Liga Citadina a Serviciilor Publice si Comunale din România Patronatul Serviciilor Publice Federația Nationlă a Sindicatelor din Serviciile Publice – SIGOL

Pregătire experţi în dialog social în domeniul

Servicii de Utilităţi Publice

SUPORT DE CURS

www.dialogtripartit.ro

Acest suport de curs a fost realizat de echipa de management şi experţii din proiectul

„Noi resurse pentru dialogul tripartit in România”, proiect susținut prin Granturile

Norvegiene 2009–2014 în cadrul programului Muncă Decentă şi Dialog Tripartit.

3

Cuprins

1. Introducere în dialogul social ............................................................. 4

1.1 Dialogul social și societatea democratică ............................................... 4

1.2 Principii și forme ale dialogului social .................................................... 6

1.3 Dialogul social în România .................................................................. 8

2. Legislația dialogului social ................................................................ 10

2.1 Norme și prevederi europene ............................................................ 10

2.2. Reglementarea dialogului social în România ....................................... 11

3. Dialogul social în sectorul serviciilor de utilități publice ................... 14

3.1. Particularitățile sectorului de servicii publice ....................................... 15

3.2. Rolul expertului în dialog social ........................................................ 26

4. Negocierea ........................................................................................ 28

5. Bune practici în dialogul social .......................................................... 31

6. NEGOCIATORUL SOCIAL–O (NOUĂ) PROFESIE? ............................... 33

6.1 De la poziţia de forţă spre dialog ....................................................... 33

6.2 Din problematica activităţilor de formare a „experţilor” / „formatorilor” ... 35

Despre procesul de formare .................................................................... 35

Cine poate fi formatorul (expertul in dialog social) .................................... 35

6.3 Despre structura unui curs pentru formatori ........................................ 36

Anexe.................................................................................................... 37

1. Un „portal colaborativ” pentru dialogul tripartit ............................... 37

Portalul ............................................................................................... 37

Cum ajungem la informaţiile care ne interesează ....................................... 38

Partenerii de conţinut ............................................................................ 39

Promovarea partenerilor instituţionali, a partenerilor locali .......................... 39

Comunicare internă şi externă ................................................................ 40

Dialogul cu „internauţii” şi cu „abonaţii” ................................................... 40

Vocaţia de platformă deschisă a portalului ................................................ 40

2. Lista actelor normative/ surse de documentare legislativă ....................... 41

3. Contacte ale partenerilor sociali și/sau ale organismelor de dialog social din

România (comitete sectoriale, comisii parlamentare, etc.) .......................... 42

Bibliografie .......................................................................................... 48

4

1. INTRODUCERE ÎN DIALOGUL SOCIAL

1.1 Dialogul social și societatea democratică

În orice societate există interese diferite, competitive, uneori chiar opuse. Grupurile

de indivizi și interese din cadrul unei societăți concurează pentru resurse și

oportunități. Nu de puține ori în istorie, concurența pentru resurse (materiale, de

prestigiu, putere, etc.) a căpătat o formă mai mult sau mai puțin violentă: răscoale,

revoluții, greve, luptă politică, mișcări de protest, etc.

Dialogul social este strâns legat de apariția și dezvoltarea societății industriale și,

mai ales, de răspândirea democrației ca formă de guvernare. Apariția unor noi clase

sociale (burghezie, proletariat, etc.), precum și organizarea indivizilor în funcție de

statutul lor din cadrul societății industriale (sindicate, patronate) a generat o nouă

realitate socială.

Natura dialogului social este strâns legată de crizele economice și sociale care s-au

manifestat de-a lungul timpului în societățile moderne.

Dialogul social este o formă de mediere, de negociere între diverse grupuri

sociale. Este un mijloc de prevenire a conflictelor sociale. Dialogul în sine este

un concept și o valoare esențială într-o societate democratică.

Parlamentarismul, ca esență a democrației, presupune dialogul, dezbaterea,

competiția argumentativă în vederea identificării celor mai bune soluții

legislative pentru societate. În concordanță cu acest mod de desfășurare a

competiției politice, dialogul social s-a dezvoltat ca formă de negociere și de

armonizare a intereselor între partenerii sociali din societățile moderne.

Orice conflict de muncă deschis, care presupune încetarea lucrului, presupune o

serie de costuri:

Pentru întreprindere și patronat, pierderi financiare, perturbarea producției,

pierderi de imagine;

Pentru guvernanți, creșterea tensiunilor sociale poate însemna pierderi de

încredere și de imagine;

Pentru muncitori, zilele de muncă nepontate pot avea drept consecință o

reducere temporară a veniturilor salariale;

Având în vedere aceste dezavantaje ale conflictelor deschise, instituirea dialogului

social constituie o măsură preferabilă de prevenire și rezolvare a conflictelor

sociale. În principiu, acceptarea dialogului este în avantajului tuturor părților

implicate.

5

Unde și când a apărut conceptul de dialog social?

Deși au existat precedente anterioare mijlocului secolului XX, dialogul social s-a

generalizat în special după Al Doilea Război Mondial, mai întâi în Europa, iar apoi și

în alte regiuni ale lumii.

Organizația Internațională a Muncii1 (OIM) definește dialogul social ca

negocierea, consultarea sau simplul schimb de informații între

reprezentanții Guvernului, sindicatelor și ai patronatelor în privința

subiectelor de interes comun.

Formele dialogului social diferă de la țară la țară, principala diferență fiind aceea că

în unele cazuri este vorba de un dialog între două părți (sindicate și patronate),

iar în alte cazuri este vorba de un dialog tripartit, prin includerea guvernanților.

În România, dialogul social se desfășoară în sistem tripartit. Dialogul social poate

avea loc la nivel de întreprindere, local, regional sau național.

La nivelul Uniunii Europene, dialogul social a fost recunoscut pentru prima dată în

1986, odată cu adoptarea Actului Unui European și a fost instituționalizat prin

Tratatul de la Maastricht din 1993 care conținea prevederi referitoare la negocierile

între partenerii sociali europeni. Odată cu introducerea monedei euro și creșterea

gradului de integrare a economiilor statelor membre, dialogul social european tinde

să crească în importanță.

Condiții necesare unui dialog social eficient

Condiția primordială necesară, în lipsa căreia nu poate exista dialogul social este

voința tuturor părților implicate. Prin voință nu se înțelege un comportament

dictat de presiunea circumstanțelor, precum cazul cuiva care acceptă dialogul doar

pentru că nu mai are altă opțiune la îndemână. Voința părților trebuie să se bazeze

pe acceptarea și conștientizarea faptului că dialogul social poate contribui la

dezvoltarea economică și socială.

Pe lângă voința părților, alte condiții care determină calitatea dialogului social sunt

următoarele:

Un context politic adecvat, existența unui cadru politic democratic, pluralist

care presupune recunoașterea drepturilor de asociere și de organizare în

sindicate, dreptul la grevă, etc.

Existența unei economii de piață, fapt care permite principalilor parteneri

economici să aibă diverse opțiuni;

1 OIM (www.ilo.org) este o agenție specializată a ONU la care sunt afiliate peste 180 de

state. OIM are o structură tripartită, care grupează reprezentanţii guvernelor, patronatelor

şi sindicatelor, în condiţii egale, pentru a discuta chestiuni legate de muncă şi politică

socială.

6

Un cadru legislativ, respectiv o lege a muncii și/sau alte legi care să

reglementeze dialogul social, astfel încât părțile să poată negocia anumite

înțelegeri într-un cadru normativ care să asigure și respectarea lor;

Organizații sindicale și patronale libere, reprezentative și care funcționează

pe baze democratice, respectiv sunt constituite prin adeziunea liberă a

membrilor;

Competențe tehnice din partea tuturor părților, adică existența în rândul

tuturor părților implicate a unor persoane specializate în dialog social.

Funcțiile îndeplinite de dialogul social

a) Armonizarea procesului de negociere în relațiile de muncă, ar trebui să

aibă ca rezultat menținerea păcii sociale.

b) Elaborarea și implementarea unor strategii macro-sociale, menite să

rezolve probleme sociale arzătoare;

c) Legitimizarea sistemului politic prin acceptarea deciziilor luate la

nivel politic, în special a celor care privesc implementarea de reforme

economico-sociale care pot afecta viața unui mare număr de cetățeni.

Dialogul social este posibil cu precădere într-o societate democratică. În același

timp, dialogul social contribuie la democratizarea societății prin acceptarea ca fiind

justificate și legitime interese și puncte de vedere diferite, chiar contrarii și prin

promovarea dialogului ca mijloc de negociere a diferendelor între părți.

Astăzi, dialogul social a devenit o componentă importantă a bunei guvernări. El

joacă un rol esențial în întărirea democrației, în extinderea justiției sociale și în

construirea unei economii productive și competitive.

1.2 Principii și forme ale dialogului social

Principala utilitate a principiilor este că ele pot ajuta oamenii și organizațiile să ia

decizii sau să acționeze, chiar și în situații care nu bine reglementare sau în care

experiența anterioară este inutilă.

Prezentăm mai jos ceea ce considerăm a fi câteva principii esențiale pentru dialogul

social.

1. Construirea și păstrarea respectul între partenerii sociali, la toate

nivelele.

Acest lucru presupune informarea periodică reciprocă și convenirea asupra modului

de a funcționa într-un mediu lipsit de surprize:anunțarea cu întârziere a celorlalți

parteneri cu privire la elemente de interes comun sau punerea în fața faptului

împlinit (ex. adoptarea unei legi de interes comun fără consultare).

7

Acest principiu presupune că toate părțile implicate (guvern, patronate, sindicate)

sunt părți ale soluției și nu sunt considerate de nimeni surse ale problemei.

2. Cooperarea pentru găsirea unor soluții pentru întregul sistem

Dialogul social poate fi perceput uneori ca o luptă între părți, ca un joc cu

sumă nulă, în care câștigul unei părți presupune în mod automat că o altă

parte pierde. Deși negocierile între părți pot fi foarte dificile uneori, abordarea

lor de pe poziții maximaliste și cantonarea într-o atitudine ce exclude

compromisul poate fi, în final, defavorabilă.

Chiar dacă datorită conjuncturii, la un moment dat, una din părți își poate impune

punctul de vedere de o manieră categorică asupra celorlalți parteneri, ea trebuie să

țină cont că data viitoare va avea în față aceiași parteneri sociali, iar contextul s-ar

putea să fie diferit.

Este firesc ca fiecare parte să aibă propria agendă atunci când se prezintă la

discuții, însă rezultatul dialogului trebuie să fie unul favorabil pentru ansamblu

economico-social.

3. Menținerea angajamentelor

Orice înțelegere are un caracter temporar, având în vedere că circumstanțele care

au stat la baza ei se vor schimba în timp. Așadar, este normal ca anumite înțelegeri

să fie limitate în timp, să fie înlocuite de altele. Dar, este de preferat ca partenerii

sociali își țină angajamentele odată asumate pe toată perioada valabilității lor.

Este contrar spiritului dialogului social ca anumite înțelegeri între partenerii sociali

să fie denunțate unilateral de către una dintre părți fără să fi avut o minimă

consultare sau informare prealabilă cu ceilalți parteneri.

4. Prevenție în loc de intervenție

Este de preferat ca toate părțile implicate să depună eforturi pentru evitarea

conflictului de muncă deschise. Acesta este ultima soluție și, atunci când are

loc, de regulă, este însoțit de dezavantaje pentru toate părțile implicate.

Dialogul social este menit să prevină declanșarea grevelor, nu să le rezolve.

Formele uzuale de derulare ale dialogului social sunt:

Informarea

Consultarea

Negocierea

Acordul

8

Informarea reprezintă transmiterea de date de către angajator către

reprezentanţii angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica

dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză.

Consultarea este schimbul de opinii în cadrul dialogului social între angajator şi

reprezentanţii angajaţilor.

