea", cu lumea fizica si voiau sa stie din ce elemente este constituita, Socrate muta centrul de gravitate al cercetarilor filosofice din lumea externa in cea interna, de la cosmos la om. Caci mai de pret decat natura era pentru el omul.Cunoaste-te pe tine insuti, celebra maxima de pe frontispiciul de la Delphi, devenise si maxima lui Socrate. Intorcandu-si fiecare privirile asupra lui insusi, cercetandu-se pe sine, va afla ce stie si ce nu stie, ce poate si ce nu poate, precum si ce trebuie sa faca. Impotriva sofistilor, care aratau ca aceeasi idee poate fi sustinuta si combatuta cu aceeasi sorti de izbanda, ca nu exista un adevar absolut, ci ca toate cunostintele sunt relative, ca ceea ce este adevarat pentru mine nu este si pentru altul, ca ceea ce pentru mine este adevar astazi poate sa fie eroare maine, Socrate se ridica cu toata energia si apara valoarea absoluta a adevarului.Cunostinta adevarata, care sesizeaza esenta insasi a lucrurilor, este dupa el bunul cel mai de. Cum ajungem noi insa la cunoasterea acestei esente a lucrurilor? Determinand notiunea lor. Daca reusim sa stabilim care este notiunea unui lucru, cu aceasta am descoperi esenta insasi a acestui lucru. Socrate pleca de la ceea ce este familiar si in afara de orice indoiala, de la ceea este elementar si oricui cunoscut, pentru a ajunge la adevarul universal, la definitia acelui lucru. Cu alte cuvinte, el se folosea in cunoasterea lucrurilor de procedeul inductiv. La Socrate dupa cum spune si Aristotel, metoda inductive si stabilirea de notiuni generale mergeau mana in mana.Socrate s-a nascut in anul 470 I Hr. la Atena. Tatal sau era sculptor, iar mama sa era moasa. Dedicandu-se la inceput si el sculpturii, n-a ramas totusi credincios pana la sfarsitul vietii acestei arte, ci s-a indreptat spre filosofie, unde a jucat un rol considerabil. Urat la infatisare chiar admiratorilor sai aparandu-le ca un silen, dar bine zidit fiziceste, robust si foarte sanatos, el a luat parte la luptele din Potideea, Delion si Amphipolis,purtandu-se in adevar ca un brav. Nu dadea mare atentie infatisarii lui exterioare si nu se interesa de bunurile pamantesti. Era loial, sincer si amabil, stapanit de puternice sentimente morale si religioase, plin de spirit si umor, totdeauna cu raspunsul gata atunci cand era nevoie".(K. Vorlander), plin de curaj civic si gata sa infrunte pentru dreptate furia poporului. Totusi acest om cu caracter atat de nobil, insufletit pururea de luminarea tineretului si de binele poporului, a fost acuzat de trei insi-Meletos din partea poetilor, Anytos din partea meseriasilor si a oamenilor politici, Lycon din partea oratorilor- ca"savarseste nedreptati, ca strica pe tineri, ca nesocoteste pe zeii in care crede statul si ca se inchina la alte zeitati noi", si condamnat sa bea otrava. Socrate moare in anul 399 i Hr.Socrate n-a lasat nimic scris. Ideile sale filosofice pot fi reconstituite din scrierile lui Xenofon, ale genialului sau elev Platon si ale lui Aristotel. Care sunt aceste idei si ce aduc ele nou? Impotriva filosofilor de pana la el care se ocupau cu lumea", cu lumea fizica si voiau sa stie din ce elemente este constituita, Socrate muta centrul de gravitate al cercetarilor filosofice din lumea externa in cea interna, de la cosmos la om. Caci mai de pret decat natura era pentru el omul.Cunoaste-te pe tine insuti, celebra maxima de pe frontispiciul de la Delphi, devenise si maxima lui Socrate. Intorcandu-si fiecare privirile asupra lui insusi, cercetandu-se pe sine, va afla ce stie si ce nu stie, ce poate si ce nu poate, precum si ce trebuie sa faca. Impotriva sofistilor, care aratau ca aceeasi idee poate fi sustinuta si combatuta cu aceeasi sorti de izbanda, ca nu exista un adevar absolut, ci ca toate cunostintele sunt relative, ca ceea ce este adevarat pentru mine nu este si pentru altul, ca ceea ce pentru mine este adevar astazi poate sa fie eroare maine, Socrate se ridica cu toata energia si apara valoarea absoluta a adevarului.Cunostinta adevarata, care sesizeaza esenta insasi a lucrurilor, este dupa el bunul cel mai de. Cum ajungem noi insa la cunoasterea acestei esente a lucrurilor? Determinand notiunea lor. Daca reusim sa stabilim care este notiunea unui lucru, cu aceasta am descoperi esenta insasi a acestui lucru. Socrate pleca de la ceea ce este familiar si in afara de orice indoiala, de la ceea este elementar si oricui cunoscut, pentru a ajunge la adevarul universal, la definitia acelui lucru. Cu alte cuvinte, el se folosea in cunoasterea lucrurilor de procedeul inductiv. La Socrate dupa cum spune si Aristotel, metoda inductive si stabilirea de notiuni generale mergeau mana in mana.

