Sfânta Euharistie - mijloc de comuniune între Hristos şi Biserică … · 2014. 9. 24. ·...

Preot Petru RONCEA

– pe pagina a 2-a –

«Sarea pãmântului» poate fiaccesatã ºi pe Internet, laadresele www.tirguocna.ro, ºiwww.potirulviisoarei.ro

Redacþia mulþumeºte PrimãrieiTârgu-Ocna, pentru contribuþiafinanciarã oferitã la apariþiatipãritã a acestui numãr.

Apare cu binecuvântarea I.P. S. Eftimie, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului,sub îndrumarea duhovniceascã a P. S. Dr. Ioachim Bãcãuanul,

Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºi BacãuluiAnul X, nr. 1 (37) / ianuarie - martie 2014

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãal parohiilor staþiunii Târgu-Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 2)

Sunt patru posturi rânduite deBisericã într-un an liturgic, dar ceea ceînseamnã Postul Mare pentru epopeeamântuirii sufleteºti este un unicat, deaceea s-au scris cãrþi nenumãrate despreel ºi fiecare duminicã ºi sãptãmânã, ºizi din sãptãmânã concentreazã în sinesemnificaþii atât de mult grãitoare pentruviaþa duhovniceascã. Sã luãm, deexemplu, ziua de sâmbãtã din perioadaTriodului: sâmbãta moºilor, sâmbãtaasceþilor, sâmbãta colivelor (a SfântuluiTeodor Tiron), sâmbetele morþilor,sâmbãta Acatistului Bunei Vestiri,sâmbãta lui Lazãr ºi Sâmbãta Mare. Înnici alt post nu avem astfel de numiri.Sau duminicile, cum le vedem scrise încalendar, fiecare supranumitã într-un fel

Postul Mare,un timp

al rãstigniriiduhovniceºti

În fiecare an, luna martie are numeroase şiprofunde semnificaţii legate de tradiţie temporalăsau de spiritualitate, de aceea este cazul săamintim un fapt constructiv adus de aceastăsărbătoare: Buna Vestire.

Simpla denumire, în aparenţă, nu a fostaleasă la întâmplare. Ea cuprinde semnificaţiapentru cea mai importantă materializare a împliniriifăgăduinţei divine în legătură cu şansarăscumpărării sau a mântuirii pe care o are

Izvor din luminaBunei Vestiri

Preot Cristian MAZILU


Sfânta Euharistie - mijloc de comuniuneîntre Hristos şi Biserică

În minunea cu înmulţirea a cinci pâini şi doipeşti, Hristos arată, pentru prima dată în activitateaSa pământească, faptul că El a venit să sature nu6 miliarde, ci mulţimi infinite, care se vor succedepână la sfârşitul veacurilor, din pâinea euharisticănăscând „universul euharistic”.

Să intrăm în miezul problematicii. Mai întâi,textul Sfântului Matei este clar. Locul unde Hristosavea să ne prezinte universul euharistic „erapustiu” (versetul 15), deci nu era pe Valea fertilăa Iordanului sau Lacul Tiberiadei, care esteînconjurat de o vegetaţie luxuriantă. Nu, El alege„pustiul”, pentru că acesta conţine vidul existenţial,ariditatea unei fiinţări întru absenţa lui Dumnezeu.De altfel, pustiul este locul predilect al meditaţiilor

† Dr. Ioachim BĂCĂUANULEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei

Romanului şi Bacăului

hristice, însă, de data aceasta, vestea ucideriiÎnaintemergătorului adusă de apostoli Îl determinăca, împreună cu ei, să Se retragă spre un locpustiu, dincolo de Marea Galileii, aproape decetatea Betsaidei.

Mântuitorul a atras mulţimile în pustiu, le-avorbit până seara şi le-a tămăduit bolnavii lor, adicăS-a preocupat de problemele lor sufleteşti,întărindu-i în credinţă, dându-le speranţă, arătân-


Dacã aº fi o pasãre albastrã...Spre ‘nalþii munþi eu aº zbura,ªi-aº duce o viaþã de sihastrãCãci dintre oameni aº pleca!

Dacã aº fi o razã de luminãAº lumina pãmântu-n întuneric

ªi-aº da din cãldura mea puþinãOamenilor îngheþaþi temeinic.

Dacã aº fi un râu, ce tot la valeAr luneca pe pietre ne-ntreruptAºa aº trece-n lume, iar în cale

Aº lua cu mine tot ce-i urât.

Dacã aº fi un crin ce înfloreºteCu mirosul împrãºtiat în vânt,Mi-aº da parfumul ce-nnoieºte

Pentru a nu veni „noaptea” pe pãmânt.

O! Dacã aº fio pasãre albastrã

Maria ILIE

Nr. 1 / ian-mart 2014 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Dr. Ioachim Bãcãuanul /Sfânta Euharistie - mijloc de comuniuneîntre Hristos ºi Bisericã ................................................ 1Preot Petru Roncea / Postul Mare,un timp al rãstignirii duhovniceºti .............................. 1Preot Cristian Mazilu / Izvor din lumina Bunei Vestiri ... 1Maria Ilie / O! Dacã aº fi o pasãre albastrã ............... 1Pr. prof. dr. Gheorghe Petraru / Parohia,orizont al evanghelizãrii... ............................................ 4Preot Lucian Dumitru Vartolomei/ Valoarea canonuluiîn Sf. Tainã a Spovedaniei ........................................... 8Preot Daniel Nichita / Euharistia ºi valoarea ei moralã .. 9General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol /Activitatea diplomaticã a lui Vasile Alecsandripentru recunoaºterea Unirii Principatelor Române .. 10Comandor (r) Dr. Vasile Florea / Costache Negri -mare patriot ºi neîntrecut diplomat ......................... 13Preot Constantin Genes / Moarte, unde eºti? ....... 16Prof. Teodorescu Manda / Despre armoniaºi echilibrul vieþii ............................................................ 17Preot Ciprian Genes / Liturghia ºi slujirea cuvântului .. 18Prof. Ion Balcanu / Pagini din istoriaºcolii din Brãteºti ........................................................ 20Presb. Aurelia Genes / Omagiu ................................. 21Presb. Aurelia Genes / Ruga mea ............................. 21Preot Cãtãlin Ilie / Istoria bisericii din Slãnic ......... 22Protos. Claudiu Constantin Panþîru / MânãstireaCireºoaia ºi-a cinstit ocrotitorul .............................. 24Ing. Drd. Presb. Nicoleta Vartolomei / Crononutriþiaºi bioritmul în perioada de primãvarã ..................... 25Jurist Maria Stan / Proiectele anului 2014 ............... 26Inspector de penitenciare Mihaela Brãila / Campanieumanitarã de donare de sânge... ............................ 28

(urmare din p. 1)

anume ca sã ne fie de nespus ajutor pe calea duhovniceascãa vieþii, cãlãuze de mare valoare la rãscrucile alergãrii cãtre rai.Postul Mare în sine este bornat de cele douã duminici, a izgoniriilui Adam din rai ºi a Învierii. A ieºirii din rai, din pricina pãcatului,ºi a reintrãrii în rai, prin Jertfa lui Hristos la care noi adãugãmpocãinþa întregii vieþi. Cãci Paºtile asta înseamnã: întoarcereaomului în raiul pierdut ºi înveºnicirea lui acolo.

Când omul conºtientizeazã pãcatul sãu ºi cunoaºte cãacesta a creat un zid între el ºi Dumnezeu, ceea ce înseamnãcã l-a izgonit de la faþa Lui, atunci el începe timpul rãstignirii luiduhovniceºti sau perioada personalã a Postului sãu Mare caresfârºeºte la moartea lui fizicã ce se adaugã morþii lui Hristosdin Sãptãmâna Patimilor. Bisericã repetã în fiecare an traseulliturgic al Postului Mare, fie sã ne dãm seama dacã am omisceva din sensurile luptei duhovniceºti ºi sã revenim pânã nu eprea târziu, fie sã ne trezim odatã ºi sã zicem: da, eu suntAdam cel izgonit din rai. Îmi recunosc pãcatele mele ºi timpulce mi-a mai rãmas din viaþã vreau sã-l rânduiesc rãstignirii meleduhovniceºti.

„Rãstignirea duhovniceascã, zice ieromonahul MakariosSimonopetritul, priveºte întreaga viaþã duhovniceascã de laînceputul ºi pânã la capãtul ei, cãci ºi dupã ce am îmbrãcat închip desãvârºit crucea mortificãrii poftelor trupeºti, am realizatdoar dimensiunea orizontalã a Crucii lui Hristos. Aceasta trebuiecompletatã cu dimensiunea ei verticalã: rãstignirea minþii înrugãciune, urcuºul spre Dumnezeu în contemplaþie ºi luptaîmpotriva oricãrui gând strãin, care nu poate avea limitã.“ (Triodulexplicat, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 347) E interesant acestsinonim al Postului Mare care este rãstignirea duhovniceascã.ªi cã rãstignire presupune prezenþa Crucii care ne apare înDuminica a treia din Postul Mare ºi în Sãptãmâna Patimilor,tocmai poate pentru a ne aduce aminte, întâia arãtare a Crucii,sã nu uitãm de orizontala ei adicã de stãpânirea simþurilor întoatã perioada celor patruzeci de zile ºi aici intrã postul debucate, metaniile, reþinerea de la plãcerile trupului etc, adicãrãstignirea poftelor trupeºti, sau tãmãduirea plãcerii, iar a douaarãtare, cea din Joia Mare, de verticala ei care înseamnãconcentarea gândurilor noastre spre Dumnezeu ºi eliberareade durerea amintirii pãcatelor.

S-ar putea ca unii sã nu respecte rigorile Postului Mare cuabnegaþie, dar sã încerce totuºi sã-L contemple pe Dumnezeuºi mintea voind a ºi-o îndrepta spre cer. Am vãzut însã cãaceste rigori trupeºti fac parte ºi ele din rãstignireaduhovniceascã ºi, dacã ele sunt ignorate, toate celelalteosteneli sufleteºti care þin de verticala Crucii devin fãrã valoareînaintea lui Dumnezeu. Autorul pomenit mai sus aduce maiîntâi o mãrturie a Sfântului Isaac Sirul despre punerea pecruce a trupului ºi a sufletului, cele douã pãrþi ale firii omului:„Lucrarea Crucii e îndoitã din pricina firii noastre îndoite,alcãtuitã din douã pãrþi. Una stã în a rãbda necazurile cruciiprin lucrarea pãrþii irascibile a sufletului, ce se numeºte fãptuire.A doua stã în lucrarea subþire a minþii ºi îndeletnicirea cu celedumnezeieºti, precum ºi în rugãciunea stãruitoare ºi în celeurmãtoare, fãptuitã prin partea poftitoare ºi care se numeºtevedere…“ Apoi continuã, parafrazându-l pe Sfântul Isaac Sirul,

Postul Mare, un timpal rãstigniriiduhovniceºti

care zice, „avertizând pe cei ce ar voi sã se dedice celui de-aldoilea aspect al rãstignirii duhovniceºti înainte de a-l fi încheiatpe cel dintâi: aceºtia riscã sã fie pedepsiþi cu cruzime demânia lui Dumnezeu, ca unii ce nu ºi-au stãpânit mai întâisimþurile.“ (Ibidem) Pãrintele Iosif Trifa, un glas al Bisericiidin perioada interbelicã, rezumã atât de lapidar stareacreºtinãtãþii de azi când tâlcuieºte evanghelia de la începutulPostului Mare: „Trãim vremuri cu creºtini care trãiescascultând de ºoapta lui satan: «Beþi, mâncaþi, chefuiþi,pãcãtuiþi… trãiþi-vã viaþa!»… Se sting posturile, se stingrugãciunile, se stinge privegherea… ºi-apoi ne mirãm de cene-au biruit rãutãþile ºi pãgânãtãþile.“ (Tâlcuirea evangheliilorduminicilor de peste an, Sibiu, 2006, p. 64) Cu alte cuvinte,stingerea postului duce la stingerea rugãciunilor, a privegherii,e fuga de rãstignirea cea duhovniceascã. Da, ignorarearestricþiilor Postului Mare face fãrã valoare înainte luiDumnezeu orice alte osteneli duhovniceºti. Dar ºi rãmânereadoar la restricþiile Postului fãrã înduhovnicire înseamnã acelaºilucru. În niciunul din cazuri viaþa nu devine un timp al rãstigniriiduhovniceºti.

Nr. 1 / ian-mart 20143SAREA PÃMÂNTULUI

du-le incomensurabila Sa dragoste: „Şi ieşind, avăzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi avindecat pe bolnavii lor” (Mt 14, 14), „erau ca nişteoi fără păstor şi I S-a făcut milă de ei” (Mc 6, 34);„le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pecei care aveau trebuinţă de vindecare, îi făceasănătoşi”(Lc 9, 11).

Ordinea priorităţilorîn Biserică

„Şi făcându-se seară, ucenicii s-au apropiatde El zicându-I: Dă drumul mulţimilor ca să seducă în sate să-şi cumpere mâncare” (Mt 14, 15).La aceste vorbe, Iisus, văzând că apostolii nurealizează sensul duhovnicesc al cuvintelor Sale şial mesajului Său, puterea hrănitoare a cuvântuluiSău, în sens mistic, (mai devreme, tot în pustiu, ispititfiind, a răspuns: nu numai cu pâine va trăi omul, cicu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu) lerăspunde: „N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voisă mănânce!” (Mt 14, 16). De ce oare spune Hristosaceasta? Oare nu ştia El că locul este pustiu şi cănimeni nu are de mâncare? Evanghelistul Ioanspune chiar că Iisus întreabă retoric pe Filip, careera din Betsaida, (In 12, 21) „de unde vom cumpărapâine, ca să mănânce aceştia?”, iar Filip face uncalcul aritmetic, zicând: „Dacă s-ar cumpăra pâinede 200 de dinari nu ar fi suficient!” (Ioan 6, 7).

Hristos le spune aceste vorbe pentru cădoreşte să fixeze şi programul social al Bisericii.Acest „daţi-le voi să mănânce” este important pentruveacurile creştine până la sfârşitul lor, dar nu eprimordial. Menirea Bisericii este în modprincipal de a călăuzi lumea spre Împărăţialui Dumnezeu, unde nimeni nu se însoară,nici se mărită, nimeni nu mai mănâncă dinmâncarea biologică, ci doar din cea teologicăşi se împărtăşeşte din festinul euharistic,unde Se jertfeşte Însuşi „Mirele Bisericii”, Carese consumă şi nu se epuizează niciodată. Deciscopul principal al Bisericii este ceea ce a făcutHristos: să înveţe, să sfinţească şi să conducă pecredincioşi către această Împărăţie. Şi acestea toatese împlinesc şi sunt încununate prin SfântaEuharistie. Dar Hristos cunoştea inimile oamenilorcare sunt înclinate spre rău; cunoştea şi faptul căomul uită de Dumnezeu; cunoştea şi faptul că uniicreştini vor ajunge să confunde cele ale Cezaruluicu cele ale lui Dumnezeu; ştia că avariţia nu va fiabolită şi că minunile cu înmulţirea biologică a pâiniinu vor fi sesizate de oameni. De aceea angajează


(urmare din p. 1) instituţia Sa divino-umană şi la factorul socialfilantropic. Altfel spus, Biserica, fie că face ea, dacăare cu ce, fie că determină pe cei cărora „le rodeşteţarina din belşug” să dea de mâncare celor lipsiţi şidefavorizaţi, trebuie să facă şi filantropie.

Necesitatea pregătiriipentru euharistie

Urmărind mai departe firul Evangheliei,vedem că accentul nu cade pe acest aspect, cătocmai după această poruncă vine esenţialul. Pefondul dialogului de surzi, Hristos deschide UniversulSău: Apostolul Andrei prezintă pe un copil careavea cinci pâini de orz şi doi peşti pe care Hristosporunceşte să le aducă la El (In 6, 9). De ce darcinci pâini şi de ce doi peşti? Simbolistica acestornumere a fost evaluată de hermeneuţii biblici, astfelîncât numărul pâinilor trimitea inevitabil la cele cincisimţuri cu care a fost învestită fiinţa umană şi careprin hrană duhovnicească trebuie să sespiritualizeze, având ca fundament adevărulexprimat de ideograma grecească. Pe de altă parte,minunea aceasta poate fi încadrată într-un tabloueuharistic în care Hristos oferă umanităţiiTrupul Său care dă viaţă şi care potoleştefoamea fiinţială de îndumnezeire a unei lumice îşi aştepta Păstorul. Proscomidia se oficiazădin materia tainei: cinci prescuri, una principală, dincare preotul slujitor scoate Sfântul Agneţ ce se vapreface în Însuşi Trupul Mântuitorului Iisus Hristos.Această prescură simbolizează pe Fecioara Maria- Născătoarea. Cei doi peşti simbolizează cele douăfiri pe care Iisus le are - dumnezeiască şi omenească- şi trimit pe de o parte la comuniunea celor două firiîn persoana Domnului Iisus, iar pe de alta lacomuniunea dintre Dumnezeu şi om. IXTYS, înlimba greacă, înseamnă Iisus Hristos Fiul luiDumnezeu Mântuitorul şi nu este altceva decâtsămânţa ce ascunde în ea adevărul care, mărturisit,aduce după sine câştigarea vieţii veşnice: „aceastaeste Viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurulşi adevăratul Dumnezeu” (In 17, 3). Ofrandeleaparţin unui copil, adică unei fiinţe curate, inocente,nevinovate. Nu întâmplător copilul este luat deDumnezeu ca model de curăţie şi icoană a împărăţieiSale: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca şi copiii,nu veţi putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (Mt18, 3). În altă parte, Hristos zice: „Dacă aduci darultău la altar şi eşti certat cu fratele tău, mergiîmpacă-te cu pârâşul tău şi apoi vină şi oferă darultău altarului” (Mt 5, 23). Aşadar, nimic necurat nuintră în Împărăţia lui Dumnezeu. Din pregătireaLiturghiei Euharistice, adică a înmulţirii celor cinci

pâini şi doi peşti, Hristos ne învaţă că la cina Sa nutrebuie să participăm oricum. Amintiţi-vă de celce nu avea haină de nuntă. A fost scos afară de labanchetul euharistic al f iului de împărat. Tocmai deaceea, în tradiţia Bisericii, cel ce pregăteşteofrandele pentru liturghie trebuie să fie curattrupeşte şi sufleteşte. Prin parohii, de regulă,prescurile sunt pregătite de o văduvă evlavioasăsau de o familie a cărei viaţă este conformă cumorala şi Evanghelia lui Hristos.

După această pregătire prealabilă, pentrucă locul era pustiu şi ceasul târziu, Hristos a poruncitapostolilor să aşeze mulţimile pe iarbă în grupuriseparate a câte 100 şi câte 50 de persoane. Aceastaînseamnă că Hristos euharistic este acelaşi în fiecarecomunitate care împărtăşeşte aceeaşi credinţă şitrăieşte după poruncile Lui: uniţi în unicul Dumnezeuprin credinţă şi fapte bune. În felul acesta pustiulBetsaidei a devenit un sfânt disc pe care mirideleumane aşteptau prefacerea, transubstanţierea şiintegrarea lor în comuniunea cu Dumnezeu. Trupullui Hristos oferit omului îl face pe acesta ca la rândulsău să devină trup al lui Hristos ca Bisericăneprihănită: „ale Tale dintru ale Tale”. Apoi, luândpâinile şi peştii, privind la cer, a binecuvântat şifrângând a dat ucenicilor, iar uceniciimulţimilor (Mt 14, 19).

Instituirea„universului euharistic”

Urmărind cronologia faptelor Mântuitorului,gesturile Marelui Arhiereu, Acesta le face pentruprima dată în faţa ucenicilor şi mulţimilor. Se va maiface întocmai la Cina cea de Taină şi la Emaus,înainte şi după Înviere. Tocmai din acestea deducemcă prin minunea aceasta Hristos instituie „universuleuharistic” în care ne întâlnim „cei curaţi cu inima” înHristos Cel ce Se aduce şi Cel ce este adus, Cel cene primeşte şi în acelaşi timp Cel ce Se împarte şiniciodată nu Se sfârşeşte. Preotul, dupăconsumarea elementelor euharistice, după Epicleză,înainte de împărtăşirea sa şi a credincioşilor, adaugăîn completare ce a zis la rugăciunea de la Heruvic:„Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu,Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, cel ce semănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte,ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”. Etocmai ceea ce s-a petrecut la înmulţirea pâinilor:„au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strânsrămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline”(v. 20). Iată ce miracol extraordinar! De la liturghietrebuie să pleci sătul trupeşte şi sufleteşte,


SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 1 / ian-mart 2014

Parohia, orizont al evanghelizării, mărturiei creştine,apostolatului cultural şi social. Statutul preotului

3. Parohia, comuniunea haricã cu Dumnezeu prin mãrturisire a credinþeimântuitoare ºi viaþã în Hristos

(urmare din numărul 36)

Pr. prof. dr. Gheorghe PETRARU

La nivel de parohie ºi în lãcaºul decult creºtinul se împãrtãºeºte de haruldivin care înseamnã venirea personalã alui Hristos prin Duhul Sfânt la acesta cuconsecinþa logicã, fireascã, a uneiperihoreze sacramentale ºi mistice însensul locuirii în omul înnoit a harului divinnecreat în urma primirii Tainelor Bisericiicare aduc înþelegere ºi vedere spiritualã,realã, în comuniunea cu Dumezeu Celcunoscut din auzirea ºi lectura cuvintelorLui. De fapt, Tainele sunt întâlnireapersonalã a credinciosului cu Dumnezeupe care Acesta îl aºteaptã sã vinã laSine, o revãrsare de har, iubire ºi luminãdivinã în sens cognitiv ºi experienþial înrelaþia dintre divin ºi uman într-o veritabilãCincizecime personalã a coborârii Duhuluilui Dumnezeu în fiinþa întreagã a omului,în mintea ºi inima sa, pentru a realizastatutul uman adevãrat. Credinþa creºtinãimplicã relaþia personalã cu persoana încare se crede, cu persoana care iubeºteºi care la rândul ei vrea sã i se rãspundã.Cel ce iubeºte vede pe cel iubit ºiaºteaptã sã fie vãzut de cel din faþa sa.În acest sens, Dumnezeu celatotprezent, atotcunoscãtor, a dãruitomului în fiinþa sa un adevãrat darontologic, posibilitatea de a-L cunoaºte,dar nu direct, pentru cã acest dar estepentru puþini ºi aceastã favoare este unplus de responsabilitate ºi de suferinþãpentru cel care vede cã mulþi din cei iubiþide Dumnezeu se aflã departe de aceastãculme de demnitate umanã. Dupãmodelul revelaþional scripturistic, desprepersoana proprie dã mãrturie altãpersoanã, ceea ce este un adevãr deviaþã primar, ceea ce confirmã deplin ºiHristos Domnul: „Dacã mãrturisesc Eudespre Mine Însumi mãrturia Mea nu esteadevãratã; Altul este Care mãrturiseºtedespre Mine…” (Ioan 5, 31-32) Categoriamartorului este esenþialã pentrucunoaºterea de tip personal, inclusiv ceateologicã, a comuniunii, a vederii celuilalt.Sf. Ioan Evanghelistul este categoric înaceastã privinþã afirmînd peremtoric,axiomatic cã credinþa creºtinã stã întru

vederea lui Hristos de cãtre ucenicii Sãi,o vedere fizicã la Apostoli care au avutprivilegiul, dar ºi sarcina unicã, de a fiîmpreunã cu Fiul lui Dumnezeu întrupatîn condiþia istoricã prepascalã, cu cea alui Hristos preamãrit postpascal ºi cuexperienþa venirii Duhului Sfânt, aMângâietorului Care face pe Hristosprezent spiritual ºi sacramentalcredincioºilor din Biserica comuniunii ºia mântuirii. Astfel, dimensiunea cognitivãa credinþiei constã în contact vizual,auditiv, senzorial, pentru Apostolii luiHristos, iar pentru cei ce cred în El, dupãCincizecime, credinþa are ca fundamentîncrederea în cuvintele ºi experienþelecelor care L-au vãzut ºi auzit, în adevãrulmãrturiei lor: „Ce era de la început, ceam auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ceam privit ºi mâinile noastre au pipãit,despre Cuvântul vieþii, aceea va vestim”(I Ioan, 1, 1; Ioan 1, 14, Romani 10, 17).