Negocierea şi Acordul

Prin negociere la nivel naţional, în 2001, 2002 şi 2004 au fost încheiate Acorduri

Sociale prin care erau convenite de către parteneri o serie de obiective de interes

comun în domeniul economic şi social, a căror realizare a fost urmărită în cadrul

Comitetelor de Monitorizare. Aceste acorduri sau pacte sociale naţionale au reflectat

atât disponibilitatea partenerilor sociali faţă de cultura dialogului social, cât şi

importanţa acestuia în procesul de concertare socială.

1.3 Dialogul social în România

În România, dialogul social tripartit la nivel naţional se realizează în cadrul

Consiliului Naţional Tripartit pentru dialog social, consiliu în care Guvernul

este reprezentat de primul-ministru, locţiitorul de drept al acestuia fiind Ministrul

muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Ministerul Muncii, Familiei Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice

are calitatea de coordonator unic al dialogului social la nivel naţional şi

în conformitate cu Legea nr.62/2011 Legea dialogului social, asigură

implementarea politicilor guvernamentale în domeniu.

Dialogul social tripartit sectorial

Părţile participante la dialogul social sectorial, parteneri sociali reprezentativi la

nivel naţional, atât sindicate cât şi patronate, îşi desemnează reprezentanţi pentru

dezbaterea actelor normative, programelor şi strategiilor, iniţiate la nivelul fiecărui

minister. Punctele de vedere ale partenerilor, exprimate în dezbaterea actelor

normative sunt consemnate într-un document de poziţie care însoţeşte actul

normativ pe tot parcursul de avizare al acestuia, inclusiv Consiliului Economic şi

Social.

Consilii de administraţie tripartite

În vederea gestionării eficiente, fondurile sociale constituite în domeniul pensiilor,

sănătăţii şi şomajului sunt administrate tripartit. În acest scop, au fost constituite

consilii de administraţie tripartite la:

Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă.

9

Dialogul social tripartit la nivel județean

În plan teritorial, Legea Dialogului social prevede ca dialogul tripartit să se

desfășoare în cadrul Comisiilor de Dialog Social Județene.

Organizațiile sindicale și patronale reprezentative la nivel naţional

desemnează reprezentanţi din cadrul propriilor structuri teritoriale în aceste comisii

județene. Administraţia publică este reprezentată la nivelul conducerii comisiei de

doi copreşedinţi: prefectul şi preşedintele consiliului judeţean. Justificarea existenţei

copreşedinţiei rezidă în caracterul diferit al naturii autorităţii celor doi copreşedinţi,

prefectul reprezentând guvernul în teritoriu (administrația publică centrală), iar

preşedintele consiliului judeţean dispune gestionarea fondurilor în teritoriu.

În cadrul dialogului social teritorial partenerii sociali sunt interesaţi de

colaborarea cu ambii reprezentanţi ai autorităţii, întrucât caracterul dialogului social

la acest nivel ia cel mai adesea forma parteneriatului în vederea dezvoltării locale.

În Comisiile de Dialog Social Județene mai sunt incluși și reprezentanți ai

structurilor deconcentrate ale administrației publice centrale, precum și un

reprezentant al Inspectoratului Teritorial de Muncă.

Dialogul social bipartit

În cadrul dialogului social bipartit, se întâlnesc angajatorul sau organizaţiile

patronale şi organizaţiile sindicale şi/sau reprezentanţii salariaţilor, după caz.

Forme de desfăşurare

Dialogul social bipartit se realizează la nivel de sector, grup de unităţi sau unitate

economică.

La nivel de sector economic

Pentru realizarea dialogului social la nivel de sector funcţionează diverse

structuri parteneriale. Dintre acestea, menţionăm:

structuri constituite prin lege (ex. Comitetele sectoriale)

structuri constituite în baza unui acord bipartit – sindicate patronate (ex.

Casa Socială a Constructorilor)

10

2. LEGISLAȚIA DIALOGULUI SOCIAL

2.1 Norme și prevederi europene

La nivel european există mai multe paliere normative care reglementează

dialogul social:

• Legislația primară (Tratatul UE, Carta Drepturilor Fundamentale)

• Legislație secundară (Directive, Regulamente, etc.)

• Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene

Tratatul Uniunii Europene – versiunea consolidată (Tratatul de la Lisabona)

Articolele nr. 152-155 privesc dialogul social la nivel european. Astfel:

Art. 152 se referă la recunoașterea rolului pe care îl au partenerii sociali, la nivel

european și național.

Art. 153 se referă la domeniile în care Uniunea Europeană susține și completează

acțiunea statelor membre în vederea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea

condițiilor de trai și de muncă. Printre aceste domenii sunt enumerate și

următoarele:

• îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, pentru a proteja

sănătatea şi securitatea lucrătorilor;

• condiţiile de muncă;

• securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor;

• informarea şi consultarea lucrătorilor;

• reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi

angajatorilor;

• egalitatea dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte şansele pe piaţa

forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă;

„Uniunea recunoaşte şi promovează rolul partenerilor

sociali la nivelul său, ţinând seama de diversitatea

sistemelor naţionale. Aceasta facilitează dialogul

dintre aceştia, respectându-le autonomia.”

11

Art. 154 se referă la consultarea partenerilor sociali și modul în care se realizează

acest proces.

Art. 155 se referă la rezultatele dialogului social care se concretizează sub forma

unor contracte sau acorduri.

2.2. Reglementarea dialogului social în România

Dialogul social tripartit este reglementat şi se desfăşoară în cadrul următoarelor

structuri :

Consiliul Economic şi Social - înfiinţat ca structură consultativă a Guvernului

şi Parlamentului în 1997 este compus din reprezentanţi ai Guvernului,

reprezentanţi ai confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel

naţional. Dintre atribuţiile Consiliului Economic şi Social specificăm în mod

deosebit avizarea tuturor actelor legislativ cu caracter economic şi social.

Acest aviz consultativ însoţeşte proiectul de act normativ atât în dezbaterile

în cadrul Guvernului cât şi în cele legislative. Consiliul Economic şi Social este

principala structură consultativă în cadrul parteneriatului social tripartit la

nivel naţional. Funcţionarea Consiliului Economic şi Social este reglementată

de Legea nr. 109/1997 cu modificările şi completările ulterioare.

Dialogul social tripartit sectorial este reglementat prin H.G. nr. 314/2001

modificată şi completată prin H.G. nr. 569/2002, care se referă la înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea comisiilor de dialog social. Aceste comisii sunt

înfiinţate şi funcţionează la nivelul tuturor ministerelor fiind constituite din

reprezentanţi ai ministerului respectiv şi ai reprezentanţilor confederaţiilor

sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional. În cadrul acestor

comisii partenerii sociali sunt consultaţi în privinţa tuturor actelor normative

elaborate la nivelul ministerului precum şi asupra altor probleme de interes

pentru partenerii sociali.

Dialogul social în plan teritorial. La nivelul structurilor administrative (judeţe)

sunt înfiinţate comisii de dialog social teritoriale din care fac parte

reprezentanţii administraţiei locale, precum şi reprezentanţii organizaţiilor

reprezentative ale partenerilor sociali. În funcţie de problematica dezbătută

„Comisia are misiunea de a promova consultarea

partenerilor sociali la nivelul Uniunii şi adoptă orice

măsură utilă pentru a facilita dialogul acestora,

asigurând o susţinere echilibrată.”

(Art. 154, Aliniatul 1)

a părţilor.”

12

la lucrările acestor comisii pot participa ca invitaţi experţi sau reprezentanţi

ai altor structuri administrative sau ai societăţii civile.

Avizele consultative elaborate la nivelul comisiilor de dialog social sunt comunicate

Consiliului Economic şi Social pentru fiecare proiect de act normativ luat în discuţie.

Alte structuri tripartite. Ocazional în funcţie de complexitatea problemelor dezbătute

se constituie structuri tripartite ad-hoc pentru dezbaterea unor probleme cu

caracter specific (ex: comisia tripartită interministerială pentru îmbunătăţirea

mediului de afaceri, etc).

O formă superioară de parteneriat social este reprezentată de negocierea şi

semnarea acordurilor sociale la nivel naţional.

Primul acord social se încheie în februarie 2001 fiind semnat de toate confederaţiile

sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional reprezentând un instrument

major de construcţie, consultare şi cooperare în identificarea de soluţii la

problemele economico-sociale semnificative. În 2002 se parafează al doilea acord

social. În 2004 se încheie un pact social care continuă procesul demarat pe

parcursul primelor două acorduri.

Dintre rezultatele cele mai remarcabile ale derulării acestor acorduri sociale,

menţionăm :

elaborarea şi implementarea dialogului social sectorial şi teritorial;

elaborarea şi susţinerea în comun a numeroase proiecte de legi şi acte

normative cu impact social deosebit: Codul muncii, Legea patronatelor,

Legea sindicatelor, Legea privind stimularea ocupării forţei de muncă şi

protecţia socială a şomerilor, Legea pentru asigurarea pentru accidente de

muncă şi boli profesionale etc.;

asigurarea unui climat de pace şi stabilitate socială. Exemplificăm prin

diminuarea considerabilă a conflictelor de muncă, precum şi dispariţia

mişcărilor sindicale revendicative de nivel naţional, nemulţumirile referindu-

se doar la problemele cu impact sectorial sau frecvent local.

Pentru buna desfăşurare a dialogului social tripartit la nivelul Guvernului este

înfiinţat Departamentul pentru Dialog Social, coordonat de un secretar de stat care

are ca atribuţii gestionarea activităţii comisiilor de dialog social din ministere şi

organizarea periodică a întâlnirilor Primului ministru cu reprezentanţii Consiliului

Economic şi Social.

De asemenea, în cadrul fiecărui minister este desemnat un secretar de stat pentru

coordonarea activităţii comisiei de dialog social şi relaţia cu organizaţiile sindicale şi

patronale.

Ca o concluzie privind dialogul social tripartit instituţionalizat putem menţiona că a

fost creat un cadru reglementat pentru consultarea partenerilor sociali la nivel

naţional, sectorial şi teritorial care asigură consultarea şi parteneriatul cu

reprezentanţii organizaţiilor sindicale şi patronale cuprinzător şi eficient.

13

Dialogul social bipartit (sindicate, patronate) se regăseşte preponderent în procesul

de negociere şi încheiere a contractelor colective de muncă.

În România, contractele colective de muncă se încheie la nivel naţional, sectorial

(ramuri şi grupuri de unităţi) şi unităţi economice (la cele cu peste 21 de angajaţi).

La negocieri participă organizaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel

naţional, de ramură sau unitate.

Datorită principiului de aplicare ˝erga omnes˝, negocierea şi încheierea contractelor

colective de muncă au o importanţă deosebită. Negocierea acestora este

reglementată de Legea nr. 130/1996 care precizează conţinutul, procedura şi

aplicabilitatea contractului colectiv de muncă, precum şi criteriile de

reprezentativitate pentru partenerii sociali.

O altă formă a dialogului social bipartit este cea referitoare la soluţionarea

conflictelor colective de muncă reglementată prin Legea nr. 168/1999 - privind

soluţionarea conflictelor de muncă, care prevede procedurile de soluţionare a

conflictelor de drepturi sau de interese (conciliere, mediere, arbitraj sau grevă).

Ca priorităţi ale dialogului social bipartit menţionăm creşterea gradului de acoperire

a contractelor colective de muncă la nivel sectorial şi creşterea capacităţii

partenerilor sociali în procesul de negociere colectivă şi implementare a acquis-ului

comunitar. În acest sens, se derulează diverse programe de pregătire a partenerilor

sociali dintre care menţionăm Programul PHARE ˝Promovarea dialogului social

autonom˝ derulat în parteneriat cu Germania.

Ca o concluzie, apreciem că perspectivele dezvoltării dialogului social bipartit

bazate pe creşterea capacităţii partenerilor sociali vor genera implicarea

accentuată a acestora în rezolvarea problemelor cu caracter economic şi social

şi vor genera noi forme de parteneriat benefice pentru asigurarea unui climat

de pace şi stabilitate socială.

