Sistem limfatic

Sistemul limfatic este parte a sistemului circulator, ca-re cuprinde o rețea de vase limfatice care transportă unlichid clar numit limfă (latină: apă[1]) direcțional spreinimă. Sistemul limfatic a fost descris pentru prima datăîn secolul al XVII-lea, în mod independent de către OlausRudbeck și Thomas Bartholin. Spre deosebire de siste-mul cardiovascular sistemul limfatic nu este un sistem în-chis. Sistemul circulator uman procesează o medie de 20de litri de sânge pe zi prin filtrare capilară, prin care se eli-mină plasma, rămânând celulele sanguine. Aproximativ17 litri din plasma filtrată sunt reabsorbiți direct în vase-le de sânge, în timp ce restul de 3 litri rămân în lichidulinterstițial. Una dintre principalele funcții ale sistemu-lui limfatic este de a asigura o cale alternativă pentru caacești 3 litri în plus pe zi să revină în sânge.[2]

Cealaltă funcție principală este aceea de apărare asistemului imunitar. Limfa este foarte asemănătoare cuplasma sanguină însă conține limfocite și alte celule albe.Ea conține, de asemenea, produse reziduale și resturi decelule împreună cu bacterii și proteine. Organele asoci-ate compuse din țesut limfoid sunt locurile de producțieale limfocitelor. Limfocitele sunt concentrate în ganglio-nii limfatici. Splina și timusul sunt, de asemenea, organelimfoide ale sistemului imunitar. Amigdalele sunt orga-ne limfoide, care sunt de asemenea asociate cu sistemuldigestiv. Țesuturile limfoide conțin limfocite și, de ase-menea, alte tipuri de celule pentru sprijin.[3] De aseme-nea, sistemul include toate structurile dedicate circulațieiși producerii de limfocite (componenta celulară principa-lă a limfei), care include, de asemenea, măduva osoasă,și țesutul limfoid asociat cu sistemul digestiv.[4]

Sângele nu vine în contact direct cu celulele și țesuturileparenchimatoase din organism, ci mai degrabă constitu-enții sângelui mai întâi părăsesc vasele microvasculare deschimb pentru a deveni fluid interstițial, care apoi vine încontact cu celulele parenchimatoase ale corpului. Limfaeste lichidul care se formează atunci când fluidul intersti-țial intră în vasele limfatice inițiale ale sistemului limfa-tic. Limfa este apoi deplasată de-a lungul rețelei de vaselimfatice fie prin contracțiile intrinseci ale pasajelor lim-fatice, fie prin compresia extrinsecă a vaselor limfaticedatorită forțelor externe exercitate de țesuturi (de exem-plu, contracțiile mușchilor scheletici), sau prin intermedi-ul inimilor limfatice în cazul unor animale. Organizareaganglionilor limfatici și a drenajului urmează organizareacorpului în regiuni interne și externe; prin urmare, dre-najul limfatic al capului, membrelor și pereților cavitățiicorpului urmează un traseu extern, iar drenajul limfatical toracelui, abdomenului, precum și al cavităților pelvie-

ne urmează un traseu intern.[5] În cele din urmă, vaselelimfatice se golesc în conductele limfatice, care se varsăîntr-una dintre cele două vene subclaviculare, aproape dejoncțiunea lor cu venele jugulare interne.

1 Structura

Sistemul limfatic

Sistemul limfatic constă din organele limfatice, o rețea detransport alcătuită din vasele limfatice și din limfa circu-lantă.Țesutul limfoid terțiar conține de obicei mult mai puținelimfocite și își asumă un rol imunitar doar atunci când a

1

2 1 STRUCTURA

interacționat cu antigeni care au avut ca rezultat inflama-ția. El realizează acest lucru importând limfocitele dinsânge și limfă.[6]

