FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICEUNIVERSITATEA DIN ORADEAMaster Finante Banci AsigurariAnul II2012

Sistemul de asigurari sociale de sanatate si somaj Suedia

Prof.CoordonatorLect.Univ.Dr. Corneliu Bente

Masterand Bodnar (Tarcau) Amalia

Protecia social este vzut ca un ansamblu al dispoziiilor legale, al organismelor iinstituiilor, precum i al instrumentelor i procedurilor referitoare la mobilizarea unorresurse publice i private i la redistribuirea lor pentru acoperirea unor nevoi ale unora dintremembrii societii, n cazul apariiei sau existenei anumitor riscuri ori n legtur cuproducerea unor evenimente ateptate, dar pentru care acetia nu au asigurat suportulfinanciar necesar. Sintagma proteciei sociale acoper un cmp de manifestare larg, presupunnd un ansamblu de msuri, un sistem de relaii, utilizarea urmtoarelor instrumente de lucru: asisten,prevedere, asigurare. Asigurrile sociale pot fi vzute ca ajutoare bazate pe principiulmutualitii, fiind acoperite din contribuiile firmelor i angajailor, aceste contribuii diferindde la o ar la alta. Sntatea reprezint unul dintre cei mai importani factori care asigur desfurarea vieii, probabil cea mai de pre avuie Starea de sntate a populaiei este un fenomen complex, social i biologic, care exprim nivelul i caracteristicile sntii membrilor unei colectiviti privite n ansamblu. Definirea, ca i delimitarea precis i evaluarea acestui fenomen comport ns numeroase greuti, datorit caracterului su complex i a diverilor factori care acioneaz asupra lui. Totui, starea de sntate are o strns legtur cu nivelul de trai al populaiei, consecinele modului de via, ale condiiilor de munc, ale sistemului social economic n care triete populaia fiind puternic reflectate n starea de sntate. Ocrotirea sntii nu este numai o problem de asisten medical, ci i o problem cu un profund caracter social, care face parte din ansamblul condiiilor social-economice de dezvoltare. Dreptul la ocrotirea sntii a fost, este i va fi garantat prin dispoziii ale numeroaselor acte naionale i internaionale n materie

Pentru finanarea oricrui sistem de sntate este necesar s se colecteze bani de la populaie pentru a putea contracta furnizorii de servicii medicale. Obiectivul principal al sistemelor este acela de a repartiza costurile serviciilor medicale ntre persoanele bolnave i cele sntoase i de modulare a lor n funcie de resursele de care fiecare individ dispune. Acest mecanism de solidaritate reflect consensul care se ntlnete n cadrul Uniunii Europeneconform cruia sntatea nu poate fi abandonat mecanismelor pieii.Performana unui sistem de sntate (OMS) se axeaz n jurul a trei piloni fundamentali: ameliorarea sntii; creterea capacitii de rspuns fa de ateptrile populaiei; asigurarea echitii n ceea ce privete contribuia financiara.Fiecare stat membru i-a dezvoltat propriile mecanisme de finanare, urmrindu-i tradiiile socio-economice i politice. Toate sistemele sunt mai mult sau mai puin hibride, n msura n care acestea se sprijin pe o combinaie de surse de finanare, dar majoritatea fondurilor sunt controlate direct sau indirect de ctre stat. Doar ntr-o mic proporie serviciile sunt pltite n mod direct.Clasificarea sistemelor de sntate se face n funcie de modalitile de colectare a fondurilor de la populaie. Astfel, avem: sisteme naionale de sntate (tip Beveridge), unde predomin finanarea prin impozite globale; sisteme de asigurri sociale de sntate (tip Bismarck), bazate pe contribuiile obligatorii de asigurare dependente de venituri; sisteme de asigurri private, bazate pe prime de asigurare voluntare. Nu exist un model de finanare optim, unanim acceptat. Totodat, metodele de finanare nu se exclud reciproc i nu apar n forme pure de finanare, ci