14

3. DIALOGUL SOCIAL ÎN SECTORUL SERVICIILOR

DE UTILITĂȚI PUBLICE

Indiferent că sunt furnizate de entități private sau publice, servicii precum

sănătatea, educația, utilități (apă, canal, energie), telecomunicații, transport public,

poliția și structurile de luptă contra incendiilor (pompieri) sunt considerate ca fiind

servicii publice. Motivul pentru care aceste servicii sunt considerate ca fiind

publice este pentru că ele contribuie la nivelul de trai al fiecărui cetățean și susțin

dezvoltarea societății ca întreg.

În cele mai multe țări astfel de servicii au fost furnizate în principal sau exclusiv de

către sectorul public, adică de către stat. Datorită, pe de o parte, creșterii

concurenței la nivel global, iar pe de altă parte, a creșterii deficitelor publice, în

majoritatea țărilor s-au derulat programe de reformă și/sau privatizare a serviciilor

publice.

Programele de privatizare și reformă a serviciilor publice au avut rezultate mixte:

uneori au dus la servicii mai bune și la un acces mai larg și mai facil pentru public,

alteori s-a constatat o deteriorare a calității serviciilor furnizate. Ca urmare, multe

țări au adoptat diverse modele de management și furnizare a serviciilor publice.

Unele servicii sunt furnizate în întregime de către entități private (energie,

salubritate, alte utilități), altele sunt furnizate și de către stat, și de către entități

private (Învățământul, Sănătatea, etc.), iar în unele cazuri serviciile sunt furnizate

exclusiv de către stat (Justiție). Chiar dacă statul a privatizat o serie de servicii

publice, el și-a păstrat, de regulă, atribuții de reglementare și control.

Indiferent că furnizorii serviciilor publice sunt organizații private sau entități de

stat, publicul, adică beneficiarul ultim al serviciilor publice, dorește ca aceste

servicii să fie furnizate și gestionate într-un mod transparent, eficient și cu

maximă responsabilitate. La îndeplinirea acestui deziderat o contribuție

importantă o poate avea și dialogul social între sindicate, patronate și

autoritățile publice.

15

3.1. Particularitățile sectorului de servicii publice

Pentru a intelege particularitatile dialogului social la nivelul sectorului de

activitate ”Servicii comunitare de utilitati publice. Gestionarea deseurilor, activitati

de decontaminare si de protectia mediului”, este necesar sa cunoastem care sunt

serviciile de utilități publice denumite in continuare servicii de utilități publice, ce

caracteristici au și care sunt modalitățile de gestionare a lor.

1.Definire și coordonare

Prin Legea nr.51/2006 republicata - Legea serviciilor comunitare de utilitati

publice se stabileste ca, in intelesul acestei legi, serviciile comunitare de

utilitati publice, denumite in continuare servicii de utilitati publice sunt

definite ca totalitatea activitatilor reglementate prin prezenta lege si prin legi

speciale, care asigura satisfacerea nevoilor esentiale de utilitate si interes

public general cu caracter social ale colectivitatilor umane.

Serviciile de utilitati publice (tabelul 1.1) fac parte din sfera serviciilor publice

de interes general si sunt infiintate, organizate si furnizate / prestate la nivelul

comunelor, oraselor, municipiilor, judetelor, municipiului Bucuresti si dupa caz in

conditiile legii la nivelul subdiviziunilor administrative-teritoriale ale municipiilor sau

la nivelul asociatiilor de dezvoltare intercomunitara sub conducerea, coordonarea,

controlul si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale, daca prin legi

speciale nu s-a stabilit altfel.

Tabel 1.1 Serviciile de utilitati publice

Serviciile de utilitati

publice

Alimentarea cu apă

Canalizarea si epurarea apelor uzate

Colectarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale

Salubrizarea localitatilor

Productia, transportul, distributia si furnizarea de

energie termica in sistem centralizat

Transport public local

Administrarea domeniului public si privat al unitatilor

administrativ – teritoriale , precum si altele asemenea

Iluminatul public

16

2. Particularitatile serviciilor de utilitati publice (tabel 2.1)

Principiile serviciilor de utilităţi publice

Serviciile de utilitati publice se organizeaza si se administreaza cu

respectarea prevederilor legale in vigoare privind administratia publica locala,

descentralizarea administrativa si financiara, dezvoltarea regionala, finantele

publice locale si cu respectarea principiilor, prevazute in (tabelul 2.2).

Tabel 2.2 Principiile serviciilor de utilitati publice

Principiile serviciilor

de utilitati publice

Subsidiaritatii si proportionalitatii

Autonomiei locale

Descentralizarea serviciilor publice

Responsabilitatii si legalitatii

Dezvoltarii durabile si corelarii cerintelor cu resursele

Asocierii intercomunitare

Protectiei si conservarii mediului natural si construit

Asigurarii igienei si sanatatii populatiei

Liberului acces la informatii privind serviciile publice

Particularitatile

serviciilor de utilitati publice

Au caracter economico – social

Raspund unor cerinte si necesitati de interes si utilitate

publica

Au caracter tehnico – edilitar

Au caracter permanent si regim de functionare continuu

Regimul de functionare poate avea caracteristici de

monopol

Presuspun existenta unei infrastructuri tehnico – edilitare

adecvate

Aria de acoperire are dimensiuni locale : comunale,

orasenesti, municipale sau judetene

Sunt infiintate, organizate, coordonate de autoritatile

administratiei publice locale

Sunt organizate pe principii economice si de eficienta

Pot fi furnizate / prestate de catre operatorii titulari de

licenta, care sunt organizati si functioneaza fie in baza

reglementarilor de drept

Sunt furnizate/prestate pe baza principiului “ beneficiarul

plateste “

Recuperarea costurilor de exploatare ori de investitii se

face prin preturi, tarife reglementate sau taxe speciale.

17

3. Cerinţe pentru serviciile de utilităţi publice

Serviciile de utilitati publice trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte esentiale,

(tabelul 3.1.).

Tabel 3.1 Cerinte pentru serviciile de utilitati publice

Cerinte pentru serviciile de utilitati

publice

Continuitate din punct de vedere calitativ si cantitativ, in conditii contractuale reglementate

Adaptabilitatea la cerintele consumatorilor si gestiune pe termen lung

Accesibilitatea egala si nediscriminatorie la serviciul public, in conditii contractuale reglementate

Transparenta decizionala si protectia utilizatorilor

Universalitate

4. Obiective pentru serviciile de utilităţi publice

Organizarea, exploatarea si gestionarea serviciilor de utilitati publice trebuie sa abia

urmatoarele obiective (tabelul 4.1).

Tabel 4.1 Obiective pentru serviciile de utilitati publice

Obiective pentru

serviciile de utilitati

publice

Satisfacerea cerintelor cantitative si calitative ale

utilizatorilor corespunzator prevederilor contractuale

Sanatatea populatiei si calitatea vietii

Protectia economica, juridica si sociala a utilizatorilor

Functionarea optima, in conditii de siguranta a

persoanelor si a serviciului, de rentabilitate si eficienta

economica a constructiilor, instalatiilor, echipamentelor si

dotarilor, corespunzator parametrilor tehnologici proiectati si in conformitate cu caietele de sarcini, cu

instructiunile de expoatare si cu regulamentele serviciilor

Introducerea unor metode moderne de management

Introducerea unor metode moderne de elaborare si implementare a strategiilor, politicilor, programelor si /

sau proiectelor din sfera serviciilor de utilitati publice

Dezvoltarea durabila, protejarea si valorificarea

domeniului public si privat al unitatilor administrativ

teritoriale si protectia si conservarea mediului in

conformitate cu reglementarile specifice in vigoare

Informarea si consultarea comunitatilor locale beneficiare

ale acestor servicii

Respectarea principiilor economiei de piata, asigurarea

unui mediu concurential, restrangerea si reglementarea ariilor de monopol.

18

5. Raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale si

operatorii serviciilor de utilitati publice

Autoritatile administratiei publice locale au competente partajate cu autoritatile

administratiei publice centrale si cu autoritatile de reglementare in ceea ce priveste

reglementarea, monitorizarea si controlul serviciilor de utilități publice.

In conformitate cu prevederile Legii 51/2006 republicata, autoritatile administratiei

publice locale adopta hotarari in legatura cu:

Tabel 5.1. Hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale privind :

Hotarari ale autoritatilor

administratiei

publice locale

Elaborarea si aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor de uilitati publice.

Alegerea modalitatii de gestionare a serviciilor de utilitati

publice.

Urmarirea, monitorizarea si raportarea indicatorilor de

performanta.

Elaborarea si aprobarea regulamentelor serviciilor, a caietelor

de sarcini, a contractelor de furnizare/prestare a serviciilor

Aprobarea stabilirii, ajustarii sau modificarii preturilor si

tarifelor pentru serviciile de utilitati publice, dupa caz, pe baza

avizului de specialitate emis de autoritatile de reglementare

competente.

19

Dialog social tripartit

Sectorial

Ministere

Confederatii

Patronale

Reprezentative

Confederatii

Sindicale

Reprezentative

CDS

Organizarea dialogului social in serviciile de utilitati

publice

1. Organizarea dialogului social in serviciile de utilitati publice

Actul normativ de baza al dialogului social si in serviciile publice de utilitati

este Legea nr.62/2011 - Legea dialogului social, cu modificarile si completarile

ulterioare.

Partenerii sociali sindicate sau organizatii sindicale angajatori ori organizatii

patronale interactioneaza in cadrul dialogului social in serviciile de utilitati publice

de regula in dialogul social bipartit la nivel national, sectorial, grup de unitati,

unitati.

Dar sunt si situatii cand prin afilierea la confederatii patronale sau sindicale cu

reprezentativitate nationala, participa la dialogul social tripartit la nivel sectorial sau

la nivel teritorial.

1.1. Dialogul social tripartit sectorial si teritorial

Schemele alaturate prezentate in Ghidul de informare legislativa a dialogului

european elaborat de MMFPS - Dialog social sunt explicite pentru structura

dialogului social la acest nivel.

Fig. 1.1.

20

Fig. 1.2.

Interesul organizatiilor patronale si sindicale constituite in companii

prestatoare de servicii de utilitati publice, de a avea reprezentanti la nivelul

comisiilor de dialog social judetene este justificat de faptul ca aici pot fi discutate

probleme specifice acestor servicii organizate la nivel local, (comune, orase,

municipii, judete) cu reprezentantii Consiliului Judetean, Prefecturilor, structurilor

deconcentrate ale administratiei publice centrale, precum si cu reprezentanti ai

Inspectoratului teritorial de munca.

Dialogul social la nivel teritorial se subordoneaza in mod preponderent

formelor de parteneriat in interesul dezvoltarii locale.

In cadrul Comisiilor de dialog social initiate la nivelul fiecarui minister,

reprezentantii patronatelor si sindicatelor reprezentative la nivel national, dezbat

acte normative, programe,strategii initiate de minister, avand posibilitatea de a

interveni direct in discutiile referitoare la actele care privesc serviciile de utilitati

publice.

Vom explicita aceste scheme la sectorul serviciilor de utilitati publice.

La nivelul sectorului de activitate servicii comunitare de utilitati publice,

exista urmatoarea structura patronala si sindicala cu reprezentativitate sectoriala:

Dialog social tripartit

Teritorial

Organizatii Patronale Organizatii Sindicale Administratie Publica Locala

CDS

INFO

Adm. Publica Centrala

CJAS

AJOFM

21

Organizatii Sindicale Reprezentative

SIGOL FSSCUP FSTSP - ATU

Afiliere

Confederatia

Cartel Alfa

Confederatia

Cartel Alfa

Confederatia

Fratia

Organizatii Patronale Reprezentative

FNPSPR FPR

Afiliere

Confederatia UGIR 1903 Confederatia Nationala

a Patronatului Român

1.3. Organizatii patronale reprezentative la nivel de sector de activitate

(Fig. 1.1.3)

1. Federatia Nationala a Patronatelor Serviciilor Publice din Romania (FNPSPR)

2. Federatia Patronatul Roman (FPR)

Fig. 1.1.3.

1.4. Organizatii sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate

(Fig. 1.1.4)

1. Federatia Nationala a Sindicatelor din Serviciile Publice SIGOL

2. Federatia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilitati Publcie (FSSCUP)

3. Federatia Sindicatelor din Transporturi si Servicii Publice” ATU- Romania (FSTSP

– ATU)

Fig. 1.1.4.

