Sindromul Rom Literara

1
ORABIA se scufunda încet noi ziceam/ [i ce dac\ se scufund\ corabia [i mai/ ziceam orice corabie se scufund\/ într-o zi ne strângeam mâinile/ ne luam r\mas bun// dar corabia se scufunda atât de încet/ încât dup\ zece zile noi cei care/ ne-am dat mâinile înc\ ne priveam ru[ina]i [i ziceam nu-i nimic asta-i/ o corabie care se scufund\ mai încet/ dar pân\ la urm\ se scufund\ iat-o// dar corabia se scufunda atât de încet/ încât dup\ un an înc\ ne era ru[ine/ nou\ celor care ne-am dat mâinile [i/ în fiecare diminea]\ ie[eam unul câte unul/ m\suram apa hm nu mai e mult se/ scufund\ încet dar sigur// dar corabia se scufunda atât de încet/ încât dup\ o via]\ de om înc\/ mai ie[eam unul câte unul [i priveam/ cerul [i m\suram apa [i scrâ[neam din din]i/ [i spuneam asta nu e o corabie/ asta e o.../ asta e o...” (pag. 309) Acesta nu e, în ciuda opiniei generale [i avizate, un poem, acesta e un capitol, cel din urm\, din recidiva romanesc\ a lui Matei Vi[niec, Sindromul de panic\ în Ora[ul Luminilor . Dup\ ce, de-a lungul a dou\ decenii de recitiri, sensurile i-au fost, sub diverse pretexte, de mai multe ori deturnate, Corabia prime[te, acum, lovitura de gra]ie, preschimbându-se, ludic, din manifest liric în concluzie, pe cât îi st\ în putin]\, epic\. O schi]\ fantast\, dar altminteri corect propor]ionat\, a succesului repurtat, în cadrul Cenaclului de Luni, de acest poem, se traseaz\ înc\ din primele pagini, cu aparen]\ de glos\ critic\, ale romanului. Episodul serve[te drept explica]ie pentru disponibilitatea unui neverosimil editor – domnul Cambreleng – de a aduna în preajma lui un grup de autori, prin for]a destinului, rata]i. Iat\-l intrat în joc, al\turi de un fost premiant Nobel c\zut în uitare [i de o curajoas\, dar plictisitoare, cehoaic\ fugit\ dintre tancurile sovietice, pe discretul poet optzecist: „Înainte de a continua aceast\ poveste ar fi poate cazul s\ spun câteva lucruri despre poemul meu Corabia, care îmi adusese, la un moment dat, în România, în Fran]a [i în lume, o celebritate unic\ în istoria literar\ a secolului trecut. Scrisesem acest poem în anii studen]iei, la Bucure[ti, iar prin 1980 îl citisem [i într-un cenaclu despre care nimeni nu-[i mai aminte[te ast\zi mare lucru (se numea la ora aceea «Cenaclul de Luni»). Îmi r\sun\ în minte [i acum râsetele spontane provocate atunci printre colegii mei de cenaclu în momentul citirii poemului. Imediat, unii [i l-au copiat pe diverse foi, caie]ele [i carnete. Poemul a început s\ circule în Bucure[ti din mân\ în mân\, iar mult\ lume l-a înv\]at imediat pe de rost, pentru c\ nu era lung [i avea o structur\ logic\ impecabil\. O revist\ de literatur\ studen]easc\ l-a [i publicat într-un num\r dedicat M\rii Negre, ceea ce s-a soldat peste câteva zile cu o convocare a redactorului-[ef la Comitetul Central al Partidului Comunist Român [i cu trimiterea sa la munca de jos într-un sat de pe malul Dun\rii. Ciudat este îns\ faptul c\ pe mine personal, eu care eram autorul poemului, nu m-a chemat nimeni s\-mi cear\ socoteal\.” (pag. 14) O dat\ cu anacolutul flagrant – [i, conform cu spiritul partinic, trucat autocritic – din ultima fraz\ reprodus\, începe, în Sindromul de panic\, colosala avalan[\ de ironie absurd\. Corabia e discutat\ în emisiuni televizate fran]uze[ti, i se dedic\ studii teoretice sobre, semnate de Bernard-Henri