sunt particularizate n funcie de specificul naional, adesea utilizndu-se combinaii de elemente, n funcie de politicile pe care le aplic fiecare stat pentru realizarea obiectivelor sale n domeniul sanitar.Se remarc o tendin de apropiere a acestor tipuri de sisteme de sntate, ncercndu-se combinarea avantajelor din fiecare sistem i eliminarea sau reducerea dezvantajelor. Soluia ideal de finanare ar putea fi un sistem de ngrijiri de sntate cu trei niveluri: pentru bunuri i servicii publice de sntate cu impact major asupra strii de sntate finanarea prin impozitare general; pentru serviciile de sntate necesare, derivate din riscul individual de mbolnvire finanarea public prin impozitare special, sau asigurarea social de sntate; pentru servicii cu necesitate redus (cu eficien nedovedit, de lux, la cererea pacientului etc.) finanarea privat a sntii sau plata direct.Finanarea i organizarea sistemelor de sntate n statele membre ale Uniunii Europeneurmrete tradiiile instituionale, politice i socio-economice naionale. Aceasta se concentreaz ntr-o serie de obiective sociale n materie de finanare i de oferire de servicii de ngrijire medical eficace i la un pre abordabil .Statele membre ale UE-27 ar putea fi mprite n trei categorii distincte, n funcie de modalitatea predominant de finanare a sistemului de sntate, dup cum urmeaz: ri care i finaneaz sectorul de sntate majoritar prin contribuii la asigurrile sociale: Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Frana, Germania, Ungaria, Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Romnia, Slovacia i Slovenia. ri care i finaneaz sntatea prin impozite: Danemarca, Finlanda, Irlanda, Italia, Malta, Portugalia, Spania, Suedia i Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord. ri care nc i finaneaz sectorul sanitar predominant din pli directe: Bulgaria, Cipru, Grecia i Letonia. n Suedia, considerat ara cu cel mai ridicat nivel de trai din Europa, sistemul de sntate este att particular, ct i de stat. Financiar, statului i revin aproximativ 97% din cheltuielile din sistem. Ramificaiile sunt centrale, regionale i locale, municipalitate local avnd obligaia statutar de a rspunde de calitatea serviciilor medicale ale cetenilor. Chiar i cabinetele private au obligaia rspunderii contractuale fa de municipalitate. Sistemul sanitar beneficiaz nc din anii 80 de 9% din PIB. Decontrile se fac corespunztor activitii, ns mare parte din costuri sunt suportate direct de pacient spre ex.: orice consultaie la medic, privat sau de stat, precum i taxa de internare costa 21 dolari, la fiecare prezentare. De asemenea, costurile de transport sunt suportate iniial de pacient. ns dac costurile anuale depesc 111 dolari anual, diferena este preluat de ctre stat. Medicamentele sunt achitate direct de pacient, ns cnd costurile anuale depesc 249 dolari, sunt preluate de ctre stat. Aadar, toi pacienii pltesc maxim 360 dolari anual pentru servicii medicale, restul cheltuielilor fiind preluate de stat. Se asigur astfel o mai bun acoperire a majoritii cheltuielilor direct de ctre pacient, transparent i imediat, revenind statului responsabilitatea acoperirii cheltuielilor mari, cum ar fi bolile cronice, interveniile chirurgicale mari etc. Se pune mare accent pe prevenie, neprezentarea la medic la datele stabilite de medicul de familie sau nerespectarea indicaiilor medicale nefiind permise.Organizarea proteciei sociale Sistemul suedez de securitate social, cu excepia asigurrii de omaj i a alocaiei de student, este de competena Ministerului Sntii i Afacerilor Sociale (Socialdepartementet). Prile de baz ale asigurrii acoper asigurarea de boal i parental (sjuk- och frldrafrskring), pensia pentru limit de vrst (lderspension), pensia de urma (efterlevandepension), indemnizaia de boal i activitate (sjuk- och aktivitetsersttning) i asigurarea mpotriva accidentelor de munc(arbetsskadefrskring). n temeiul Codului asigurrilor sociale, care a intrat n vigoare la 1 ianuarie 2011, asigurarea social se mparte ntr-o asigurare n funcie de domiciliu, care ofercuantumuri i prestaii garantate i o asigurare mpotriva pierderii venitului legat de locul de munc. Ambele categorii se aplic n mod egal tuturor persoanelor care au reedina i lucreaz n mod obinuit n Suedia. Cetenia suedez nu mai constituie una dintre condiiile asigurrii. Agenia de Asigurri Sociale din Suedia (Frskringskassan) este responsabil pentru administrarea asigurrii sociale. Administraia este organizat n 15 centre naionale de asigurri, 53 de centre locale de asigurri i aproximativ 300 de birouri locale. Asistena medical este responsabilitatea consiliilor comitatelor sau regiunilor (ntr-un singur caz, municipalitii) din Suedia, care au dreptul de a stabili cuantumul impozitelor percepute. Asigurarea de omaj este jurisdicia Ministerului Muncii (Arbetsmarknadsdepartementet). Aceasta este alctuit din dou pri: o asigurare de baz i o asigurare opional n funcie de venit. Asigurarea de baz acoper persoanele n vrst de cel puin 20 de ani care nu sunt asigurate n mod opional. Asigurarea opional n funcie de venit este voluntar. Asistena social, care nu este considerat o parte a asigurrii sociale n Suedia, este de competena Ministerului Sntii i Afacerilor Sociale. Aceasta este supravegheat de Consiliul Naional de Sntate i Protecie Social (Socialstyrelsen). Administrarea la nivel local a asistenei sociale, inclusiv ngrijirea i serviciile pentru copii i familii, ngrijirea pentru persoane n vrst i cu handicap, reprezint responsabilitatea municipalitilor.Finanare Sistemul este finanat din impozite i contribuii n funcie de venit. Contribuiile angajatorilor, n cuantum de 31,42% din salariu, acoper o mare parte din cost. Persoanele care desfoar activiti independente pltesc contribuii la casa de asigurri echivalente cu 28,97% din venitul lor de referin. Contribuiile persoanelor care desfoar activiti independente pot fi uor reduse dac acetia accept o perioadde ateptare mai lung pentru asigurarea de boal. n plus, contribuiile persoanelor asigurate au fost introduse recent pentru a finana o parte a regimului de pensii pentru limit de vrst. Contribuiile acoper trei sferturi din toate cheltuielile de asigurare. Restul este finanat prin randamentul fondurilor i prin impozite de la bugetul de stat. Contribuiile la fondul de pensii v sunt deduse din salariu i sunt pltite direct autoritilor fiscale. Dac suntei afiliat la o cas de asigurri de omaj, trebuie s pltii personal contribuia la aceast cas. Contribuiile angajatorului sunt reduse pentru persoanele cu vrsta peste 65 de ani. Sistemul regional de asisten medical este finanat din impozite locale i, ntr-o anumitmsur, din subvenii de stat i taxe de utilizator. Asistena social este finanat n principal din impozite locale.

Asistenta medicalasi indemnizatiile de boalaIncepand cu 1955 ocrotirea sanatatii se realizeaza prin doua componente: sistemul national de sanatatesi sistemul public de asigurari de boala. In baza rezidentei, cetatenii au acces egal si practic gratuit la ingrijirea sanatatii, indiferent de situatia lor economica sau geografica.Suediaaloca sistemului de sanatateapoximativ 8% (1995) din produsul intern brut. Finantarea este realizata preponderent prin fiscalitate (in proportie de 71% impozite locale), iar o proportie minora (3%) reprezinta plata serviciilor (mai ales spitalicesti) de catre pacienti. Sistemul de sanatate este administrat in mod descentralizat: fiecare nivel sanitar acorda asistenta