22

1.5. Organizatii patronale si profesionale fara reprezentativitate la nivel de

sector de activitate (Fig.1.1.5.)

1.Liga Citadina a Serviciilor Publice si Comunale din Romania (LIGA CITADINA)

2.Patronatul Serviciilor Publice (PSP)

3.Asociatia Serviciilor Energetice din Romania (ASER)

4.Patronatul Apei (PA)

5.Asociatia Romana a Apei (ARA)

6.Asociatia Romana de Salubritate (ARS)

Fig. 1.1.5.

Vom explica cum organizatii patronale sau sindicale fara reprezentativitate

sectoriala pot avea reprezentanti in comisiile de dialog social constituite la nivelul

ministerelor sau in comisiile de dialog social la nivelul prefecturilor. Trebuie sa

precizam ca acesti reprezentanti sunt nominalizati numai de catre confederatiile

patronale si sindicale cu reprezentativitate la nivel national, la care organizatiile

patronale si sindicale fara reprezentativitate sunt afiliate.

Spre exemplu, Patronatul Liga Citadina are reprezentanti nominalizati in

Comisiile de Dialog Social de la ministere in virtutea faptului ca este membru al

FNPSPR, care la randul ei este afiliata la Confederatia UGIR 1903 si beneficiaza de

atributul Confederatiei de a face nominalizari.

Similar este si parcursul nominalizarii reprezentantilor Ligii Citadina in

comisiile de dialog social de la prefecturi. În aceste comisii de dialog social se

intalnesc cu reprezentantii administratiei publice locale.

____

Organitzații patronale și profesionale fară reprezentativitate la nivel de

sector de activitate

Liga

Citadina PSP ASER

Patronatul

Apei ARS ARA

Organizații patronale și profesionale fară reprezentativitate la nivel de

sector de activitate

____ FNPSPR

____

23

Informare +

consultare

Negociere

CCM

sector

Acord CCM Grup

unitati

Acord

Acord

Informare + consultare

Negociere

CCM Acord

Com

isie

parit

ara

Casa s

ocia

la a

Con

str

ucto

rilo

r

Com

itete

Secto

ria

le

Fo

rm

are

Profe

sio

nala

Com

isie

parit

ara

Informare +

consultare

Negociere

Org

an

izati

i

Patr

on

ale

Org

an

izati

i

Sin

dic

ale

Informare +

consultare

Negociere

Com

isie

parit

ara

Sin

dic

ate

/

Rep

rezen

tan

ti a

i

sala

ria

tilo

r

Un

itati

Dim

en

siu

ne

Com

un

itara

Un

itati

>2

1

Un

itati

>5

0

Comitet

European de

Intreprindere

CSS

M

Federatie

Patronala

Federatie

Sindicala

Dialog Social Bipartit

UNITATI GRUP UNITATI SECTOR

1.2. Dialogul social bipartit

Nivelele de realizare al dialogului social bipartit sunt:

- sector;

- grup de unitate;

- unitate

Asa cum se vede in schema de mai jos (vezi Ghid de informare legislativa a

dialogului european MMFPS - Dialog social)

Fig. 1.2

Partenerii sociali implicati in dialogul social bipartit sunt angajatorul sau

organizatiile patronale si organizatiile sindicale si/sau reprezentantii salariatilor,

dupa caz. Interesul preponderent al partenerilor sociali implicati in dialogul bipartit

este de a negocia contractele colective de munca. Criteriile de reprezentativitate ale

partenerilor, procedura de negociere, incheiere si executare a contractelor colective

24

de munca sunt reprezentate prin Legea nr.62/2011, legea dialogului social, cu

modificarile si completarile ulterioare.

1.3. Particularitatile dialogului social in serviciile de utilitati publice :

1. Diversitatea serviciilor de utilitati publice face dificila armonizarea

intereselor partenerilor sociali, patronate si sindicate la nivel de sector de activitate,

datorita diferentelor legate de :

- productivitatea muncii; dotarile tehnice; veniturile realizate; cheltuielile cu

manopera; nivelul eterogen de calificare a fortei de munca; tarife si preturi diferite,

dificultatile intampinate la aprobarea lor.

2. Diversitatea actionariatului, modalitatile diferite de gestionare a serviciilor

duc la abordari diferite din partea patronatelor si sindicatelor privind rezolvarea

problemelor economice si sociale.

3. Diferentele mari privind dezvoltarea economica intre zone si localitati ale tarii

influenteaza direct raportul calitate - pret al serviciilor, duc la un ecart mare intre

valorile minime si maxime ale tarifelor si preturilor practicate, evident cu tendinte

diferite ale partenerilor de a stabili salariul minim negociat.

In virtutea acestor reglementari, patronatele, angajatorii care sunt angrenati in

procesul de negociere a contractelor colective la nivel de grup de unitati sau la nivel

de unitate intampina mari dificultati in a satisface solicitarile sindicatelor,

concomitent cu respectarea cerintelor din reglementarile legislative.

Pentru a depasi acest impas legat de stabilirea salariului minim convenabil,

partenerii sociali care negociaza contractul colectiv de munca la nivelul sectorului

au gasit o solutie, care se poate incadra lesne, la capitolul bune practici in dialogul

social, introducand in contract urmatorul articol : „Patronatul si sindicatele din

unitatile care au o situatie economica deficitara in asigurarea salariului minim si a

coeficientilor minimi de ierarhizare, vor solicita patronatelor si sindicatelor la care

sunt afiliati sa-i sprijine in realizarea unei analize tehnico-economice si financiare.”

Solutiile identificate cu aceasta ocazie si masurile stabilite de comun acord,

prevaleaza in raport cu prevederile aliniatelor prin care se fixeaza salariul de baza

minim si coeficientii minimi de ierarhizare .

4. Gradul de suportabilitate al populatiei influenteaza decizia politica a autoritatii

publice locale in privinta aprobarii bugetelor alocate serviciilor de utilitati publice, a

tarifelor si preturilor, care in multe cazuri nu sunt in concordanta cu cheltuielile

efective ale operatorilor.

5. Serviciile de utilitati publice sunt activitati reglementate :

- legislatia specifica

- indicatori de performanta impusi de catre autoritatile publice prin aprobarea

reglementarilor serviciilor de utilitate publica. Partenerii sociali trebuie sa tina cont

de aceste constrangeri in procesul de negociere.

25

6. Experienta limitata sau lipsa de instruire privind dialogul social, a partenerilor

sociali ingreuneaza negocierile.

7. Inflexibilitatea sindicatelor de a accepta schimbarile necesare in contractele

colective de munca la nivel sectorial, in concordanta cu realitatile economice ale

momentului, indeparteaza armonizarea intereselor si realizarea unui contract

sectorial.

8. Interventia statului prin H.G. nr. 1260/2011 a subminat negocierea

contractelor colective la nivel de sector, prin modul neadecvat de stabilire a

sectoarelor de activitate, care a dus la o supradimensionare a sectoarelor de

activitate, generand noi dificultati partenerilor sociali in respectarea conditiilor

cerute de lege pentru incheierea unui contract. Dificultatile apar si datorita faptului

ca nu exista corespondenta intre domeniile acoperite de structurile sindicale si

patronale constituite la acest nivel.

9. Statul limiteaza dialogul social si in concordanta minimalizeaza rolul

partenerilor in negocierea contractelor colective de munca atat la nivel de sector,

grup de unitate sau la nivel de unitate, prin faptul ca isi asuma rolul de jucator prin

fixarea salariului minim pe economie sau prin reglementari legislative cu privire la

cheltuielile de natura sociala. A se vedea O.G.nr.26/21.08.2013 privind intarirea

disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitatile

administrativ teritoriale sunt actionari unici si majoritari sau detin direct sau indirect

o participatie majoritara si Proiectul Legii bugetului de stat pe 2014, prin care se

stabilesc cerinte obligatorii de respectat. In virtutea acestor reglementari,

patronatele, angajatorii care sunt angrenati in procesul de negociere a contractelor

colective ( grup de unitati sau unitate) intampina mari dificultati in a satisface

cererile sindicatelor, concomitent cu respectarea cerintelor stabilite prin lege sau

H.G., dar si cu asigurarea veniturilor pentru functionarea companiilor.

10. Absenta ”adevaratului patron” - unitatea administrativ teritoriala de la

negocierea contractelor colective, este un impediment. Este adevarat ca, indirect

este implicat prin procesul de aprobarea a tarifelor si preturilor si a bugetelor

anuale ale operatorilor. Dificultatile angajatorilor de a negocia bugetele care sa

includa solicitarile sindicatelor este data si de faptul ca nu are certitudinea aprobarii

acestor bugete de catre AGA (consilii locale).

26

3.2. Rolul expertului în dialog social

PROFILUL REPREZENTANTILOR IMPLICATI IN DIALOGUL SOCIAL

Pentru a reprezenta eficient organizatia sindicala in situatii sau structuri de

dialog social, reprezentantul sindical trebuie sa dovedeasca:

- loialitate fata de organizatia sindicala in care activeaza;

- respect pentru valorile, principiile, regulile care directioneaza organizatia; - responsabilitate in prestarea activitatii profesionale;

- flexibilitate in realizarea atributiilor prtofesionale;

- tanacitate in urmarirea obiectivelor organizatiei;

- eficienta in domeniul profesional;

- comunicare continua, eficienta, pozitiva cu membrii organizatiei sindicale; - seriozitate in indeplinirea atributiilor profesionale;

- asumarea raspunderii in contextul organizatiei sindicale.

Fpartenerii succesului. Succesul reprezentantului sindical, in cazul participarii

la dialogul social depinde de: potentialul personal de care dispune, caracteristicile

situatiei, capacitatea individuala de a valorifica in acelasi timp potentialul personal

si caracteristicile situatiei.

Cerinte. Pentru a realiza obiectivele propuse in situatii sau structuri de dialog

social, reprezentantul sindicatului trebuie sa raspunda unor cerinte legate de:

mentinerea unui autocontrol permanent, asigurarea echilibrului afectiv/emotional,

folosirea spiritului de initiativa, valorificarea abilitatilor de comunicare si relationare,

valorificarea tactului in domeniul relational.

Conditii de succes. Pentru a-şi asigura reusita in cadrul dialogului social si

pentru a se perfectiona continuu in acest domeniu, reprezentantul sindical trebuie

sa-si asigure conditiile de succes:

- cunoasterea domeniului;

- bun comunicator si negociator;

- efortul continuu pentru autocunoastere si autoevaluare corecta;

- definirea clara a potentialului personal;

- identificarea punctelor personale tari si slabe;

- stabilirea directiilor de autoperfectionare;

- proiectarea si aplicarea unor strategii pentru dezvoltarea/perfectionarea

personala.

Deschidere fata de schimbare.In cadrul conditiilor de reusita, ocupa un loc

deosebit deschiderea catre schimbare exprimata in: dezvoltarea si valorificarea

creativitatii personale, anticiparea schimbarilor care pot sa apara,multiplicarea

continua a posibilitatilor de interventie, mentinerea echilibrului dintre realism si

creativitate.

Autoevaluare. Pentru o autoevaluare corecta, dupa derularea unei secvente de

dialog social, reprezentantul sindical trebuie sa identifice:

- gradul de realizare a obiectivelor propuse;

- greselile si insuccesele inregistrate;

- dificultatile si oportunitatile intalnite;

27

- directiile de ameliorare pentru viitor.

Beneficiul autoevaluarii. Prin intermediul autoevaluarii, reprezentantul sindical

poate sa obtina:

- constientizarea potentialului personal;

- identificarea punctelor personale tari si/sau slabe;

- stabilirea directiilor care trebuie sa orienteze demersul de perfectionare;

- construirea unor proiecte pentru dezvoltarea profesionala;

- cresterea increderii in fortele proprii.