Lévy, André Glucksman [i Jean-François Revel. Ar fi îndeajuns s\ rezum, în ordinea în care apar în carte, capitolele, pentru a se în]elege cum func]ioneaz\ la Vi[niec, dincolo de liter\, tipul acesta, deloc trivial, de spirite compozi]ionale. De pild\, dup\ acest simpatic acces paranoid intr\ în scen\ nici mai mult, nici mai pu]in decât, concurând titlul, sindromul Gogu, numit a[a, afl\m, dup\ un bun prieten din copil\rie. Gogu Boltanski, al c\rui nume are o sonoritate parc\ importat\ din Cafeneaua Pas-Parol , devine, dintr-un adolescent extrem de înzestrat, un locuitor de prisos, chiar dac\ erudit, al R\d\u]ilor: „Cu cât m\ zb\team eu mai mult în via]\, cu atât Gogu ducea o via]\ mai comod\ Cu cât îmi l\rgeam eu cercul contactelor [i preocup\rilor, cu atât Gogu î[i simplifica via]a p\strând doar scrisul, cititul [i [ahul. «E[ti nebun, îi spuneam eu vara, când veneam la R\d\u]i [i-l g\seam sistematic între ora cinci [i ora opt seara la clubul de [ah al Casei de Cultur\. Cum poate un om cu talentul t\u s\ se îngroape în ora[ul \sta, în gara asta trist\, în acest no man’s land care nu poate decât s\ te trag\ în jos, o adev\rat\ ghiulea metafizic\ pentru spirit, o mla[tin\ pentru creativitate ?»” (pag. 26) Stabilitatea lui Gogu e, îns\, în context, admirabil\. Fiindc\, la fel ca în abia amintitul roman anterior, despre stabilitate e vorba. Onomastica reprezint\, la Matei Vi[niec, un indiciu ontologic concludent. Comparativ cu oblomovismul acestui bucovinean, autorii sterili din Parisul domnului Cambreleng par s\ ilustreze, motrice, agita]ia particulelor browniene. Diferen]a dintre cele dou\ romane – apropiate stilistic – rezid\ în decalajele dinamice existente între personaje. Dac\ din Cafeneaua Pas Parol se puteau cita cu delicii dou\ sau trei scene (acelea[i cu cele eviden]iate de Mircea A. Diaconu în prefa]\), în ceea ce prive[te Sindromul de panic\ , fiecare capitol selecteaz\ asemenea pasaje memorabile. Vie]ile se scurg mult mai repede, iar evenimentele se aglomereaz\, implicit, pe suprafe]e mult mai mici. Ceea ce re]ine ochiul uman din asemenea gesturi accelerate, asem\n\toare celor din filmele de epoc\, e o impresie de ironie difuz\. Cum altfel s-ar putea citi disperarea cu care un anume Georges, component al insolitei echipe alc\tuite de autoritarul editor f\r\ editur\, vrea s\ afle, dup\ ani de dependen]\ fa]\ de faptul de pres\, unde se inventeaz\ toate [tirile care asediaz\, cu frecven]\ din ce în ce mai mare, lini[tea popula]iei. C\ obsesia sa vizeaz\ turnul central al Radioului, nu-i de mirare. Dar c\ va descoperi acolo, la cap\tul unei descinderi disimulate naiv, foi r\t\cite con]inând simple prognoze ce urmau a fi livrate, nu peste mult, drept certitudini, deja e mai pu]in uzual. {i înc\ tragedia, cât\ e, nu se opre[te aici. Vindecat de pasiunea pentru buletinele informative, Georges nu-i va putea alina propriului câine, lui Madox, adic]ia, în a[a fel încât, pierzând contactul vital cu nout\]ile, s\rmanul patruped va muri în culmea unei depresii. Adev\rata miz\ a Sindromului de panic\ e îns\ – perfect galicist – apocalipsa logosferei. Nu întâmpl\tor un editor ratat preia frâiele acestei lupte zadarnice cu haosul [i iar\[i nu întâmpl\tor câ]iva autori rata]i joac\ roluri de cavaleri ai binelui. Exist\, a[adar, cum bine poate constata oricine, mormane de c\r]i moarte înc\ de