Dar existã ºi o altã vedere a luiHristos, viziune a divinului ca dar special,Sf. Scripturã confirmând venirea lui Hristosla Sf. Pavel, apostolul neamurilor, ºi vasal alegerii divine ce prin Anania s-a umplutde Duhul Sfânt (Fapte 9, 17) dar ºi vederealui Hristos de cãtre primul martir Sf. ªtefan,care „a vãzut slava lui Dumnezeu ºi peIisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu”(Fapte 7, 55). Fiii Bisericii sunt sfãtuiþi sãrãmânã în credinþã, ca „încredinþarea celornãdãjduite, dovedirea lucrurilor celornevãzute” (Evrei 11, 1) chiar dacã Sf. Pavels-a învrednicit în contextul mandatului sãumisionar cu viziunea slavei divine, în rai,la al treilea cer (I Corinteni 12, 2-4),conºtient desigur cã nu toþi creºtinii vorbeneficia de acest dar divin ce stã la bazacredinþei sale mãrturisitoare ºi de neclintit.Aºa cum relateazã Scriptura, vedereadivinã are loc ºi în contextul vieþii martirilor,în momentele de suferinþã umanãinimaginabilã, de multe ori îngerii luiDumnezeu, sau Hristos Însuºi vine laaceºtia pentru a-i întãri ºi a prelua asupraLui Însuºi neputinþa lor umanã fireascã.Cazul Sf. Gheorghe este elocvent: „SfântulGheorghe, în temniþã, a adormit puþin ºi avãzut pe Domnul arãtându-i-se în vis, Care

cu a Sa mânã îl sprijinea ºi, cuprinzându-l,îl sãruta ºi-i punea o cununã pe cap,zicându-i: Nu te teme, ci îndrãzneºte!Cãci, iatã, împreunã cu Mine te veiînvrednici a împãrãþi. Deci, nu slãbi, cãdegrabã venind la Mine, cele grãite þie levei primi.” (Vieþile Sfinþilor pe Aprilie,Editura Mãnãstirea Sihãstria, 2005, p. 285)Este bine ºtiut faptul cã la Sf. Masã dinSf. Altar unde este adusã jertfanesângeroasã a lui Hristos ce S-a jertfitpentru noi se aflã ºi pãrticele din Sf.Moaºte ale martirilor care ºi-au dat viaþapentru Hristos ºi se aflã în comuniune cupoporul creºtin. De asemenea, mormântulmucenicului s-a transformat în centrul noiicomunitãþi, al cetãþii, coagulând-o ºistructurând-o în jurul acestuia. Astfel,„mormântul ºi altarul s-au contopit”12 scriaP. Brown în sensul realei comuniuni dintreHristos ºi sfinþii Sãi cu extensie lacomunitatea din veac atrasã în orizontuljertfei spirituale, a iubirii ºi dorinþei de cer,experiate liturgic ºi în unirea haricã cuDumnezeu ºi sfinþii Sãi, ca vedere a slavei.

Aºa cum sfinþii au vãzut slava divinã,care este aceeaºi, specificã uniceiRevelaþii a lui Dumnezeu în luminã, depe Tabor sau în iluminarea sfinþilor pânãastãzi, tot aºa creºtinul este încredinþatcã vede spiritual pe Dumnezeu înexistenþa sa haricã, simþind iubirea,sprijinul, cãlãuzirea, mângâierea divinã,dincolo de încercãrile sau disperãrile lacare poate ajunge în veac. Dupã modelulapostolilor trimiºi sã fie martori-mãrturisitori ai lui Hristos înviat în toatãlumea (Luca 24, 48) ºi creºtinul arevocaþia de a fi acelaºi martor-mãrturisitoral lui Hristoa ºi al adevãrului credinþei caînvãþãturã divinã. De fapt, însuºi cuvântulmartor, etimologic, implicã vederea,vederea care înseamnã ºtiinþã, ºtiinþacreºtinului fiind conºtiinþa intensã afaptului de a fi iubit ºi în comuniune cuDumnezeu în comuniunea sfinþilor Sãi dinBisericã. În Bisericã creºtinul se uneºtetot mai mult cu Hristos începând cu tainaBotezului prin care se îmbracãîn Hristos, adicã, (Galateni 3,27) trecând, aºa cum afirmã


Nicolae Cabasila, de la oconcepþie generalã despreDumnezeu, gândire care încã

mai existã ºi la creºtinii de astãzi, „osimplã cunoaºtere a lui Dumnezeu,adicã o idee ºi o credinþã despre unDumnezeu oarecare” la o cunoaºtere„mai desãvârºitã ºi mai vie”, ca începutde viaþã în Hristos ºi „deschiderea ochilorsufletului în faþa razei celei dumnezeieºti”sau „încã un ochi sau puterea de a vedeamai limpede… pentru a intra în legãturãcu Dumnezeu” ºi a-L iubi deschis spredimensiunea eshatologicã a Împãrãþieicerurilor. 13 În biserica parohiei, celbotezat primeºte numele de creºtin „înziua numelui”14 fiind legat de acest locsacru începutul vieþii în Hristos. Tot înbisericã cel botezat primeºte „peceteaDarului Duhului Sfânt” fiind uns, miruitca ºi Mesia Unsul Domnului, spre a fifiu al Celui Preaînalt întru ºtiinþã teologicãºi cunoaºterea iconomiei mântuirii darºi viaþã spiritualã realã în comuniune cuDumnezeu Cel adevãrat ºi unic (I Ioan2, 20, 27) ºi a fi „templu al Dumnezeuluicelui Viu” (II Corinteni 6, 16).

Botezul ºi Mirul sunt daruridumnezeieºti, temei pentru creºtereaspiritualã în Hristos pe parcursul vieþii, oarvunã ºi o anticipare pentrudesãvârºirea creºtinã, care, aºa cumarãta tot Nicolae Cabasila, nu înseamnãceva mecanic, automat, magic, ci „abiadupã multe munci ºi sudori ºi prindragostea acestor suflete bune faþã deDumnezeu, abia dupã aceea i selumineazã ochii sufletului”. 15 Cu altecuvinte, este absolutã nevoie de ascezãîn procesul evanghelizãrii creºtine laºcoala familiei, a Bisericii, a instituþiilorde învãþãmânt publice cu orele de religieºi, mai ales, cele de educaþie teologicãpentru pregãtirea specialã a preoþilor,profesorilor de religie, a asistenþilorsociali creºtini. La bisericã cel botezatºi miruit, sau cel ce a primit iertareapãcatelor în Taina Spovedaniei se uneºteeuharistic cu Hristos Care rãmâne în noi,desãvârºindu-Se prin celelalte Taine,amestecându-L cu toatã fiinþa noastrã,împrãºtiindu-L în tot trupul nostru,lãsându-L în venele noastre16 spre a nefi inundatã întreaga persoanã ºi a fihrãnitã divin spre reala îndumnezeire prinDumnezeu-Omul. Botezul este Tainã ºinu doar un obicei creºtin ºi, de aceea,este necesarã cunoaºterea ºimãrturisirea credinþei de cãtre naºi,pãrinþi, expresia acestui lucru fiindrostirea Crezului Niceo-Constantino-politan, dogmã ºi rugãciune, pe care uniidintre naºi nu îl cunosc pentru cã nu

participã la ritmul liturgic al parohiei, nuse roagã ºi vin doar din raþiunea relaþiilorprieteneºti sau familiale.

Biserica este legatã de taina iubiriiumane, a relaþiei conjugale dintre bãrbatºi femeie în perihoreza casei, un reflexal iubirii divine infinite la nivelul vieþii defamilie unde se petrece taina „înveºnicirii”umane în timpul ºi spaþiul lumii. DacãDumnezeu este iubire, este firesc ca ºiomul zidit dupã chipul Sãu, bãrbat ºifemeie, sã se împãrtãºeascã de aceastãexperienþã sublimã a vieþii care trece prinfaze succesive, de la dorinþa pentrucelãlalt ºi a nunþii, cu rodirea de copii, undar divin ºi expresie a unei eternitãþi aumanului în inima lumii ºi a istoriei, laviaþã spiritualã ca recunoºtinþã pentrutoate darurile primite de la Dumnezeu într-ocontemplaþie euharisticã în sens cepropulseazã spre cer, spre Dumnezeu dela care vin toate darurile omului. Deaceea ºi nunta este un act eclesial alparohiei ºi este necesar ca ea sã aibãloc în comunitatea proprie unde preotulcunoaºte pe cei ce se cãsãtoresc, ca fiiduhovniceºti, apropiaþi sufletului sãu,purtaþi în inima ºi rugãciunea lui. Dinpãcate, se extinde fenomenul oficieriicununiilor la anumite biserici, fãrã invitareapreotului paroh, taina Cununiei fiind unspectacol pe bandã rulantã ºi o paradã amodei cu finanþare pe mãsurã îndetrimentul propriei parohii. Astfel, TainaNunþii se îndepãrteazã de esenþa eisacramentalã ºi mântuitoare prin luareaCrucii de cãtre cei doi ºi prezenþa luiHristos în casa lor, ca microfiinþaeclesialã, ecclesia domestica.

Parohia este casa familiei dingeneraþie în generaþie pentru cã în jurulbisericii sunt înmormântaþi moºii,strãmoºii, pãrinþii, fraþii, surorile, dinnefericire uneori ºi fiii ei întru speranþaînvierii ºi a vieþii veºnice, care adunã pefiii comunitãþii la comuniunea cu sfinþii,cu drepþii, cu cei din neam în neam, cupatria ce este, în final, lãcaº al Tatãlui.Cu toatã destructurarea comunitãþiiantrenatã ºi de migraþia actualã, de lasat la oraº, din þarã în alte colþuri alelumii, comuniunea familialã este orealitate profund umanã, de neuitat ºide neînlocuit, ºi este intrinsec legatã depersonalitatea preotului ºi a bisericiilocale. În acest sens, întreaga viaþã aoamenilor este o mãrturie a unora pentrualþii ce are temei în comuniunea trinitarãºi constituie reala dimensiunesacramentalã a vieþii, insuficientreflectatã dar abundent experiatã, încâtputem vorbi de un exces desacramentalitate în parohia ortodoxã ce

nicidecum nu se poate diminua, pentrucã þine de ordinea divinã, dar care trebuieconºtientizatã ºi exprimatã mai elocventºi mai stilizat ºi detaliat în limbajulcotidian ce trebuie creºtinat ºispiritualizat spre a echilibra ºi a înãbuºizgomotul ºi dezordinea patimilor ºi arãului. Catehizarea, lectio divina,cunoaºterea învãþãturii de credinþã trebuiesã fie în armonie cu sacramentalitateavieþii creºtine pentru a conºtientiza, aexprima pe cât este cu putinþã tainacreºtinãtãþii (I Timotei 3, 16; 5, 17) Deaceea, cuvintele teologului I. Romanidesvorbesc de la sine pentru cã în Tainele ºiierurgiile Bisericii „sãvârºite într-unanumit loc desemnat este prezentãîntreaga Bisericã catholicã, anumeHristos, împreunã cu Nãscãtoarea deDumnezeu, Proorocii, Apostolii ºi Sfinþii.Prin urmare, fiecare parohie este întreagabisericã catholicã ºi întreaga bisericãcatholicã este în întregime prezentã înºi identicã cu fiecare parohie. Viaþa înHristos a Bisericii este centratã pedumnezeiasca Euharistie ºi este hrãnitãde Hristos din ea, în timp ce prin Tainecredincioºii îºi continuã rãstignirea ºiînvierea împreunã cu Hristos la Botez.Cu alte cuvinte, prin prefacerea pâinii ºia vinului în Trupul ºi Sângele firii umanea Cuvântului Care S-a nãscut dinFecioara credincioºii devin pãrtaºi aiTainei Crucii ºi Învierii ºi ai Jertfei luiHristos pe Golgota, jertfã care a nimicitputerea diavolului prin învierea aceloracare adormiserã mai înainte ºi a aceloracare au fost botezaþi ºi se desãvârºescîn Hristos.”17

13. Nicolae Cabasila, TâlcuireaDumnezeieºtii Liturghii ºi Despre Viaþa înHristos, traducere de pr. prof. Dr. EneBraniºte ºi pr. prof. dr. Teodor Bodogae,Editura Arhiepiscopiei Bucureºtilor, 1989,p. 167, 171, 181, 183;Ieromonah Alexander Golitzin, Mistagogiaexperienþei lui Dumnezeu în Ortodoxie.Studii de Teologie misticã, traducere ºiprezentare: diac. Ioan I. Icã jr. EdituraDeisis, Sibiu, 1998, p. 227-228.14. Ibidem, p.152.15. Ibidem, p.191.16. Ibidem, p. 207: „Dumnezeiescul Trupmã îndumnezeieºte ºi mã hrãneºte, îmiîndumnezeieºte sufletul ºi-mi hraneºteminunat mintea”, Rânduiala SfinteiÎmpãrtãºiri, în Liturghier, Editura InstitutuluiBiblic ºi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, Bucureºti, 1995, p. 319.17. Pr. Ioannis Romanides, Dogmaticapatristicã ortodoxã. O expunere concisã,traducere de Dragoº Dâscã, EdituraEclesiast, Sibiu, 2010, p. 121.

Nr. 1 / ian-mart 2014 SAREA PÃMÂNTULUI6

omenirea. Aceasta este de fapt izvorul nesecatsau speranţa supremă din care toţi trebuie săgustăm cu vrednicie şi cu mare credinţă.

În Crezul nostru, Domnul Iisus Hristos esteUnul, Care din Tatăl S-a născut mai înainte detoţi vecii, iar scopul Întrupării Sale „de la DuhulSfânt şi din Fecioara Maria“ este dublu: „pentrunoi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“. RolulSău în iconomia mântuirii este completat de alteminuni făcute asupra propriei Persoane: „S-apogorât din ceruri, (…), S-a făcut Om, S-arăstignit , S-a îngropat, a înviat, S-a înălţat laceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi va veni cuslavă“ la Judecata de Apoi, ca Împărat alÎmpărăţiei nesfârşite.

Se ştie că Hristos nu poate fi cuprins, nupoate fi închis în nicio formulă teologică sau dealtă natură. El este singurul Domn şi Mântuitorfaţă de Care trebuie să se supună omul, caprim pas spre opera de mântuire. Sf. ApostolPavel spune despre Hristos că „în El au fostfăcute toate, cele din cer şi cele de pe pământ,cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fiedomnii, fie căpetenii, fie stăpâniri. Toate s-aufăcut prin El şi pentru El“ . El este „CapulBisericii, începutul, Cel întâi înviat din morţi,pentru ca în toate să aibă întâietatea. CăciDumnezeu a voit ca toată plinătatea sălocuiască în El, atât ce este pe pământ, cât şi

ce este în ceruri, făcând pace prin sângelecrucii Lui“ (Coloseni 1, 16-20).

Iisus Hristos este una din cele trei Persoaneale Sfintei Treimi unite nedestructibil, alături deTatăl şi de Sfântul Duh, Trinitate creatoare. Eleste în acelaşi timp adevăratul ziditor alCosmosului, aşa după cum este prezentat de Sf.Apostol şi Evanghelist Ioan: „Toate printr-Însuls-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din toatecâte s-au făcut“ (Ioan 1, 3). Este, de asemenea,Mesia Mântuitorul, nu doar Creator. Aşadar BunaVestire este cea prin care Preasfintei şi purureaFecioarei Maria i s-a adus vestea dătătoare desperanţă a mântuirii înfăptuite de către Hristoscel întrupat. Mântuirea este universală şisuperioară, are dimensiune cosmică, deoareceHristos este Creator şi Mântuitor, iar omenirea,ca parte din Univers, este integrată subiectiv şiobiectiv în mediul său natural. Astfel, Iisus Hristos,fiind „Dumnezeu adevărat şi Om adevărat“, deciavând două firi: dumnezeiască şi omenească,este singurul Care poate înfăptui opera derăscumpărare: prin sângele Său, Hristos aîmpăcat cele de pe pământ şi cele din ceruri.

Perioada concretă de vieţuire şi activitatepe pământ ale Mântuitorului evidenţiază clarpreamărirea Omului prin smerenia luiDumnezeu-Fiul, Acesta acceptând firea umanăpreluată de la Maica Sa. Şi, aşa după cumpropovăduieşte Sf. Apostol Pavel, orice lucru secere după Dumnezeu şi are o relaţie cu Hristos,

ajungem să conştientizăm misiunea lui Hristos înlume, misiune ce merită recepţionată ca un ţelsuprem. E mai important acest fapt azi, cândhaosul lumii îi influenţează pe foarte mulţi oameni.De aceea credinţa şi unitatea în sânul Bisericiine vor ajuta să ne dăm seama că inima şimoralitatea omului ajung să influenţeze natura,Cosmosul, cu care trebuie să fim mereu înarmonie maximă. Aceasta din urmă este, cusiguranţă, starea de bine pe care o dorim, fiindcu gândul la minunea anunţată de ArhanghelulGavriil Fecioarei Maria, rugătoare curată şineprihănită, model de credinţă şi mijlocitoarepentru noi, trăitorii credincioşi, în rugăciunile cătreDumnezeu în Treime.

Trăind de fiecare dată splendoarea şiprofunzimea Bunei Vestiri, avem doar decâştigat, umplându-ne sufletul şi mintea cubinecuvântarea de la Dumnezeu. Astfel nealimentăm spiritual cu speranţa pentru mântuireacare vine prin Iisus Hristos, iar în acest scopstăruim în credinţă, rugăciuni şi fapte bune.

Şi, pentru că această sărbătoare este înprima lună a primăverii, când natura –armonizată cu omul – reînvie, reîntinereşte, estedin ce în ce mai luminoasă, dar cade mereu înPostul Sfintelor Paşti, nu ne rămâne decât să-Imulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce neoferă, străduindu-ne să întâmpinăm cu vrednicieslăvita sărbătoare a Învierii din morţi a Domnuluinostru Iisus Hristos.

(urmare din p. 1)

Izvor din lumina Bunei Vestiri

mai îndreptat la casa ta, mai bun, mai înţelept,mai curat, căci euharistic, trupul lui Hristos,foc fiind, arde spinii păcatelor; intră înalcătuirea mădularelor, în rărunchi, în inimă;curăţeşte sufletul; sfinţeşte gândurile şioasele; numărul deplin al celor cinci simţuri îlluminează; pătrunde în fiinţa ta frica deDumnezeu, care pururea acoperă şi păzeştede tot lucrul pierzător de suflet; spală,îndreptează, înţelepţeşte şi luminează; aratălocaş al Duhului; iar cel ce primeşte pe Hristoseuharistic nu mai este sălaş păcatului, citemplu al Duhului Sfânt.

Mai apare, însă, o aşa zisă antilogie, unparadox. La început se spunea că locul era pustiu,iar acum, în timpul Liturghiei, Hristos porunceştemulţimilor „să stea pe iarbă”. Deci pustiul, fără nimic,

(urmare din p. 2)


piatră arsă, fără nicio urmă de viaţă, apare acumca o peluză. Este ceea ce s-a petrecut oarecând înpustiu, pe vremea lui Moise. La rugăciunea şicredinţa lui Moise, apa a izvorât din piatră seacăatunci când mai marele poporului a lovit aceasta cutoiagul, iar mana a căzut din cer, din care au băut şis-au săturat. Aşa şi aici s-a petrecut ceea cepsalmistul a prezis de multă vreme: „Prefăcut-arâurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământînsetat. Şi pământul cel roditor în pământ sărat dinpricina celor ce locuiesc pe el. Prefăcut-a pustiul îniezer de apă, iar pământul cel fără de apă în izvoarede ape; şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au ziditcetate de locuit” (Psalm 106, 33-36). Aşadar,credinţa, spune Hristos, mută munţii din loc, iarpustiul se transformă în grădina Maicii Domnului.Adică locul unde se săvârşeşte SfântaLiturghie se transformă în oază spirituală, loc

de întâlnire cu Dumnezeu, rai plin de flori şiverdeaţă, pentru ca întâlnirea cu El să fie câtmai agreabilă şi confortabilă.

Cine poartă de grijă Trupului Domnului

Important este şi că după Împărtăşanie s-auadunat douăsprezece coşuri pline cu firimituri. Decinu altcineva, ci apostolii care au primit dinmâna lui Hristos pâinea, tot ei au adunat şifirimiturile; n-au lăsat pe alţii şi nu le-au lăsatla păsările cerului. Aceste cuvinte sunt pline desens. Mai întâi, Hristos împarte pâinea euharistică,după ce o binecuvintează, apostolilor,nu altora, nu femeilor, care erau dinabundenţă acolo, care ar fi fost mai


grijulii, mai îndemânatice. Dar nu era omană ca oricare. Pâinea euharisticăse împarte de către cei consacraţi,

cu mandat şi învestitură speciale în Biserică.La Cina cea de Taină nu era nicio femeie; la Emausde asemenea. Ceea ce înseamnă că numai ceialeşi, apostolii şi după ei episcopii şi preoţiiau acest mandat să fie miniştri ai tainelor luiDumnezeu, prin hirotonie. Fiecare preot, dupăhirotonie, în aceeaşi Liturghie, până la împărtăşanie,după Epicleză, este chemat de către ierarhul carel-a hirotonit, pentru a-i oferi, pe un taler special,Trupul lui Hristos, zicându-i: „primeşte odorul acestaşi-l păstrează până la a doua venire a lui HristosCare din mâinile tale îl va cere”. Deci, apostoliiprimesc din mâna Arhiereului veşnic pâineaeuharistică şi aceasta este împărţită celor din„comunităţile” aşezate pe iarbă. Şi acum, dacă esteo bună organizare, la o liturghie, din cinci pâini poţisă împărtăşeşti tot atâţia oameni ca în pustia aceea!De aceea, la început ziceam că nu trebuie săconfundăm pâinea de toate zilele, înmulţită copiosde Hristos pentru toţi oamenii pământului, cu pâineaeuharistică, care nu se dă de oricine şi oricui.