populatiei dintr-un teritoriu dat. Competentele puterii centrale se limiteaza la planificarea si definirea principiilor fundamentale ale serviciilor de sanatate (EAPN, 1996, p.345).Componentele sistemului de ocrotire a sanatatii1. Asistenta medicala(prestatii in natura)legislatia fundamentala: Legea din 1962 privind protectia socialagenerala, modificata;principiul finantarii: impozite percepute de autoritatile regionale si municipale; plati ale pacientilor;cuprinderea: toate persoanele cu domiciliul in Suedia;perioada de acordare: de la debutul bolii, pe o durata nelimitata;participarea pacientului la plata medicului: a) pentru vizita medicului generalist o suma de 80-120 ECU; b) pentru plata specialistului o suma de 15-26 ECU;participarea pacientului la plata costurilor de spitalizare: 8,20 ECU/zi (24 ore);participarea pacientului la plata asistentei stomatologice: gratuitate in sistemul public pana la varsta de 20 de ani; plata unei parti variabile (75% - 30%) din cheltuieli in sistem privat;participarea pacientului la plata medicamentelor: 16 ECU pentru primul medicament prescris si 6,10 ECU pentru fiecare din urmatoarele;alegerea medicului: libera alegere a medicului din sistemul public si a celor din sistemul de asigurari;spitalizarea: in spitale publice, stabilite de autoritatile regionale; in clinici private cu care autoritatile regionale au incheiat acorduri;remunerarea medicilor: medicii angajati in institutiile publice au un venit fix; medicii privati afiliati la asigurarile de boalaprimesc onorarii care au fost negociate intre guvern si Consiliul Ordinului Medicilor.2. Indemnizatii de boala(prestatii in bani)legislatia fundamentala: Legea din 1962 privind protectia socialagenerala, modificata; Legea din 1992 privind plata indemnizatiilor de boala;principiul finantarii: contributii la sistemul asigurarilor de boalasi asumarea unor cheltuieli (primele 14 zile de concediu medical) de catre angajator;contributia: angajator - 6,23% ; contributie generala - 2,95%. Contributia se plafoneaza la 7,5 cuantumuri de baza (27,3 ECU);cuprinderea: salariatii si persoanele care lucreaza pe cont propriu;conditii de obtinere:a) incapacitate de munca atestata de un medic; b) varsta de minimum 16 ani; c) venit anual de peste 614 ECU; d) inregistrarea la un birou de asigurari de boala; e) declararea bolii in prima zi de absenta, la biroul de asigurari; f) nu se prevede o vechime minima in munca sau de participare la sistemul de asigurari de boala;perioada de acordare: nu exista limita oficiala in privinta duratei maxime, dar indemnizatia de boalapoate fi transformata in pensie de invaliditate daca durata bolii se prelungeste;cuantumul prestatiilor: a) inperioada platita de angajator (ziua a 2a - ziua a 14a) se acorda 75% din salariu pentru primele doua zile (a 2-a si a 3-a) si 90% pentru urmatoarele; b) in perioada platita de asigurari se acorda o suma egala cu 80% din venitul care da dreptul la indemnizatia de boala, iar dupa 365 de zile prestatia reprezinta de regula 70% din venitul de referinta;alte prestatii: alocatia de reinsertie, platita daca persoana bolnava urmeaza o formare profesionala; cuantumul este egal cu indemnizatia de boala;impozitare: prestatiile sunt impozabile in totalitate si nu exista conditii de reducere a impozitului;Sursa:MISSOC, 1996, pp. 121-175Maternitatea beneficiaza de o protectie care functioneaza pe principii asemanatoare celor aplicate ocrotirii sanatatii. Prestatiile in natura (asistenta pre si post-natala a mamei; ingrijirile medicale pentru nou-nascut) sunt acordate in baza rezidentei si au caracter gratuit. Prestatiile in bani (alocatia prenatala si alocatia parentala) sunt conditionate de statusul ocupational (salariat sau