la na[tere, pe care nimeni nu se va încumeta, probabilistic, s\ le deschid\. For]ându-[i limitele hedoniste, grupul condus de domnul Cambreleng (Faviola, Pantelis, Jaroslava, François, Lajournade, Georges [i, desigur, naratorul) î[i împarte, nu egal, ci dup\ posibilit\]ile fiec\ruia, sarcina de a parcurge, din aceste volume muribunde, m\car câteva pagini. Alteori, ceremonialul lor e, pur [i simplu, sadic, dep\[ind livrescul pentru flatarea omenescului. La Salonul Interna]ional al C\r]ii, de exemplu, regia implic\ o naturale]e necru]\toare: „Haide]i s\-l salv\m pe \sta, ne spunea din când în când domnul Cambreleng, ar\tându-ne câte un chip tumefiat de a[teptare, câte un suflet de scriitor schingiuit. Salvarea sa temporar\ se f\cea dup\ un ritual extrem de bine rodat. Întâi, domnul Cambreleng se apropia de masa respectivului scriitor, d\dea mâna cu el, îi spunea c\ i-a citit deja cartea dar c\ mai dore[te s\ cumpere un exemplar de dedica]ie pentru cineva. Ochii nefericitului autor deveneau dintr-o dat\ enormi, fa]a se înro[ea de pl\cere [i de emo]ie, brusc aerul începea s\-i circule cu mai mare eficien]\ în pl\mâni. Omul se ridica în picioare, se fâstâcea aproape, îi mul]umea domnului Cambreleng pentru aprecieri. Întreba, bineîn]eles, pentru cine trebuia s\ scrie dedica]ia, iar când începea s\ scrie o f\cea cu o infinit\ grij\ [i tandre]e. În general, acela era momentul în care al]i doi membri ai grupului se apropiau de masa sufletului schingiuit dar pe cale de mântuire.” (pag. 240) Alteori, cuvintele sar din paginile prea mult\ vreme necitite, iradiind paznicul de serviciu, sau p\r\sesc, unul câte unul, mintea limpede a câte unui poliglot lipsit de talent. Situa]iile sunt, [i una, [i cealalt\, pledoarii aplicate pentru na[terea unui discurs perifrastic nelimitat. Practic, lumea înceteaz\ s\ mai existe în determin\rile ei realiste o dat\ cu momentul în care, numeric, cuvintele ajung s\ fie dep\[ite de propriile lor defini]ii aproximative. În întregul lui, capitolul 56 con]ine toate premisele, oprite la praguri nominale, pentru o asemenea comedie a limbajului: „Aceasta era evaluarea sa în ce prive[te cantitatea de cuvinte stocat\ în capul domnului Vassilikioti, vorbitor de [ase limbi vii: el era capabil s\ combine un milion cinci sute de cuvinte, altfel spus cam câte dou\ sute cincizeci de mii de cuvinte pentru fiecare limb\. Or, ce mai r\mânea din aceste cuvinte dac\ disp\reau din distinsul cap al domnului Vassilikioti numele proprii? Din toat\ masa de cuvinte pe care o de]ine în cap, numele proprii sunt, f\r\ îndoial\, cuvintele cheie, sunt articula]iile cunoa[terii, sunt pilonii edificiului.” (pag. 290) Sindromul de panic\ în Ora[ul Luminilor e o grozav\ utopie a stilului [i o exemplar\ antiutopie a c\r]ii. Unde, prin amândou\, Vi[niec nu uit\ s\-[i în]eleag\, printre altele, beckettian, propria literatur\, de la poemul Corabia la romanul Cafeneaua Pas- Parol. A dev\rata miz\ a Sindromului de panic\ e îns\ – perfect galicist – apocalipsa logosferei. Nu întâmpl\tor un editor ratat preia frâiele acestei lupte zadarnice cu haosul [i iar\[i nu întâmpl\tor câ]iva autori rata]i joac\ roluri de cavaleri ai binelui. România literar\ nr. 8 / 27 februarie 2009 comentarii critice 7 C Editoriada Matei Vi[niec, Sindromul de panic\ în Ora[ul Luminilor , Editura Cartea Româneascâ, Bucure[ti, 2009, 312 pag.