Timusul și măduva osoasă constituie principalele organelimfoide implicate în producerea și selecția clonală pre-coce a țesuturilor de limfocite. Măduva osoasă e respon-sabilă de crearea ambelor tipuri de celule T precum și deproducția și maturizarea celulelor B. De la nivelul mădu-vei osoase, celulele B se alătură imediat sistemului sang-vin și merg spre organe limfoide secundare în căutareaagenților patogeni. Celulele T, pe de altă parte, merg dela măduva osoasă către timus, unde se pot dezvolta maideparte. Celulele T mature se alătură celulelor B în că-utarea agenților patogeni. Restul de 95% din celulele Tîncep un proces de apoptoză (moarte celulară programa-tă).Organele limfoide primare sau centrale generează limfo-cite din celulele progenitoare imature.Organele limfoide secundare sau periferice care includnodulii limfatici și splina, conțin limfocite mature naiveși inițiază un răspuns imun adaptativ. Organele limfoideperiferice sunt locurile de activare a limfocitelor de că-tre antigen. Activarea conduce la expansiune clonală șimaturizarea afinității. Limfocitele mature recirculă întresânge și organele limfoide periferice până când își întâl-nesc antigenul specific.Țesutul limfoid secundar oferă mediul pentru ca molecu-lele native, alterate sau străine (antigene), să interacțione-ze cu limfocitele. Sunt exemplificate de nodulii limfaticiși foliculii limfoizi din amigdale, plăcile Peyer, splina, po-lipi nazali, tegument, etc care sunt asociate cu mucoasa-țesut limfoid asociat (MALT).În peretele gastrointestinal, apendicele are o mucoasăasemănătoare cu cea a colonului, însă aici este puternicinfiltrat cu limfocite.

1.1 Timusul

Timusul este un organ limfatic primar și este locul celu-lelor T, limfocitele sistemului imun adaptativ.

1.2 Splina

Splina sintetizează anticorpii în pulpa sa albă și îndepăr-tează bacteriile acoperite de anticorpi și celulele sangvi-ne acoperite de anticorpi pe calea circulației sangvine șia nodulilor limfatici. Un studiu publicat în 2009 utilizândșoareci a descoperit că splina conține, în rezervele sale,jumătate din monocitele corpului la nivelul pulpei roșii.[7]Aceste monocite, după deplasarea către țesuturile lezate(cum ar fi inima), se transformă în celule dendritice șimacrofage în timp ce inițiază vindecarea tisulară.[7][8][9]Splina este un centru de activitate a sistemului fagoci-tic mononuclear și poate fi considerată echivalentul unui

ganglion limfatic mare, deoarece absența sa predispunela anumite infecții.La fel ca și timusul, splina are doar vase limfatice eferen-te. Atât artera gastrică scurtă cât și artera splenică o irigăcu sânge.[10]

Centrii germinali sunt irigați de arteriole denumite rădă-cini peniciliforme.[11]

Până în luna a cincea de dezvoltare prenatală, splina cre-ază celule roșii sangvine. După naștere măduva osoasărămâne singura responsabilă de hematopoeză. Ca un or-gan limfatic major și având un rol central în sistemul reti-culoendotelial, splina păstrează capacitatea de a producelimfocite. Splina stochează celule roșii sangvine și limfo-cite. Ea poate stoca suficiente celule roșii sangvine pentrua ajuta în cazul unei urgențe. În orice moment pot fi sto-cate până la 25% din limfocite.[12]

1.3 Ganglionii limfatici (nodulii limfatici)

Un nodul limfatic prezentând vase limfatice aferente și eferente

Un ganglion limfatic este o colecție organizată de țesutlimfatic, prin care limfa trece pe traseul său înapoi în sân-ge. Ganglionii limfatici sunt localizați la anumite interva-le de-a lungul sistemului limfatic. Câteva vase limfaticeaferente aduc limfa, care pătrunde prin substanța noduli-lor limfatici, și este apoi drenată printr-un vas limfaticeferent. Sunt între cinci și șase sute de ganglioni limfaticiîn corpul uman, dintre care mulți sunt grupați în clustereîn diferite regiuni, precum în zona axilară sau abdomina-lă.Corpul unui nodul limfatic constă din foliculi limfoiziaflați în partea exterioară denumită cortex. Partea inte-rioară a nodulului este denumită măduvă, și este încon-jurată de cortex pe toată suprafața, cu excepția unei por-țiuni denumită hil. Hil-ul se prezintă ca o adâncitură pesuprafața ganglionului limfatic, făcând ca ganglionul lim-fatic - sferic de felul lui - să aibă forma bobului de fasolesau ovoidă. Vasul limfatic eferent pornește direct din no-dulul limfatic de aici. Arterele și venele care irigă nodulullimfatic cu sânge intră și ies la nivelul hilului.Există o zonă la nivelul ganglionului limfatic, denumităparacortex, care înconjoară imediat măduva. Spre deose-bire de cortex, care conține în principal celule T imature