independent) si de afilierea la sistemul de asigurari.Alocatia prenatalase acorda viitoarelor mame care nu mai pot presta activitatea salariata sau pe cont propriu in ultimele saptamani de sarcina. Ea se acorda pentru maximum 50 de zile din ultimele 60 de zile anterioare datei presupuse a nasterii. Cuantumul este egal indemnizatiei de boala. Alocatia parentala se acorda daca unul din parinti a fost asigurat fara intrerupere cel putin 180 de zile inainte de formularea cererii. Pentru obtinerea unei alocatii mai mari este necesara o perioada de asigurare de minimum 240 de zile anterioare nasterii copilului. Alocatia parentala este platita timp de 450 de zile. Ea poate fi acordata mamei timp de 60 de zile inainte de nasterea copilului sau unuia din parinti pana la varsta de 8 ani a copilului. Parintii isi pot imparti intre ei perioada de primire a prestatiei. Suma acordata ca alocatie parentala pentru primele 360 de zile se ridica la 80% din venitul care da dreptul la indemnizatia de boala, iar pentru ultimele 90 de zile se primeste o suma fixa (6,10 ECU/zi). In anumite conditii se poate obtine o prestatie suplimentara in bani (alocatie parentala temporara) pana la varsta de 12 ani a copilului. Toate tipurile de alocatii sunt impozabile (MISSOC; 1996, pp.181-190).Protectia sociala a somerilorAsigurarea de somajeste voluntara (non-obligatorie), finantata prin contributia patronatului si administrata de cele 42 de case de asigurari care sunt, in general, atasate organizatiilor sindicale. Sistemul acesta cuprinde aproximativ 83% din populatia activa. In anumite conditii legate de locul de munca sau de pregatirea profesionala prealabila, persoanele neafiliate sunt, de asemenea, indreptatite sa primeasca un ajutor de somaj in bani. In consecinta, protectia somerilor se realizeaza prin asigurarea de somaj si prin asistenta sau ajutorul de somaj. Aceste doua forme se disting prin principiul de finantare, conditiile si durata de acordare.1. Asigurarea de somajlegislatia fundamentala: Legea din 1973, modificata; Decretul Regal din 1988, modificat (asigurarea de somaj);principiul finantarii: contributie;contributia: angajatorul - 4,32%;cuprindere:salariatii si cei care lucreaza pe cont propriu de pana la 64 de ani, care sunt afiliati la o casa de asigurariapartinand domeniului propriu de activitate;conditii principale: somajinvoluntar, inregistrare la biroul de plasare, capacitate de munca si disponibilitate pentru obtinerea unui loc de muncaconvenabil (cel putin 17 ore/saptamana );stagiu: minimum 12 luni de afiliere la o casa de asigurari; minimum 80 de zile (3 ore/zi) de munca salariata. Sunt asimilate ca perioade de munca salariata urmatoarele: formarea completa legata de locul de munca, reinsertia profesionala completa, concediul corespunzator alocatiei parentale si serviciul militar obligatoriu (max. 2 luni);durata acordarii: pana la varsta de 55 de ani - 300 de zile; peste 55 de ani - 450 zile. Orice reluare a lucrului da dreptul la o noua perioada;baza de calcul:salariu zilnic din timpul celor 5 luni de stagiu;plafonul salarial: 1.856 ECU/luna sau 72 ECU/zi;cuantumul prestatiei: 75% din salariul de referinta (1996); minimum 25 ECU/zi si maximum 58 ECU/zi;impozitare: prestatia este impozabila in totalitate.2. Ajutorul de somajlegislatia fundamentala: Legeadin 1973, modificata;principiul finantarii: subventii de la stat (impozite);cuprinderea:persoane de varsta 20-64 ani care nu sunt asigurate; nu indeplinesc conditiile pentru obtinerea asigurarii (12 luni de afiliere); sunt asigurati si au epuizat durata de acordare a prestatiei din sistemul de asigurari, dar nu au inca varsta de 60 de ani;conditii principale: somajinvoluntar, inregistrare la biroul de