Situaţia Agriculturii Ecologice În România
-
Upload
alex-ciorita -
Category
Documents
-
view
216 -
download
3
description
Transcript of Situaţia Agriculturii Ecologice În România
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Situaţia agriculturii ecologice în RomâniaReferat Matematică
Coordonator Prof. Dr. Ene Dumitru
Nume student: Cioriţă Alexandru
Grupa: 1106
Agricultura ecologică este consecinţa unei serii de reflecţii şi rezultatul dezvoltării mai multor metode de
producţie agricolă iniţiate alternativ îndeosebi în nordul Europei. Agricultura ecologică este acel tip de
agricultură care se bazează pe minimalizarea folosirii de materiale externe, pe interzicerea utilizării
substanţelor chimice de sinteză, ca fertilizanţi şi amelioratori ai solului, pesticide, ingrediente pentru
prepararea furajelor, ingrediente şi auxiliari pentru prepararea alimentelor. Organismele modificate
genetic şi derivatele lor sunt interzise în agricultura ecologică.
Agricultura ecologică evită folosirea pesticidelor, erbicidelor, fertilizatorilor sintetici şi a practicilor de
manipulare genetică. În ceea ce priveşte cresterea animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor
si a hormonilor de creştere, şi se pune accentul pe bunăstarea animalelor şi pe asigurarea unei hrane cu
produse naturale.
Se remarcă în special trei curente de gândire:
Agricultura biodinamică, aparută în Germania sub impulsul lui Rudolf Steiner;
Agricultura organică ("organic farming"), născută în Anglia, idei dezvoltate de Sir Howard in
"Testamentul agricol" (1940);
Agricultura biologică, dezvoltata în Elveţia de către Hans Peter Rusch si H. Müller.
Diferite curente care stau la originea anumitor termeni protejaţi de catre legile comunitare, consideră
esenţială legatura dintre agricultură şi natură, cât şi respectul pentru ecosistemele naturale.
Pe plan naţional, agricultura reprezintă unul dintre motoarele economiei româneşti. Contribuţia
agriculturii, silviculturii şi pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut se situează în jurul valorii de 6%
din PIB, iar în statele membre ale UE se situează la aproximativ 1,7% din PIB.
Din raportul Eurostat putem afla că în România există un total de aproximativ 4 milioane de exploataţii
agricole de diferite dimensiuni în care lucrează aproape 2 milioane de persoane, adică 30% din populaţia
activă a României. Fiecărui locuitor îi revin circa 0,42 ha teren arabil, valoare superioară multor ţări
europene şi aproape dublă faţă de media europeană, care este de doar de 0,236 ha/locuitor.
Condiţiile geografice favorabile, relieful, clima, solurile fertile, la care se adaugă forţa de muncă calificată,
ataşamentul populaţiei din mediul rural pentru pământ şi animale, un sistem instituţional administrativ
adecvat, pot face din agricultura României un domeniu de activitate atractiv si profitabil. România dispune
de condiţii unice pentru productia bio (sol, climă, ponderea populaţiei agricole, tradiţie in agricultura),
precum şi de interese care motivează dezvoltarea acesteia.
Suprafaţa arabilă pe cap de locuitor în Europa (ha/locuitor)
UngariaFinlanda
DanemarcaBulgariaRomâniaMoldova
SpaniaPoloniaFranţaSuediaIrlandaGrecia
EuropaNorvegia
AlbaniaAustria
PortugaliaGermania
ItaliaMarea Britanie
BelgiaElveţia
OlandaIslanda
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
0.4660.4240.4220.420.42
0.410.334
0.3260.306
0.30.298
0.2460.236
0.1930.182
0.1710.158
0.1430.138
0.0950.083
0.0570.056
0.024
Agricultura ecologică realizează progrese remarcabile în România ultimilor ani, chiar dacă nu întotdeauna
guvernele i-au acordat locul pe care îl merită în reabilitarea micilor gospodării ţărăneşti. În anul 2008,
suprafaţa totală cultivată după modul de producţie ecologic a fost de cca 221.411 ha, ceea ce reprezintă o
creştere de cca 13 ori faţă de suprafaţa cultivată în anul 2000 şi de 1,54 % faţă de anul 2005. Pentru anul
2009, suprafaţa cultivată după modul de producţie ecologică este de cca. 240.000 ha.