description

Literar

Transcript of Sindromul Rom Literara

  • ORABIA se scufunda ncet noi ziceam/[i ce dac\ se scufund\ corabia [i mai/ziceam orice corabie se scufund\/ntr-o zi ne strngeam minile/ ne luamr\mas bun// dar corabia se scufundaatt de ncet/ nct dup\ zece zilenoi cei care/ ne-am dat minile nc\ne priveam ru[ina]i [i ziceam nu-inimic asta-i/ o corabie care se scufund\mai ncet/ dar pn\ la urm\ se scufund\iat-o// dar corabia se scufunda att de

    ncet/ nct dup\ un an nc\ ne era ru[ine/ nou\ celorcare ne-am dat minile [i/ n fiecare diminea]\ ie[eamunul cte unul/ m\suram apa hm nu mai e mult se/scufund\ ncet dar sigur// dar corabia se scufundaatt de ncet/ nct dup\ o via]\ de om nc\/ mai ie[eamunul cte unul [i priveam/ cerul [i m\suram apa [iscr[neam din din]i/ [i spuneam asta nu e o corabie/asta e o.../ asta e o... (pag. 309)

    Acesta nu e, n ciuda opiniei generale [i avizate,un poem, acesta e un capitol, cel din urm\, din recidivaromanesc\ a lui Matei Vi[niec, Sindromul de panic\n Ora[ul Luminilor. Dup\ ce, de-a lungul a dou\decenii de recitiri, sensurile i-au fost, sub diversepretexte, de mai multe ori deturnate, Corabia prime[te,acum, lovitura de gra]ie, preschimbndu-se, ludic,din manifest liric n concluzie, pe ct i st\ n putin]\,epic\. O schi]\ fantast\, dar altminteri corect propor]ionat\,a succesului repurtat, n cadrul Cenaclului de Luni,de acest poem, se traseaz\ nc\ din primele pagini,cu aparen]\ de glos\ critic\, ale romanului. Episodulserve[te drept explica]ie pentru disponibilitatea unuineverosimil editor domnul Cambreleng de a adunan preajma lui un grup de autori, prin for]a destinului,rata]i. Iat\-l intrat n joc, al\turi de un fost premiantNobel c\zut n uitare [i de o curajoas\, dar plictisitoare,cehoaic\ fugit\ dintre tancurile sovietice, pe discretulpoet optzecist: nainte de a continua aceast\ povestear fi poate cazul s\ spun cteva lucruri despre poemulmeu Corabia, care mi adusese, la un moment dat, nRomnia, n Fran]a [i n lume, o celebritate unic\n istoria literar\ a secolului trecut. Scrisesem acestpoem n anii studen]iei, la Bucure[ti, iar prin 1980 lcitisem [i ntr-un cenaclu despre care nimeni nu-[i maiaminte[te ast\zi mare lucru (se numea la ora aceeaCenaclul de Luni). mi r\sun\ n minte [i acumrsetele spontane provocate atunci printre colegii meide cenaclu n momentul citirii poemului. Imediat,unii [i l-au copiat pe diverse foi, caie]ele [i carnete.Poemul a nceput s\ circule n Bucure[ti din mn\ nmn\, iar mult\ lume l-a nv\]at imediat pe de rost,pentru c\ nu era lung [i avea o structur\ logic\impecabil\. O revist\ de literatur\ studen]easc\ l-a[i publicat ntr-un num\r dedicat M\rii Negre, ceeace s-a soldat peste cteva zile cu o convocare aredactorului-[ef la Comitetul Central al PartiduluiComunist Romn [i cu trimiterea sa la munca dejos ntr-un sat de pe malul Dun\rii. Ciudat este ns\faptul c\ pe mine personal, eu care eram autorulpoemului, nu m-a chemat nimeni s\-mi cear\ socoteal\.(pag. 14)