plasare, capacitate de munca si disponibilitate pentru obtinerea unui loc de muncaconvenabil (cel putin 17 ore/saptamana);stagiu: minimum 5 luni (cel putin 75 ore/ luna) de munca salariata sau formare profesionalacompleta. In ultimul caz, somerul trebuie sa fi cautat un loc de muncaprin intermediul biroului de plasare sau sa fi muncit cel putin 90 de zile in primele 10 luni de dupa formare;durata acordarii:pana la 55 de ani-150 de zile; intre 55 si 59 de ani - 300 de zile; de la 60 de ani - 450 de zile;baza de calcul: nu exista salariu de referinta;cuantumul prestatiei: 24 ECU/zi (1996);impozitare:ajutorul de somajeste impozabil.Sursa: MISSOC,1996, pp. 345-367Sistemul descris mai sus este tipic pentru situatia de somaj total. In cazul somajuluipartial (timpul saptamanal de munca este inferior celui prestat in perioada anterioara) si al somajuluipersoanelor pensionate anticipat se aplica diminuari ale cuantumului, corespunzatoare veniturilor provenite din alte surse (salariu partial sau pensie).Prestatiile familialeIntroduse in 1947, alocatiile familiale sunt finantate de stat prin impozite. Dreptul la acest tip de prestatii se stabileste incepand cu primul copil. Suma platita pana lacei 16 ani ai copilului este de 77 ECU pe luna. In cazul familiilor numeroase, se acorda un supliment progresiv, incepand cu al treilea copil. Parintii singuri primesc o suma lunara garantata de 120 ECU, provenind fie din alocatia de intretinere platita de celalalt parinte, fie ca ajutor de intretinere de la stat. Familiilor care adopta un copil li se acorda un ajutor in bani, care echivaleaza cu jumatate din costurile de intretinere, dar nu mai mult de 2.454 ECU pe an. Alocatiile familialesunt neimpozabile (MISSOC, 1996, pp.323-340).Sistemul de garantare a veniturilor minimeProblema saracieinu este centrala in sistemul de protectie sociala suedez intrucat politicile active in domeniul fortei de muncasi componentele universale ale securitatii sociale asigura majoritatii populatiei resurse de trai suficiente (Spicker, 1993, pp. 29-30; EAPN, 1996, p.349). Comparativ cu alte tari membre, programele care vizeaza in mod specific categorii defavorizate sunt mai reduse ca numar si mai putin diversificate. Totusi, existenta unui numar important de persoane care, din diferite motive, nu au acces la formele generale ale protectiei socialea facut necesara introducerea unor prestatii minime non-contributive. Cea mai importanta dintre acestea este ajutorul social(Social Bidrag).Ajutorul socialare o traditie indelungata in Suedia, dar pana in 1956 beneficiarii lui au fost privati de unele drepturi cetatenesti (dreptul de vot). Reglementarile din 1982 prevad acordarea ajutorului socialca un drept al persoanelor care nu dispun de resurse suficiente pentru plata cheltuielilor de subzistentasi care nu beneficiaza de prestatiile din regimul general (indemnizatie de boala, ajutorul de somaj, pensia de baza, etc.). Domiciliul legal in Suedia, indiferent de durata, este principala conditie pentru obtinerea ajutorului. Beneficiarul este insa obligat sa dovedeasca disponibilitatea pentru gasirea unui loc de munca, pentru a se sustine din salariul propriu. Finantarea si administrarea sunt exclusiv locale. Suma este stabilita, in functie de situatia solicitantului, de autoritatile locale, dar Oficiul National pentru Sanatatesi Prevederi Sociale stabileste standarde pentru a limita diferentierea cuantumurilor. Ajutorul socialpoate fi cumulat cu alocatia familiala si alocatia pentru locuinta .Pe langa ajutorul socialexista si alte cateva prestatii bazate pe testarea mijloacelor financiare. Acestea se adreseaza familiilor monoparentale, copiilor aflati in sistemul de educatie si persoanelor cu nevoi locative. Fenomenul