Anul 57. Nou.—Dec 1926 M p . 11—12.

SiTo i i i a , S t r a d a . iŞagruuaa ©.

P r o p a g a n d a ar t i s t i că . e o n f & e n t ă ţ inu tă î n B i s t r i ţ a , 7 N o u . 1926, l a „ e e r e u i c u l t u r a l " .

De E m i l l » a c

A r t a ? P r o p a g a n d a a r t e i ? B n e c e s a r s ă facem p r o ­p a g a n d ă ? Şi pentru a r t ă ? A r t a es te atât de neputincioasă, încât c e r e m sprijinul uorbei, fărta argumentelor, pentru a o s u s ţ i n e ? . . .

A uorbi de a r t ă es te poate asi o î n c e r c a r e de" sf idare a sentimentelor c e le poar tă matertaltştii progresului cul­tural. L u m e a es te o b o s i t ă . . . După un catac l i sm, c a r e nu a r e p ă r e e h e în istoria eiullisaţlel şt c a r e a schimbat eu d e s ă u â r ş t r e s tructura lumească , şi e r a f iresc s ă s e schimbe, c ă c i p r e a m a r e e r a nedreptatea d e - a ţine în jug d e rob ie sute d e ani popoare , cum e m u naţionalităţile din trecuta A u s t r o - U n g a r t e . . . s 'a schimbat mentalitatea o m e n e a s c ă . Alături de jertfa de ulaţă a sutelor de mii s'a c r e a t o nouă spfeeie o m e n e a s c ă : profitorii ideilor g e n e r o a s e , părăsiţii, c a r i t r ă i e s c din lipsa de moralitate, pentru c a r i nu ex is tă ideal. Cu a c e a s t ă speţă de oameni nu auem nici o t reabă . 11 dispreţuim, c ă c i noi auem lipsă nu numai de materialişti, ei în primul r â n d de idealişti. Ş i omenimea poate fl câş t i ­g a t ă pentru Idei g e n e r o a s e . Douada o uedem mereu .

Un m a r e artist, un m a r e «auant , un m a r e reprezentant al gândirii, poate ajunge l a r e c u n o a ş t e r e a ualoril sale , o a ­menii pot fi eonulnşl de utilitatea une.l idei, de frumuseţa unei opere , de ţinta unui ideal, d a r mijloacele de conuin-g e r e depind în prima linie de forma, în c a r e s e manifestă o o p e r ă de cultură şi de gradul de elulliaaţie e e r e p r e -atntă un, popor , în c a r e a apărut creaţ iunea de ar tă e a fenomen.

Desigur, cultura europeană es te asi mat acces ib i lă c a mai 'nainte. Aeroplanul, c a r e sboană d e - a s u p r a noastră , es te uizlbll şi d e eel mai întunecat suflet. Binefaceri le eul-

1

turli sânt atât de fclduedttoare, încât nu mat eâte n e c e s a r s ă aftaMăsi. e& e x i ^ ^ # o l ş ^ ^ t e ; ; . e v l t u ? a l ă între popoare* U»'-M6pepe,-%h l&iahesfieartf, un Pasteuv, un Rafâeî ori un Katit es te a l ftoştru, al t u t u r o r a ; a r t a nu s e mai izolează, e a c e r e atenţiunea 'noastră, şflfâf& es te pentru binele n o ­stru comun, tehnica î n c e a r c ă s ă ne facă mai bună odihna şi ne scuteş te fizicul de jertfe Inutile. V a s ă z ieă: pretu­tindeni o c o n l u c r a r e a minţii cu sufletul omenesc , pentru a f a c e din waţă u n prilej d£ c â t roai puţină d u r e r e ş i c â t mai multă feric ire posibilă.

In primul rând a r t a es te e e e a e e s e a d r e s e a z ă inimii. P o a t e mulţi contes tă existenţa aces te i inimi'ea factor de -eisiu în uiaţa o m e n e a s c ă . Oamenii obişnuiţi eu minciunile convenţionale, nefericiţi din c a u z a materialismului, c a r e îi s u f o c ă înainte de a-şi fi terminat evoluţia sufletească, inepţi pentru a simţi frumuseţea naturii, c ă c i poate nici nu le r ă ­m â n e timp d e - a fi oameni, zimbetul Mona Lisei nu are 'pre ţ , muzica divină a lui Beethoven, vejpgul suveran al lut E m i -nescu, s e refugiază unde p o a t e : în inimile studenţilor s ă ­r a c i , în inimile mieilor funcţionari, c a r i ahtiază după feri­c i re , simţind toată viaţa lor p o v a r a existenţei, e a r e le c o n s u m ă ulaga şi energia .

Arta nu poate fi mijloc de speculă . Ne d e c l a r ă m şi împotriva speeulaţiunei esteticei , deşi suntem gata s ă r e ­cunoaştem, c ă scopul ar te i nu poate fi aplicat numai teo-ret ieeş te : un refugiu al sufletului împotriva multiplelor du­r e r i lumeşti, în lumea fantez ie i . . . Nu, a r t a trebuie s ă ne ş i fo losească , trebuie s ă ne şi îndrepte, s ă ne f a c ă viaţa m a i frumoasă prin faptul constatării , c ă trâim în lumea a c e a s t a frumoasă şi p e c a r e suntem siliţi s ă o p ă r ă s i m poate ch iar atunci c â n d d r a g o s t e a ne l e a g ă de moment, c a pe-o f loare iedera .

Un Rubens a trebuit s ă m o a r ă şi s ă la se întreg su­fletul aici. Din trupul lui Pas t eur n'a r ă m a s , poate , d e c â t co lb galbin, amintirea oaselor; c a r i s'au măcinat c u v r e m e a . Totul es te pozitiv în viaţă şi totul s e r e d u c e la negativul absolut. Arta însă p a r ' c ă sfidează v r e m e a . Melodia nu îm­bătrâneş te . Totul c e e s te praf şî c enuşe în viaţa o m e ­n e a s c ă , în a r t ă es te lumină şi aur . Cântecul nu m o a r e niciodată, d o a r numai s e sch imbă. • Subiectul de înduioşare r ă m â n e a c e l a ş în uiaţa popoare lor . A ş a încât a r t a es te c e l mai t e m e r a r duşman al uremii, despreţuind voinţa o m e ­n e a s c ă supusă tiraniei momentului. Intelectul, c e l mal s t r ă ­lucit poate fi nimicit de un moment, a r t a însă s tă victo­r i o a s ă în v r e m e . . . Arta s e r id ică d e - a s u p r a josniciilor omeneşti , c ă c i es te ereaţ iunea supraomului, or i poate c ă

e s t e ereaţUinea. adeuăratulul om» Arta es te esenţa sufle' t e a ş c ă a unui popor şi îndŞosebi popbtful nostFii;* c a f e ^ a daf dpuadă de atâta talent, de" atâta fol*!* sptHfrială îd*une>* nţuri gre le şi în ijremuri senine, naţiunea* noastră; eâf*! ra con lucra t prin marii să i factori de cultură lă progresu l european, ar ta r o m â n e a s c ă ' î n deplina ei s tră luc ire ua trebui s«f forţeze respec tu l conştiinţei latine în bazinul Dunării*... Â ş a încât pentru rioţ apta' es te îrisăş p r o b a de idealism, nu numai o Inutilitate i s t e t i cSr o fieţiurie de lux suprapus . L u p t a în contra indiferentismului idealist e s te b a n e x ă d e oirtualitate a forţei noas tre idealiste.

Pentru a introduce în Diata publică concepţ ia e t i că a idealismului ua fi n e c e s a r e a ace i , c ă r o r a li s'a dat p o ­sibilitatea s ă îndrume omenimea spre. idealism, s ă nii mai r ă m â i e în defensiuă, s ă mi l a s e in troducerea oportunismului b a r b a r al zilelor actuale în conştiinţa publică, s ă riu s a n c ­ţ ioneze eu t ă c e r e deualuarea culturii şi, mai ales , â arfei, înţelegeţi eu toţii c ă fără ar tă .nu apeintuit sens ' uiaţa, c ă c i contemplarea naturii e s te perfectă numai prin m ă e s t r ţ a d | « * r e d a frumosul prin artă . Şi a admira â r ţ a hu poâţe ft un monopol, e a ua auea a c c e s în mulţime, c ă c i a r ţ a n u m a i poate fi lux, ei ni s e impune datoria de a o face n eed s i t a t e i ! \

Neces i ta tea propagande i art ist ice ne a p a r e . Vedein e ă ua trebui s ă c e r e m jertfa, nu numai a statului, c i şt a publicului organizat inteleetualieeşte, c a s ă s e înţe leagă odată, e ă d a c ă suntem obligaţi eu toţii s ă seruim bineluţ public, dec i statului, credinţei , omeniei, tot astfel un supe­r ior destin ne obligă şl trebuie s ă ne obl ige p e toţi s ă set-Dim arta . Nu înţelegem e x a g e r a r e a a f i r m a r e ! nu esţie n e c e s a r e a f l ecare om Să-şi s er i e buletinele în uers şi ş ă s c a n d e z e eu paşii săi grăbiţi un hexametru . Dimppftriuif^ s ă ser ie uersuri , s ă u o p s e a s c ă p â n z ă c â t de putini, humaj ueritabilii. D a r de c e s ă nu a ibă f iecare o m posibilitatea d e - a cunoaşte geniul unui Shaj t e speare , M o l i e r e ? De e ş s ă nu uedem în f iecare c a s ă r o m â n e a s c ă picturi pe p e ­re te , cărţ i , grauuri ? De" c e s ă nu împodobim c a s a n o a ­s t r ă eu gustul şi p r i c e p e r e a artfstului, c â n d a c e a s t ă a r t ă nu este exelusiuă, ei s e a d r e s e a z ă , prin tradiţie şi intuiţie, mulţimii, scopuri le ei fiind cunoscute' şi r e c u n o s c u t e : rno» tiuie de premeriire & atmosferei c e turbură cunoştinţa: şi înainte de toate este o înălţare a ideii c r e a t o a r e , o sjăulre a încercăr i i de p e r f e c ţ i u n e D e e e s ă nu fie teatruC mu­zeul, expoziţia, concertul , făcut pentru tofl? De eş , ş ă s e poată duce l a teatru des numai aqel," c a r e a r e banj mufti, f i ' r e p e t : de e e numai acel , c a r e a r e bani mulţ i? Rându­rile s c u m p e la c o n c e r t e sunt asal tate de îmbogăţitul p â r -

i*

uentt, t a r ' m i s e r a plebş, din e a r e face par te azi fiece in­telectual, bietul ce tă ţean onorabil , es te fericit d a c ă ajunge în g a l e r i e . . . P a n s a pictorului o pot c u m p ă r a numai oamenii bogaţi , c ă c i lemnele, în ţ a r a fagilor, sunt tot mai s c u m p e . Hainele şi ghetele copii lor au şi dânse le inspiraţia, lor a d â n c ă , o cunoaşte f iecare copil şi f i ecare părinte. A ş a încât nu putem c o n d a m n a pe intelectualul, înglodat în datorii şi înecat în gânduri, c ă nu c u m p ă r ă destule cărţ i .

. E s t e uina publicului, ori es te ulna ce lor bogaţi , c a r i nu aduc jertfă pentru ar tă , c ă azi acţiunile art ist ice sunt tot mai r a r e şi supuse insuccesu lu i?

S ă uă pouestese a c u m o întâmplare. Un artist de talent a auut o expoziţie de pictură într'un

o r a ş . Nu a putut uinde nici un tablou, eu toată p r o p a g a n d a prietinilor şi cunoscuţi lor. Atunci mi s'a a d r e s a t mie, s ă fac c e u â e a s ă nu fie chemat în judecată pentru datoriile c e le-a făcut eu e x p o z i ţ i a . . . M'am gândit să- i dau un bilet şi s ă r o g pe un m a r e om de afaceri , e a r e s e laudă m e r e u qu a l tru ismul . . . s ă uină într'ajutorul tinărului pictor, de-un talent excepţional . Omul de afaceri , arhimilionarul, e s te a d e u ă r a t a primit pe artist, dar c e es te d e a s e m e n e a a d e -uărat n'a cumpărat nici un tablou dela artistul ehinuit. In sch imb însă a cerut- artistului, e a s ă f a c ă p o r t r e t u l . . . câ i ­nelui său fâDorit. A ş a d a r , bine s ă uă însemnaţi, nu soţia, nu copiii, nu s o a c r a şl nici ch iar aduersarul politie, mor t a fost făcut demn d e penelul artistului, ei un câine, . c ă c i p e a c e s t paruenit îl interesa câinele lui, nu L e o n a r d o d a V i n e i . . . Ş i e e credeţ i , a fost u o r b ă de-un câ ine de r a s s ă , de-un buldog, un foxterr ier ori un lup irlandez ? Un mops jigărit, bătrân şi prost , subiect de indignare pentru estet şi mijloc de câş t ig pentru a r t i s t . . . Vedeţi, nu exis tă un oprobiu public pentru astfel de credinţe . . . D a c ă ai î n c e r c a s ă atac i în profunda lui îngâmfare pe băcanul , e a r e te în-ş a l ă şi i-ai spune c ă este şarlatan, te poate da în judecată şi poţi fi condamnat; paruenitul îmbogăţit însă poate spune c ă pentru dânsul a r t a este prost ie şi cine îl ua c o n d a m n a pentru a c e a s t a ? Celalalt paraz i tar , uenit ac i de c ine şt ie unde, e a s ă f a c ă auere , poate confunda pe artista de la teatru eu hetera , pe Emineseu eu o tipografie din Bucureş t i , e a r e în cunoştinţa lui ex i s tă mai p r e c i s deeât m a r e l e poet. A m putea s ă facem un plebiscit, s ă ni s e d o u e d e a s e ă d a c ă toţi ace ia , c a r i au profitat de situaţie, sunt în curent eu Diata suf letească a neamului nostru, c u n o s c p e Emineseu , Coşbuc , Caragia le , Qrigoreseu, E n e s e i i . . . Şi uom r ă m â n e a dezolaţi de constatăr i .

In sch imb însă uedem o preţ ioasă ascens iune a inte­resului faţă de m i ş c a r e a artist ică a t ineretului . . . a funcţio­narilor, a muncitorilor, şi, s p r e fala ei s ă fie spus, a a r -

— 585 —

matei . Din special i tatea m e a pot constata , e ă a c e a s t ă aflr-maţiune es te dreaptă , fia teatru uedem mai a le s funcţionări, studenţi, ojtţeri şi muncitori. A ş a dar , ehlar pătura, c a r e e s t e mat bântuită de mizeriile uteţti. Tipul studentului, c a r e din micile Iul economii c u m p ă r ă cărţ i şl dicţionare, c a s ă înueţe limbi apusene , tipul oflţerutui, c a r e adorate i îi tr i ­mite bilet de concer t , ori o c a r t e , nu mai es te r a r . V e d e m un a d â n c In teres pentru tot c e es te frumos.

D a r ex i s tă conflict desch i s între oportunismul unora şi între idealismul a l tora şi prefer s ă stau pe p a r t e a i d e a ­liştilor. Pre fer s ă stau pe p a r t e a c e l o r c e uăd în România o ţ a r ă . frumoasă, minunată, care- e s te bogată , nu numai în daruri le ei naturale, ei preţuieşte mult, p r e a mult prin su­fletul r o m â n e s c c e reprezintă . Cântecul r o m â n e s c nu e s t e nici prlmttiu, nici b a r b a r . E l porneş te din melodia f i r e a s c ă a unui suflet de neam martir , e a r e a trebuit s ă înueţe s ă c â n t e frumos, ch iar pentrueă a suferit urât. Cântecul nostru a r putea inspira p e o r i e a r e compozi tor obosit. E s t e plin d e noutate; e a un plâns de copil şt plin de m â n g ă e r e a glasului de mame. Ftumuseţa Carpaţi lor, e a r e nu ne mai despart , e s te egalată , d a c ă nu întrecută, cu doina, pe e a r e , or i cum î n c e r c ă m , nu o uităm niciodată şi în pansa eu a t â t e a p o d o a b e d e inuenţiune, s tă ţesută stofa unui popor , e a r e a r e misiunea d e - a ţine t r e a z ă conştiinţa latină în b a ­zinul Dunării. A ş a încât pentru noi a r t a nu numai e ă e s te o utilitate de ordin estetic , el o misiune de c a r a c t e r genera l .

Auem lipsă de ar tă . N e trebueşte o înaltă eoneepţiune et ică , d e - a , î n c e r c a a putea fi părtaşi i unor emoţluni, c a r i i e s din cadru l comun, c ă c i a b s t r a e t e a z ă scopul uleţll. A m e ­r i c a n i z a r e a uieţll noas tre nu es te n e c e s a r ă d e c â t până la o m ă s u r ă , pentrueă ne p a r e p r e a e x a g e r a t cultul fizic, a ş a , c u m s e face . Sportul es te tndtutdual, d a r a face a r t ă din b icepsul unor primadone de sport , din goalul nu a r a r e o r i ridicol, e s te o aberaţ lune şi o aberaţ ie încă din c e l e mal stupide a înlocui pe Mozart eu Nurml ori arcuşu l fermeeat al Iul E n e s e u eu jazz-bandul Mulai.

Gustul Infectat de cultul rapidităţii nu aseultă de esteţi . M o d a poate înlocui noţiunea de a r t ă şi poate a d u c e la suprafaţă ce le mai adânci patimi, păgubi toare culturii. In locu l unui dans artistic, potrluit temperamentului nostru na ­ţional, cum sunt dansurile noas tre de rltni ataule: R o m a n a , Hora , ori S â r b a , Gâluşerul, uedem şl smer i te fiinţe a le satului, îneouoindu-se de mtşeărl le eomiee şi sensuale ale Shimmijului. Şi cum s e potriueşte progresului nostru, fiinţei noas tre d e popor a g r a r , eu desuol tarea soc ia lă n e -termtnată, un dans, e a r e presupune d e c a d e n ţ ă s o c i a l ă ? . . .

j$L*& raţelegern, ,,eă ^ e j p f o s e g f e ne»1(turiea de simţ ^ar­tistic,, e a o simplă e seroe | t er l e , asemeni pnuj 4 ppoeeş ,,.jj>a-Tasttap, cum a r fi pe arborele , piiterrde ^aclif^i, /phr|lţtftrfc numită de botarrişti: viseum aţfitţm f ; Î A P ş e u d o a r t a este fot atât d e per i cu loasă în ulaţA unul s t â ţ e a negaţmneâ a b ­solută a eoneepţiunij de ordine . şi ţ in j ş ţ e . . . Geniul e s t e striet şi r e e e , spunea Upltalre, d a r noi a d â o g ă i h : a r t a e s t e proteeţtunea bunului simţ şi al respectului ereâţtunel.

Nu uom analiza din punct d e uecîere ştiinţific ex i ­s tenţa artei . Platan nu ne ua fi s tăpân d e - a ne c ă u t a dl-reet iua. S t ă m pe lângă prtneţpiul, utiUtaţii numai, până la un punct şi nu u r e m s ă confundăm scopul artei eu efeetul ee-l p r o d u c e ar ta .

' S e obseruă , deci , neces i ta tea organizări i propagande i art ist ice . Şl uedem c ă a c e s t p r o g r a m trebuie s ă a ibă p r o ­gramul executa t eu fermitate şi paetinţă. Subliniem: p a -eiinţă. Nu âe p o a t e pretţnde o rapiditate e a un p r o c e s d e Reabilitare a acţiunilor artist ice. Noi, românii, nu auem încă un CorregiO, Un Tizian, un Rubens ori un Yalasquez . Gri-g o r e s e u al nostru însă nu ua âta mal jos de Mestrouiei-ul Jugoslau, un Smtgelsehi arde lean nu Da putea intra-în c a ­tegor ia d e c â t a pictorilor bizantini, nedesluşiţi încă. D a c ă Smtgelsehi a r fl trăit oblăduit de cu tare domnitor bizantin

|şi nu m u r e a în f loarea uârstei , nu ştim d a c ă ar ta lui nu a r T\ 'fost o surpriză pentru criticii de a r t ă ai Europe i . S ă nu uităm însă c ă a r t a nu s e desuoltă de , s ine , e a c e r e şi anu­mite eondiţiuni soc ia le împlinite. "Ca s ă auem o p e r a de aptă a Franţei , teatrul, muzeul pri cal i tatea el estet leă, ne -ar fi trebuit şi situaţia ele independenţă a Franţei . P r o ­gresu l nostru artistic a auut s ă înfrunte multe transformări fl,rele, de ordin social , românii trăiau sub dluerse regimuri de domnie şl culturi. S ă începem a c e s t p r o g r e s aco lo , unde celelalte p o p o a r e mari l-au terminat, a r fl o naiuitate.

* * . *

începutul este însă îmbucurător . Statul a făcut mult 'pentru p r o g r e s u l artistic, d a r nu totul. Impedimente mate ­riale ne s tau şt ac i în c a l e şl ne întrebăm c a r i sunt mal u r g e n t e : re facer i le materia le ori ce l e spirituale ? Sunt mar i 'şt neînţelese conuulsiuni în temperamentul european, r ă s -boiul a distrus însă nu numai concepţi i de domnie, ei şi realniente, ereaţiuni. A ş a încât, p e lângă un aport d e b o ­găţ ie externă , ne-a r ă m a s şi o moştenire lăuntrică, un psihic şl azi agitat, şi o conştiinţă, c a r e s e munceşte , c ă c i a r e Răspunderea situaţiei în faţa istoriei. România trebuie s ă &e organizeze la perfecţie şi din pricina a c e a s t a , c e ­rinţele culturale sufer o a r e ş e a r e a m â n a r e , d a r nu eu e a -

— m — r o c t e r defthltiu. Opera de r e f a c e r e a sufletelor es te însă u r i a ş ă d a e ă ne dăm s e a m ă dp întinderea geograf i că a a c e s t e i ţări , Ş i a atenua osmoza , prin liniştirea exigentelor, o fa«e statul român, gândindu-se în primul rând la r e j a -e e r e a posibilităţilor de c o n c e n t r a r e a ualorilor, prin r e ­c lăd irea unui s i s tem de c o n d u c e r e a statului, care es te al nostru. Miliardele ne t rebuese înainte de t toate e a s ă f a c e m trenuri, drumuri, naue, s ă facem* b o g a t ă { a r a şi a p ă r a t ă cu eonuingerea ce lor , c a r i o iubesc . D a r statul , a fost g e ­n e r o s şi c â t a putut a dat pentru ar ta noas tră . Auem astăzi mat multe Opere , la Bucureş t i şi la Cluj, noul teatre , eon-seruatori i , muzee, §alon oficial, noui s c o a l e de ar te fru­m o a s e . Au fost trimişi artişti români în străinătate, propa­ganda culturală şl art ist ică a Ministerului Artelor, a fost s e c o n d a t ă d e munca bine organizată a Astrei , a Fundaţie i Principele Carol , a Case i Ş c o a l e l o r şi a diuerşelor insti-tuţiuni culturale.

Şi putem fixa un p r o g r a m d e - m u n c ă artist ică, c a r e nu es te ordin d e bătaie , nu es te ameninţare la adresa^ee-lorlalte culturi şi manifestaţiuni art is t ice . Chiar pentrueă ne găs im într'un o r a ş loeuit şi de minorităţi, uom afirma, c ă a r t a r o m â n e a s c ă nu s e ua r id ica pe cadaurul artei n e -românilpr. Auem destule motiue, e a s ă as igurăm toleranţă a c e l o r a , c a r i ne uor r e c u n o a ş t e existenţa e a organizaţie de stat şi ne uor a p r e c i a c a r a c t e r u l etnie.

•* * înainte de toate es te n e c e s a r , e a în acţiunile noas tre

d e p r o p a g a n d ă art is t ică s ă auem un sistem. Sistemul este : eortdueere centra lă , eu a c c e p t a r e a particularismului. In f i ecare o r a ş şi c o m u n ă t>a trebui s ă a u e m un o r g a n de execuţ ie al unui progfrâfn artistic. Înfiinţarea în toate l o c a ­lităţile ale României , a unor Comitete art ist ice, es te o c e ­rinţă de p r o p a g a n d ă modernă . In toate oraşe l e unde fune- " ţ ionează ori uine în turneu o trupă de teatru r o m â ­n e a s c ă , ş ă s e înfiinţeze un Comitet pentru pro te jarea t ea ­trală, îngrijindu-se a c e s t Comitet de p l a s a r e a biletelor, de primirea şi îneuartiruirea artiştilor, chestiuni, car i intere­s e a z ă subtilitatea artistului.. Ş i credeţ i -ne, nu este e e u a m a i dezolant, e a artistul român, c a r e este primtt la g a r ă de un birjar, c a r e îl s p o l i a z ă . . . e u câ t altfel s 'ar prezenta c h e ­stiunea, d a c ă pe artistul r o m â n l -ar primi la g a r ă un de­legat ori p de legată a acestui comitet ? De c e nu mai multă prietinfe şi de c e atâta distanţă p r o t o c o l a r ă între artist şi p u b l i c ? . . . A c e s t e comitete a r putea c o l e c t a şi b u r s e pentru talentul local, e a r e ua trebui să-ş i d e s ă u â r ş e a s e ă studiile. Nu es te umilitor, a primi dela at tăi, c a r i te cunosc , sprijin,

— S ă s ­

e ş t e mult mal umilitor s ă a^teptt aile întregi, e a s ă fii primit şi petiţia să-ţi fie r e f u z a t ă . . . Tot a c e s t e comitete a r putea înfiinţa hibliotee* teatra le , a r p u t e a ţinea contact eu teatre le ţărăneşt i şl c u manifestaţîuntle art ist ice ale dluerselor eai-tegortt soc ia le .

In toate oraşe l e , în a fară de a c e s t Comitet, s 'ar putea înjgheba Societăţ i de Amici ai arte lor . A c e s t comitet a r patrona o r i c e mantfestaţiune artist ică. A r aduna publicul pentru Expoziţiile, plast ice, a r r e c r u t a auditori pentru con­c e r t e . Fiind membri Intelectualii şi oamenii produettui ai societăţii , a r putea organiza mattneurl art ist ice, înlocuind petrecer i le nu de multe ort lipsite de-jituel, eu altele, mal nobile, în tendenţă şi mai ciutllzate în formă. S ă nu fiu r ă u înţeles, nu urem s ă desfiinţăm balurile ş i s ă punem pe rug tot c e s e l e a g ă de amintirea dulce a tinereţii. V r e m numai s ă subtilizăm. In loc d e petrecer i le , c a r t c o n s u m ă p r e a mult timp şi p r e a multă energie , ş l poate p r e a mult alcool , u r e m s ă imaginăm o formă mai art ist ică a a c e s t e i p e t r e c e r i . Comitetele a r d e s c ă r c a de ocupaţii şt . administraţia, e a r e nu poate să" s e ocupe d e chestiuni artist ice. P e artişti să- i p r i m e a s c ă reuniunile de a r t ă şi nu ineultabiiul o r g a n de ordine. E s t e mult gongor i sm în primirile de p a r a d ă c e s e fac şi s inceri tatea n e d ic tează s ă spunem, c ă artistul r o m â n u r e a s ă fie iubit.

Comitetul societăţi i Amicii Artelor, c u n o s c â n d situaţia locală , ua fi şi un o r g a n informattu de pr ima neces i tate . Artiştii uor putea lua'Informaţiuni p r e c i s e dela a c e a s t ă soc ie tate şi nu uor fi siliţi s ă contramandeze concer tu l anunţat, din pricina neexistenţei publicului. A fost o d a t ă . : . cum ne spune o p o u e s t e . . . c â n d la un c o n c e r t anunţat, al unui foarte aprec ia t artist, au uenit cu totul 5 p e r s o a n e şi dintre a c e s t e 2 au fost prietenii art i s tu lu i . . . (Fapt împlinit; g a r a n t e z autenticitatea).

x In s a r c i n a acestu i comitet a r intra şi adunarea dluer­se lor obiecte de ar tă , pentru a s e putea a ş e z a în Muzeu. E s t e îndeobşte cunoscut , c ă foarte multe obiecte de a r t ă dispar. Altele t r e c frontierele pe c a l e clandestină. L e g e a Pttti la noi a inspirat L e g e a proprietăţii art ist ice şi l i terare, e a r e este bună, însă a r e şi lacune. Sancţiuni, pentru a pe­depsi s euer contrabandele eu opere le de artă , l ipsesc. Ne a d u c e m aminte c ă în anii din u r m ă a fost înulnult în pu­blicitate Muzeul Brukenthal din Stbttu, c ă pe ca le c lan­destină a trecut în Germania, eâteua eapo-d'opere . Din fe­r i c i re aees t lucru nu s'a întâmplat. Cum s'a oprit u â n z a r e a obleetelor de a r t ă ale dluerselor mănăstiri catol ice , nu d e mult la ordul franc i scan din Cluj. Faptul eu contrabanda

— 589 —

art ist ieă a tablourilor prouenlte din Austria, d e a s e m e n e a , nu s'a douedit e a exac t . Dar c e putea reaulta ? L e g e a m o ­numentelor i s tor ice s e poate apl ica şi la o p e r e l e d e a r t a ? Noi suntem apriori pentru a c e a s t ă amplif icare legală. Estte imposibilă tdeea , pentru noi, c a r e a p ă r ă m arta , s ă punem la bunul p lac al proprietarului, obiectul de artă , c a r e s ă poa tă fi înstrelnat, e a un câine ori e a o c ă r u ţ ă . A c e a s t ă o p e r ă d e a r t ă aparţine, *de fapt, statului, c ă c i indiuidual o p e r a d e ar tă nu poate aparţine d e c â t eolectiuităţii ideale, c a r e e s te statul.

Şi uom u e d e a c ă Austria, c a r e s'a ruinat , 'pentrucă a a fost o plăsmuire imposibilă, redueându-i -se graniţele, la justele lor limite, a păs trat una din virtuţile ei puţine: simţul eonseruări i . In c e a mai acută er i să f inanciară Austria nu ş l -a uândut comori le de a r t ă c e s e g ă s e s c în muzeele Vienei, înzadar erau tentatiuele miliardarilor a m e r i c a n i ; o p e r e l e c l a s i c e ale renaşteri i nu au dispărut din a c e s t e muzee . E s t e frumos exemplu pe c a r e şt noi îl uom urma, dee larându-ne a c e s t drept, cum jure succesionis, pe toate opere l e de a r t ă de ua loare a le României . Controlul a c e s t o r

• bogăţi i îl poate auea un comitet local , conştient de mi­s iunea s a , etuilizatorteă. Nu urem s ă ofensăm susceptibili­t a t e a unora, e a s ă atribuim rolul de sp ionare acestu i c o ­mitet. E s t e o acţiune de e o n s e r u a r e a auuţlel noas tre a r ­tistice, Instlnet, c a r e este de origină preţ ioasă , et ică, simţul de a p ă r a r e al naţiunii întregi.

* *. *

P r o p a g a n d a artist ică s e ua face şi pe altă cale! Unii sunt de p ă r e r e a c ă opere le d e a r t ă r o m â n e a s c ă s ă fie tri­mise în străinătate, e a s ă le uadă străinii. Noi în toarcem înţelesul şi uom î n t r e b a : englezii, francezii, italienii, c a r i uor s ă c u n o a s c ă a r t a r o m â n e a s c ă , nu pot uenl şi dânşii la noi a c a s ă , mat a le s c ă ce l e mal de s e a m ă monumente art is t ice (biserici, statui, etc . ) nu pot fi transportate ? . . . C e e a c e nu înseamnă c ă nu uom aplauda din Inimă e x p o ­ziţia din Par i s , Qeneua, Filadelfta, unde noi românii n e - a m prezentat eu motlue de a r t ă r o m â n e a s c ă . Omagiile noas t re •şl românilor, c a r i au luerat la expoziţia din Monza, V e ­neţia şl L o n d r a . Omagiile noas tre profesorului lorga , c a r e a dus în străinătate respectu l artei româneşt i şi muncit d e intuiţie poet ică c e a desfăşurat la R o m a profesorul Pâruan .

P r o p a g a n d a artist ică s e ua face şi prin turneurlle teatrale.^ Trupele uor e u t r e e r a o r a ş e l e şi ch iar satele . E c h i p e uolante a r putea c e r c e t a satele , jucând ptese u ş o a r e pentru ţărani. In priuinţa a c e a s t a , e a exemplu pentru un teatru, îmi p a r e ce l mai potriuit teatrul s ă t e s c din Elueţia,

— 590 -

ori imitarea însoţirilor teatrului s ă t e s c din O b e r a m m e r g a u (Pass ionsspie le) . Trupele de turneu s*ar oeupa şi de pu­n e r e a în uânzare a broşuri lor eu conţinut artistic. A r fi bitie e a trupele de p r o p a g a n d ă s ă fie însoţite ,de e ă t r e un conferenţiar Iscusit, c a r e s ă v o r b e a s c ă de o p e r a jucată şi de autor.