1.5 Limfaticele 3

sau timocite, paracortexul conține un amestec de celu-le T mature și imature. Limfocitele intră în ganglionullimfatic prin venule endoteliale înalt specializate, care segăsesc în paracortex.Un folicul limfatic este o colecție densă de limfocite, nu-mărul, mărimea și configurația acestora modificându-seîn concordanță cu starea funcțională a ganglionului lim-fatic. De exemplu, foliculii se extind semnificativ cândîntâlnesc un antigen străin. Selecția celulelor B, de ase-menea numite limfocite B, apare în centrul germinal alganglionului limfatic.Ganglionii limfatici sunt în mod particular mai nume-roși în mediastin în torace, gât, pelvis, axilă (sub braț),regiunea inghinală și în asociere cu vasele sangvine aleintestinelor.[4]

1.4 Alte tipuri de țesut limfatic

Ganglioni limfatici regionali

Țesutul limfoid asociat cu sistemul limfatic se ocupă cufuncțiile imunitare, apărând corpul de infecții și de răs-pândirea tumorilor. El constă din țesut conjunctiv formatdin fibre reticulare cu diverse tipuri de leucocite (celu-le albe sangvine), în principal limfocite prinse în acesta,prin care trece limfa. Regiunile țesutului limfatic caresunt dens impregnate cu limfocite sunt cunoscute ca foli-culi limfatici. Țesutul limfatic poate să fie bine organizatstructural sub forma ganglionilor limfatici, ori poate con-sta în foliculi limfoizi vag organizați cunoscuți ca țesut

limfatic asociat mucoasei.

1.5 Limfaticele

Capilarele limfatice în spațiile țesutului

Vasele limfatice de asemenea denumite uneori vase delimfă, conduc limfa între diferite părți ale corpului. Eleinclud vasele tubulare ale capilarelor limfatice, vasele co-lectoare limfatice, ductul limfatic drept și ductul toracicdenumit de asemenea și ductul limfatic stâng. Vasele lim-fatice transportă limfa înapoi în sânge, în cele din urmăînlocuind volumul pierdut din sânge în timpul formăriilichidului interstițial. Aceste vase sunt numite, de ase-menea, canale limfatice sau simplu, limfatice.[13]

Limfaticele sunt responsabile pentru menținerea balanțeilichidelor corporale. Rețeaua sa de capilare și vase lim-fatice colectoare, funcționează pentru a drena eficient și atransporta fluidul extravazat înapoi în sistemul cardiovas-cular. Fluidele împreună cu proteinele și antigenele suntcapturate și returnate circulației sangvine. Există nume-roase valve intraluminale menite să asigure un flux unidi-recțional fără reflux. Două sisteme de valve sunt utilizatepentru a se obține acest flux unidirecțional - un sistemde valve primare și secundare.[14]Two valve systems areused to achieve this one directional flow—a primary anda secondary valve system.[15]

Capilarele sunt înfundate, iar supapele de aici utilizeazăniște joncțiuni specializate, împreună cu filamente de an-corare, pentru a permite un flux unidirecțional către vase-le primare. Limfaticele colectoare sunt prevăzute totușisă acționeze prin propulsarea limfei în circulația sangvi-nă prin acțiunea combinată a valvelor intraluminale și acelulelor musculare limfatice.[16]

1.6 Dezvoltarea

Țesuturile limfatice încep să se dezvolte pe la sfârșitulcelei de a cincea săptămâni de dezvoltare embrionară.Vasele limfatice se dezvoltă din sacii limfatici care apardin venele în curs de dezvoltare, care sunt derivate dinmezoderm.Primii saci limfatici care apar sunt cei doi saci limfaticijugulari aflați la intersecția venelor jugulare și subclavie-

4 3 SEMNIFICAȚIA CLINICĂ

ne. Din sacii limfatici jugulari, se răspândesc plexurilecapilare limfatice către torace, membrele superioare, gâtși cap. Unele dintre plexuri se lărgesc și formează vaselelimfatice din regiunile lor corespunzătoare. Fiecare saclimfatic jugular reține cel puțin o conexiune cu vena sajugulară, cea stângă dezvoltându-se în porțiunea superi-oară a ductului toracic.Următorul sac limfatic care apare este sacul limfatic re-troperitoneal nepereche aflat la nivelul rădăcinii mezen-terului intestinelor. Se dezvoltă din vena cavă primitivă șivenele mezonefrice. Plexurile capilare și vasele limfaticese întind de la sacul limfatic retroperitoneal către viscere-le abdominale și diafragm. Sacul stabilește conexiuni cucisterna chilului limfatic, dar își pierde conexiunile salecu venele învecinate.Ultimii saci limfatici, sacii limfatici posteriori pereche,se dezvoltă din venele iliace. Sacii limfatici posterioriproduc plexurile capilare și vasele limfatice ale pereteluiabdominal, regiunii pelvice și membrelor inferioare. Sa-cii limfatici posteriori se alătură cisternei limfatice și îșipierd conexiunile cu venele adiacente.Cu excepția părții anterioare a sacului de la care sedezvoltă cisterna chilului, toți sacii limfatici devin inva-dați de celule mezenchimale și sunt transformați în gru-puri de ganglioni limfatici.Splina se dezvoltă din celulemezenchimale între straturiledorsale ale mezenterului stomacului. Timusul apare ca oexcrescență a celei de-a treia pungi faringiene.