Cerinte de formare si autoformare. Pornind de la autoevaluare, reprezentantul

sindical trebuie sa fixeze:

- obiectivele generale si particulare ale formarii/autoformarii;

- domeniile in care este nevoie de formare/autoformare;

- timpul care poate fi dedicat formarii/autoformarii;

- programele, metodele, institutiile,expertii la care se poate face apel pentru

formare;

- metodele care pot fi utilizate pentru autoformare.

Realizarea unui dialog social eficient reprezinta o conditie importanta pentru

asezarea societatii romanesti pe coordonatele integrarii europene si ale dezvoltarii

durabile.

Realitatea ultimilor ani demonstreaza ca organizatiile sindicale au jucat un rol

activ atat in desfasurarea dialogului, cat si in perfectionarea structurilor sale. În

acest context, sindicatele si-au concentrat eforturile si asupra pregatirii unor

resurse umane cu competente in domeniul parteneriatului, negocierii, comunicarii.

Dată fiind importanţa acestor probleme, demersurile formative care se adresează

liderilor, delegatilor, membrilor de sindicat trebuie continuate, in acord cu noile

realitati in domeniul dialogului social. Aceste demersuri formative trebuie sa asigure

atat cunostinte despre legislatie si structuri, cat si abilitati de comunicare,

negociere, autoevaluare, autoformare. In acelasi sens, este necesar ca cei care au

misiunea de a pregati membrii de sindicat in probleme de dialog si parteneriat, să

beneficieze, la rândul lor, de cunoştinţe si abilităţi în domeniul educatiei si formarii.

Dat fiind contextul schimbării continue care caracterizează societatea, este

firesc ca aceasta pregatire in domeniul dialogului social sa reprezinte un proces

continuuu, in acord cu modificarea realitatilor economice si sociale. Respectand

obiectivele care le caracterizeaza, organizatiile sindicale trebuie sa se implice ferm

in dialogul social si sa investeasca decis in pregatirea membrilor de sindicat in

domeniul dialogului social şi parteneriatului.

28

4. NEGOCIEREA

Negocierea în sine este un proces fundamental al dialogului social, este un

moment cheie în care are loc interacțiunea între partenerii sociali și în urma căruia

rezultă acorduri scrise (sau nescrise) care afectează și condiționează condițiile de

muncă, situația economică a unității, calitatea serviciilor și produselor furnizate de

unitate. De aceea este important ca practicienii în procesul de dialog social să fie

familiarizați cu principiile generale ale negocierii, cu tehnici de gestionare a acestui

proces, astfel încât anumite scopuri asumate să fie îndeplinite. Știința negocierii

este în avantajul tuturor participanților la proces, ajungerea la un consens este un

scop mai ușor de atins atunci când elementele de negociere adecvată sunt

stăpânite de toți participanții.

În primul rând trebuie înțeles că negocierea este în esență un proces de

comunicare și interacțiune între cel puțin doi participanți. Ca proces de comunicare,

negocierea presupune schimbul de informații, semnificații și simboluri între

participanți și stabilirea unor relații între aceștia. Interacțiunea dintre participanți

are la bază transmiterea de mesaje prin intermediul unui canal de comunicare

(verbal, vizual, audio etc.). Există în acest proces interacțional cel puțin un emițător

și un receptor. Mesajul înseamnă atât semnificații lingvistice, dar și non-verbale

(semne, sunete etc.) care de asemenea pot semnifica, transmite și evoca ceva cu

înțeles. Contează de aceea în acest proces tonalitatea utilizată de negociatori,

postura corpului, utilizarea privirii, a mâinilor. Mai trebuie menționat că în procesul

de comunicare se transmit și se receptează pe de o parte informații, dar se și

decodează semnificații în baza mesajelor. Mesajele comunicate sunt decriptate de

fiecare participant la procesul de comunicare în acord cu înțelegerile internalizate de

la sine înțelese, codul cultural internalizat, simbolurile asociate anumitor semne sau

cuvinte etc. Este necesar ca pe parcursul negocierii ascultarea activă să fie

permanent utilizată.

Procesul de negociere înseamnă comunicare, dar este marcat de mizele

acționale ale participanților. Fiecare din participanții la un proces de negociere are

propriile mize, propriile interese, propria agendă sau scopuri urmărite în urma

procesului de negociere. Cel mai adesea agenda proprie a participanților la

negociere nu coincide, scopurile urmărite sunt divergente sau parțial convergente.

Pentru succesul negocierii una din condițiile necesare de îndeplinit de către

participanți este familiarizarea cu mizele acționare ale celorlalți. Nu întodeauna este

29

ușor de identificat mizele acționale ale unui partener de negociere, adesea

participanții la negociere preferă să își țină ascunse intențiile și scopurile urmărite în

cadrul negocierii. În acest caz se pot utiliza surse conexe de informații – cunoscuți

comuni, persoane cu expertiză în domeniul care face obiectul comunicării, luări de

poziție anterioare ale participanților, experiența anterioară. Este vital astfel ca

participanții să obțină și să cunoască toate informațiile relevante negocierii, inclusiv

cele legate de participanți. În plus, fiecare participant la negociere trebuie să își

pună următoarea întrebare cheie: dacă aș fi în locul partenerului meu de negociere,

eu ce aș urmări de la acest proces de negociere? Un răspuns bun la această

întrebare înseamnă a înțelege toate mizele negocierii.

În acest punct trebuie amintit că este necesar ca orice proces de negociere

să fie pregătit minuțios. Se spune că niciodată un proces de negociere nu este

suficient de pregătit. Un aspect important care necesită pregătire anterioară este

stabilirea plajei potențiale de acțiune a participanților. Cu alte cuvinte un participant

la negociere trebuie să aibă clar reprezentat minimul până la care poate coborî

pretențiile avute și ținta maximală vizată (cât se poate aștepta în mod realist să

obțină astfel încât să fie deplin satisfăcut). De regulă rezultatele unei negocieri (mai

ales când mizele sunt divergente) nu oferă satisfacție deplină participanților.

Rezultatul unei negocieri este un compromis în care participanții obțin un nivel cel

puțin minimal din ceea ce au dorit la început. În acest sens este util ca participanții

la negociere să cunoască foarte bine și zonele de convergență între plajele

potențiale de acțiune, zonele unde interesele sunt comune și se intersectează.

Pe parcursul negocierii pot apare elemente noi, neanticipate la începutul

negocierii de participanți sau unul dintre participanți. Aceste elemente pot să

constituie un avantaj pentru unul dintre participanți sau un dezavantaj și, după caz,

poate fi utilizat de celălalt participant ca monedă de schimb sau de balansare a

echilibrului între mizele participanților. În această situație, când apar elemente noi

neanticipate sau care nu au fost considerate cu miză în procesul negocierii, regula

de bază este suspendarea negocierii de către partenerul care nu a luat în calcul

aceste elemente și familiarizarea cu ele.

Din start trebuie înțeles că negocierea are loc între oameni, nu între roboți.

De aceea participanții la negociere nu pot face abstracție de relațiile anterioare

dintre ei, de experiența avută împreună, de istoricul interacțiunilor. Sunt cazuri în

care istoricul personal al relațiilor dintre doi potențiali negociatori face imposibilă o

nouă interacțiune în condițiile în care resentimentele sunt foarte mari. În alte cazuri

30

relațiile anterioare dintre participanți pot facilita atingerea unui consens, ajungerea

la un acord care să convină ambelor părți. Se poate vorbi în acest cadru de

negociere centrată pe relație și negocieră centrată pe rezultat.

În primul caz relația dintre participanți are o miză chiar mai mare decât

rezultatul propriu-zis al negocierii. De exemplu participanții la negociere își doresc

cu orice preț un rezultat amiabil, are o miză deosebită colaborarea și în viitor în alte

inițiative, dictonul este: oricum ar fi negocierea, dar să nu ne certăm este esențial,

să rămânem prieteni. În al doilea caz rezultatul este primordial, relația dintre

participanți este trecută în plan secund. Dictonul este: nu contează dacă din

negociere vom ieși dușmani sau amici, contează să obțin ce îmi propun.

Relația și raportul dintre participanții la negociere poate genera de asemenea

și tipuri diferite de negociere. Poate exista negociere de forță, în care unul din

participanți deține autoritate asupra partenerului sau deține pârghii de influență

majore în raport cu celălalt. Partenerul aflat în situație de dominare poate apela,

chiar și în acest caz, la strategii care să îi maximizeze avantajele obținute (deși

plaja acțională este redusă).

Trebuie precizat aici că raportul dintre participanți este influența de următorii

fparteneri:

• raportul cerere – ofertă;

• mărimea partenerilor de negociere;

• puterea economică a părților;

• gradul de cunoaștere a pieței;

• viteza si capacitatea de reactie a partilor;

• existenta aliatilor strategici si de conjunctura;

• experiența și personalitatea negociatorului;

• capabilitatea de a risca2.

Mai trebuie precizat că negocierea are mai multe etape, fiecare are un rol

cheie în proces:

Faza de pregătire a negocierii;

Negocierea propriu-zisă;

Postnegocierea sau eforturi pentru respectarea îndeplinirii înțelegerii

inițiale3.

2 Conform Niță, Aurel. Curs ”Tehnici de negociere”. Facultatea de Comunicare și Relații

Publice David Ogilvy: SNSPA (disponibil la

http://gawrylyta.files.wordpress.com/2011/11/aurel_20nita_20-_20curs_20tehnici_20de_20negociere.pdf accesat la 1.12.2013). 3 Idem.

31

5. BUNE PRACTICI ÎN DIALOGUL SOCIAL

Prosperitatea economică și progresul social nu pot fi obținute dacă guvernele și

partenerii sociali acționează izolat. Dialogul social oferă partenerilor social și altor

entități interesate oportunitatea de a contribui la modul cum va arăta societatea în

viitor.

Dialogul social nu este un scop în sine, ci un mijloc de a contribui la realizarea unei

societăți mai bune, în care bunăstarea produsă se împarte în mod echitabil.

UN dialog social de succes poate contribui la rezolvarea unor dificile probleme

economice și sociale, imposibil de rezolvat de către un singur partener social sau

doar de către stat. Deși în timp și-a dovedit utilitatea și a furnizat numeroase

exemple de succes, dialogul social este încă insuficient utilizat. Rolul acestui capitol

este de a furniza exemple concrete de bune practici în dialogul social, din spații

geografice și domenii cât mai variate.

Austria, Danemarca, Irlanda și Olanda

În anii 90 acest grup de țări a obținut creștere economică și un nivel de ocupare a

forței de muncă peste media europeană. În aceste țări există o mare varietate de

instituții politice și economice cu atribuții în domeniul dialogului social. În anii 70 și

începutul anilor 80 ai secolului trecut, insuficienta dezvoltare a dialogului social din

considerente mai curând ideologice a făcut ca aceste țări să resimtă puternic

șocurile petroliere (scumpirea petrolului determinată de țările OPEC), care au

condus la creșteri ale șomajului și apariția unor dezechilibre macroeconomice. În

acea perioadă, ocuparea forței de muncă a fost identificată drept principala

problemă. În consecință, dialogul social s-a concentrat îndeosebi pe asigurarea unui

nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, altfel spus, pe preîntâmpinarea unei rate

ridicate a șomajului. Ca urmare, au fost realizate pacte sociale la nival național.

Japonia

În Japonia, angajatorii stabilesc condițiile de muncă ale angajaților lor prin

consultări cu sindicatele de la nivel de întreprindere. La nivel național există o

formă de dialog tripartit între confederațiile sindicale, cele patronale și Ministerul

Muncii. Există și un cadru de consultare între reprezentanți de top ai celor trei

parteneri sociali, la care se adaugă și academicieni. Acest for de consultări nu

funcționează în baza unei legi, ci este organizat informal, fiind denumit Sanrokon.

Funcționează ca și organism consultativ pentru Ministerul Muncii din Japonia. Primul

ministru vine în fața acestui for, de obicei odată pe an, pentru a prezenta și explica

politicile promovare de guvern și pentru a căuta suportul partenerilor sociali.

Sanrokon are trei roluri principale:

Forum de înțelegere mutuală între guvern, patronate și sindicate;

Înaintează solicitări și propuneri guvernului ;

Primește explicațiile guvernului cu privire la politicile economice urmate.

