Simbolistica culorii

4
Simbolistica culorii Simbolistica culorilor rămâne una dintre puterile universului cromatic. Încă din timpuri străvechi, obiectele au primit din partea oamenilor asocieri cromatice, iar la rândul lor culorile au primit asocieri ale universului uman. Momentele zilei, punctele cardinale, sau zeitățile sunt unele dintre elementele care aveau câte o culoare bine asociată. Cele șapte culori ale curcubeului au drept corespondent cele șapte note muzicale, cele șapte ceruri, cele șapte planete, cele șapte zile ale săptămânii, etc. Semnificația simbolică a culorilor conține elemente universal-umane, dar și trăsături diferențiatoare, conotații de ordin cultural-religios. Puterea de simbolizare a culorilor cuprinde o arie foarte largă, întrucât culorile pot fi asociate, în diferite părți ale lumii, elementelor primordiale, dimensiunii spațio-temporale. Simbolistica culorii poate fi studiată cel mai ușor folosind un dicționar de simboluri. Doi dintre autorii care s-au oprit asupra simbolismului în general, și asupra culorilor în particular sunt Jean Chevalier și Hans Biedermann. În continuarea lucrării vor fi structurate caracteristice făcute de aceștia în dicționarele de simboluri pe care le-au tipărit. (Chevalier, 1969; Biedermann, 1998). Roșu Este culoarea cel mai des amintită de persoanele supuse unui experiment în timpul căruia li se cerea să aprecieze culoarea preferată. Sub forma oxidului de fier, această culoare a însoțit în drumul său omenirea încă din epocile preistorice și a fost întotdeauna folosită în arta rupestră a epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere. În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele și focul, iar sub formă întreruptă, pentru a reprezenta pielea. La mayași el reprezintă estul, iar la popoarele din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri. „Față roșie” erau numiți bărbații epuizați de dragostea conjugală, a căror moarte timpurie se spune că era iminentă. În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Însă și femeile desfrânate erau înveșmântate în roșu, iar idolii popoarelor păgâne erau deseori vopsiți și fardați în roșu. În Apocalipsa Sfântului Ioan” desfrânata cea mare, Babilonul, era „înveșmântată cu purpură și stacojiu” și călăre pe un monstru cu șapte capete, o „fiară de culoare stacojie plină de nume de hulă”. Pornind de aici, roșul a devenit culoarea infernului și a diavolului, precum și a animalelor” presupus” subordonate acestui tărâm, cum ar fi vulpea și veverița. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”). Lumina roșie a felinarelor localurilor de noapte simbolizează petrecerile intime și prostituția, iar ca semn de circulație are

Transcript of Simbolistica culorii

Simbolistica culoriiSimbolistica culorilor rmne una dintre puterile universului cromatic. nc din timpuri strvechi, obiectele au primit din partea oamenilor asocieri cromatice, iar la rndul lor culorile au primit asocieri ale universului uman. Momentele zilei, punctele cardinale, sau zeitile sunt unele dintre elementele care aveau cte o culoare bine asociat.Cele apte culori ale curcubeului au drept corespondent cele apte note muzicale, cele apte ceruri, cele apte planete, cele apte zile ale sptmnii, etc. Semnificaia simbolic a culorilor conine elemente universal-umane, dar i trsturi difereniatoare, conotaii de ordin cultural-religios. Puterea de simbolizare a culorilor cuprinde o arie foarte larg, ntruct culorile pot fi asociate, n diferite pri ale lumii, elementelor primordiale, dimensiunii spaio-temporale.Simbolistica culorii poate fi studiat cel mai uor folosind un dicionar de simboluri. Doi dintre autorii care s-au oprit asupra simbolismului n general, i asupra culorilor n particular sunt Jean Chevalier i Hans Biedermann. n continuarea lucrrii vor fi structurate caracteristice fcute de acetia n dicionarele de simboluri pe care le-au tiprit. (Chevalier, 1969; Biedermann, 1998).RouEste culoarea cel mai des amintit de persoanele supuse unui experiment n timpul cruia li se cerea s aprecieze culoarea preferat. Sub forma oxidului de fier, aceast culoare a nsoit n drumul su omenirea nc din epocile preistorice i a fost ntotdeauna folosit n arta rupestr a epocii fierului. Omul de Neandertal presra pe trupul celor ngropai acest colorant pentru a le reda culoarea cald a sngelui i a vieii. n general , roul este considerat agresiv, vital i dttor de putere, nrudit cu