2 Funcții

Sistemul limfatic are multiple funcții interdependente:[17]

• Este responsabil pentru eliminarea fluidului intersti-țial din țesuturi

• Absoarbe și transportă acizii grași și grăsimile pre-cum chilul din sistemul digestiv

• Transportă globule albe către și de la ganglionii lim-fatici în oase

• Limfa transportă celulele prezentatoare de antigen,precum celule dendritice către nodulii limfatici undeeste stimulat un răspuns imun

2.1 Funcție de sistem de transport al acizi-lor grași

Vase limfatice numite chilifere sunt prezente în endote-liul tractului gastrointestinal, predominant în intestinulsubțire. În timp ce mulți alți nutrienți absorbiți de intes-tinul subțire sunt trecuți în sistemul venos portal pentrua fi drenați pe calea venei porte în ficat pentru procesa-re, grăsimile (lipidele) sunt trecute în sistemul limfatic

pentru a fi transportate în circulația sangvină prin inter-mediul canalului toracic. (Exista și excepții, de exemplutrigliceridele cu lanț mediu (MCTs) sunt esteri grași aiglicerolului care difuzează pasiv din tractul gastrointes-tinal către sistemul portal). Limfa îmbogățită provenitădin vasele limfatice ale intestinului subțire este denumităchil. Nutrienții care sunt eliberați în sistemul circulatorsunt procesați de ficat, fiind traversați prin circulația luisistemică.

2.2 Funcția imunitară

3 Semnificația clinică

Studiul drenajului limfatic al diferitelor organe este im-portant în diagnosticul, prognosticul și tratamentul can-cerului. Sistemul limfatic, datorită proximității sale fizi-ce cu principalele țesuturi ale corpului, este responsabilpentru transportul celulelor canceroase între diferite părțiale corpului într-un proces denumit metastază. Ganglio-nii limfatici implicați pot captura aceste celule canceroa-se. Dacă aceștia nu sunt eficienți în distrugerea celulelorcanceroase, ganglionii pot devenii locuri ale tumorilor se-cundare.

3.1 Limfadenopatia

Limfadenopatia se referă la unul sau mai mulți gangli-oni limfatici măriți. Grupuri mici sau ganglioni limfa-tici individuali măriți sunt în general reactivi ca răspunsla infecție sau inflamație. Aceasta este denumită lim-fadenopatie locală. Când mai mulți ganglioni limfaticidin diferite părți ale corpului sunt implicați, se numeștelimfadenopatie generalizată. Limfadenopatia generaliza-tă poate fi determinată de infecții precum mononucleozainfecțioasă, tuberculoza și HIV, boli ale țestului conjunc-tiv precum LES (lupus eritematos sistemic) și artrita re-umatoidă, și cancere, incluzând ambele tipuri de cancereale țesutului din ganglionii limfatici, discutate mai jos șimetastaza celulelor canceroase din alte părți ale corpului,care au ajuns prin intermediul sistemului limfatic.[18]

3.2 Limfedemul

Limfedemul este umflarea cauzată de acumularea limfeicare poate să apară dacă sistemul limfatic este afectat sauare malformații. De obicei afectează membrele, deși fața,gâtul și abdomenul pot fi de asemenea afectate. Într-o sta-re extremă denumită elefantiazis acest edem progreseazăastfel încât pielea devine groasă cu un aspect similar pieliide la nivelul membrelor unui elefant.[19]

Cauzele sunt necunoscute în majoritatea cazurilor, daruneori există un istoric anterior de infecție severă, de obi-cei cauzată de o parazitoză precum filarioza limfatică.