P r o p a g a n d a art ist ică pretinde, e a editurile noas t re s ă s e a d r e s e z e artiştilor, pentru et faee c o p e r t ă şl ilustraţii. Mai ales- a c e a s t a este o lacună. Nu es te o mai m a r e ru­şine d e c â t o c a r t e tipărită fără gust şi executa tă fără mijloace es tet ice . Hârtia r e a , ilustraţiile fără artă , Indispun pe c e ­titor, dar fac şi un prost seruieiu cauzei în faţa streinilor, eart s e g â n d e s c a ş a : c e fel de r e s p e c t poate auea seriltor-ul tipărit, a c a s ă • la dânsul, d a c ă es te trimis în lume în sdrenţe ? Nu ureau s ă uă plict isesc, d a r şi actualmente es te în c o ­merţ o c a r t e , c a r e urea s ă reprezinte o p e r a lui Aleesandri . Bl, ştiţi al eui portret este pe c o p e r t ă ? Al Iul Aleesandri ? Nu. E s t e portretul Iul Alexandru Cuza. Şl editorul nu simte scrupul . Pentru dânsul chest iunea s e prezintă din punct de uedere material . Pentru noi s e prezintă e a o chest iune de interes mora l şi de demnitate artist ică.

Am putea c e r e şi cărţ i , monografii, artistic exeeutate . A m putea auea şl eărţl poştale artist ice, eu regiuni, porturi , obiceiuri etnice, c u text l iterar. Maeştr i pot imita exemplul • Angliei, c a r e a răspândit cunoştinţa artei engleze eu aju­torul cărţ i lor poştale, în toate coloniile sa le . A c e a s t ă p r o ­p a g a n d ă a r fi de e x t r e m ă ualoare , mai a les pentru România , seruind şi e a un mijloc de p r o p a g a n d ă Ieftină, rap idă şi s igură în străinătate. A c e s t e o p e r e de p r o p a g a n d ă a r putea fi s c r i s e şi în limbi streine, pentru a desuolta şi mai mult interes pentru a r t a r o m â n e a s c ă . In priulnţa a c e a s t a edi ­turile Orbis din Cehoslouaela uorbese eu eloelnţă.

înainte de toate însă s ă tipărim artistic opere le c o m ­plete a le lui Emineseu, Goşbue, Caragia le , Coşbue , c a r e , eu uiziunea unui artist m a r e , a simţit dreptatea uremei, fiind ce l dintâi autor al reformei a g r a r e eu: Noi urem pământ.

Ne gândim şi la p r o p a g a n d a b i s e r i c e a s c ă , c a r e s ă c e a r ă concursul artei . De c e biserici le s ă nu fie zugrăuite de artişti adeuăraţ l ? De c e cărţ i le bisericeşt i s ă nu fie i lustrate de artişti a d e u ă r a ţ i ? Sunt probleme, la ear l a răspuns deja b i ser ica , pentrueă pictura ca tedra le lor s e faee de eă tre artişti şi s e ua înfiinţa o ş c o a l ă spec ia lă de a r t ă deeorat iuă b i s e r i c e a s c ă , la Bucureşt i , pentru a e d u c a tineretul artistic şi în genul a c e s t a , atât de feeund.

Tot asifel am putea c e r e în întreg domeniul uieţii pu­bl ice întrebuinţarea c â t mat Intensă a artei. Afişele arti­s t ice a r a t r a g e mai mult interesul priultorului grăbit, d e c â t

— 3 6 1 —

l u c r a r e a de repezea lă . Pentru a c o m b a t e diferitele boli, ufith e e r e , tar, ajutorul artiştilor. $ \ tn priuinţa a c e a s t a amintim p r o p a g a n d a e e s e f/âee pentru c o m b a t e r e a tuber­culozei şi a alcoolismului, prin afişe artist ice, în Anglia. Norbegla , -Danemarca şi Germania, Afişele art ist ice pot fi întrebuinţate şi e a r e c l a m ă industrială.

D a r în a r t a tiparului? Ori a r t a filateliei, pusă în slujba p r o p a g a n d e i ? Amintim timbrele poşta le executa te eu măie­strie, a le Austriei, s er ia ce lebr i lor autori austrieci , ori t im­bre le oe le-a făcut Italia în arnintirea lui Frane i se de Assts i , şi t imbrele r e c e n t e ale A m e r i e e i . . . Tot posibilităţi de p r o ­p a g a n d ă utilă, făcută statului,, poporului şi cauzei aces tu ia .

* * *

Pentru st imularea acestui simţ de r e s p e c t al artei , ua trebui însă s ă f a c e m o reuizie şi în a p r e c i e r e a , e e o f a c e m artiştilor. Opinia publică e şi azi îmbibată de ideea c ă a r ­tistul i e s e din c a t e g o r i a oamenilor normali. Rolul ejuiU-zatorle al artistului niei azi nu s e cunoaş te şi nu s e r e ­cunoaşte . P â n ă ee , de fapt, artistul, e a r e nu a r e o t a g m ă soc ia lă d e c â t foarte oagă e a existenţă, es te o forţă c o n -struetiuă, împreună eu ar ta , în uiaţa unui stat. Rolul eiui-lizatorie al artistului trebueşte recunoscut , a p ă r a r e a idea­lismului fiind misiunea unui p r o p a g a t o r de ar tă , în furtuna de acut material ism e e a pornit în lume. In u r e m e a tiegp-ţiunilor ualorilor idealiste, eând pe de-o par te es te în func­ţiune întregul s istem de sensibilitate al unui popor, iar p e de altă par te s e î n c e a r c ă o d e p r e c i e r e a ualorilor c r e a ­toare , publicul ua înţelege eu noi împreună, e ă seruind in­t e r e s e l e artei , s erueş te şi c a u z a idealismului său propriu, făeându-l p ă r t a ş emoţiilor minunate ale supraomenescului . . .

Subiectul este atât de profitabil pentru un conferen­ţiar, încât a r reţine atenţiunea du. pentru p r e a multă ureme . Nu es te scopul meu de a abuza de pâeilnţa du. E s t e o misiune şi a no as t ră când propouăduim drepturile indis­cutabile Q l e artei. Accentuez neces i ta tea şi p fac în s p e ­ranţa e ă publicul, e a r e ne îriţelege, ua sprijini acţ iunea „Astrei", d e a s e da un deosebit interes propagande i noa­s t re artist ice. Cerem respectul artei, pentrueă ex is tă o n e -gaţiune a forţelor idealiste, pentrueă sub aspectul aparent al utilităţii, s e p r a c t i c ă p r e a d e s uitarea forţelor idealiste, c a r i sunt folositoare regenerăr i i noas tre omeneşti .

F i eqare dintre noi, indiferent de situaţia soc ia lă e e ocupă , trebuîe s ă fie un misionar al nostru, trebuie s ă fie un propagandist al cântecului r o m â n e s c , un prieten a l t e a ­trului r o m â n e s c , un factor de p r o p a g a r e a artei româneşt i , în o r i c e eondiţiunl. F a c e m apel la stăruinţa oraşe lor , e a

— 592 —

s ă pr iueaseă eu atenţiunea euuenită d e s f ă ş u r a r e a forţelor act iue ale unul idealism nou r o m â n e s c , constructiv ş t m a s i u în a c e l a ş timp, prac t i ca t eu desinteresul persona l c e trebuie s ă c a r a c t e r i z e z e astfel de acţiuni.

Admiraţi efortul acestui popor, c a r e a ştiut s ă s e m e n ­ţină în furtuna de s â n g e c e ameninţa lumea şi c a r e ua da d o u a d ă c ă geniul latin, sădit în inima lui, nu a murit ş i e s t e nemuritor.

Dulceaţa cânte eului r o m â n e s c trebuie s ă inobileze harfa E u r o p e i ueeht, c u l o a r e a uiziunei admirabile c e r e p â n z a nouă, f rageda şi neprihănita fantezie u a e x e c u t a o p e r a de r e g e n e r a r e a intuiţiei europene , sunt tot a tâ tea idei, c a r i agită nu numai secţ iunea art ist ică a Astrei , ei, sunt conuins, uă agită şi pe du.

In numele idealismului, c a r e a c a r a c t e r i z a t totdeauna -acţiunile din trecut ale „Astrei" şi le ua c a r a c t e r i z a şi pentru iuiitor, a m uentt s ă c e r eu tăria drepturilor sufletului c r e a t o r ^de artist, sprijinul acestu i colţ de ţ a r ă .

Intelectuali români — acum, c â n d pretutindeni s e sbate în agonie idealismul şi tot mal puţine perspeet iue de p r e -menire a atmosferei s e ara tă , răspundeţi la c h e m a r e a noa­s t r ă . Ascultaţi eu d r a g o s t e a euuenită graiul dulce al a r ­tiştilor noştri, cumpăraţ i , după putinţă, o p e r e româneşt i , nu -dispreţuiţi lacrimile înduioşărel şi nepreţuita putere a artei , c a r e uă face s ă râdeţ i .

Ape lăm şi le uoi, e lemente tinere, e a totdeauna, când ui s e d ă prilejul s ă uedeţi manifestaţiuni de a r t ă r o m â ­n e a s c ă , s ă ueniţi la a c e s t e s e r b ă r i a le sufletului imaculat, c ă c i ac i es te secretu l popoare lor m a r i : în respectu l cu­venit ideal i smului . . .

Noi uom u r m a eu programul început. N u n e uom l ă s a intimidaţi de oportunişti şi de bârfitori. E x i s t ă o conştiinţă în ace i , c a r i luptă, de a c r e d e în geniul r o m â n e s c . Imperiul r o m a n nu există , dar sufletul latin ua fi păs trat eu a e e e a ş că ldură , uom împrumuta din credinţa s t r ă m o ş e a s c ă e e e a e e ne este de folos şi r e g e n e r a r e a suf letească s e ua p r o d u c e d e sine.'

Guuintele a r trebui s ă s e î m b r a c e în aur, s ă strălu­c e a s c ă asemeni unei credinţe a focului nemuritor, e a s ă putem ueşti e e e e e trebuie s ă s e termine, eu eâteua euuinte : nu ne uom l ă s a eutropiţi de sentimente brutale, materialiste, ş i uom a d o r a c â t de d e s pânza lui Qrigoreseu, uersul lui Emineseu , o p e r a lui E n e s e u , prudenţa lui Kogălnieeanu, tot c e este crea t , în o r i c e r a m u r ă a artei . Artă es te tot c e

, e s t e frumos c r e a t şi anume eu scopul frumuseţ i i . . .

— 593 —

Artă, cultură, ştitntă — iată trinitatea d e ideal peniru uiitorul nostru, pe c a r e ni-1 imaginăm eu toţii eu p r e a mult pesimim. De c e s ă fim pesimişti ? Nu putem fi pesimişti , trebuie s ă c r e d e m , şi a c e a s t ă credinţă este a lui Romulus şi R e m u s . . . T ă r i a convingerii, tăr ia cântecului, tăr ia minţii şi a inimii.

L a „ F o c u l de u e g h e " . — File —

de Horia Pe tra -Pe trescu . Cu săptămâni înainte s'a uorbit în o r a ş de s e r b a r e a

plănuită. E r a v o r b a s ă s e s e r b ă t o r e a s e ă pentru a d o u a o r ă Intrarea trupelor r o m â n e uietorioase în o r a ş , eu p o m p a , eu c instea cuvenită.

E>a îndemnul primarului s'a constituit un comitet. T o a t e căpetenii le oraşului erau reprezentate — eu societăţi le cul­turale, economice , financiare şl eu autorităţile ş c o l a r e în frunte.

„Fraţilor!" spuneau afişele tipărite şi răspândite prin o r a ş şi în toate sate le de prin împrejurime — „Fraţ i lor ! Veniţi s ă ne a d u c e m aminte eu toţii de m a r e a zi c â n d oraşul nostru a putut găzdui pentru întâia dată a r m a t ă r o ­m â n e a s c ă între zidurile sale . S ă dăm mulţumită lui Dum­nezeu c ă n e - a înurednieit s ă uedem fluturând s t e a g r o m â n e s c , pentru c a r e a m pătimit a tâtea temniţi şi sehinjuiri! S ă n e a d u c e m aminte de cei morţi pe câmpuri le de luptă şi s ă ne d e s c o p e r i m capete le , gândindu-ne la dânşii, e a la m a r ­tirii neamului . . . "

Din ferul cum e r a r e d a c t a t afişul s e vedea c ă l-a compus Adrian. Toţi spuneau: s e r e c u n o a ş t e de d e p a r t e p e a n a lui!

Au fost discuţii interesante când a fost v o r b a s ă s e s tab i l ească programul festivităţilor.

Unii e r a u pentru punerea pietrii fundamentale la un monument al răsboiului. S e şi gândeau la comitetul monu­mentului. E r a u 5 candidaţi la prezidenţie.

Gând a luat 'cuvântul Adrian au ascuţit toţi urechi le . E r a u curioşi s ă c u n o a s c ă punctul lui de vedere .

— „Convingerea m e a este, domnilor*, zise el a p ă s a t , „ c ă oraştil nostru poate sta încă multă v r e m e fără d e monument!"

— „Nu ţ i-am s p u s ? " , zimbi maliţios directorul d e b a n c ă secretarulu i său.

— 594 —

— „Monument s ă a i b ă răsbotul c a - a trecut în inime/e n o a s t r e ! D a c ă amintirea oetor morţi nu este mai trainică d e c â t piatra t r e c ă t o a r e s a u o statuie turnată — n'are ş ă •dăinuiască mult neamul nostru. — Nu zic, domnilor, c ă un monument, e a r e s ă p r e a s l ă u e a s e ă pe ce i morţi şi meritele c e l o r uit, c a r i au esce la t — a r fi o ideie nepotriuită. Un o r a ş bogat, într'o "ţară eu e ş c e d e n t e mari , îşi poate per­mite luxul, b a e o datorie a autorităţii loca le şi a întregei populaţii s ă r idice un astfel de semn uădtt al ueneraţiei faţă d e merite nepieritoare. Noi însă suntem la îneeputul-înee-putului în oraşul nostru — noi auem neuoiei dragi fraţi ai mei, de multe capitaluri, pe c a r i s ă le folosim într'altă direcţie, e a s ă r id icăm cultura şi bunăs tarea oraşului nostru. Ne uor i e ra morţii noştri de prin morminte şi a r spune şi dânşii — d a c ă a r auea putinţa: folosiţi capitalul s p r e alte scopur i . Din banii plănuiţi pentru monument s ă fondăm un fond pentru orfanii şi uăduuele r ă m a s e p e u r m a r ă s -boiului . . . "

0 parte din comitet s'a dec lara t pe dată gata pentru ideta a c e a s t a — celeilalte îl mal juca pe dinaintea ochi lor banchetul festiu la inaugurare , s o s i r e a autorităţilor din cap i ­ta lă , balul de gală, distincţiile pe u r m a serbăr i lor şi nu s e , putea î m p ă c a cu una cu două.

— „ D a c ă e uorba de monument", c e r c ă s ă rupă o r a ­torul zăgazuri le îndoielii c e l o r din urmă, „să numim „plătea" din „Dumbrauă" — „piatra libertăţii" sau a „renaşterii" sau e u m ueţi u r e a — s ă pelegrlnăm la ea , s ă entuziasmăm tine­retul, s ă dăm o s e r b a r e c â m p e n e a s c ă — scopul ni l-am ajuns şt ne-au r ă m a s capitalurile pentru scopur i mal a r z ă ­toare ." \

Ideta lui r ă m a s e înuingătoare, după eum planurile fă­cute de dânsul pentru s e r b a r e a zilei festiue au. răzbit şl în comitetul specia l .

Cetise el în jurnalele streine, la timpul său, c â t de fru­m o a s ă a fost s e r b a r e a în amintirea morţilor, în p r e s e a r a sos i re ! armate i f ranceze uictorioase , în P a r i s , şi i-a r ă m a s întipărită în memor ie urna funerară gigantică, „eenotaful", c u m îi z ic francezii , în faţa c ă r e i a au pelegrlnat toţi, eu mie eu m a r e , în timp c e g a r d a de o n o a r e ţinea s traje în decursul înţreget nopţi. .

— „Ce a r fi d a e £ a m prinde ideta a c e a s t a , " întrebă e l pe ce i din comitet, „şl d a c ă a m r id ica şi noi, undeua, pentru •o noapte, o urnă de a c e s t e a , străjuită de legionarii , noştri în ţinută de ga lă ? F i e c a r e uăduuă de răsboiu, f iecare orfan, c a r e ş i -a pierdut tata, f iecare tată Şi m a m ă , al c ă r o r fiu .zace pe cine ştie c e c â m p de răsboiu, să - ş i poa tă zice,

— 595 —

t r e c â n d pe dinaintea urnei a c e s t e i a : „îmi închipui eă-1 a m mai a p r o a p e ! Ş i -a dat sângele pentru c a noi s ă ţie b u c u r ă m în ziua de astăzi 1 Şi eu am sacri f icat e e u a pentru c a u z a comună!"

Gândul a prins rădăcini . Cu e x e c u t a r e a lui a fost în­credinţat propunătorul.

. Afişul răspândit înuita pe orăşen i şi sate le înueeinate s ă s e adune şi s ă p r e a s l ă u e a s c ă cinstea ce lor morţi la mormintele din cimitirul oraşului, mormintele ostaşi lor c ă ­zuţi în luptele din prejurul oraşului, şi la „urna funerară", e a r e s e ua r id ica în faţa primăriei . S e r b a r e a au botezat-o „foc de ueghe".

* * De pe eând a început s ă însereze s'a pornit lumea

s p r e piaţa principală, în J a ţ a primăriei . Atât primăria, c â t şi c a s e l e din împrejurime erau împodobite de s e r b ă t o a r e . Nu le mai recunoştea i . C o u o a r e naţionale şi mer lndare pe la feresfri, ghirlande de uerdeaţă dela f e r e a s t r ă la f ereas tră — l u c r a s e r ă şcolari i şi serui tor imea din greu, două zile întregi — lampioane, în toate culorile şi toate formele — oleandri, un rând întreg, şi serpentine de hârtie co lora tă — iar, pe d e a s u p r a tuturora, pe eoperişul primăriei , p e r e e l ec ­tr ice , dela uzina e l ec tr i că introdusă de curând, eu in­scr ipţ ia: „Bineeuuântată memor ia lor!"

Prăuăliile erau desch i se şi împodobiseră galantare le eum ştiau stăpânii lor mai bine. Fotografiile Regelui şi Reginei , a general i lor iubiţi, la loe de frunte, între ramuri

' d e palmier şi uerdeaţă de cetină., Nu e r a c a s ă fără de steguleţ naţional — nu e r a fe­

r e a s t r ă fără iluminaţie — d a c ă nu mai mult, două sfeşnice, ce l e mai bune din gospodăr ie . Pielarul îşi a târnă, pe lângă alte frumuseţi, toate pieile, pe ear l le auea la îndemână — eiobotarul toate eiobotele, în şir, încât p a r ' e ă s e bucurau şl pieile şi eiobotele de s e r b ă t o a r e a naţională.

Cele patru uliţi, ear i dădeau în piaţa principală, erau pline — la neeput — e a 'n zi de târg , de săptămână. V e n e a sat după sat, cu s t eag şi tablă 'n frunte, cu preotul, în-uăţătorul şi pr imăria comunală, e a trimişi oficioşi, eu b ă r ­baţi şi femei şi c u ce i mai măr i şor i din şcoa le l e popora le .

Mai apoi, din zi de târg s'a făcut i a r m a r o c şi — mai târziu — puuoiu de oameni. C a p lângă eap , om lângă om. Şi mulţimea c r e ş t e a mereu, c ă c i sate le uoiau să*şi trimită sătenii pe dinaintea „focului de ueghe".

Adrian îşi tăie eu m a r e greu c a l e până la f ereas tra Luciei , la ceasu l eând hotăr î serâ s ă s e întâlnească, s ă uadă împreună „focul".

— „Gata?" , întrebă el, bătând în geam. Drept răspuns s e de s c h i s e f ereas tra şi s e întinse s p r e

dânsul o m â n ă înmânuşată. E l o prtnse şi uru s ă o sărute , d a r m â n a s e r e t r a s e r e p e d e .

— „Ai aşteptat mult?", întrebă el din nouj când s tă ­pâna mânii e r a în faţa sa .

— „Nu — tocmai isprăuisem eu m â n c a r e a . " S e . salutară.

. E a îşi pusese pălăriuţa, c a r e ştia eă- i p lace , şi o purta ş t rengăreş te , dată pe-o u r e c h e . S e uedea c ă a modelat formele pălăriuţei în oglindă — părul îi ondula sub bor ­durile ei, a r s eu fierul, de curând.

E r a u singuri în mulţime. L u m e a striga, cânta , chiuia. — „Să ne ţinem bine — s ă 'nu ne pierdem", zise el. E a îi făcu semn din c a p c ă pr icepe eele spuse . I în­

tinse mâna. Puuoiul oamenilor a apueat-o s p r e „focul de ueghe",

prin mijlocul pieţii, c u r g â n d din eele patru uliţi e a neşte :

râur i de lauă. Adrian r â d e a . — „De c e r â z i ? " , îl întrebă ea . — „Uită-te la flaimueul ăsta." L â n g ă dânşii e r a un

poşândic de ureo 10 ani, eu pălăria de pâs lă plină de s te-guleţe tr ieo loare , eu pieptul împodobit eu fel de fel de mirozenii: ochiuri de păun, „uârste", luate dela flăcăii din sat. Cânta să-ţi s p a r g ă urechi le .

— „Brauo, brauo, flăeăulel vZi înainte!", îl lăudă şi-1 bătu pe umăr Adrian, iar copilul s e înălţă în stat şi s t e t ea să - ş i c r e a s c ă 'n pene.

— „Uită-te la bătrânii ăşt ia doi," a t r a s e de nou atenţia Adrian însoţitoarei sale .

Doi bătrâni, ţărani, s e ţineau de mână, eu amândouă mâinile, şi-şi s tr igau speriaţi e ă au s ă s e p iardă: „Ţin-tel Ţtn'-tel" Desigur au uenit din cu tare sat , la îndemnul pă ­rintelui şi al înuăţătorului lor, s ă uadă şi ei „foeu'" „ăla", d a r a c u m a 'ntrat g r o a z a 'n ei, e ă au s ă s e p iardă şi d ă d e a u focului „foc" — d a r uedeau c ă nu mai pot ieşi din înuăl-m ă ş e a l ă .

Au trecut îneă odată pe dinaintea „focului de ueghe". — „Să s tăm puţin pe loc", s e r u g ă el. S e r e t r a s e r ă puţin din uârtej , lângă o c a s ă , şi priueau

de a c o l o peste capete le oamenilor. Aueau un loe mai r i ­dicat, de unde puteau priui.

— 587

De pe „ C o a s t a lut Căttjman" s e auzeau din când în e â n d tneaseuri le şi s e r ă s p â n d e a foc bengal , luminând văile şi munţii, roşu , a lbastru, verdea De c â t e ori v e d e a mulţimea focul, de a tâ tea ori izbucnea într'un „Uivaaat!" învtforat.

C u l m e a entuziazmului o ajungea mulţimea c â n d uedea r td ieându-se c â t e o r a c h e t ă . Farmacis tu l Lupu şt droghistul Eiăcrimeanu au săvârş i t lucruri minunate, după p ă r e r e a mulţimii, cu r a c h e t e l e dăruite de dânşii. De eâte ori s e a r ă t a , ţâşnind, c â t e o s t e a comată , c a r e u r c a v ic tor ioasă şi s e p r e f ă c e a sus de tot, în zec i şi zec i de licurici, de toate culorile, d e a tâ tea ori „Viuaaatul" mulţimii nujmai cunoş tea margini . Steguleţele fluturau, eânteee le s e înteţeau, f r e a ­mătul c r e ş t e a .

Numai împrejurul „foeului de veghe" domnea t ă e e r e . F i e c a r e t r e c ă t o r îşi a d u c e a aminte de cei morţi pentru patrie — p l e c a capul pentru o clipă şi le a d u c e a tributul recunoşt inţei , mai mult, al dragoste i sale .

L e g i o n a r i i ţineau „veghea" drepţi, nemişeaţi , eu p u ş c a la u m ă r — e a neşte s tane de piatră.

— „Uezi „focul" b i n e ? , întrebă Adrian pe însoţi-t o a r e a s a .

— „Destul de bine. Şi d a c ă nu l-aş — vedea , n'aş p ierde mult".

— „De c e vorbeşt i a ş a ? " — „Pentrueă omul trebuie s ă a ibă atâta fantazie să - ş i

înehipuiaseă un „foc de veghe" — cuvântul e al d-tale", z i s e e a eu o mică d o z ă de maliţie în a c c e n t u a r e — „un foc d e ueghe" r o m â n e s c " .

— „ E u m ă simt bine aici", zise el. — „Şi eu . . " s e g r ă b i e a e a să- l eompleteze. A,drian c e r c ă să- l g ă s e a s c ă căutătura ochilor. O privi

lung şi s cru tă tor . —- „Ai s p u s : „românesc" eu o mică u m b r ă d e . . . " — „ De nimic . . . Dta cauţi totdeauna eu sticla m ă r i ­

t o a r e c â t e un eomentar la f iecare vorbă!" — „Ai dreptate", z ise el şi dete trist din c a p . — . . . .ldeia dtale eu „focul de ueghe" a fost minu­

nată", s e grăb i c a s ă ş t e a r g ă impres ia cuvintelor de mai înainte. *

—„ Intr'adevăr ? ! " t resăr i el, vese l din nou. O, c u m îi c ă d e a de bine lui Adrian s ă afle un cuvânt

de l a u d ă , de consentiment, pe buzele e i ! — „ D a c ă o spui dta — m ă s imţesc şi mai satisfăcut",

sublinie dânsul cuvintele, A r fi vrut s ă o ia în bra ţe de bucurie.

2

— 598 —

E r a u atât d e - a p r o a p e unul de altul încât un p ă r d e al părului ei îl atinse si-i aduse fiori din cre ş t e t până'n tălpi. Simţia a p r o p r i e r e a capului ei şi a p r o p r i e r e a a c e a s t a îl îmbăta.

Priui la e a din nou. Silueta capului ei s e u e d e a respleat . — „ P r i c e p e e a c â t ţin la d â n s a ? " s e întrebă Adrian. Intr 'aeeea s e p e t r e c e a în capul însoţitoarei sa le un

p r o e e s psihologie c o n t r a r : îl p ă r e a r ă u eă- l lăudase adi­neaor i .

„ S e p r e a încrede", îşi z ise e a şi smânc i colţul buzei în jos. - D e a e e e a u r m ă ea , leneş, e a şi când l -ar fl s i lă s ă o şt s p u n ă :

— „lml p a r Guliuer în ţ a r a p i t i c i lor" . . . — „Guliuer?» — „Da. e e e s e r b a r e a a c e a s t a faţă de a c e e a c a r e a

fost în — P a r i s ? 1" U r m ă o t ă c e r e . Ghimpele înţepase .

„ 0 , da, al dreptate", îngână Adrian. «Dar totuş, totuş . . . e s e r b a r e r o m â n e a s c ă . . . "

— „A, fireşte 1 Şi d a c ă e r o m â n e a s c ă trebuie s ă fie bună, s u r â s e ea .

— „Nu, d a r şi noi ne -am dat tributul tot atâta d e bine e a . . , "

— „Începi o conferinţă . . . ?" — „Nu - dar, or iee-ai z i c e : ml-e d r a g ă s e r b a r e a d e

astăzi , fiindcă c o m e m o r ă m pe ce i uredniei al noştri . înalţă..." — „Da. F ireş te . înalţă." Guulntele ei îl dureau. — „Dta îmi cunoşti p r e a bine păreri le", z ise el. „Nu

m ă mai apăr". A c u m îi păreai el r ă u e ă l-a atins, d a r o a d e m e n e a şi

ideia eu Guliuer, d e a e e e a nu s e putu reţ inea s ă nu o ţ e a s ă mai d e p a r t e :

— „Spune s incer — nu te simţeşti şi dta e a Gul iuer? Ge-i t â r g ş o r u l . . . da, t â r g ş o r u l i armarocu l s a u cum urel să- l n u m e ş t i ; . . târgşorul nostru iată de Par i s , eu s e r b a r e a din P a r l s ? l "

— „Dar de e e c o m p a r i oraşul nostru de proutnele eu Parisul ? 1 "

— „Cine-mi Interzice să- l c o m p a r ? " — „Nu-ţi interzice nimeni — dar, iar tă-mă, nu e potriuit

acum, în cl ipa a c e a s t a . . . " Aici s e simţia e a s u p e r i o a r ă în eonuersaţ ie . I c ă d e a

bine e ă uorbeş te e u , ace la , e a r e a iniţiat „focul de ueghe* şi eă-i a r a t ă relatiuitatea importanţei lui.

— S99 —

2*

— „Qândeşte- te : eâţi pot s ă fie a t e i ? zece, cincispre­z e c e mii ? S ă z icem o p t s p r e z e c e mii 1 p a r aeo lo ? Stiteite d e mii! „Areul de t r i u m f i „Champs Elgseeş",••• eu miue <de a r c u r i si ghirlande — eu „jocul apelor" — e u . . . "

— „Ţăranii a c e ş t i a ai mei au tot a c e l a ş drept s ă s ă r ­b ă t o r e a s c ă . Mulţi din e l . . ."

— „Mulţi din e i . . .• — „Sunt de o sută de ori mai urednici de d r a g o s t e a

o b ş t e a s c ă d e c â t cu tare ce tă ţean al P a r i s u l u i . . , 1 — „Te-am adus în l o e ? " . r â s e ea . — „O, nu — o simplă, cons ta tare . Aseu l tă -mă ee-ţl

spun a c u m : de multeori mi-a venit la cunoştinţă, c u tarte e l ementară , trăind în o r a ş mare , adevărul : e a s ă s e poată lăuda o r a ş u l m a r e , s ă z icem Bucureşt i i , eu frumseţile sale , la lume ş t ţ a r ă , trebuie e a miile de o r ă ş e l e să-i fie tributare, s ă fie martirii culturii. U e z l . . . în sc lav ia a c e a s t a ne aflăm şl noi. O sc lavie , c a r e nu es te atât de evidentă, d a r pe c a r e dta, •dându-ţi s e a m a , trebuie s ă o recunoşti".

— „Dar permlte-mt să-mi p l a c ă satrapul, c a r e ţine'n s c l a v i e oraşe l e , c e nu s e pot r id ica . . .

— „Oraşele - c a r t vreau s ă s e r idice , dar, d e o c a m d a t ă , sunt înghenunehiate . . . "

— „Din satrapia a c e a s t a şl dta a r trebui s ă doreşt i s ă leşl." !

— „Bu m ă s imţesc bine în braţe le satrapului . . .", z i c e ea , satisfăcută, din nou, c ă g ă s i s e o formulă e locuentă A gânduri lor ei combative .

Căutătura el a v e a c e v a poruncitor, eeua c e nu sufere c o n t r a z i c e r i . Adrian luă lupta eu ea . Ochit lui s p u n e a u : p ă r e r e a m e a tiu ml-o pbţt dăr îmal Sunt prea convins de •adeuărul ei 1

Conversaţ ia lor fu întreruptă de un „Uluaat" prelung, c a r e s e a u z e a dela dreapta lor. T r e c e a muzica militară, c u lamptoanele aprinse , eu torţe, eu s teaguri şi inscripţii purtate pe sus. Mulţimea îl luă eu stne, fără s ă fi vrut .Adrian şi însoţ i toarea sa .

— „Dă-mi mâna, repede", zise Adrian, şl l-o prinse. Îşi d e s m ă n u ş a s e mâna, c ă c i e r a p r e a m a r e că ldura .

— „ D a c ă nu m ă ţtt bine, ne pierdem", zise Adrian din nou şt privi la e a e a unul, c a r e s e r o a g ă : nu m ă părăs i .

B a r â s e şi-t s t rânse mâna şl mal bine. D a r râsul îl dispăru c â n d s e simţi smulsă tntr'o p a r t e

c u tărie . B e t e u n j t p e t . — „Uezl?", aeum r â d e Adrian. „Ce ţl-am s p u s ? " Mulţimea nu cunoştea gradaţi i şi consideraţi i . B r a ţ la

b r a ţ , dând la oparte , brutal, o r i c e l -ar fi stat în c a l e . mulţ imea îşi f ă c e a drum, cântând şl chiuind.

— 600 —

B a ami timp şă- l a r u n c e tui Adrian încă odată euuântul: „Qkttuer 1", c a o Sfidare a. mulţimii.