focul i simbolizeaz att iubirea ct i lupta pe via i pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o aciune iritant i de respingere.n simbolistica propriu-zis are varii semnificaii. n Egiptul antic, numai n coroana roie a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificaie pozitiv, ns n rest roul era asociat cu arpele-duman Apepi cu zeul-duman Suteh n papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneal roie; animalele colorate n rou (de pild cinii) erau detestate, ntruct aceast culoare era asociat ntotdeauna cu actul de violen. n arta precolumbian roul era rareori utilizat, de pild pentru a reprezenta sngele, soarele i focul, iar sub form ntrerupt, pentru a reprezenta pielea. La mayai el reprezint estul, iar la popoarele din regiunea superioar a vechiului Mexic reprezint sudul; la fel i la chinezi, unde n timpul dinastiei Chou (1050-256 . Hr.) roul (ho) era culoarea sacr, dttoare de via, ea anticipnd steagurile roii ale Chinei comuniste. Roul era i culoarea mpriei zeilor fericirii. Combinaia rou-verde, considerat n Europa dur i agresiv, n China simbolizeaz longevitatea, de pild n cazul ciorapilor verzi i fustelor roii din vemntul tinerelor fete sau n cazul lmpilor roii i a vinului verde de la hanuri. Fa roie erau numii brbaii epuizai de dragostea conjugal, a cror moarte timpurie se spune c era iminent.n arta tradiional cretin, roul era culoarea sngelui jertfei lui Hristos i al martirilor, a iubirii arztoare (de pild n vemntul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) i a flcrilor de Rusalii ale Sfntului Duh. Roul cardinal ar trebui s semnifice c purttorii acestei culori erau pregtii pentru moartea prin jertf pentru biseric. ns i femeile desfrnate erau nvemntate n rou, iar idolii popoarelor pgne erau deseori vopsii i fardai n rou. n Apocalipsa Sfntului Ioan desfrnata cea mare, Babilonul, era nvemntat cu purpur i stacojiu i clre pe un monstru cu apte capete, o fiar de culoare stacojie plin de nume de hul. Pornind de aici, roul a devenit culoarea infernului i a diavolului, precum i a animalelor presupus subordonate acestui trm, cum ar fi vulpea i veveria. Culoarea are o semnificaie pozitiv ca expresie a iubirii biruitoare i in scenele creaiei i ale nvierii lui Hristos. La vemintele de liturghie, roul iese n eviden la srbtoarea mucenicilor, a Sfntului Duh i a Presimilor. n simbolistica popular, roul este culoarea iubirii (asociat de pild, florilor i ndeosebi trandafirilor), dar i a vieii (astzi rou, mine mort) i a furiei (a vedea rou naintea ochilor). Lumina roie a felinarelor localurilor de noapte simbolizeaz petrecerile intime i prostituia, iar ca semn de circulaie are semnificaia strict de oprire i pericol pentru via. La luptele cu tauri, culoarea roie are menirea de a irita animalele sortite morii i de a le face agresive, chiar dac nu exist certitudinea c animalul are capacitatea de a vedea la fel ca omul (el este mai curnd iritat de micarea muletei dect de culoarea roie).n alchimie roul alctuiete mpreun cu albul, un sistem dual i simbolizeaz principiul material sulf, adic ceea ce arde. Aceast polaritate ar trebui corelat cu doctrina antic despre procreere, potrivit creia noua via apare acolo unde sngele (sngele menstrual) se unete cu sperma alb, aceste dou culori fiind n general asociate simbolisticii creaiei.n francmasonerie roul este caracteristic sistemului gradelor nalte din ritul scoian, n opoziie cu gradele albastre (Ucenic, Companion i Maestru). n psihologia abisal (potrivit lui E Aeppli,), de pild n vise, roul exprim ceva legat de funcia afectiv. Acolo unde licrete roul, sufletul este gata de aciune, ncepe cucerirea, ncep suferinele, apare sacrificiul, dar apar i apsrile; este vorba, n principal, de o relaie sentimental.Galbenn simbolistica antic chinez este culoarea loess-ului (pmnt) i de aceea era simbolul Centrului. Deseori culoarea aurului era numit galben iar zeii erau nfiai avnd pielea de culoare galben. Goethe, n teoria sa despre culori, numea galbenul o culoare vesel, vie i cu efect linititor; ns ea aluneca lesne intr-o culoare neplcut, prin cele mai uoare combinaii ea depreciindu-se, devenind urt i btnd n gri. n general este tolerat numai o nuan uoar de rou, pentru a-l nclzi. Galbenul strident este asociat, n simbolistica popular a culorilor, cu invidia i gelozia (galben de invidie); aceast interpretare se datoreaz corelrii cu fierea galben, care este atribuit, potrivit teoriei antice