stigmatizarii beneficiarilor acestei forme de protectie socialasi, in consecinta, retinerea celor indreptatiti de a apela la ea sunt practic inexistente sau, in orice caz,mult mai reduse decat in alte tari .Ajutorul social(Social Bidrag)legislatia fundamentala: Legea din 1982;finantarea: in totalitate din impozite locale;principiul: alocatie diferentiata;unitatea domestica: persoana singura sau menajul (persoane care coabiteaza);conditii de acces: dreptul de rezidenta in Suedia;durata de acordare: nelimitata, pana la ameliorarea situatiei;obligatii ale beneficiarului: fiecare este obligat sa contribuie la satisfacerea nevoilor proprii si daca este apt de munca trebuie sa caute in permanenta un loc de muncacu un salariu convenabil;resurse considerate la stabilirea dreptului: in principiu toate resursele, indiferent de originea si natura lor;stabilirea cuantumului: la nivel local, in functie de valorile standard calculate anual de Oficiul National pentru Sanatatesi Prevederi Sociale;categoriile prevazute la stabilirea cuantumului: persoane singure; cuplu; copii (in functie de varsta copiilor);modul de stabilire a cuantumului(raportul cu suma de baza stabilita anual de guvern):persoana singura - 116% din suma de baza; cuplu - 192%; copii - intre 56% (0-3 ani) si 76% (11-20 ani);cuantumul lunar garantat (standardul Oficiului national): persoane singure - 352 ECU; cuplu - 584 ECU; copii (in functie de varsta copiilor) - intre 170 ECU (0-3 ani) si 231 ECU (11-20 de ani);drepturi asociate: a) dreptul la asistenta medicalacare se acorda tuturor rezidentilor (gratuitate de principiu, dar beneficiarii platesc o proportie redusa din anumite cheltuieli); b) alocatia pentru locuinta;indexare: prin raportare la suma de baza.La sfarsitul anilor '80, sistemul de protectie socialadin Suedias-a confruntat cu o serie de probleme pe care specialistii le asociaza recesiunii economice si evolutiilor demografice. Nevoia de protectie socialaa crescut pana la nivele care nu puteau fi sustinute financiar de o economie aflata in dificultate. Dezbaterile privind criza statului bunastarii au stimulat preocuparile reformiste, care au determinat ulteriorschimbari importante in politica sociala.Principalele aspecte critice ale sistemului de protectie socialasunt urmatoarele:decalajul dintre cheltuielile sistemului de pensii si cresterea economica;incurajarea abuzurilor in sistemul de sanatatesi in cel al asigurarilor pentru accidente de munca;deficiente de coordonare intre administratiile insarcinate cu prevenirea, plata prestatiilor si readaptarea;dezorganizarea in sfera asigurarilor pentru accidente de munca;discrepante intre nivelele de compensare pentru programe similare;evolutia necontrolata a costurilor globale datorita problemelor mentionate mai sus.Unele dintre dificultati au fost depasite datorita reformelor realizate sau in curs de realizare in anii '90. Astfel, in sistemul asigurarilor de boalaau fost introduse corectari care fie reduc facilitatile angajatului (coborarea nivelului indemnizatiei de boala, rambursarea indemnizatiei numai dupa a doua zi de boala, plata unei contributii etc.), fie ii motiveaza pe patroni sa amelioreze conditiile de munca(achitarea indemnizatiei de boalapentru primele 14 zile de catre angajator). Au fost adoptate masuri mai severe in domeniul protectiei muncii si au fost dezvoltate programele de readaptare. Reglementarile privind accidentele de munca au devenit si ele mai restrictive pentru a limita abuzurile. Finantarea asigurarii de somajs-a modificat, incluzand si contributia angajatului. Reforma sistemului de pensii, aflata in curs, urmareste schimbari de profunzime care sa asigure corelarea cheltuielilor cu cresterea economica .