P a r ' e ă pr icepuse mulţimea aluzia, c ă c i drept răspuns — primi, c e a c a r e s tr igase euuântul, un ghtont în spate .

Adrian b ă g ă de s e a m ă şi s ă r i 'într'ajutor. Uoia s ă - ş i a p e r e t o u a r ă ş a — din instinct, din eaualerism, din . . . iubire?, Aşta^nu o ştia. Dar mulţimea a fost tot atât de puţin gin­g a ş e faţă, de dânsul c a şi faţă de ea .

Pentru o cl ipă a junseseră amândoi într'un punct al pieţei principale, unde s e c iocneau amândouă eurentele: curentul oamenilor, c a r i căutau s ă t r e a c ă pe lângă focul de ueghe, şi curentul a c e l o r a , c a r i uoiau s ă ia să din înuăl-măşa lă . Nu „punct mort", cum i z ice în fizică, d a c ă - ş t mal a d u c e bine aminte Adrian de manualul de. fizică.

„Punctul" a c e s t a „mort% însă a fost chemat s ă fie punctul uiu al vieţii lui A d r i a n . . . fără s ă urea , fără s ă s e poată împotrtui câtuş de puţin, un curent i-a dus p e amândoi până la punctul mort. Celalalt curent le-a poruncit s ă s t e a locului şi — a c u m steteau pe loc, trup lângă trup, a p r o a p e de tot, încât îşi s imţeau respiraţ ia .

Pentru întâia dată s imţea Adrian că ldura trupului ei. Un ual de foc îi împurpura faţa.

E r a ea , ea , c a r e - i pricinuia atâta bucurie ş i . . . durere , ea , eare - i fura nopţile, ea , eare - i r â d e a atât de sfidător în faţă şi c a r e ş e p r i c e p e a atât de minunat să- l îmbune - e a , eu toată gingăşia ei — a p r o a p e , a p r o a p e de tot de dânsul, mai mult d e c â t într'o îmbrăţ i şare . . . Ş l 'n sufletul ei s e d ă d e a o mică luptă. E a 'neeput ii ueni s ă r â d ă c u hohot ele situaţia imposibilă, d a r mai apoi — hotărîtă c u m e r a întotdeauna — s e r e s e m n a şi a r u n c ă , sfidător, capul înapoi, e a şi c â n d a r z ice . . . „Şl a s / a / "

„Iartă . . . m u r m u r ă el. — „Nu eşti deulnă", zise e a ş i . . . îi a r u n c ă o priuire

plină de căldură, de înţelegere, de c a m a r a d e r i e , de . . p a ­timă ascunsă , par ' eă a r fi urut să - i s p u n ă : a lege , d a e ă eşti oml

B ă t a i a inimei ei o s imţea şi Adrian. Suspină a d â n c şi închise ochit. — „Ţlne-te bine", prinse e a frânele gândirii în mână,

„uine curentul dinspre „Ueghe" — s ă m e r g e m eu el". De fapt — ajunseseră a c u m s ă s e u r n e a s c ă din loc .

P a s la pas , încet de tot, d a r tot s e mişcau. In sfârşit putură 'să s e despindă din îmbrăţ i şarea

poruncită. Simţemântul de pudoare începu s ă s e reuolte la ea . — „Uezi", zise ea la ureche , „mulţimea totdeauna e

bruta lă . ."

SOI

A d r i a n ar ji urut să- i întrerupă v o r b a : „Aici n'a fost brutală — alei o bineeuuânt", d a r ş i - a reţinut g â n d i r e » pentru sine.

Neprtmmd ntei un răspuns , z ise e a ; de ac ş&a urăsc mulţimea. Voia s ă s e a p e r e astfel de insulta ee-t s e p ă r e a e ă i-a adus mulţimea.

— „Mulţimea aceastm tiu e urednieă d e u r ă 1 - , « i s e — „Quliuer", r ipostă ea , arueându-t p prnrire, -care

uoia s ă spună: îmi sunteţi toţi, toţi p r e a miei. — „Fie!" zise el şi-t prinse prlulrea, c u m a r prinde

un judecător iscusit o minge de tennis, c a s ă o d e a înapoi eu toată tăria. „Iau luptai" mărturis ia priulrea. „Ureau s ă c â ş t i g i P e tine ureau s ă te am."

Mulţimea căuta să-i despartă- S e s t r â n s e r ă şt mal t a r e de mână.

— „Quliuerl", mai rosti înoă odată ea euuântul e » e a r e d o r e a să- l înţepe.

Degete le lui pr inseră, înfiorate, şi mat s trâns degete le mânii el. „Nu ne lăsa", par ' eă s e rugau degetele . *

Dar mulţimea e r â tot mai s g o m o t o a s ă şi mai furtu-n a t e e ă în manifestaţiile ei. S e 'mpingea om pe om — nu t e mai rugai de i er tare — nu mai întrebai d a c ă ai făcut cuiua durere . F i e c a r e uoia s ă uadă, s ă audă mai multe şi s ă i a s ă mai apoi la liman din învălmăşeală.

De-odată, eând t r e c e a din nou rauziea militară a roş ior i lor pe lângă dânşii, Când lumea fremăta mal t a r e — U s e d e s e l e ş t a r ă degete le pentru o cl ipă — ş î mâtia ei a lunecă peste podul palmii lui Adrian.

Inzadar căuta Adrian mâna — nu o mai g ă s i : Afunea ochi i în toate părţile. Nimic. P a r ' e ă d ispăruse t o u a r ă ş a s a în pământ. 0 s ingură dată îi uăzu capul înotând p a r ' e ă , pe d e a s u p r a capete lor şi manilor mulţimii, apoi — o pierdu.

O s tr igă pe nume — dar glasul mulţimii e r a mai t a r e d e c â t glasul lui.

„ S ă s e fi s u p ă r a t ? " , îi fulgeră prin minte. „Dar de e e ? Nu sunt uinpuat de loc."

V e d e a sutele de mâni întinse, m a r e a de c a p e t e — auzea c â n t e c e l e şi ţipetele de bucurie — şi s e s imţea singur. S ingur, în mijlocul mulţimii. O p i e r d u s e . : .

Nu e r a p i erderea de a c u m un simbol pentru dânsul? Nu însemna p i erderea a c e a s t a : „înzadar te sbueiumi tul, curentul ţi-o smulge şi ţi-o d u e e l ? " — Nu e r a meritată a c e a s t ă întâmplare ? Nu-şl bă tea joc elneua de încercăr i le , de sforţările lui, de a reţine în a p r o p r i e r e a s a o fiinţă, eare, nu s e poate da î m p ă c a t ă eu atmosfera mediului, în c a r e tră ieş te d â n s u l ?

— 602 —

* U ţâşneau întrebările , în timp c e înota prin mulţime, făcâhdu'Şt loc eu coate le , eu capul , eu trupul întreg.

e u m uei u r e a tu s ă „eonuerteşti" fiinţa a c e a s t a , daeăi şt'n clipele a c e s t e a d e s ă r b ă t o a r e , la c a r i ştie c ă ţii tu, ţ i-a spus cuDinte s ă te d o a r ă ? Ntl uefcl c ă independenţa ei es te p r e a m a r e , e ă u r e a s ă fie independentă, ehiar cu. preţul înghenunehierll părer i i a l tu ia?

Qlngăşia t a l A priceput e a cândua gingăşia f a ? 7 N n s'a picat numai eu ea , neînţe legătoare a tot e e u r e a s ă a îeă g i n g ă ş i e ? Nu ţi-a dlspreţuit-o c h i a r ? k un b ă r b a t , ş l g ingăşie ! Bărbatu l trebuie s ă fie brutal d a c ă urea s ă - ş i ajungă scopul la f e m e i ? ! . . .

{ P a r i s , 1919. .

Râsete ultraviolete şi rachitismul. Ra* porturi cu puericultura.

Dp. Gheorghe Popouiciu, docent uniuersitar.

Helioterapia. Celor două decenii din u r m ă le reutne meritul de a fi

reîrttronat tratamentul eu r a z e l e s o l a r e în diferite boit, — o m e t o d ă de ulndeeare e e fusese cunoscută chtar din antt-eltâte, fără ă fl fost însă până de c u r â n d suficient a p r e c i a t ă -

Pentru boale le eopit lor a c e s t tratament însemnează uri e n o r m p r o g r e s . începutul îl d a t o r ă m lui Rollier, c a r e la 1911 a ară ta t e ă formele g r a u e de tuberculoză şi cu de-osebire cele osoase s e pot perfect vindeca pr/n lumina e e o r ă s p â n d e ş t e s o a r e l e la înălţimile mal mari din regiunile muntoase elueţlene. Chiar c o c o a ş a , c a u z a t ă prin tuber­cu loza uertebrelor , s e ulndecă atunci c â n d este la timp în­grijită.

Rasele ultrauiolete. S'a mai putut constata e ă nu pretutindeni s o a r e l e a r e

â c e l a ş efect. Cauza es te c ă din întregul din c a r e este c o m p u s mănunchiul de lumină so lară , numai anumite pase invizibile-au această acţiune vindecătoare. S e ştie c ă lumina soarelui s e poate des face prin anumite p r o c e d e e în culorile c u r c u ­beului. Dincolo de ultlmele : r a z e co lora te s e g ă s e s c altele,, e e nu pot fl distinse de ochiul nostru, e a r i însă au p tn-tensluă acţiune uindeeătoare şi pes te tot b acţiune ch imică . Ultimele r a s e e e s e mai pot uedea sunt d^ c o l o a r e a uto-letă, d e a e e e a raze le a l e z a t e dincolo de ele, neuăzute, d a r douedite prin schimbări le ch imice pe c a r i le produc , a u

— 803 —

fost numite r a z e ultraDiolete. D a r QRŞŞD& r a z e uiuizibile nu pătrund pretutindeni, eu d e o s e b i r e m i l a suprafeţele pămân­tului, pline eu praf, ete . A s e m e n e a e t e n » t ree prin stielă. In s ch imb la ţărmul şi suprafaţă mării , c â t şi în regiuni muntoase înalt a ş e z a t e , r a z e l e uUraoiolete din lumina sor I a r ă pătrund s a u sunt re frac ta te cu, un maximum de inten­sitate. D e a e e e a cure le de s o a r e sunt mai efective în a e e s t e regiuni.

Raehitismul în alte ţăr i ş i kt noL

D a c ă minunatele rezultate, pe c a r i r a z e l e ultrauiolete le p r o d u c l a u indecarea tuberculozei , eu deoseb ire la tuber­c u l o z a o s o a s ă a copiilor, sunt de un interes spec ia l pentru noi, unde a c e a s t ă fatală faee g r o z a v e rauagii , nu mai puţin i m p o r t a n t ă pentru România es te posibilitatea vindecării rachitismului prin un p r o e e d e u a tâ t de simplu, e a trata­mentul e » r a a e l e s o l a r e ori eu l ampa de euarţ. A c e a s t a din u r m ă e s t e u n ' a p a r a t e e p r o d u c e raze l e ultrauiolete ne­a s e m ă n a t mai concentra t c a lumina soarelui .

S e ştie azi c ă raehitismul nu este o boală a englezilor numai, cum s e c r e d e a mai de mult. A s e m e n e a s'a constatat e ă a c e a s t ă b o a l ă nu bântue numai la r a s s e l e din nord-uest. B a s e g ă s e ş t e foarte frecvent şi în regiunile şi la r a s s e l e din sud-ost, de ex. şi în M a d a g a s c a r , în Algeria, în Indii, iar în timpul din u r m ă a fost accentuată freeuenţa boale i la negrii din Amer ica , unde a fost văzută chiar mai d e s şi în forme mai graue , e a la r a s s a albă. In ţările apusene , unde s'au făcut statistici conşt i incioase a s u p r a freeuenţei boalei, s'a putut stabili (profesor Stoltener) c ă 9 0 — 9 5 % ale copiilor suferă de ea .

E a noi nu s'au căutat a s e m e n e a date. Dar obser -uaţiunile e e le fac elinieile de copii şi spitalele, în frunte eu studiile pediatrilor noştri, a r a t ă e ă boa la este foapte freeuşntă şi între români.

Pentru mine, personal , r ă m â n e neşters tabloul deşpri -m ă v a r ă r e i din copilărie, din satul meu natal. Odată eu primele zile mai ca lde ale primăuerii s e populau grădinile şi ogrăzi le sătenilor din jurul c a s e i noastre , leşiau şt copi­laşii, c a r i dela primele ploi de toamnă n'au putut fi văzuţi p e afară. Luni întregi au fost închişi în s ingura odae locuită din c a s a ţăranului, prost luminată prin micile ferestrui, e e nu s'au mat desch i s tot timpul. Intr'o a s e m e n e a c a m e r ă s e mai gă teş te de m â n c a r e şi dorm cei 9—10 membri de ai familiei. Ac i s e ţin şi pasăr i le , ori ch iar un purcel , mai o c a p r ă , ete. Ăierul intră numai prin uşă .

— 604 —

• O însemnata parte a anului, din toamnă până în prutiăuară, eoptii sătenilor p e t r e c în a s e m e n e a condiţii proas t e de igienă şi a p r o a p e fără întrerupere , tot timpul i Rezultatele a c e s t o r s tăr i le r e m a r c a m eu oehi de copil , atât erau de eutdente: copiii ee abia se ţineau în picioare* nu umblau şi aveau membrele strâmbe. A e e s t e anomalii nu se vedeau la copiii intelectualilor din comună, cari.se scoteau şi în timpul iernei din casă.

A s e m e n e a impresii, d a c ă au putut fi câş t igate încă din copi lărie şi într'o regiune de ş e s eu ţărani binesituaţi, pentru mine sunt un indiciu mai mult, câ t de g r a u ă es te situaţiunea, în c e priueşte r ă s p â n d i r e a raehttismului la noi. F ă r ă în­doială în regiunile inculte şt mai s ă r a c e tabloul es te şt mai trist şi d e s p r l m ă o ă r a r e a la sa te a l tora le ua fi lăsat, sub un rapor t similar, amintirea unor tablouri şi mai n e g r e .

Cei c a r i şi azi au fer ic irea de a uedea deş t ep tarea naturei la ţ a r ă , au o c a z i a de a s e convinge şi de re le le p e c a r i iarna continuă s ă le mai la se moştenire primăuertl . Vor auea astfel durerosul prilej s ă nadă, c ă nici'în timpul din u r m ă raehitismul n'a contenit s ă bântue, eu deoseb ire la copiii ţăranilor români. /

, * * • * In ce l e u r m ă t o a r e uotu da unele s lmptome ale r a e h t ­

tismului şi uotu insista mal pe larg a s u p r a modulul d e a s e p r o d u c e a c e a s t ă boală , puncte atinse deja şl în c e l e de pân* act . Prin d e s c r i e r e a lor eeua mai amănunţită n ă d ă j ­duiesc s ă ajut c u n o a ş t e r e a boalel şt ce l c a r i uor urmăr i a c e a s t ă expunere , prin obseruaţlunlle, c e le-au făcut, file până aci , fie în uiitor, îşi uor putea forma eonuingerea a s u p r a necesităţii combater i i c â t mai e n e r g i c e a a c e s t e i boale la noi. Arătând cauze le şt tratamentul ei, uoiu în­c e r c a s ă a t r a g atenţiunea a s u p r a mij loacelor de preuenire şl uindeeare. In sfârşit uotu a r ă t a deosebi ta ei importanţă pentru mortal itatea copiilor, posibilitatea de a s c ă p a a tâ tea uleţl prin t r a t a r e a el. In a e e l a ş timp uoiu expune pe s cur t modul eum s e expl ică azi, graţie unor c e r c e t ă r i reeente , tocmai în domeniul raehttismului, acţ iunea r a z e l o r ultra-ulolete şl, în parte , chest iunea ultamlnelor, probleme, c e pas ionează azi, atât lumea ştiinţifică, câ t şl pe mare le public, ega l Interesate .

Semnele rachitismului.

In c e priueşte semnele , s imptomele rachitismului, ele s e uăd mai bine la oase . Oasele nu s e ealeifieă în mod su­ficient, r ă m â n moi şl suferă, în consec inţă , toate modifi­cări le . Toate a e e s t e tulburări s e o b s e r u ă mal bine în timpul,

eând schimbări le , e e s e p e t r e c în o a s e , sunt mai intensiue, a d e e ă în vârstele, când creşterea ar trebui să fie maz bruscă, Aş*r rachit ismul s e uede mat manifest între uârs ta d e 3 — 1 5 luni, ori în timpul pubertăţii, eând copiii c r e s c mai mult. E s t e 6 boa lă a ereştert i , şt la animalele, c a r i încă pot fi îmbotnăutte de raehitism, s'a putut obserua Itpsa boale i sau u indecarea ei atunci, când animalele nu puteau c r e ş t e , din c a u z ă c ă erau flămânzite. Ar fi însă o g r e ş a l ă s ă s e c r e a d ă , c ă a c e a s t ă boa lă s e limitează numai la anumite urâste . E a s e g ă s e ş t e în tot timpul copilăriei şi ch iar mat târziu.

a) Semnele la oase: Din c a u z a tulburărilor ară ta te suferă şi s ch imbă întreg

sistemul osos , d a r eu d e o s e b i r e a c e l e părţi, unde c r e ş t e r e a a r trebui s a s e facă mai intensiu. In a c e s t e părţi din u r m ă auem ch iar o î n g r o ş a r e a osului, e a de ex . la craniu, unde s e î n g r o a ş ă ce l e 4 colţuri, la frunte şi ceafă , dând a ş a -numitul c a p în patru unghiuri; d e a s e m e n e a s e î n g r o a ş ă capete l e oase lor lungi, e e e a e e s e manifestă eu d e o s e b i r e la antebraţ, a p r o a p e de mână, în forma aşaziseloY b r ă ţ a r ş o s o a s e . Din a c e e a ş c a u z ă la c o a s t e auem mătăniile, a d e c ă nişte nodozităţi, pe c a r i le putem palpa pe faţa an ter ioară a toracelui , de ce l e două laturi ale sternului (osul piep­tului), tocmai punctele unde c r e s c coas te le .

Cele mai însemnate sch imbări s e produc însă prin lipsa de întărire (caîcificare) a oaselor. Moalele capului s e poate simţi ch iar şi după 2 ani (în m o d normal trebuie să 1

dispară la 14 luni), t o r a c e l e s e defdrmează, luând forma d e piept de găină, etc . D a r eu deoseb ire s e deformează oasele, m e m b r e l o r inferioare. Fiind moi, nu suportă greutatea Cor­pului. D e a e e e a copilul ori c ă începe târztu s ă umble, mult după 1 an, ori c ă mersul şi statul în p ic ioare îl c o s t ă scump, încouoindu-i-se membre le inferioare, mai des în forma de 0 , mai r a r în forma pic ioare lor X .

Toate a c e s t e tulburări s e pot uindeea, tratate la timp, ori uneori ch iar şi spontan. De multeori însă, eu deoseb ire eând au fost neglijate, rez i s tă or icărui tratament, dau de­f o r m a r e a permanentă a oase lor şi fac imposibilă ori r e ­dusă c r e ş t e r e a .

b) Alte semne: D a c ă tulburările din sistemul o s o s sunt îngri jorătoare

din c a u z a «deformărilor pe c a r i le dau şi a împiedecări i creşter i i , nu mai puţin importante sunt şi alte stmptome a le boalei. Raehitieii mai suferă şi de anemii, de tulburări dt-gestiue şi eu deoseb ire de tulburări neruoase . 0 a s e m e n e a

— 606 —

complicaţ ie n e r u o a s ă temută e s te spasmofilla sau tetania {mătriei , f/ras), manifestată prin spasmuri c e a d e s e a duc la moarte .

lrj g e n e r e copiii raehitiei sunt mai puţin rezistenţi faţă de alte diferite boli, în special cele infecţioase. S e ştie d e mult c ă o gripă, c e la alţi copii d ă un u ş o r guturai, la c e i raehitiei duce r e p e t e la pneumonii şi dă astfel loe la c o m ­plicaţii din ce l e mai s er ioase , a d e s e a mortale . Prin e x ­perienţele c e a m auut prilejul s ă le fac în cl inica Infantilă din Heidelberg (eu D-nll Qyopgy şijenhe) am putut con­stata, c ă şobolanii raehitiei au dat o mortalitate de 4 0 ° / 0

eu o c a z i a unei epidemii! de r ă c e a l ă , faţă de ce l neraehltlet, c a r i toţi au r ă m a s în Diată Şi n'au prezentat nlel ch iar alte semne, mai u şoare , de boală .

Cauzele rachitismului.

Date fiind a c e s t e c a r a c t e r e ale rachitismului, c ă de ­formările^ o s o a s e , pe c a r i le produce şl complicaţiile g r a u e c e duc la moar te , s e pune în trebarea d a e ă s e c u n o s c în m o d suficient mijloacele de a c o m b a t e a c e a s t ă b o a l ă ? In a e e e a ş ordine de idei trebuie întrebat d a e ă s e cunosc azi p r e c i s cauze le boale!, o condiţie primordială pentru un tratament raţional.

Trebuie s ă mărturisim, c ă deşi boa la a fost d e s c r i s ă îneg în ueaeul al XUU-lea (Qlisson), până de curând s e in­dicau p r e a multe c a u z e şl tratamente , fără a s e eunoaşte în m o d suficient factorul ce l mai important, a căru i l ipsă dă raehitlsm, iar prezenţa lui îl oindeeă.

A ş a în c e priueşte cauzele , s e ştia c ă raehitismul s e ioeşte la copii! ee p e t r e c în locuinţe proas te , suterane» umede, lipsite de a ier şi lumină, a d e c ă cu domiciliul fn r e / e condiţii igienice. Şi, d e o a r e c e obiceiul d e a locuit e s te atât d e ueehi e a omenirea , s'a presupus în mod \just c ă a c e a s t ă b o a l ă exis tă aproximatiu de când ex is tă oameni pes te tot şl c ă e a în toate timpurile şi în toate regiunile a făcut rauagii . între copii. S e ştia, c ă îndeosebi copii! e e au fost în m o d artificial alimentaţi, eu lapte de uaeă , ete. în loc de sânul mamei , s e îmbolnăuese mai uşor de raehltism. S'a uăzut c ă anumite boli infecţioase, îh spec ia l ce le cron ice , e a sifilisul congenital, ajută pronunţarea rachitismului. S 'au găsi t tulburări în anumite glande (endocrine) şl s'a c o n ­statat încetinirea arder i lor din organism, eu imposibilitatea de a s e reţ inea în organism anumite sărur i , e a de ex . c e l e de calc iu şi fosfaţii, c a r i sunt indispensabile în osifieaţie.

— 60? —

Tratamentul mai ueehiu al rachitieilor. Cunoseându-se o mulţime de c a u z e e e pot da r a e h i -

tism, prin c o m b a t e r e a lor s'a ajuns e a boa la s ă fie âinde-d e c a t ă în multe cazuri . S'a preconizat astfel s c h i m b a r e a locuinţei, a climatului, băi maritime, a lăptarea la sân d e m a m ă , Dlndeearea tulburărilor al imentare, u indeearea b o a -lelor infeeţloase cron ice , tratamentul antisiftlitie, e x t r a s e d e glande endocrine, e tc .

F a ţ ă de a c e s t e tratamente, de un p a r e e a r e s u c c e s netăgăduit, s'a uăzut e ă adminis trarea săruri lor de ealeiu ori fosfaţi es te absolut inefeettuă, deşi în raehit ism o a s e l e sunt s ă r a c e în ele. De ac i s'a conc lus e ă nu lipsa lor în alimente, ei imposibilitatea de a fi reţinute, fixate în orga' nism, este cauza boalei.

S'au cunoscut în sfârşit două medicamente foarte e f ec -tiue, e a fosforul galben şi untura de peşte. Primul a fost introdus, graţie unor c e r c e t ă r i mai uechi pe animale, f ă r ă a i s e putea c o r e c t interpreta modul de acţiune. Al doi lea este un medicament popular în regiunile nordice , unde r a -ehitismul eu deoseb ire e răspândit . A ş a după cunoştinţele e e le auem azi, s e poate spune, e ă d a c ă eschimoşi i e tc . ; au putut să-ş i perpetueze r a s s a , s e datoreş te exc luş i» unturei de peşte , pe c a r e în mod instinetiu o consumă.

Ineonuenientul în toate tratamentele d e s c r i s e este , e ă nu toate cazuri le s e pre tează pentru uindeeare, e ă rezultatele s e obţin încet şl e ă c e l e mat efeetiue, e a Untura de1 peşte» fosforul, sunt rău tolerate, dând tulburări al imentare, iar fosforul ch iar m o a r t e uneori.

Cunoştinţe noui asupra eauzelor şi tratamentului r aehvtisimilui Ultimii ani au reuoluţionat complec t concepţii le e e

l e -am auut a s u p r a cauze lor şi tratamentului raehittsmului. F a ţ ă de atâtea p ă r e r i din trecut, unele din eele m a i con­traz i că toare , azi suntem pe c a l e a de a face o l egătură între ele. Fa ţă de ueehile tratamente , a d e s e a inexecutabi le sau greoa ie , fără efect s igur şi rapid, c a r e exp l i că şt modul de acţiune al celorlalte , a c e s t tratament, hel ioterapie sau eu lampa de euarţ, mai es te şi complet inoeiD.

Meritul de a s e fi obţinut a c e s t e rezultate es te al medieinei experimentale . Ajungerea lor a fost înlesnită prin două descoper ir i ale ultimilor an i : c u n o a ş t e r e a e fec ­tului lămpii de euarţ în raehii ism şt posibilitatea de a s e p r o d u c e a c e a s t ă boa lă şi la animale (şobolani).

Exper ienţe l e pe a e e s t e animale au arătat apoi e ă e x a c t ace iaş i factori terapeutici , a c e l e a ş i tratamente, e e oindeeă rachitismul a c e s t o r a , sunt ef eetiue şi la om. A c e a s t ă

— 608 —

c o n s t a t a r e es te foarte importantă, îngăduind e a mijloacele d e utndecare exper ia te la şobolanii rachit ic i s ă poată ft utilizate şi în tratamentul raehtttsmulut copţilor.

Mu poate ft locul s ă Insist în detalii a s u p r a a c e s t o r c e r c e t ă r i e x t r e m de interesante. C e e a c e e de reţinut, es te faptul c ă prin ele lipsa Iuminei s'a dovedit a fi cel mai im­portant factor în producerea rachitismului. E s t e adeuăra t c ă pentru a p r o d u c e a c e a s t ă boa lă pe animale ele t rebuese alimentate prlntr'un reg im o a r e c a r e , lipsit de fosfor. D a r n'ajunge atâta numai. In a c e / a ş timp animalele trebuie ţinute în întunerec. da lumina silei ele se vindecă, fără nici un alt tratament.

Trebuinţa de lumină r e i e s e însă şi din obseryaţiunile cl inice, făcute pe om, în anii din urmă. Astfel s'a uăzut c ă in Statele Unite copii, negri lor şi ai italienilor, în parte , s e îmbolnăuese mai r e p e d e şi dau forme mai graue de r a e h i -iism. Faptul s e exp l i că prin oblşnuirea a c e s t o r r a s s e în patriile, c e le-au produs, eu radiaţtuni de lumină s o l a r ă mult mal intensiue e a în actuala lor patrie, Statele Unite. A c i ei suferă de o l ipsă relatiuă de lumină, de o carenţă , e x a g e r a t ă şl în u r m a pigmentării pielii lor, c a r e r e d u c e efectul raze lor so lare . In consec inţă s e îmbolnăuese de raehlt lsm, s p r e deoseb ire de anglo-saxoni i Amerieel , pentru c a r i s o a r e l e de aeol , e s te suficient.

Legătura între rasele ultrauiolete şi untura de peşte ffaehittsmul uman c â t şi ce l animal, în or i ce formă

a sa , s e Dindecă prin lumina intenstuă de s o a r e sau prin lampa de euarţ. Dar s e ulndeeă şi prin untura de peşte , c â n d este tolerată. C a r e poate ft l egătura între acţ iunea Iuminei şi a unturei de p e ş t e ?

Din 1924 î n c o a c e s'a găsit o soluţiune şi pentru a c e a s t ă în trebare . Unor sauanţi amerieanl l e -a reuşit s ă are te , c ă anumite substanţe, după c e au stat timp de 1 o r ă sub lampa de euarţ, câş t igă puterea de a uindeea raehitismul, proprietate c e le lipsia înainte. A c e a s t ă ' d e s c o p e r i r e este una din c e l e mai interesante din c â t e s'au făcut în tim­purile moderne .

Trebuie s ă a c c e n t u ă m eu o o a r e c a r e mândrie , c ă sch imbăr i le suferite de anumite substanţe prin raze l e ultrauiolete, au fost mult timp înainte studiate de sauanţll români (Moldovan, Baroni, Jonescu), deşi nu în raport eu raehitismul.

D e s c o p e r i r e a pe e a r e au făcut-o americanii (Hess, Steenboh etc.) în l egătură eu c â ş t i g a r e a puterii antiraehitiee a diferitelor substanţe, lămureşte modul de acţiune al r a -

— 809 —

âelor ultrauioiete în organism. A c e s t e c e r c e t ă r i au fost controlate şi îmbogăţite cu noui detalii în ţările europene , Anglia, Franţa , Germania şi ch iar în România . (Dmmonds, Camell, Hramer,Qgdrgg şi Popouiciu, Niţescu şi Popovieiu etc.) Rezultatul a c e s t o r studii es te c ă s'a găsit eorpul de o formulă chimică foarte complicată , d a r bine definită, c a r e după iradiaţi uni c u lampa de euarţ câş t igă proprietăţi antt-raehit iee . A c e a s t ă substanţă es te cholesterina. Atât ani' malele, cât şi copiii Paehitiei « e vindecă prin conaimtarea — în formă de alimente, a unor cantităţi mici de eholesterină iradiată.

Toate a c e l e alimente, c e conţin eholesterină ori eehl-ualentul e i uegetal, fitoste'rina (ea uleiurile, sarzauaturi le , făina, pielea, ete.) câ ş t igă puterea de a uindeea rachtt ismul odată c e au stat timp suficient sub lampa de euarţ. A s e ­m e n e a şi untura de peşte îşi datoreşte acţiunea eholes-terinei ce a fost iradiată în natură. B a s e înmagaz inează în ficatul peştelui Qadus morrhua, după e e a suferit schim­bări le sub acţ iunea r a z e l o r s o l a r e în pielea, peştelui, u n d e a s e m e n e a s e găse ş t e . Suprafaţa mării es te b o g a t ă în r a z e ultrauioiete, d a r a c e s t e a nu pătrund în adâncime, numai în piele, unde modifică eholesterină. D a r eholester ină i r a ­diată mai poate ajunge în peştii mai mart din ce l mici , consumaţi , e e t r ă e s e la suprafaţă ori apoi din plantele (algele) de aci .

Cholesterina iradiată şi vitaminele. Cholesterina iradiată ac ţ ionează în doze Infinit de miei.

B a ţine de grupul a c e l o r substanţe sau factori, impon­derabile , numite ultathtne, c a r i prin lipsa lor dau boli g r a u e , aşa-numitele auitamtnoze sau carenţe , iar prin p r e z e n ţ a lor uindeeă grauele tulburări din organism, cauzate în l ipsă. Factorul antiraehitie-eholesterina Iradiată — a fost numit factorul D, faţă de alţi trei, ort mai mulţi factori, prin a c ă r o r lipsă s e produc alte auitaminoze. Factorul D, e primul din grupul factori lor sau uitamine unde s e cunoaşte precis formula chimică a substanţei din care poate fi produs, la tă Că c e r c e t ă r i l e a s u p r a raehitismului şi tratamentului s ă u c u pazele ultrauioiete aduc importante lămuriri şi în problema vitaminelor.