Acei ce s-au împărtăşit din pâinea oferităde Hristos, mai întâi au primit cuvântul, s-aucurăţit prin spovedanie. Căci, zice Evanghelia,„a vindecat pe toţi bolnavii lor”, adică cei ce erauacolo şi erau şi păcătoşi care au fost invitaţi, pentrucă şi Iisus, spune Evanghelia, asemenea lui Ioan,boteza şi El (cf. Ioan 3, 22). Tot ce s-a petrecut înpustiu nu a fost altceva decât o pregătire spiritualăpentru masa euharistică de la finalul zilei, un modpedagogic de a-i face pe cei prezenţi să înţeleagăfaptul că Hristos Cel ce le vorbeşte şi le vindecăneputinţele acum, va fi cu ei „în toate zilele” dupăRusalii şi până la sfârşitul veacurilor, în forma pâiniicelei adevărate, care dă viaţă. E cel mai evidentmod de a transmite realitatea prezenţei Sale liturgiceîn viaţa cotidiană a „celor unşi”, creştinilor, care sevor întâlni cu Hristos în vinul ce este Sângele, înpâinea care este Trupul, în peştele care este Hristos,în uleiul care este roada Duhului, în apa care esteizvor ce curge spre viaţa veşnică. Ilie a înmulţit făinaşi uleiul din care se făcea pâinea supravieţuirii întimp de foamete, ca o prefigurare a elementeloreuharistice care sunt „medicamentul nemuririi”,deoarece într-o perioadă în care cerul rodnic eraînchis din cauza închinării idoleşti, în acel pustiu alabsenţei, Dumnezeu era prezent tocmai în gestul şielementele folosite de prooroc. Hristos în pustiuvindecă pe toţi cei bolnavi după ce, aşa cumproceda de obicei, le-a iertat păcatele, apoi îiîmpărtăşeşte cu cuvântul, pentru ca, în celedin urmă, să li se ofere ca hrană euharistică.Însuşi canonul gestual folosit de Hristos la înmulţireapâinilor (luând pâinile şi peştii, privind la cer, abinecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor) seregăsesc la momentul solemn al Cinei „luândpâinea, binecuvântând a frânt şi a dat ucenicilor”,

amănunt ce subliniază acelaşi caracter, iar aceastacu atât mai mult cu cât Evanghelia Sfântului Ioan nespune că acest eveniment al înmulţirii s-a petrecutaproape de paştile evreilor (In 6, 4) ce va deveniPaştile pe care cu dor va dori să-l mănânceîmpreună cu ucenicii Săi.

Cât priveşte rămăşiţele adunate de ceice au împărtăşit credincioşii, aceasta este unlucru tot atât de însemnat ca şi părticica pecare au dat-o spre hrana euharistică. Poatecineva cunoaşte, mă refer la credincioşi, a observatce face preotul după ce s-a împărtăşit pe sine şi pecredincioşi din Trupul lui Hristos. Cu grijă, ajutat deun burete liturgic, adună şi cea mai mică părticicăcare a căzut pe Sfântul Antimis, pentru a o pune înSfântul Potir. Preotul liturgist ştie că Hristoseste prezent integral în fiecare părticică,firimitură, indiferent de mărimea ei. Acestea nutrebuie să se piardă, nici să se arunce, căci estemare greşeală. Este tocmai ceea ce au făcut apostoliidupă distribuirea părticelelor euharistice: adunăfiecare din „comunitatea” sa firimiturile pentru caacestea să nu se piardă, ci să fie consumate cuevlavie până la cea din urmă. Gestul lor aminteştede grija pe care evreii o aveau faţă de rămăşiţelemesei pascale, însă de data aceasta apostolii nu leard, deoarece ele sunt mărturia unei jertfenesângeroase a unui nou legământ al iubiriimilostive, ce au puterea de a trece „de la moarte laviaţă şi de pe pământ la cer” pe cei ce le consumă.Grija apostolilor faţă de rămăşiţele ospăţuluimesianic ne fac să înţelegem realitateaprezenţei hristice în cea mai mică părticicăeuharistică şi ne duc cu gândul la Sfintelepăstrate în chivotul de pe Sfânta Masă şiadministrate pruncilor şi bolnavilor de cătrepreoţi în împrejurările cele mai delicate alevieţii. Asemenea firimiturilor din pustiu, care nu aufost lăsate păsărilor cerului sau altor vieţuitoare,pentru că acestea nu au conştiinţă de sine, ele nuse pot împărtăşi cu Hristos, nu au suflet, ci doarviaţă, fiecare după felul lor, aceste Sfinte sunt păstrateşi administrate încă de la începutul vieţii spirituale.

Pe de altă parte, de pe câmpurile care rodeschrana de toate zilele, am văzut că Hristos porunceştesă lase şi pentru păsările cerului rămăşiţe, pentruca acestea să aibă hrană la bună vreme. Acestefirimituri ne duc cu mintea la femeia cananeiancă cemijlocea vindecarea fiicei ei, iar la cuvinteleMântuitorului Care i-a zis : „nu este bine să ieipâinea copiilor şi să o arunci câinilor”, ea a zis: „da,Doamne, dar şi câinii mănâncă de la masastăpânilor lor” (Mt 15, 26-27). Cu alte cuvinte, lamasa Împărăţiei nu este chemat doar poporul ales,ci şi „alte oi” din alt staul, alte neamuri care înainteacelor aleşi vor intra în Împărăţie, împărtăşindu-sedin firimiturile euharistice ce poartă în ele pe Hristosla fel de întreg pentru că darul mântuirii este oferittuturor. Evanghelistul Ioan ne oferă câtevaamănunte foarte preţioase în sprijinul afirmaţiilor

noastre şi anume faptul că Mântuitorul a spusapostolilor: „adunaţi fărâmiturile ce au rămas, casă nu se piardă ceva” (In 6, 12), iar puţin maiînainte spune că această minune s-a petrecut cupuţin timp înainte de Paştile iudeilor, deci am puteaspune că ceea ce s-a petrecut în pustiu a fost omasă euharistică. La Paştile iudeilor masa pascalăpresupunea consumarea integrală a mielului, iarrămăşiţele trebuiau arse tocmai pentru a nu sepângări ceva din conţinutul ei.

Imaginea Liturghiei primare

Cheia înţelesurilor euharistice aleînmulţirii pâinilor şi peştilor ne-o oferă IoanEvanghelistul. În capitolul 6, după această minune,Iisus Se retrage singur în munte „cunoscând căvoiau să-L facă rege”, iar ucenicii au plecat cucorabia în Capernaum. A doua zi mulţimile Îl găsescîn sinagoga din Capernaum, iar Domnul lereproşează faptul că acest interes al lor este unulpur omenesc: „Mă căutaţi nu pentru că aţi văzutminuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţisăturat” (In 6, 26). Următorul verset le schimbăperspectiva căutării lor şi a substanţei mâncării decare aveau, de fapt, nevoie: „lucraţi nu pentrumâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncareace rămâne spre viaţa veşnică”. (In 6, 27). Maimult decât mana pe care Dumnezeu, prin mijlocirealui Moise, a dat-o părinţilor lor în pustiu pentrunevoile trupului, Hristos este „pâinea cea adevărată”,„pâinea cea vie care s-a coborât din cer şi care dăviaţă lumii, iar cel ce va mânca din pâinea aceastanu va mai flămânzi niciodată” (In 6, 35). Apoi levorbeşte deschis aceloraşi oameni pe care îisăturase în pustiu cu o zi înainte: „Eu sunt pâineavieţii... cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi înveci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţalumii este trupul Meu” (In 6, 51). Acum este momentulîn care Mântuitorul dezleagă înţelesul euharistic alminunii din pustiu. Sfântul Ioan evaluează acestmoment în cap. 6, subliniind în mod explicitparalelismul între Hristos şi Pâinea cea vie, mutândrostirea cuvintelor de instituire a tainei SfinteiÎmpărtăşanii de la Cina cea de Taină în acestcontext, astfel încât, pentru noaptea cinei oferă unspaţiu generos doar smereniei (spălareapicioarelor) şi iubirii, care să fie noua lege şitestament al creştinătăţii: „cel ce mănâncă Trupulmeu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică... cel cemănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâneîntru Mine şi Eu întru el”(In 6, 54-56).

De aceea, în concluzie, trebuie să spunemcă mesajul lui Hristos de la înmulţirea pâinilor esteimaginea liturghiei primare din lume. Credincioşiicare vor gusta din această hrană „se satură”din prezenţa lui Dumnezeu şi se adapă dinapa vie care-i ajută să nu mai însetezeniciodată. Să ne străduim să vedem lucrurile înprofunzimea lor! Amin.

Nr. 1 / ian-mart 2014 8 SAREA PÃMÂNTULUI

Scaunul de spovedanie este loculunde duhovnicul, asemenea unuispecialist la pupitrul de comandã, înconlucrare cu harul divin, dupã rânduialã,aºadar conform unor reguli, norme ºiprincipii bine precizate ºi atent verificate,centralizeazã, discerne ºi acþioneazã,scopul final fiind regenerarea sufletuluipenitentului.

Dacã în ascultarea mãrturisirii,duhovnicul exercitã rolul unui prietenînþelegãtor, amestecat cu acela al unuijudecãtor ºi medic, care apreciazãnatura ºi gravitatea celor mãrturisite,acum în fixarea canonului preia rolul unuijudecãtor plin de iubire pentru penitent,dublat de al unui medic care fixeazãmijloacele potrivite sã vindeceslãbiciunile mãrturisite.

Sf. Ioan Gurã de Aur spune: „Înscaunul de spovedanie stã medicul caretãmãduieºte, iar nu judecãtorul, careosândeºte; aici nu se cere pedepsireapãcãtosului, ci se acordã iertareapãcatelor“.

Necesitatea duhovnicului e evidentãîn aceastã fazã, deoarece penitentul nu-ºipoate fixa singur mijloacele de tãmãduireºi nu i le poate da nici alt semen al sãu,„ele trebuie sã i se dea în numeleDomnului, reprezentat de o persoanãdeosebitã de el, care are autoritatea dea fi aleasã de Hristos ºi de a indicamijloacele corespunzãtoare voii luiHristos“.

Duhovnicul dã canonul sau epitimianu cu scopul de a pedepsi sau de asatisface justiþia divinã, ci de a vindeca,de a îndrepta pe penitent, aducându-l lanivelul legii morale. Paul Evdokimov neprecizeazã cã „epitimia nu este opedeapsã: momentul juridic al«satisfacerii» lipseºte cu desãvârºire întaina mãrturisirii.

Ea este o doctorie, iar pãrinteleduhovnic cautã raportul organic între celbolnav ºi mijlocul de vindecare. Scopulepitimiei este sã-l punã pe penitent înniºte condiþii în care nu mai este ispititde pãcat. Sf. Ioan Hrisostom zice:«Timpul nu slujeºte la nimic. Noi nuîntrebãm dacã rana a fost deseoripansatã, ci dacã pansamentul l-a fãcutbine pe penitent. Numai rãnitul ne aratãcând este momentul potrivit sã-lscoatem». Aºadar nu este sãrãscumpãrãm niºte fapte material, ci sãsecãm izvorul lor“.

Valoarea canonului în Sf. Tainã a SpovedanieiCât priveºte modul fixãrii canonului,

duhovnicul trebuie sã þinã seama înprimul rând de greutatea pãcatelor„înþeleasã extensiv (frecvenþa) repetãriilui ºi modul în care s-a rãsfrâns asuprasemenilor) ºi intensiv, înþelegând prinaceasta a constata ºi a cerceta cât deadânc a pãtruns în viaþa sãvârºitoruluiºi cât de profundã este rana produsã deel“, în al doilea rând de condiþiile în carea fost sãvârºit pãcatul „cu voie sau fãrãde voie“, în al treilea rând sã þinã seamade nivelul râvnei duhovniceºti ºi deeforturile de voinþã ale credinciosului (cucât este mai intensã se scurteazã ºitimpul de pocãinþã) ºi nu în ultimul rândde integritatea psiho-fizicã a lui ºi deadaptabilitea puterii de executare apenitentului (de exemplu, nu se poateimpune un post aspru unui penitent cuafecþiuni stomacale sau unui imobilizatla pat, ci trebuie cãutatã o rânduialãpotrivitã posibilitãþilor fizice ale acestora).Canonul 102 Trulan, care este oadevãratã „cheie a canoanelor“, aratãlãmurit modul cum trebuie fixat canonul,în acest sens, îl redãm aici în întregime:„Se cade ca cei ce au primit de laDumnezeu puterea de a lega ºi de adezlega, sã cerceteze felul (calitatea)pãcatului ºi aplicarea spre întoarcere acelui ce a pãcãtuit, ºi astfel sã aducãbolii vindecarea potrivitã, ca nu cumvafolosindu-le pe amândouã fãrã mãsurãsã greºeascã în privinþa izbãvirii celuiîncãrcat (suferind). Cãci nu este simplãboala pãcatului, ci feluritã ºi în multechipuri ºi nãscãtoare de multe vlãstareale stricãciunii, din care rãul se revarsãdin plin ºi merge înainte pânã s-ar opriprin puterea vindecãtorului (a doctorului).

De aceea, cel care aratã ºtiinþadoctoriceascã (medicalã) în privinþasufletului, mai întâi trebuie sã cercetezestarea (dispoziþia) celui ce a pãcãtuit,ºi dacã înclinã spre sãnãtate, sau

dimpotrivã, cheamã la sine însuºi boalaprin nãravurile sale, sã vegheze cum seîngrijeºte în vremea aceasta (între timp)de întoarcerea (restabilirea) sa, ºi dacãnu se împotriveºte meºterului(doctorului), ºi vãtãmarea sufletuluiopreºte din pricina folosirii doctoriilorpuse asupra ei, ºi astfel sã se mãsoaremilostivirea dupã vrednicie. Cãci totcuvântul (toatã grija) lui Dumnezeu ºiale celui cãruia i s-a încredinþatcârmuirea de pãstor (pastoralã) este sãaducã înapoi (sã întoarcã) oaia cearãtãcitã ºi sã vindece pe cea muºcatãde ºarpe; ºi (dar) ºi nici sã o împingãspre prãpastia deznãdãjduirii ºi nici aslãbi frâna spre moleºirea ºi spredispreþuirea, ci în orice (fel de) chip sãstea împotriva suferinþei (patimei), fieprin doctoriile cele mai aspre ºi mai iuþi,fie prin cele mai noi (suportabile) ºi maiblânde uºoare ºi sã se nevoiascã (lupte)spre închiderea (cicatrizarea) rãnii,cercetând roadele pocãinþei ºiînþelepciune pe omul ce-l chema sprestrãlucirea cea de sus. Aºadar, trebuieca noi sã le ºtim pe amândouã, ºi pecele ale asprimii ºi pe cele ale obiceiului,dar sã urmãm chipul cel mai îndãtinat,la cei care nu primesc asprimea,precum ne învaþã pe noi Sf. Vasile“.

Canoanele care se prescriu trebuiesã se raporteze atât la trup cât ºi lasuflet, deoarece „natura pãcatululuipoate fi corporalã sau spiritualã“, iarcanonul trebuie sã le vindece peamândouã. „Sã ºtii, duhovnice, cã ºicanonul ºi împlinirea lui se împartîndeobºte în douã: în ce este trupesc ºiîn ce este duhovnicesc“.

Canonul trupesc se referã la post,la faptele milei trupeºti (ajutorareasãracilor, cercetarea bolnavilor…), iarcanonul duhovnicesc constã înrugãciune, citirea Sf. Scripturi ºi acãrþilor de zidire sufletescã, mângâiereacelor întristaþi, aceasta fiind milosteniasufletescã.

Împlinirea canonului ºi respectarealui este obligatorie. „Dacã primeºtecineva o poruncã sau un rãspuns de laPãrinþi despre un lucru ºi, din uitare saulene, nu-l împlineºte, cunoscând cã agreºit, sã se pocãiascã ºi-l va ierta peel Dumnezeu“.

Preot Lucian DumitruVARTOLOMEI

E nepotrivit să mulţumim pentrusănătatea trupului, doctorilor, care nedau leacuri amare şi neplăcute, iar luiDumnezeu să nu-I mulţumim pentrucele ce ni se par nouă grele şi să nucunoaştem că toate ni se întâmplăcum trebuie, spre folosul nostru şi

după purtarea Lui de grijă.(Sf. Antonie cel Mare, Filocalia I,

Ed. Harisma, Bucureşti, 1993, p. 15)


Dumnezeiasca Euharistie (trad.)sau Împãrtãºirea cu Iisus Hristosrealizeazã desãvârºit unirea cuDumnezeu. Aceasta înseamnã îndu-hovnicire, acea curãþie interioarã ºidispoziþie de a lucra cu harul dumne-zeiesc, însã nu în nume propriu, ci camembru al Trupului tainic al lui Hristos,Biserica. Realizarea sfinþeniei, ca modde viaþã superior, este legatã în modsurprinzãtor de moarte ºi jertfã. Vedemacest lucru încã din perioada VechiuluiTestament unde credincioºii ofereauroade ale pãmântului, vase, metalepreþioase º.a., iar evreii când aduceauun animal jertfã îºi puneau mâinile peel, ca ºi cum s-ar dãrui pe sine, bunurileconstituind o parte a puterii sale în planpãmântesc. De aceea omul era pe deplinconºtient de caracterul incomplet alsatisfacþiei adusã lui Dumnezeu, înscopul sfinþirii, ca împãcare cudivinitatea. Bunurile jertfite de el eraucu mult mai puþin decât cel ce le oferea,iar necurãþia personalã se transmitea ºiacestora. El aºtepta timpurile când aveasã depãºeascã în mod deplin aceastãstare prin dãruirea completã a lui Hristos,prin jertfa de pe cruce, la care ne facepãrtaºi pe fiecare dintre noi. Sf. ApostolPavel precizeazã în acest sens:,,Mântuitorul a ridicat pãcatele noastreîn trupul Sãu pe lemn, ca murindpãcatelor sã vieþuim dreptãþii.” (I Petru2, 24)

Prin Euharistie, ca actualizare ajertfei de pe Golgota, credinciosul intrãîn mod palpabil în comuniune cu Celcare S-a jertfit. Tainã ºi Jertfã, Sf.Euharistie se prezintã ca punctculminant al trãirii creºtine deoareceTrupul ºi Sângele lui Hristos au ovaloare infinitã, aparþinând uneipersoane umane dar ºi dumnezeieºti.În ele se aflã acea putere suprao-meneascã, acea forþã irezistibilã, carepoate înãlþa pe om pânã la Dumnezeu,pentru a trãi alãturi de El. Sf. Ioan Gurãde Aur întãreºte cele afirmate anterior:,,Trupul Domnului a zdrobit porþilemorþii ºi prin el ni s-au deschis bolþilecerului, astfel cã acum nu mai suntem

1 Sf. Ioan Gurã de Aur, Omilia XXIV,3, la I Corinteni2 Pr. Prof. Nicolae Mladin, IisusHristos în viaþa moralã a credin-cioºilor, în ,,Studii Teologice,“ an V(1963), nr. 9-10, p. 615.3 Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariulla Ev. Dupã Ioan4 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, p.269

Preot Daniel NICHITA

Euharistia ºi valoarea ei moralãpãmânt ºi cenuºã, nãdãjduind bunurilecereºti ºi viaþa viitoare, adicãfamiliaritatea cu Hristos.”1 Mântuitorulnu cheamã pe credincioºi a-L urma cape un model abstract, ci prin stabilireaunei legãturi vii, ca între douã persoane(Ioan 15, 1-7; 14, 23) douã realitãþidistincte, în care omul urmeazã peDumnezeu, Cel care întruchipeazãBinele desãvârºit. Împãrtãºania duceurmarea lui Hristos mai departe, launirea cu Acesta, dând naºtere omuluinou, ca personalitate creºtinã. Sf. Ap.Pavel traseazã, în acest sens, o seriede condiþii ale apropierii de Trupul ºiSângele dumnezeiesc în Sf. Euharistie:,,Sã se cerceteze însã omul pe sine ºiaºa sã mãnânce din pâine ºi sã bea dinpahar. Cãci cel ce mãnâncã ºi bea cunevrednicie, îºi mãnâncã ºi-ºi beaosândã, nesocotind trupul Domnului...Cãci de ne-am fi judecat noi singuri,nu am mai fi judecaþi. (I Corinteni 11,28-32) Judecãtorul faptelor sãvârºitede noi este conºtiinþa care trebuie sãrãmânã permanent treazã, pentru a nuîntina actul Împãrtãºirii. De aceea,înainte primim iertarea pãcatelor înTaina Spovedaniei, ca pregãtire aparticipãrii la Cina Domnului. Hristosîmparte credincioºilor prin Trupul Sãuiubirea, smerenia, curãþia sufleteascãºi trupeascã, ca pe niºte talanþi cetrebuie fãcuþi sã rodeascã.2

Primirea Euharistiei ne uneºte cuHristos, dar ºi unii cu alþii, ca membreale Bisericii, Trupul tainic al lui Hristos.Prin realizarea acestei comuniunidepline, Împãrtãºania devine simbol alunitãþii Bisericii de pretutindeni, astfelîncât Hristos fiind Unul, noi primimacelaºi Trup ºi Sânge cu care seîmpãrtãºesc creºtinii de pretutindeni.Iatã ce afirmã Sf. Chiril al Alexandriei,fãcând referire la aceasta: ,,Pentru canoi înºine sã ne împletim într-o unitatecu Dumnezeu ºi între noi, rãmânândtotuºi distincþi, Unul-Nãscut a gãsit unmod pentru aceasta, prin înþelepciuneaºi sfatul Tatãlui, proprii ºi Lui. Cãcibinecuvântându-i într-un trup, adicã alSãu, pe cei ce cred în El, prin

împãrtãºirea tainicã, îi uneºte cu Sineºi întreolaltã. Cãci cine ar despãrþi ºiar scoate din unitate naturalã întreolaltãpe cei legaþi prin Trupul Sfânt cel Unul,în unitatea cea cu Hristos? Cãci dacãtoþi ne împãrtãºim dintr-o pâine, toþialcãtuim un trup. Pentru cã nu se poateîmpãrþi Hristos.”3 Unitatea Bisericiieste expresia iubirii Persoanelor Sf.Treimi, pentru cã la temelia sa se aflãjertfa lui Iisus, ca expresie a acesteiiubiri ce rãmâne în cel care seîmpãrtãºeºte cu Euharistia. Ea se mainumeºte ,,cuminecãturã”, deoarece,,prin ea comunicãm cu Hristos ºidevenim pãrtaºi Trupului ºi Dumne-zeirii Lui, mãdulare unii altora.”4

Biserica ortodoxã s-a definitdintotdeauna ca revãrsare a iubirii ºiunitãþii Sf. Treimi în lume ºi de aceease roagã permanent pentru unitateatuturor creºtinilor, în jurul Euharistiei:,,Pomeneºte, Doamne, Sfânta Tasoborniceascã ºi apostoleascãBisericã, cea de la o margine pânã lacealaltã a lumii, pe care ai câºtigat-ocu scump Sângele Hristosului Tãu ºio împacã pe dânsa…“ (Liturghier)Astfel putem pãstra învãþãturaBisericii din perioada apostolicã, ceplasa Euharistia în centrul vieþii moralecreºtine, ca posibilitate de unire cuHristos ºi colaborare cu haruldumnezeiesc, în sãvârºirea faptelorbune pentru dobândirea mântuirii.