EducaiaSocrate s-a nscut la Atena n dema Alopex, n 470 .Hr., adic la sfritul rzboaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moa; tatl su, Sophroniscos, era sculptor. Probabil c Socrate a primit educaia de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit s nvee muzic, gimnastic i gramatic, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte. Printre maetrii a cror frecventare ar fi contribuit la formarea gndirii lui Socrate, Maximus din Tyr citeaz doua femei: Aspasia din Milet, o curtezan, i Diotima din Mantineea, o preoteas. Despre prima, Platon vorbete n Menexenos, dar este evident ironia lui Socrate atunci cnd face din ea un profesor de elocin; i Xenofon vorbete de Aspasia n legatur cu Socrate, iar dup Eschine, ea l-ar fi nvat pe Socrate doctrina dragostei care-i face pe oameni mai buni. Ct despre Diotima, ea este cunoscut mai ales datorit celebrului pasaj din Banchetul, unde preoteasa din Mantineea povestete naterea lui Eros.Viaa familialAsupra vieii de familie a lui Socrate posedm cteva amnunte nu ntotdeauna concordante; cert este c el s-a cstorit cu Xantippe. Socrate a avut trei copii, Lamprocles, primul nscut, Sophroniscos i Menexene.Viaa politicA luat parte la trei campanii militare n calitate de infanterist. La nceputul rzboiului peloponesiac l gsim la asediul Potideei, n Chalcidica, ntre anii 432 i 429. L-a avut ca tovar de arme pe Alcibiade, pe care-l salveaz atunci cnd acesta, rnit, e ct pe ce s cad n minile dumanului. n 424, cinci ani dup ciuma abtut asupra Atenei, l regsim pe Socrate n btlia de la Delion, unde trupele ateniene sunt zdrobite de ctre tebani. Acolo el i salveaz viaa lui Xenofon, prins sub calul care czuse peste el. n 422, Socrate particip la expediia pentru cucerirea oraului Amfipolis.CaracterulCurajul lui Socrate merge mn n mn cu o rbdare, o simplitate i o stpnire de sine capabile s nfrunte orice ncercare; la banchete era un conviv vesel i agreabil, care bea la fel de mult ca tovarii si, dar fr a se cufunda vreodat n beie, aa cum li se ntmpl acestora, isprav ce-l umplea de admiraie pe Alcibiade. Mnia, ieirile violente, dumnia i sunt necunoscute. Primind de la cineva o lovitur de picior, iar oamenii mirndu-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: "Dac un mgar m-ar fi lovit cu copita, l-a fi dat n judecat?"mbrcmintea lui Socrate era ntotdeauna modest, att din cauza srciei, ct i a simplitii sale; niciodat n-a fost vzut afisnd o neglijen vestimentar, cum o vor face cinicii. Unii i afecteaz zdrenele, de aceea i-a i spus Socrate filosofului cinic care-i etala gurile hainei: "i vd deertciunea prin mantie". Lui Socrate nimic nu-i este mai strin dect arogana iar atunci cnd vede n agora Atenei obiectele de tot felul expuse de negustori admiraiei i lcomiei cumprtorilor, se mulumete s spun: "Cte lucruri de care eu nu am nevoie exist!".S-a zis c Socrate era deosebit de urt; chel, purtnd barb, cu nasul borcanat. Alcibiade dup ce afirma n Banchetul c Socrate seamn cu satirul Marsyas, el precizeaz c este asemeni acelor statui de sileni care se deschid i conin nuntru imaginile unor diviniti, chipul lui Socrate ascuznd cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive i glumee ascund cea mai mare profunzime. Figura lui Socrate nu putea s nu-i scandalizeze pe atenieni, ntruct pentru ei frumuseea fizic era simbolul frumuseii luntrice i nimic nu prea a fi mai incompatibil dect urenia lui Socrate i puritatea sa moral.ProcesulO personalitate de anvergur ca a lui Socrate nu putea s nu ajung s fie urt de vanitoi i, mai ales, neneleas de spiritele mrginite, care vedeau n el doar un parazit ce se slujea de ironie, i atrgea simpatia tinerilor i constituia un pericol pentru ordinea social. n 398, Socrate a fost acuzat de ctre Meletos, Anytos i Lycon. Actul de acuzare era astfel ntocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurmnt pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoate zeii recunoscui de cetate i