Rezumatul cercetărilor noui în naehitism. D a c ă am urea s ă r e s u m ă m pe seurt rezultatele c e r ­

cetăr i lor noui dela 1919 încoace , a s u p r a tratamentului raeh i ­tismului şi fiinţei aces t e i boale , — trebuie s ă aeeentuărn, în baza lor, c ă :

— 610 —

Rachitiamul se produce numai în lipsa luminei solare, în l ipsa r a s e l o r ultraviolete ; toţi factori i mai su s înşiraţi , c ă r o r a mal mult li s ' a dat o importanţă d e o s e b i t ă , — e a tulburăr i le a l imentare , sifilisul, e t c . — aju tă , .ee- t drept, p ro ­d u c e r e a boalet , fără a a v e a î n să un ro l de te rminant :

2. Boala se vindecă sigur şi repede prin expunerea copilului ta lumina soarelui ort sub l ampa de cua r ţ ; eu a c e a s t a dţn urmă v i n d e c a r e a s u b 1 an s e f a c e aproximat iv în timp d e 1 lună, t ra tând copi lul tot l a 2 zile, prin şed in ţe t repta t tot ma i In tens ive;

3. Acţiunea razelor ultraviolete se face prin modi-Jicările ee le produc în cholesterina din piele; la şobo l an i de ex . , v i n d e c a r e a s e poa te p r o d u c e expunând bucăţ i miei d e p ie le de şoba l an sub lampa de cuar ţ ş i dându-le în h r a n a animalului;

U. Untura de peşte îşi datoreşte acţiunea tot razelor molare; v i n d e c a r e a eu cho l e s t e r i na Iradiată e t c , s e f a c e prin in tens i f icarea p r o c e s e l o r de a r d e r e din o r g a n i s m ; •schimbări le ch imice , e e s e p roduc astfel fac e a să ru r i l e d e ca l c iu ş i fosfor s ă fie reţinute în s â n g e ş i o a s e ; în m o d a n a l o g s e poa te in terpeta ş i ac ţ iunea fosforului, utilizat de mult, c a r e , cum ş e şt ie , s t imulează a rde r i l e s i e s t e purtător d e e n e r g i e radiantă ( fosforescenţa) , c e e a c e , poate , l a r ă ş •consume o însuş i re a s e m ă n ă t o a r e subs tan ţe lor I r ad ia t e ;

5. s ' a real izat un p r o g r e s însemnat în c u n o a ş t e r e a ch imie i uitaminelor, a ră tându-se în a e e l a ş timp e ă nu numai plantele pot s ă le fo rmeze , ci şi animalele, ori chiar se pot produce şi în afară de organisme.

Rasele ultraviolete şi combaterea mortalităţii infantile. T o a t e a c e s t e c e r c e t ă r i , a ră tând e e rezultate, e x t r e m

^ie in te resante pentru lumea ştiinţifică, s e pot ob ţ inea prin med ic ina exper imenta lă , au rolul p rac t i c deoseb i t de Important d e a fi găs i t modul c e l mai s implu de a v i n d e c a c o a l a , e e pretutindeni m ă r e ş t e mortal i ta tea miei lor copi laş i . Pent ru noi a c e s t e reaul ta te sunt de o e x t r e m ă importanţă. Românit sunt o rassă sud'Ostică, desvoltată sub acţiuni intensive de raze solare. Trebuinţa faţă de ele este deci mare. Ea e s t e sa t i s făcută în timp de vară , c â n d ţăranul p e t r e c e sub intensiva b ă t a e a soare lu i de la noi. D a r o sc i l ă r i l e c a r a c t e r i s t i c e climatului nostru, toamna p lo ioasă , i a rna a s p r ă şt lungă, deopot r ivă de g r e a la munte ş i l a ş e s .si a c e a s t a din c a u z a apropr ie r i i s t epe i ruseşt i , — fac e a în o însemnată par te a anului ţăranul s ă fie lipsit de ac ţ iunea r a s e l o r ultraviolete. P ie l ea - i mai p igmentată re ţ ine o pa r te c h i a r ş i din puţinele r aze , e e a r mai putea a v e a o acţ iune

— 611 —

o a r e c a r e şi în timp de iarnă. Obişnuit eu extremul din timpul oerei, organismul ţăranului nostru simte deci eu •atât mai mult lipsa raselor din lunile de iarnă. A ş a s e exp l i că freeuenţa atât de m a r e a raebttismului la copilaşii românului. L a a c e a s t a s e a d a o g ă proas te le condiţii d e locuinţă, p e t r e c e r e a în c a m e r e prost luminate, abia aeris i te , s ă p a t e ch iar în pământ, al imentarea p r o a s t ă şi boalele, e a sifilisul ete., car i , în l ipsa r a z e l o r de s o a r e , produc rauagii mat graue .

F a ţ ă de ţăran intelectualul r o m â n trăeş te , în parte , ee l puţin în condiţii igienice mai prielnice şi în tot cazul e s te expus unor e x t r e m e mat r e d u s e de oscilaţiuni. Aco lo unde, în eazurlle mal r a r e , a r e la spate mai multe generaţii de intelectuali, locuinţa a slăbit neces i ta tea de lumină « o l a r ă ; dec i lipsa ei, dealteum totdeauna mai scăzută , e a la ţăran, p r o d u c e tulburări mai puţin acute . D e a e e e a copiii intelectualului prezintă forme mai atenuate de raehit ism. Totuş , boa la este .freneuentă şi în a c e a s t ă c l a s ă şi eu deosebire sunt periclitaţi copiii din prima generaţie de intelectuali, unde necesitatea de lumină prin ereditate este în special accentuată.

j_Se va obiecţiona, poate, c ă la noi raehitismul produs iarna s e uindeeă în mod, a p r o a p e spotan, în timpul perii. S e uindeeă, — din c a u z a condiţiilor spec ia le dela noi, e a s o a r e l e intensiu, p e t r e c e r e a sub cerul liber, — incontestabil în multe cazuri , nu însă în cele mai graue, neglijate. De al tă par te interualul, până ce vindecarea s e produce, este din cele mai primejdioase pentru viaţa copilului, în cazu l c â n d mai interuin şi alte boli ,- iaţă de ear i raehiticti sunt c u deoseb ire puţin rezistenţi /

Măsuri de luat.

Pentru a împiedeca a c e s t e complicaţii , e e în m o d fatal duc la moarte , la noi s e impune profilaxia c e a mai e n e r g i c ă şi tratamentul raţional al rachitlsmulul. Ambele s e pot f a c e prin î m p i e d e c a r e a şi îneunjurarea re le lor s a u a lipsurilor e e dau boala . Trebuie amel iorate condiţiile de locuinţă. S e impune 'construirea unor c a s e s ă n ă t o a s e , faţă de colibele ori bordee le , în c a r i mai p e t r e c e o m a r e par te a ţărănime! noas tre . Trebuie luminat ţăranul, eât de păgubitor este obiceiul de a-şi -ţinea pruncii închişi p e în treagă iarna în c a s ă . Trebuie amel iorată al imentarea, combătute boale le infecţloase, sifilisul etc . Dar şi fără d e a c e s t e măsuri tratamentul s e faee simplu. In Statele Unite, la negri, raehitismul a fost stârpit în unele locuri prin aplicarea obligatorie a unturei de peşte. In timpul din

— 612 —

urmă, — din c a u z ă c ă untura d e peş te poate da tulburări digestive ' s e p r e g ă t e s c măsuri similare p&ntru tratamentul eu lampa de cvarţ. L a noi, unde a i » âuem şi s o a r e suficient, ocolit însă din neştiinţă, măsuri le a r putea fi şi mai simple. Am ajunge astfel s ă c o m b a t e m o boală, c a r e deformează copiii noştri şi în mod, ; e e - i drept, indirect, tntensiu însă, contribuie la e x a g e r a r e a mortalităţii n o a s t r e infantile.

Gingăşie (Tandrefâ). După Paul Geraldy.

Tu mă iubeşti?... Ce faci? Nu spui nimic Apropiere de mine. Nu te'opăci cu lucruri de prin casă. V/n', te lungeşte-aci, aşa! O să te-ascult cu multă luare-aminte. N'am să-ţi adun nici haina mototol. Să dăm de-oparte perini, stau in cale. Să încercăm să ne-aşezăm cuminte Şi manile să-mi dai, aşa, urato, Şi ochii 'n ochii mei să ţi-i cufunzi. O, de ai ştii ce dragă-mi eştil Priveşte-mă mai bine... şi mai bine 1. Că tot ţi-am dat din ce am eu Se va vedea 'n ochii mei, de sigur 1 O vezi, vorbeşte1? Şi-o pricepi? Iubirea mea i-atât de mare-asf seară, f

Aşa de gravă,-adânca, delicată 1... Dar nu, nu eşti în stare a o pricepe... Tu spui că da?.. Cât eşti tu de gentilă. Micuţa mea, le spun eu toate-aceste Ca sa îţi dai tu seama, să o ştii... In fine, iată. Priveşte — lacrimi mi se urcă In ochi. Nimic nu e, nimic nu valorează Decât ochişorii ăştia şi-asta frunte. Apleacă-fi capul puţintel spre lampă, Şţ lasă-mă, să fiu o legătură, Cu palma manilor să-ţi vin Za tâmple... Nu e aşa, că-i bine, păsărico? Am adunat, aşa, Ia gingaşii Ce sunt supreme: ochi 'n patru Şi fruntea asta mândră şi egală ?1 Adevărat?, O, spune. Bste-aşa? Te-ador; o, te ador! Şi-aş vrea să-ţi fac vreun rău...

RADU MĂRGEAN.

Serbătorirea dlui Dr. Vasile Bologa. In 27 Noemur ie a fost se rbă to r i t după eum s e euutne

unul din denotaţii muncitori în ogorul culturii r omâneş t i din Ardea l , dl Dr. V a s . B o l o g a .

S u t e şt sute, mii, de foşti eleui şl e leue îşi uor fi adus aminte de profesorul lo r iubit, pen t rucă a e e s t d a s c ă l I scus i t a generaţ i i întregi de tineri a ştiut s ă s e apropie de sufle­te le t inere ş i s ă l e insufle d ragos te faţă de tot c e e s t e frumos ş i nobil .

Dl Dr. V a s . B o l o g a a fost s ec r e t a ru l 11 al „Astrei" în anii 1894—1898, e c o n o m şi con t ro lor al „Astrei", p r o f e s o r şl d i r ec to r al „ Ş c o a l e i eiulle de fete" timp de 31 de ani ş i e s t e ş i în ziua de astăzi membr i i l abo r io s în comitetul cen t ra l a l soc ie tă ţ i i noas t re . Cuuine-se dec i s ă îne res tăm şi a ic i , l a l o c de c ins te , aetiuitatea urednleă de toată lauda a aces tu i urednic os t a ş al luminii.

D a c ă înainte de r ă sbo iu întrebai pe multe m a m e r o ­m â n e din A r d e a l : „Unde a l s tud ia t?" şi-ţi r ăspundeau eu multă mândrie îndreptă ţ i tă : „In internatul Asociaţ iuni i" — puteai fi s igur c ă mândr ia a c e a s t a s e re f lec tă şi a sup ra acum încărunţitubii în c ins te Dr . V a s . B o l o g a . Directorul , e a r e p l e a c ă , întooărăşi t de co labora to r i minunaţi e a dna E l e n a P e t r a ş c u , ton B o r c i a V ic to r Staneiu , U. P ă c a l ă , s u e e e s o r 1 a l foştilor d i rec tor i de s e a m ă Dr. D. P . B a r c i a n u , S . Albini, l. P o p e s c u , Dr . I. Cr işan— a ştiut sâ p ă s t r eze internatul a c e s t a l a niuelul unei adeuă ra t e Instituţii culturale, unde s e p re ­gă teau pentru uiaţa s o c i a l ă vi i toarele m a m e române . Titlu de o n o a r e e r a să ft studiat în Sibi iu , la internatul A s o c i a ­ţiunii, f t tedeâ astfel dădea i p r o b e c ă eştt ş i gospod ină h a r n i c ă ş t în ţe legă toare a literaturii româneş t i şt cu u r e c h e a primitoare d* muz ică a l e a s ă ş l ş t femele de sa lon .

Regre t a tu l Ion B o r c i a a s c r i s uersur l le următoare , c a p ro fesor idea l a l ş c o a l e i a c e s t e i a d e fete, ia r e l eue le au b roda t cuutntete eu l i tere de aur, e a ofrandă de r e c u n o ş ­tinţă „Asociaţiunii", în a. 1 9 0 6 :

„Cre8eându-ne la sânul tău de mamă Ne-ai zis: Vă "ncredtnlez eomoar-a mea. Păstrati-o şi să daji odată samă în faja neamului întreg de ea!"

Ca s ă poată da „samă" e l eue le odată de „ c o m o a r a " încredinţata» a lucra t din g reu fostul d i r ec to r Dr . V a s i l e B o l o g a .

E de s i ne înţe les dec i elanul cu c a r e a fost s e rbă to r i t din pa r t ea corpului, profesora l , în frunte eu dl tnspee tor - şe f

— 614 —

/. Bratu, c a r e i-a înmanuat în numele Ministerului instrueţei medalia „Răsplata muncii p. înuăţământ" el. I ; din p a r t e a corpului profesoral r e s t râns , al Liceului „Domniţa Ileana" (orator festin dl /. U. Soricu, eu o f rumoasă şi simţită uorbire ocazională) . „Asociaţiunea" noas tră a ţinut sâ-t a d u c ă tributul de recunoştinţă la banchetul din a e e e a ş s e a r ă , când a luat cuuântul dl u îeepreşed. 11 Dr. Qh. Preda, arătând în culori uii e e e a e e a prestat serbâtoritul pentru soc i e ta tea noastră .

C a douadă c ă bărbatul de ş c o a l ă a a t r a s de mult atenţia cercur i lor competente a s u p r a calităţilor sa le în­s e m n ă m aici e ă încă din 1903 „Asoc . rom. pt. înaintarea şi r ă s p â n d i r e a ştiinţelor" din Bucureş t i i-a oferit o ,Diplomă de recunoştinţă, eu m e ­dalie de argint şl c o ­laborator", e ă în 1914 „ A c a d e m i a R o m â n ă " i-a premiat „Car tea de Cetire" pt. el. 1 şi a l l -a l i c , c ă în 1923 a fost d e c o r a t eu „Coroana

României", în gradul de eaualer, iar în 1925 eu „Steaua României", în gradul de ofiţer. In decursu l anilor 1900— 1905 a fost m e m b r u al congresului naţional bi ­s e r i c e s c şi al Sinodu­lui arhidieeezan din Si­biiu, iar din 1906 până în 1907 a fost s e c r e t a r mitropolitan în Sibiiu.

F i e e a r e t r a g e r e a în pensia, atât de bineme­ritată, s ă fie numai o — " ~ e tapă în uiaţa l a b o r i o a s ă a celui serbători t 1 F i e e a dbuezile de iubire ară ta te din toate părţile s ă fie un în­demn de a p e r s e u e r a încă mulţi ani în ogorul culturii noas tre 1

Auspiciile sunt eele mai bune. Ni le a d e u e r e s e obrajii rumeni, plini de uigoare , ochii uioi, mersul de bărbat . De doi, funcţionari de la prefectura din Sibiiu s e pouesteşte, e ă — aduşi la pensie — e e făceau, e e dregeau , ajungeau m e r e u p e dinaintea prefecturii , automatic, eăutându-şi birourile.

— 615 —

Zumaetul c lase lor liceului de fete îl ua ademeni şl pe fostul direetor , însă ua auea alte birouri, c a r t şi-l reuendleă eu d r a g — birourile mitropoliei şi a c e l e a ale „Astrei", mulţumitoare < c ă îl a r e între membrii actiui ai ei.

Voi- prinde bine eâteua date biografice din uiaja serbătorttului : Dr. Vas. Bologa s'a nâseut în 24 Dec. 1859. In eom. Geoagtul-de-

sus , p lasa Teiuş. jud. Alba inferioară. Părinţii l-au fost plugari fruntaşi — tatăl primarul comunei cam 30 de ani. Clasele primare şt .6 c lase .„gimnaziale" le-a urmat la colegiul ref. din Aiud, el. 7 şl 8 la lte. epis­copal rom. cat. din Alba-lulla, unde a luat şi bacalaureatul. în 1879. A urmat la teologia din Stbtlu (Seminarul teolog, pedag. „Andreian", luându-şt absolutoriul în 1B&2. în aniil şcolar 1882/3 a fost înoăfător-prtmar în eom. Vinerea, jud. Hunedoara, în anul şcolar 1883/H înuăfător ş i director prou. în şcoala primară capitală ortodoxă din Orâştie. Trimis . de eonsistorul din Sibiiu, ea bursier, la unluersltatea din Budapesta (filozofie), a studiat un an acolo, apoi 2 ani în Vîena şl şl-a luat docto­ratul în filozofie în Budapesta, în 1888 {pedagogia, limba maghiară şi română) . Cu 1 Sept. a întrat ea profesor ordinar (titular) prouizor la ş coa la eiullă (medii) de fete eu Internat şl eu drept de publicitate a „Asociajlunli" din Stbilu. e a profesor şl — mai târziu — director de-jinitiu a funejtonat alei timp de 31 de ani, până în 1919 (Sept.) când şeoala eiullă de fete a „Asoetatiunll" a fuzionat eu Liceul de fete al Statului român. E a acest liceu, numit mat apoi „Domnita Ileana", a fost în fruntea Instituţiei până în 1926. când din cauza Urnitei de uârste, a fost pus în pensie, pe lângă toată uigoarea trupească şl sufletească. Arht-dieeeza ortodoxă română de Alba-lulia şl Stbliu 1-a ridicat la rangul ierarehle de asesor-eonsistorlal (consilier metropolitan) şt protopop -onorar.

L ă s ă m s ă urmeze lista operelor publicate de dl Dr. V. Bologa : 1. „Interesul pedagogie, dupâ Herbart". Teză de doctorat în

filozofie. Budapesta 1888. 'A. Culegere de poezii poporale şi poveşti poporale, publicate (o parte) îh „Telegraful-Român", Stbliu 1889, şl în „Conuorbiri literare". Bucureşti 1892. — 3. „Monografia Mănăstirii din ueoagiul-de-sus", publicată în „Telegraful-Român". Slbtiu 1890. — 4. „Conferinţele învâţătoreşti din Archidieeeza ortodoxă~română a Transil­vaniei". Sibiiu 1899. — 5. „Studii pedagogice şi Discursuri". Slbitu 1905. — 6. „Istoria literaturii maghiare" (în româneşte). Manual de înuăfământ pentru şeoalele medii române. Sibliu 1908. — 7. Prelegeri publice în Sibiiu (publicate şt în ziare sau broşură), anume: a) „Balada şi romanţa". Stbliu 1894; b) „Filozoful Hani" (la aniuersarea centenară) Sibliu 1904; e) „Epica iui Aleesandri". Sibiiu 1905. — 8. Monografia Şcoalei ciuile de fete cu internat şi cu drept de publicitate a „Asoeiaţiunii" din Sibiiu, pe 25 de ani dela infimţare". Sibiiu 1911. — 9. „Istoria Ungariei in legă' tură ou evenimentele mai însemnate dfn istoria universală*- în româneşte, după Herezeg Fafkas. Manual de înuătâmânt pentru şeoalele medii române. Sibliu 1913. — 10. „Cartea de eettre cu gramatica limbii române". Manual de înuătâmânt, pentru el. I şi ll-a dela şeoalele medii de fete, gimnazii, ete. Sibiiu 1914. Premiată de Academia Română. A ll-a edl{ie pentru licee, d u ] 1923. — 11. „Noţiuni de poetică şi literatură română". Manual de înuătâmânt pentru şeoalele medii de fete. Sibiiu 1914. — 12. Anuare/e Şcoalei civile de /etejeu internat .a „Asoeiaţiunii" din Sibiiu, pe 28 de ani'şcolari, anume: 1891/92—1918/19. — 13. Anuarele Liceului de fete „Do*mniţa Ileana" din Sibiiu, pe 8 ani şcolari, dela întemeierea s a , anume: 1919/20—1924/25. — 14. Diferite recensiuni şi cuvântări o c a ­zionale, publicate şi în ziare sau reutste.

3*

— 616 —

\ Mama De Andrei Bărseanu.

(Poezie declamată 16i petrecerea da/a de Reuniunea Sodatilop români,- a doua zi de Crăciun, de sodalul'lipogvaf: N. ]ugănaru tn Braşov, Motel

No. 1, în anul 1886.)

Cuvântul nostru cel dintâi E numele de m a m ă ; Ah, dulce e acest cuvânt, E dulce afar' din seamă.

Comori bogate de simţiri In el se întrupează, Un basm întreg plin de-adevăr In el s e oglindează.

Priviţi: din patul de dureri Abia reînviată Cum se 'nsenină ochiul ei La micul fiu când cată.

Cu drag îl strânge la-al ei sân Şi dulce îl sărută: Tot chinul greu ee -a suferit, Uitat e 'ntr'o minută.

Şi dintr'al sânului izvor Ba veselă-l hrăneşte, Şi legănându-l uşurel Pe braţe-l aţipeşte.

Ah, eâte temeri, câte griji In fiece clipită, Odorului înfăşiat V/'a/a-i e jertfită.

De plânge micul puişor, îndată ea tresare; Când râde, 'h casă raiul tot Că s'a mutat îi pare.

- 61? -

Şi nani, nani, puişori " Ea veselă îi cântă Şi de norocul viitor Cu dragoste'i descântă.

Voinic îl vede'h gândul său Ca fătul din poveste, Cum peste nouă mări şi ţări Se duce a lui veste,

11 scaldă 'n apă cu bujori, Frumos ca să se facă Şi-i pune'n scatdă busuioc Ca fetelor să placă.

„Drăguţul mamei îngeraşi „Ah, când va fi el mare, „Flăcău mai mândru şi 'nţelept „In lume fi-va o a r e ? / / . . . "

•Şi e a o floare îngrijit Micuţul mereu creşte Pană 'ntr'o si cu glasu-i drag El „mamă" gângSveşte.

Voios străbate pieptul ei Ausul &stu-i nume, Mai cald, mai dulce, mai ceresc Nimica nu e 'n lume.

Şi si de si iubirea ei Mereu se adânceşte Şi orice vorbă, orice pas Pe ea o fericeşte.

Dar iată-un vânt otrăvitor Pe puiul drag Vatinge El pleacă fruntea suspinând, Puterea i-se stinge

— 618 —

O, Doamne, ee lovire grea, In inima de mamă, Cum lănţueşte pieptul său Apăsătoarea teamă.

Ea şi şi noapte neclintit La capul lui vegheasă Şi rugi doioase înghenunchind. Spre ceruri îndrepteasă.

„O tu, ce mi l-ai dăruit, „ P r e a bunule Părinte, „Ah, lasă-mi'l, nu mul lua „ Te rog, te rog fierbinte 1 / V

Şi dorul ei învăpăiat ChiaK cerul cucereşte, Şi iat' altoiul ofilit Din nou iar înverseşte.

Şi zi de ai şi an de an El mai voios se face,... Păti'iată: cel copil plăpând In june se preface.

Dar pasărea cum a simţit Putere'n aripioare Îşi lasă cuibul părintesc In lume vrea să sboare.

Aşa 8'aruncă el orbiş In ale vieţii valuri Ş'ades departe-i asvârlit Pe mult streine maluri.

Dar ori şi unde s'ar afla, Aproape sau departe, O inimă de lângă el Nici când nu se desparte.

— 619 —

Cinematograful. De'prof. T. Neş.

(a) Imperfeeţia simţurilor, b) Freeuenţa fuziunii im­presi i lor luminoase, c) Iluzia s t roboscop ică , d) Filmul s tereoscopie . )

a) Imperfeeţia simţurilor. Simţurile omului sunt ne-desăuârş i te sub raportul cunoaşteri i lucrurilor. E l e îm­plinesc funcţiuni biologice, se lec ţ ionează din puzderia eseitaţiunilor numai p e , c e l e prielnice sau potriuniee uieţii, pentru a putea reacţ iona .

• Distanţa de apereepţie a simţurilor este statornicit, atât s p r e infinitul mare , 'eât şi s p r e infinitul mie, de prin­cipiul eonseruări i indiuidului şi a speciei . S fera de reaeţ iune a simţurilor uariază dela z e r o până la o d e p ă r t a r e ne­limitată, potriuit energiei şi fineţei specif ice a f iecăruia dintre ele. Distanţa dintre eseitaţiunea fizică şi organul de simţire al pielei ori gustului, b. o., e s te z e r o ; c r e ş t e treptat la simţul olfaetie şi auditiu şi s e încheie eu distanţa ne-hotărîtă dintre izuorul eseitaţiunii optice şi organul său pereeptiu.

Inlăuntrul f iecărei s fere de eseitaţiuni, a c e s t e s e m ă r ­ginesc , i a r ă ş , între trei r ă z o a r e . Unele au intensitatea sub pragul eseUaţlunii, r ă m â n deci neobseruate; altele, în schimb, t r e c limita super ioară a tăriei şi rămân, deasemenea , ne­b ă g a t e în s e a m ă ; numai a treia ca tegor i e — cuprinsă între c e l e două limite — reuşeş t e s ă s e s t r e c o a r e deghizată prin nerui în cre ier i şi s ă s e s c a l d e în lumina conştiinţei.

In bine ea şi'n nenoroc Cu drag ea-l însoţeşte Ş'o caldă rugă pentru el Dintr'ânsa izuoreşte.

Şi când cu sufletul rănitv

Din lume el se 'ntoarnă • Ceresc balsam pe rana lui

Cu drag oricine toarnă.

E mama, înger pământean, Fiinţa cea mai sfântă Ce, chiar murind, pe fiul ei Cu drag binecuvânta.

— 620 —

A ş a s e face. c ă din toate sunetele, car i , de fapt, împânzesc uăzduhul, nu p e r c e p e m d e c â t c e l e cuprinse între 20—20.000 uibraţiuni pe s e c u n d ă ; iar din nenumăratele r a z e luminoase, e e s e tes între aştri, numai relatiu puţine — cuprinse între 390—756 bilioane de uibraţiuni pe s e c u n d ă — izbândesc s ă impres ioneze ochiul. Vibraţiunile sonore ori luminoase din a fară de limitele a c e s t e a r ă m â n inexistente pentru u r e e h e şi oehiu. Mulţimea fenomenelor perceptibile s e r a p o r t ă la numărul ce lor obseruate c a un strop Ia cantitatea de apă a laeului. Noi priuim lumea, printr'o desch izătură foarte mică, r e d u s ă de imperfecţiunea simţurilor.

Ştiinţa prin diferite născoc i r i l u c r e a z ă la lărg irea aces t e i ferestruici . Oehianul şi p laca fotografică l ă r g e s c s fera de reaeţiune a ochiului, înregistrând direct ori indirect ui­braţiuni din afară de limitele de mai s u s ; detectori i uor însemna undele hertziene, c a r i s e r ă s p â n d e s c prin eter, iar bolometri uor desăuârş i simţul termic, arătând diferenţe impereetibile de temperatură .

Simţurile a r a t ă şi a lă imperfecţiune: persistenţa im-presiunilor. Eseitaţiunile produc schimbări fizieohlmiee în organul pereeptiu; la dispariţia stimulentului a c e s t e a l tera-ţiuni nu s e re fac într'o clipă, ei eu uremea. In timpul r e ­facerii organul este în neputinţă de a ne da sensaţii nouă, distincte şi c l are . A ş a b. o. la auz s e c e r e , e a doua puncte sueees iue s ă păs treze interualul de '/io s ecundă pentru a putea fi prinse deosebit şi lămurit. Sunetele, c a r i s e desprind din corpul sonor în interuale de succes iune mai miei d e c â t ce l arătat , s e confundă.

E a fel s e pe trec lururile şi la oehiu. P a r t e a seuzibilâ a ochiului este retina, c a r e căptuşeş te globul şi este în-uălită în două pături o c r o t i t o a r e : sc lerot iea şi eoro ida . Retina este s trăbătută de o r e ţ e a de uase sanguine şi de ramificaţiile neruului optic, c a r i s e termină în conuri ori bas tonaşe , întoarse s p r e înuelişul din mijloc, s p r e eoroidă . Retina este co lora tă de un pigment purpuriu, c a r e , im­pres ionat de lumină, s e d e c o l o r e a z ă şi s târneşte sensaţ ia optică. In întuneree retina îşi r e c a p ă t ă co loarea . Purpurul retinian s e eonseruă după înmuiarea ochiului în s ă r i e e a (alaun), fapt, c a r e a făcut eu putinţă lui Kiihne s ă fixeze pe retină imaginea obiectelor. Prin operaţ ie a izolat ochiul unui animal, ţinut multă ureme la întuneree; l-a expus eâteua clipe la lumina s t r e c u r a t ă prin gratiile unei fere-struiee şi l-a înmuiat r e p e d e în soluţie de s ă r i e e a . P e retină s'a uăzut c lar desenul' gratiilor, schiţat pe fondul purpuriu, fixat.*)

*) Q. W e i s s : Precis de physique biologique. p. 395.

lmpresiunea luminoasă s tărue pe retină şi după s t ingerea luminei. S e c e r e şl atei tnterualul de 7 i 0 secundă, c a două impresiuni sueees iue s ă s e p e r c e a p ă distinct. E s -eitaţitle luminoase, c a r i s e g o n e s c mai repede , ne dau şensaţ ia continuităţii, d e o a r e c e impresiunile de confundă, neîngăduind retinei s ă se r e f a c ă . A ş a b. o. jăratecul înoârtit r e p e d e d e s e n e a z ă un c e r e luminos, fără întrerupere, fiindcă imaginile poziţiilor sueees iue ale mobilului s e aş tern pe retină. într'un interoal mai mie de Vio s e e Din' a e e e a ş pri­c ină pieurul de ploaie, în timpul căderi i , t o a r c e un fir c o n ­tinuu; inelul, înuârtit r e p e d e pe m a s ă în jurul diametrului, p a r e o s feră strălucitoare, Iar c o a r d a de uloară, ulbrată de a r c u ş , s e des face în forma fusului.

Stăruinţa impresiunii luminoase a r e un rol important în cinematografie, fără s ă formeze, însă, temelia fiziologică a aces te ia .

b) Frecvenţa fuziunii impresiunilor (Versehmelzungs-frequenz). Mieşorându-se treptat interualul dintre apr inderea şi s t ingerea unui izuor de lumină, Imaginile aces tu ia s e uor perinda pe retină din e e în e e mai repede . L a un moment ele uor fuziona şi uor da imaginea constantă a izuorului luminos, fără s ă auem senşaţ ia clipirii (Selnttllatton, Fltmmer) Numărul aprinderilor pe secundă , în a c e s t moment, ne d ă freeuenţa fuziunii impresiunilor.

Clipirea oboseş t e ochiul şi cre ierul şl p r o d u c e ameţeli. Înlăturarea ei în cinematografie a fost râuna tuturor flzl-eianllor, c a r i s'au ocupat de a c e a s t ă r a m u r ă a fizicei. Fiziologii şi fizicienii s'au îndeletnicit eu stabil irea legilor freeuenţei de fuziune a impresiilor luminoase.*)

1. Freeuenţa c r e ş t e eu tăria luminei, e a r e pro i ec t ează fotografiile pe pânză. S p o r i r e a ei, însă, es te mai înceată deeât c r e ş t e r e a intensităţii. E x . la lumina Intermitentă de 1 lumânare-metru intensitate, auem neuoie de 25,08 aprinderi pe secundă, pentru a auea o sensaţ ie continuă, fără clipiri; la intensitatea de 2,78 lumânări-metru freeuenţa este d e : 32,00.*) (O suprafaţă e luminată cu tăria de 1 lumânare-metru, când s e află la distanţa de 1 metru de o lumânare „rîefner" şi e a ş e z a t ă normal pe raze . )

2. Freeuenţa c r e ş t e eu gradul de luminăţie a pânzei. E x . P e o pânză luminată eu 31 lumânări-metru succes iunea aprinderilqr trebuie s ă fie d e : 44 ,3 ; iar la gradul de lumi­naţii de 61 lumânări-metru, freeuenţa es te d e : 47,8. Con­diţiile Igienice pretind o freeuenţa de 38—54.*)

*) H. detunatm: Die Kinematografie. 11. fluflage. pag. 17—24.

— 622 —

3. Frecuenta a târnă de gradul de a d a p t a r e a ochiului la întuneree. Ochiul ajuns din lumină în întuneree, a r e neuoie de c a m 20 minute pentru a s e adapta, a înehiega din întuneree forma obiectului, a-l zări mai lămurit. Pentru ochiul adaptat la întuneree freuenţa s c a d e . Sălile de c ine­matograf sunt întunecate, pentru e a s ă r e d u c ă frecuenta, s ă nu o b o s e a s c ă ochiul şi ereierul şi s ă nu p r o d u c ă ameţeli.

4. Frecuenta a târnă de raportul duratei de iluminaţie la durata întunereeului, ee-i urmează . După c e r c e t ă r i l e lui H. Marbe , frecuenta este mai m a r e când a c e s t rapor t e s t e : I , a d e c ă durata iluminaţiei es te eât durata întunecării. In or i ce alt c a z frecuenta s c a d e .

5. Frecuenta este în funcţiune şi de c o l o a r e . Prin e x ­perienţă s'a arătat , e ă mai m a r e e frecuenta pentru c o l o a r e a galbenă, mai mică pentru uiolet şi r o ş .

Cinematograful nu s e întemeiază pe l egea stăruinţei impresiunilor luminoase. Legi le freeuenţei au ajutat mult la perfecţ ionarea lui, eliminând cl ipirea uătămâtoare .