10Nr. 1 / ian-mart 2014 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

În condiþiile actuale în care valorilefundamentale ale poporului român începtot mai mult sã fie date uitãrii sau chiarsã fie contestate, noi încercãm sãreaducem în conºtinþa publicãnecesitatea imperativã a respectãrii ºicultivãrii acestora.

Pe aceastã linie se înscrie ºi omagiulpe care-l aducem unora dintre cele maiilustre personalitãþi din istoria poporuluiromân care ºi-au înscris cu demnitatenumele pentru vecie în panteonulneamului românesc.

Subliniem cu acest prilej cã, dinpunctul nostru de vedere, generaþia carea înfãptuit Revoluþia de la 1848 în ÞãrileRomâne ºi Unirea Principatelor de la1859 este una dintre cele mai valoroasegeneraþii din întreaga noastrã istorie. Dinrândurile acesteia s-au detaºat unelepersonalitãþi înzestrate cu cele mai alesevirtuþi pe care înaintaºii noºtri le-autransmis ca o moºtenire geneticã

Activitatea diplomaticã a lui Vasile Alecsandripentru recunoaºterea Unirii Principatelor Române

inestimabilã ºi pe care ele le-au închinatcu generozitate pânã la abnegaþieinteresului general al neamuluiromânesc, iar noi trebuie sã ne înclinãmcu veneraþie în memoria lor (AlexandruIoan Cuza, Vasile Alecsandri, CostacheNegri, Mihail Kogãlniceanu ºi toþi ceilalþiintelectuali patrioþi).

Desigur cã atunci când vorbim deUnirea Principatelor de la 1859 negândim în primul rând la cel cãruia ne-amobiºnuit sã-i spunem domnitorul Unirii.În acest sens, subliniem faptul cãAlexandru Ioan Cuza este un produs alUnirii pe care destinul l-a hãrãzit înIstorie la locul ºi momentul potrivit. Pelângã înalta sa personalitate, se cuvinesã evocãm ºi meritele celorlalþi iluºtri fiiai poporului român care ºi-au pus înslujba idealurilor naþionale întreaga lorcapacitate ºi energie.

Unul dintre aceºtia este VasileAlecsandri a cãrui imagine a strãlucit

peste decenii ºi va strãluci peste veacuriîndeosebi prin dimensiunea sa literarãºi mai puþin prin cea diplomaticã, iar noine propunem, cu acest prilej, sãsubliniem cele mai valoroase ºi eficientedemersuri ale sale în domeniuldiplomaþiei pusã cu mãiestrie în valoareîn interesul naþional, în scopulfundamental de obþinere a recunoaºteriipe plan internaþional a unuia dintre celemai curajoase acte istorice fãurite depoporul român, unirea celor douãprovincii istorice într-un singur stat.

Vasile Alecsandri a îndeplinit maiîntâi funcþia de ministru de externe alMoldovei înainte de Unire, în cadrulguvernului provizoriu constituit pe timpulcãimãcãmiei care conducea þara pânãla alegerea noului Domn. În cadrulacestui guvern, Alexandru Ioan Cuzaera ministru de rãzboi. Încã dinaceastã perioadã, VasileAlecsandri a întreprins mãsuri

Istoric cu vocaþie, prieten ºi colaboratorcredincios al revistei reprezentative a oraºuluiTârgu-Ocna, «Sarea pãmântului», Domnul General(r) Conf. Univ. dr. Vasile Jenicã Apostol vibreazã înfiecare mijloc de revistã eroism ºi dragoste de þarãcum rar afli condei ºi inimã aidoma. În anul 2013 afost preþuit de Patriarhia Românã printr-o Dipomãomagialã «Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena» pecare am socotit cã vrednic este a o ridica în vãzultuturor în semn de apreciere ºi din partea Redacþieipentru bucuroasa conlucrare la care a rãspunstotdeauna prezent ca un adevãrat militar.

Poate vreodatã vom reuºi sã adunãm toatearticolele Domniei Sale într-o carte reprezentativãa revistei oraºului nostru ca semn de mulþumiredin partea concetãþenilor ºi cititorilor care ne-aminstruit conºtiinþa ºi în domeniul patriotismului ºial dragostei de neam zugrãvite academic în timp.

Redacþia

4 Nr. 1 / ian-mart 201411SAREA PÃMÂNTULUIenergice în vederea creeriicondiþiilor necesare pentru

unire astfel:– la o zi dupã numire, a cerut

libertatea presei prin restabilirea vechiilegi a presei libere de la 1856;

– dupã trei zile, intervine cu fermitatela consulul austriac din Iaºi carerefuzase viza unor paºapoarte sub motivcã aveau emblema „Principatele Unite– Moldova ºi Valahia“, deºi aceastãtitulaturã fusese conferitã þãrii prinConvenþia de la Paris;

– dupã acest mic conflict cu Austria,urmeazã altul cu Turcia desãrcinândcapukehaia Moldovei pe lângã ÎnaltaPoartã.

Dupã alegerea lui Cuza ca domn alMoldovei, a continuat sã deþinã postulde ministru de externe fiind, de altfel,principalul sfetnic personal al domni-torului. Dupã alegerea lui Cuza ca domnºi la Bucureºti, decretul de numire aprimului ministru al Valahiei (29 ianuarie)este contrasemnat de Alecsandri. Totel este cel care prezintã domnitoruluidelegaþia Adunãrii elective de laBucureºti venitã pentru a-i înmâna actuloficial al alegerii sale ca domn ºi înValahia.

Pentru a preveni consecinþele graveale opoziþiei Marilor Puteri cu privire ladubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza,Costache Negri primeºte noi instrucþiunila Constantinopol, iar Alecsandri estetrimis în Occident pentru a lua contactcu Guvernul francez ºi Napoleon al III-lea,cu primul ministru al Piemontului ºi cuGuvernul englez. În acest sens,Alexandru Ioan Cuza îi transmite luiVasile Alecsandri urmãtoarea scrisoare:„Domnule ministru, trebuinþa cerând casã trimitem o persoanã de încrederespre a transmite diverse depeºe înaltelorcurþi a Franþei, a Mãrei Britanie ºi aSardiniei, am gãsit de cuviinþã a-þiîncredinþa o asemenea misie delicatã.Fãcându-þi dar cunoscut aceastã deciziea noastrã, te rog sã te pregãteºti a plecaîndatã dupã ce vei primi instrucþiunilenoastre. Dumnezeu sã te þie în a Sasfântã pazã“. Printre depeºeleimportante la care se referã domnitorulera ºi memorabila declaraþie prin carespunea cã pe tronurile principatelorunite, era „gata a depune ambelecoroane pe fruntea unui principe strãindacã marile puteri ar voi sã realizeze

dorinþele naþiei române exprimate dedivanurile ad-hoc din anul 1858“.

Înainte de plecarea lui VasileAlecsandri în misiune, Cuza i-a spus:„Du-te ºi fã cum te-or povãþui inima ºiconºtiinþa“ înmânându-i totodatã scrisoricãtre împãratul Napoleon al III-lea,ministrului afacerilor strãine al Franþei,contelui Cavour al Sardiniei ºi ministruluide externe al Angliei.

Având în vedere vârsta lui VasileAlecsandri (38 de ani) ºi lipsa deexperienþã în domeniul diplomaþiei,înþelegem de ce a spus atunci: „Misieimportantã! Rãspundere mare ºispãimântãtoare“.

Cu toate acestea, calitãþile salepersonale (un înalt nivel intelectual,cunoaºterea în condiþii foarte bune alimbilor francezã, italianã ºi englezã,cunoaºterea temeinicã a istorieipopoarelor europene, inteligenþa sasclipitoare) la care se adaugã o elegantãºi elevatã artã a dialogului, a reuºit sã-ºiîncheie misiunea într-o mãsurã strãlucitãcu rezultate pozitive hotãrâtoare pentruevoluþia istoricã a neamului sãu. Aºacum spune însuºi Vasile Alecsandri,„înfãºurat în haina serioasã a diplomaþiei“a pornit la drum în ziua de 3 februarie1859 împreunã cu trimisul domnitoruluiîn misiune asemãnãtoare la Viena ºiBerlin în condiþiile în care Moldova,Galiþia ºi o mare parte din Germaniaerau albe de zãpadã, gerul era foarteaspru, drumurile troienite ºi multe podurierau dãrâmate de sloiuri. Aºa cum totVasile Alecsandri spune, avântulpatriotic ce-i aprinsese sufletul l-a fãcutsã nesocoteascã viforul iernii, sã învingãtoate greutãþile cãlãtoriei ºi sã soseascãla Paris în a 7-a zi dupã plecarea dinIaºi (11 februarie).

În aceeaºi zi solicitã audienþã laministrul de externe al Franþei care îlprimeºte în ziua urmãtoare. Ministrulfrancez, un om ponderat ºi realist careprivea problemele politice cu severitateºi fãrã sentimentalism, a citit cu atenþiescrisoarea din partea lui Cuza, a discutatcu Vasile Alecsandri despre situaþia pecare ºi-o creaserã Principatele în faþaMarilor Puteri în urma actului de la 5 ºi24 ianuarie pentru ca, în finalulconvorbirii, sã spunã cã totul depinde deîmpãrat ºi sã îi promitã cã acesta îl vaprimi probabil peste 15 zile. În aceeaºizi însã Vasile Alecsandri primeºte la

hotel o scrisoare prin care este anunþatcã a doua zi, la ora 11, va fi primit înaudienþã de Napoleon al III-lea.

Profund impresionat de bunãvoinþaîmpãratului, Vasile Alecsandri, începãtorîn politicã, nu ºi-a dat seama cãsimpatiile lui Napoleon al III-lea pentrucauza Principatelor se datorau ºifaptului cã unele obiective ale acestoraerau în concordanþã cu o serie deinterese economice ºi politice ale celuide-al doilea Imperiu francez. El nu ºtiaatunci cã neobositul campion al cauzeiUnitãþii Naþionale italiene, contelepiemontez Cavour aranjase cu emigraþiarevoluþionarã maghiarã în frunte cuLudovic Koºouth sub atenta îndrumarea împãratului înarmarea clandestinã cuarmament francez a insurgenþilor dinUngaria ºi Transilvania care sã lupteîmpotriva Imperiului Habsburgicconcomitent cu declanºarea miºcãrilorde eliberare în zonele Veneþia ºi Milano,stãpânite deasemenea de MareleImperiu. Principatele Unite puteauconstitui un culoar ideal pentrutransportul armamentului francez înTransilvania ºi Ungaria, iar Cavour îiscria la 7 februarie prinþului Napoleoncã „alegerea colonelului Cuza este uneveniment uriaº, este triumful politiciiFranþei ºi Sardiniei în Orient“.Acestea se întâmplau fãrã caAlexandru Ioan Cuza sau trimisul sãuîn Apus sã ºtie ceva, cu o sãptãmânãînainte ca Alecsandri sã fie primit înaudienþã de împãrat. În aceastãperspectivã, se înþelege cã bunãvoinþaîmpãratului pentru cauza Unirii ºipentru Cuza personal ºi graba lui dea-l primi pe Alecsandri nu mai parsurprinzãtoare.

În ziua de 13 februarie, ora 11,împãratul l-a primit cu bunãvoinþã peAlecsandri, a citit scrisoarea luiAlexandru Ioan Cuza spunând cã simteo mare simpatie pentru naþia românã ºipentru domnul Cuza, constatând cã nus-a înºelat când a judecat cauzaPrincipatelor ca fiind demnã de sprijinulFranþei. În continuare, împãratulsubliniazã cã „actul patriotic ce adesãvârºit prin înãlþarea unui singur ompe ambele tronuri al Moldovei ºi alValahiei, tactul politic ce aþi probatsãvârºindu-l îmi dau încrederecã meritaþi viitorul la careaspiraþi. Nu-mi rãmâne decât


a vã felicita ºi a vã asigura cãajutorul Franþei, cã simpatiile

mele nu vor lipsi pe calea înþeleaptã ceaþi apucat.“

Interesându-se în detaliu de situaþiadin Principate, împãratul aflã de la VasileAlecsandri cã „finanþele sunt reduse lazero“, cã armata regulatã compusã dinzece mii de oameni este rãu organizatãºi dotatã cu puºti ºi sãbii vechi adusedin Rusia. În urma convorbirilor cuVasile Alecsandri, împãratul a hotãrâtsã dãruiascã zece mii de puºti, sã trimitãîn Principate ofiþeri instructori de toatearmele precum ºi specialiºti pentruînfiinþarea fabricilor necesare oastei.Împãratul a mai promis cu acest prilejcã va dona douã baterii de artilerie ºi vaînlesni acordarea unui împrumut dedouãsprezece mii de franci. Încurajat deatitudinea împãratului, Alecsandri atrecut la abordarea celui mai sensibilsubiect al discuþiilor întrebând dacãromânii îºi pot permite sã proclameunirea definitivã a Principatelor.Împãratul a rãspuns cã nu se cuvine„acum deocamdatã sã faceþi un al doileapas, cãci însãºi Franþa, deºi vã estefavorabilã, nu v-ar putea apãra în contraacuzãrii de cãlcare a Convenþiei. Înalegerea domnului românii au avutspiritul de a profita de o lacunã1 ce existãîn Convenþie, nefiind prevãzut cazulnumirii aceluiaºi domn în Principate.

Binevoitor în continuare, Napoleonl-a povãþuit cum sã procedeze în Anglia,trimiþându-l mai întâi sã ia legãtura cuambasadorul Franþei la Londra pentruunele informaþii suplimentare privindatitudinea acestei mari puteri în problemaPrincipatelor.

Dupã o nouã întrevedere cuministrul francez de externe care l-asfãtuit sã susþinã respectul românilorpentru Convenþie ºi credinþa lor cãtresuzeranitatea Înaltei Porþi, VasileAlecsandri, în seara zilei de 14 februarie,pãrãseºte Parisul îndreptându-se spreLondra.

Imediat dupã sosire, solicitãaudienþã la ministrul de externe ºi laalte douã înalte personalitãþi cu influenþãhotãrâtoare asupta politicii externeengleze. Dupã o sãptãmânã deaºteptare, Alecsandri gãseºte în sfârºitla hotel invitaþia de a se prezenta a douazi în audienþã la ministrul de externe

care îl va primi „nu ca pe o persoanãoficialã“, nefiind încã recunoscutãalegerea domnitorului. La ora stabilitãpentru întâlnire, Alecsandri a înmânatministrului englez scrisoarea din parteaprinþului Cuza, dar acesta i-a atras dinnou atenþia cã l-a primit ca pe opersoanã particularã ºi nu oficialã, iarscrisoarea o primeºte ca de la unsimplu colonel, ºi nu ca de la prinþulCuza. Replica lui Alecsandri a fostspontanã: „Vã rog sã o primiþi ca de lacolonelul Cuza, scrisã pe tron.“ Încontinuare, ministrul nu a cititscrisoarea ci doar l-a asigurat peAlecsandri cã o va citi ºi a trecut laadmonestãri spunând cã „evenimenteledin Principate au avut un caracter deneorânduialã ºi dispreþ pentruConvenþie. Voturile Camerelor s-aurãtãcit din calea prescrisã ºi au ridicatacelaºi domn pe ambele tronuri, contraConvenþiei care stipuleazã cã fiecarePrincipat va avea prinþul sãu stãpânitor.Acest act ameninþã integritateaImperiului Otoman“ subliniind încontinuare cã „Englitera nu e dispusãalegerea colonelului Cuza ca domn peambele provincii.“ În replicã, VasileAlecsandri, printr-o surprinzãtoareabilitate diplomaticã, a rãspuns cudemnitate tuturor acuzaþiilor adusepoporului sãu, a prezentat în termeniicei mai convingãtori situaþia dinPrincipate precum ºi drepturile ºiaspiraþiile românilor încât a reuºit sã-ldetermine pe înaltul ºi exigentul oficialenglez sã-ºi schimbe pãrerea ºidiscursul ºi sã declare cã el „va arãtachiar în viitoarele conferinþe, cele maifavorabile dispoziþii în chestia alegeriiprinþului Cuza.“

Fericit, dupã ce a expediat oscrisoare lui Cuza cu privire la discuþiileavute la Londra, Alecsandri pleacã dinregat la 26 februarie spre Paris undeajunge pe 27 februarie fiind aºteptat cunerãbdare de diplomaþii italieni precumºi de împãratul Napoleon al III-leacãruia trebuia sã-i raporteze rezultatuldiscuþiilor.

Ajuns la Paris, solicitã audienþã ºise prezintã la împãratul Napoleon care,ca din întâmplare, era împreunã cuministrul de rãzboi. Împãratul îlinformeazã pe mareºal în legãturã cuarmele care urmau a fi donate

Principatelor, cu ofiþerii instructori pentruArmata Românã, iar acesta promite ºiun ofiþer cu înaltã experienþã pentruorganizarea Armatei.

Cu acelaºi prilej, Alecsandri obþineaprobarea împãratului pentru a se trimitestudenþi români în ºcolile militare de laSaumur ºi de la Meta, precum ºi laªcoala politehnicã a Statului Major.Convorbirea care a durat treizeci deminute se încheie cu afirmaþiaîmpãratului: „Încât Franþa ºi Engliteravor fi în acord, orice chestie e sigurã dea triumfa“ ºi prin invitaþia de a-l vizitadin nou dupã întoarcerea din Piemonte.La 11 martie 1859, în zorii zilei, VasileAlecsandri soseºte la Turin unde laamiazã a fost primit de primul ministrupiemontez, contele Cavour. În cadruldiscuþiilor politice, au fost abordateproblema dublei alegeri a lui Cuza,proclamarea definitivã a Unirii, rãboiulcu Austria ºi ajutorul francez înPiemonte. La cererea lui Cavour caPrincipatele sã intre în rãzboi împotrivaAustriei, Vasile Alecsandri nu s-apronunþat imediat, dar atitudinea sa a fostfermã pentru a nu angaja þara însãvârºirea unui eºec cu urmãriincomensurabile. O zi mai târziu,Alecsandri este introdus la regele VictorEmanuel cãruia îi transmite scrisoarealui Cuza ºi de la care obþine asigurareaîntregii simpatii italiene pentru cauzaromânilor.

Ajuns din nou la Paris constatã cãneînþelegerile dintre Austria ºi Piemonteau cãpãtat un caracter ameninþãtor, iarrãzboiul pãrea iminent. S-a prezentat laîmpãrat care, dupã ce l-a întrebat desituaþia din Italia, i-a spus cã cere de laprinþul Cuza „menþinerea ordinului celuimai deplin în Principate pe cât timp vaþine rãzboiul de peste Alpi“ adãugândcã „astãzi poziþia politicã a Principateloreste asiguratã în diversele interese alePuterilor cãci Rusia le va apãra contraTurciei, Englitera ºi Austria contra Rusieiºi Franþa în contra tuturor. Aºteptaþicursul evenimentelor în pace.“Referindu-se la audienþele sale laNapoleon al III-lea, Alecsandri spunecã este obligat „a omite unele pãrþi demare interes, dar pe care convenþiilepolitice actuale“ nu-i permit a le explica.Una din omisiuni consta probabil în

Nr. 1 / ian-mart 2014 13SAREA PÃMÂNTULUI

înþelegerea dintre Napoleon ºi Cuza cuprivire la proclamarea independenþei2.

Aºa a încheiat Vasile Alecsandri omisiune diplomaticã de mareînsemnãtate pentru destinele neamuluisãu pe care l-a respectat, l-a preamãritºi l-a slujit cu credinþã. Fie ca generaþiileviitoare sã pãstreze ceea ce ne-au lãsatdrept moºtenire înaintaºii noºtri.

1 În Convenþie se preciza cã în cele douãPrincipate pot fi aleºi ca domni pãmântenimoldoveni sau valahi, fãrã a se preciza caîn Moldova sã fie ales un moldovean, iarîn Valahia un valah, lacunã de care auprofitat românii alegând ca domn unmoldovean ºi în Valahia.2 Napoleon al III-lea i-a sugerat confidenþiallui Cuza, în anul 1864, sã-ºi concentreze însecret armata la Dunãre ºi sã declareindependenþa României de subsuzeranitatea turceascã, promiþându-i cãFranþa îl va susþine pentru a adãuga laactul unirii din 1859 încã un vis alromânilor, independenþa. Soarta însã ahotãrât altfel. Conþinutul scrisorii a mai fostcunoscut ºi de Dimitrie Sturdza, secretaruldomnitorului român. Acesta l-a destãinuitconsulilor austriac, german ºi englez laBucureºti care au comunicat guvernelorrespective acest important angajamentfiind astfel publicat în presa din þãrile lor.Dupã ce a primit de la împãratul francez oscrisoare de reproº ºi un ziar londonez carecomenta acest aranjament secret,Alexandru Ioan Cuza l-a chemat pe DimitrieSturdza ºi i-a reproºat: „Miºelule, ce publicãziarele engleze a fost cunoscut numai deNapoleon al III-lea, de mine ºi de tine. Caredintre noi este trãdãtorul?“ ªi, fãrã a aºteptarãspunsul, l-a pãlmuit ºi l-a rostogolit petreptele palatului. Când l-a cãutat pentrua-l aresta, nu l-a mai gãsit. Acesta fugise laGiurgiu de unde a ajuns în Turcia pe care oservise în detrimentul þãrii sale.