de a introduce diviniti noi; n plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerut: moartea".Meletos era un poet obscur, iar Lycon era retor; sufletul procesului pare s fi fost Anytos, un tbcar bogat care reprezenta interesele comercianilor, fiind aadar puternic i influent. Socrate i-a reproat public faptul de a nu se gndi la educaia fiului su dect pentru a face din el un tbcar capabil s preia afacerile printelui, de unde, conform lui Xenofon, dorina de rzbunare a lui Anytos. Dup toate aparenele, Anytos era sincer convins c vede n Socrate un personaj periculos.Procesul lui Socrate nu este doar un eveniment istoric singular, irepetabil; procesul lui Socrate este procesul intentat gndirii care cerceteaz, dincolo de mediocritatea cotidian, adevaratele probleme. Socrate este acela care, uimindu-ne, ne interzice s gndim potrivit unor obinuine dobndite. Socrate se situeaz aadar la antipozii confortului intelectual, ai contiinei mpcate i ai senintii blajine.Adus n faa tribunalului, Socrate refuz ajutorul lui Lysias, avocat de meserie. Textul lui Platon Aprarea lui Socrate reproduce probabil ndeaproape aprarea prezentat de Socrate judectorilor. Aceast pledoarie se mparte n trei pri:* Socrate spune cine este i le va nfia judectorilor misiunea ncredinat lui de ctre divinitate: s detepte contiina contemporanilor si. Nu reueste s-i conving pe judectori; limbajul minciunii se dovedete mai convingtor dect cel al adevrului. Judectorii delibereaz i 281 de voturi l declar pe Socrate vinovat, contra a 278 (sau 221 dup alte manuscrise). Acuzatorii ceruser moartea, dar acuzatul era liber s fac o contrapropunere iar judectorii urmau s aleag una ori alta dintre pedepse.* Socrate cere s fie hrnit n pritaneu. Iat ultimul act al serioasei ironii a lui Socrate, faptul de-a cere o recompens pentru felul cum s-a purtat nu este din partea sa sfidare, ci sinceritate. Fiindc trebuia stabilit o sanciune va propune o amend de o min, adic ntreaga lui avere. Rspunsul lui Socrate le-a prut probabil judectorilor o insult adus magistrailor, aa nct la urne condamnarea la moarte a avut 80 de voturi mai mult dect avusese vinovia sa.* Socrate le spune adio judectorilor si, fcndu-i responsabili pe vecie pentru moartea saSocrate a stat nlnuit 30 de zile, dar n fiecare zi primea vizita prietenilor i se ntreinea cu acetia. Ei n-au stat degeaba i-au pregtit un plan de evadare pe care Socrate l refuza. La data executrii sentinei, toi prietenii lui Socrate erau de fa cu excepia lui Aristippos, a lui Xenofon, aflat n Asia i a lui Platon, bolnav. Socrate i dedic ultimile clipe conversaiei cu prietenii si pe tema nemuririi sufletului, iar cuvintele-i ne-au fost pstrate de Platon n Phaidon. Socrate se mbiaz pentru ultima oar i refuz s atepte ca soarele s fi disprut cu totul la orizont nainte de a bea otrav. Apucnd cu o mn sigur vasul cu cucut, el sorbi fr ezitare sau repulsie butura mortal. Criton, i sunt dator lui Asclepios un coco, v rog s nu uitai s i-l dai, acestea au fost ultimile sale cuvinte. Trebuie s nelegem aici, urmnd sugestia lui L.Robin, c Socrate l roag pe Criton s aduc o jertf zeului medicinei drept mulumire c i-a vindecat sufletul de boala de-a fi fost unit cu un trup.Mesajul lui SocrateGndirea socratic graviteaz n jurul cunoaterii de sine - Gnothi se auton. Esenial pentru om este capacitatea sa de a intra n relaie de dialog, Socrate punnd pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoaterea propriei noastre fiine i a destinului acesteia se realizeaz pe dou ci:* mediat, pe cale oracular, prin metode mantice, divinatorii* direct, prin cunoaterea de sine, care invit la contemplarea interioar, la introspecie, aciune posibil datorat interveniei daimonuluiSocrate a fost primul gnditor care a luat ca obiect al meditaiei sale fiina uman. ncepnd cu Socrate, omul devine n mod exclusiv o problem pentru el nsui. "Persoana ta este sufletul tu" spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).