5

Limfangiomatoza este o afecțiune ce implică chisturimultiple sau leziuni formate din vasele limfatice.Limfedemul poate de asemenea să apară după îndepăr-tarea chirurgicală a nodulilor limfatici canceroși de lanivelul axilei (cauzând edem al brațului datorită drena-jului limfatic deficitar) sau inghinal (ce determină edemla nivelul piciorului). Tratamentul constă în masaj și nueste permanent.

3.3 Cancerul

Celulele Reed-Sternberg

Cancerul sistemului limfatic poate fi primar sau secundar.Limfomul se referă la cancerul care ia naștere din țesu-tul limfatic. Leucemia limfoidă și limfoamele sunt acumconsiderate a fi tumori ale aceluiași tip de linii celulare.Ele sunt denumite leucemii atunci când sunt localizate însânge sau înmăduva osoasă și limfom când sunt localizateîn țesutul limfatic. Sunt grupate împreună sub denumireade cancer limfoid.[20]

Limfomul este în general considerat ca fiind limfom Ho-dgkin și limfom non-Hodgkin. Limfomul Hodgkin estecaracterizat printr-un tip particular de celule, denumitecelule Reed-Sternberg, vizibile la microscop. Este aso-ciat cu infecția anterioară cu virusul Epstein-Barr și, îngeneral, determină o limfadenopatie „gumoasă” nedure-roasă. Este diagnosticat pe stadii utilizând metoda AnnArbor. Chimioterapia în general implică cura ABVD șipoate implica și radioterapia.[21] Limfomul non-Hodgkineste un cancer caracterizat prin proliferarea crescută acelulelor B sau T, în general apare la vârstă mai înaintatădecât în cazul limfomului Hodgkin. Este tratat în funcțiede grad - avansat sau incipient - și prezintă un prognosticmai rezervat față de limfomul Hodgkin.[21]

Limfangiosarcomul este o tumoră malignă a țesutuluimoale în timp ce limfangiomul este o tumoră benignă ca-re apare frecvent în asociere cu sindromul Turner. Lim-fangioleiomiomatoza este o tumoră benignă a musculatu-rii netede a limfaticelor care apare la nivelul plămânilor.

4 Istorie

Hippocrate a fost una dintre primele persoane care amen-ționat sistemul limfatic în secolul V î.e.n. În lucrarea sa -Despre articulații - el a menționat pe scurt despre gangli-onii limfatici într-o singură propoziție. Rufus din Efes,un medic roman, a identificat ganglionii limfatici axilari,inghinali și mezenterici precum și timusul între primulsecol și al doilea e.n.[22] Prima mențiune a vaselor limfa-tice a fost în secolul al 3-lea înainte de Hristos de cătreHerophilos, un anatomist grec care locuia în Alexandria,care a concluzionat în mod incorect că ”venele absorban-te ale limfaticelor” - prin care el înțelegea vasele limfatice(vasele limfatice ale intestinului) - drenează în vena portăhepatică și de aici în ficat.[22] Descoperirile lui Ruphusși Herophilos au fost propagate ulterior de medicul grecGalen, care a descris vasele limfatice și ganglionii limfa-tici mezenterici pe care el îi observase în disecțiile salepe maimuțe și porci în secolul al II-lea e.n.[22][23]

Lamijlocul secolului al XVI-lea, Gabriele Falloppio (des-coperitorul trompelor falopiene) a descris ceea ce astăzisunt cunoscute drept vase limfatice, ca fiind un „traseude-a lungul intestinelor plin cu substanță galbenă”.[22] Înjurul lui 1563, Bartolomeo Eustachio, un profesor de ana-tomie, descria canalul toracic la cabaline ca vena albătoracică.[22] Următoarea descoperire a avut loc în 1622când un doctor, Gaspare Aselli, a identificat vasele lim-fatice ale intestinului la câini și le-a denumit vena albă șilactee, care acum sunt cunoscute ca vase limfatice. Va-sele limfatice au fost denumite ca cel de-al patrulea tipde vase (celelalte trei fiind arterele, venele și nervii, careerau considerate pe atunci ca fiind un tip de vas), și deza-proba afirmația lui Galen cum că chilul era transportat decătre vene. Dar, el încă credea că vasele limfatice trans-portau chilul către ficat (precum era predat de Galen).[24]El, de asemenea, a identificat canalul toracic, dar nu a re-ușit să evidențieze conexiunile sale cu vasele chilifere.[22]Această conexiune a fost stabilită de către Jean Pecquet în1651, care a descoperit un lichid alb care se amestecă cusângele la nivelul inimii unui câine. El a presupus că acellichid este chiar chilul pe măsură ce debitul său creșteaatunci când era aplicată o presiune abdominală. El a ur-mărit traseul acestui fluid până la canalul toracic, pe carel-a urmat până la un sac umplut cu chil pe care l-a denumitreceptaculul chilului, care este acum cunoscut sub denu-mirea de cisterna chili; investigații ulterioare l-au condusla descoperirea faptului că conținutul chiliferelor pătrun-de în sistemul venos prin canalul toracic.[22][24] Astfel, s-adovedit cu certitudine faptul că aceste vase limfatice nuse termină în ficat, astfel negând a doua idee a lui Galen,anume că lichidul vâscos rezultat din procesul de digestieintestinală (chil) curgea spre ficat.[24] Johann Veslingius adesenat primele schițe ale vaselor limfatice la oameni în1647.[23]