Bibliografie selectivã:G. C. Nicolescu, Viaþa lui VasileAlecsandri, Editura pentru literaturã,1962.Colectiv, Istoria grãnicerilor ºiînceputului poliþiei de frontierã ,Editura Scaiul, Bucureºti, 2003Colonel (r) Sevastian ªtiucã, VasileAlecsandri mereu contemporan cunoi, Rovimed publishers, 2011.

Realizând unirea dupã cinci veacuride dominaþie, de suferinþe ºi umilinþe,poporul român a schimbat hotãrât cursulistorie sale, fiindcã în Unirea din 1859se cuprindeau virtual celelalte douãdeziderate majore: independenþa politicãa României ºi Marea Unire din 1918.

Atingerea þelului fundamental a fostînsoþitã însã de un drum greu, anevoios,de o luptã susþinutã cu un deosebit zelde întreaga naþiune românã, având înfrunte minþile cele mai luminate aleepocii care, dând dovadã de o rarãenergie, de tact ºi pricepere politicã,au reuºit sã înlãture obstacole cepãreau de neînvins.

Intensitatea ºi forþa miºcãrii pentruUnire au constituit pentru opinia publicãeuropeanã ºi pentru cercurile politice ºiguvernamentale ale continentului osurprizã. Micul popor de la Dunãre ºiCarpaþi a demonstrat înþelepciune,abilitate ºi mai ales unitate în ceea ceprivea obiectivele naþionale ce-i stãteauîn faþã.

Costache Negri –mare patriot

Costache Negri s-a numãrat printrefruntaºii generaþiei care a înfãptuitRomânia modernã. Spre deosebire demajoritatea intelectualilor patrioþi dinepocã, el a ºtiut sã îmbine o nemãrginitãdãruire cu o modestie care se impunepeste veac cinstirii urmaºilor. Eminescugãsea cã Negri este, pe drept cuvânt,„unul din cei mai nobili bãrbaþi airomânilor“. Prin înaltele sale însuºirimorale, prin abnegaþia ºi dezinteresulsãu, el a fost recunoscut decontemporani drept „capul ºi idolul uneigeneraþii nobile, care luase iniþiativa înideile de reforme“ (Bolintineanu).„Nobil, bun ºi dulce, poet în clipele derãgaz ºi totdeauna filosof“ – spuneadespre Negri fiica lui Alecsandri, care-lcunoscuse pe când era copil ºi fusese

Comandor ( r) dr. Vasile FLOREA

Costache Negri –mare patriot

ºi neîntrecut diplomatmartora nemãrginitei admiraþii pe care i-opurtase marelui nostru patriot ºi diplomat„bardul de la Mirceºti“.

Izbucnirea revoluþiei de la 1848l-a gãsit pe Negri la Paris, unde s-aînscris ca voluntar în gãrzilerevoluþionare ºi a prezentat guvernuluifrancez noul tricolor românesc. Înmartie 1848 i s-a interzis sã seîntoarcã în Moldova, dar împreunã cuun grup de exilaþi moldoveni a reuºitsã ajungã la Braºov. Acolo a luat partela întocmirea declaraþiei de principii dinmai 1848 ºi a proclamaþiei de demiterea domnitorului Mihail Sturdza.

Prieten bun cu Alexandru IoanCuza , a sprijinit toate acþiunile ºireformele domnitorului Unirii. Prinmisiunile pe care le-a avut peste hotare,Costache Negri poate fi socotit primuldiplomat al Principatelor Române.În decembrie ajungea la Iaºi, dupã cetrecuse prin Bucureºti. În vara anului1840, tânãrul de 28 de ani pleca din nouspre Paris, iar în aprilie 1841, Negri seafla la Triest. În anii urmãtori, Negri apetrecut mult timp în þarã, i-a cunoscutmai temeinic problemele, s-a integratluptei de eliberare, dar a trecut ºi prinmomente amare. „Nelucrarea m-a ucis– scria la 12/24 decembrie 1844 –mârºãviile, nenorocirile ºi mizeriile dinþara care mã hrãneºte îmi fac rãu.“Suprimarea Propãºirii, surghiunirea luiKogãlniceanu, a lui Russo ºi a luiNegruzzi, datoriile pe care le-a fãcut elînsuºi amanetându-ºi moºia de laMânjina contribuiserã la depresia sa.

Vizita pe care a fãcut-o CostacheFilipescu în Moldova în primele luni aleanului 1845, când principalul sãuinterlocutor a fost Negri, a inaugurat oacþiune naþionalã ireversibilã. Lui IonGhica, Negri îi anunþa reuniuneaproiectatã de ziua numelui sãu ºi a suroriisale Elena. Atunci, la 21 mai/2 iunie1845, a avut loc la Mânjina cea dintâiîntâlnire moldo-munteanã. S-aupurtat discuþii înflãcãrate despreviitorul naþiunii române ºi


constituirea statului modern.Întorºi la Bucureºti, muntenii aureorganizat Asociaþia literarã,

extinzându-i activitatea la „toatãromânimea“ ºi cuprinzând printremembrii ei ºi pe Negruzzi, Alecsandri ºiCostache Negri. „Iubit de toþi pentruînþelepciunea sa dreaptã – spuneaAlecsandri –, pentru blândeþea ºinobleþea caracterului sãu, furecunoscut ca decanul tinerimei ºichemat de atunci ºi pânã astãzi cudenumirea drãgãlaºã ºi respec-tuoasã de Moº Costachi, sau cu ceamult mai caracteristicã de Uncheºul.“La 27 decembrie 1847/8 ianuarie 1848,aflat la Paris, a rostit un discurs epocalîn care îl evoca pe ªtefan cel Mare – unîndemn înflãcãrat adresat contem-poranilor sãi ºi încheiat cu urarea:„Trãiascã România unitã!“

Când revoluþia a izbucnit la Paris,Negri se afla deja acolo, sosit de laLondra, ºi a luat parte la evenimentealãturi de alþi tineri români. A fost prezentla întrunirile tinerilor români din capitalaFranþei, a subscris o sumã pentruformarea unei ambulanþe oferiteGuvernului provizoriu revoluþionar ºi s-agândit ºi el la alcãtuirea unei „legiuni“româneºti. A luat parte, probabil, ºi lavizita pe care o delegaþie de tinerimunteni ºi moldoveni a fãcut-oconducerii revoluþionare franceze, fiindprimiþi de Buchez, ajutorul primaruluiParisului.

Negri a participat la marea adunarede la Blaj, iar apoi, deplasându-se laBraºov, s-a numãrat, la 12/24 mai 1848,printre semnatarii programului eliptic, daratât de înaintat Prinþipiile noastre pentrureformarea patriei. La 25 mai/6 iunie1848, Negri sosea la Cernãuþi, underefugiaþii moldoveni l-au desemnatpreºedinte al comitetului revoluþionar.Spre sfârºitul anului 1848 – dupã cesuferise de holerã –, Negri a pãrãsitBucovina, îndreptându-se spre Paris.Deºi majoritatea revoluþionarilor din exil,mai ales cei aflaþi în Imperiul Otoman, ºil-au dorit pe Negri în fruntea lor, acestanu a vrut sã accepte o asemeneademnitate. În iunie 1849, Negri i-aadresat o misivã „oficialã“ lui Ion Ghica,anunþându-l cã renunþã sã devinã „capul“emigraþiei – considera cã, revenind înpatrie ºi însoþindu-l pe noul domnitor alMoldovei, putea aduce „mai multe slujbeþãrii“.

În martie 1850, el ºi-a dat demisiadin funcþia pe care o avea în magistraturã.În iunie 1851 a fost numit pârcãlab de

Galaþi – din aceastã slujbã s-a retras, întoamna lui 1853, în plinã tensiunecauzatã de începutul rãzboiului Crimeii.De altfel, domnitorul însuºi a pãrãsit þarapentru o perioadã destul de lungã. Cânds-a întors, el ºi-a ales miniºtri dintreelementele cele mai înaintemergãtoare.Negri a fost numit „ºef“ – adicã ministru– al departamentului Lucrãrilor publice.Negri s-a dovedit a fi ºi un sfetnic preþuitde domnitor, el acþionând pentrudesfiinþarea integralã a robieiþiganilor, pentru secularizareaaverilor mãnãstireºti ºi pentruasigurarea libertãþii presei.

Costache Negri,diplomatul devotat

În primãvara anului 1855,experimentatului Negri i-au revenitsarcini diplomatice. Cu prilejulConferinþei de la Viena, marele vizir le-acerut celor doi domni din Principate sãtrimitã câte un „informator“ care sã-lsprijine pe Ali Paºa, reprezentantul Porþii,în reuniunea diplomaticã ce trebuia sãpregãteascã încheierea rãzboiuluiCrimeii. Ajuns la Viena, Negri nu s-amulþumit cu postura preconizatã demarele vizir, ci a desfãºurat o activitatediplomaticã de sine stãtãtoare. Esteplauzibil ca el sã-l fi determinat pedelegatul francez sã propunã ConferinþeiUnirea Principatelor – s-a introdus astfelpentru întâia oarã în dezbatereadiplomaticã internaþionalã aceastãproblemã fundamentalã pentru viitorulnaþiunii române. La 2/14 mai 1855, AugustTreboniu Laurian îi scria de la Viena luiDimitrie Ghica, informându-l cã „domnulNegri fu primit foarte bine de cãtre toþiambasadorii“. Întors în þarã în vara lui 1855,Negri a primit imediat o nouã sarcinãdiplomaticã: a fost trimis, împreunã cuDimitrie Rallet, la Constantinopolpentru a reprezenta Moldova înlitigiul privind mãnãstirile închinate.

Dupã întoarcerea sa la Iaºi, Negri afost unul dintre membrii fondatori – la 25mai/6 iunie 1856 – ai Societãþii Unirea ,iar cinci zile mai târziu, s-a numãratprintre cei 11 membri ai ComitetuluiCentral al Unirii.

Ales deputat fãrã voia lui – cusprijinul prietenilor care îiasiguraserã temeiurile materialepretinse de stipulaþiile electorale –,Negri a demisionat din Adunareaelectivã, ceea ce nu i-a împiedicatpe susþinãtorii sãi, în primul rând pe

Vasile Alecsandri, sã-l propunã totuºicandidat la domnie. În discuþiile ce auurmat, Lascãr Catargiu s-a opus,invocând poziþia lui Negri în problemaþãrãneascã. Ales avea sã fie bunul sãuprieten Alexandru Ioan Cuza, iar subdomnitorul cel nou, Costache Negri vaavea prilejul sã-ºi dezvãluie, de-alungul a ºapte ani, însuºirile deîncercat diplomat. Alexandru IoanCuza i-a încredinþat conducereadelegaþiei ce trebuia sã obþinã dela Constantinopol învestitura dinpartea puterii suzerane. Nu ºtiaatunci cã o misiune temporarã avea sãdevinã o sarcinã diplomaticãpermanentã, ºi nici cã el avea sã fie unuldin principalii autori ai politicii externe astatului naþional român. Sosiþi la Varna,delegaþii moldoveni aveau sã primeascãvestea dublei alegeri a domnitorului lor.

La Constantinopol, delegaþiimoldoveni nu au gãsit un mediubinevoitor. Dupã luni de tergiversare,Poarta a sfârºit totuºi prin a recunoaºtedubla alegere. Negri îºi îndeplinise fericitmisiunea ºi spera sã poatã pãrãsi „acestîngrozitor Stambul, pe care poeþii de aiciîl numesc perla universului“. Dar nimeninu putea fi acreditat în capitala ImperiuluiOtoman mai bine ca Negri, aºa cã pe ell-a numit domnitorul agent titular alMoldovei ºi agent interimar al ÞãriiRomâneºti la 31 octombrie/12 noiembrie1859. Prin urmare, Negri a luat din noudrumul Constantinopolului. La 14/26decembrie 1859, îi scria lui Ion Ghica:„Iatã-mã din nou pe malurile Bosforuluica sã reîncep vechile mele ciorovãieli.Þinutul acesta fermecãtor nu-i pentrumine decât o arenã în care îmi este menitsã lupt cu mai mare sau mai micãizbândã.“ ªi-a reluat deci sârguinciosactivitatea în capitala Imperiului Otoman,scriind mai departe la rapoarteleadresate domnitorului. Negri nu intra înrândul diplomaþilor propriu-ziºi, cãci nureprezenta un stat independent, darPrincipatele Unite se bucurau de o largãautonomie ºi au ºtiut sã-ºi afirme în timpo poziþie de sine stãtãtoare, acreditândRomânia în lumea politicã ºi diplomaticãa Europei ca o entitate de care trebuiasã se þinã seama. Tratat de diplomaþiaproape ca egal, primind vizita unorambasadori, bucurându-se de preþuirechiar din partea demnitarilor otomani,modest ºi demn, înþelept ºi dârz,inteligent ºi, mai ales, devotat intereselorþãrii, Costache Negri areprezentat cu strãluciretânãrul stat naþional român.


Sfera politicului a constituitprincipalul sãu domeniu deactivitate. Vizita pe care

domnitorul urma s-o facã laConstantinopol, problema mãnãstirilorînchinate, eventuala platã anticipatã atributului – ca un serviciu adus SublimeiPorþi! – ori abuzurile sãvârºite deautoritãþile otomane din nordul Dobrogeifaþã de pescarii români de pe braþul Chiliaau fost subiecte de discuþie ºi tratativeale agentului Principatelor Unite. Curândli s-au adãugat altele: plata impozituluipatentelor de cãtre supuºii strãini,insulele dunãrene ale Þãrii Româneºtiocupate abuziv de otomani, chestiuneaînlocuirii paºapoartelor româneºti decãtre reprezentanþele diplomaticeotomane. Pânã spre mijlocul lui 1860,Negri a reuºit sã soluþioneze în chipfavorabil þãrii sale problema pescarilor depe braþul Chilia ºi pe cea a paºapoartelor.În vara lui 1860, discuþiile purtate deNegri în capitala Imperiului Otoman auvizat mãnãstirile închinate ºi pregãtireavizitei domnitorului. În chestiuneadesãvârºirii politico-administrative aUnirii, Negri a fost hotãrât, dar ºi prudent,ferindu-se sã forþeze lucrurile. Memoriulreferitor la deplina unificare, întocmit decabinetul domnesc în vara anului 1860,nu a fost remis de el dregãtorilor otomaniºi diplomaþilor strãini decât în ultima lunãa anului. În general, a ales sã rezolveceea ce se putea rezolva atunci ºi sãpregãteascã temeinic vizita domni-torului.

Asigurând primirea lui Al. I. Cuzacu cele mai mari onoruri, Negri l-aîntâmpinat la Galaþi ºi a cãlãtorit apoiîmpreunã cu el spre Constantinopolpe Dunãre ºi pe mare. Negri l-aînsoþit pe domnitor peste tot, chiarºi atunci când ceilalþi membri aisuitei sale nu erau în preajmã. A fostalãturi de domnitor ºi în timpulprimirii neoficiale la sultan. „Nici unturc nu se afla de faþã – precizaBolintineanu. Aceastã întrevederefamiliarã þinu trei ore. [...] Sultanulle arãtã personal – domnitorului ºiagentului Principatelor Unite –tezaurul seraiului sãu.“ „Acest voiaj– i-a scris atunci Baligot de Beyne,secretarul domnitorului, lui IancuAlecsandri – va avea urmãri fericite.Prudenþa ºi tactul lui Moº Costachevor face acum restul.“ Desãvârºireaunificãrii politico-administrative aPrincipatelor a devenit apoi principalapreocupare a lui Negri, care a avutrepetate discuþii cu dregãtorii Porþii,

precum ºi cu diplomaþii acreditaþi încapitala imperiului. Agitând mereu laConstantinopol „spectrul“ proclamãriiinterne a desãvârºirii unificãrii, darstrãduindu-se în acelaºi timp sã-ltempereze pe domnitor (deºi uneoriîndemna ºi el la un nou fapt împlinit!),Negri a ºtiut sã „împingã“ greoaiadiplomaþie spre soluþia pe care o aºteptanaþiunea românã. „Am albit mult, scriael la 27 iunie/9 iulie 1861, ºi am înghiþitmulte cupe de amãrãciune.“ La 1/13decembrie 1861, Negri îi putea raportadomnitorului, la capãtul stãruitoarelorsale eforturi, biruinþa României.

Corespondenþa sa ni-l dezvãluie în aniiurmãtori acaparat de preocupãri variate.O problemã rezolvatã încã din primãvaraanului 1862 a fost aceea a noului paviliontricolor al þãrii acceptat de Poartã. Dintimp în timp, în rapoarte apãrea ºi temaunei noi delimitãri a insulelor dunãreneori cea a instituirii unei decoraþii naþionale.Dominante au fost însã problemasecularizãrii ºi cea a consolidãrii puteriidomnitorului în vederea înfãptuiriireformelor de bazã ale statuluimodern român. „2 Mai – a scrisKogãlniceanu în 1881 – era pregãtitîncã înaintea venirii mele la minister.Toate fasele s-au fãcut în împreunãînþelegere cu Negri.“ „AprobareaStatutului de cãtre Europa ºimodificãrile la el fãcute laConstantinopole – scria Kogãlniceanuîn acelaºi an – s-au urmat ºi obþinut decãtrã C. Negri.“ Costache Negri a fostpânã la încheierea misiunii salecredincios domnitorului Cuza, darn-a putut fi de acord cu evoluþiilepolitice din ultimii ani de domnie aiacestuia. Spre sfârºitul lui 1864 i s-aoferit preºedinþia Camerei, dar arefuzat-o. Negri nu a aprobatacþiunile camarilei, nici atmosfera pecare a gãsit-o la Bucureºti dupãînlãturarea lui Kogãlniceanu, dar l-aslujit pânã la sfârºit, leal, pe domnitor.Dupã rãsturnarea lui Al. I. Cuza,funcþiile diplomatice ale lui Negri auîncetat. Alecsandri vorbea chiar –referindu-se la mai mulþi responsabilipolitici – despre destituirea sa „fãrãcea mai elementarã formã dedelicateþã“. Se pare însã cã acesta n-afost întru totul cazul lui Negri, cãci IonGhica, unul dintre fruntaºii noului regim,îi propunea ieºirea din izolarea sa de laTârgu-Ocna. Oricum, Negri s-a retraspânã la sfârºitul vieþii în cãsuþa sa de laTârgu-Ocna, cultivându-ºi, ca un nouCincinnat, grãdina de legume ºi livada cu

pomi fructiferi. Într-o scrisoare adresatãla 8/20 februarie 1869 luiKogãlniceanu, Negri declara cã numai avea „relaþii politice“, nemaifiinddecât o „vechiturã neputincioasã“...În realitate, Negri era mândru demarile fapte în care fusese implicat.Fiica lui Alecsandri, copil la aceavreme, îl vedea în acei ani ca pe un„frumos bãtrân, înalt în talie, lat înspate, cu capul ºi barba ca a luiHenric al IV-lea, cu care semãna,distins, bun ºi blând, poet uneori ºitotdeauna filosof“. În 1869 a dat cursunei rugãminþi a lui Kogãlniceanu,lucrând câteva luni într-o comisie dedelimitare a frontierei dintreRomânia ºi Austro-Ungaria, prilej dea vizita din nou Braºovul ºi de acuvânta în ºcolile româneºti de acolo.

Vechi cunoºtinþe veneau sã-lviziteze. Prietenia cea mai trainicã s-adovedit însã a fi cea cu VasileAlecsandri. În 1870, o verificare deconturi a indicat cã statul îi era datorlui Negri 1 600 de galbeni – acesta arefuzat sã primeascã banii, nevrând sãapese þara cu o sarcinã în plus. Câþivaani mai târziu, strâmtorat, ºi-a vândutsplendida colecþie de tablouri – de faptsingura adevãratã avere pe care o maiavea –, înjumãtãþind suma ce i seoferise ºi care era ea însãºi departe devaloarea realã a operelor vânduteMuzeului din Iaºi. În iulie 1876 maifãcea bãi în apele reci ale Trotuºului,iar scrisorile sale, deºi pomeneaumereu bãtrâneþea, dezvãluiau vivaci-tatea sa de spirit dintotdeauna.

Negri s-a stins din viaþã la 28septembrie/10 octombrie 1876, înurma unei pleurezii, ºi a fostînmormântat la Târgu-Ocna, încurtea Bisericii Rãducanu-Racoviþã.Sicriul a fost purtat de opt flãcãi.„Poet ºi prozaist eminent, patriotbun cu inima dreaptã ºi fãrã patimãºi cel mai distins diplomat al þãrilorromâneºti“, scria despre elEminescu. Alecsandri, la o lunã dela moartea marelui diplomat, îlnumea „ultimul reprezentant almarilor noºtri strãbuni, model altuturor frumoaselor însuºiri care faccinste omenirii“. Unind dragosteade þarã cu modestia ºi dezinteresul,Costache Negri a inaugurat, alãturide câþiva iluºtri contemporani,activitatea diplomaticã modernã aRomâniei, apãrând cu dãruire ºiabnegaþie interesele superioare alenaþiunii sale.

Nr. 1 / ian-mart 2014 SAREA PÃMÂNTULUI 16

Preot Constantin GENES

Mântuitorul nostru Iisus Hristos neînvaþã, zicând: „În lume necaz veþi avea;dar îndrãzniþi!: Eu am biruit lumea!”(Ioan 6, 33)

Necazurile în viaþa noastrã suntnelipsite. ªi acestea pleacã de la osãnãtate ºubrezitã, fie din lipsaposibilitãþilor materiale de trai, fie cã nevin de la alþii, fie cã ni le facem singuri...

Dar în faþa necazurilor noi nu trebuiesã îngenunchem, ci sã ridicãm ochii sauglasul cãtre Tatãl Ceresc ºi sã-I ceremajutorul.

Pãrinþii duhovniceºti ai Bisericii, atuncicând vorbesc despre viaþã ºi timpul acesta,le aseamãnã cu o trecere pe mare.

„Marea acestei vieþi este agitatã,pentru cã din adâncurile ei se înalþã cãtresuprafaþã valurile periculoase ºiucigãtoare de suflet ale pãcatelor ºipatimilor. Ispitele de la suprafaþã, larândul lor, ca niºte vânturi puternice,cautã sã ne scufunde în beznã...

Dacã vrem ca aceastã cãlãtorie sãnu fie un naufragiu sau o scufundare,ea trebuie fãcutã pe corabia credinþei,cu dragoste de Dumnezeu ºi deaproapele.”

Cãlãtoria aceasta nu este uºoarã ºilinã, ci grea ºi învolburatã.

