UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Situaţia agriculturii ecologice în RomâniaReferat Matematică

Coordonator Prof. Dr. Ene Dumitru

Nume student: Cioriţă Alexandru

Grupa: 1106

Agricultura ecologică este consecinţa unei serii de reflecţii şi rezultatul dezvoltării mai multor metode de

producţie agricolă iniţiate alternativ îndeosebi în nordul Europei. Agricultura ecologică este acel tip de

agricultură care se bazează pe minimalizarea folosirii de materiale externe, pe interzicerea utilizării

substanţelor chimice de sinteză, ca fertilizanţi şi amelioratori ai solului, pesticide, ingrediente pentru

prepararea furajelor, ingrediente şi auxiliari pentru prepararea alimentelor. Organismele modificate

genetic şi derivatele lor sunt interzise în agricultura ecologică.

Agricultura ecologică evită folosirea pesticidelor, erbicidelor, fertilizatorilor sintetici şi a practicilor de

manipulare genetică. În ceea ce priveşte cresterea animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor

si a hormonilor de creştere, şi se pune accentul pe bunăstarea animalelor şi pe asigurarea unei hrane cu

produse naturale.

Se remarcă în special trei curente de gândire:

Agricultura biodinamică, aparută în Germania sub impulsul lui Rudolf Steiner;

Agricultura organică ("organic farming"), născută în Anglia, idei dezvoltate de Sir Howard in

"Testamentul agricol" (1940);

Agricultura biologică, dezvoltata în Elveţia de către Hans Peter Rusch si H. Müller.

Diferite curente care stau la originea anumitor termeni protejaţi de catre legile comunitare, consideră

esenţială legatura dintre agricultură şi natură, cât şi respectul pentru ecosistemele naturale.

Pe plan naţional, agricultura reprezintă unul dintre motoarele economiei româneşti. Contribuţia

agriculturii, silviculturii şi pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut se situează în jurul valorii de 6%

din PIB, iar în statele membre ale UE se situează la aproximativ 1,7% din PIB.

Din raportul Eurostat putem afla că în România există un total de aproximativ 4 milioane de exploataţii

agricole de diferite dimensiuni în care lucrează aproape 2 milioane de persoane, adică 30% din populaţia

activă a României. Fiecărui locuitor îi revin circa 0,42 ha teren arabil, valoare superioară multor ţări

europene şi aproape dublă faţă de media europeană, care este de doar de 0,236 ha/locuitor.

Condiţiile geografice favorabile, relieful, clima, solurile fertile, la care se adaugă forţa de muncă calificată,

ataşamentul populaţiei din mediul rural pentru pământ şi animale, un sistem instituţional administrativ

adecvat, pot face din agricultura României un domeniu de activitate atractiv si profitabil. România dispune

de condiţii unice pentru productia bio (sol, climă, ponderea populaţiei agricole, tradiţie in agricultura),

precum şi de interese care motivează dezvoltarea acesteia.

Suprafaţa arabilă pe cap de locuitor în Europa (ha/locuitor)

UngariaFinlanda

DanemarcaBulgariaRomâniaMoldova

SpaniaPoloniaFranţaSuediaIrlandaGrecia

EuropaNorvegia

AlbaniaAustria

PortugaliaGermania

ItaliaMarea Britanie

BelgiaElveţia

OlandaIslanda

0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5

0.4660.4240.4220.420.42

0.410.334

0.3260.306

0.30.298

0.2460.236

0.1930.182

0.1710.158

0.1430.138

0.0950.083

0.0570.056

0.024

Agricultura ecologică realizează progrese remarcabile în România ultimilor ani, chiar dacă nu întotdeauna

guvernele i-au acordat locul pe care îl merită în reabilitarea micilor gospodării ţărăneşti. În anul 2008,

suprafaţa totală cultivată după modul de producţie ecologic a fost de cca 221.411 ha, ceea ce reprezintă o

creştere de cca 13 ori faţă de suprafaţa cultivată în anul 2000 şi de 1,54 % faţă de anul 2005. Pentru anul

2009, suprafaţa cultivată după modul de producţie ecologică este de cca. 240.000 ha.

Faptul că suprafeţele certificate au crescut de la 17.000 de ha în anul 2000 la peste 240.000 de ha în anul

2007, marchează interesul pe care aceasta activitate l-a stârnit în rândul agricultorilor.

Dinamica operatorilor şi a suprafeţelor în agricultura ecologică

Indicator 2006 2007 2008 2009Număr operatori inregistraţi in agricultura ecologică 3409 3834 4191 3316Suprafaţa totala certificata in agricultura ecologica (ha) 143194 190129 221411 240000Ponderea suprafetelor certificate din total suprafaţă agricolă (%)

1 1 2 2.6

Suprafaţa certificata in agricultura ecologica pe teren arabil (ha)

45605 65112 86454 127199

Suprafaţa certificata in agricultura ecologica cu culturi permanente (ha)păşuni şi fâneţe

51200 57600 46006 23670

Suprafaţa certificata in agricultura ecologica cu culturi permanente (ha)livezi şi viţă de vie

294 954 1518 1590

Colectare din flora spontana (ha) 38700 58728 81279 82871Alte suprafeţe certificate în agricultura ecologica (ha) 7395 7735 6154 4670

2006 2007 2008 20090

50000

100000

150000

200000

250000

300000

050010001500200025003000350040004500

Suprafaţa totala certificata in agricultura ecologica (ha)Număr operatori inregis-traţi in agricultura ecolog-ică

Este de remarcat şi faptul că există o piaţă potenţială importantă pentru produsele ecologice chiar la noi în

ţară, studiile de piaţă efectuate evidenţiind că 10-12% din consumatorii urbani români sunt convinşi de

faptul că doresc şi pot să-şi asigure o hrană mai sanatoasă.

În anul 2008, au fost destinate schimbului intracomunitar cca. 130.000 tone de produse ecologice cu o

valoare de cca. 100 mil. Euro, ceea ce reprezintă o creştere cu cca. 20% faţă de anul 2007. Principalele

produse prezente pe piaţa comunitară au fost: oleaginoase şi proteice, cereale, fructe de pădure şi

ciuperci, produse procesate din lapte, miere de albine şi produse derivate, ulei din floarea soarelui.

Produsele româneşti au fost comercializate în Germania, Italia, Grecia, Elveţia, Olanda şi Franţa.

Dacă adugăm la aceasta şi faptul că exportul de produse ecologice este încă neatins de reglementările

europene, produsele fiind încă insuficiente pe pieţele occidentale, putem să consideram „afacerea bio” o

oportunitate deosebită pentru mica proprietate agricolă din România, mai ales in cadrul UE.

În România chimizarea si tehnologizarea nu au atins încă nivelul din ţările occidentale, producţia nefiind

dependentă de acestea în fapt. Încă se pot delimita perimetre ecologice, nepoluate unde să se aplice

tehnicile bio. Piaţa externă pentru produse ecologice este încă liberă, lipsită de concurenţă la unele specii

de legume şi fructe pe care noi le putem produce (vinete, pepeni, ardei gras, ţelină, caise, piersici, prune

etc.).

Referinţe:

Raport Eurostat: Farm Structure Survey in Romania 2007

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-09-080/EN/KS-SF-09-080-EN.PDF

MADR: Agricultura României 2010 http://www.madr.ro/pages/raport/agricultura-romaniei-

feb2010.pdf

http://ideideafaceri.manager.ro/articole/afaceri-agricole/agricultura-ecologica-si-situatia-din-

romania-2269.html

http://www.plantmed.bioagro.ro/agricultura_ecologica.php?articol=2