rspndite pn n epoca modern, temperamentului coleric. Deseori galbenul este interpretat ca fiind culoarea Soarelui. Prin natura sa dual este culoare intuiiei att de uor de derutat, a suspiciunii, a presimirii, n care se afl totui o for solar de un gen aparte, care ptrunde i ilumineaz (Aeppli).Galbenul auriu cu o uoar nuan rocat este cel mai adesea atributul dragostei de cunoatere; galbenul pal este caracteristic agresivitii pline de viclenie, astfel fiind nfiate vemintele lui Iuda. n plus, n evul mediu evreii purtau veminte galbene. n concepia cosmogonic a triburilor maya, galbenul era asociat sudului. n simbolistica alchimic a culorilor, galbenul (citrinitas) indic o treapt a transformrii materiei n piatra filosofal care trece de la culoarea n negru la culoarea n rou.VerdeSub aspect simbolic are, ca majoritatea culorilor, dou valene, cuprinse ntre verde ca muchiul, cu valoare pozitiv i verde ca veninul. n simbolistica popular verdele nseamn speran, iar visele n care verdele joac un rol sunt interpretate pozitiv n China, i nu numai: Acolo unde verdele rsare, acolo este pur i simplu natur, acolo este dezvoltarea natural...trirea primverii. Cnd, de pild, diavolul apare ca Cel verde, atunci el a rmas n vemintele unui zeu antic al vegetaiei. n schimb, exist i un aspect negativ: Apariia excesiv a verdelui n vise semnific o revrsare a forelor negative ale naturii (Aeppli). Simbolistica cretin percepe aceast culoare ca fiind la distan egal de albastrul cerului i de roul iadului... o culoare de mijloc i intermediar, linititoare, nviortoare, uman, culoarea contemplaiei, a reculegerii i a ateptrii nvierii (Heinz-Mohr). Crucea lui Iisus Hristos, ca simbol al speranei de mntuire, a fost adesea reprezentat ca fiind de culoare verde, Sfntul Graal era verde ca smaraldul, iar tronul judectoriei de Apoi era din jasp verde (Apocalipsa Sf. Ioan, 4:3).Culoarea verde a avut parte de o apreciere deosebit n crile Sfintei Hildegard von Bingen (1098-1179) care a scris mereu despre viriditas (cruditi, fora germinativ). Despre smarald, datorit culorii sale, ea a fcut urmtoarea apreciere: el apare n zori de zi, la rsritul soarelui. Verdele pmntului i al ierbii este cel mai proaspt, cci aerul este nc rcoros, iar soarele este deja cald i plantele absorb cu lcomie verdele, aa cum mielul suge laptele. Aria zilei abia ajunge pentru a coace i a hrni acest verde... De aceea smaraldul este un leac puternic mpotriva tuturor durerilor i bolilor omului, cci soarele l zmislete, iar materia sa descinde din verdele aerului. - n limbaj popular, verdele poate nsemna i necopt, de pild atunci cnd este vorba de un puti mucos sau de un 2tnr adolescent. Partea verde a corpului este partea inimii, deci cea a vieii care pulseaz. Lumina verde nseamn cale liber.Ca simbol cromatic politic verdele desemneaz curentele alternative n doctrina crora viaa trit natural i renunarea la supratehnicizare joac un rol central. n islam verdele este culoarea profeilor.n simbolistica chinez a culorilor verdele i albul formeaz o pereche antagonic, n sensul unui sistem dual care corespunde antitezei polare rou i alb din simbolistica alchimic apusean. Dragonul verde din alchimia chinez simbolizeaz principiul primordial Yin, mercurul i apa, n timp ce tigrul alb simbolizeaz principiul Yang, plumbul i focul. n alchimia european, dragonul verde sau leul simbolizeaz un solvent acid, de pild apa regal (Aqua regia), iar semnul su este un triunghi feminin ndreptat cu vrful n jos legat de un R. Ca urmare a lipsei de unitate care se manifest n simbolistica imaginilor, n anumite surse dragonul verde poate reprezenta, ca i n China, elementul mercur.AlbastruEste culoarea considerat cel mai adesea simbolul a tot ce este legat de spiritualitate. Spre deosebire de rou, el d impresia de rece i i predispune pe cei mai muli oameni la meditaie. Specialitii n psihologie abisal l asociaz cu relaxarea spiritual, cu un mode de via linitit, uor i cumpnit. Este culoarea Cerului, asociat n Egiptul antic cu Zeul Cerului, Ammon. G Heinz-Mohr numete albastrul culoarea cea mai adnc i cea mai imaterial, transparena vidului care va veni: n aer, n ap, n cristal i n diamant. De aceea albastrul este culoarea bolii cereti. Zeus i Yahweh i aaz picioarele pe azur. Amuletele de culoare albastr au darul de a anihila privirile rele. Mantia zeului scandinav Odhinn este albastr precum a Fecioarei Maria, care, poetic, este considerat Crinul albastru. n