Trasaturile distinctive ale statului bunastarii suedez sunt:cetatenia ca baza a dreptului la protectie sociala;nivelul ridicat al cheltuielilor socialeprincipiul solidaritatii;rolul central al statului (administrator si finantator al sistemului);caracterul universal;Orice persoana care a implinit 16 ani si are domiciliul in Suediaeste inmatriculata in sistemul de securitate sociala.Cheltuielile pentru protectie socialareprezinta aproximativ 37,5% din PIB, nivel care depaseste proportiile existente in alte tari membre. In acelasi timp, cu un procent de 50,4% (1994) din produsul intern brut, Suediase situeaza peste media Uniunii Europene(41,7%) in privinta prelevarilor obligatorii .Principiul solidaritatii constituie tema dominanta in sistemul securitatii sociale. Solidaritatea este inteleasa nu numai ca ajutor reciproc si integrare, ci implica si un anumit grad de egalitarism (Spicker, 1993, p.130). Ideea a fost formulata de Myrdalin termenii urmatori: 'Intr-o societate care proclama solidaritatea ca principiu de baza, se cere o cooperare organizata si o influenta accentuata in societate pentru a intari pozitia celui slab si pentru ca redistribuirea resurselor si oportunitatilor distribuite inegal sa poata avea loc' (citat de Kvistsi Agren, 1979, p.34). Responsabilitatea punerii in aplicare a acestui principiu revine statului.Sectorul public detine un loc important in Suedia. Este semnificativ in acest sens ca o treime din locurile de muncasunt in acest sector, iar cheltuielile sale reprezinta 67,4% din produsul intern brut. Deficitul public atinge si el o cifra importanta - 11,2% din PIB.Functiile statului in protectia socialasunt evidentiate cu claritate de numarul si diversitatea serviciilor socialepe care le asigura. Suedia, ca si alte state scandinave, face parte dingrupulstatelor care acorda servicii (Service States),prin opozitie cu sistemele continentale, consideratestate ale transferurilor (Transfer States). Guvernul este responsabil pentru activitati care in alte tari membre sunt specifice fie sectorului nonguvernamental, fie celui privat.Sistemul suedez are si o importanta componenta de transferuri care sunt finantate prin impozite si cotizatii. Desi considerata drept o caracteristica fundamentala a modelului scandinav, finantarea prin fiscalitatea generala nu mai are caracterul predominant (80% din ansamblul finantarii) din anii '70. In ultimele doua decenii, ponderea contributiilor patronale a crescut progresiv astfel ca in prezent ele reprezinta principala sursa de finantare a protectiei sociale. Povara fiscala este de 29% din totalul masei salariale. Statul intervine totusi prin subventionare masiva, mai ales in cazul programului pentru pensia de baza. In 1994, a fost introdusa prelevarea contributiilor asupra venitului general, dar acestea au inca o pondere minima in costul asigurarilor sociale.Cu exceptia asigurarii pentru somaj, securitatea sociala se afla sub autoritatea Ministerului Sanatatii si Afacerilor Sociale. ComisiaNationala a Protectiei Sociale, organism public, este insarcinata cu centralizarea si controlul modului in care este gestionata securitatea sociala. Ea isi exercita aceste functii prin birourile regionale care au in subordine agentii locale. Asistenta medicalaeste de resortul districtelor, care au dreptul de a aplica impozite. Asigurarea pentru somaj se afla in responsabilitatea Ministerului Muncii. Ajutorul socialnu este considerat parte a sistemului de securitate sociala, dar intra in responsabilitatea Ministerului Sanatatii si Afacerilor Sociale. Controlul sau este realizat de Oficiul National al Sanatatii si Prevederilor, iar administrarea locala revine comunelor, finantarea fiind realizata prin impozite locale .Universalitatea statului bunastarii suedez se manifesta pe mai multe planuri. Pensiilede baza, asistenta medicalasi alocatiile familiale sunt cateva dintre componentele protectiei socialecare functioneaza pe baza acestui principiu. Sistemul suedez se compune in principal din 'regimuri de prestatii definite', care se bazeaza pe repartitie (finantarea venitului curent). Prestatiile acordate sunt uniforme, dar nivelul lor ridicat a asigurat un standard de viata decent majoritatii populatiei.Protectia socialadin Suediaacopera toate riscurile. Ea cuprinde asistenta medicalapublica si asigurari de boala; sistem mixt de pensii de batranete si de invaliditate; asigurari de accidentesi boli profesionale; asigurari de somaj, alocatii familiale, ajutor socialsi alte prestatii specifice. In cele ce urmeaza vor fi prezentate in detaliu componentele care, prin pondere sau mod de organizare, ilustreaza filosofiasi complexitatea sistemului suedez.

[Tps00108] - ncasri de protecie social de tip -% din PIBDescriere pe scurt:ncasri de sistemele de protecie social cuprind contribuiile sociale, contribuii generale guvernamentale i alte ncasri.Contribuiile sociale ale angajatorilor sunt costurile suportate de angajatori pentru a asigura dreptul la beneficii sociale pentru angajaii lor, fotilor angajai i persoanelor aflate n ntreinerea acestora.Contribuiile sociale ale angajatorilor pot fi efective sau imputate, acestea pot fi pltite de ctre angajatori rezideni sau non-rezident.

14