    O dat\ cu anacolutul flagrant [i, conform cuspiritul partinic, trucat autocritic din ultima fraz\reprodus\, ncepe, n Sindromul de panic\, colosalaavalan[\ de ironie absurd\. Corabia e discutat\ nemisiuni televizate fran]uze[ti, i se dedic\ studiiteoretice sobre, semnate de Bernard-Henri Lvy,Andr Glucksman [i Jean-Franois Revel. Ar findeajuns s\ rezum, n ordinea n care apar n carte,capitolele, pentru a se n]elege cum func]ioneaz\ laVi[niec, dincolo de l i ter\, t ipul acesta, deloctrivial, de spirite compozi]ionale. De pild\, dup\ acestsimpatic acces paranoid intr\ n scen\ nici mai mult,nici mai pu]in dect, concurnd titlul, sindromulGogu, numit a[a, afl\m, dup\ un bun prieten dincopil\rie. Gogu Boltanski, al c\rui nume are o sonoritateparc\ importat\ din Cafeneaua Pas-Parol, devine,dintr-un adolescent extrem de nzestrat, un locuitorde prisos, chiar dac\ erudit, al R\d\u]ilor: Cu ctm\ zb\team eu mai mult n via]\, cu att Gogu ducea

    o via]\ mai comod\ Cu ct mi l\rgeam eu cerculcontactelor [i preocup\rilor, cu att Gogu [i simplificavia]a p\strnd doar scrisul, cititul [i [ahul. E[tinebun, i spuneam eu vara, cnd veneam la R\d\u]i[i-l g\seam sistematic ntre ora cinci [i ora optseara la clubul de [ah al Casei de Cultur\. Cum poateun om cu talentul t\u s\ se ngroape n ora[ul \sta,n gara asta trist\, n acest no mans land care nupoate dect s\ te trag\ n jos, o adev\rat\ ghiuleametafizic\ pentru spirit, o mla[tin\ pentru creativitate? (pag. 26)

    Stabilitatea lui Gogu e, ns\, n context, admirabil\.Fiindc\, la fel ca n abia amintitul roman anterior,despre stabilitate e vorba. Onomastica reprezint\,la Matei Vi[niec, un indiciu ontologic concludent.Comparativ cu oblomovismul acestui bucovinean,autorii sterili din Parisul domnului Cambreleng pars\ ilustreze, motrice, agita]ia particulelor browniene.Diferen]a dintre cele dou\ romane apropiate stilistic rezid\ n decalajele dinamice existente ntre personaje.Dac\ din Cafeneaua Pas Parol se puteau cita cu deliciidou\ sau trei scene (acelea[i cu cele eviden]iate deMircea A. Diaconu n prefa]\), n ceea ce prive[teSindromul de panic\, fiecare capitol selecteaz\asemenea pasaje memorabile. Vie]ile se scurg multmai repede, iar evenimentele se aglomereaz\, implicit,pe suprafe]e mult mai mici.

    Ceea ce re ] ine ochiul uman din asemeneagesturi accelerate, asem\n\toare celor din filmele deepoc\, e o impresie de ironie difuz\. Cum altfel s-ar

    putea citi disperarea cu care un anume Georges,component al insolitei echipe alc\tuite de autoritaruleditor f\r\ editur\, vrea s\ afle, dup\ ani de dependen]\fa]\ de faptul de pres\, unde se inventeaz\ toate [tirilecare asediaz\, cu frecven]\ din ce n ce mai mare,lini[tea popula]iei. C\ obsesia sa vizeaz\ turnul centralal Radioului, nu-i de mirare. Dar c\ va descoperiacolo, la cap\tul unei descinderi disimulate naiv, foir\t\cite con]innd simple prognoze ce urmau a filivrate, nu peste mult, drept certitudini, deja e maipu]in uzual. {i nc\ tragedia, ct\ e, nu se opre[teaici. Vindecat de pasiunea pentru buletinele informative,Georges nu-i va putea alina propriului cine, luiMadox, adic]ia, n a[a fel nct, pierznd contactulvital cu nout\]ile, s\rmanul patruped va muri n culmeaunei depresii.

    Adev\rata miz\ a Sindromului de panic\ e ns\ perfect galicist apocalipsa logosferei. Nu ntmpl\torun editor ratat preia friele acestei lupte zadarnicecu haosul [i iar\[i nu ntmpl\tor c]iva autorirata]i joac\ roluri de cavaleri ai binelui. Exist\, a[adar,cum bine poate constata oricine, mormane de c\r]imoarte nc\ de la na[tere, pe care nimeni nu se vancumeta, probabilistic, s\ le deschid\. For]ndu-[ilimitele hedoniste, grupul condus de domnul Cambreleng(Faviola, Pantelis, Jaroslava, Franois, Lajournade,Georges [i, desigur, naratorul) [i mparte, nu egal,ci dup\ posibilit\]ile fiec\ruia, sarcina de a parcurge,din aceste volume muribunde, m\car cteva pagini.

