Şerpii simt căldura

Deşi reptilele sunt animale cu sânge rece, şerpii pot depista căldura produsă de un organism de la odistanţă de câţiva metri. În felul acesta pot vâna rozătoare şi alte animale mici, de multe ori fără caprada să aibă vreun indiciu că şarpele e în apropiere. Şerpii boa au capacitatea de a simţi călduraemanată de şoareci de la câţiva metri şi îi vânează cu o precizie uimitoare.

Cum reuşesc şerpii să simtă radiaţia infraroşie a corpului unui şoarec? Între nări şi ochi, de ambele părţiale capului, şerpii au fost binecuvântaţi de natură cu două organe de simţ care îi ajută să "adulmece"prada, inclusiv direcţia în care se îndreaptă.

• Şerpii gustă mediul înconjurător

Oricât de ciudat sună, aceste reptile gustă efectiv lumea din jur pentru a o cunoaşte. Sigur ai văzut cumşerpii mereu îşi scot limba, fluturând-o atunci când sunt în mişcare. Cu ajutorul limbii, reptileleanalizează aerul şi descoperă mediul din jur, ştiind astfel unde să se îndrepte. Suprafaţa limbii la şerpiasemanatoare cu mucoasa nazală care ne ajută pe noi, oamenii şi alte mamifere, să descoperimmirosurile. La fel ca şi pisicile, şi şerpii se bucură de organul lui Jacobson situat în cerul gurii. După ceadulmecă aerul cu ajutorul limbii, moleculele şi particulele din aer ajung în creier, prin intermediulorganului lui Jacobson, unde sunt analizate şi care îi transmit reptilei informaţii despre mediulînconjurător.

• Ecolocaţia şi orientarea în apă sau pe uscat

Pentru a se deplasa şi orienta în apele unde vizibilitatea este redusă, delfinii se folosesc de ecolocaţie.Ce e de fapt ecolocaţia? Reprezintă localizarea obiectelor cu ajutorul ultrasunetelor. Pe înţelesultuturor: delfinii emit ultrasunete*, iar dacă acestea se lovesc de obstacole, ultrasunetele ajung înapoi ladelfin (principiul ecoului), spunându-i încotro să se îndrepte.

Delfinii nu sunt singurele fiinţe care se folosesc de ecolocaţie. Liliecii folosesc aceleaşi ultrasunetepentru a vâna sau pentru a se deplasa. După ce omul a descoperit tehnica ultrasunetelor, a aplicat-o încadrul sonarelor pe oceane, pentru a detecta obiectele în apă.

• Păsările şi insectele văd în ultraviolet

Cele mai multe păsări şi insecte văd în unde imperceptibile ochiului uman, motiv pentru care văd şiacolo unde omul nu poate vedea.

De exemplu, în peşteri, în locuri întunecoase, ochii păsărilor percep lumină ultravioletă şi se potorienta. Însă ochiul uman nu poate percepe decât întunericul şi s-ar împiedica în orice pietricică.

• Pisicile văd şi noaptea!

Ai observat cum ochii unei pisici sclipesc noaptea, în cea mai mică rază de lumină? Felinele sedescurcă excelent pe timp de noapte, fiind animale crepusculare, sunt foarte active seara şi dimineaţadevreme, momentele ideale când pot vâna.

Membrana reflectorizantă (tapetum lucidum) care înveleşte ochiul pisicii, oglindeşte şi implicitamplifică cea mai mică lumină. În felul acesta, lumina ajunsă la celulele fotoreceptoare din retină îi

permite pisicii să vadă şi pe întuneric, dacă are o mică rază de lumină.

• Fluturii pot detecta feromonii

Ce sunt de fapt feromonii? Sunt hormoni secretaţi de insecte, peşti, batracieni şi mamifere, careinfluenţează dezvoltarea şi comportamentul altor indivizi de sex opus. Anumite specii de fluturi denoapte pot simţi prezenţa acestor feromoni de la câţiva kilometri distanţă. Şi oamenii pot simţi, în modsubtil, prezenţa feromonilor, majoritatea dintre noi neştiind acest lucru, însă pentru a-i percepe, trebuiesă stăm aproape unul de celălalt.

• Şoarecii şi mustăţile

Mustăţile sunt organe de simţ atât pentru pisici şi câini, cât mai ales pentru rozătoare. Şoarecii, deşi sunt mici şi foarte agili, nu au fost înzestraţi cu o vedere bună, astfel încât pentru a se deplasa, se folosesc de vibrize ** pentru a capta semnale referitoare la mediul din jur şi pentru a se deplasa. În acest fel, şoriceii reuşesc să se deplaseze pe întuneric, ajungând până la mâncarea aflată în diverse dulapuri suspendate.

Cu ajutorul mustăţilor şi lăsându-se ghidaţi de miros, şoriceii şi şobolanii reuşesc să se strecoare îndiverse locuri unde există de mâncare.

De asemenea, folosindu-se de mustăţi, pisicile reuşesc să estimeze lăţimea şi înălţimea unui loc.Sprâncenele mari reprezintă extremitatea de sus a pisicii, în timp ce mustăţile sunt late cât pisica. Dacăfelina îşi strecoară capul într-un loc şi simte că are loc (ghidându-se după informaţiile oferite de mustăţişi sprâncene), va intra cu tot corpul în acel loc, oricât de mic ni s-ar părea nouă, oamenilor.