mitologia vedic Vinu rencarnat n Krina era vopsit n albastru. nvtorul Iisus este i el reprezentat n veminte albastre. Albastrul, simbolul adevrului i al veniciei lui dumnezeu (cci ceea ce este adevrat este venic) va rmne ntotdeauna simbolul nemuririi omeneti (P Portal).China antic avea fa de albastru o atitudine contradictorie. n arta tradiional fiinele cu chipul albastru erau demonii i strigoii sau zeul literaturii Kuihsing, care, ntr-o zi s-a sinucis fiindc i-a fost rnit orgoliul. Iniial nu a existat nici un cuvnt chinezesc pentru albastru, ch ing desemnnd toate nuanele cromatice de la gri nchis, bleu, pn la verde, dar i drumul nvatului care se dedic studiului la lumina lmpii. Lan, cuvntul actual care definete culoarea albastr nseamn, de fapt indigo, culoarea hainelor modeste de lucru. Florile, ochii, panglicile i dungile de culoare albastr sunt considerate urte i aductoare de nenorociri, n timp ce n Europa floarea albastr a romantismului sugereaz ideile spirituale naripate. n China elementul lemn era asociat Orientului i culorii albastre. n vechiul Mexic, n scrierile ilustrate, peruzeaua i apa erau redate n verde-albstrui deschis, ns n simbolistica punctelor cardinale, el nu exist.n simbolistica popular central-european albastrul este considerat culoarea loialitii, dar i a lucrurilor misterioase (basmul Lumina albastr), a mistificrii i a incertitudinii. n simbolistica politic albastrul era asociat liberalilor (respectiv naional-liberalilor). Zidria albastr, sistemul tradiional al francmasoneriei, este ierarhia fundamental a celor trei grade. n arta preistoric, precum i n cea a popoarelor care nu cunoteau scrisul, albastrul era rar folosit, ntruct erau greu de gsit materiile prime pentru obinerea lui.VioletCuloarea violetelor, obinut prin combinarea albastrului cu roul; ea simbolizeaz tradiional spiritualitatea asociat cu sngele jertfei. n limbajul liturgic uzual ea este asociat cu penitena, cu pocina i cu reculegerea. Cele dou culori de baz din care este alctuit , n proporii egale, simbolizeaz uniunea dintre nelepciune i iubire; n vechile imagini ce redau patimile Mntuitorului, acesta poart o mantie violet. Violetul este totodat culoarea folosit n biseric n perioada de reculegere din postul Crciunului.O alt nuan, dar cu tent mai spre rou, este purpuriul mantiilor mprailor antici i vemintele de gal a celor bogai, obinut din secreia corpului a dou specii de melci marini i extrem de costisitor, de aceea stofele purpurii erau un preios simbol al strii sociale. n antichitate i n evul mediu seva lichenului colorat (Roccela tinctoria sau Orcina turnesol) era extras pentru a obine un nlocuitor de purpur, el fiind cules n primul rnd de pe rmurile Insulelor Canare (Insulele Fericiilor).AlbPoate fi neles, fie ca nici o culoare, fie ca uniunea deplin a tuturor culorilor spectrului luminii, ca simbol al inocenei neinfluenate i netulburate a Paradisului primordial sau ca scop final al omului purificat n care este restabilit aceast stare. Vemintele albe sau necolorate n general sunt, n numeroase culturi, vemintele preoilor. Ele simboliznd puritatea i adevrul. Cretinii nou-botezai purtau veminte albe i tot aa sunt reprezentate sufletele celor dezvinovii dup Judecata de Apoi. Transfigurare, mreie i cale cereasc, acestea sunt valorile simbolistice ale vemintelor albe ale Papei; Pythagoras nsui le-a recomandat celor ce cutau imnuri sacre, s poarte veminte albe.Animalele sacrificate de coloare alb erau destinate locuitorilor cerului, aa cum cele negre erau destinate lumii subpmntene. Sfntul Duh este reprezentat ca un porumbel alb. Culoarea alb ns, din punct de vedere simbolistic, are i conotaii negative, n primul rnd din cauza nglbenirii prin moarte. n vise calul alb este deseori asociat cu sentimentul de presimire a morii. Clreul pe calul blan apare acolo unde se poate produce fatalul (Aeppli).Fantomele sunt considerate n multe culturi nite siluete albe, oarecum ca nite umbre. n simbolistica tradiional a Chinei, albul este culoarea btrneii, a toamnei, a vestului i a nenorocirii, ns i a virginitii i a puritii (lotusul alb este numele unei societi secrete care era adepta moravurilor pure). n general n China albul este considerat culoarea de doliu, cu toate c este vorba de fapt de nonculoarea vemintelor de doliu necolorate.- n alchimie decolorarea sau albirea (albedo) aste semnul c dup nnegrire (nigredo) materia primar se afl pe drumul spre piatra filosofal.