Faptul că suprafeţele certificate au crescut de la 17.000 de ha în anul 2000 la peste 240.000 de ha în anul
2007, marchează interesul pe care aceasta activitate l-a stârnit în rândul agricultorilor.
Dinamica operatorilor şi a suprafeţelor în agricultura ecologică
Indicator 2006 2007 2008 2009Număr operatori inregistraţi in agricultura ecologică 3409 3834 4191 3316Suprafaţa totala certificata in agricultura ecologica (ha) 143194 190129 221411 240000Ponderea suprafetelor certificate din total suprafaţă agricolă (%)
1 1 2 2.6
Suprafaţa certificata in agricultura ecologica pe teren arabil (ha)
45605 65112 86454 127199
Suprafaţa certificata in agricultura ecologica cu culturi permanente (ha)păşuni şi fâneţe
51200 57600 46006 23670
Suprafaţa certificata in agricultura ecologica cu culturi permanente (ha)livezi şi viţă de vie
294 954 1518 1590
Colectare din flora spontana (ha) 38700 58728 81279 82871Alte suprafeţe certificate în agricultura ecologica (ha) 7395 7735 6154 4670
2006 2007 2008 20090
50000
100000
150000
200000
250000
300000
050010001500200025003000350040004500
Suprafaţa totala certificata in agricultura ecologica (ha)Număr operatori inregis-traţi in agricultura ecolog-ică
Este de remarcat şi faptul că există o piaţă potenţială importantă pentru produsele ecologice chiar la noi în
ţară, studiile de piaţă efectuate evidenţiind că 10-12% din consumatorii urbani români sunt convinşi de
faptul că doresc şi pot să-şi asigure o hrană mai sanatoasă.
În anul 2008, au fost destinate schimbului intracomunitar cca. 130.000 tone de produse ecologice cu o
valoare de cca. 100 mil. Euro, ceea ce reprezintă o creştere cu cca. 20% faţă de anul 2007. Principalele
produse prezente pe piaţa comunitară au fost: oleaginoase şi proteice, cereale, fructe de pădure şi
ciuperci, produse procesate din lapte, miere de albine şi produse derivate, ulei din floarea soarelui.
Produsele româneşti au fost comercializate în Germania, Italia, Grecia, Elveţia, Olanda şi Franţa.
Dacă adugăm la aceasta şi faptul că exportul de produse ecologice este încă neatins de reglementările
europene, produsele fiind încă insuficiente pe pieţele occidentale, putem să consideram „afacerea bio” o
oportunitate deosebită pentru mica proprietate agricolă din România, mai ales in cadrul UE.
În România chimizarea si tehnologizarea nu au atins încă nivelul din ţările occidentale, producţia nefiind
dependentă de acestea în fapt. Încă se pot delimita perimetre ecologice, nepoluate unde să se aplice
tehnicile bio. Piaţa externă pentru produse ecologice este încă liberă, lipsită de concurenţă la unele specii
de legume şi fructe pe care noi le putem produce (vinete, pepeni, ardei gras, ţelină, caise, piersici, prune
etc.).
Referinţe:
Raport Eurostat: Farm Structure Survey in Romania 2007
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-09-080/EN/KS-SF-09-080-EN.PDF
MADR: Agricultura României 2010 http://www.madr.ro/pages/raport/agricultura-romaniei-
feb2010.pdf
http://ideideafaceri.manager.ro/articole/afaceri-agricole/agricultura-ecologica-si-situatia-din-
romania-2269.html
http://www.plantmed.bioagro.ro/agricultura_ecologica.php?articol=2