32

În trecut, acest organism se reunea lunar, însă începând cu anii 90 frecvența

întâlnirilor a scăzut.

În urma unui acord tripartit încheiat în 2000, a fost adoptat un sistem de împărțire

a muncii (work-sharing). Prin acest sistem, muncitorii acceptă reducerea numărul

de ore și, în concordanță, al salariului, astfel încât să se păstreze sau chiar să

crească numărul locurilor de muncă pentru a permite cât mai multor oameni să aibă

o sursă de venit.

În 2002 guvernul, sindicatele și patronatele au căzut de acord asupra unui plan în

trei puncte care să abordeze problema șomajului:

1. Patronatele au promis să facă eforturi pentru a păstra locurile de muncă, iar

sindicatele au acceptat să coopereze pentru a se găsi noi forme de muncă

care să permită păstrarea locurilor de muncă, chiar cu reducerea salariilor.

2. Pentru a ajuta șomerii în găsirea unui loc de muncă, guvernul a implementat

un program care să sprijine reangajarea, crearea de locuri de muncă și

reforma sistemului asigurărilor de șomaj.

3. A fost implementată o reformă a pieței muncii, în special modificarea legilor

existente pentru dereglementarea și flexibilizarea muncii.

În Japonia, înțelegerile între sindicate, patronate și guvern nu sunt întotdeauna

oficializate sub forma unui document sau a unei legi, ci sunt mai degrabă înțelegeri

mutuale.

Singapore

Dezvoltarea industrială pe care a cunoscut-o Singapore s-a datorat într-o mare

măsură și utilizării dialogului tripartit pentru rezolvarea problemelor de muncă. Mai

exact, dialogul social a fost mijlocul utilizat pentru stabilirea salariilor din economie.

Înainte de obținerea independenței (1963), economia singaporeză era una tipic

sub-dezvoltată, bazată pe forță de muncă ieftină excedentară. După 1965 economia

Singapore-ului a devenit una orientată către exporturi, creșterea gradului de

industrializare. Creșterea economică accelerată și scăderea șomajului au condus în

timp la anumite dispute în privința nivelului salarizării. În 1972 a fost instituit

Consiliul Național Tripartit pentru Salarii ca și organism tripartit consultativ în

vederea regularizării nivelurilor de salarizare.

Acest Comitet Național Tripartit este format din 30 de membrii, câte 10

reprezentanți pentru fiecare parte implicată: sindicate, patronate și guvern.

Comitetul național Tripartit a jucat un rol esențial în stabilizarea economiei

singaporeze pe măsură ce mai multe valuri de restructurare au avut loc.

Deliberările din cadrul Comitetului au ținut cont întotdeauna de prioritatea națională

acordată utilizării depline a forței de muncă și au avut în vedere ca nivelul salarizării

să rămână legat de productivitate și nivelul creșterii economice (salariile s-au mărit

doar în măsura în care a crescut și productivitatea muncii). Comitetul a decis

înființarea unui fond destinat perfecționării forței de muncă și creșterii nivelului de

calificare al lucrătorilor, tocmai pentru a permite creșteri de productivitate în

întreprinderi.

33

Recesiunea prin care economia din Singapore a trecut în 1984 a dezvăluit și

anumite slăbiciuni ale sistemului de dialog tripartit. Comitetul Național Tripartit a

derulat atunci un studiu destinat să identifice modalitățile prin care companiilor pot

răspunde rapid noilor provocări economice prin măsuri luate asupra nivelului

salarizării și nu prin restrângerea sau închiderea capacităților de producție. Salariile

ridicate și anumite constrângeri existente în sistemul de salarizare au fost

identificate drept cauze ale pierderii de competitivitate și apariției recesiunii

economice. În 1986 a fost stabilit un sub-comitet dedicat reformei sistemului de

salarizare. Principala sa propunere a fost introducerea unui sistem mai flexibil de

salarizare cu scopul de a păstra locurile de muncă, chiar dacă asta presupune

scăderea temporară a nivelului salariilor.

Succesul sistemului de dialog tripartit din Singapore s-a datorat și anumitor

caracteristici specifice, precum dimensiunea geografică redusă, existența unei

administrații publice necorupte, precum și o politică clară anti-comunistă care a

atras atenția SUA, lucru care a însemnat investiții americane, precum și

deschiderea pieței interne a SUA pentru produsele din Singapore.

6. NEGOCIATORUL SOCIAL–O (NOUĂ) PROFESIE?

PROCESUL DE FORMARE / CALIFICARE A PERSOANELOR DESEMNATE SĂ

REPREZINTE PĂRŢILE ÎN DIALOGUL TRIPARTIT

6.1 De la poziţia de forţă spre dialog

La această oră, în nomenclatorul profesiilor nu există un cod pentru

„negociatori”. Desigur, dintotdeauna partenerii sociali şi-au desemnat

reprezentanţii (reprezentanţi „legali” – adică cei cărora legea le conferă

responsabilitatea reprezentării) care au abordat problemele sensibile sau

potenţial conflictuale, în particular cele legate de salarizare şi de condiţiile de

muncă.

Preşedintele, primarul sau directorul sunt reprezentanţii legali ai

structurilor pe care le conduc dar, oare, „funcţia” naşte automat şi

„competenţa” negocierii, competenţa dialogului ? Sunt ei singurele persoane

chemate sau autorizate să realizeze dialogul ? Cu siguranţă că nu.

Multă vreme – şi, în orice caz, înainte de 1990 – această dilemă nu

avea temei întrucât politicul (administrativul) sau executivul (directorul) se

aflau într-o poziţie de forţă iar dialogul era quasi inexistent.

Ce s-a schimbat în ultimele decenii? Cu certitudine s-au petrecut două

fenomene majore:

pe de o parte legislaţia a impus treptat principiile şi formele

„dialogului” şi a forţat constiuirea structurilor juridice reprezentative

(Legea Contractului colectiv de muncă 130/1996, Legea organizării şi

funcţionării Consiliului Economic şi Social 109/1997, Legea soluţionării

34

conflictelor de muncă 168/1999, Legea patronatelor 356/2001, Legea

sindicatelor 54/2003, HG privind funcţionarea comisiilor de dialog

social 369/2009, şi mai recentele legi 62/2011 a dialogului social şi

248/2013 pentru funcţionarea CES);

pe de altă parte, partenerii „sindicali” şi-a conturat şi afirmat tot mai

mult identitatea şi au început să fie activi în dialog iar reprezentanţii

„patronali” - au început să înţeleagă că abordarea dialogului exclusiv

de pe poziţii de forţă poate fi ineficient.

Aceste procese în desfăşurare sunt premize favorabile dar ele nu rezolvă

de la sine dificultăţile dialogului. Printre dificultăţile concrete se numără încă

diferenţele de nivel de pregătire, informare şi atitudine dintre

parteneri. O altă dificultate constă în absenţa unei „culturi a dialogului”

(pe care o putem defini generic ca o raportare la repere incontestabile,

validate de toţi partenerii, cum ar fi situaţia financiară a serviciilor,

productivitatea medie, contextele economice şi sociale naţionale şi cele din

„ramură”). Nu în ultimul rând, este importantă calitatea „negociatorilor”,

a persoanelor în contact.

Dincolo de abilităţile naturale ale negociatorilor şi de experienţa

individuală pe care o acumulează în timp, există un număr important de

„tehnici”, de proceduri, metode şi informaţii care facilitează dialogul. În

măsura în care un „expert în dialogul social” sau dialogul tripartit

cumulează abilităţile personale şi bagajul specific de cunoştiinţe –

putem vorbi de „profesia” de negociator.

În cadrul Proiectului urmează să fie lansată o sesiune de instruire a

persoanelor desemnate de parteneri să devină „experţi în dialogul social”.

Aceştia nu sunt nici preşedinţi de patronate nici de sindicate nici primari.

Este evident că „dialogul social” sau „dialogul tripartit” nu poate fi rezumat la

întâlnirile dintre preşedinţi. „Experţii” vor putea acţiona atât direct în cadrul

colectivelor sindicale sau de funcţionari publici sau a consiliilor de

direcţie/administraţie cât şi indirect, pe post de consilieri ai preşedinţilor de

sindicat ori patronat sau ai primarilor.

Prima sesiune de formare – din cadrul proiectului – ca şi alte acţiuni de

formare pe care partenerii preconizează să le iniţieze pot găsi mai jos câteva

elemente utile cu tehnici recomandate în „formarea formatorilor”.

Acestea au fost selectate din suporturile de curs propuse în diverse stagii de

pe piaţa de consultanţă şi reprezintă o primă fază de familiarizare cu

problematica negocierii şi formării experţilor sau formatorilor.

35

6.2 Din problematica activităţilor de formare a „experţilor”

/ „formatorilor”

Despre procesul de formare

Conceptul de formare (training) poate fi abordat din mai multe

perspective.

Una dintre ele defineşte trainingul ca un proces sistematic de

modificare a unui comportament, dobandire de noi cunostinte, abilități și

atitudini necesare îndeplinirii mai eficace a atribuțiilor unui anumit post, prezent sau viitor.

Trainingul oferă cursanţilor oportunitatea de a învăța iar, pe termen

lung acțiunile de învățare conduc spre dezvoltarea profesională, spre « competenţă ».

Cine poate fi formatorul (expertul in dialog social)

Pentru a deveni trainer / formator orice persoană trebuie să

dobândească cunoştinţe şi aptitudini iar ceea ce trebuie reţinut este că

majoritatea acestor cunoştinţe şi calități pot fi îmbunătățite.

Rolul principal al formatorului, pentru cursanţi, este acela de a facilita

procesul de învăţare, de a dezvolta abilităţi, de a transmite cunoştinţe si de a modela atitudini, comportamente.

Într-o exprimare consacrată, un formator trebuiea să posede un bun nivel de Conoştinţe-Aptitudini-Atitudini (în engleză KSA adică Knowledge-

Skills-Attitudes) specific domeniului său de expertiză. Implicit şi conţinutul şi obiectivul « formării » cursanţilor poate fi definit în aceeaşi termeni.

Un « bagaj KSA» elementar se obține în şcoală şi facultate; un KSA-ul intermediar, prin alte programe de formare, propriile lecturi, participări la

conferințe de specialitate etc.; iar un KSA avansat prin cumularea experiențelor din domeniul de competenţă dar, cel mai important aspect

care trebuie reţinut este că un (bun) trainer (formator) trebuie să aibă un

plan de dezvoltare personală continuu, consecvent, consistent.

Un alt element important în atenţia formatorilor este nevoia de a

adopta şi perfecţiona o metodă de lucru cu cursanţii.

Formatorul este un « comunicator » şi deci trebuie să-şi poată adapta

limbajul la nivelul auditorului, să fie « deschis » sau « sociabil ».

Nu în ultimul rând, un (bun) formator – şi în cazul nostru un viitor

(bun) negociator – trebuie să se ţină constant informat cu tot ceea ce se

petrece în domeniul său de competenţă (legislaţie, evenimente, evoluţii sociale, economice, etc.)

36

6.3 Despre structura unui curs pentru formatori

Ultimii ani au adus o bună perfecţionare a metodelor de predare /

comunicare / formare adaptate pentru adulţi. Există o literatură de

specialitate bogată în această materie. Ea trebuie consultată de cei care

doresc fie să-şi amelioreze propriile performanţe fiem cu atât mai mult, de

cei care doresc să-i formeze pe alţii: formatorii de formatori.

Dăm mai jos, cu titlu orientativ, extras dintr-un document difuzat de

Structural ConsultingTM Group şi realizat în cadrul unui proiect cu

finanţare europeană, cuprinsul unui asemenea curs. Documentul integral

poate fi consultat la adresa :

http://www.instruireru.ro/20%20desfasurare/20.2%20ToT/03%20Modul%2

0Formare%20de%20Formatori%20-%20Suport%20de%20curs.pdf

Cuprins

1. Educaţia adulţilor : educaţia formală, nonformală, informală

- Principii în educaţia adulţilor

- Învăţarea prin experienţă

2. Stiluri de învăţare

3. Etapele procesului de formare

4. Planificarea formării

a) Obiectivele formării

b) Metode de formare

c) Structura conţinutului

d) Materiale de formare

e) Designul de curs

5. Organizarea formării

6. Desfăşurarea formării

a) Elemente de comunicare

b) Folosirea mijloacelor vizuale ajutătoare

7. Evaluarea formării

8. Revizuirea formării

Unele surse valoroase sunt accesibile contra cost, aşa cum este, de

exemplu, suportul de curs al unui furnizor specializat de conţinut (SCRIBD).