Ideea cum că sângele recirculă prin corp mai degrabădecât sa fie produs din nou de către ficat și de inimă afost acceptată prima oară ca rezultat al lucrării lui Wi-

6 5 NOTE

lliam Harvey- lucrare pe care a publicat-o în 1628. În1652, Olaus Rudbeck (1630-1702), un suedez, a desco-perit anumite vase transparente în ficat care conțin unlichid clar (și nu alb), și astfel le-a numit vase hepato-apoase. El a aflat și faptul că acestea drenează în ductultoracic, și că au valve.[24] El și-a anunțat descoperirile lacurtea Reginei Cristina a Suediei, însă nu și-a publicatdescoperirile timp de un an,[25] iar între timp, descope-riri similare au fost publicate de Thomas Bartholin, care amai publicat în plus faptul că asemenea vase sunt prezen-te peste tot în corp, nu doar la nivelul ficatului. El este deasemenea și cel care le-a numit vase limfatice.[24] Acestfapt a condus la o dispută între unul dintre elevii lui Bar-holin, Martin Bogdan[26] și Rudbeck, pe care l-a acuzatde plagiat.[25]

Ideile lui Galen au persistat în medicină până în secolulXVII. Se credea că sângele era produs de către ficat dinchilul contaminat cu nutrienți de la intestin și stomac, lacare erau adăugate diferite spirtoase ale altor organe șică acest sânge era consumat de toate organele corpului.Conform acestei teorii era necesar ca sângele să fie con-sumat și produs de mai multe ori. Chiar și în secolul alXVII-lea, această idee a fost apărată de unii medici.[23]

Alexandru Monro de la Școala Medicală a Universitățiidin Edinburgh a fost primul care a descris funcționareasistemului limfatic în detaliu.[27]

• “Claude Galien”. Litografie de Pierre Roche Vigne-ron. (Paris: Lith de Gregoire et Deneux, cca. 1865)

• Gabriele Falloppio

• Portretul lui Eustachius

• Olaus Rudbeck în 1696

• Thomas Bartholin

4.1 Etimologie

Adjectivul folosit pentru sistemul de transport al limfeieste „limfatic”. Adjectivul folosit pentru țesuturile în caresunt formate limfocite e „limfoid”.Limfatic vine din cuvântul latin lymphaticus, însemnând„legat de apă.”

5 Note

[1] „Lymph - Definition and More from the Free Merriam-Webster Dictionary”. www.merriam-webster.com. http://www.merriam-webster.com/dictionary/lymph. Acce-sat la 29 mai 2010.

[2] Human Physiology: From Cells to Systems, by LauraleeSherwood

[3] Tak W. Mak; Mary E. Saunders (Ph.D.); Mary E. Saun-ders (2008). Primer to the immune response. AcademicPress. pp. 28–. ISBN 978-0-12-374163-9. http://books.google.com/books?id=RX8-gd1tJRgC&pg=PA28. Ac-cesat la 12 noiembrie 2010

[4] Warwick, Roger; Peter L.Williams. „Angiology (Chapter6)”. Gray’s anatomy. illustrated by Richard E. M. Moore(ed. Thirty-fifth). London: Longman. pp. 588–785

[5] Wisco, Jonathan. „Lymphatic System”. AnatomyO-ne. Amirsys, Inc. https://app.anatomyone.com/systemic/lymphatic-system#. Accesat la 26 octombrie 2012.