Temelia cinematografului este o iluzie optică şi alta psihologică.

c) Iluzia stroboscopică. In anul 1832 a născoc i t fizicianul P lăteau din Bruxe l l e s un apara t — joc pentru copii — numit phenahistiseop. A c e s t a e r a alcătuit dintr'un disc, p r o -uăzut eu mai multe ferestruiee echidistante. L â n g ă f i ecare ferestruică e r a schiţată a e e e a ş figură, reprezentând fazele sueees iue ale unei mişcăr i . Discul s e înuârtia r e p e d e în faţa unei oglinzi şi ochiul, c a r e priuia în oglindă, printr'o ferestruică, dintr'o poziţie imobilă din dosul discului, ob-s e r o a o s ingură figură, executând mişcăr i continue.

Analiza acestui fenomen ne duce la trei cons ta tăr i : c o n s t a t a r e a primă este suprapunera imaginilor sueeesiue, datorite stăruinţei impresiunilor luminoase pe retină. A doua cons ta tare este iluzia identificării figurilor: ochiul a r e înşelăciunea optică de a uedea a e e e a ş figură, fără s ă ob-s e r u e înlocuirea ei prin alta, din ueeini. Cons ta tarea a tre ia e s t e continuitatea mişcăr i lor săuârş i te de figură, deşi pe schi ţe erau reprezentate d o a r eâteua poziţii instantanee, c a r i indicau direcţiunea şi felul mişcării .

L a e x e c u t a r e a experienţei obseruăm, e ă ochiului îi e r a u a s c u n s e imaginile ee aueau s ă iee locul imaflinei zăr i te . In eazul contrar imaginile înueeinate a r risipi iluzia identificării şi a r s t r i ca efectul. A c e a s t a este o împrejurare indispensabilă la p r o d u c e r e a efectului de mai sus.

Iluzia continuităţii mişcări lor , indicate numai prin eâ teua poziţii izolate, s e ehiamă iluzia s t r o b o s c o p i c ă .

Iluzia identificării şi c e a s t r o b o s c o p i c ă sunt d e n a t u r a psihologică şi independente de stăruinţa impresiunllor lu­minoase .

Identificarea in cinematografie s e expl ică d e o p a r t e prin a s e m ă n a r e a figurilor, de altă parte prin p r o d u c e r e a imaginilor pe a e e l a ş loe al retinei. Două obiecte , a ş e z a t e sueees iu în a e e l a ş loc, uor impresiona o porţiune din r e ­tină, uartabtlă eu forma obiectelor. Gând c e l e două ob iec te sunt a s e m e n e a , suprafeţele impresionate uor auea un m a r e număr de puncte comune. In caşu l identităţii obiecte lor , Suprafeţele imaginilor uor coincide. Gând obieetele s e s ch imbă r e p e d e , imaginea primă încă s tărue pe retină, când s e a ş terne peste e a Imaginea a* doua, astfel, c ă numărul punctelor impresionate, parca simultan, c r e ş t e , c e e a e e duce la iluzia identificării. L a p r o d u c e r e a aces te i iluzii contribuie şi procesu l psihic, asimilator, c a r e îşi a ş t erne sensaţiile şi imaginile p r o a s p e t e peste nouile sen-saţii, ee bat la poar ta ştiinţei.

Cele două obiecte , neftlnd identice, imaginile lor p e retină uor fi conturate eu deosebiri . F o r m a a doua pare- a s e deriua prin transformare continuă din forma dintâi. Pr ic ina aces t e i iluzii es te credinţa în continuitatea spaţiului şi în raportul dintre c a u z ă şi efeet.

Nu-mi pot închipui, e ă un mobil, zărit odată în A, altă dată în B, s'ajungă din A în B fără s ă fi trecut prin toate punctele drumului său, situate între a e e s t e d o u ă poziţii. Nu-mi pot Imagina, e ă forţa s ă lucreze eu prtue-ghierea m e a în alt chip, decâ t în cazul, când n'o o b s e r u ă m . A ş a c ă , admiţând continuitatea spaţiului — existenţa unui număr infinit de puncte între A şl B*) — şt felul s tatornie de a lucra a cauzei , t r e c e r e a corpului din A în B s e f a c e în mod eontinuu.

De aiei rezultă iluzia s t r o b o s c o p i c ă . Imaginile pe ret ină ale proieeţiunilor sueeesiue, s e uor înlânţul prin deformări eontinue şi nu în chip s a c a d a t , cum s e d e a p ă n ă filmul.

O ser i e de experienţe a îneereat s ă s tab i l ească în chip neîndoios iluzia s t r o b o s c o p i c ă .

Tautoseopul lui Paul F . Linhe*) este un aparat , eu c a r e s e pro iec tează , eu schimbul, două sau mai multe iu> straţlt, astfel, e ă proieeţiunile s ă s e a c o p e r e pe e c r a n . S e iau două a p a r a t e identice de proieeţiuni, orientate în chipul, e ă imaginile asuârtite pe pânză s ă s e a c o p e r e . O figură

*) Cauzele fiziologice şi raţionale ale acestei credinţe uezi: H. Poineare: L a scienee el l'hupothese pag. 34—11.

*) H. tehmann: op. e. pag. 13—11.

— 624 —

pro iec ta tă reprezintă pe „U", cea la l tă pe „1"; or ientarea e s te chibzuită în a ş a fel, e ă extremitatea de jos a literei din urmă s ă t r e a c ă prin vârful literei prime. Rezultatul este , c ă spectatorul a r e iluzia d e a v e d e a cum s e d e s p i c ă „ r în »IJ", şi cum îşi adună braţele a c e s t din urmă, p r e -jăeându-se în „l".

Prin c r e ş t e r e a interualului de timp între ce l e două proiecţiuni s'a stabilit, e ă iluzia s t r o b o s c o p i c ă s e p r o d u c e şi în cazul eliminării impresîunii de pe retină, e u pro iee -ţiunea a doua s'a aşteptat pană eând s'a ş t er s imaginea pr imă de pe retină, îneât observatorul îşi dădii s e a m a de umbra, e e a lunecă pe imaginea dintâi. Prin a c e a s t a s'a dovedit independenţa efectului s t r o b o s c o p i c faţă eu stăruinţa impresiunilor luminoase.

Fenomenele fiziologice şi psihice, c a r i stau la baza cinematografului, sunt — în rezumat — iluzia identificării imaginilor a s e m ă n ă t o a r e , c a r i s e s u c c e d repede , şi iluzia s t r o b o s c o p i c ă , c a r e a r a t ă transformarea continuă, prin m i ş c a r e , a unei imagini în c e a următoare . Condiţia exper i ­mentală, în e a r e s e produc a c e s t e iluzii este a c o p e r i r e a imaginilor ueeine.

Pentru c a proieeţiunile, c a r i s e .gonese pe e c r a n s ă nu fie despărţi te prin clipiri vă tămătoare şi ameţi toare , trebuie s ă s e ţină s e a m ă de legile frecvenţei .

Părţi le principale ale unui apara t cinematografie , vor fi d e c i : 1. Filmul, e a r e reprez intă fazele sueees ioe a le unei m i ş c ă r i ; 2. mecanismul de d e p a n a r e a filmului, e a r e - l s m â n e e ş t e s a c a d a t (Klemmzugapparat: C r u c e a de Malta); 3 . capacu l , c a r e în timpul înlocuirii unei fotografii prin alta, a c o p e r e obiectivul aparatului, iar în momentul pro iee -ţiuhii desch ide drumul luminei (obturator, Blende) .

d) Film s tereoscopie . Nu v r e m s ă obosim imaginaţia cetitorului prin d e s e r i r e a aparatului cinematografie, ne­putând c o r e c t a întâmplătoarea g r e ş a l ă a intuiţiei prin ilu-straţiuni. Ne vom mărgini la s ch i ţarea unor fenomene fiziologice, Interesante, ale vederii, pe c a r i şi c inemato­graful modern s e năzuieşte s ă le producă .

D a c ă n'ar exis ta în prealabil experienţa câş t iga tă eu concursu l convergent al simţurilor s tereognost iee , (prin c a r i dobândim noţiunea d e spaţiu), n'am putea r e m a r c a eu ajutorul unui oehiu relieful obiectelor. Intr'adeuăr s ă con­s i d e r ă m imaginea retiniana a unui obiect plastic, c a r e s ă a i b ă punctul A mai a p r o a p e de oehiu. Nimic nu s e modifică în poziţia relativă a punctelor de pe imaginea retiniana eând punctele c o r e s p u n z ă t o a r e ale obiectului s e de­p l a s e a z ă pe r a z a uizuală ( c a r e l e a g ă un punct al obiee-

— 62Ş —

tului eu imaginea lui c o r e s p u n z ă t o a r e pe retină). A ş a punctul A s e poate apropia ori depăr ta de oehiu, lunecând pe r a z a s a uizuală, fără e a imaginea, ş a să-ş i s c h i m b e poliţia. Prin m i ş c a r e a punctului corpul îşi modifică relieful, ochiul însă, nu cons ta tă nimic. Aiei aitt făcut abstracţ ie de puterea de a c o m o d a r e a ochiului, c a r e rfe-ar tndtea, de fapt, m i ş c a r e a punctului, nu însă, şi s c h i m b a r e a în relief a obiectului. 1)

Plast icitatea obiecte lor s e datoreş te uederii eu doi pehi. Ochiul stâng, singur, ne dă altă perspeetiDă a obiec­tului decâ t ochiul drept ; ce l e două imagini retiniane nu sunt egale . A c e s t e două perspeet iue s e suprapun şi ne dau sensat ia reliefului. S tereoseopul d e m o n s t r e a z ă lămurit deest fapt. Un obiect a r e două fotografii s eparate , potrioit perspeetiuei ochiului s tâng şi drept. A c e s t e , uăzute prin două prisme, eu uârfurile s p r e olaltă, îşi suprapun imaginile, producând sensaţ ia reliefului.

Cum s 'ar putea real iza a c e a s t a şi la film ? Dintre multele principii uom a r ă t a p r o d u c e r e a şensâţiei reliefului prin lumina p o l a r i z a t ă . 2 )

Toulon a p r e p a r a t două filme, prin două a p a r a t e s ineronzate (cari s e 'nuârtese la fel), şi sunt orientate în a ş a chip, e a unul s ă ne d e a imaginile uăzute numai eu ochiul stâng, iar eelelalt s ă înşire imaginele c o r e s p u n z ă t o a r e oehiului drept.

,Proieeţiunea deodată a a e e s t o r două filme dă o imagine nebuloasă. Pentru a a l ege din imaginile suprapuse pe pânză, pe c e l e uăzute eU ochiul s tâng de ce le date de ochiul drept, Toulon a r e c u r s la lumina polarizată.

S e ştie, c ă lumina este uibraţiunea eterului, făcută perpendicular pe r a z a luminoasă 8 ) P ă r t i c i c a de eter, uib-r e a z ă în toate direcţiunile. Drumurile ei s 'ar putea r e p r e ­zenta prin spiţele unei roţi, os ia a r înfăţişa r a z a . Eterul a r a p u c a pe altă şi altă spiţă. Prin diferite p r o e e d e e , de ex., prin t r e c e r e a raze i prin spatul de Islanda, uibrărite eterului s e ordonează , a şezându- se în a c e l a ş plan. Lumina e polarizată. Aparate le po lar izatoare s e pot întrebuinţa şi c a analizatoare; Lumina polarizată nu t r e c e prin analizator, c â n d a c e s t a este a ş e z a t în c r u c e faţă de polarlzator.

Toulon pro iec tează c l i şeu l destinat ochiului drept, c u lumină polarizată uertical , în ureme e e clişeul, menit oehiului stâng, e luminat cu 'lumină polarizată orizontal.

' ) G . Wfetss : O p . e . p a g . 398. *) „ D a n a t u r e " . N o . 2568 p a g . 239. '*) C o n c e p ţ i a a c e a s t a e s t e su f ic ien tă p e n t r u eeh^ u r m ă t o a r e .

— 626 —

F i e c a r e spec ta tor es te înzestrat eu o lumină a n a ­l izatoare, la c a r e c e l e două geamuri sunt încrucişate . Ocularul drept, fiind a ş e z a t parale l eu uibraţiile luminei polarizate uertieal, ua a l ege din imagiile de pe pânză numai pe ce l e destinate ochiului drept. A c e s t ocular, fiind în c r u c e faţă de uţbraţiunile orizotale, ua refuza t r e c e r e a prin el a imaginilor destinate ochiului stâng.

Lucru l s e p e t r e c e întors la ocularul stâng. In felul a c e s t a f i ecare ocu lar îşi a l ege Imaginile a d r e ­

s a t e ochiului respeetiu şi pânza es te priuită e a printr'un s t e r e o s e o p . Pentru e a s ă nu s tr i ce rânduirea în a e e l a ş plan a uibraţiilor palarizate, pânza este uopsită eu pulbere fină de aluminium. •

Polar izatoare le şi anal izatoarele sunt făcute din plăci d e stielă ( 1 8 - 2 0 de plăci.)

Dificultatea tehnică rez idă în înzes trarea fiecărui s p e c ­ta tor eu o lunetă anal izatoare.

Ne oprim, deşi s e îmbie condeiului o s e a m ă de titluri: filmul colorat , trucurile, fi\me documentare , film de înaltă freeuenţă, importanţa cinematografului în tehnică şi ştiinţă, consecinţe le p e d a g o g i c e şi soc ia le ale cinematografului, ş. a.

L a ce le Spuse putem înoda lămurit o r i c a r e din a c e s t e titluri.

Socot im, c ă a m dat suficient, pentru e a f iecare cetitor s ă poată a s o c i a eu uşurinţă la a c e s t e , oiitoarele informa-ţiuni, ee le-ar întâlni în reuista „Transiluania".

Cum au vrut să ne maghiarizeze prin teatru. • , „ . . . din patria, eare se compune

abea dtn 20 de milioane de eetajeni, aproape 10 milioane nu uorbese

• . limba patriei lor."

In 1913 a apărut în oraşul Qgor o l u c r a r e interesantă, refer i toare la teatrul maghiar de prouineie. ' )

Autorul lucrări i es te dl Oscar Fodor, „eousflierul directoratului societăţii regnteo lare a actor i lor (maghiari)" („az o r s z â g o s . szlnesseguesii let igazgatâ tanâcsosa") şi a directorului-de s c e n ă al teatrului din Qgor (forendezo— regizor) .

..." L u c r a r e a a c e a s t a es te interesantă pentru noi din mai multe puncte de uedere . Mat întâi şi mai întâi fiindcă ne a r a t ă negru pe alb sentimentele, de c a r i s e l ă sa condus

') „A videhiszineszetazAllamiszolgălatâban" (Teatrul din prouinete în seruietul statulut.)

— 62? —

„consilierul directoratului societăţii regnieo lare a actor i lor maghiari 1 ' faţă de noi şi mai apoi fiindcă pret indea eu toată insistenţa e a statul maghiar s ă spri j ineaseă şi mai tarei din uisteria Ungariei , m i ş c a r e a teatra lă maghiară .

Constatări le a c e s t e a nu sunt nouă — le c u n o a ş t e a m noi de mai 'nainte, p r e a bine — eu toate a c e s t e a trebuie s ă le a d u c e m în faţa cetitorului român, astăzi , e a să-ş i d e a s e a m a de mentalitatea unui „consil ier al directoratului societăţii regnieo lare a actori lor maghiari".

C e uoia dl O s e a r Fodor ? O spune pe fa ţă : uoia s ă douedeaseă c ă statul a r e trebuinţă în proutneie, de un teatru maghiar, c a r e să- i a d u c ă seruieii naţionale, c ă c i sprijinind teatrul maghiar „am dus mat d e p a r t e . . . prob lema maghiarizării, problema sfântă, c a r e a c u m a ajuns la frângerea pâinii", u r e a s ă p r o b e z e c ă statifiearea ac tor i lor maghiari ua a d u c e o p r o s p e r a r e a educaţiei popora le şi şi a magharizării în prouineie. ^ lată un pasagiu m a r e a n t : „Nu poate auea teatrul nostru din prouineie — pentru multă ureme — altă c h e m a r e a d e v ă r a t ă , principală, d e c â t a c e e a de a servi tendinţele de maghiarizare ale statului maghiar, saturat eu „naţionalităţile" d e sentimente şi limbă streină.

„Cât de preocupat judecă şi c â t de greş i tă es te politică aceluia, c a r e t rage la îndoială misiunea culturală a teatrului din prouineie — îmi ua fi destul s ă constat , c ă din patria, care se compune abea din 20 de milioane de cetăţeni aproape 10 milioane nu vorbesc limba patriei lor.

„Nu este logic dec i e a datorinţa c e a mai de căpetenie a politicei de stat s ă fie, e a s ă tindă a maghariza eu toate mijloacele, c a r i îi stau la dispoziţ ie?"

„ S p r e scopul a c e s t a îi stau la dispoziţie trei e o r -poraţiuni (instituţii), c a r i au dat deja probe de c a p a c i t a t e : şcoala, presa şi teatrul." (pag. 1)

U r m ă t o a r e a cons ta tare trebuie sublimată, pentru e a s ă urmăm şirul de idei:

Ministerul (ungar) de culte a dispus în trecut distri­buirea ajutorului d e stat în prouineie m â n ă 'n m â n ă eu „Soc ie ta tea regn ieo lară a actori lor". Directorii de teatru, c a r i au auut c o n c e s i a de a juea, din p a r t e a statului, au putut lua în c o n s i d e r a r e ajutorul de stat, în m ă s u r ă , după cum au fost relaţiile „naţionaliste" din teritoriile, unde şi-au auut „activitatea." . . , • . „Ministerul de culte a sprijinit eu ajutoare extraordinare , după trebuinţă, pe a c e i d irector i d e teatru, pe c a r i stări le e c o n o m i c e re le din anii din u r m ă i-a aruncat într'o cr i ză pecuniară." (pg. 7.)

— 628 —

Ga s ă pledeze eu mai mulţi sorţi de izbândă pentru o statifteare a actori lor maghiari , c i t ează d. Fodor, după „datele autentice*, luate din „Orszâgos Toruengtâr" (colecţ ia de legi, regnteo lară) , din 1912, (numărul din 8 febr.) urmă­toare le date importante:

„ . . . până când cetăţeanul ungar din prouineie, e a r e e într'un număr de a p r o a p e 20 de milioane, s e b u c u r ă din p a r t e a statului ungar, sub tttlul d e : subuenţie pe s e a m a teatrelor , de un ajutor de 248 mit de eoroane , până atunci Budapes ta , e a r e numără a b e a un milion de cetăţeni, pr imeşte din p a r t e a statului, pentru întreţinerea c e l o r d o u ă teatre ale sa le , a p r o a p e două milioane de e o r o a n e .

„Conced, e ă amândouă Instituţiile teatra le ale capitalei stau pe nîuelul reeerut de misiunea lor, r e c u n o s c şl a c e e a , c ă teatrele noas tre din capita lă s e r u e s e totodată şl r e e e -rintelor mal auansate, ale proulnetalllor; ba, ee e mai mult, iau în c o n s i d e r a r e c ă urem s ă şi „repreaentăm" eu a e e s t e două instituţii de ar tă — altfel, într'adeuăr, n'aş şti să-mi esplic de e e trebuie s ă s e întreţină pe s e a m a a un milion de contribuabili, c a r i locu iesc în Budapes ta , eu s p e s e de aeee ori mai mari un teatru, c a r e serueş te ace l eaş i scopuri , c â t ă ureme a b e a e ă c u n o s c munifleenţa statului în direcţ ia a c e a s t a douăzec i de milioane de plătitori de d a r e din prouineie, setoş i de cultură." (pg. 6—7.)

A c e s t e a e r a u scopuri le mărturisite pe faţă ale „con­silierului directorului societăţi i regnieo lare a ac tor i lor unguri." S e ua putea o b i e c t a : nu general iza i D a c ă gândeş te şi s er i e o p e r s o a n ă astfel, nu u r m e a z ă c a guuernanţii s ă a lbă a c e l e a ş i părer i şl eonuingeri. P r e a bine, d a r muni-fieenţa bugetului statului ungar nu s'a arătat nici o singură dată faţă de instituţiile noastre culturale: „Asoeiaţlunea" şl S. T. R. D. e. Când deputatul român Iosif Hodoş, în 1870, şi deputatul român Dr. Ştefan C. Pop, în 1908, au c e r u t în plin parlament un sprijin material din uisteria ţării noastre pe seama teatrului românesc, au fost refuzaţi, r ă s p u -zându-l l-se eu zgomot* l a şa spun notele s t enogra f i ee j . . .

Gâteua întrebări, acum, după prăbuş irea Ungar i e i ; D a c ă a c e s t e a au fost sentimentele, de ear l s'au lăsat conduşi ce l e e au uenit s ă ne a r a t e a r t a în fosta Ungar ie — s ă s e mire eiheua e ă românii, slouaeii, sârbii e t c , nu s'au p r e a încălzit de a r t a maghiară , simţind ghimpele a s c u n s în faldurile togei de a c t o r ?

Crede eineua e ă a r auea sorţi de izbândă s ă î n c e r c e , iarăş , eineua marea eu degetul, uoind s ă desnaţionalizeze 1 0 milioane de cetăţeni într'o Hungarie rediulua ?

N e - a r p l ă c e a de a r cet i rândurile a c e s t e a şi dl Osear F o d o r . . . ti. P. P.

— 629 —

Frica de o răscoală nouă a românilor din Zarand, la 1800.

In anul 1?90, atât în judeţul Zarandului eât şi al Hune­doare i e r a lăţită uestea îngrozitoare d e s p r e o nouă r ă s ­c o a l ă a românilor.

I s tor icul : Nicolae Densuşan ues tea a c e e a o numeşte ultimul epilog al reuoluţlei horiane din anii 1784—1785, în „Reuoluţia lui Horia".

V e s t e a a e e e a însă e r a poate numai epilogul penultim al numitei reuoluţiuni, d e o a r e c e a s e m e n e a ueste e r a lăţită atât în judeţul Zarand, eât şi în judeţele uecine : Hunedoara, Garaş~Severin, Arad şl Timiş, şi în anul 1800.

Datele refer i toare la a c e a ueste s e află în arehiua judeţului: Caraş-Severin şi le las s ă u r m e z e aei. — A n u m e :

„Ladislau Vallya, subprefectul Zarandului, în s c r i s o a r e a s a dela 1 -a Dec . 1800, eu multă îngrijorare comunică ju­deţe lor : Hunedoara, Caras, Timiş şi Arad, e ă în a c e l judeţ s e susţine ues tea îngrozitoare, e u m e ă poporul r o m â n din a c e l e părţi urea s ă s e r ă s c o a l e , afirmând, eă , deşi la în­ceputul lăţirei ace le i ueşti s'a făcut e e r e e t a r e şi s'a făcut cons ta tare numai d e s p r e a e e e a , e ă în u r m a r e a instigaţtunllor lăţite prin ostaşii reîntorşi din răsboiul francez , poporul a r dori e a „/ara noastră sa fie ocupată prin francezi", totuş, aeum d e curând s'a aflat, e ă românii noş/rf-earaeterizaţi de c ă t r ă a c e l a ş subprefect eu „răi la suflet*, de fapt a r fi „hotărâţi, a începe o nduă răscoală" eu mult mai înfricoşată decât cea a lui Horia, şi eă a c e e a a r izbucni în 11 Dec al acelui an.

Stăpânit de a c e a s t ă frică s e r o a g ă de judeţul A r a d e a s p r e losăşel şi la Qurahonţ s ă tr imeată eeua putere armată , c a r e a r auea s ă c ircule până la, B r a d , e a a ş a , la ureme de neuoie, s ă s e poată da ajutor ce lor din Z a r a n d şi s ă s e preîntâmpine primejdia e a r ă s c o a l a plănuită s ă nu poată t r e e e şi în judeţul Arad.

După primirea aces te i s cr i sor i , judeţul Arad , din con­gregaţ ia part iculară, ţinută la 4 Dec . 1800, s er i e e ă t r ă jud. Timiş, e a după e e în judeţul A r a d os tăş imea eques tră (eaualeria) în bună par te s e eompune din români nenobili, apoi e ă în pedestr ime î n c r e d e r e a nu s e poate pune ş i nobilimea tntr'atâţa e de scăzută , încât înşişi eomitatenşti trebuie să se scoale împotriua primejdiei, s e r o a g ă e a os tăş imea eques tră s ă - o ţină gata , pentru ea , c â n d s e ua şti c ă r ă s c o a l a es te începută, o par te din a c e a ostăş ime s ă s e poa tă trimite în ajutorul judeţului Arad .

4

— 630 —

C ă t r ă judeţul Hunedoara ser ie tot e a m în a e e l a ş sens , eu adausul, e ă din p a r t e a acelui, ce l puţin 50 călăreţ i tineri nobili s ă fie trimişi la B r a d şi B a i a de Griş, eari uor fi susţinuţi din p a r t e a judeţului Arad .

In u r m a r e a a c e s t o r a , judeţul Timişului, eu data d e 5 Dec . 1800, îneunoştiinţând şi judeţul Garaş , ara tă , e ă din p a r t e a s a a dispus eu o a s t e a insurgenţă de eaualerie s ă m e a r g ă s p r e Lipova, lângă Mureş , şi s p r e alte locuri de t r e c ă t o a r e înspre Transiluania, i a r ă pe ostaşii numiţi „haiduci", au lăsat ea , sub c o m a n d a eomisariului de sigu­ranţă, eu numele Csasza, s ă s e adune, e a la ureme de l ipsă s ă d e a ajutor.

R e e e r e ă apoi e a şi din p a r t e a judeţului C a r a s s ă s e f a c ă dispoziţiile reeerute , tot în a e e l a ş înţeles, după cum a fost r e c e r u t ă din p a r t e a judeţului Hunedoara, eu data de 2 Dee. 1800.

Potriuit r e e e r e ă r i l o r primite, judeţul C a r a s , eu data d e 8 Dee . 1800, s er i e judeţe lor; Timiş, Arad , Hunedoara şi Z a r a n d c ă :

1. A îndrumat pe pretorii din Bratei şi Oăpâlnaşi a fi cu multă grije, s ă s t e a în contact şi în corespondenţă c u autorităţile judeţelor ueeine, e a lucrând eu a c e l e a în deplină înţelegere, d e s p r e or i ce m i ş c a r e de reuoltă s ă r a p o r t e z e subprefeeturei judeţene.

2. A dispus e a plăieşii (seruitoriij judeţeni s ă m e a r g ă la graniţele judeţului s p r e : Făget, Mureş şi Transilvania, şi e a s ă poată primi informaţiuni grabnice d e s p r e mişcări le d e r ă s c o a l ă , ee euentual s 'ar iui; pe comisarul cu numele Raiter l'a trimis la Goşouiţa, e a de aeolo c â t de g r a b ă s ă a d u c ă ueste d e s p r e c e l e întâmplate.

3. împărtăşind toate a c e s t e dispoziţii şi prefeeturei militare banatiee, pe a c e e a o r e e e a r e ă a faee şl din p a r t e a s a a c e a dispoziţie, e a i r e e ă t o a r e a dela „Vama murgă" s ă fie bine păzită şi e a oficiantul aco lo dispus s ă d e a infor­maţii subprefeeturei . Tot atunci

4. D e s p r e uestea r ă s c o a l e i temute faee r a p o r t Con­siliului locotenenţial, ară tând atât răspunsuri le date jude­ţe lor , c â t şi dispoziţiile făcute s p r e a preueni primejdii, c a judeţul G a r a ş s ă poa tă fi scutit de a c e a r ă s c o a l ă , după c u m tot îngrijlrei făcute la u r e m e a s a din p a r t e a judeţului e s t e de a s e mulţumi, e ă reuoluţia lui Hor la din 1784 nu a trecut în judeţul G a r a ş .

Judeţul G a r a ş nu s'a îndestulit cu dispoziţiile mai s u s arăta te , ei, în raportul său cetit, z ice, eă , deşi poporul român — de eare este locuit mai întregul judeţ, peste tot s e poate cons idera de supus şi cu bună ascultare faţă de

— 631 —

autorităfi, totuş, după e e firea acelui popor nu este atâtor" m'eă, e a nu eiimua din c a u z a „re/ig/uneî", a naţionalităţii şi a datinelor aeeluiaş s ă poa tă fi îndemnat mai des , d a c ă ua fi instigate a lua parte la r ă s c o a l ă , pe când de o par te a dispus e a oficianţii s ă fie cu bună îngrijire, p e atunci a r e e e r e a t şl Direcţiunea montană din Oraviţa, unde es te os tăş imea mal numeroasă , cons ta ta toare din germani , e a la eâz c â n d primejdia r ă s c o a l e i a r fi la uşă , a c e e a încă s ă c o o p e r e z e la su focarea ace le ia .

Spune mal departe subprefectul, e ă d e o a r e c e în judeţ miliţie regulată nu este, i ară ostăşimea insurecţională în c e a mai m a r e parte constă din români, c a r i altcum sunt supuşi, — totuş, eaualer ia a dlsloeat-o s p r e : Mureş, Făget ş i s p r e graniţa Transilvaniei.

In u r m ă . raportează , e ă i s'a dat de ştire, e ă oficiile c a m e r a l e (erariale) încă au e a însărc inare , e a de loc, c â t ua fi complect numărul oastet insurecţionale, ua auea s ă d e a a s e n t a r e pentru miliţie, — a d e c ă asentare cu forţa.

Dară , după c e eu ocaz ia asentărl lor de mai înainte, a d e s e o r i s'a întâmplat, e ă mulţi s'au opus ce lor trimişi pentru înrolare, a ş a e ă în unele locuri pe ce i asentaţi eu forţa i-au eliberat, în alte locuri ch iar şl omoruri au inter-uenit, iar mai de curând, în comuna „Căprioara", ostaşii dispuşi s p r e a asenta cu forţa, — au fost bătuţi, — din ues tea întâmplării conc lude subprefeetura, e ă faima r ă s ­coa le i din Zarand — nu s e ştie pe e e ca l e — totuş, a r fl t recut şl în judeţul G a r a ş şi prin u r m a r e e t emere , e ă d a c a înro larea la miliţie, cu forţa s e uâ începe , a c e a s t a uâ putea s ă a ibă efecte şl urmări re le .

Drept e e s iguranţa publică pofteşte, e a înro larea eu forţa s ă s e mal a m â n e pană s e ua a ş e z a primejdia r ă s ­coale i .

Ce rezultat a auut a c e a s t ă r e p r e z e n t a r e şl pes te tot c e dispoziţii s e uor fi făcut din p a r t e a autorităţilor mâl înalte eu pr lmre la faima d e s p r e r ă s c o a l a temuta a r o ­mânilor, urmă în arehiua judeţeană nu este .

Cred , e ă toată acţiunea s e r e d u c e la frica (născută din conştiinţa neliniştită a acelora, cari, neînvăţând dm reuoluţia de răzbunare a lui Horia, nici după aceea n'au ineetdt a continua apăsarea poporului român şi a-1 despuia poate in măanrâ şi mai mare de drepturile sale fireşti, de religiuneS, naţionalitatea şi datinele strămoşeşti, de cari cu atâta tărie se lipeşte poporul român.

Ga întregire la datele de mat sus, uerificate la arehtoul judeţean Caras—Seuer in , adaug a c t nota e e s e află în

4*

— 632 —

„diarium conventios Minoritarum" din Lugoj, purtat din 1771, — şi eu date uerifleate chiar şi din anul 1718 — în c a r e la 13 Dee. 1800, s e află următoare le :

„Miliţia e ă l ă r e a ţ ă a însurecţioniştilor, sub c o n d u c e r e a căpitanului: Sirtici, s'a dus la Făget eu s c o p e a s ă s e împreune eu miliţia regulată din Transilvania, pentru cazul, d a c ă a r izbucni revoluţia românilor în contra domnilor, d e c a r e sunt semne". Steagul miliţiei aces te ia , adus dela „ Timişoara la 25 Nou. 1800, în ziua de 30 Nou. 1800, l'a sfinţit episcopul Cianadului din Timişoara eu numele Kâszeghh A n u m e : 200 pedes traş i şi 100 călăreţ i , conduşi sub s teag , în faţa c a s e i judeţene, în manile numitului ep i scop au depus jurământul. Cu a c e e a ocazie , episcopul a ţinut euuântarea de î m b ă r b ă t a r e şi de p ă s t r a r e a eredinţii e ă t r ă c a s a domnitoare şi patrie — euuântarea a c e e a e s te d e s c r i s ă pe larg în „Diarum" la 5 Dee, 1800.

A ş a s e c r e d e , e ă ace i însureeţionişti s'au întors la Lugoj , c ă c i în 27 lan. 1800 s e adnota, c ă „600 însureeţionişti au trecut la Timişoara, c a r i din timpul eireumseripţiunei lor au fost dislocaţi, parte în e a s a r m e , parte la c a s e l e locuitorilor."