Pentru detalii şi consultare simplă on-line poate fi accesat la adresa :

http://www.scribd.com/doc/39097752/Suport-Curs-Formare-Formator

37

ANEXE

1. UN „PORTAL COLABORATIV” PENTRU DIALOGUL

TRIPARTIT

Portalul

La adresa www.dialogtripartit.ro poate fi accesat un site Internet dedicat

diseminării informaţiilor utile pentru toţi cei implicaţi în sau interesaţi de dialogul

social respectiv de dialogul tripartit.

Capacitatea acestui site de a se deschide către diverse surse de conţinut şi

către diverşii parteneri instituţionali care participă la dialogul social precum şi – mai

ales – construcţia lui care permite mai multor parteneri autorizaţi (sindicate,

patronate, autorităţi publice, experţi) să alimenteze şi să actualizeze simultan

conţinutul fac din el un adevărat portal. Portalul este termenul care defineşte un

instrument de comunicare complex. Caracterul colaborativ trebuie să garanteze

atât participarea unui număr semnificativ de furnizori de conţinut cât şi echilibrul

poziţiilor exprimate.

Poate, cel mai important detaliu legat de construcţia şi de funcţionarea

portalului este că el reprezintă o platformă de dialog permanent între partenerii

sociali. Dialogul – chiar şi atunci când porneşte de la puncte de vedere sau

obiective imediate diferite sau divergente – rămâne forma de eficientizare

a actului de administraţie şi a serviciilor publice.

38

Cum ajungem la informaţiile care ne interesează

DIRECT : cu motorul intern de căutare :

înscrieţi în cadrul dreapta-sus „CAUTĂ” –

un cuvânt cheie care poate sau trebuie să

apară în textele/informaţiile pe care le

cauţi. În exemplul nostru am căutat

locurile în care apare termenul „tripartit”.

După ce faceţi click pe Caută – portalul vă

dă lista completă a paginilor care conţin

cuvântul. Alegeţi pagina sau paginile pe

care le doriţi şi – pentru a le deschide -

faceţi din nou click pe icoana cu lupa.

NAVIGAŢI CU AJUTORUL MENIULUI

Portalul vă propune un set de „SECŢIUNI” (Dialog social // Proiect // Resurse

// U.E.// Contact ....etc).

Secţiunile pot fi compuse din 1 sau mai multe SUB-SECŢIUNI (sau CAPITOLE)

– iar acestea, la rândul lor din alte SUB-SUB-SECŢIUNI (sub-capitole).

Navigând prin secţiuni – capitole – subcapitole puteţi ajunge la conţinutul

care vă interesează.

39

Meniu vertical STÂNGA

Dintre secţiuni, administratorii portalului au ales una pe

care o consideră „principală” sau cea care trebuie să

reţină atenţia pentru o anumită perioadă. Capitolele

acestei secţiuni sunt afişate direct în meniul (vertical)

stânga.

Această facilitate vă permite să accesaţi direct capitolul

care vă interesează (un simplu click) – fără să mai

„navigaţi” în căutarea lui.

Aţi reţinut deci că meniul vertical stânga poate fi

configurat şi reconfigurat în funcţie de evaluarea şi

decizia administratorilor portalului.

În exemplul nostru, secţiunea considerată „principală” a

fost secţiunea PROIECT.

O menţiune specială: PAGINILE

Portalul este structurat pentru a putea afişa mai multe pagini în cadrul

aceluiaşi „capitol” sau subcapitol. Această posibilitate devine foarte utilă atunci

când se doreşte „publicarea” unui document mai amplu pe care să-l puteţi „răsfoi”

ca pe o carte.

Partenerii de conţinut

Meniul vertical DREAPTA

Portalul prevede o posibilă cooperare cu

„parteneri de conţinut”: aceştia sunt persoane

juridice a căror activitate este direct sau indirect

legată de problematica dialogului social.

Dacă administratorii portalului dau

partenerilor de conţinut autorizaţia de a furniza

informaţii directe – aceşti parteneri de conţinut figurează în meniul vertical din

dreapta şi ca urmare pot genera independent propriile CAPITOLE şi SUBCAPITOLE –

respectiv „PAGINI”.

Promovarea partenerilor instituţionali, a partenerilor locali

Portalul permite inserţia insemnelor (logo-uri) partenerilor instituţionali sau

locali sau pur şi simplu a celor care direct sau indirect pot prezenta un interes

pentru partenerii sociali.

Un simplu clik pe un LOGO – permite conectarea cu site-ul acestor persoane

juridice pe care proprietarii portalului doresc să-i promoveze şi să-i pună la

dispoziţie pentru proprii internauţi.

40

Un bun exemplu poate fi Site-ul Guvernului / / site-ul Uniunii Europene //

Site-ul ANRSC…etc.

Comunicare internă şi externă

Portalul permite atât difuzarea de informaţie « publică » - postată şi acesibilă

on-line cât şi informaţie « internă » - în circuitul inchis al celor care gestionează

aplicaţia.

Comunicarea internă

Prin comunicare internă se înţelege comunicarea care se realizează între

persoanele autorizate să acceseze aplicaţia de gestiune a continutului şi

informaţiilor din back-office sau către persoanele desemnate de administratori

pentru a primi informaţii dedicate, generate şi expediate de aplicaţie.

In zona de comunicare internă, portalul dispune de un modul de ARHIVĂ –

care permite stocarea documentelor interne de lucru şi pe care partenerii de dialog

îl pot folosi în comun

Comunicarea externă

Prin comunicare externă se înţelege ansamblul informaţiilor accesibile

vizitatorilor site-ului (portalului), informaţii care sunt prin natura lor sau prin decizia

Proprietarului site-ului, informaţii publice. Prin mijloacele de comunicare externă,

Beneficiarul promovează informaţii despre propria activitate şi informaţii destinate

utilizatorilor ţintă vizaţi de beneficiarul site-ului.

Funcţia de „mailing” permite operatorilor autorizaţi să expedieze curier

electronic către persoanele care figurează în baza de date a portalului.

Funcţia de „news letter” – sau de „Informaţie electronică” permite expediţia

personalizată de informaţii – cu caracter public către persoanele abonate.

Dialogul cu „internauţii” şi cu „abonaţii”

Toţi „navigatorii” sau „cititorii” care ajung pe paginile portalului pot comunica

cu administratorii şi operatorii portalului – deci pot intra direct în contact cu

„partenerii sociali”.

Pentru aceasta este suficient să acceseze rubrica de CONTACT şi să

formuleze obervaţiile, întrebările, comentariile lor.

Vocaţia de platformă deschisă a portalului

Proiectul care a permis realizarea portalului a fost promovat şi implementat

de LIGA CITADINA, PSP (Patronatul Serviciilor Publice) şi Federaţia Sindicală

SIGOL. Dar portalul şi proiectul au drept obiectiv generic ameliorarea dialogului

dintre partenerii sociali (în speţă cei din administraţia şi serviciile publice).

Crearea unui „secretariat” de administrare a portalului (un secretariat

„tripartit”) reprezintă o modalitate concretă de dialog constant între parteneri.

Portalul, secretariatul de redacţie şi implicit grupul iniţial de promotori ai proiectului

41

reprezintă un cerc deschis către ceilalţi parteneri din sectorul adşinistraţie şi servicii

publice.

Viziunea proiectului şi a celor care l-au iniţiat este ca acest portal să atingă

un nivel de reprezentativitate naţională şi să devină o nouă resursă

semnificativă pentru dialogul social din România.

2. Lista actelor normative/ surse de documentare

legislativă

Legea 62/2011 – Legea dialogului social

Lege pentru modificarea si completarea Legii patronatelor nr.

356/2001

Hotărârea nr. 334/07.04.2010 pentru modificarea anexei nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 369/2009 privind constituirea şi funcţionarea

comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel

teritorial (M.O. nr. 243/16.04.2010)

Ordin nr. 152/19.02.2010 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei

sociale privind lista persoanelor desemnate arbitri sau, după caz, mediatori

pentru soluţionarea conflictelor de interese în anul 2010 (M.O. nr.

135/01.03.2010)

Ordin nr.1774/09.12.2009 privind constituirea Comisiei bipartite în baza

art.42 din Legea 330/2009

Anexa - HG 314 / 2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea

comisiilor de dialog social în cadrul unor ministere si al prefecturilor

Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006 –

republicata

Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 – republicata

Legea dialogului social nr. 62/2011 – republicata.

42

3. Contacte ale partenerilor sociali și/sau ale organismelor

de dialog social din România (comitete sectoriale, comisii

parlamentare, etc.)

Comisia de dialog social din cadrul Ministerului Dezvoltarii Regionale si

Administratiei Publice

Comisia de dialog social din cadrul MDRT se întruneşte potrivit Legii dialogului social

nr. 62/2011, în temeiul Hotãrârii Guvernului nr.1631/2009 privind organizarea şi

funcţionarea Ministerului Dezvoltãrii Regionale şi Turismului, cu modificările şi

completările ulterioare. Comisia reuneşte confederaţii sindicale şi patronale

reprezentative la nivel naţional, precum şi reprezentanţi ai ministerului.

Rolul Comisiei de Dialog Social

Reuniunile CDS au un caracter consultativ şi vizează asigurarea unor relaţii de

parteneriat social – administraţie, patronate, sindicate – care să permită o

informare reciprocă permanentă asupra problemelor care ţin de domeniile aflate în

responsabilitatea MDRT. De asemenea, partenerii sociali sunt consultaţi cu privire la

iniţiativele legislative sau de altă natură, cu caracter economico-social.

Componenţa Comisiei de Dialog Social

Din cadrul CDS fac parte reprezentanţi ai MDRT, alăuri de reprezentanţi ai

patronatelor, numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional şi

reprezentanţi ai sindicatelor, numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la

nivel naţional. Reprezentanţii MDRT sunt desemnaţi să participe la aceste reuniuni

ale CDS în funcţie de subiectul abordat. De regulă, din partea sindicatelor şi a

patronatelor sunt mandatate două persoane (un titular şi un supleant) care să

participe la intâlnirile CDS.

Confederatiile reprezentative la nivel naţional care participă la Comisia de Dialog

Social din cadrul MDRT sunt:

Confederaţiile sindicale:

Blocul Naţional Sindical (BNS)

Confederaţia Naţională a Sindicatelor (CNS Cartel Alfa)

Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR Fraţia)

Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR)

Confederaţia Sindicală Naţională Meridian (CNS Meridian).

Confederaţiile patronale:

Confederaţia Patronală din Industria României (CONPIROM)

Consiliul Naţional al Patronilor din România (CoNPR)

Patronatul Naţional Român (PNR)

Uniunea Naţională a Industriaşilor din România (UGIR)

Uniunea Naţională a Industriaşilor din România – 1903 (UGIR-1903)

Confederaţia Naţională a Patronatului Român (CNPR)

Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România

(CNIPMMR)

Uniunea Naţională a Patronatului Român (UNPR)

43

Patronatul Român (PR)

Asociaţia Română a Antreprenorilor din Construcţii (ARACO)

Confederaţia Patronală a Industriei Serviciilor şi Comerţului din România

(CPISC)

Patronatul Societăţilor de Construcţii (PSC)

Uniunea Naţională a Patronatelor cu Capital Privat din România

(U.N.P.C.P.R.)

Concordia

Comisia de dialog social din cadrul Ministerului Justitiei

Comisia de dialog social din cadrul Ministerului Justiţiei este organizată şi

funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 62/2011 - Legea dialogului

social. Comisia reuneşte confederaţiile sindicale si patronale reprezentative la nivel

naţional, precum si reprezentanţi ai ministerului.