Adevãratul cãlãtor îºi probeazã tãriasa moralã prin depãºirea necazurilor, aîncercãrilor sau greutãþilor care vin asuprasa fãrã de voie. Oricât de multe ºi mariar fi necazurile, ele nu trebuie sã ne abatãgândul de la Dumnezeu care ne vine înajutor zicând: „Îndrãzneºte, fiule!”

Viaþa noastrã duhovniceascãtrebuie sã fie un urcuº, dar de multe oriurcuºul acesta nu este din treaptã întreaptã, lin, ci este de multe ori o luptãpentru a dobândi asemãnarea cuDumnezeu. Urcuºul acesta este expusîncercãrilor, ispitelor ºi necazurilor.Pãrinþii zic cã rãbdând acestea, noidobândim o adevãratã virtute iarîncercarea de a le evita, a le refuza, leînmulþeºte, împovãrându-ne înaintarea...

Necesitatea încercãrilor.O primã idee ce se desprinde din

învãþãtura Sfinþilor Pãrinþi este cãîncercãrile ne sunt necesare. SfântulIsaac Sirul spune: „Ele sunt neapãrat

MOARTE, UNDE EªTI?folositoare omului, atât pentru ceipãcãtoºi, pentru a-i întoarce la adevãrataviaþã spiritualã, cât ºi celor înaintaþiduhovniceºte, pentru a-i întãri ºi ajuta sãînainteze la asemãnarea cu Dumnezeu”.

Tot el spune cã: „Acela care fugede ispite sau de încercãri, fuge, de faptde virtute”.

Vorbind despre necazuri, el neîndeamnã sã le primim, cã fãrã acesteanu putem ajunge la odihna dumne-zeiascã. Necazurile de aici ne scutescde necazurile viitoare.

Puterea noastrã de a rezista lanecazuri ºi încercãri, este un mod de ane proba dragostea faþã de Dumnezeu.

Cauza încercãrilor.Existã o pedagogie divinã, în baza

cãreia încercãrile sunt necesare ºi defolos fiecãrui om, dupã aceiaºi SfinþiPãrinþi. Aceste încercãri, necazuri, suntca o pedeapsã pentru pãcate la origineacãrora stã pãcatul strãmoºesc. Prin el,zice Sf. Maxim Mãrturisitorul, „omul, înloc sã acorde cinstea cuvenitãCreatorului, adicã lui Dumnezeu, a ajunssã divinizeze creaþia.”

Prin necazuri, încercãri, boalã,suferinþã, omul ajunge sã cunoascã peDumnezeu, cum spune psalmistul David:„În necazuri Te-am cunoscut, Doamne!”

Dar noi mai putem cunoaºte peDumnezeu ºi printr-o angajare benevolã,din propria iniþiativã, dintr-un dor dedesãvârºire.

Dacã Dumnezeu ne face sã trecemprin aceste încercãri, o face pentru cãvrea ºi aºteaptã sã ne întoarcem la oviaþã duhovniceascã pe care o aducevirtutea.

Scopul încercãrilor.Necazurile, în viziunea aceloraºi

Pãrinþi, au mai multe dimensiuni ºiurmãresc mai multe scopuri în planul luiDumnezeu, cu privire la fiecarepersoanã în parte.

Mai întâi prin necaz Dumnezeu neîndepãrteazã de pãcate ºi de patimi, pede altã parte, ele ne îndeamnã lapocãinþã.

Limitele încercãrilor.Încercãrile vin asupra noastrã în

limita puterilor noastre de a le suporta ºi

proporþional cu pãcatele sau virtuþilepersonale. Ele sunt în limitasuportabilitãþii... Dumnezeu nu ne dã maimult decât putem noi duce. În asemeneasituaþii, noi sã rugãm pe Dumnezeuzicând: „Doamne, dacã mi-ai dataceastã cruce, dã-mi ºi puterea de a oputea duce.”

Rãbdarea necazurilor ºinãdejdea.

Încercãrile sunt considerate, deaceeaºi Pãrinþi, „toiagul Judecãtorului”ºi de aceea omul trebuie sã le primeascãspre folosul sãu duhovnicvesc, cusmerenie ºi nãdejde cã vin de laDumnezeu.

Sf. Isaac Sirul zice: „Dacã neaducem aminte de nedreptãþile pe carele-am sãvârºit ºi le mãrturisim cupocãinþã lui Dumnezeu, atunciDumnezeu ne va încerca prin necazuriscurte ºi mai mici. Dar dacã, însã, nudovedim smerenie în pocãinþã ºi în locde a ne recunoaºte pãcatele pentru caresuntem pedepsiþi, ne învârtoºãm înnecazurile noastre ºi-L învinovãþim peDumnezeu pentru ele, sau dãm vina peoameni sau pe diavoli, considerându-nepe noi înºine nevinovaþi, atunci toateacestea ne pricinuiesc o mâhnireneîncetatã ºi necazurile noastre se faccumplite.

„Dacã ne vom aminti necontenit,spune Sf. Antonie, cã-n viaþã trebuie sãrãbdãm mici ºi scurte necazuri, dupãmoarte ne vom bucura de cea mai mareplãcere ºi de fericire veºnicã.”

Am plecat cu mintea la adunareaacestor învãþãturi ale Sfinþilor Pãrinþipornind de la citirea unei istorioare pecare o redãm mai jos:

„Un moºneag se întorcea de lapãdure cu o sarcinã grea în spate. Erabãtrân, slab ºi fãrã putere. Casa îi eradeparte ºi drumul obositor. Mergeagreu, picioarele îi tremurau, respiraþia îiera greoaie. La un moment dat, lãsãsarcina de lemne sã cadã din spate ºioftând strigã:

- Moarte, Moarte, unde eºti?„Of! De-ar veni ºi Moartea

aia sã mã ia cã tare m-am maisãturat de atâta chin!”

Nr. 1 / ian-mart 2014 17SAREA PÃMÂNTULUIAtunci, deodatã, ca din

senin, îi apare în faþã o namilãhâdã, un schelet numai din oase înºirate,cu o coasã mare în mânã, cu securea laºold ºi cu o traistã cu felurite instrumentela spate.

- Iatã-mã, ai nevoie de mine? Eºtigata sã-þi iau sufletul? Tu ai dorit ºi aicerut moartea? Iatã-mã!

Când vãzu Moartea în faþã,moºneagul se înfiorã de groazã, pânã înmãduva oaselor.

- Uite, dragã Moarte, care estenecazul meu pentru care te-am chemat.Eu sunt bãtrân, puterile-mi sunt slãbiteºi n-are cine-mi ridica sarcina asta s-opun în spate, ca s-o duc acasã pentru amã folosi de aceste lemne.”

De multe ori nu ºtim ce ne dorimcu adevãrat... Sã recapitulãm:

Moºneagul chemã Moartea sã vinãca sã-l ia. Moartea veni ºi i se arãtã.Moºul, în dragostea lui de viaþã, înãbuºitãîn chin pentru o clipã, ridicã glasul ºi zisecã nu doreºte moartea, ci viaþa. PeMoarte, moºul o pune la treabã, rugând-osã-i ridice sarcina.

De aici învãþãm cã nu-i bine sã-þirogi moartea. Dumnezeu îþi dã viaþa são trãieºti ºi tot El þi-o va cere, când vavrea El, nu când vrei tu. A cere moarteamai înainte de a fi trimisã, înseamnãa trece peste voia lui Dumnezeu, ate rãzvrãti împotriva Lui.

Dacã Dumnezeu ne-ar ascultarugãciunea ºi ne-ar trimite moarteaatunci când o cerem, ar urma ca îndatãsã ne prezentãm la judecata particularãºi sã fim judecaþi ºi rãsplãtiþi dupã faptelenoastre, fãrã timp de pocãinþã ºi încercãriºi atunci am ajunge în iad.

Biserica ne îndeamnã prinrugãciunile sale sã cerem de laDumnezeu, nu moarte grabnicã, ci timpde pocãinþã ºi sfârºit creºtinesc.

Deºi necazurile copleºesc pe om,el sã lupte contra lor cu încredere înDumnezeu. Împotriva necazurilortrebuie sã ne întrarmãm cu „îndelungãrãbdare”.

„Prin rãbdarea voastrã veþi dobândisufletele voastre” (Luca 21, 19).

Dupã cum observãm, scãparea dinnecazuri nu este chemarea morþii, cipurtarea crucii cu seninãtate ºinãdejdea cã Dumnezeu, prinnecazurile de aici, ne va scuti dechinurile viitoare.

IOriunde-ai fi în lumeTe regãsesc mereuCând clipele aleargã, lasã în urmã... „Urme“O privire, un parfum suav, o floare...E tainicul cuvânt - IUBIRE:de mamã, de tatã, de frate, de þarãªi tot ce ne-nconjoarã.

Prin ea apare Viaþaªi-atunci când ne e greuTot prin iubire-nvingem!Ne-adunã laolaltã când ne-mbrãþiºãmªi când ne ridicãm rãniþiiîn rãzboaie sau dezastre.

Iar când Iubirea moareSe stinge ºi Lumina-Cãlãuzitoare.IIStam în parcul singuraticPe o bancã - sub castan.Cu privirea furiºatã printre frunze...Ea... sãrea cu sprintenealãDe pe-o creangã pe cealaltã.Ca o balerinã.În dânsu-i pe scenã - noaptea.Crezi cã nu te înþelegeaCã-i ascultam cu plãcereGlasu-i de privighetoare?– Ba da! Darse prefãcea!...IIIAtâtea ne propunemªi nu le fãptuim.Din lipsã de voinþãsau lipsã de Credinþã?!Cã nu ne coborâm gândulÎn suflet ºi-apoi la Dumnezeu!Cã eu ºi tu ºi noi greºimCând vrem - viaþa - sã ne-orânduim.Cãci ea ne este datãdoar s-o împlinim.

Noi ne-agãþãm de-o creangãªi credem cã stãpânim CopaculDe ni s-a rupt piciorul - în cãdereSufletul plânge - de durere!Cã ni se pare greunecunoscutul drum,De la rob pân’ la Dumnezeu.IVUnul plânge cã-i e greuAltul c-a pierdut un... (leu)?!Mãi, sã fie!Pare cã nu se-nþelegeCã viaþa toatã -în întregul ei -Înþeleasã ºi trãitã -Este-cea mai marebogãþie!VÎi priveam pe fiecareªi-mi spuneam în gândul meu:– ªtiu cum este! Am trecutºi eu pe-acolo...

DESPRE ARMONIA ªI ECHILIBRUL VIEÞIIFiecare vârstã areFrumuseþea ºi însemnãtatea ei.

Cea mai micã-i „Fericire“!Cã în puritatea luiCopilul plânge ºi râdeCu aceeaºi dãruire.Nici nu ºtii ce strãluceºte mai multZâmbetul din ochii lui -sau lacrima pe obraz?!

Vârsta – a doua – Tinereþe,Vine ca o apã cu bulboaneCând coteºte pe sub sãlciiDar ºi limpezime-n soareCând se-ntinde pe câmpie!Tumultoasã i-ndrãzneaþãE ºi-n faptã ºi-n trãire.Construieºte ºi dãrâmã uneoriCasa – pe care tot eao ridicã – cu sudoare.Vine-apoi o „Aºezare“În gândire ºi în faptãCã acum omul maturSe împarte pentru toþiCare sunt în jurul lui.Deci rãspunderea-i mai marePentru el ºi pentru alþii.

ªi, în fine, dupã toateVine-acea liniºte – SeninãtateBucuria pentru tot ce-ai depãºit –Alergând sau în genunchiCãutându-þi Devenirea!Dar acum eºti mulþumitCã ai învãþat din toateCã în Credinþã ºi iubireOmul îºi face Fericire!VI– Strigã cineva afarã. Cine-i oare?– Nu ºtii încã? Este gândul.Ce colindã-ntreg PãmântulSufletul e ºi mai mare.ªi-l pãzeºte de capcane.VIILivada din spatele caseiE un spectacol!Frunze arãmii, galbene ºi roºii –Transformã copaciiÎn ...oaspeþi de nuntã.Mireasa –frumoasã –!!!Aºteaptã-n pridvorPrivind dansul frunzelorCe se aºtern - ca un covorLa tulpina pomilor.VIIIAfarã plouã...O creangã de cireºÎmprãºtie bobiþe de rouãPe geam.ca lacrima mea...Gându-mi cãlãtoreºteªi cântecul se naºtePe clape de pian.

Prof. Teodorescu Manda


În Ortodoxie, adunarea euharistică dă putereşi sens misiunii, iar acolo toţi învaţă şcoala misiunii;din acest motiv este Ortodoxia ancorată în timpulapostolic, care confirmă că misiunea s-a dezvoltatîn adunarea liturgică. În Biserica primară misiuneacreştină pornea din misterul liturgic, astfel eadevenind nu o acţiune individualistă, ci opera întregiiBiserici.1 Comuniunea liturgică a dezvoltat misiuneaşi în acest duh au desfăşurat misiunea Apostolii,Profeţii, Evangheliştii cu scopul ca întreaga lumesă devină capabilă de comuniunea în care se aflaBiserica (Fap. Ap. 2, 42).Ortodoxia nu vesteşteEvanghelia şi credinţa în Hristos Cel mort şi înviatca lumea să afle ceva despre El şi faptele Saleminunate şi astfel să-şi dezvolte imagini şi idei propriidespre cele aflate, ci scopul misiunii este ca întreagaomenire prin comuniunea Sfintei Liturghii să gustedin credinţa cea adevărată dată sfinţilor o datăpentru totdeauna (Iuda 9). În Sfânta LiturghieBiserica gustă frumuseţea veşnică, ridicându-sedeasupra istoriei omenirii, timpul devenind sfânt,căci în ea se trăieşte eshatologic viaţa cea fărăsfârşit şi lumina cea neapusă.2

Atunci când Biserica primeşte comuniuneacu Hristos cel euharistic, ea devine hristoforă, dinacest motiv putând în plenitudine să-L vesteascăpe El, viaţa cea veşnică promisă de El devenindprezentă şi reală. Aici se împlineşte misiuneaBisericii în lume.

Dar, dacă trăim cu adevărat misterul liturgic,lăsând ca Hristos să lucreze în fiecare dintre noi înDuhul Sfânt, experienţa noastră va face sădevenim misionari a ceea ce am auzit, am văzut şiam trăit (I Ioan 1, 1).

Sfânta Liturghie este esenţa şi viaţaBisericii. Misiunea şi Sfânta Liturghie nu se aflăpe aceeaşi treaptă, ci cea dintâi se dezvoltă încealaltă, pleacă din ea în lume şi se reîntoarceîmpreună cu lumea la ea. 3

În Liturghie Îl întâlnim pe El, vechiul şi noulAdam, de aceea nu se poate înţelege, desfăşuraşi lucra misiunea decât ca o liturghie permanentă.

Biserica este Împărăţia anticipată a SfinteiTreimi. Locul în care se întăreşte cel mai multaceastă Împărăţie este Sfânta Liturghie, fântânacare adapă prisositor viaţa de comuniune acredincioşilor cu Sfânta Treime.4

Comuniunea în Biserică este cea dintâilucrare liturgică, cea dintâi acţiune a lui Dumnezeuasupra credincioşilor, temelia însăşi a Sfintei Liturghii.Toţi cei care alcătuiesc această comuniune suntrealmente mădulare ale trupului lui Hristos (I Cor12, 27).

Sfânta Liturghie nu este o trăire şi participarepur subiectivă, ci este Evanghelia mereuactualizată, relaţia actualizată cu Hristos dinEvanghelie, relaţie mereu experiată de credincioşi,în atmosfera de comuniune a Sfintei Treimi. 5

Credincioşii care merg în Duminici şi sărbători

Liturghia şi slujirea cuvântuluiîmpreună la Sfânta Liturghie, din aceeaşi Biserică,se simt din ce în ce mai mult adunaţi în Dumnezeuliubirii treimice, sporind şi între ei comuniunea, faptcare se întâmplă de regulă între membrii aceleiaşifamilii.

Unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăşanieuneşte pe credincioşi cu Sfânta Treime,întărindu-le calitatea de moştenitori împreună cuHristos ai Împărăţiei Tatălui, având pe DuhulSfânt odihnindu-Se peste ei. 6

Sfânta Liturghie înseamnă în greceşte «slujirecomună», de obşte. Ea îi adună pe cei ce cred înHristos într-o slujire comună adusă lui Dumnezeu,Cel al comuniunii. Ea este deci şi puterea creatoarede comunitate în cel mai înalt grad. Ea îi adună petoţi, tot mai mult, în Împărăţia iubirii inepuizabile aSfintei Treimi.7

Sfânta Euharistie este mijloc de comuniuneşi de relaţie între Hristos şi Biserică. Euharistia estemijlocul prin care Hristos pătrunde în fiinţa psiho-somatică a credincioşilor, ca să se înalţe cu ei laTatăl.8 Sfânta Euharistie este mijloc de întâlnire alui Hristos cu credincioşii şi a credincioşilor cuHristos, de coborâre a Lui în Biserică şi de înălţarea Bisericii în Hristos.

Lucrarea lui Hristos prin Euharistie estedublă: pe de o parte El Se prelungeşte în lume,dar pe de altă parte, El asumă lumea. Hristos Seextinde asumând lumea, în Trupul Său, ca să otransfigureze. …În acest amestec fără contopire anaturii create cu cea necreată, creaţia se topeşteîn Trupul Domnului prin Euharistie. 9

Hristos coboară în lume şi Se înalţă cu lumeadoar în perspectiva istorică a Parusiei, prin SfântaEuharistie. Acesta este motivul pentru careEuharistia devine centrul de gravitate al Bisericii şial istoriei.10

Rămânerea în Hristos este rezultatulcoborârii lui Hristos la noi. Nu se înalţă credinciosulcătre Hristos, ci Hristos vine în întâmpinareacredinciosului.11

Identificarea dintre Hristos şi Biserică, ca Trupal Său, se realizează în Duhul Sfânt, prin SfântaEuharistie,12 prin care Hristos Se identifică nu numaicu Biserica, ci şi cu cosmosul.13 Dumnezeu, Bisericaşi cosmosul îşi găsesc centrul lor de gravitate înEuharistie.14

Sfânta Liturghie are un caractercomunitar şi eclesiologic şi este motivulpastoral-misionar cel mai desăvârşit de păstrare aunităţii spirituale a credincioşilor.15

Prin Euharistie Biserica îşi exprimădimensiunea ei universală. Credincioşii nu trebuiesă uite faptul că actul împărtăşirii constituie uniculcriteriu şi suprema confirmare a apartenenţei lor laBiserică.16

Liturghia are o parte misionară deschisătuturor celor ce vor să asculte Lecţia divină,17

predicarea Evangheliei, numită şi Liturghia

catehumenilor, Sfânta Liturghie fiind o mare lecţiede misiune şi evanghelizare.18

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte de 3liturghii:

1. Liturghia interioară, individuală sau cultullăuntric al inimii – constă în rugăciunile pe carefiecare creştin este obligat să le facă. Creştinul secomportă oriunde s-ar afla ca un preot.

2. Participarea la liturghia euharisticăsăvârşită de preot în locaşul Bisericii. Euharistiaeste esenţială pentru identitatea şi misiuneacreştinilor. Împărtăşania constituie hrana şi băuturacreştinilor, fără de care ei nu pot să rămânămădulare vii ale Trupului lui Hristos, Biserica. Astfel,ei devin martorii Lui în lume, pe calea deschisă deApostoli la Cincizecime în Ierusalim.

3. Prezenţa şi experienţa lui Hristos în săraci,suferinzi, orfani, văduve, exploataţi, în cei ce n-auadăpost, mângâiere şi renume. Hristos Se află înmijlocul tuturor care zac în condiţii de viaţăinsuportabile, care trăiesc şi mor nu cum vor, cicum pot. De aceea cine pune milostenia în mânasăracilor atinge mâinile lui Dumnezeu. Creştiniiexercită faţă de aceştia o preoţie a iubirii şi a milei,o „liturghie a fratelui“ în care Se află Hristos:„Socoteşte că preot al lui Hristos te faci tu mireanfiind cu mâna ta dând, nu trup, ci pâine, nu sânge,ci pahar cu apă.“19

Cea mai importantă funcţie a Liturghiei estede a păstra integritatea şi unitatea ciclului credinţei.Ea aduce în prim plan pe Iisus Hristos ca arhiereuîn mijlocul poporului său prin amintirea şiinterpretarea Evangheliei Sale, prin comunicareacu Trupul şi Sângele Său sub forma pâinii şi avinului, prin trimiterea la propovăduire şi slujire înnumele Său.20

În Sfânta Liturghie se exprimă şi suntreprezentate evenimentele mântuitoare din viaţalui Hristos; activitatea Sa mesianică şipropoveduirea Veştii celei Bune, moartea şiÎnvierea Sa, dar în acelaşi timp Liturghia,actualizându-le şi oferindu-ne pe Hristos euharistic,anticipează pentru creştini împărăţia ce va să fie.21

Înălţându-Se la cer, Mântuitorul Hristos n-apărăsit Biserica din care a făcut Trupul Lui… El aluat iniţiativa să rămână prezent printre noi prinintermediul Euharistiei, Taina în care secomemorează întreaga Sa viaţă şi operă,22 de laÎntrupare la a doua venire (I Cor 11, 23–27).

Euharistia crează comuniunea, adună pecreştini, îi uneşte cu Hristos şi între ei înşişi, iar dinacest pisc al adorării fiecare devine un apostol, untrimis al lui Hristos spre a da mărturie altora despresublimitatea vieţii cu Hristos, în Hristos.23 De aceea,în Ortodoxie, centrul misiunii este Liturghia.24

Cultul divin ortodox, al cărui centru şi esenţăîl reprezintă Sfânta Liturghie, este locullucrării sfinţitoare şi al propovăduiriiînvăţăturii de credinţă, cu alte cuvinte

Nr. 1 / ian-mart 2014 19SAREA PÃMÂNTULUIarătarea lui Hristos Cel viu şi înviat în totuniversul, a veşniciei, neschimbabilităţiişi frumuseţii Sale, până în ziua în care

El ni Se va arăta în plenitudinea slavei şi puteriiSale.25

Biserica vrea să atragă atenţia asuprafaptului că poporul liturgic adunat în jurulEvangheliei şi a Potirului dispune de resurseinepuizabile pentru opera lor de misiune şievanghelizare. Liturghia este o sursă de inspiraţiepentru comunitatea Bisericii locale şi universale,pentru unitatea comunităţii umane în general. Eane trimite nu numai martori – martiri ai lui Hristosrăstignit şi înviat, ci şi împreună-lucrători cuDumnezeu în iconomia Sa de a recapitula toatăcreaţia în Sine, aici şi acum. 26

Astfel, Euharistia, ca sacrament al altarului,devine Taina misionară supremă, deoarece eaeste prin definiţie „sacramentul săracului“, tainafraţilor şi a surorilor. Prin mişcarea dinamică pecare o generează, noi intrăm într-o vastă unitate,devenim membrii unii altora, responsabili uniipentru alţii.27

Evanghelia şi Euharistia nu au ca efect doarreconcilierea, iar scopul lor nu este numai de aaduna poporul împreună; ele constituie o chemarela convertire a altora. Chemarea cuvântului, apelulliturgic la unitate, este în acelaşi timp o chemareevanghelică la convertire.28

„Cu pace să ieşim: întru numele Domnului“.Credincioşii sunt astfel trimişi să practice în mijloculcomunităţii din care fac parte o altă formă de liturghie,care nu este repetarea celei euharistice, ci urmarea,prelungirea acesteia. Transformaţi, prinCuminecătura cu Sfintele Daruri, în „purtători deHristos“ (hristofori), creştinii sunt destinaţi să devinăîmpreună-lucrători cu Hristos în misiunea apostolicăa Bisericii Sale.