L u g o j , 1925. • ' /. BOROŞ

arhiereu-prepozit.

Din necesităţile culturale ale Basarabiei: Tineretul basarabean s ă fie îndreptat spre apus. După 106 ani de despărţ ire . B a s a r a b i a r o m â n e a s c ă a

ş t e r s în 1918 graniţa Prutului şi prin uotul Sfatului Ţării a e x ­primat liber uoinţa populaţiunei b a s a r a b e n e de a s e uni p e ueei cu celelalte provincii româneşt i . De atunci până astăzi s'au luat diferite măsuri trebuincioase pentru a întări c a u z a românismului în B a s a r a b i a , pentru a ş t e r g e urmele ueehei stăpâniri şi a face e a B a s a r a b i a s ă între cu drepturi ega le în uiaţa culturală a noului stat al tuturor românilor.

In clipa unirei eăr turăr imea b a s a r a b e a n ă e r a împărţită în două t a b e r e : una, c e a a funcţionarilor şi cărturar i lor ruşi, trimişi în B a s a r a b i a pentru a rustfiea a c e a s t ă prouineie r o m â n e a s c ă , reprezintând felul de gândire r u s e s c şi a doua, c e a a cărturar i lor români -basarabeni , educaţi în şeotlle ruseşti , în spiritul eulturei ruseşt i , d a r c a r i totuş,

— 633 —

grat ie rezistenţei c a r a c t e r i s t i c e elementului r o m â n e s c , au păstrat simţemintele naţionale şi imediat c e s'au auzit pr imele g o a r n e ale reuoluţiel, au r idicat sus şi mândru falnicul tricolor, începând lupta pentru c e r e r e a dreptului d e autodeterminare, h o t ă r â r e proprie e e s'a terminat eu actul istorie din 2 ? Martie 1918. A c e a s t ă t a b ă r ă nu putem spune, e ă e r a reprezentanta unui fel de c u g e t a r e r o m â n e a s c ă , c u toate e ă e r a în fruntea mişeăre i naţionale româneşt i şi în lupta, pe c a r e a îneeput-o şi a dat-o , e r a însufleţită d e c e l e mai frumoase sentimente româneşt i .

P e c â n d t a b ă r a rusifleatorilor, în rândurile c ă r e i a mat trebuie să numărăm şl elementele streine, de alte neamuri, d e pe pământul Basarab ie i , p r e c u m şl elementele moldo-oeneştl rusifleate, c a r t de dragul onorurilor au trecut în t a b ă r a asupritorilor, pe c â n d a c e a s t ă t a b ă r ă auea un fel d e c u g e t a r e curat r u s e s c , reprezentând şo.uintsmul r u s în politică şi messianismul cultural în uiaţa culturală, t a b ă r a c o n t r a r ă , a patrioţilor români-basarabenl , c a r e a c r e s c u t şl s'a ridicat în condtţlunile şeoale i ruseşt i şl c a r e n'auea nlel o legătură, eu r a r e , foarte neînsemnate exeepţlunl, eu reprezentanţ i i culturei româneşt i de pes te Prut, fireşte, n'-a putut să - ş l c r e t e z e o gândire r o m â n e a s c ă . Mentalitatea ei e r a o u r m a r e a educaţiei ruseşti , eare - l Infiltra misticismul slau, a contactului cu cercur i l e căr turăreş t i ruse , de la c a r e a împrumutat spiritul reuoluţionar şi ţinuta de cr i t i că d â r z ă şl a Instinctului, naţional de eonseruare , c a r e năş t ea ş i nu lă sa s ă s e stingă sentimentul naţional. Cărturari i români -basaraben i nu erau nici reprezentanţi ai culturii r u s e , nici a ce le i româneşt i , el reprezentau în cultură e e e a e e s e numeşte „basarabenl sm cultural.

Cu toate măsurile de românizare , c a r i s'au luat dela unire îneoaee , a e e s t „basarabenl sm cultural" n'a dispărut nlel p â n ă astăzi . Şl d a e ă înainte e r a uădlt c a r a c t e r u l rus , din c a u z ă e ă toate studiile lor basarabent l erau neuotţt s ă le f a c ă în ş c o a l a r u s e a s c ă , fapt, c a r e e r a pe de o par te şi pozitiu, c ă c i prin continuitatea studiilor s e e r e i a o ideo­logie a p r o a p e integră, actualmente prob lema s e c o m p l i c ă şi mal mult, d e o a r e c e astăzi Intră în uîaţa politică, culturală şl soc ia lă e a d r e noui de tineri basarabeni , c a r i o p a r t e

— 634 —

din studii şi le-au făcut la ş c o a l a r u s e a s c ă , iar ceala l tă la c e a r o m â n e a s c ă şi c a r i din a c e a s t ă c a u z ă n'au putut să - ş i fixeze o ideologie. Ideologia lor e un complex de fărămituri ale Ideologiei ruseşti , distruse de euenimentele uriaşei reuoluţii şi de idei şi eunoştinţi, căpăta te în ultimele c l a s e de l iceu şi în sălile de c u r s ale uniuersităţilor româneşt i .

Situaţia elementelor din generaţ ia mai în uârs tă s 'a limpezit.

O parte şi-a păs tra t c a r a c t e r u l r u s e s c şi a renunţat s ă ia parte actiuă în uiaţa noului stat, adoptând b atitundie de sabota] . A c e a s t ă c a t e g o r i e a încetat de a mai fi per i ­c u l o a s ă : atitudinea ei odată cunoscută , sunt ştiute şi măsurile , c a r i t r e b u e s e luate. Trebuie , însă, s ă subliniem totodată faptul, c ă majoritatea intelectualilor din a c e a s t ă ca tegor i e a recunoscut , eu timpul, g r e ş a l a făcută şi a renunţat la atitudinea de sabotaj .

Cealaltă ca tegor i e a luat eu entuziasm parte la mişcări le naţionale din 191?—1918 şi a intrat în uiaţa noului stat e a ce tăţean eu depline drepturi, subordonând ideologia rusă , uaceinată în şcoli le ruseşti , sentimentului de patriotism.

Mult mai eomplieatâ e, c u m a m spus, situaţia tine­retului' b a s a r a b e a n , e a r e s e află astăzi în s tăpânirea unui h a o s de idei şi e a r e , în p e r i o a d a de formare a caracterului , c ă z â n d uşor sub diferite influenţe, poate a luneca pe o c a l e greş i tă .

A ajuta tineretul b a s a r a b e a n , c a r e s e sbueiumă astăzi s ă ia să din s t a r e a de „basaraben i sm cultural", să-ş i formeze o ideologie occ identa lă şi s ă s e asimileze eu d e s ă u â r ş i r e condiţiunilor uietti culturale româneşt i , es te una din datoriile supreme ale conducători lor , în mâinile c ă r o r a s e află astăzi destinele neamului nostru. Şi pentru rea l i zarea acestu i seop , c e a mai bună ca l e d e urmat e trimiterea tinerilor basarabeni în fărzYe latine din apus, unde ei a r putea să-ş i î n s u ş e a s c ă o cultură occ identa lă şi s ă s e l ibereze de influenţa unei culturi streine, influenţă, e a r e e dăunătoare , în spec ia l din punct de uedere al intereselor unificării.

Actualmente foarte puţini români -basaraben i îşi fac studiile în s tre inăta ie : sunt numai eâteua zec i de inşi. In s ch imb însă tineretul izraelit din B a s a r a b i a e reprezentat în şcoli le super ioare din apus eu mii de studenţi şi doctoranzi .

.. Asoeiaţiunea culturală din Ardea l „Astra", c a r e a trecut Carpaţii şi Prutul şi a uenit la noi pentru a ajuta la p r o p a g a r e a şi întărirea eulturei româneşt i în B a s a r a b i a , prima, şi-a dat s e a m a de a c e a s t ă neces i tate uitală, dictată de interesele super ioare ale neamului r o m â n e s c şi prin reprezentantul ei, s incerul prieten al Basarab ie i , d. Onisifor Ghibu, a făgăduit tot ajutorul tinerilor basaraben i , c a r i d o r e s c a p l eca in streinătate pentru d e s ă v â r ş i r e a studiilor. 1)

Pentru a c e s t ajutor întreaga B a s a r a b i e mulţumeşte astăzi fraţilor din Ardeal .

Încheind a c e s t e rânduri nu putem s ă nu amintim c ă primii, c a r i au cântat în sa la fastuoasă a primăriei Ghi-şinăului r u s e s c din 1917 imnul întregire! neamului au fost uoluntarii-ardeleni, c e t r e c e a u prin Chişinău, uenind dela Chieu şi m e r g â n d la front, pentru a pecetlui eu sânge le lor unitatea noas t ră naţională.

Astăzi tot ardelenii deschid tineretului b a s a r a b e a n noui şi largi orizonturi, dându-i o îndrumare, eare-1 ua d u c e în templul eulturei naţionale ee-1 aş teaptă de atâta ureme. CONSTANTIN MÂŢU

0 inuenţie epocală. Aici sa vă vedem 1 Doi sauanţi francezi, domnii Q. Claude şi Boucherot, au

prezentat „Academiei de ştiinţe" din Par i s , luna trecută, într'o şedinţă, un apara t născoc i t de genialitatea lor, aparat , ehemat s ă a d u c ă o m a r e izbândă a spiritului omenese-

E s t e v o r b a de o invenţie epoca lă . Aparatul e capabi l de a prinde puterile motriee ale mării, folosindu-se de di-ferinţa de temperatură c e ex is tă între apele călduţe a le suprafeţelor şi între apele r e c i ale afunzimilor.

Importanţa invenţiei s e va evidenţia mai bine în u r m a ş ire lor citate dintr'un art icol al dlui Sauarit , dintr'o rev i s tă de s e a m ă , franeeză.

In şedinţa amintită a vorbit ce lebrul inventator f rancez Q. Claude unui auditoriu compus din unii din cei mai mari savanţi, nu numai ai Franţei , ei ai lumii, e a : Dr. Roux ,

') S'a şi publicat concurs. Red.

— 636 —

D. Berthelot , Brartly, Lumtere , ducele de Brogl ie , d e s p r e putinţa „de a e x t r a g e din o c e a n e l e tropicale milioane şi milioane de puteri de eal-uapor". Dl Q. Claude este pio-nerul gazului lichid, al amoniacului sintetic, dl. Paul B o u -eherot creatorul unor mari „centrale" termoelec tr ice . Nu au auut sauanţit în faţa lor „utopişti", ei r iguroşi realizatori .

Sauantul Claude a amintit ascultători lor să i t e m p e r a ­tura mări lor tropicale: 28—30 g r a d e la suprafaţă, 4—5 g r a d e în adânc ime, a d e c ă frigul polurilor şi că ldura tropicelor, reunite într'aeeleaşi puncte ale globului terestru. „ A c e a s t a es te o dlferlnţă de temperatură , constantă, într'un chip mi­nunat, în toate anotimpurile şi în o r i c e ureme şi apl icată r e c i p r o c la a p a din afunziml, r ă c i t ă indefinit de curenţii ueniţi dela mările po lare şi la a p a dela suprafaţă, per ­petuu încălzită de s o a r e . D a c ă nu l s'a dat acestu i fapt capital până a c u m atenţia, pe c a r e o merită, es te a s e atribui, fără d o a r şi poate, la două rezonamente esenţiale, c a r i p a r ' c ă s e opun utilizării s a l e . . . " (1. aparenţa în accesibi l i tate a ape lor r e c i — 1000 m. de afunzime; 2. mi­c i m e a abaterii temperaturi lor.)

„ Cu toate a c e s t e a , a c e a s t ă m i c ă a b a t e r e conţine puteri formidabile," ser ie dl Sauarit , „Uaporli aces t e i a p e de 28 g r a d e , t r e c â n d printr'o turbină, dau o energie ur iaşe . E de ajuns, de fapt, s ă produci un uid la un centimetru de atmosferă într'un recipient,, c a r e conţine a c e a s t ă apă , pentru e a apa s ă înceapă îndată s ă fiarbă, producând ua-porl în abundenţă, uapori, c a r i s e uor c o n d e n s a mal apoi într'un alt recipient răc i t la 4 s a u 5 grade ."

In faţa sauanţllor a experimentat dl d a u d e . „Sauantul desch ide un robinet de sticlă, e a r e faee s ă comunice eon-densorul eu flaconul de a p ă călduţă, e a r e începe s ă f iarbă uiolent; uaporii s e precipită s p r e eondensor , turbina s e pune în m i ş c a r e , e a s ă ajungă r e p e d e 5000 de înuârtituri p e minută, 3 lămpi de 2 Watt 5, eu ajutorul unul dlnatno, acţionat de turbină, sunt aduse a p r o a p e instantaneu la c o l o a r e a albă, strălucitoare."

„Şi, în timp e e uenerabilele c a p e t e a lbe s e agită, în i mp ee mulţi înaintează s p r e experimentul minunat, în timp

— 63? —

e e dl ]ean Periri, ce l e e a câşt igat deunăzi premiul Nobel , a p a r e , e a un Sf. Ioan al fizicei moderne , eu pâru-i a l b într'o c o r o a n ă fluturătoare, inuentatorul continuă de a-ş i bate e a eu c iocanul eonflrmărtle-i miraculoase".

„Energia , pe e a r e o uedeţi alei o eonţlne a p a mări lor tropice de miliarde de ori. Inaeeesibil itatea apelor adânci , a ape lor îngheţate? O ţ eaoă de 1000 de metri, după o pompare , le ua aduee la suprafaţă, într'un mod constant şi în cantităţi de mii de metri cub."

Inuentatorul a d e c l a r a t : „ S ă presupunem eă , în t r e c e r e a ei, a p a ea ldă s e r ă c e ş t e eu 5 g r a d e prin ebuliţie, e e e a e e nu ua atinge p r e a mult tensiunea ei de uapor. Auem dec i 5000 calori i e x t r a s e de metru cub. de a p ă dela suprafaţă, deci 8 ki lograme de uapor, car i , utilizate între 0,03 şi 0,01 atmdsferă, uor da în teorie 100.000 ki logram-metri . A c e a s t a este ur iaşa energie , eehiualentă ta a e e e a e e a r produee -o a e e s t metru eub de a p ă d a c ă a r c ă d e a dela 100 de m. şl c a r e s e poate s c o a t e din a p ă în cantităţi eu d e s ă u â r ş i r e ilimitate.

„Vedem eât de incomparabi l mai mult întrece a c e a s t ă soluţie pe a e e e a a mareelor, unde a e e l a ş metru eub n'nr produce mai mult de 3 m. de c ă d e r e — şi cu o eât de deplorabi lă iregularitate 1"

„Aceas ta es te o Niagară multiplicată, perpetuă", e x ­c l a m ă referentul francez , „o Niagară , e a r e n'ar c o s t a mai mult d e c â t uzinele h idroe lec tr ice „ce le mal favorizate", apoi u r m e a z ă :

Inuentatorul Glaude a adus aminte sauanţtlor de la A c a d e m i e e ă petrolul s e epuizează r e p e d e , e ă în State le Unite ale Ameriee i nu ua mal fl pes te 10 ani. Huila ua fi r a r ă într'un s eco l şi nu s e ua mai găs i în eâteua sute d e ani. „Umanitatea, a taşată , d e o a r e c e este uorba de o p r o ­blemă uitală, eu industria ei mereu c r e s c â n d ă , de a c e s t e două izuoare de energie , începe s ă preuad ă t e a m a e e o ua cuprinde, faţă de foametea supremă, foametea de energie . E n e r g i a căder i lor de a p ă este foarte inferioară trebuinţelor lumii, lată seaperea, d e o a r e c e aceste „uzine mijlocii' de 600.000 puteri de cal se pot multiplica la infinit. Desigur

— 638 —

a c e a s t a s e p e t r e c e în ţinuturile tropice , — şi frumoasele noas t re colonii ( franceze) uor putea s ă profite din a c e a s t a , înaintea noastră , — dar putem auea toată nădejdea s ă s p e r ă m e ă ştiinţa electricianului ua mai îmbunătăţi t rans porturile energiei , ne ua permite s ă a d u c e m în porturile ţ ioastre , în mari le noas tre cen tre industriale, a c e s t e milioane de puteri de cal , smulse, pe rând, soarelui ecuatorului i frigului polurilor."

Uzinele contemplate uor da şi energ ie şi cantităţi ur iaşe de frig. Uzina de 600.000 de puteri de ca l , d. e , a r da un frig de, aproximatiu, 200 milioane de ki lograme de ghiaţă pe oră , a d e c ă ua faee e a s ă poţi trăi, a p r o a p e eomfortabil, în regiunile ce l e mai fierbinţi ale globului p ă ­mântesc .

Dl Q. Claude a terminat eu a c e s t „ţipet de credinţă", pe e a r e Aeademia întreagă l-a aplaudat prelung:

„Mai ieftin d e c â t eu o reuoluţie e a a e e e a pe e a r e a r aduee-o trans formarea d irec tă a radiaţiunilor s o l a r e sau utilizarea energiei a tomice — d a e ă ua ajunge amicul nostru Jean Perr in s ă le pract i ce , în m a r e nimic nu ua îm­p i e d e c a pe om de a lua în posesiune, eu atât mai mult, marea, prin această nouă învingere şi s ă aibă dreptate."

„Acum nu mai este uorba de alteeua", termină r e ­ferentul francez , „decât e a s ă ştim care popor ua pune, c e l dintâi, în ap l i care a c e a s t ă îndrăsneaţă , a c e a s t ă gigan­t i că concepţ ie a două spirite ( superioare) franceze." („lllu-stration", 20. XI . 926.)

După ce le s c r i s e mai sus, eâteua, foarte la locul lor, întrebări: N'ar merita astfel de ueşti s ă fie răspândite şi eomentate de z iarele şi reuistele n o a s t r e ? Nu e mai în­vese l i toare o astfel de inuenţie d e c â t faptele eutărui cr i ­minal ? Nu poate da nutremânt de gândit creierului o m e n e s c o astfel d^ inuenţie ? Aiei s ă uă uedem, oameni buni 1 . . .

Şi când te gândeşti e ă savanţii Claude şi B o u c h e r o t a r fi putut fi omorîţi de o granată idioată, fiindcă s'au născut francezi 1

— 639 —

Cruciada femeilor pentru paee Intr'utiul din magistralele sale discursuri (u., L e Temps ,

2 XII 926) ministrul de ex terne francez , dl Briand, c e l premiat eu premiul Nobel al p ă c i i , . . . a e x c l a m a t ; „ p a c e a este o p e r s o a n ă pretenţioasă, c a r e nu s e mulţumeşte e a să-i faci curte pe jumătate, c a r e nu e mulţumită eu eâteua formalităţi de politeţă; e a urea c a s ă fie doriiă eu pasiune, e a s ă fie cerută şi e a s ă i te dai pe dea 'n tregu l . . . Europa! B a e plină pânâ'n gât de răşboa ie , e a moare . D a e ă s 'ar naşte mâine un nou răsboiu, a r fi catastrofa pe de-a'ntregul, întreaga E u r o p ă a r suferi nu ştiu e e desastru. Eu , din parte-mi, e r e d c ă trebuie să ţie împiedecat... C r e d c ă Franţa s e o n o r e a z ă s tr igând: „ P a c e a " / , . . „Unu! deputat, c a r e i-a a d r e s a t o s c r i s o a r e , i-a ripostat dl B r i a n d : Dle Desjardins, . a m cetit s c r i s o a r e a dtale (în c a r e i-se r e p r o ş a e ă t ra tează eu reprezentaţi i unut popor de 60 de mil ioane): S c r i s o a r e a m a făcut s ă uăd cum pot fi înjosite anumite sentimente. Dar am primit şi alte scr i sor i , ear i îmi uin deta bărbaţ i c e s'au bătut pe câmpul de luptă; mu7/e femei, multe mame mi-au scris. Nici una din scr isor i le a c e s t e a nu mi-au repoşa t c ă am urut s ă s e s f â r ş e a s c ă odată eu peehile lupte ale trecutului!"

Ce frumoşi încep bărbaţi i politiei s ă u o r b e a s e ă şi d e s p r e glasul mamelor, de pe tribuna par lamentară .

Dar încep şi mamele s ă s e g â n d e a s c ă cum s ă preîn-timpine răul, e a fii lor s ă nu mai ajungă în faţa tunului.

A ş a primim dela s e c r e t a r a genera lă a „Uniuniimondiale a femeii", dela dna Elena Râmniceanu, inimoasa română , c a r e stă în fruntea societăţii aces te ia , e e numără mi­lioane de femei, d a r e a de s e a m ă pe a. 1926 şi euuântarea prezidentei , a dnei Clara Quthrie rfArcis, o f ranceză eu orizonturi largi şi „mamă" în c e a mai nobilă a c c e p ţ i e a euuântului.

R o m â n c e l e noastre îşi dau toată truda e a omenescu l s ă s e manifeste în relaţiile dintre neamuri. Dnele Cal ipso Botez , Alexandrina Gantaeuzino, E l e n a Râmniceanu infor­m e a z ă streinătatea în cunoştinţă de c a u z ă d e s p r e stări le dela noi şi douadă e ă au adus foloase cauzei n o a s t r e drepte este şi s c r i s o a r e a „ S o c . cult. M a e e d o - r o m â n e " din Bucureş t i (iscălită de dl l. Qrădişteanu), în c a r e s e e x p r i m ă mulţumiri pentru seruieiile făcute fraţilor noştri macedonen i din prilejul congresului minorităţilor, întrunit în Qeneua (1926), din partea dnei Râmniceanu.

— 640. —

D a r urem s ă r e p r o d u c e m aici din magis tra la oorbire a prezidentet aces t e i societăţ i foarte aetiue şi foarte de actualitate ee le 21 sugestii practice, pe ear i urea dna pre-zidentă s ă le r ă s p â n d e a s c ă între milioanele de m e m b r e a l e societăţii . Guuântarea a apărut e a b r o ş u r ă uolantă, edi tată din p a r t e a biroului societăţii (Qeneua, Bd . Heluetique 17) şi p o a r t ă titlul „Un armistiţiu, al euuintelorl Să lucrăm în sfârşiţi' ( e e e a e e putem şi e e e a e e trebuie s ă facem.)"

Sugestii le a e e s t e a a r trebui s ă fie răsgândi te şi din p a r t e a femeilor din România , de a e e e a le t raducem aici, r u g â n d pe cet i toarele noas tre s ă le c â n t ă r e a s c ă şi — d a c ă le află de bune — s ă militeze pentru ele.

B uorba de uiitorul copiilor lor — după cum spune ş i dl Br iand de pe tribuna par lamentară din Franţa , gân-dindu-se la c o n t r a b a l a n s a r e a ualului de ură . U r a nu a fost ş i nu poate fi sfetnic bun!

Dna prezidentă urmează , după e e a arătat m a r e a dependenţă între p o p o a r e şi după e e a chemat la muncă practică pe toate femeile: „Să t r e c e m a c u m la 21 de sugestii practice. L e - a m a c c e p t a t în u r m a unor experienţe făcute din p a r t e a unora din membre le noas tre eele mai distinse, ear i le-au e laborat , inspirate fiind de dorinţa de a transforma principiile Uniunii într'un cod viu, practic şi eficace. Am a d ă o g a t înşi-ne a 22 d sugestie, pe c a r e a m primit-o pr imăuara trecută , c â n d m ă aflam într un turneu d e conferenţe în A m e r i c a . Sugest ia a e e a s t a ne paruine de la îndepărtatul stat T e x a s şi s e r e s u m ă precum u r m e a z ă : „Nu recurge ţ i niciodată la represal i i în diferendele p e r s o ­nale, naţionale şi internaţionale, c a r i s 'ar putea naşte în jurul uostru, fără de a nu fi epuizat în prealabil toate mijloa­c e l e de conciliantă."

1. „Insuşiţi-uă adeuărul e ă umanitatea este una; a d e -uărul a c e s t a trebuie s ă inspire toate judecăţile noastre."

2. „Afirmaţi a c e s t principiu la toate ocaziunile şi adeueriţ i prin istorie e ă umanitatea e pe cale , neîncetat, s p r e unitate."

3. „Studiaţi şi folosiţi c a p a c i t a t e a de a gândi c a s ă seruiţi c a u z a păcii. Consacra ţ i f iecare zi eâteua minute, gândindu-uă anume, cu uoia şi aetiu, pentru c a u z a păcii .

înlocuiţi gândurile urii, a l e forţelor distruetiue eu gânduri de iubire, de forţe constructive; distrugeţi g r a ­niţele din spiritul uostru şi din inima noastră , înainte de a putea s p e r a s ă distrugeţi graniţele în lume."

4. „Nu toleraţi nici o discuţie pesimistă refer i toare la posibilitatea de a desfiinţa într'o zi răsboiul . Gonuersaţla uoas t ră trebuie s ă afirme e ă răsboiul e s te un res t de b a r b a r i e , c a r e a r fi trebuit s ă fie desfiinţat de multă ureme.

— 641 —

Demonstraţi e lar e ă s după uoi,. s ă uorbeşt i d e s p r e „uiitorut răsboiu" es te o t r ă d a r e faţă de copiii noştri — o t r ă d a r e faţă de patria noastră , — o t r ă d a r e faţă de umani ta tea

5. „Combateţi ideia răsboiului în spiritul copiilor, supri ­mând toate jucăriile militare şi înuăţând pe eopii e ă răs­boiul este prea teribil decât ca să faci o jucărie din el; spuneţi-le e ă răsboiul, lipsit în ziua de astăzi d e toată măreţ ia ( g r a n d o a r e a ) şi de toată s trălucirea , es te nedemn de eiuilizaţia m o d e r n ă şi e ă ua dispare , e a duetul.

„Auem datoria să-i f a c e m s ă uadă e ă răsboiul ua fi înlocuit, ineuitabil, prin arbitraj, printr'o soc ie tate uniuersală a naţiunilor şi o curte internaţională de justiţie.*

6. „Veghiaţi ea prejudecăţile şi nedreptăţile, c a r i s 'ar putea afla în cărţile de şcoală s ă s e suprime." („Cât d e bine îmi a d u c aminte de surpr inderea del ic ioasă auută, d e mine, amer icana , c a r e s 'a nutrit eu descr i er i înfrumseţate şi e x a g e r a t e d e s p r e Reuoluţie, când, mai târziu, în uiaţa mea , am uizitat Anglia şi am aflat aei e ă englezii nu sunt de loe tirani, ei într'adeuăr oameni minunaţi, c a r i a r putea fi amici excelenţi ai americanilor.")

7. „Arătaţi e ă desaprobaţ i observaţiile ironice, dis­preţuitoare sau bănuitoare eu priuire la streini. Combateţ i a c e s t obieeiu, c a r e ne uine din timpuri trecute . Altedăţi cons ideram toţi pe streini e a pe neşte „barbari". Adueeţt-uă astăz i aminte e ă uă sunt fraţi şi faceţi tot posibtlul e a s ă înţelegeţi şi apreciaţ i c a r a c t e r u l f ieeărei ţări şi aportul e e îl poate da cauzei comune."

8. „încurajaţi studiul limbilor; băgaţ i de s e a m ă e a . eopii s ă înueţe limbile uii. Profitaţi de toate ocazii le e a

s ă uizitaţi ţările streine sau c a s ă primiţi câţiua oaspeţ i (de acolo)."

9. „Abţineţi-uă s ă răspândiţi noutăţi s a u r a p o a r t e capabi le de a ere ia antipatia sau u r a între indiuizi şi naţiuni."

10. „Contribuiţi s ă s e c u n o a s c ă fapte capabi le s ă s p o r e a s c ă intre om şi om şi între naţiune şi naţiune Stima şi înţe legerea r e c i p r o c ă . Contribuiţi astfel s ă s e e r e i e z e un curent de simpatie umană."

11. „Adueeţi-uă aminte e ă intoleranţa religioasă a fost causa la unele din cele mai grosave răsboaie. Daţi-uă s e a m a , în u r m a studiului comporat iu al tuturor religiunilor şi a inspiraţiei lor comune, c ă , pe lângă toată multi­plicitatea numirilor lor, (creştinismul singur n u m ă r ă 180) d a e ă formele re l ig ioase sunt numeroase , religiunea este una, înuăţând fraternitatea oamenilor sub paternitatea lui Dumnezeu."

12. „Faceţi tot posibilul e a s ă reformaţi presa." 13. „Ftti patrioţi în c e a mai a d â n e ă a c c e p ţ i e a noţiunii

— nu fiţi şovinişti. Patriotismul nu trebuie s ă s e m ă r g i n e a s c ă la d r a g o s t e a faţă de patria uoas t ră pes te toate cele lalte patri i; lucraţi c a s ă merite patria uoas tră s ă fie iubită şi s ă fie iubită peste toate celelalte patrii."

„Câţi din noi s'au oprit ureodatâ c a s ă examineze m a r e a responsabil i tate e e le incumbă eând c ă l ă t o r e s c într'o ţ a r ă s t r e i n ă ? După atitudinea lor şi după acţiunile lor îşi uor forma ceilalţi o opinie d e s p r e patria lor."

14. , Consacraţ i , după timpul de e a r e dispuneţi, un anumit număr de ore pe săptămână operelor sociale, c a r i desuoltă spiritul de ajutorare reciprocă şi de concordie,' propagat de manifestul Uniunii."

18 „Fiţi gata de a ajuta pe surori le noas tre în tot felul şi d a c ă nu puteţi rezolua dificultăţile lor, personal , con­sideraţi e a o datorie sfântă de a le pune în l egătură eu ace ia , c a r i sunt în s t a r e s ă le rezolue. Nu întrelăsaţi nici o ocaz ie de a afirma î n c r e d e r e a uoas tră în sexul uostru şi de a a p ă r a pe f iecare femeie pe e a r e o a t a c ă în prezenţa uoastră."

16. „Puneţi în legătură pe toţi ace ia , c a r i — între amicii şi cunoscuţii uoştri — l u c r e a z ă într'un fel o a r e c a r e l a lăţirea pe lume a solidarităţii şi a unirii. E i îşi dau osteneala s ă rea l izeze binele."

17. „ D a c ă eşti o intelectuală ser ie d e s p r e subiectul a c e s t a şi uorbeşte după principiile Uniunii."

18. „ î n c e a r c ă s ă urmezi exemplul practic al „Scoutsilor" (eereetaş i lor) şi îndeplineşte în f iecare zi sau ce l puţin în f ieeare săptămână, în eereu l tău de influinţă. o acţiune sau ' afirmă ceva ce serveşte causei păeii.u

Celelalte puncte s e re f eră la „Uniune", în special .

Multe şi 4e toate. Soarta intelectualilor în Bolşeuieia.

Ascultaţi c e s o a r t ă uor a u e a mulţi din intelectuali, în multe ţări , dacă curentul bolşevic d e s c r e i e r a t a r e să s e reuerse şl pe aco lo , d a e ă ua uorbi i a r ă ş bestia din om.

Pasag iu l tradus e s te luat din „Mereure de F r a n c e " ( s e r i o a s a reuistă f ranceză — I V . 1925), din „ S c r i s o a r e a r u s e a s c ă " a cronice i bogate . „Reuista „/n streini", c a r e a p a r e în Berl in şi în P r a g a , conţine o mulţime de d o c u -

— 643 —

mente preţ ioase , între c a r i uom eita descr ipţ ia din p a r t e a unui m a r t o r ocular — Orgekouski — a execuţie i marelui duce Pau l Alexandrouiei . Ares tat după o m o r â r e a lut Uriţki, a fost internat Orgekouski în a e e e a ş temniţă eu m a r e l e duee. A e e s t a a d u s e s e eu sine multe obiecte de tot ţelul şi a trăit, până pe la mijlocul lui Februar i e 1919, în relaţii relatiu destul de bune. După a s a s i n a r e a în Germania, •& lui Eiiebkneeht şi a Rozei L u x e m b u r g a u început s ă îm­puşte pe ostateei în Rusia. Intr'o noapte au ajuns cu auto ­mobilul doi marinari la temniţă şi, întouărăşiţl de o mul­ţime de păzitori, s'au dus în odaia în e a r e locuia m a r e l e duee. Orgekouski fusese încredinţat din p a r t e a celorlalţi deţinuţi s ă suprauegheze catul întreg şi a urmat bandei. A auzit glasul marelui duee, e a r e s t r i g a : „ e u m îndrăzneşti, s e c ă t u r ă , s ă m ă tutuieştt?!" l-au răspuns eu injurii g r o s o ­lane. U ş a odăii, în e a r e in traseră eu toţii, a r ă m a s d e s ­chisă . Marele^duee s t r i ga ; marinarii şl păzitorii îl strigau, împărţindu-şi p r a d a , hainele prisonlerului. „Desbraeă- i ja ­c h e t a ; ţine-o pentru tinel Trage -1 ghetele a fară 1 la-t p e ­rina 1 Ţtne-t blana 1 înainte copi i i f i ecare s ă pună mâna pe ee- i p l a c e I..." Mat apoi l-au t r a s p e Paul Alexandrouiei în cor idor . E r a în eapul gol, în e ă m a ş e , fără de ghete. E - a u dus astfel la infirmleria temniţei. M'am dus şl eu aco lo . Act a continuat despularea h o ţ e a s c ă : l-au smuls Inelele din deget," 1-au luat ceasul , l-au golit buzunarele, apoi l-au d u s , p e m a r e l e duce în automobil, eu încă două p e r s o a n e tot atât de puţin î m b r ă c a t e e a şi el. Toţi trei oeupau fundul automobilului i în faţa lor au ocupat loc doi funcţionari (ai societăţii) „Ceka". Medicul spitalului, c a r e a asistat la e x e ­cuţie, a pouestit a doua zl e ă m a r e l e duce Pau l Alexan­drouiei a fost împuşcat în deeursul nopţii, în for tăreaţa Pe tru şl Paul, Cu mai multe alte persoane , după c e le -au silit s ă îşi s a p e propria- le groapă".

