Sistemele administrative din Germania şi Rusia- tratare comparativă

Din punct de vedere constituţional, Germania este o democraţie, o republică federală reprezentativă. De asemenea, Rusia este un stat democratic federativ bazat pe drept cu o formă republicană de guvernământ.

Preşedintele Federaţiei ruse este şeful statului, ocupantul celei mai importante funcţii executive din Rusia. El este şeful statului, fiind ales pentru un mandat de 6 ani prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Puterea executivă este împărţită între preşedinte şi primul ministru, şeful Guvernului.1

În Germania, preşedintele federal este ales pentru 5 ani, de către Adunarea Federală (Bundesversammlung), un organ constituţional care se întruneşte exclusiv în acest scop. Preşedintele federal poate fi reales la încheierea unui mandat, dar numai o singură dată. Conform Constituţiei, puterea sa din cadrul sistemului politic al ţării este limitată, conţinând mai mult sarcini reprezentative.

Forma de guvernământ a Germaniei este parlamentară2, în care şeful guvernului – cancelarul, echivalentul primului ministru – este ales de parlament, numit bundestag, şi confirmat de către preşedintele federal. Germania este caracterizată de o structură administrativă policentrică, un sistem de cooperare la nivel federal şi o puternică poziţie a cancelarului federal. Aparatul administrativ german are trei niveluri:

Nivelul federal; Nivelul landurilor; Nivelul local.

Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament pe o perioadă de 4 ani. El are dreptul de a numi şi elibera din funcţie pe miniştri, precum şi dreptul de a formula direcţiile de acţiune şi sarcinile fiecărui ministru din guvern. Ministerele au autoritate federală supremă, identifică problemele, cercetează, analizează variante decizionale pentru a găsi cele mai bune soluţii şi fundamentează legislaţia primară şi secundară.

Membrii Secretariatului de stat şi ai Comitetului director sunt numiţi pe criterii politice, primul cuprinzând 1-3 persoane, iar cel din urmă aproximativ 4-7 persoane, cu toate că Ministerul Federal de Interne reuneşte frecvent 11 directori.

Cooperarea interministerială este un element deosebit de important pentru buna coordonare în politică. Ministerele sunt conduse de un ministru asistat de un Birou de personal format din persoane civile. În mod normal acesta cuprinde un asistent/consilier personal, un reprezentant al presei, un asistent parlamentar şi secretari .

Guvernul este autoritatea executivă supremă a Federației Ruse, exercită puterea executivă în țară și este condusă de un singur sistem al puterii executive în Federatii3. Prim-ministrul este desemnat de Președintele Federației Ruse cu acordul Dumei de Stat. Viceprim-ministru și miniștrii federali sunt numiți și eliberați din funcție de către Președintele Federației Ruse, la propunerea primului-ministru. Districtele federale au fost create în mai 2005 de președintele Vladimir Putin ca parte a unui program mai vast pentru reafirmare a autorității federale. Acest program includea modificarea modalității de alegere a Sovietului Federației, ai cărui membri sunt acum aleși indirect

Preşedintele Federaţiei Ruse formează Cabinetul de miniştri şi cu acordul Dumei de Stat numeşte prim-ministrul. Guvernul Federaţiei Ruse renunţă la atribuţiile sale în faţa preşedintelui nou ales al Federaţiei Ruse.

În ceea ce priveşte organizarea administrativ-teritorială, în Germania, aceasta a fost dată de structura federală a statului. Legea fundamentală reglează repartizarea jurisdicţiei administrative între autorităţile federale şi landuri. Landurile au jurisdicţie acolo unde nu a fost atribuită nicio putere specială autorităţilor federale. Atât autorităţile federale cât şi landurile pot exercită funcţiile lor admnistrative, fie direct prin propriile organe, fie indirect prin entităţi legale, personalităţi juridice,

1 www.sorincurpan.ro2 www.bundesregierund.de3 Md.russia.edu.ru

autonome.4

Fiecare land german are propria constituţie (în plus faţă de Constituţia Germaniei), propriul guvern şi miniştri la nivel de land, propriul prim-ministru, propria reprezentare în Parlamentul de la Berlin, propria legislaţie în domeniile care ţin de competenţa landurilor (cultura, învăţământul, poliţia etc.)

Landurile sunt autonome şi din punct de vedere financiar. Veniturile lor provin, în principal, din taxele landului pentru proprietate, succesiune şi din taxele pe venit.

Administraţia publică locală in Germania este reprezentată de district. Constituţia federală şi constituţiile landurilor îi recunosc districtului autonomia administrativă, precum şi reprezentativitatea autorităţilor proprie. La nivelul districtului, un rol deosebit de important revine Preşedintelui districtului. El este ales de Adunarea districtului pentru perioade cuprinse între 6 şi 12 ani în funcţie de land Unitatea administrativ-teritorială de bază este comuna. Termenul de „comună” se aplică atât marilor oraşe, cât şi micilor localităţi rurale. Între districte şi comune nu există raporturi de subordonare, dar în Germania funcţionează un sistem dezvoltat de cooperare între colectivităţile locale.

Spre deosebire de Germania, structura de stat a Rusiei cuprinde: republici, ţinuturi, regiuni, oraşe de importanţă federală (Moscova şi Sankt Petersburg), regiuni autonome şi districte autonome. Republicile posedă propriile lor Constituţii, iar ţinuturile, regiunile şi districtele au, fiecare în parte, câte un statut. Toate aceste entităţi federale au câte doi delegaţi în Camera superioară a Parlamentului rus.

Putem observa că în urma comparării celor două sisteme administrative, regăsim atât asemanări, cât mai ales deosebiri. Să nu uităm că ambele ţări au fost, sunt şi vor fi două puteri mari ale Europei şi că Rusia, deşi nu nu face parte din Uniunea Europeană, are de fiecare dată un cuvânt care atârna greu cam în orice decizie ce se ia la nivelul acestei organizatii.

Bibliografie

1. I. Alexandru, Drept administrativ european, editia. a II-a, Ed. UJ, Bucuresti, 2010.

2.www.bunderegierund.de

3.www.Md. russia. Edu.ru

4.www. sorincurpan.ro

Asoltanei Ionela Ancuta

Anul I DGE

4 I. Alexandru, Drept administrativ european, editia. a II-a, Ed. UJ, Bucuresti, 2010.