Această misiune poate să ia forma multiplelordiaconii şi liturghii (slujiri) în sânul comunităţilor, dela propovăduirea publică a Evangheliei princateheză, predică şi sfinţenia vieţii, până laapărarea drepturilor umane şi sociale în mijloculsocietăţii.29

Este necesară însă, re-evaluarea dimensiuniimisionare a Litughiei, prin accentuarea Liturghieicatehumenilor, care se adresează tuturoroamenilor, botezaţi sau nu. În această parte aLiturghiei, procesiunea cu Evanghelia, lecturatextelor biblice, predica, omilia, cateheza, ocupăun loc fundamental, nu secundar.30 Plasareapredicii după citirea Evangheliei ar pune înevidenţă şi mai pregnant aspectul misionar, deschistuturor, al primei părţi a Liturghiei.

Biblia este vie în Liturghie, actele liturgicevivifică şi dau sens cuvintelor Scripturii interpretateşi actualizate potrivit cerinţelor creştine de astăzi.31

Comunitatea liturgică, doxologică (ecclesiaorans), adunată pentru celebrarea Euharistiei,trebuie să devină comunitate mărturisitoare,(evanghelizatoare), trimisă să predice Evanghelia,să extindă Biserica, după modelul misiuniiapostolice.32 Misiunea nu este o vocaţie clericală

ci o datorie a întregului corp eclesial. Liturghiaduminicală este un punct de plecare în misiune,dar şi un punct de întoarcere din misiune33,exercitată de-a lungul zilelor săptămânii, care iaforma unei diversităţi de „diaconii“ şi liturghii în largulsocietăţii.

Între dogmă şi Liturghie există o strânsălegătură: dogma trăieşte în Liturghie, o însufleţeşteşi o spiritualizează necontenit, iar cultul ortodoxpractică dogma, se întemeiază pe ea, răspândindcredinţa şi viaţa ortodoxă.34

Slujba liturgică este teologia popularăortodoxă, dar Liturghia reprezintă şi sintezaintegrală a apostolatului creştin.35

Funcţia catehetică a Liturghiei nu se închideîn simpla noţiune de predare a unor cunoştinţesau de instruire, ci ea urmăreşte de a dacredincioşilor şi deprinderi, a-i obişnui, a-i educa,adică de a le da cunoştinţele religioase nu numaiîn intelect, ci a-i determina să le transforme în viaţatrăită.

Pe lângă harurile divine, ce se câştigă prinparticiparea la dânsa, ea trezeşte în sufletul preotuluişi al credincioşilor sentimente şi hotărâre pentrupracticarea virtuţilor.

Adevărul religios, pentru a se strecura însanctuarul sufletului, nu este turnat întâi în formeledogmatice şi în expuneri metodice: el ia forma deadoraţie, de laudă, de mulţumire, de rugăciune.Este topit adică în imne, în antifoane, în doxologie,în pericope, în omilii, în cântări, ce palpită decredinţă şi de iubire.36

Centrul liturgic al Ortodoxiei este Euharistiacare revelează pe Hristos ca „vizită“ şi „chivot“ (In1, 14) al lui Dumnezeu în creaţie pentru caDumnezeu să poată fi contemplat în slavaadevărului Său.37

Euharistia este izvorul puterii Bisericii pentrumisiune, iar adorarea ortodoxă, cultul ortodox…este un factor misionar excepţional pentrucreştinism.38

O comunitate liturgică care se roagă nu estenumai imaginea unirii neamului omenesc într-unsingur Trup în faţa lui Dumnezeu… ci estefundamental vocea misionară a Bisericiitriumfătoare către întreaga lume şi anunţareadoxologică a Împărăţiei lui Dumnezeu care esteprezentă şi care vine.39

Preot Ciprian GENES

1 Despre aspectul misionar al Liturghiei:Ene Branişte,Cultul divin ca mijloc de propovăduire a dreptei credinţe,a dragostei, a păcii, a bunei înţelegeri între oameni, în«Studii Teologice, nr. 9–10, an 1953; Nicolae Necula,Cultul divin ca mijloc de apărare a dreptei credinţe, în«Glasul Bisericii», nr. 9–12, an 1976; Nicolae Dura,Cultul Bisericii Ortodoxe şi propovăduirea învăţăturiicreştine, în «Mitropolia Ardealului», nr. 9–10, an 1985;V. Gordon, Necesitaea actualizării predicii sub aspectmisionar, în «Biserica Ortodoxă Română», nr. 5–6, an1985.2 PS Corneliu Bârlădeanul, Lucrarea misionară aOrtodoxiei, în «Candela Moldovei», nr. 9–10, an 2000,

p. 11.3 Ibidem, p. 11.4 Pr. Nicolae Stoleru, Spiritualitatea ortodoxă şi slujireacreştină, Teză de doctorat, Partea I, p. 133.5 Ibidem, p. 134.6 Pr. Prof. Dr. D. Stoleru, Spiritualitate şi comuniune înLiturghia Ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, 1986,p. 6.7 Pr. Nicolae Stoleru, op. cit., Partea I, p. 134.8 Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate,Editura Diogene, Bucureşti, 1996, p. 96.9 Ibidem, p. 98.10 Ibidem, p. 99.11 Ibidem, p. 99.12 Ibidem, p. 101.13 Ibidem, p. 102.14 Ibidem, p. 102.15 Pr. Pavel I. Curcuţă, Sfânta Liturghie, mijloc pastoral-misionar de păstrare a unităţii spirituale a credincioşilor,în «Cronica Episcopiei Romanului şi Huşilor», 1991,vol. II, p. 327.16 Ibidem, p. 328.17 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Liturghia după Liturghie. Otipologie a misiunii apostolice şi mărturiei creştine azi,Editura Athena, 1996, p. 81.18 Ibidem, p. 112.19 Ibidem, p. 108.20 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Ortodoxia în Europa. Loculspiritualităţii române, Trinitas, 1995, p. 106.21 Pr. Gheorghe Petraru, op. cit., p. 94.22 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Ortodoxia…, p. 149.23 Pr. Gheorghe Petraru, Ortodoxie şi prozelitism, EdituraTrinitas, Iaşi, 2000, p. 94.24 Ibidem, p. 94.25 Pr. Prof. Ilie Moldovan, Sfânta Liturghie ca icoană aÎmpărăţiei lui Dumnezeu şi însemnătatea ei în viaţareligioasă morală a creştinului ortodox, în «Ortodoxia»,nr. 1, an 1982, p. 104.26 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Liturghia după Liturghie, p. 230.27 Ibidem, p. 230.28 Ibidem, p. 230.29 Ibidem, p. 231.30 Dr. Aurelia Luchian, Regenerarea misiunii creştine încontextul urban, în «Teologie şi Viaţă», nr. 7–12, an1996, p. 141.31 Pr. Gheorghe Petraru, op. cit., p. 95.32 Dr. Aurelia Luchian, op. cit., p. 141.33 Ibidem, p. 141.34 Pr. Prof. Petre Vintilescu, Funcţiunea catehetică aLiturghiei, în «Studii Teologice», nr. 1–2, an 1949, p. 17.35 Ibidem, p. 24.36 Ibidem, p. 29.37 Pr. Gheorghe Petraru, op. cit., p. 76.38 Ibidem, p. 76.39 Ibidem, p. 84.

Cuvântul care are înţeles şi estefolositor sufletului este dar al lui

Dumnezeu. Iar vorba cea deşartă, carecaută să măsoare cerul şi pământul,

mărimea soarelui şi depărtarea stelelor,este o născocire a omului care se

osândeşte în deşert. (Sf. Antonie celMare, Filocalia I, Ed. Harisma, Bucureşti,

1993, p. 42)


Şcoala primară din satul Brăteşti a fostînfiinţată în anul 1892, graţie revizorului şcolarScurei – prin intervenţia proprietarului GheorgheSion.

Neavând local propriu, Gheorghe Sionpune la dispoziţia şcolii o odaie din casele lui sprea servi ca sală de clasă. Şcoala este deschisănumai cu clasele I, II şi III sub conducerea preotuluiAlecu Anastasiu (conform Raport despre„Monografia şcoalei din satul Brăteşti” nr. 61 din 1august 1935. Monografia cuprinde două pagini şijumătate.)

Locuinţa lui Gheorghe Sion se afla pe loculnumit în prezent „Dealul Curţii”, în apropiereabisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

După cum mărturiseşte locuitorul Niţă Mihai,născut în 1902, în timpul războiului din 1916-1918,un grup de ţigani refugiaţi dau foc clădirii. Atunci adispărut şi arhiva şcolii.

Pentru a cunoaşte modul cum a fost asiguratspaţiul de şcolarizare, voi reda mai jos citate dinprocesele-verbale de inspecţie.

Revizorul şcolar N. Măciucă notează înprocesul-verbal din 08 aprilie 1924:

„Localul de şcoală este o casă de ţară, cuchirie, în stare bunişoară. În prima conferinţăadministrativă pe judeţ şi chiar la sediul plaseiTrotuş, se hotărăşte a se începe construirea unuinou local de şcoală. Până în prezent nu s-a făcutnimic. Nu s-a marcat nici lemnul din pădure.Această stare de lucruri se datoreşte în primulrând administraţiei comunale care se îngrijeştefoarte puţin de şcolile din comună şi ServiciuluiSilvic care tratează toate şcolile din întreg Ocol cucea mai remarcabilă vitregie.”

Revizorul şcolar Chiriac Dragomir constatăîn ziua de 6 noiembrie 1924:

„Localul este într-o casă ţărăneascăînchiriată. Se va interveni către comitetul şcolarlocal pentru a se vărui şi a se procura lemnele şicele necesare.”

Revizorul şcolar II Chiriac Dragomir scrie în8 octombrie 1925:

„Şcoala mi-a făcut o bună impresie, pereţiifiind împodobiţi cu tablouri istorice, sala curată şibine întreţinută, cu toate că localul este închiriat înaceeaşi casă mică şi puţin spaţioasă, fapt ce vareclama adunarea copiilor la şcoală pe două serii”.

În ziua de 15 octombrie 1926, subrevizorulIoan Găluşcă, notează:

„Localul este închiriat şi din cauză că bugetulcomitetului şcolar n-a sosit încă, nu s-a văruit.”

Prin alt proces-verbal, din 1 noiembrie 1927aflăm că:

„Şcoala funcţionează cu un singur postîntr-un local închiriat şi condiţii mediocre.”

În procesul-verbal din 9 februarie 1928 semenţionează:

„Localul cu o singură sală de clasă, închiriat,

PAGINI DIN ISTORIA ŞCOLII DIN BRĂTEŞTIeste într-o stare de ruină, aproape nelocuibil.”

În primăvara anului 1930, sub conducereaînvăţătorului Vasile Antohe, cu concursul locuitorilordin sat şi al unor proprietari, începe construirealocalului de şcoală, terenul fiind donat de familiaGheorghe Lazăr, tatăl lui Alecu Lazăr.

Părinţii copiilor contribuie atât cu bani, cât şicu ajutor în muncă.

Graţie muncii învăţătorului Vasile Antohe,posturile funcţionează din anul 1933 în noul localîn construcţie.

Ajută la construirea acestui local de şcoalăcu material lemnos, proprietarii Gheorghe Sion,Nicu Cavaliotte şi Ion P. Popa.

Primăria comunei Bârsăneşti contribuie cumici sume de bani la construirea clădirii şcolii.

În anul 1935 lucrările încetează din lipsă debani.

Despre localul şcolii, aflat în construcţie,subrevizorul Dima, în procesul-verbal de inspecţiedin 26 aprilie 1934, notează:

„Localul este propriu, în curs deconstrucţie, cu două săli de clasă, cancelarie şilocuinţă în acelaşi corp. Sala de clasă undefuncţionează şcoala, cursurile ţinându-se pejumătăţi de zi, are nevoie de a fi pardosită, feţuită,văruită şi pus al II-ea rând de ferestre.”

Revizorul şcolar Dima ne aduce la cunoştinţăprin procesul-verbal din 27 mai 1935:

„Localul e propriu, cu două săli şi locuinţăsub acelaşi acoperiş, însă nu e complet terminat.Cursurile se ţin într-o singură sală de clasă, careşi aceasta n-are duşumele. Se va stărui pentrupunerea duşumelelor, cu atât mai mult căscândurile trebuitoare sunt donate de d-l Sion,proprietar, având moşie în localitate”; iarprocesul-verbal din noiembrie 1936: „Localul epropriu, cu două săli şi locuinţă în acelaşi corp,însă neterminat complet. Cursurile se ţin într-osală de clasă. Prin stăruinţa d-lui director s-aobţinut un ajutor de 4.000 lei cu care s-a pardosito sală de clasă, cancelaria şi se continuă cupardosirea antreului, facerea bagdadiilor pedeasupra prispei şi în a II-a sală de clasă.”

Din procesul procesul-verbal din 3 februarie1937 aflăm că:

„Localul e propriu, cu una sală terminată, încare funcţionează postul I şi postul II. Postul IIIfuncţionează într-un local închiriat cu o sală curatăşi încălzită”, iar în cel din 15 ianuarie 1938 găsimştirea îmbucurătoare:

„Localul a fost terminat în noiembrie 1937.”În anii următori sunt construite: o magazie

pentru şcoală, o magazie pentru director, un atelierşi o cancelarie.

În vacanţa de vară a anului 1958 începlucrările de reparaţii capitale care nu sunt finalizatepână la începerea anului şcolar, aşa cum rezultădin procesul-verbal încheiat în ziua de 15

septembrie 1958 în condica de prezenţă:Proces VerbalAstăzi, 15 septembrie 1958, subsemnaţii Ana

Stoian, directorul şcolii, Maria Damian, ConstantinCiurdea şi Ion Balcanu, învăţători, ne-am prezentatla şcoala din satul Brăteşti unde am găsit petovarăşul Constantin Petrescu, fostul director alşcolii, care ne-a dat următoarele lămuriri:

- localul şcolii – interior şi exterior – la începutde reparaţii, fără a fi meşteri la lucru;

- curtea şcolii este în completă debandadă şiplină de materiale pentru reparaţii;

- tovarăşul fost director ne-a comunicat căeste în aşteptarea tovarăşului preşedinte al SfatuluiPopular al comunei Bârsăneşti.

La această oră sunt prezenţi în curtea şcolii30 de copii din cei 133 înscrişi.

S-a decis a merge cu aceşti elevi în salaCăminului Cultural pentru a face deschidereacursurilor.

La ora 10, subsemnaţii vom merge pe terenpentru a anunţa deschiderea cursurilor.

Drept pentru care am încheiat prezentulproces-verbal.

Directorul şcolii, Ana Stoian, nu se maiprezintă la cursuri începând cu 16 septembrie1958.

Tovarăşul Ion Balcanu, noul director al şcolii,a mobilizat cetăţenii pentru terminarea lucrărilor.Magazia şcolii, magazia directorului şi atelierul numai pot fi reconstruite pentru că au fost demolatedin vară.

De la 15 octombrie 1958 cursurile se fac înlocalul reparat. Sobele de cărămidă fiind demolate,sunt procurate godine pentru încălzirea sălilor declasă.

La 1 noiembrie 1958, se termină construireagardului.

În luna noiembrie 1962 este adus un aparatde proiecţie cinematografică şi aparatura necesarăproducerii curentului electric. Este amenajată salade clasă din partea de est a clădirii pentru activitateacinematografului.

De activitatea cinematografului se ocupăoperatorii: Ion Balcanu, Iancu Pricopie, GheorgheN. Rusu şi Costică I. Burnichi.

În toamna anului 1964 este dat în folosinţănoul local al şcolii şi în sala de clasă în care sedesfăşoară activitatea cinematografului nu maiînvaţă elevii.

Această sală de clasă a rămas numai pentruactivităţi culturale. Cabina de proiecţie a fostamenajată în fosta cancelarie.

În anul 1968 sunt construite sobe de teracotăîn sălile de clasă. Gardul este reparat în vacanţade vară a anului şcolar 1969-1970.

Sunt efectuate reparaţii capitaleîn 1971. Lucrările sunt efectuate deIon I. Radu şi fiul său său Octavian.

Nr. 1 / ian-mart 2014SAREA PÃMÂNTULUI 21

Aºa cum ºtim, a apus dintre noiDoamna profesoarã Elena Busuioc. Iatãse împlinesc deja ºase luni de când aplecat sã-nalþe Domnului cântãri delaudã... Profesoarã, mamã ºi bunicã denãdejde... În tot ce fãcea punea suflet ºifãcea cu bucurie... A fost aproape deBisericã ºi de Dumnezeu din pruncie...Când a crescut, a pus bazele corului labiserica din satul natal de care-ºi aminteacu nostalgie...

Viaþa a adus-o apoi pe meleagurilenoastre unde ºi-a desfãºurat viaþaprofesionalã ºi familialã... Alãturi de familieºi serviciu, Biserica avea un mare rol înviaþa ei... De la slujbe era nelipsitã înDuminici ºi sãrbãtori când îºi înãlþa glasulduios cãtre Domnul... Parohia noastrã abeneficiat de mãiestria glasului ei timp demulþi ani în cadrul corului de la „Precista”...

Mai presus de toate, crezul vieþii ei afost credinþa strãmoºeascã. Aºa cummãrturisea în propria poezie intitulatã„Rugã”, sprijinul ei de o viaþã a fost MaicaDomnului ºi Mântuitorul:

O, Maicã Preacuratã/ªi purureaFecioarã/Ascultã-mi ruga, Maicã/Din zori,din zi ºi searã!/De câte ori Mãicuþã/La Tinem-am rugat/Tu, Maica tuturora /Ruga mi-aiascultat./Eu, fãrã Tine Maicã/Nimic n-aºmai putea/Sã lupt cu viaþa asta/’Nsingurãtatea mea./Simt mâna Ta,Mãicuþã,/Cum m-ajutã mereu/ªi pentrupãcãtoºi/Te rogi lui Dumnezeu./Iertare sãne dee/Cuvântul sã-I urmãm,/Ca dincredinþa sfântã/Pe El sã-L ascultãm. / Înorice clipã, Doamne,/Eu vreau sã-Þimulþumesc/Cã nu ne dai uitãrii/ªi cã neocroteºti./Ajutã toþi copiii,/Nepoþi ºistrãnepoþi,/’Ntãreºte-ne credinþa/Sã Teslãvim, noi toþi./Sã ’nãlþãm osanale/FiuluiTãu iubit,/Cã noi îi suntem turma/A Lui depãstorit!/În urma Lui sã mergem/Pãºuneaspre a afla/ªi-n fiecare clipã/Pe Domnu’a-L lãuda!

Îi îndemna ºi pe alþii în poeziile eipublicate în revista localã „Sareapãmântului” sã se închine, sã fie creºtiniadevãraþi, sã nu-ºi uite eroii ºi patria.Iubirea de neam, de glie, de cei dragiºi credinþa ortodoxã au fost viaþa ei:

„De câte ori gândesc la Tine,Îmi creºte inima din mine.Într-una, Doamne, m-oi rugaPentru popor ºi þara mea!”Aºa mãrturisea în poezia „România”.A fost un om onest ºi iubitor de

aproapele. Dovadã stau nenumãraþii copiibotezaþi ºi tineri cununaþi de ea împreunãcu soþul sãu. Împreunã cu aceºtia ºi cucei apropiaþi ei sã înãlþãm o rugã laDumnezeu Tatãl pentru sufletul eiluminos...

Începând cu anul 1972, cetăţeniiorganizează nunţi în localul şcolii.

Directorul şcolii este nevoit sărenunţe şi la a doua sală de clasă, repartizândelevii în două schimburi. Desfăşurarea acestoractivităţi duce la ideea extinderii spaţiului.Clădirea este dată în primire cetăţeanuluiBurnichi Costică, operator la cinematograf.Pereţii despărţitori ai sălilor de clasă suntdemolaţi. Sunt stricate şi sobele de teracotă.Este schimbată tâmplăria de la geamuri.

În anul 1983, cu sprijinul unor tineri dinsat şi al elevilor din clasa a X-a, este reconstruit,pe fundaţie de beton şi pari de metal, gardul dela drum.

În anul 1987, clădirea este reparată.În primăvara anului 1990, într-o adunare

populară, cetăţenii hotărăsc să demoleze localulşcolii şi clădirile care au aparţinut fermei dinsatul Brăteşti. Cu materialele recuperate şi cubanii strânşi de la cetăţeni, se propuneconstruirea unui Cămin Cultural. Se hotărăşteca localul şcolii să fie demolat după ce vor fistrânse sumele necesare. Se alege un comitetcare să conducă lucrările.

Materialele de construcţii recuperate de laclădirile fermei sunt depozitate în curtea şcolii şi lacetăţenii Niţă Aghinea şi Ion I. Pelin.

Construirea Căminului Cultural a rămas înfază de proiect. Materialele de construcţie s-auirosit.

În iarna anului 1993, conducerea şcolii ialegătura cu Inspectoratul Şcolar Bacău şi obţineaprobare pentru efectuarea de reparaţii capitale.Sumele alocate find mici, lucrările au durat doi anide zile.

Din lucrările efectuate, amintim câteva:pe fundaţie de beton, a fost construit din bolţari,un perete în partea de nord, pe lângă celvechi. Au fost rezidite, pe fundaţie de beton,din bolţari, pereţii despărţitori dintre cele douăsăli de clasă, între ele find antreul. Prispa afost betonată la bază.

Pe lângă prispă a fost construit un gărduţde fier. Au fost construite trei coşuri de fum şi treisobe de teracotă. Tavanul şi pereţii au fostreparaţi iar tencuielile au fost făcute pe rabiţ.Duşumeaua a fost bătută pe grinzi noi, spaţiilelibere au fost umplute cu zgură.La pereţiiexteriori, în partea de sud, au fost construitecinci contraforturi.

Pentru ca apa izvoarelor din parteanordică a clădirii să nu afecteze fundaţia, estesăpat un şanţ pentru drenare.