Ce spune* istoricul Gugl. Ferrero („L'ltlustration", 2 1 X I 1 9 2 5 ) .

„Popoare le s e află în faţa dilemei: sau. guuernarea reprezentattuă, b a z a t ă pe principiul delegaţiei ; s a u dicta­tura a n a r h i c ă a cluburilor armate".

— 644 —

. . . „ P o p o a r e l e au s ă a l e a g ă a s tăz i : sau răsboiul per ­petuu sau p a c e a bazată , nu pe t e r o a r e a c r e s c â n d ă a r ă s -boiului, ei pe uoinţa într'o armonie".

„Trăim între ruine! P e a c e s t e ruine trebuie s ă r id icăm o nouă ordine de lucruri, în interiorul f iecărei tări, p r e c u m şi în raporturi le între state. Dar a c e a s t ă ordiue nouă nu s e poate edifica d e c â t eu c o l a b o r a r e a opiniei publicului, a a c e s t e i fiinţe amorfe, c a r e s e c r e d e infailibilă şi c a r e nu s e l a s ă conuinsă d e c â t numai prin fapte. Trebuie deei timp. Timpul s e p a r e e ă e destinat s ă ajungă un element capi ta l al politicei; prudenţa şi pac ienta t rebuese s ă fie calităţile dominante ale bărbatului de" stat. A r trebui s ă lă săm ui-teza şi îndrăzneala oamenilor sburători , uirtuoşilor loeo-moţiunii, antreprenori lor de mar i afacer i economice . Arta de a guuerna ua r e e e r e o încet ineală înţeleaptă şi p a -eientă. Guuântul s c u m p lui Augustus: „festina lente" e p e c a l e s ă ajungă deuiza guuernelor".

Demnitatea banului. Gronicarul săptămânal a l reu . „k'lllustration" (12 IX .

1925) s er i e d e s p r e modul cum a r trebui s ă li s e a d u c ă la cunoştinţă copiilor „demnitatea banului": „Daeă urem s ă ne îngrijim s ă formăm, conştienţioşi, conştiinţa copiilor no­ştri, trebuie e a să- i obieinuim de timpuriu să-ş i formeze mici economii, s ă le administreze c a un buget personal . A c e a s t a es te maniera c e a mai bună de a-i înuăţa s ă s tă ­p â n e a s c ă et banul, în loe de a fi sclauul lor. Trebuie e a în mintea copilului ori e e capital s ă fie fructul unei munci. Nu a r e uoie să-ş i închipuie e ă a r fi eu putinţă s ă câş t ige c a ­pitalul altfel d e c â t printr'o s forţare . A c e a s t ă s forţare s ă nu s tăm câtuş de puţin la îndoială de a i-o impune metodei . S ă retribuim rezonabi l micile seruieii de c a s ă pe ear i ni le poate a d u c e copilul. S ă găs im miei ocupaţii folositoare, ear i să - i d e a impres ia c ă şi-a câşt igat în mod cinstit s a ­larul. E d u c a t o a r e a a m e r i c a n ă (Dş. E s t h e r Doolittle] ne propune câ teua exemple de sarcini , c a r i s e pot răsplăt i , sarc in i de dat c a s ă le îndepl inească cu folos băieţaşii şi fetiţele: unii uor faee comis ioane, uor îngriji de un animal si nor faee puţină grădinărie , până c â n d ceilalţi s e uor oeupa c u lucrări le menajului s a u ale cusătoriei , uor spă la oase le , u o r 1 c u r ă ţ a d e praf mobilele sau uor confecţ iona anumite m â n c ă r i şi anumite dulceţuri".

— 0*5 —

C r o n i c ă .

Numărul 11—12 al „Transiluantei", c a r e apare în preajma Crăciunului, aduce eâfeua preţioase contribuţii, din partea membrilor secţiunilor „Astrei".

donferenţa dlul tnspeetor a l e r ­telor din Translluanta, a dlui Emil laae, eare este totodată şi secretarul see|. arttsilee te noi, despre „Pro­paganda aptistieâ", este întâia coti' ferenţă, din seria de conferenţe ini­ţiată de seetla .artistică, in iarna aceasta. Preşedintele secţiei, domnul Dp. Tibepiu Bredieeanu, a ţinut o In­teresantă eonferenţă la Chişinău (re­produsa Im „România Nouă" şi în „Gazeta Transiluaniel") despre com­pozitorii români. Seetla medicală şi biopolitieă ne ofere preţioasa lu­crare a dlul doc. uniu. DP. Bh. Po-pouieiu, despre „Razele ultraviolete şi raehitismul"•, în.legătură .eu pueri­cultura. Tema este atât de Impor­tantă, încât poate interesa pe ori ee om matur, eu simf de responsabili­tate socială. — Membrul aetiu din seetla istorică, Pr. 8 £ Sa , prepos. loan BOPOŞ, ne arată, pe baza unor documente autentice cât de mare a fost frica guuernanjilor maghiari de , o răseoală nouă a românilor din Zarandîn . . . 1800. N'au înuăţat minte guuernanţti, n'au întreprins c o r e c ­turile necesare şi au ajuns la 1018. — ,Un scriitor din Basarabia , dl Const. Mâţu ne arată eum neeesi* tatea culturala a Basarabiei de astăzi pretinde ea tineretul basarabean s ă fie îndreptat cât mai mult spre şco­lile Apusului, e a Basarabia şi eu e a România s ă formeze o barieră îm­potriva, bolşeuismului ee ameninţă cultura europeană. »

lntr'un articol ni se recapitulează Idela de maghiarizare forjată prin... teatru, a zeee milioane de alogeni în fosta Ungarie (fasiuntle autentice ale unui conducător al mişcării tea­trale maghiare). Se serbătoreşte, membrul aetiu din seetla şco lară , fostul secretar 11. al „Astrei* şl a c ­tualul membru în comit, central, dl Dk Vas. Bologa, din prilejul retra­gerii dsale din fruntea liceului de fete (limita de uârstă). — 0 poezie ocazională a lui Andreiu Băraeanu, întitulată „Mama" şi declamată de meseriaşi români în 1886, ne îmbo­găţeşte repertoriul de poezii ured-ntee de declamat la şezătorlle po­porale. — Dl prof.-dtrector T. Neţ ne uorheşte despre „Cinematograf1' şi despre principiile fizlee, pe c a r t s e bazează aceas tă epocală inuen-pune. — Seer. Ut. s. Horia Pe /ra-Pe-treseu publică o schijă a s a : La

-,,/oeu/ de veghe", din »iâţa orăşelelor noastre. — In „Cruciada femeilor pentru paee" s e arată publicului ro ­mânesc 21 „sugestii practice", date de preşedinta unei societăţi femi­nine eu milioane de membre — eum uor putea femeile s ă pregătească p a c e a mult dorită. — Urmează o cronică bogată, iscălită: Q. Bogdan-Duieă, Dr. Uas, Bologa, flbrel Paul Bănuţ, Ol. Bottoş, Dr. A. Eazar , V. C. Ştefanul, ete.

Un apel publicului românesc , de a cumpăra cărţi bune, valo­roase , de Crăciun, completează numărul. Fte e a acest număr al „Transilvania" să fie primlf. şi eitit din partea publicului' eu a c e e a ? inimă eu eare a fost trimis de „Astra",

* • •-5

Preşedintele nostru, dl Vasile Gol-diş, a eonuoeat comisia instituită pentru ridicarea unui monument ma­relui scriitor Ion Luea Caragiale. Co­mitetul, din eare fac parte repre­zentanţi ai literelor şi ziaristicei noa­stre, ua lansa liste de subscripţii şi a făcut paşii necesari ea s ă perceapă în toate teatrele româneşti eâte un leu în plus de fiecare bilet plătit sau de t fauoare şi 4 lei pentru biletele de loji. Nu ne îndoim ea în curând se ua ridica monumentul acesta plă­nuit. — Din prilejul jubileului de 25 de ani al societăţii corale „Carmen" a luat parte dl preşed. al „flstrei" la „masa" comună din 21 XI. şi a dat, în numele ministerului artelor 50,000 de lei pentru opera maestrului Hi-riae, salutând totodată soc . „Car­men" în numele „Astrei". Dl Kîriae a da* banii pentru o c a s ă , un palat al sqe. „Carmen". — t a inaugurarea palatului soc. muzicale „Lyra" din Brăila, a luat euuântul, ea oaspe de onoare, dl preşed. al „flstrei", în 12 XII, aducând salutul „Astrei", dl uleepreşedinte 11. Dr. Gh. Preda a ţinut o conferenţa (de 1 D e c ) în ora­şul Mediaş, în ziua de 6'Dec., fiind bine primit de populajia românească din Mediaş şi împrejurime. In 30 Ia­nuarie 182? ua uorbi la „Ateneul Român" din Eueureşti.

* „Astra" culturală trimite următorul:

Apel publicului românesc 1 Se apropie, iarăş, zilele Crăciu­

nului, cari a r trebui s ă fie zile de întremare sufletească. Zilele, eiând duhul blândeţii, duhul compătimirii sociale fată de fraţii noştri neputin­cioşi, părăsltt • îndureraţi, a r trebui s ă ne fie sfetnici pentru ţinuta noa­stră uiltoare.

In preajma sărbătorilor aces tora urem din nou s ă întrebăm pe eeti-

torul acestor rânduri: cum î(i împfp neşti misiunea ta de om? Ce răsi | pândeşti în jurul tău? Ce uorbe, e e | eărji, ee jucării, ee slm(eminte ? Con-; tribui ea atmosfera din cercul tău de aetiuitate să se cureţe sau să s e pestilenfieze şi mai mult?

Latinul spunea: gutta eauat la-' pidem — picătura găureşte piatra. Românul din zilele noastre ar trebui s ă parafrazeze aeest dicton, decla­rând : uorba bună, oricât de mică, pureeasă dela flinta icea mai umilă chiar, repetată, eontribue ea atmos­fera apăsătoare s ă dispară.

Cu toţii s ă contribuim ea s ă s e apropie cât mai curând pacea" e e a atât de mult dorită. S ă ne simţim o falangă a celor ee ureau binele eu toată ardoarea. Altfel ar fl un simu­lacru închinarea în fata altarelor, în zilele de sărbătoare ale celui născut în ieslea dela Betleheml...

Cu ee-am putea contribui, mai eu seamă, în apropierea Crăciunului?

Alegând pentru copilaşii noştri sau ai cunoscuţilor noştri eărji în­tremătoare de suflet. eăr(i alese pe sprânceană. Gărtt, cari descreţesc frunfile. Gărti pentru tineret e ă : „Oa­meni" aleşi: Românii" de projesorul /. Simioneseu, cari s ă ne arate c ă ne auem şl noi idealiştii, eu greu­tate în concertul european.

Dăruind cărţi şl celor mari. Nu eărtiîmbâesite de senzualism bolnap, nu eărji răspândltoare de miasme sufleteşti, el cărţi, car i îţi dau de gândit, spre eeua exeelstor, spre eeua superior, eărft pline de curăţie, eart s ă purifice atmosfera.

Ştim e ă punctul aces ta de » e -dere poate fl ridiculizat, în epoca noastră plină de zeflemea, dar nu găsim altă c ă r a r e pentru a ieşi la luminiş din tunelul sufletesc, în e a r e s e sbate omenirea, nu aflăm altă

— 647 —

c ă r a r e , decât c ă r a r e a arătată de scriitorii buni, de scriitori nobili, cart 1e sfătuiesc s ă rezolui problemele sociale, culturale, omeneşte,în sensul nobil al euuântului.

Ne-ar plăcea s ă ştim mulţi in­telectuali români, cari cumpără la f iecare zi întâi eărji româneşti de s e a m ă , ea tribut de-sine-înjeles fată de cultura românească, ea sprijin adus scriitorilor români, cari eon-tribue la ridiearea noastră culturală.

Picuraţi balsam în inimile otră­vite, eu lectura cărţilor alese şi atunci fapta uoastră binecuuântatâ ua fii

Alegefi jucării pentru copii, ju­cării , car i s ă le desuolte intelectul, d a r şi inima, nu c a s ă distrugă, el c a s ă construiască: jucării, eari s ă s târnească în ei dorul de a construi poduri, şosele, ca se , palate, ea s ă n'ajungă, iarăş, în tranşeele trupeşti şi sufleteşti şl eîl

Nu contribuiţi eu asentimentul uostru e a de sărbătorile sfinte s ă a ibă „succes" piesele teatrale imo­rale, aţâţătoare de nerui, strihnină sufletească! Arătajt-uă Idispreful fafă de întreprinderi, eari — chiar şt în zilele alese de omenire pentru o re­culegere sufletească] — lanseaaă baliuernele teatrale eorosiue, etnice, chemate s ă sdruneine orice temelie solidă a familiei, a claselor, sociale •chemate să colaboreze, atentează la pudoarea nobilă a fiinţei omeneşti. O societate, c a r e se respectă, ' nu sufere astfel de manifestaţii bolnaue în sanctuarele artei!

In preajma Crăciunului strigă „Astra" eulturală conştiinţei româ­neşti: Răspândiţi carte românească sănătoasă în mijlocul copiilor, a ti­neretului? a eelor uârstniet! împărţiţi jucării, cart cuprind, ea nucleu, dra­gostea de construcţiei Dispreţuiţi cârjile şl piese le teatrale incendiare 1

Aşa uetf sărbători fntr'adeuâr Crăciunul. Altfel ar ft o sărbătoare tragi-eomieă, neurednieâ de adeuă-raji creşt ini . . .

• * Intra amintirea lui Alex. Vlănufă.

Cel ee a cântat „Iubire, sete de uiajă,

' Tu eşti puterea creatoare. Sub c a r e inimele noastre Renasc, ea florile sub soare*

S'a apropiat, sufleteşte, de noi, în' aceas tă epocă lipsită de Iubire şi a căutat, prin dania pioasă a urma­şilor săi înţelegători, să ne găzduiască în încăperea din Dragoslouenil iubiţi, la o şezătoare eulturală.

Gândul bun apurces dela uăduua poetului, dela dna Alexandrina Ula-hufă, c a r e a pus la îndemâna po­porului din Dragoslouenl c a s a renp-' uată în c a r e a petrecut multe zile de reculegere sufletească acela , c a r e a fost subtilul, nobilul, muce­nicul Alex. Ulăhujă, înpreuriă eu prie­tinii săi Delauraneea şt Qrigoreseu. Aşa a luat fiinţă aşezământul cul­tural „Al. Ulăhutâ" din Dragoslouenl, din e a s a dăruită de uăduua poetului din osârdia organizatorică a asoe . „Mormintele Eroilor" (în frunte eu dl gen. I. Manoleşeu), în 31 Oct

lnuitafi, ne-am trimis şi noi, eu bucurie, pe reprezentantul nostru, în persoana membrului nostru în comitetul central, dlDr. VasileBologa.

lată euuintele ee le-a găsit de cuulinjă a le rosti în fata eelor adunat! s ă serbătoreaşeă pe poetul Vlahufâ:

„Stimată doamnă Vlahufăl Onorat auditoriu!

Am onoarea s ă reprezint „Aso-eiatiunea", pătruns de recunoştinţă, la acest act de pietate, în memoria ne­uitatului nostru poet şi publicist

5*

— 648 —

Alexandru Vlahufă. Distinsul nostru prezident, dl VasileYîoldiş, este rec* lamat In părţile Basarabiei , de înda­toriri imperioase, în urma înaltei sale misiuni culturale. Nu am uenitsăaduc uorbemulte de pe plaiurile Ardealului străbun, ei inimă largă şi sentimente bune, din eari împreună auem s ă împletim cununa laureatului nostru poet.

In timpul din urmă, după fericita întregire a neamului românesc, s'a suleuat mult în uiaţa noastră publică idteiB unificării noastre sufleteşti. Mărturisesc, eă mi s'a părut o exa-gerafie aceas tă lozincă în frămân­tările noastre de toate silele, pentrueă unificarea noastră sufletească nu se face numai de 7—8 ani încoace, dela întregirea neamului. Nu! Unificarea noastră sufletească s'a desăuârşit eu. sute de ani mai înainte, când sloua Pomâneascâ, acest» purtător al cugetărilor şi aspiraţiilor poporului român, a străbătut de-ăualma culmile Carpaţilor, eu toate uneltirile urăj-măşeşti ale graniţelor meşteşugite.

Dovadă este faptul, eă bisericile româneşti din Transiluania, până şi în cel din urmă cătun, au fost înaeş-tratedin ueehime eu cărţi bisericeşti din prinpipatele române şi astfel sloua pomâneascâ a străbătut toate graniţele posibile şi imposibile, şi a închegat unificarea noastră sufle­t e a s c ă în cel mai nobil spirit moral şi naţional.

Acestei acţiuni salutare a răspuns întocmai litera scrisă de peste munţi înspre răsărit. Fericitul Costaehe Negpuzzi ne-o spune atât de limpede, cum bătrânul său tată, eu alţi boeri de seamă, aşteptau eu sete sosirea Calendarului dela Buda ş. a.» Şi erdniea lui Şineai a fost astfel adusă pe pământul Moldouei, la laşi, de bătrânul călugăr Qherman, unde a

uâzut apoi întâia-dată lumina tipa­rului la 1852, eu eheltuiala tnţele-gătorului Domnitor Qhica.

Sloua româneaseă, deci, a stră­bătut pretutindeni la fraţii de ace laş > sânge şi a ţinut pururea uiu ace laş gând şi ace laş dor în sufletul roma' nului.

Iar Vlahufă a fost un strălucit purtător al slovei româneşti. Un mare apostol al neamului, în a cărui operă găsim frumosul estetic în fericită combinaţie eu concepţia mo­ralei creştine, aiditoare, raaimul neelătit pentru educaţia şi uiitorul unui popor. Dar firea lui c e a sim­ţitoare, dragostea iui de muncă şi de viaţă "curată, sobră şi cinstită, cum şi sentimentul răzurătirit sale împotriua nedreptăţilor lumii, în eare prtuinţă a mers odată atât de departe, încât a apelat la însuş capul înco­ronat al Ţării, să fie eu luare aminte, e ă stă la masă eu minciuna, — atâtea uirtuţi alese, cine poate s ă le spună după merit, în cele eâteua minute ee ne stau la dispoziţie ? . . . Aceasta se face la locul şi la timpul său. Eu am alergat într'un răsuflet să-i aduc şi din părţile Transiluaniei tributul recunoştinţei şi admiraţiei noastre pentru opera s a nepieritoare, astăzi patrimoniul nostru, şi s ă implorăm ' împreună bineeuuântarea eerului asupra memoriei sale, din neam în neam. DP. V. Bologa.

* •• In amintirea Ini llarie Chendi. In

apropierea Mediaşului, cale de 5 km., se află satul românesc Dârlos, unde s'anâseuteritieulnostrullarie Chendi.

Ideia de a desueli o plaeă de marmoră, eomemoratiuă, pe c a s a preoţească unde s'a născut ehendi, a fost cât se poate de nimerită. Dl Oetauian Qoga a lăsat să se sape următoarea inscripţie eloeuenfă:

— 619 —

.„In ^amintirea nepieritoare, a Iui llarie Chendi.

ualorosul ertfie literar şi ziaristul luptător pentru întregirea neamului, născut în a c e a s t ă c a s ă , la 14 No-emurie 1871 şi decedat la 35 Iunie 1913, în Bucureşti. —• S'a aşezat aceas tă piatră eomemoratiuă c a un simbol al recunoştinţei'naţionale de către Ministerul cultelor • şi artelor, în a. 1926".

Desuelirea acestei plăci e o m e r

moratiue s'a făcut în fata represen» fanţilor Ministerului artelor, a Soc. Scriitorilor Români, a Soc. Autorilor Dramatici, a Soc. noastre „Astra", a Sindicatului presei rom. din Ar­deal şi Banat, a Soc. „Petru Maior", ete. Oratori au fost dnii: l. Mlnu-leseu, LUMu Rebreami, M. Sorbu, Aurel P. Bănuţ, Horla Teeuleseu, Victor Medrea, ete.

Reprezentantul nostru, dl preşed. , al desp. Mediaş, Aurel Paul Bănuţ, a uorbit despre importanţa ţinutului şl însemnătatea lui llarie ehendi precum urmează:

A arătat eă jud. Târnaua-mare nu a dat îţi crema uietii noastre pu­blice numai pe strălucitul literat, c a r e a fost serbătoritul de azi. Din Târnaua-mare, chiar din aeeeaş co ­mună, a ieşit Visarion Roman, pa­triotul luminat şi economistul de mare ualoare, c a r e a ereiat cel mai pu­ternic institut financiar românesc din Ardeal, banca ^Albina" dela Sibiiu. Din Târnaua-mare, dela Draos, se trage poetul Ştefan 0 . losif, prie­tenul lui ehendi; în comuna Căciu-lata s'a născut pentru a merge în Bueouina cărturarul Aron, Pumnul; comuna Gafa a dat pe pedagogul Ion Popescu şi pe ualorosul istorie şi patriot, c a r e a fost profesorul uni-uersitar Ion Ursu, mort prea de tim­puriu. Şi tot de pe Târnaue, din com.

Crăciunel, din jud. Târnaua-mieă, îşi trage origina, din moşt-străraţift» poetul Oetauian Qoga. B în aceste personalităţ distinse p douadă -de uitalitate şi preţioasă energie '©rea-toare naţională, eare face un ttttude îndreptăţită mândrie Târnajjelo».

„Despre ualoare a literară a lui Chendi înaintaşii mei la aceas tă tri­bună au spus tot c e se putea spune. Voiu adăoga numai câteua amănunte personale, ehendi nu e r a numai lup­tătorul de r a ş â , îndestul de cunoscut, ci e r a înainte de toate un suflet de aur şi un prieten nepreţuit. C a s a lui e r a ueeinie deschisă, iar punga, lui stătea în ajutorul tuturor neuolaşilor, eari i s e adresau. De a c e e a amin­tirea lui Chendi este a ş a de scumpă celor ee l-au cunoscut şi e a om". (După darea de seamă din ; „ţji-ruinţa" Nr. 181, 1928)

Aşa a fost serbătorit unul pUii promotorii noştri culturali din eet mai de seamă, de dinainte de răsboiu.

Promisiunea S. S. Români de a ridica lui ehendi un bust de bronz în Bucureşti, ea aceluia, c a r e a p u s bazele societăţii, he îndeamnă s ă întrevedem alte serbări, mat c e r c e ­tate, la cari se uor aduce euuihte de laudă idealistului cultural, c a r e a fost llarie ehendi.

eând bătrâna Teodora a resfirat pământ din cimitirul Bellu din Bucu­reşti, pe mormântul tatălui lui,, dtrt cimitirul din Dârlos, mulţi ochi se uor fi umezit, nu numai ace ia at uăduuei şi ai liceanului de 16 ani, Ştefan, singurul fiu rămas pe urma criticului.

„Astra" noastră aduce prinos de laudă şi pe aceas tă cale aceluia c a r e a colaborat (d. e. la biblioteca poporală: colecţia lui Aleesattâfl) ea să răspândească cultura tn po­porul românesc.

— 650 —

Amintirea Ini Alexandru Roman. Cine a participat la sărbătorirea lui Alexandru Roman în comuna s a na­tală: Auşeu, jud. Bihor, a putut cu­noaşte, din cuuântârlle pioase sau entuziaste ale oratorilor silei, minu­natele fapte, pe cart acest fiu de preot le-a săuârşit în cursul vieţii sale, îm-părţlndu-şi puterile de muncă între politică şl cultură, e a tojl aeel strălu­ciţi Inatntemergătorl fii ai românilor ardeleni din ueaeul trecut. Pe unde a trecut Roman pretutindeni au rămas urme de fapte eroice, mal adeseori de fapte noui, dar atât de necesare pentru ulăţa românească de atunci. Instituţii de cultură mai întâiu înfiin­ţate prin stăruinţa sa l-au făcut în» tr*adeuăr părintele unei generaţii, cum fericitl-a caracterizat d. Aurel Lazar. Iar în parlamentul dela BudaDesta, unde a reprezentat pe conaţionalii săi din regiunea e e l e a mat bine de două decenii, n"a fost piedeeă, oricât de înspăimântătoare s'ar fl proiectat imaginea el în uotnja stăpânilor ztlet, în stare să-l oprească dela spunerea adeuârulul: dureros pentru al săi şl neplăcut pentru urechea despojilor, eart erau autorii conştienţi, dar tăi-nultori, ai răului.

In ziua de28Noemuriea. c , la îm­plinirea a o sută de ani dela naşterea Iul Roman, comuna s a natală a trăit momente înălţătoare.

In luminoasa el biserică, neîneă-pătoare pentru poporul adunat îm­preună cu oaspeţii străini, sfânta liturghie a eelebrat-o l. P. S. Episcop greeo - eatolle al Oradiei Valeriu Frenjiu, asistat de canonicii Săi , iar răspunsurile le-a dat corul cate­dralei din Oradea, condus de pro­fesorul eu faima îndreptăţită Fr. Hubic-Accentele melodioase ale uoeîlor fe­meieşti şt bărbăteşti se împleteau în acest original eor bisericesc eu ar­

monia dulce a unei orchestre de coarde, pentru a potenja şi a nuanţa uărlat Imnurile sau rugăciunile şi cân­tările noastre bisericeşti.

Apoi, la serbarea de după litur­ghie, lângă modesta c a s ă parohială, eu odăile largi şi eu cerdacul r o ­mânesc, în partea dela răsărit, în eare a copilărit urednieul serbătorif, au luat euuântul, pentru a se înclina amintirii Iul Alexandru Roman sau pentru a spune poporului adunat eu-ulnte din inimă, cari să meargă la Inimă, toji fruntaşii regiunii, ueni{î aici din acest prilej.

Prepozttul Dr. lacob Radu, dela episcopia gr.-eat. din Oradea, a po-pestit în euuinte frumoase uia|a lui fl. Roman, c e a plină de fapte mari. Începe în 1848 ea profesor la liceul din Beluş, unde însă nu stă mai mult de un an, căc i este dorit la Oradea, unde putea face slujbe mat mari. fliei e întâiul profesor de româneşte la catedra nou înfiinţată dela insti­tutul ordinului premonstratens. In eei doi ani, pe cari îl petrece în Oradea, Izbuteşte s ă adune pe tinerii români dela Academia de drepturi mtr*o societate de lectură, c a r e are Inltia-tiue îndrăsnefe, deşt naiu concepute: o serie de publicaţii literare. Dela 1862 este în Budapesta, c a întâiul titular al catedrei de limba română dela Uniuersitatea de aeolo, înfiin­ţată, catedra, tot la stăruinţa sa , de episcopul Erdelgl. In anul întâiu de profesorat pune aiei basele unei soeietăji studenţeşti, după modelul eelel din Oradea, eare s'a numit „Petru Maior" şl despre fllnfa căre ia în capitala Ungariei putini uor fi s ă nu ştie nimic. Pe lângă aetiuitalea de profesor se distinge în luptele politice, în calitate de deputat şi ziarist şi pentru scrisul său politic îşi primeşte consacrarea , în sens

negatiu, dela oficialitatea uremii, eare-1 trimite pe un an la închisoarea din UaJ. Ziarul „Federaţiunea", în e a r e a şeris şt Bmineseu. incidental, este înfiinţat de el, iar în câtă ureme liberă îi mai rămânea se dedica ştiinţei literare, rămânând, totuş, în aceas tă priuinjă un modest înce­pător. Pentru toate străduinţele sale însă Academia Română, la înfiinţare, 1-a chemat sub cupola ei, ea repre­zentant al românilor din Biharia. Deci o mată îndelungată — căc i moare numai în 1897 — de ^muneă şi jertfă pentru idealul naţtonal".

„Asociaţia" noastră, eare a fost reprezentată de d. Dr. Ciurel Lazar , preşedintele despărţământului cen­tral din Oradea, însoţit de membrii în comitet Ioan Pogan, Teodor Neş, Teodor Popa, Ştefan Mâreuş şi Va­sile Lăzăreseu, şi-a spus euuântul prin d. Aurel Lazar, a cărui euuân-tare o reproducem.

Pe rând au luat euuântul apoi: Păr. Dr. Lăzăreseu, dela Episcopia ortodoxă din Oradea, amintind rolul de ocrotitoare ale neamului a celor două biserici româneşti; în numele administraţiei judeţene d. C P . Vietop Fildan, primnotar: d. Dr. Constantin Pavel dela liceul din Beiuş, unde a profesat Roman, a stăruit asupra în­frăţirii dintre şcoală şi biserieă în trecut şi a releuat un lucru, pentru mulţi necunoscut, eă pentru Roman a fost compusă populara doină:

„Cântă mierla prin păduri, Rob e Roman la unguri Pentru sfânta libertate, De eare noi n'auem parte*,

eare a fost adaptată apoi pentru Lueaeiu, «reprezentantul unei alte generaţii, în luptele naţionale ale ro­mânilor ardeleni; d. Dr. Teodor Neş, direetorul liceului „Gojdu"din Oradea, a uorbit despre calităţile de dascăl

ale sărbătoritului; d. Dr. Szombaeh a adus omagiul ordinului premori-stratens; deputatul Qrigorie Pop, într'o strălucită improuizaţie, pe în­ţelesul poporului, a pouestit momente însemnate din aetiuitatea lui Roman în parlamentul'din Budapesta; d. in­spector şcolar Petre CorOiu, despre oamenii mari ai judeţului şi studentul Traian Tămaş, anunţând reînfiinţarea societăţii pentru tinerimea studioasă dela Academia de drepturi din Ora­dea, în amintirea lui Alexandru Roman.

Tuturora le-â mulţumit în euuinte potriuite preotul local Petru tierjeg, străduinţei căruia se datoreşte a-ceas tâ serbare, iar, la urmă, 1. P. § . episcop Frenţiu a s cos înuăţături pentru popor din aceas tă sărbă­torire, îndemnând pe< oameni să-şi trimită copiii mai deştepţi la şcoli înalte, ea s ă c r e a s c ă din ei oameni uredniei ai neamului!

Olimpiu Boitoş.

Vorbirea trimisului „Astrei", dl. Dr. Aurel Lazar. Poporul bihorean a trăit până la unirea noastră naţio­nală în lupte continue pentru apă­r a r e a indiuidualităţii sale etnice şi pentru apărarea biserici sa,le naţio­nale. Şi a ieşit biruitori Suferinţele sale seculare sunt răsplătite. S'a în­ceput pentru el opera consolidării, — munca culturală.

Poporul din Bihor a datdouadă de uoinţa sa tare, de statornicia sa" în lupte şi de îndelung-răbdarea sa în suferinţe! Mari sunt aeeste cali­tăţi, — uirtuţi strălucitoare, — che­zăşia biruinţii!

Virtuţile sale însă erau susţinute, desuoltate, oţetite mai pârtos, de fii săi mari, — luceferi trimişi de pro-uedinţa diutnă. Aceşti fii născuţi din opincă ori în modestele-- ease pa-

— 652 —

rohiale, erau personificarea sufletului poporului bihorean! Erau Nea pro­feţit uechiului testament, eari au fă­cut mărturie şi preuestire despre mântuirea Omului!

Reprezentau progresul acestui popor; îl conduceau pe drumul ui-surilor, spre împlinirea uremurilor!

Uătauul acestor fii buni şi mari, iubitori de neam şi lege, gânditori adânci şi utsători de uiitor: era Alexandru Roman!

El nu numai a seruit culturii najionale, dar a crescut o genera le !

