Unul din miturile urbane este ca scriitorii sunt persoanele care stiu sa vorbeasca bine, repede si cursiv. Un scriitor este un individ care se naste cu acest talent. Societatea umana are posibilitatea sa adopte doua feluri de mentalitati pe care le va promova: unii s-au nascut inteligenti si talentati, iar altii au fost inzestrati cu mai putine talente si inteligenta. Studiile americane din ultimul deceniu au demonstrat ca un individ este, intr-adevar, daruit la nastere cu anumite talente si un grad de inteligenta mai mare sau mai mic. Aceleasi studii au ajuns la concluzia mintea umana nu cunoaste limite atunci cand vine vorba de evolutie si dezvoltare. Faptul interesant este ca mintea umana poate influenta si determina creierul uman sa evolueze si sa se autodepaseasca. Cum este posibil acest lucru? Nimic mai simplu: daca eu cred ca sunt inzestrat cu talent, ma voi bizui pe talentul personal si nu voi depune eforturi suplimentare pentru autodepasire; daca eu cred ma pot autodepasi si deveni un individ mai destept, mai talentat si mai eficient decat altcineva superior, atunci asa va fi. Este vorba de doua mentalitati diferite: in primul exemplu cel care se crede limitat nu va fi motivat sa depune mai multa munca si efort intelectual; in cel de-al doilea exemplu cel care are certitudinea ca poate deveni mai bun va depune mai multa munca si efort intelectual. Creierul este un sistem complex de neuroni care este intr-o constanta dezvoltare si transformare, iar pentru a grabi acest proces este nevoie de activitate intelectuala sustinuta. Cel care se crede talentat nu va depune eforturi pentru a deveni mai bun. In schimb, cel care stie ca nu este talentat va depune eforturi inzecite pentru a se autodepasi si in final va deveni mai bun decat cel cu talent. Unii vor argumenta ca intr-adevar mentalitatea de gandire ne influenteaza modul de dezvoltare personala, insa nu vor reusi niciodata sa ajunga la o exprimare stiintifica de calibrul celei a unor mari renume cum sunt Alexandresco, Cantacuzino sau Djuvara. Acest argument este insa doar o scuza pentru a evita efortul. Intr-adevar unii se nasc poeti si pentru altii va fi imposibil sa foloseasca o exprima prozaica. Realitatea este ca exprimarea stiintifica nu are de-a face cu poezia. O exprimare stiintifica inseamna o exprimare simpla, concise si cursiva. Asa cum a afirmat unul din autorii americani faimosi care au abordare tema unei scrieri bune, un text scris bine, ca este de o pagina sau de o suta de pagini, inseamna nu scriere, ci revizuire pana cand vom obtine o forma satisfactoare. Placerea scrisului consta tocmai in aceasta provocare de a rescrie si de a gasi cele mai simple formulari care vor crea o opera simpla si concisa. Sunt repere care vor da valoarea textului prin simplitate. Leonardo da Vinci Simplitatea este sofisticare.