[6] Goldsby, Richard; Kindt, TJ; Osborne, BA; Janis Kuby(2003) [1992]. „Cells and Organs of the Immune System(Chapter 2)”. Immunology (ed. Fifth). New York: W. H.Freeman and Company. pp. 24–56. ISBN 0-7167-4947-5

[7] Swirski, FK; Nahrendorf, M; Etzrodt, M; Wildgru-ber, M; Cortez-Retamozo, V; Panizzi, P; Figueire-do, JL; Kohler, RH et al. (2009). „Identificationof splenic reservoir monocytes and their deploymentto inflammatory sites”. Science 325 (5940): 612–6.doi:10.1126/science.1175202. PMID 19644120.

[8] Jia, T; Pamer, EG (2009). „Immunology. Dispensa-ble but not irrelevant”. Science 325 (5940): 549–50.doi:10.1126/science.1178329. PMID 19644100.

[9] Finally, the Spleen Gets Some Respect By NATALIEANGIER, The New York Times, August 3, 2009

[10] Blackbourne, Lorne H (1 aprilie 2008). Surgical recall.Lippincott Williams & Wilkins. p. 259. ISBN 978-0-7817-7076-7

[11] „Penicilliary radicles”. Medical-dictionary.thefreedictionary.com. http://medical-dictionary.thefreedictionary.com/penicilliary+radicles. Accesat la 3 aprilie 2011.

[12] „Spleen: Information, Surgery and Functions”. ChildrensHospital of Pittsburgh - Chp.edu. 17 noiembrie 2010.https://chp.edu/CHP/organs+spleen+functions. Accesatla 3 aprilie 2011.

[13] „Definition of lymphatics”. Webster’s New World MedicalDictionary. medicineNet.com. http://www.medterms.com/script/main/art.asp?articlekey=4217. Accesat la 6iulie 2008.

[14] Vittet D. Lymphatic collecting vessel maturation andvalve morphogenesis. Microvasc Res. 2014 Jul 12.pii: S0026-2862(14)00100-9. doi: 10.1016 PMID:25020266

[15] Heppell C1, Richardson G, Roose T. A model for fluiddrainage by the lymphatic system. PMID: 23161129

[16] Bazigou E, Wilson J, Moore JE Primary and seconda-ry lymphatic valve development: Molecular, functionaland mechanical insights.Microvasc Res. 2014 Jul 30. pii:S0026-2862(14)00112-5. PMID: 25086182

7

[17] „The functions of the Lymphatic System.”. http://www.lymphnotes.com/article.php/id/151/. Accesat la 25 fe-bruarie 2011.

[18] Britton, the editors Nicki R. Colledge, Brian R. Walker,Stuart H. Ralston ; illustated by Robert (2010). David-son’s principles and practice of medicine. (ed. 21st ed.).Edinburgh: Churchill Livingstone/Elsevier. pp. 1001.ISBN 978-0-7020-3085-7

[19] „Lymphedema”. http://www.merck.com/mmhe/sec03/ch037/ch037b.html.

[20] Anthony S. Fauci; Eugene Braunwald; Dennis Kasper;Stephen Hauser, Dan L. Longo (19 martie 2009).Harrison’s Manual of Medicine. McGraw Hill Professio-nal. pp. 352–. ISBN 978-0-07-147743-7. http://books.google.com/books?id=66XKIuh8P-AC&pg=PA352.Accesat la 12 noiembrie 2010

[21] Britton, the editors Nicki R. Colledge, Brian R. Wal-ker, Stuart H. Ralston ; illustated by Robert (2010). Da-vidson’s principles and practice of medicine. (ed. 21sted.). Edinburgh: Churchill Livingstone/Elsevier. pp.1001,1037-1040. ISBN 978-0-7020-3085-7

[22] Ambrose, C. (2006). „Immunology’s first prioritydispute—An account of the 17th-century Rudbeck–Bartholin feud”. Cellular Immunology 242 (1): 1–8.doi:10.1016/j.cellimm.2006.09.004. PMID 17083923.

[23] Fanous, Medhat YZ; Anthony J Phillips; John A Wind-sor (2007). „Mesenteric Lymph: The Bridge to Futu-re Management of Critical Illness”. Journal of the Pan-creas (Department of Internal Medicine and Gastroen-terology ALMA MATER STUDIORUM - UNIVERSI-TY OF BOLOGNA) 8 (4): 374–399. PMID 17625290.http://www.joplink.net/prev/200707/06.html. Accesat la11 iulie 2008.