Nobleja şi adâ-.eimea sufletului său înzestrat de cultură apuseană, a transmls-o unei pleiade de tineri din toate unghiurile Jării! A împărţit talentele, lumina, cultura şi mat uârtos eredinja în uittor.

Serbătoarea de azi dă douădâ Strălucită e ă Alexandru Roman nu este, nu poate fi uitat!

„Asociajiunea pentru literatura română şi cultura poporului român" prin despărţământul ei central din Bihor, participă la serbătoarea a c e a s t a înălţătoare! Aducem pri­nosul nostru memoriei lui Alexandru Roman, ne închinăm aetiuităjii sale culturale şt considerăm de serbă-toare înăljăfoare najională aceas tă comemorare aranjată de comuna s a natală cu atâta dragoste şt recunoş­tinţă.

Serbarea de astăzi este douada strălucită, eă aetiuitatea lui Alexandru Roman nu a fost fără rezultat.

Uiaja lui senină a lăsat impresii adânci în inimele românilor din toate pârjile; iar românii din aceas tă co ­mună, ferici Ji eă el aici s'a născut, — sunt uigilii harnici şi cinstiţi ai sentimentului celui mai nobil: al re-eunoştintii. Dr. Auxel Lazar.

*

Profesoral Victor Daz&r. tn aiua de 8 Noemurie a. e. profesorii se­cundari şi tnuătătorii din d u j au ser-bătorit printr'un jestiual ieşirea la pensie a dlui Vtetor Lazăr . profesor de Istorie la şcoala normală de în-uătători din localitate.

Sunt rare cazurile când prilejuri de felul aeesta pot strânge atâţia colegi la un loc şt unde s ă întâl­neşti a c e a caldă colegialitate ee a caracterizat serbâtorirea amintită, cum tot a ş a de rari sunt şt cazurile când car iera unui om se poate în­cheia astfel.

F iecare trece prin uiată şi luptă eu greutăţile et, flecare a r e izbânzi şt decepţii. Gând însă la urmă în­chei socotelile şi scoţi balanţa de uerifieare, rar găseşti profitul ee l-ai realizat, nu personal, dar pentru so­cietatea în mijlocul căre ia te-at mişcat.

Când te călăuzeşte o ideie elară şi bine conturată, găseşti lesne şi drumul şi mijloacele de înfăptuire.

Serbătorttul nostru e unul dintre aceştia. Gălăuzit de un eald patrio­tism şt dragoste de neam, toate pu­terile şi le-a pus în seruieiul acestei cauze sfinte şi nobile, eu mintea ageră şi eu judecată a ştiut să des­prindă dtn pilda înaintaşilor săi ideia călăuzitoare în continuarea operei de redeşteptare a neamului româ­nesc de pretutindeni. In Ardeal, în ueehiul regat, în Macedonia îl poartă aeelaş gând şt lucrează zi de zi te­meinic la temelia statului de azi.

F ă r ă multă uâluă, fără rec lama ee alţii ştiu s ă şi-o ţese a ş a de ma­estru, Victor kazâr lucrează mereu. E o muncă btne definită, eu scopuri bine preeiaate. Aşa se explică ma­nifestata spontană ee i s'a făcut eu prilejul unui act important dinuiafasa.

Modest dtn fire, fără a iubi fâ-sturile, par"eă-l uăd in mijlocul celor

ee->l serbătoreau, jenat oarecum de simpatia eu c a r e era înconjurat.

E r a în adeuăr manifestaţia a c e a ­sta binemeritată. Totuş, i se des­prindea din ftgura-l luminoasă şi ochit pătrunzători o dorinţă: Lucraţi mereu, luaţi exemplu dela înaintaşii uoştri şi continuaţi mat departe 1

ehlar când scriu aceste rânduri, nu mă gândesc de loc la lauda ee i se euutne. O ştiu e ă nu-i place şi n'aş urea să-t tulbur mângâierea c e şi-o găseşte în roadă muncii sale. Vreau numai s ă fac un lucru de c r o ­nicar, s ă însemn atei faptele, pentru ea ele s ă râmâie de pildă nouă şi urmaşilor noştri.

* Născut în Porceşti, judeţul Si­

biiu, şi-a făcut copilăria în Jina, aee -laş judeţ, unde a înuâţat şi primele 3 c lase primare la şcoala grăniţe-reaseă . Clasa a lU-a a terminat-o în Sibiiu, la o şcoală germană.

Tot aici în Sibiiu şi-a făcut stu­diile secundare, ta un liceu german,-până la 1884. Urmează apoi totalei ş coa la normală, până în 1887, când ajunge înuâţâtor. * In aeelaş an în­cepe car iera de dascăl în Poplaea şi apoi în Jina, unde stă cinei ani, până la 1893. Trece de aei la Viştea inferioară e a director al şcoalei gră-niţereşti, oeupându-se intens şi pe teren extraşeolar. Aici organizează eoruri şi o societate de lectură. De sigur eă aetiuitâtea aceasta , în ure-mea de-atundt; n'a putut fi priultă eu ochi buni de statul ungar, căci , după 5 ani de muncă în Uiştea, îl întâlnim în Dobrogea la Caranlâe şi Gobadln. In 1900 este profesor de limba ger­mană şi latjnă la un liceu particular din draioua.

lată-l din nou in Ardeal, de data aceas ta într'un loc, de unde putea şi mai bine să-şi continue opera. 11

găsim, primredaeţor la „Foaia po­porului" şl redactor la „Tribuna* dtn Stbltu. Publicarea schiţei biografice „Ion Buteanu", prefect de legiune ta 1848, i-aduce 5 lunt de temniţă Idi Seghedtn, dtn 1 U. 30'IX. 1903. De sigur, fierul trebuia eăllf în umezeală zidurilor Seghedinului.

Tot la Stbltu în aeest timp serie încă alte două lucrări: „Românul american" şl „Icoane din istoria gre ­cilor ueehl."

De alei se întoarce, tarăş . In Dobrogea, la Constanţa, c a Institutor la o şcoală medie germană.

Puterea de muncă şt dorul de cerce tare îl duce în Macedonia. 1b Salonte, unde ocupă funcţiunea de director al şeftalet comerciale a Ro­mâniei. Prezenţa s a aici, ea ş i . a e -tlultatea îl aduc persecuţia elemen­tului grec din acest oraş , mat puţin eiutlizată ea a ştăpânitorilor din Ar­deal. Atentatul săuârşlt ţmpotrlua s ă îl pune să îndure eâteua luni de spital. Boala însă ee -a eontraetat-o alei şi pe c a r e n'a putut s'o Dîndece — malaria — îl hotâreşte s ă s e *n-toareă dtn nou — 1908 — îa 'Con­stanţa, la aeeeaş şcoală de unde plecase.

In 1908, frece la Academia ro ­mână, ea blblloteear ajutor la secţia ziarelor, fletiultatea şl lucrările pe cari le dă la iueală în aeest timp t-adue titlul de membru aetlu al „So­cietăţii istorice" din Bucureşti, în 1911.

In timpul eât a stat la Aca­demie — 12 ani — a scris şi publicat eele mai de seamă luerărl dintre cart uom aminti: „Dte Siidrumănen der TUrhel und der angr'enzenden Lânder", tipărită eu sprijinul Mini­sterului tle externe. Apoi „Creşterea • în familie — earte scrisă pentru mamele române", premiată de Aea-

— 654 —

demia română în 1914 eu premiul cel mare „Alina Ştirbei".

Tot aiei serie şi o schijă bio­grafică : „Baronul Dauid Urs de Mărgineni", eroul ee s'a distins în luptele austriaeilor- eu italienii la 1859 şi 'sprijinitorul şeojilor grăni-ţereşti în Ardeal, publicată în 1916.

In 1920 ocupă catedra de istorie dela şcoala normală de înuăjători din Gluj, unde funcţionează până în 1926. Desfăşură şi aiei aeeeaş acti­vitate bogată şi bine studiată în pregătirea uiiforilor luminători ai poporului, atât pe catedră, ea şi în afară de ea. Leefiile sale pline de un cald patriotism, ea şi îndrumările date la „societatea de lectură" a eleutlor, înfiinţată şi condusă de d-sa, ani de-arândul, a turnat în sufletul acestor eleui entuziasmul şi puterea de jertfă ee se eer în B r e m u r i l e aces tea luminătorilor sa­telor noastre.

Ser ie şi în acest iimp o seamă de lucrări, între ear i : „Ardealul şi ardelenii", „Legende istorice de pe pământul României", „Istoria în şcoa la normală", „Instrucţia ciulea", „Clujul", monografie Istorică şi sta­tistică, „Istoria românilor", manual pentru şeoalele normale din Ardeal, „Istoria uniuersală a popoarelor ueehi".

După o aetiuitate a ş a de bogată în fapte şi roade odihna i se euuine, o merită ehiar. Dar omul, eare a muncit toată uiafa, nu înjelege odihna prin a pune eapăt aetiuităjii de până acum. A părăsit catedra c a s ă se dedea eu totul aetiuităjii de îndru­mător şi luminător al masselor.

A întemeiat gazeta „Foaia noas­tră", pe eare o redactează eu pri­ceperea şl meşteşugul omului adâne cunoscător al timpului şi neuoilor noastre. Aiei îşi pune acum toată

înţelepciunea mintii sale c a să lumi­neze pe cei de jos. Gazeta poate riualiza eu c e a mai bună foaie de propagandă culturală.

Exemplul acesta pe eare ni-l dă aeum e şi mai oiu.

Din sferele acestea senine, în eari 1-a înălţat munea einstiţă şi necurmată, priuim la el eu drag şi»l uedem alături de toţi bărbaţii ace ia uredniei, ee fae fală neamului ro ­mânesc. Iar când trecem eu gândul peste opera lor un glas tainic p a r e

' eă se coboară şi ne spune: Veniji la noi şi înuăfaţi cum se iubese neamul, legea şt moşia ! Şl din che­marea aceas ta se desprinde uu ecou cald şi plin de îndemn:

Munei)l pentru neam şi omenire. Muneiti în tăeere şi eu inima eurotâ, Munetjt. gândind la eet ee uor ueni.

V. G. Ştefaniu. *

Deseripjia Basarabiei. Acum 85 de ani s'a publicat la Lausanne, în Eluejia, o earte despre c a r e nu s e prea ştie eă a existat.

Titlul este: Essai sur I'histoire naturelle de la Bessarahie, par Charles Tardent, offlcier de eaoaferie, membre des soeiâtâs uaudoises des seienees naturelles et d'utilite publique, Lau­sanne, imprimerie et librairie de Mare Dudout. Editeur 1841.

Autorul se află la Ahherman, unde înuită pe eeiee ar fi înclinaţi să studieze Basarabia, eette i'n/e-ressante contrăe. Auea eu el opera despre jlora franceză de Lamarek şi eandolle, eare 1-a seruit ordinea familiilor, în eare a aşezat plantele Basarabiei. Umblase mult, însem­nase loeurile unde găsise plantele; ştia eă are lacune, de ex. priuttbr la eriptogame; dar se simjia mai bogat decât Besser , eare publicase (la Vilna) un catalog al plantelor din

Volhinia, Podolia, guuernamentul ehieD şi Basarabia (Pagina 39—40). Descoperirile sale Tardent le-a făcut pendant plusieurs annâes, în curs de mai mulţi ani de cercetări. A cu­noscut bine pe contele şi contesa Edling (la moşia Mansire), şi pe contele Woronzof, guuernator ge­neral al Nouei-Rusiî (Pag. 6). Nu reese clar ee era el la Ahkerman.

1 se păru eă Basarabia are o situaţie fericită ea ape, uăi, coline şi temperatură; eă are obiecte rare şi uariate. Plouă rar , sufere de se­cetă. Iarna frigul scade' pană la 15°. Indigenii: greci şi moldoueni, sus­ţineau eă „pe uremeă turcilor ier-nele erau mult mai puţin f riguroase * (!). Cauza este lipsa pădurilor de odată, eari opreau uânturile dela Nord; le tăiaseră barbar, (le qui prouve qu'ils exista des forâts, s'est qu'on trouue dans plusieurs endroits des troncs de chaines et d'arbres d'une grande dimension.) Nordul şi Vestul au încă păduri, în stare neîngrijită însă; uitele le s tr ică; neînpădurirea este nesufieientă. Statul, guu. Wo­ronzof interuin să se facă.

Ţăranii, eări în general sunt leneşi (tres-paressent et insoueieuxj, încep a pricepe folosul şi plăcerea de-a auea pe lângă c a s e arbori fructiferi.

Viile sunt puţine (ilya plusieurs petits oignobles) c a r e produc uinuri de calităţi foarte diferite;, eea mai mare este la Akkerman, avusese odată 12 uerste în lungime şi 5 în lărgime, acum e r a mai mică şl îngrijită.

Urmează capitolul ( sărac) despre mineralogie, în special despre sare , eare îmbogăţia odată pe locuitori; apoi zoologlh: articulate, molusee.

uertebrate: peşti, amfibii şi reptile, pasări (eu descrierea eâtorua, e a ftngilla major, clauda erfstata ş. a.), rapace , omniuore etc. etc. L a m a ­miferele carnasiere eh. Tardent s e miră de un lup, eare într'o noapte a ucis 30 de oiţe; notează eă pisica sălbatică există pe malul Nistrului, dar despre iepure spune c ă sălbatee nu 1-a găsit (Lepus canieulus L.) L a ruminante însemnează c ă biuoli au fost aduşi mulţi în anii 1829 şi 1830, deodată eu bulgarii colonizaţi în B a ­sarabia, însă „ţara nu le-a priit şi astăzi au rămas prea puţini".

Mult mai bogat este catalogul plantelor (p. 31—88). L a plante s e 'nsemnează şi locurile şi epoea d e 'nflorire; uneori s e dau scurte des ­crieri.

Pe mine cartea m'a interesat pentru părţile ei culturale. Totuşi, mi se pare eă ea ar merita o retipărire,

- fiind unul dintre eele mat ueehi ia-uoare ale ştiinţei naturale priuitoare la România*).

G. B. D. *

Ereditate artistică!? Cunoaştem un Coşbue. Ce a fost anterior arristie şi literar, în neamul său, nu cu­noaştem.

Astfel deuine interesantă notiţa ee-o găsim în Federaţiunea dela 14—26 Ianuarie 1870 (nro 6-338, p. 23.) într'o dare de seamă despre o ş e ­dinţă publică a societăţii teologice din Gherla. . .

„După partea literară a sete i , ureau s ă ating ceua şi despre laturea ei artistică, eare spre d e c o a r e a junelui cler încă e representată în sânul ei. — D. beon Coşbue, urmând ordtnei programului, execută în două răstimpuri, pre flaut, un „potpouri"

*) în Bibi. uniu. d u j se află sub Nr. 192.374.

— 656 —

şi mai multe „piese şi cântece române de Bucureşti."

„Horele şi dansurile naţionale, sunetele curate, s c o a s e din instru­mentul muzical, mânuit eu multă desteritate, entuziasma şi însufleţi pe ascultători întru atâta, încât junele maestru, întru aplauzele bine me­ritate, nu putu rezista insistărei publicului, ei trebui s ă repeţeaseă piesele încântătoare, ee ne-au făcut s ă eredem, eă D-l Leon Coşbue e Înzestrat eu un talent muzical frumos1".

Nepotul lut Coşbue, preot în Hordou, n'ar putea s ă dea lămuriri despre toate talentele lui Leon Coşbue? G. B. DUIOĂ.

* Ironie istorică-literară. Desco­

perii şi eu pe Homer al lui Aleeu Beldiman la Brukeithal (Sibiiu) 1

Răp. I). Bogrea mi-atrase atenţia ea 'naintea iriea îl descoperise N lorga (uol. II al ist. Ut. a see. XDlll)!

Nu mai pot aueâ plăcerea să-i arăt (ee numai de curând ştiu), e ă "naintea noastră îl descoperise la, anul 1866, Nieolae Densuşianu, eare. într'un studiu despre Homer (în Fede­raţiunea dela 7"-19 Ianuarie 1870, nro. 3—335, p . l l ) , unde acum numai eu şi N. lorga mai putem eeti:

„ In anul 1885,eereetând biblioteca Br . Bruekental din Sabiniu, mai ueni la ţnână între alte manuscrise române şi una traducere în proză a Odiseei s c r i s ă eu litere eirile; şi poartă titlul de „Rătăcirile lui Odiseu",

' „Manuscrisul erâ scris curat şi legibil, dar neeusut şi nelegat şi fără numele traducătorului".

„Un alt manuscris pus laolaltă eu „Rătăcirile lui Odişeu" erâ „Numa Pompiliu" de Florian, tradus româ­neşte de Alexandru Beldiman".

„Atât forma externă a manu­scriselor, cât şi asemănarea scri­

sorii m'au conuins, eă traducerea Odiseei este asemenea de Alexandru Beldiman, poetul Moldouei dela anul 1821.

„Daună însă eăaeeastătradueere a Odiseei n'a uăzut lumina până în ziua de azi; căc i influenţele ei asupra poporului şi a literaturii ar fi fost nepreţuite".

G. B. nuicA. *

„Nieulai Mileseuîn China" de prof. la uniu. din laşi Ion Simionescu. („Cu­noştinţe folositoare" seria C: „Din lumea largă", Edit. „Cartea Româ­nească", Nr. 24. Preţul 4 lei)

Ce minunată aetiuitate desuoltâ dl l. Simionescu ea răspânditor de cunoştinţe folositoare! Fie c ă citeşti descrierile de călătorie, adunate în uolumul: „Oraşe din România",fie eă treci în reuistă generală pe „Oa­menii aleşi": streini (ed. a 3-a!) sau pe „Oameniialeşi": români — cartea recentă, despre eare ua trebui s ă uorbim pe larg —, fie eă iai la cuno­ştinţă „Calendarul gospodarilor" a ş a de bine redactat, începând eu anul 1921, sau „Bibi. de popularizare" dela „Casa Şeoalelor" sau „Reuista ştiinţifică Q. Adamaehi" — totdeauna. ţi se sporesc eunoştihţele şi ai eu-utnte de mulţumire pentru acela, eare şi-a smuis din timpul preţios de om de ştiinţă ea să te îmbogă­ţ e a s c ă şi pe tine.

Getiţi şi broşura aceas ta din bi­blioteca ieftină, redactată eu atâta eompetinţă şi sârgiiinţă, „Cunoştinţe folositoare", bibliotecă, în c a r e au uăzut lumina zilei multe lucrări pre­ţioase de popularizare (în subsee-ţiile „Ştiinţa pentru toţi", „Sfaturi pentru gospodari", „Din lumea largă", „Ştiinţa aplicată") şi n'are s ă uă pară rău.

Bimpotriuă. Aueji sâ plecaţi ea-pul, ruşinaţi eă n'aţi ştiut eine a f osl Spătarul Mileseu şi aueji să-1 ridi­caţi, euprinşi de mândrie, eă ueji auea putin]a s ă spuneţi de aci în­colo aceluia c a r e — ignorant — uă ua batjocori eu epitetul „Nieulai": „Dai Nieulai — un Nieulai Mileseu, a fost unul din cei mari sauanţi ai Europei, pe timpul său, unul din eei dintâi sauanţi-exploratori europen , c a r e a străbătut China."

Născut pe la 1625—1636, în jud. Uaslui, acest român ajunge să fie caracterizat de un înuăfat englez (Baddelejj), în 1919, deci de unul, c a r e n'auea nici un interes sâ-l ri­dice în slauă, fiindcă ar fi fost de aeelaş neam eu el, astfel: „Situaţia şi faima lui este unică. Nu poate fi mai uşor de arătat eât de mare con­trast e r a între acest înuăfat român şi între cazacii inculp, înaintaşii lui în cerce tarea drumului spre Ghina. Ce a scris formează un întreg, bogat în informafiuni topografice a Asiei de nord, remarcabil prin întindere şi preeisiune; pentru timpul când a fost scris stă fără comparaţie în istoria literaturii ruseşti. Mai mult, d a c ă lăsăm laoparte China, e fără eomparajie chiar în literatura lumii".

Dl Simionescu constată: „Când cetim destăinuirile lui Sven tiedin asupra iscusinţelor întrebuinţate în Tibet pentru a înşela straşnica ui-gilenţă a tibetanilor, isteţimea lui ne, pune în uimire. T impdeeâteua săp­tămâni Mileseu a trebuit s ă tină piept uieleşugurtlor întrebuinţate de c ă ­peteniile mongole şi mandarinii ue-stiji în. diplomaţie şi la urmă a biruit, spre deosebire de al{i înaintaşi de ai Ini, ruşi, eum a fost BaieoJ".

Spătarul acesta a auut o uia{â «buciumată. Dacă cetim astăzi cu in­teres, într'alte limbi, dările de seamă

despre c e a pătimit polonul Ossen-dorushi în decursul râsboiului mon­dial, am putea ceti cu tot atât in­teres „Jurnalul de călătorie" şi alte scrieri ale lui Mileseu (au apărut eâteua în lucrarea „Călătorie in China" — Spătarul N. Mileseu, trad. de Em. Grigoraş, în edil. Casei Ş c o a ­lelor, 1926).

Împăratul Chinei l-a întrebat odată cum de a ajuns e a să- ştie atâtea, şi filozofie şi matematică şi trigonometrie. Mileseu a studiat l a uniuersitatea din Padua şt uorbea fluent limbile: română, italiană, rusă, g r e c e a s c ă nouă şi ueehe, tureeaseă, a r ă b e a s c ă , latinească, fl tradus bi­blia în româneşte şi e r a un erudit în chestiuni religioase.

„Descrierea etiinei* făcută de Mileseu s'a bucurat pe acele tim­puri de mare popularitate, făcân-du-se după original nenumărate eopii, nu numai în biblioteca din Retro­grad, ei şi în colecţii particulare^

lnMoseoua, unde ajunge în 16?li este numit interpret-şej la ministerul de externe, pentru greeeşte, latineşte şi alte limbi Ţarul Alexei l-a încre­dinţat eu misiunea s ă cerceteze cart a r fi drumurile cele mai potriuite e a s ă aibă legături comerciale eu Si­beria şi eu China. In urma acestei misiuni speciale pleacă Mileseu, in 1675—1676, ea să aibă mai apei soarta lui Cristofor Columb sau Gorte»; s â fie surghiunit „în Sibir". prelucrat de răutatea omenească. Rehabilttat din dtsgraţia (arului, Mileseu ajunge iarâş in grafia lui şi moare în 1703.

Dl Simionescu citează din B a d -deleu: „Străin de ţara în c a r e nu se fixase decât de ureo 4 ani, Spa -thary (Sp. Mileseu) ajunge s â fie socotit printre ; eei erudiţi din urernea lut şi îneâ printre eei dintâi", ş» adaogă: „Tot a ş a a fast înuâ}atul

Dimitrie Gantemir, sfetnteul ascultat al Jarului Petru cel Mare. apoi fiul acestuia Antioh Cantemir, ambasa­dorul Rusiei la curtea regilor An­gliei şi ai Franţei".

Dar contenim eu citatele şi în­demnăm pe cetitor să ce tească bro­şura.

Ca zidurile chinezeşti, a ş a ua dispare şi zidul ignorantei faţă de c e a fost acest mare explorator român. ' .

Pe spătarul Mileseu îl r o a g ă un mare funcţionar dela ministerul de externe din Ghina, unul eu numele Askaniama, mandarin de uază, să-i cânte de miilteori „Dunăre, Dunăre" — eum cântau, când petreceau prin Irkuţk legionarii români ai marelui răsboiu: „Uolga, Uolga".

Plfmbaţl^uă prin Irkujk şi prin China eu, Spătarul Mileseu,-voi, ti­neri liceeni, dornici de auenturi, pro­fesori geografi, legionari români, in­telectuali români, cari se respectă , aducând mulţumită şl biografului ro­mân, ..dlul l. Simloneseu.

ti. P.-P. *

0 piesă teatrală pentru popor: Să nu mai spui la rame/ comedie ţără­nească , în 3 acte, de Petrea Das­călul (Petre Olartu, înu. din Orlat, jud. Sibiiu). Sibiiu, 1826, Edit. instit. „Dacia Traiană", preful 8 Lei.

Ducem mare lipsă de piese tea­trale pentru popor, vrednice de jucat. Ni se c e r din toate părţile şi prea puţine sunt piesele, cart pot fi înţe­lese de popor, car i s a eonfină şi un sâmbure de morală ş i s ă fie şi hazlii, c a s ă descreţească frunţile.

Comedia aceas ta a inimosului şi modestului dascăl din Orlat na putea fi jucată eu efect pe satele noastre, de dţletanţi ţărani.

Se ua râde mult şi ţăranii uor mai înuă{a eeua: „Să nu mai spui la nime!" — s ă nu-Ji bajl gura eu câte fleacuri toate, eă o păjeşti!

Fabula comediei se poate po-uesti în eâteua euuinte: în c a s a unui Jăran, Stan, eare este un fel de „rai-onoeur" al piesei, un personagiu, eare pune punctul pe i, cu filozofia ulejil, se adună femeile Ileana Stan, Mărluja Sâmbure, Lina Dan, Con­stanta Gâmpean şl — neauând alta de lucru — uorbese de rău pe S â -nefta Pândele, eă ar ft furat o pe­reche de cerce l de aur, ba zece perechi, ba un săculeţ întreg, b a un c e a s de aur.

Laulnal Dlntr'un ţintar un ar ­măsar! Inzadar cată să le potolească Stan, înzadar le 'ntreabă daeă ştiu ele de sigur cele ee le susţin: „De unde nu este foe, nu iese fum!" O, ee înueehltâ şi mucegăită vorbă uorba înţeleaptă (nu e a c e e a de E a -harie Boiu, din eărjlle de cet ire?):

Doi oeht şl numai o gură "Tt-a {ăeut buna natură! Multe, multe să priueştt DaT pujtne să uorbeşti.M

Gura femeilor torăle ea o mleliţă — satul întreg e plin eă Sânefta a fost prinsă furând. Se duc oamenii la biserică (act. II), se închină, dar uorba r e a îşi tale c ă r a r e a , până când — utne Măciucă, ordonanţa dela pri­măria satului, eu „plăcinta", eitaţiunea la judecătorie pentru uătămare de onoare. Vai de mine şl de mine! S a r bietele, neuinovatele femei! „V'astupă domnii gura 1" le spune respteăt Stan (Păţitul). Ele ureau eu toatele s ă dea „taga", după e e jură eă au fost „drepte ea lumina", „ele de eătră pădure". Ţâtăle, strânse cu uşa. Acum e acum!

Actul. 111 se petrece la judecă­torie. Stau femeile ea neşte miro-

— 6 5 9 —

i Ţie, bogat din faetoane, Domniţa, 'n seumpele-ţi paltoane, Bupghez, de sentiment calic, Cosaş ce nu 'mppumuţi nimic, Dinhtnltapd cu sepis uenin. Politician, cuprins de „sp/een", • Şi tu, stăpân majoritar. Şi tu, 'mbumbat tninopitap l „Se 'ntpeabă mintea sănătoasă" ... Ajungem la to'pop şi coasăf...

• • - ( ' • - •

Infinitul mic, uittorul culturii. Jean Peppfn, sanantul fra'fieea,

premiat eu premiul Nobel (1920)'scria în uolumul său „Atomii",' tn 1924: „Flecare moleculă a aleruluipe care- l respirăm se mişcă cu uiteza unui glonte de puşcă, parcurge , în linie dreaptă, între două ciocniri, aproape o zecea-mlia parte a unui milimetru deuiazâ din cursa sa aproape de cinei miliarde de ori pe secundă şi ar putea, oprtndu-se, s ă ridice dela înălţimea s a un praf uizibll la mi­croscop. Se află treizeci de miliarde într'un centimetru eub de aier, luat în condiţii normale. Trebuie s ă uneşti douăzeci de miliarde ea s ă faci o părticică miliardlmă de miligram." (după cronica dlui H. Bidou in „Les Annales", 21 XI. 926.)

eoneluziunlle sauantului Perrln despre infinit • „Natura se foloseşte de a c e e a ş splendoare nemărginită în atom sau în nebuloasă şi flecare mijloc nou de recunoaştere o a r a t ă şt mal neprenăzutâ, şi mal frumoasă, şl mal bogată- în Imensităţi Inson­dabile."

Alte concluzii de ale sauantului francez Perrin: „}hx e de loc lipsit de judecată s ă gândeşti c ă în timp de una sau două generaţii, s ă zicem mai mult d a c ă urefl, uomfi în stare s ă facem, tn raport eu eiutlizatla noastră actuală, un progres analog

uosite. e ă n'au fost „de ' eându-t lumea" la judecată. Pumnul judecă­torului le mai moleomeşte şi mai ' c a s c ă ochii mari eând aud eă biata Sânefta a primit dela bărbatul ei din America, o pereche de cercei , cari nu t s'au potriuit şi a încercat să-i schimbe la un aurar în oraş. Acolo a întrebat-o un'polipst de unde a r e cerceii, e a i-a arătat scr isoarea bărbatului şi toate au fost în ordine. De aici dandanaua. O gură goală a seodit toată calomnia,

i F iecare bărfitoare e osândită eu câte 100 de lei pedeapsă şi sunt bune-bueuroase eă au Scăpat eu fata curată.

Scenele sunt uioaie, tntr'b limbă neaoş, românească. Fireşte, c a r a c ­terele nu sunt adâncite, dar comedia a c e a s t a ţărănească n'are alt scop decât de a fi jucată într'o s e a r ă de petrecere ţărănească , stârnind ho­hote de r â s şi un resonament să ­nătos: pune, One, paaă gurii mele. Scopul aces ta şl l-a ajuns."

Dl Olartu are puttn{a s ă serie în genul aces ta lucruri lăudabile. Ne-am bucura să-l uedem tipărind şi alte comedii în genul acesta .

Recomandăm eu căldură eo- . media conducătorilor satelor noastre, jilnd siguri eă ua prinde bine s ă ­tenilor noştri.

. . . Şi anii urea ea înuătătura din e a s ă o tragă şi nâdrăgarii. noştri, gazetarii, poiitietanii, ete. ete. Şt ei răspândesc ueninul.eu adagiul: „Să nu mal spui la nunei".

* „Se 'ntreajrâ mintea sănătoasă" Mai e neuoie sd se 'ntpebe? De adâstăm pe calea joasă. Ca toţii: tu, şi tu. şi tu — Par cald nopoeul n'aştepnu:

- Ş60 -

progresului îndeplinit de oamenii preistoriei, eari au descoperit focul. Putem să sperăm eă, în sensul aeesta, noi uom deschide, îritr'a-deuăr^ o nouă pagină umanităţii st»

d a c ă nici nu uedem noi înşi-ne aceste zile nouă, de pe acum, s ă le pre­gătim ne ua fi făcut uiaţa noastră mai frumoasă." (După lllustrarion, 20 XI. 1928.)

Bibliografie: 'Al. Popescu Telega: Rătăcirea

lui Ion Uaneea, roman, Ed. Scrisul Romanesc, eraioua, 1926.

Buletinul No. 2 al „Seminarului de pedagogie teoretică", Bucureşti, Edit. „Casei şcoalelor", 1926, Lei 75.

P. Muşoiu; Alfe zări, etc. Bucu­reşti, t e i 30.

Emil Poeo /a: Unificarea, sufle­tească naţională, eonf. Tip. Cueea-făru), Zălau, 19«s6, Lei 20.

Ing. W/eu /. Anuşca, Contribuţiuni la chestiunea frânării in traficul de cale ferată. 1823, Ed. inst., de arte graf. Max QottHeb et eo. Berlin, 156 pag. eu planşe.

Errată. In numărul treeut s'au strecurat în articolul dlui Dr. 1. Bunea, dela

„Cronică'': „Un irfetruetlu manual dtdactie" eâteua greşeli de tipar r e g r e ­tabile, de a c e e a le rectificăm aici, rugând pe eetftor s ă corecteze articolul menjinat. pg. 577, coloana 1 rândul 3 : s; în loc de în: coloana 2, rândul 2 0 : înţelegerea în loc de alegerea; pg. 578, coloana l. rândul 14 de jos : „Jrumsetă stilară, provenite, fără îndoială, din străduinţa (nu stăruinţa) autorului"; rândul 4 de jos „şeoalele militare* în loe de „şeoalele uni­versitare": coloana 2. rândul 8 de sus: „indiuidualău în loc de „industrială."

Au apărat: [Calendarul ^Astrei" pe anul 1927, redactat de Horia Petra-Petreseu.

„Vine Crăciunul}" piesă de teatru pentru eopii, de El. Sporea. Deeemurie 1918", eonferentă de 7. Simu. Amândouă în Bibi. pop. a

„ffsoeiatiunii". Calendare redactate de Horia Petra-Petrescu:

• Calendarul „Daeia Tralană", „Amicul Poporuluf şi „Calendarul Plugarului", pe anul 1927.