Sistemul Romano-germ. Rene David
2
Formarea şi răspândirea marelui sistem romano-germanic: Marele sistem de drept romano-germanic nu este, după cum s-ar putea crede,sistemul rezultat dintr-o fuziune a dreptului roman cu cutumele germanice, după cumnu este nici acel „hlutiger römischer Recht”, dreptul roman contemporan, care s-aaplicat în Germania. Atât elementul romanic, cât şi cel germanic au exercitat, înprocesul său de formare, o influenţă hotărâtoare rezultând marele sistem juridiccontemporan care include sistemele francez si german şi cele înrudite cu acestea. Este o denumire convenţională, pentru că un mare număr de sisteme naţionalenu îşi găseşte sorgintea în nici unul din aceste drepturi, ci reprezintă rezultatulexportului de legislaţie practicat de state ce au deţinut altădată întinse imperiicoloniale, ca Spania, Franţa, sau în mai mică măsură, Italia. Această alăturare a sistemelor francez şi german poate suscita ea însăşianumite nedumeriri. Sunt evidente deosebirile de mentalitate, de mod de abordare alfenomenului juridic, de terminologie, şi chiar de conţinut a unor instituţii. O analiză aprofundată demonstrază însă că aceste deosebiri sunt departe de a fiesenţiale. Cele două sisteme naţionale au o bogată moştenire comună provenită dindreptul roman, pe de o parte, din dreptul cutumiar german, care a influenţat nu numailegislaţia modernă germană, dar şi cutumele franceze ce au stat la baza codificărilor napoleoniene, pe de altă parte. În ambele sisteme rolul de izvor de drept principal îlreprezintă legea. Tendinţa de codificare, ilustrată de apariţia codurilor civile şicomerciale, tendinţă ce îşi pune amprenta pe înfăţişarea sistemului, reprezintă una dincele mai însemnate trăsături de unire. O privire atentă asupra formării acestui mare sistem de drept apare, în aceastălumină, absolut necesară. Autorii care au studiat istoria dreptului european sunt deacord cu faptul că momentul apariţiei dreptului romano-germanic se situează însecolul al XIII-lea al erei noastre. Astfel cum arată R. David elemente juridice aufiinţat şi înainte de această dată. Exista, bineînţeles, dreptul roman, care se aplica pevaste teritorii, existau de asemenea, cutumele aplicabile peste tot în Europa, dintrecare rolul preponderent l-au avut cutumele franceze şi germane. A fost o epocă deacumulări, în care, cu trecerea secolelor, s-a sintetizat un nou sistem de drept. Un rol important în acest proces de sintetizare l-a avut activitatea desfăşuratăde universităţile medievale. Focare ale culturii timpului, universităţile europene,îndeosebi cele italiene, franceze şi germane au strâns în jurul lor pe marii jurisconsulţiformaţi la şcoala dreptului roman, şi au reuşit să creeze o doctrină juridică cu caracter universal. Universităţile erau
-
Upload
olga-dabija -
Category
Documents
-
view
222 -
download
1
description
Sistemul Romano-German
Transcript of Sistemul Romano-germ. Rene David
Formarea i rspndirea marelui sistem romano-germanic:
Marele sistem de drept romano-germanic nu este, dup cum s-ar putea crede,sistemul rezultat dintr-o fuziune a dreptului roman cu cutumele germanice, dup cumnu este nici acel hlutiger rmischer Recht, dreptul roman contemporan, care s-aaplicat n Germania. Att elementul romanic, ct i cel germanic au exercitat, nprocesul su de formare, o influen hotrtoare rezultnd marele sistem juridiccontemporan care include sistemele francez si german i cele nrudite cu acestea. Este o denumire convenional, pentru c un mare numr de sisteme naionalenu i gsete sorgintea n nici unul din aceste drepturi, ci reprezint rezultatulexportului de legislaie practicat de state ce au deinut altdat ntinse imperiicoloniale, ca Spania, Frana, sau n mai mic msur, Italia. Aceast alturare a sistemelor francez i german poate suscita ea nsianumite nedumeriri. Sunt evidente deosebirile de mentalitate, de mod de abordare alfenomenului juridic, de terminologie, i chiar de coninut a unor instituii. O analiz aprofundat demonstraz ns c aceste deosebiri sunt departe de a fieseniale. Cele dou sisteme naionale au o bogat motenire comun provenit dindreptul roman, pe de o parte, din dreptul cutumiar german, care a influenat nu numailegislaia modern german, dar i cutumele franceze ce au stat la baza codificrilor napoleoniene, pe de alt parte. n ambele sisteme rolul de izvor de drept principal lreprezint legea. Tendina de codificare, ilustrat de apariia codurilor civile icomerciale, tendin ce i pune amprenta pe nfiarea sistemului, reprezint una dincele mai nsemnate trsturi de unire.
O privire atent asupra formrii acestui mare sistem de drept apare, n aceastlumin, absolut necesar. Autorii care au studiat istoria dreptului european sunt deacord cu faptul c momentul apariiei dreptului romano-germanic se situeaz nsecolul al XIII-lea al erei noastre. Astfel cum arat R. David elemente juridice aufiinat i nainte de aceast dat. Exista, bineneles, dreptul roman, care se aplica pevaste teritorii, existau de asemenea, cutumele aplicabile peste tot n Europa, dintrecare rolul preponderent l-au avut cutumele franceze i germane. A fost o epoc deacumulri, n care, cu trecerea secolelor, s-a sintetizat un nou sistem de drept. Un rol important n acest proces de sintetizare l-a avut activitatea desfuratde universitile medievale. Focare ale culturii timpului, universitile europene,ndeosebi cele italiene, franceze i germane au strns n jurul lor pe marii jurisconsuliformai la coala dreptului roman, i au reuit s creeze o doctrin juridic cu caracter universal. Universitile erau nclinate, aadar, s ntreprind o oper de sintez i sapeleze la marele fond juridic pe care l reprezint dreptul roman. n sprijinul acestuimod de a proceda veneau prestigiul i perfeciunea formal a dreptului roman.