Rolul Comisiei de Dialog Social

Activitatea Comisiei de Dialog Social are caracter consultativ şi vizează, în principal:

a) asigurarea unor relaţii cu partenerii sociali, care să permită o informare reciprocă

permanentă asupra nevoilor acestora şi să faciliteze rezolvarea revendicărilor şi a

problemelor ridicate care sunt de domeniul de activitate al Ministerului Justiţiei, în

vederea asigurării unui climat de pace şi stabilitate socială;

b) consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau

de altă natură cu caracter economico-social, din domeniul de activitate al

Ministerului Justiţiei;

c) alte probleme din sfera de activitate a Ministerului Justiţiei, asupra cărora

partenerii sociali convin să discute.

Componenţa Comisiei de Dialog Social

Comisia de Dialog Social din cadrul Ministerului Justiţiei are în componenţa sa:

a) secretarul de stat pentru relaţia cu partenerii sociali, precum şi reprezentanţi ai

compartimentelor de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al

ministrului justiţiei;

b) reprezentanţii numiţi de confederaţiile sindicale şi patronale, reprezentative la

nivel naţional conform hotărârilor judecătoreşti definitive.

La lucrările comisiei va fi invitat şi un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale, pentru asigurarea asistenţei metodologice.

Confederaţiile reprezentative la nivel naţional care participă la Comisia de Dialog

Social din cadrul Ministerului Justiţiei sunt:

• Blocul Naţional Sindical (BNS)

• Confederaţia Naţională a Sindicatelor (CNS Cartel Alfa)

• Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR Frăţia)

• Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR)

44

• Confederaţia Sindicală Naţională Meridian (CNS Meridian).

Confederaţiile patronale:

Confederaţia Patronală din Industria României

Patronatul Naţional Român

Uniunea Naţională a Patronatului Român

Uniunea Naţionala a Patronatelor cu Capital Privat din România

Confederaţia Patronală Concordia

Confederaţia Patronală a Industriei, Serviciilor şi Comerţului din România

Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii

Uniunea Generală a Industriaşilor din România

Uniunea Generală a Industriaşilor din România 1903

Confederaţia Naţională a Patronatului Român

Consiliul Naţional al Patronatului Român

Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii.

Secretariatul Comisiei se asigură de către Direcţia Elaborare Acte Normative, prin

persoanele desemnate, în acest scop, prin ordinul ministrului justiţiei privind

componenţa Comisiei de Dialog Social.

Contact:

Tel. 0372041204

Fax: 0372041195

e-mail: melindastoica@just.ro

Comisia de dialog social din cadrul Ministerului Transporturilor

Comisia de Dialog Social din cadrul MT (CDS) este organizata si functioneaza in

conformitate cu dispozitiile Legii nr. 62/2011 - legea dialogului social. Comisia

reuneste confederatiile sindicale si patronale reprezentative la nivel national,

precum si reprezentanti ai ministerului.

Regulamentul de organizare si functionare a CDS-MT poate fi accesat aici (link la

http://www.mt.ro/orpe/Regulamentul_CDS_MTI_final.pdf)

Rolul Comisiei de Dialog Social

Reuniunile CDS - MT au un caracter consultativ si vizeaza asigurarea unor relatii de

parteneriat social intre administratie, patronate si sindicate care sa permita o

informare reciproca permanenta asupra problemelor ce tin de domeniile de

activitate gestionate de MT. De asemenea, partenerii sociali sunt consultati cu

privire la initiativele legislative sau de alta natura, cu caracter economico-social,

precum si cu privire la masurile ce se intreprind pe linia restructurarii regiilor

autonome de sub autoritatea ministerului, in corelare cu masurile de reconversie a

fortei de munca.

45

Componenta Comisiei de Dialog Social

Din cadrul CDS fac parte reprezentanti ai MT, alaturi de reprezentanti ai

patronatelor, numiti de confederatiile patronale reprezentative la nivel national si

reprezentanti ai sindicatelor, numiti de confederatiile sindicale reprezentative la

nivel national. Alaturi de reprezentantii MT numiti prin ordin al ministrului, la

sedintele CDS sunt invitati sa participle si specialisti din cadrul ministerului sau din

unitatile aflate in subordinea, sub autoritatea si coordonarea MT, in functie de

subiectul abordat. De regula, din partea sindicatelor si a patronatelor sunt

mandatate douã persoane (un titular si un supleant) care sa participe la intâlnirile

CDS.

Confederatiile sindicale reprezentative la nivel national care participa la CDS - MT

sunt:

• Blocul National Sindical (BNS)

• Confederatia Nationala a Sindicatelor (CNS Cartel Alfa)

• Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din România (CNSLR Fratia)

• Confederatia Sindicatelor Democratice din România (CSDR)

• Confederatia Sindicala Nationala Meridian (CNS Meridian).

Confederatiile patronale reprezentative la nivel national care participa la CDS - MT

sunt:

• CONSILIUL NATIONAL AL PATRONILOR DIN ROMÂNIA

• PATRONATUL NATIONAL ROMÂN

• UNIUNEA GENERALA A INDUSTRIASILOR DIN ROMÂNIA

• UNIUNEA GENERALA A INDUSTRIASILOR DIN ROMÂNIA-1903

• CONFEDERATIA NATIONALA A PATRONATULUI ROMÂN

• CONSILIUL NATIONAL AL ÎNTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII DIN

ROMÂNIA

• UNIUNEA NATIONALA A PATRONATULUI ROMÂN

• CONFEDERATIA PATRONALA A INDUSTRIEI SERVICIILOR SI COMERTULUI

DIN ROMÂNIA

• CONFEDERATIA PATRONALA CONCORDIA

Presedintele CDS - MT este domnul secretar de stat Marian Nicusor Buica

Secretariatul Comisiei de Dialog Social din cadrul Ministerului Transporturilor este

asigurat de Directia Informare Publica, Comunicare Relatii cu Parlamentul,

Sindicatele si Patronatele si Organizatiile Neguvernamentale - Serviciul Relatii cu

Parlamentul, Sindicatele si Patronatele si Organizatiile Neguvernamentale.

Date de contact:

Tel./Fax. 021-319.61.29

e-mail: dialog.social@mt.ro

46

Comisiile de dialog social din cadrul prefecturilor

Comisii de dialog social la nivel central – UGIR 1903

1. Ministerul Finantelor Publice -

2. Ministerul Justitiei

3. Ministerul Apararii Nationale - Comisia de dialog social

Adresa: Ministerul Apărării Naţionale, Departamentul pentru relaţia cu

Parlamentul şi informare publică, Strada Izvor, nr.110 ( fost 3-5) sector 5, cod

poştal 050561

Telefon: 021-319 57 99

Fax: 021-319 57 35

Site :www.mapn.ro;

4. Ministerul Administratiei si Internelor

5. Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale

Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Ministerul Transporturilor si Infrastructurii

Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului

Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

Ministerul Culturii si Patrimoniului National

Ministerul Sanatatii

Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale

Ministerul Mediului si Padurilor

Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor

Consiliul Economic si Social

CES Comisia pentru Relatii de munca

CES Comisia pentru restructurare si dezvoltarea economiei nationale

CES Comisia pt politici monetare , financiare, fiscale si de venituri

CES Comisia pt privatizare, fuctionare si cresterea competitivitatii agentilor

economici

CES Comisia pentru invatamant, cercetare si cultura

CES Comisia pentru protectia sociala si ocrotirea sanatatii

Consiliul de Export

Consiliul de Export Comisia pentru Strategie, Competitivitate, Marketing si

Branding

Consiliul de Export Comisia pentru Monitorizarea Mecanismelor si Instrumentelor

de Sustinere a Exportului

Consiliul de Export Comisia pentru Reglementari, Training si Aparare Comerciala

47

Consiliul de Export Comisia pentru Problematica Curenta de Comert Exterior

Comisia de Negociere a Contratului Colectiv de Munca

Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse

Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

Prefectura BUCURESTI

Ministerul Afacerilor Externe

Autoritatea Valorificarii Titlurilor si Reglementarea Achizitiilor

Confederații sindicale reprezentative la nivel național

Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – Frăţia

www.cnslr-fratia.ro

Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel Alfa”

www.cartel-alfa.ro

Blocul Naţional Sindical

www.bns.ro

Confederaţia Sindicală Naţională „Meridian”

www.csnmeridian.ro

Confederaţia Sindicatelor Democratice din România

Confederații patronale reprezentative la nivel național

Confederaţia Patronală din Industria României C.O.N.P.I.R.O.M.

www.conpirom.ro

Consiliul Naţional al Patronatului Român Co.N.P.R.

Patronatul Naţional Român P.N.R.

www.pnr.org.ro

Uniunea Generală a Industriaşilor din România U.G.I.R.

www.ugir.ro

Uniunea Generală a Industriaşilor din România-1903 U.G.I.R.-1903

www.ugir1903.ro

Confederaţia Naţională a Patronatului Român C.N.P.R. www.cnpr.ro

Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România C.N.I.P.M.M.R.

www.cnipmmr.ro

Uniunea Naţională a Patronatului Român U.N.P.R. www.unpr.ro

Confederaţia Patronală a Industriei Serviciilor şi Comerţului din România

C.P.I.S.C. www.cpisc.ro

48

Bibliografie

Conventie nr. 87/1948 din 09/07/1948 privind libertatea sindicală și apărarea

dreptului sindical (disponibilă online la http://www.sncr.ro/wp-

content/uploads/2009/09/legislatie/Conventie%20nr.%20871948.pdf accesat la

1.12.2013)

International Labour Organization. (2013). National tripartite social dialogue:

an ILO guide for improved governance. International Labour Office, Social Dialogue

and Tripartism Unit, Governance and Tripartism Department: Geneva.

Kristin, Carls și Bridgford, Jeff. (2012). Dialogul social. Manual de educație

sindicală.. International Training Centre of the International Labour Organization.

Sorici, Ion. Managementul calitaţii în serviciile publice – Ed.

Transilvania din Braşov, editia a II-a, 2010

Niță, Aurel. Curs ”Tehnici de negociere”. Facultatea de Comunicare și Relații

Publice David Ogilvy: SNSPA (disponibil la

http://gawrylyta.files.wordpress.com/2011/11/aurel_20nita_20-

_20curs_20tehnici_20de_20negociere.pdf accesat la 1.12.2013)

Olsen, Torunn. (2002). Best practice in social dialogue in public service

reform: A case study of the Norwegian Agency for Development Co-operation

(NORAD). International Labour Office: Geneva.

Olsen, Torunn. (2002). Best practice in social dialogue in public service

reform: A case study of the Norwegian Agency for Development Co-operation

(NORAD). International Labour Office: Geneva.

Pop, Liviu Marian (coordonator), Serghei Mesaroș, Roxana Iliescu, Angelica

Săbiescu, Educard Corjescu, Iuliana Popescu (autori). (2012) Dialogul social

European. Ghid de informare legislativă al dialogului european. Guvernul României

/MMFPS Dialog Social.

Venkata, Ratnam & Tomoda, Shizue. (2005). Practical Guide for

Strengthening Social Dialogue in Public Service Reform. International Labour

Organization: Geneva.

3

4

5

Liga Citadina a Serviciilor Publice și Comunale din România

Adresa : Str. Iuliu Maniu Nr. 43, camera 53

500091 Brasov

Telefon / Fax: 0268 543498 / 0268 543559

www : www.ligacitadina.ro

Email : contact@ligacitadina.ro

Patronatul Serviciilor Publice

Adresa : Bd. Regina Elisabeta, Nr. 16, 030019,

Sector 3, București

Telefon / Fax: 021 3110233 / 021 3155118

www : www.psp.ro

Email : pspoffice@gmail.com

Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice - SIGOL

Adresa : Bd. Dinicu Golescu nr. 23-25, sc 3, et. 4, ap. 38

Sector 1, București

Telefon / Fax: 021 316 2987 / 021 316 2983

Email : fedsigol@yahoo.com

Caseta Tehnică

Titlul proiectului: „Noi resurse pentru dialogul tripartit în România”

Editorul materialului: Liga Citadina

Data publicării: Aprilie 2014