    Alteori, ceremonialul lor e, pur [i simplu, sadic,dep\[ind livrescul pentru flatarea omenescului. LaSalonul Interna]ional al C\r]ii, de exemplu, regiaimplic\ o naturale]e necru]\toare: Haide]i s\-l salv\mpe \sta, ne spunea din cnd n cnd domnul Cambreleng,ar\tndu-ne cte un chip tumefiat de a[teptare, cteun suflet de scriitor schingiuit. Salvarea sa temporar\se f\cea dup\ un ritual extrem de bine rodat. nti,domnul Cambreleng se apropia de masa respectivuluiscriitor, d\dea mna cu el, i spunea c\ i-a citit dejacartea dar c\ mai dore[te s\ cumpere un exemplar dededica]ie pentru cineva. Ochii nefericitului autordeveneau dintr-o dat\ enormi, fa]a se nro[ea depl\cere [i de emo]ie, brusc aerul ncepea s\-icircule cu mai mare eficien]\ n pl\mni. Omul seridica n picioare, se fstcea aproape, i mul]umeadomnului Cambreleng pentru aprecieri. ntreba,binen]eles, pentru cine trebuia s\ scrie dedica]ia, iarcnd ncepea s\ scrie o f\cea cu o infinit\ grij\ [itandre]e. n general, acela era momentul n care al]idoi membri ai grupului se apropiau de masa sufletuluischingiuit dar pe cale de mntuire. (pag. 240)

    Alteori, cuvintele sar din paginile prea mult\vreme necitite, iradiind paznicul de serviciu, saup\r\sesc, unul cte unul, mintea limpede a cteunui poliglot lipsit de talent. Situa]iile sunt, [i una,[i cealalt\, pledoarii aplicate pentru na[terea unuidiscurs perifrastic nelimitat. Practic, lumea nceteaz\s\ mai existe n determin\rile ei realiste o dat\ cumomentul n care, numeric, cuvintele ajung s\ fiedep\[ite de propriile lor defini]ii aproximative. nntregul lui, capitolul 56 con]ine toate premisele,oprite la praguri nominale, pentru o asemenea comediea limbajului: Aceasta era evaluarea sa n ce prive[tecantitatea de cuvinte stocat\ n capul domnuluiVassilikioti, vorbitor de [ase limbi vii: el era capabils\ combine un milion cinci sute de cuvinte, altfelspus cam cte dou\ sute cincizeci de mii de cuvintepentru fiecare limb\. Or, ce mai r\mnea din acestecuvinte dac\ disp\reau din distinsul cap al domnuluiVassilikioti numele proprii? Din toat\ masa de cuvintepe care o de]ine n cap, numele proprii sunt, f\r\ndoial\, cuvintele cheie, sunt articula]iile cunoa[terii,sunt pilonii edificiului. (pag. 290)

    Sindromul de panic\ n Ora[ul Luminilor e ogrozav\ utopie a stilului [i o exemplar\ antiutopiea c\r]ii. Unde, prin amndou\, Vi[niec nu uit\ s\-[in]eleag\, printre altele, beckettian, propria literatur\,de la poemul Corabia la romanul Cafeneaua Pas-Parol.

    AAdev\rata miz\ a Sindromului de panic\ e ns\ perfect galicist

    apocalipsa logosferei. Nu ntmpl\tor un editor ratat preia

    friele acestei lupte zadarnice cu haosul [i iar\[i nu ntmpl\tor

    c]iva autori rata]i joac\ roluri de cavaleri ai binelui.

    Ro

    mn

    ia literar\n

    r. 8 / 27 febru

    arie 2009

    cc oo mm ee nn tt aa rr ii ii cc rr ii tt ii cc ee

    7

    CEditoriada

    Matei VVi[niec, SSindromul dde ppaanic\ n OOraa[ulLuminilor, EEditura CCartea RRomneasc,

    Bucure[ti, 22009, 3312 ppag.