[24] Flourens, P. (1859). „ASELLI, PECQUET, RU-DBECK, BARTHOLIN (Chapter 3)”. A His-tory of the Discovery of the Circulation of theBlood. Rickey, Mallory & company. pp. 67–99.http://books.google.com/?id=4QqS6LrYWf4C&printsec=frontcover&dq=william+harvey. Accesat la 11iulie 2008

[25] Eriksson, G. (2004). „Olaus Rudbeck as scientist andprofessor of medicine (Original article in Swedish)” (înSwedish). Svensk Medicinhistorisk Tidskrift 8 (1): 39–44.PMID 16025602.

[26] „Disputatio anatomica, de circulatione sanguinis”. Acco-unt of Rudbeck’s work on lymphatic system and disputewith Bartholin. The International League of AntiquarianBooksellers. http://www.ilab.org/db/detail.php?booknr=349906004. Accesat la 11 iulie 2008.

[27] Turner, A. Logan (1937). Story of a Great Hospital: TheRoyal Infirmary of Edinburgh 1729-1929. Oliver and Bo-yd. p. 360

6 Legături externe• Lymphatic System

• Lymphatic System Overview (innerbody.com)

8 7 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

7 Text and image sources, contributors, and licenses

7.1 Text• Sistem limfatic Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_limfatic?oldid=9007699 Contribuitori: RebelRobot, Strainubot, Basarab,

Parvus7, VolkovBot, SieBot, RadufanBot, Ark25, Luckas-bot, ArkBot, Amirobot, Xqbot, Sîmbotin, Almabot, EmausBot, MerlIwBot,Sebastianpin, GÜT, Addbot, XXN-bot, Wintereu, UrsulMag, Wikitradu și Anonim: 4

7.2 Images• Fișier:Blausen_0623_LymphaticSystem_Female.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f4/Blausen_0623_

LymphaticSystem_Female.png Licență: CC BY 3.0 Contribuitori: Operă proprie Artist original: BruceBlaus. When using this imagein external sources it can be cited as:

• Fișier:Commons-logo.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Commons-logo.svg Licență: Public domainContribuitori: This version created by Pumbaa, using a proper partial circle and SVG geometry features. (Former versions used to beslightly warped.) Artist original: SVG version was created by User:Grunt and cleaned up by 3247, based on the earlier PNG version,created by Reidab.

• Fișier:Illu_lymph_capillary.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/44/Illu_lymph_capillary.jpg Licență: Pu-blic domain Contribuitori: ? Artist original: ?

• Fișier:Illu_lymph_node_structure.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b8/Illu_lymph_node_structure.pngLicență: Public domain Contribuitori: http://training.seer.cancer.gov/module_anatomy/unit8_2_lymph_compo1_nodes.html (archived ver-sion) Artist original: SEER

• Fișier:Illu_lymphatic_system.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/03/Illu_lymphatic_system.jpg Licență:Public domain Contribuitori: ? Artist original: ?

• Fișier:Lymph_node_regions.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cb/Lymph_node_regions.svg Licență: Pu-blic domain Contribuitori:

• Lymph_node_regions.jpg Artist original: Lymph_node_regions.jpg: http://training.seer.cancer.gov/ss_module08_lymph_leuk/lymph_unit02_sec02_reg_lns.html

• Fișier:Lymphatic_system.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/66/Lymphatic_system.png Li-cență: Public domain Contribuitori: NIH (a US government agency) image, http://www.cancer.gov/images/Documents/6b08d7cc-2a8f-4d32-9a38-a5433aaf0794/lymph.gif Artist original: NIH

• Fișier:Pseudomedicina.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/33/Pseudomedicina.png Licență: Public domainContribuitori: Operă proprie Artist original: ?

• Fișier:Reed-Sternberg_lymphocyte_nci-vol-7172-300.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/02/Reed-Sternberg_lymphocyte_nci-vol-7172-300.jpg Licență: Public domain Contribuitori: National Cancer Institute, AV Number:CDR576466 Artist original: Necunoscut<a href='//www.wikidata.org/wiki/Q4233718' title='wikidata:Q4233718'><img alt='wikidata:Q4233718' src='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/20px-Wikidata-logo.svg.png' wid-th='20' height='11' srcset='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/30px-Wikidata-logo.svg.png1.5x, https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/40px-Wikidata-logo.svg.png 2x' data-file-width='1050' data-file-height='590' /></a>

• Fișier:Wiki_letter_w.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6c/Wiki_letter_w.svg Licență: CC BY-SA 3.0Contribuitori: Operă proprie; Wikimedia Foundation Artist original: SVG Jarkko Piiroinen; rights, design and origin Wikimedia Foun-dation

7.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0