Cele două grupe ale grădiniţei au începutsă-şi desfăşoare activitatea în acest localîncepând cu anul şcolar 1995-1996.

În anul 1999 sălile de clasă sunt lambrisatecu pal laminat.

(va urma)Prof. Ion BALCANU

Având în vedere cã mi-a plãcutîntotdeauna, de pe vremea când cãrþilereligioase erau puþine ºi se gãseau greu,sã copiez rugãciuni, (astãzi, în schimb segãsesc pretutindeni dar nu prea are cinele citi), vã propun ºi Dumneavoastrã caprin intermediul unei rubrici intitulate“Ruga mea” sã faceþi un scurt exerciþiude a vã ruga. Iatã un exemplu:

Doamna ºi stãpâna Îngerilorºi Maica creºtinilor, ajutã-mi mierobului tãu.

ªtim cã timpul este foarte preþios.El este moneda vieþii noastre ºi trebuiesã fim foarte atenþi cum o vom cheltui.Este singurul lucru care neaparþine ... aºa cum ne ajutã sãînþelegem Augustin Pãunoiu în „Valizatimpului” (Ziarul Lumina, I, 2014).Lucrurile materiale ni le dã Dumnezeu– spre a-i ajuta ºi pe alþii („umple caselelor de grâu, de vin, de untdelemn ºi detoatã bunãtatea, ca sã dea ºi celorlipsiþi”, se spune într-o rugãciune de laTaina Nunþii).

Calitãþile noastre, talentul, lemoºtenim de la pãrinþi.

Banii îi avem datoritã circum-stanþelor fericite pe care ni le-a oferitDomnul.

Trupul a fost fãcut din pãmânt ºiîn pãmânt se va întoarce.

Sufletul Îi aparþine lui Dumnezeu.Ceea ce ne aparþine nouã într-

adevãr, este „timpul de a face celebune”. Fiecare clipã pe care o avemeste foarte preþioasã ºi ea nu trebuieirositã, ci folositã spre dobândireaveºniciei. La judecatã nu vom fiîntrebaþi nici cât de bogaþi am fost, nicicât de deºtepþi, nici cât de frumoºi sausãnãtoºi, ci doar „cum am chivernisittimpul ºi aºa scurt al vieþii, spre binesau spre rãu” (idem).

De aceea, chemaþi în ajutor peMântuitorul, sau pe Maica Domnului,sau Sfânta Treime, sau pe Îngerulpãzitor sau pe Sfântul al cãrui numepurtaþi, strigaþi pe cine vreþi, darstrigaþi...

OMAGIU

Presb. Aurelia GENES

RUGA MEA

Presb. Aurelia GENES


interior Sfânta Sofia - Istanbul

Tradi ţ ia locală spune că SerdarulMihalache Spiridon – descoperitorul primuluiizvor de apă minerală – a ridicat o bisericuţă delemn în anul 1810, dar nu avem nici o dovadăcă aceasta ar fi supravieţuit mai mult de 10 – 20de ani. Primul document care atestă existenţaunei biserici în Slănic este raportul protoiereuluiTh. Athanasiu asupra stării în care se găsescbisericile ortodoxe din judeţul Bacău, vizitatede dânsul în cursul anului 1885. Lucrarea susmenţ ionată a fost cerută de EpiscopulMelchisedec al Romanului. Aflăm de aici căbiserica, având hramul Sfântul Prooroc Ilie, dinSlănic, fusese clădită cu patru ani mai înainteca staţiunea să fie trecută în stăpânirea Epitropiei(1851). Acesteia nu-i va fi rămas decât cel multîndatorirea de a o înzestra şi împodobi dupăcuviinţă. Dar iată pasajul în cauză textual:„Biserica este aşezată în mijlocul stabilimentelor;ea este de zid, în stare bună, clădită în anul1847 de către preotul Gavriil Manciu din TârguOcna ajutat la aceasta şi de pioşii creştini”. Şimai departe: „Epitropia Sfântul Spiridon deci n-acontribuit cu nimic la facerea bisericii actuale”.1

La o cuvântare ţinută în anul 1913 cuprilejul hramului bisericii din Slănic, dr. Riegler,epitrop al Casei Sfântul Spiridon, spunea înaceastă privinţă următoarele: „Biserica a fostfondată prin anii 1840-1850 de preotul GavriilManciu din Târgu Ocna, ajutat şi de pioşiicreştini”. 2 După cum se vede dânsul nucunoştea data exactă a fondării lăcaşului, cutoate acestea, aserţiunile sale concordă în fondşi întăresc cele cuprinse în raportul mai vechi alProtoiereului de Bacău. Nesiguranţa derivă şidin faptul că biserica nu poseda o inscripţievotivă (pisanie) din care să se transmită datafondării şi numele ctitorului, fapt relevat încuvântarea sa şi de profesorul Riegler. Aşadarbisericuţa din parcul Băilor a fost construită, dupăcum susţin ambii autori citaţi, prin osârdia şi, înbună parte, pe cheltuiala preotului târgocneanGavriil Manciu. Puţinii slăniceni de confesiuneortodoxă au contribuit şi ei, pe cât le-a stat înputinţă, la ridicarea bisericii. Dorind ca operalui să devină anonimă, deci ca să-i fie pomană,el a omis, în mod intenţionat, aşezarea uneiinscripţii proprii pe frontispiciul ei. În ceea cepriveşte data exactă a fondării sale, suntemînclinaţi a lua de bun, fără nici o rezervă, anulindicat de protoiereul Th. Athanasiu, 1847. I s-apus hramul de ziua Sfântului Proroc Ilie, 20iulie, ziua descoperirii celui dintâi izvor de apăminerală, ceea ce a dus la întemeierea băilor.Biserica avea formă de navă simplă cu unacoperiş de şindrilă în două ape, rotunjit în

Istoria bisericii din Slănicdreptul altarului. Turla de lemn vizibilă deasuprapridvorului servea de clopotniţă. Cel puţin cinciferestre luminau interiorul său în care sepătrundea prin uşa situată în peretele dinspremiazăzi.

Altădată în căsuţele albe care înconjuraubisericuţa, găzduiau şi duceau viaţă simplă şipatriarhală, mulţi dintre marii cărturari aiMoldovei veniţi „la ape”: Mitropolitul VeniaminCostache - 1816, poeţii Vasile Alecsandri şiCostache Conachi, generalul rus Pavel Kisseleff- 1833, scriitorul Wilhelm von Kotzebue - 1856,Ion Creangă şi Costache Negri, care varaimortalizau Slănicul prin versuri săpate în coajabrazilor, Mitropoliţii Iosif Naniescu, Partenie,Pimen ş.a.

Tot din gura profesorului dr. Riegler aflămstarea în care ajunsese biserica în 1913: „Astăzibisericuţa noastră este foarte ruinată şi oricereparaţiuni s-ar face, ar fi de prisos. Se impunenecesitatea unei noi clădiri. Ce contrast întrefrumoasele vile, hoteluri luxoase, casinourimoderne şi între vechea şi ruinata bisericuţă!”.Primul Război Mondial accentuează starea deruină a bisericii şi multe din podoabele sale aufost furate. „Cu multă trudă, într-o vreme demare criză financiară şi de zdruncin moral,preotul Filip Doiculescu, ajutat de câţivacredincioşi în 1922, a dat spre folosinţăreligioasă bisericuţa Sf. Ilie din parcul băilor”scrie eruditul părinte N. C. Munteanu Muntmargîn articolul „Viaţa din Slănicul Moldovei” înrevista „Cultura Poporului” nr. 280 din 26 mai1929. Corelând această informaţie cu ceadeţinută de parohie, conform căreia părinteleNeculai Munteanu Muntmarg este paroh laScorţeni de la data de 1 octombrie 1928, vedemcă părintele Munteanu se mai preocupă în 1929de parohia Slănic unde a început ample lucrăride construcţie încă din 1927 cu sprijinul ctitorilorAxente şi Maria Pandrea. De asemenea, ştiindcă sfinţirea bisericii s-a făcut pe 15 august 1929,de către noul preot Clement Filimon, acesta dinurmă nu a făcut altceva decât să finisezelucrarea realizată de preotul Neculai MunteanuMuntmarg. Din motive necunoscute, preotulMunteanu de la Scorţeni şi preotul Doiculescucare se afla la Doamna Neamţ în anul 19293 nuau fost invitaţi la slujba de sfinţire (nu apar înfotografia generală de la sfinţire). Aceastarămâne o taină pe care istoria nu o va elucidaniciodată. Medicul Epifanie E. Cozărescucercetează arhivele Epitropiei Sf. Spiridon şimen ţ ionează că biserica veche a fostdemolată4. Analizând imaginea bisericii vechidin tabloul istoric al anului 1870 vedem că

aceasta, într-adevăr nu avea plan treflat. Caurmare credem că adevăratul ctitor-preot al noiibiserici este părintele Neculai MunteanuMuntmarg5.

Clădirea bisericii, aşa cum s-a păstratpână în ziua de astăzi, este din piatră de Slănicşi cărămidă, acoperită cu tablă. Are formă decruce, cu două turle, una la intrare careserveşte şi de clopotniţă. Interiorul este înîntregime pictat de pictori i GrigoreConstantinescu şi Stelian Ionescu din Şcoalalui Gheorghe Tătărăscu, iar catapeteasma depictorul Kraft din Iaşi. Intrarea în biserică seface printr-un portic înălţat pe trepte de piatră şisprijinit pe patru stâlpi ciopliţi în piatră.

Sfinţirea bisericii s-a făcut cu maresolemnitate în ziua de 15 august 1929, de„Adormirea Maicii Domnului”. În afară de autorităţi,epitropii Casei Sf. Spiridon, toţi vizitatoriiSlănicului, au mai participat şi sătenii din localitateşi din împrejurimi. Slujba de sfinţire a fost oficiatăde P.S. Arhiereu Ilarion Mircea Băcăuanul,vicarul Sfintei Episcopii a Romanului, asistat deconsilierii referenţi ai Sfintei Episcopii: Pr. Gh.Manoliu şi Pr. Gh. Butnaru, protopopul Atanasiudin circumscripţia Trotuş, parohul ClementFilimon şi preoţii Al. Georgescu şi Rădulescu dinBrăila. Ca mulţumire pentru jertfa ctitorilor se vaadăuga bisericii, pe lângă hramul Sf. Ilie şi peacela al Cuviosului Axente, iar soţilor Pandreale va fi înmânată decoraţia „Răsplata Muncii pentruBiserică, clasa I”. Cu acest prilej, bisericaeditează o broşură din iniţiativa preotului parohClement Filimon intitulată „Sfinţirea bisericii Sf-tul Ilie şi Cuviosul Axentie din Slănicul –Moldovei”, cu 31 de pagini în format A5.Broşura conţine o biografie a lui Axente Pandrea,ctitorul bisericii, o scurtă prezentare a Slănicului,cuvântările ţinute cu ocazia sfinţirii bisericii decătre P.S. Arhiereu Ilarion Băcăoanu, TheodorJellea (Epitrop general al Casei Sf. Spiridon),Gheorghe Sion (mare proprietar în Slănic, fostmagistrat, cetăţean de onoare al oraşului Cluj),Pr. Al. Georgescu (Profesor în Brăila), Pr. Ion S.Rădulescu din Brăila, Preotul Paroh ClementFilimon, D-l Avocat N. Gh. Dorin (proprietar dinSlănic şi Preşedintele Comisiunei Interimare aoraşului Bârlad), Dl. Gh. Dumitrescu (mareproprietar în Slănic şi învăţător pensionar),precum şi ce au scris ziarele vremii despresfinţirea bisericii („Curentul” nr. 578/28 Aug.1929; „Duminica Poporului” din Oct. 1929,„Bacăul” nr. 16/28 Aug. 1929 şi „Vârtejul” dinBrăila). Iată ce scria ziarul „Curentul”(nr. 578/28 august 1929) despresfinţ irea bisericii din Slănic:

Nr. 1 / ian-mart 2014SAREA PÃMÂNTULUI 23

frescã în Sfânta Sofia - Istanbul

Sfânta Sofia ºi Istanbulul - vedere parþialã

„Su fe r i n ţe lerăzboiului s-auaccentuat ş i

asupra văii Slănicului şitendinţa distructivă ainamicului s-a doveditferoce până şi în domeniulartei religioase. Bisericuţadin parcul băilor din SlănicMoldova, a fost distrusăaproape complet, iarodoarele sfinte au fostprădate. Epitropia SfântulSpiridon din Iaşi, sub acărei ocrotire se aflăaşezământul bisericesc,din cauza multor goluri cea avut de acoperit şi dincauza crizei financiareacute, nu a fost în stare saînlăture urmele războiului,renovând biserica Slăni-cului. Cu mari sacrificii,acum câţiva ani, primulefor al Spiridoniei, d-lGrigore Teodoru din Iaşi,a început să facă câtevaîmbunătăţiri bisericii, cu fondurile neînsemnateale epitropiei şi din contribuţia benevolă acreştinilor. Îmbunătăţirile aduse atunci, n-aurezolvat decât în mică parte nevoia dereconstruire. A trebuit să intervină sprijinul smerital unui creştin vrednic, brăileanul Axente Pandreaîmpreună cu soţia sa Maria. Acest bun creştin,văzând că prin contribuţii particulare nu se poateface aproape nimic, a consimţit să jerfească numai puţin decât câteva milioane pentru refacerearadicală a bisericii despre care scriem, luândpersonal grija lucrărilor până la sfârşit. În primulrând, zidăria a fost înălţată cu mai mulţi metri,catapeteasma este de o structură aleasă, iarpereţii din interior sunt împodobiţi cu picturibogate. În aceste vremuri de accentuată crizămorală şi materială, când predomină egoismulcovârşitor manifestat prin nesocotirea credinţeistrăbune, opera inimosului creştin şi bun român,Axente Pandrea, dovedeşte că spiritul de caritateal dreptcredincioşilor, moştenit cu sfinţenie de labunii înaintaşi, constituie un adevărat izvor debogăţie sufletească. Fapta măreaţă a soţilorPandrea este demnă de imitat şi merită întreagarecunoştinţă a Bisericii noastre naţionale şi adreptcredincioşilor săi.”

Biserica din Slănic a fost slujită de-a lungulanilor de preoţi demni între care menţionăm pepărintele Gheorghe Albu, considerat primul istorical Parohiei Slănic şi preotul Constantin Cartas,student al marelui istoric Nicolae Iorga, un fel deIoan Gură de Aur al parohiei pentru frumuseţeapredicilor pe care le-a consemnat în scris.

Între anii 1992-1996 se fac lucrări deconsolidare, restaurare a picturii şi schimbarea tablei de pe acoperiş, coordonate de preotulMircea Ilie – noul ctitor al bisericii din Slănic –de data aceasta cu ajutorul enoriaşilor şi alvizitatorilor din staţiune. Slujba de sfinţire, dindata de 28 iulie 1996, este săvârşită de cătreP.S. Eftimie Luca, Episcop al Romanului şiHuşilor la acea dată, cel care peste doi ani, la20 iulie 1998 va sfinţi şi Troiţa din centrulstaţiunii. Anul 1997 este primul an în care s-auorganizat Zilele Slănicului, ca urmare a hotărâriiConsiliului local din data de 30.01.1997 care,la propunerea Parohiei ortodoxe, a stabilit caPATRON SPIRITUAL al staţ iunii SlănicMoldova pe SFÂNTUL ILIE în mod oficial.

În anul 2000, prima şedinţă preoţească aP.S. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu vicar alEpiscopiei Romanului a avut loc la Slănic –singura staţiune cu tradiţie din Eparhie – pentruca anul următor, în 2001, cu ocazia împlinirii a200 de ani de la descoperirea primului izvorde apă minerală, P.S. Ioachim Băcăuanul săsfinţească acest izvor dătător de sănătate, încadrul Zilelor Slănicului, de Sf. Ilie. Cu acestprilej Sfinţia Sa a vizitat şi expoziţia cercului deicoane pe sticlă al preotului Cătălin Ilie, deschisăîn foaierul Casei de Cultură a oraşului.

1 Arhiva Episcopiei Romanului, pachet 1885,Schematism de starea bisericilor din judeţul Bacăuapud Epifanie E. Căzărescu, Paramedicalia. Prozăscurtă paramedicală şi de alte origini cu nuanţăliterar istorică. Carte îngrijită de Camelia Corban şiAspasia Oţel Petrescu, Editura pentru Ştiinţă S.I.T,2007, pag. 174.

2 Prof. dr. Emanoil Riegler, Cuvântări ţinute încalitate de epitrop al Aşezămintelor Sfântul Spiridonîn anii 1911-1912-1913, Tipografia Galdner, Iaşi, pg.21 şi urm.

3 Cf. articolului „Viaţa în Slănicul Moldovei” alPreotului N. C. Munteanu Muntmarg, rev. „CulturaPoporului”, nr. 280/26 mai 1929.

4 Epifanie E. Căzărescu, op. cit., pag. 177.5 Un preot cult: este secretar de redacţie la

ziarul Bacăul în perioada 5 ian. – 18 mai 1925 (Bacăul- ziar agricol, industrial, comercial şi al intereselorgenerale. Apare 27 aprilie 1924 – 31 ianuarie 1944).În articolele „Către abonaţii şi cititorii noştri” şi„Ce vrem?”, din 22 dec. 1924, N. C. Muntmarg dănoi precizări cu privire la preocupările şi orientareaziarului. Iscăleşte materiale din prima serie aziarului dar şi din a II-a şi a III-a. A publicat şi înziarul Moldova (ziar independent al intereselorgenerale. Apare până în 17 dec. 1925). Este unuldintre cei mai fervenţi colaboratori ai ziaruluiCurentul Bacăului (Organ independent săptămânal.Apare: 28 iunie 1929 – 21 august 1939). Publică şi laGlasul nostru (Revistă de cultură şi educaţie. An. I,nr. 1, ianuarie 1931). Din cuprinsul primului număr:„Spre un drum cultural” de N. C. MunteanuMuntmarg. Vezi Gheorghe Pătrar, Publicaţiileperiodice băcăuane (1867 – 1967) , Bibliografiemonografică, Biblioteca Municipală Bacău.

Preot Cătălin ILIESlănic Moldova


În fiecare an, la 20 ianuarie, încalendarul bisericesc este cinstitSfântul Cuvios Eftimie cel Mare.

Acest Cuvios Pãrinte a trãit învremea împãrãþiei lui Teodosie celMare (457-474) – conform sinaxaruluidin Minei pe 20 februarie.

Originar din Melitina Armeniei, dinpãrinþi binecredincioºi Pavel ºiDionisia, a primit la botez numeleEftimie care se tâlcuieºte veselie.

Destul de tânãr este încredinþatunchiului sãu dinspre mamã care erapreot, iar acesta duse pe tânãrulEftimie la casa Episcopului Armenieicare îi rânduieºte spre educare dascãlide seamã de la care deprinde foartebine Sfintele Scripturi ºi învãþãturacredinþei creºtine.

În anul 2000, pe masivul Cireºoaiaia fiinþã aºezãmântul monahal care-l vaavea ca ocrotitor pe Sfântul CuviosEftimie cel Mare, cunoscut ºi cinstit camare îndrumãtor al vieþii monahale.

ªi în acest an al mântuirii 2014,mânãstirea noastrã ºi-a serbat hramul.În seara zilei de 19 ianuarie s-a sãvârºitslujba Vecerniei unitã cu Litia, avândca slujitori preoþi din localitãþileînvecinate.

A doua zi, de dimineaþã, a fostsãvârºitã slujba Aghiezmei dupã carea urmat Utrenia, Acatistul CuviosuluiEftimie cel Mare, apoi Sfânta ºiDumnezeiasca Liturghie.

Din soborul de slujitori au fãcut partepreacucernicii preoþi Isache David,

Mânãstirea Cireºoaia ºi-a cinstit ocrotitorul

Isache Iustin, Mazilu Cristian, RonceaPetru, Panþiru Vasile, Vamanu Paul,Herbei Ovidiu, Cioca Andrei-Constantin ºi semnatarul acestorrânduri.

Dupã terminarea Sfintei Liturghii,PC preot Roncea Petru a rostit cuvântde învãþãturã, evocând fapte din viaþaSfântului Eftimie ºi elogiind activitateagospodãreascã ºi duhovniceascã amânãstirii: „Sã încãlzim sufletelor celordin jurul nostru cu frumuseþeaÎmpãrãþiei Cerurilor, pentru ca toþi ceicare ne vor asculta sã se apropie cudor de Mântuitorul Iisus Hristos.Oricine se întâlneºte cu noi sã creadãcã s-a întâlnit cu Hristos, simþind cã

din noi se revarsã spre el izvor de harºi de binecuvântare. Pentru cã ne-amîmbrãcat cu Hristos prin Botez ºi numai suntem ai noºtri ci suntem fii ai luiDumnezeu dupã har…“

Apoi a urmat slujba parastasuluipentru ostaºii români cãzuþi pe acestelocuri în Primul ºi în al Doilea RãzboiMondial.

Mulþi credincioºi de pe frumoaseleplaiuri ale Vãii Trotuºului ºi Tazlãuluiau cinstit în mod deosebit pe CuviosulEftimie cel Mare. Menþionãm în chipdeosebit grupul organizat de la parohiaDrãgugeºti care, împreunã cu PC preotCioca Adrian-Constantin ºi cucântãreþul Nãstasã Jenicã au þinut sãfie prezenþi la sãrbãtoarea de hram amânãstirii noastre.

În încheiere am mulþumit slujitorilorcare au oficiat Sfânta Liturghie ºituturor credincioºilor participanþi. Toþicei prezenþi, slujitori ºi credincioºi, aufost invitaþi sã ia parte la agapa creºtinãîn cinstea hramului.

Sã rãsplãteascã Bunul Dumnezeufiecãruia pentru jertfa depusã.

Protosinghel Claudiu-ConstantinPANÞÎRU

Îndestuleazã-te cu mâncare puþinã ºi fãrã preþ, nu cu multãºi bogatã. Iar dacã de dragul de-a fi ospitalier îþi merge gândulla vreo mâncare mai de preþ, leapãdã gândul acesta ºi nicide-cum sã nu-i dai ascultare, cã prin el îþi întinde vrãjmaºul o cursã,ca sã te abatã de la liniºte. (Evagrie Monahul, Filocalia I, Ed.Harisma, Bucureºti, 1993, p. 63)

De fapt mâncãrile gustoase ºi meºteºugit drese se facunelte de dãrâmare ale virtuþii bine întãrite, clãtinând ºidãrâmând statornicia ºi tãria ei. (Nil Ascetul, Filocalia I, Ed.Harisma, Bucureºti, 1993, p. 256)

Reþinem din Filocalie:


Dupã cum am vãzut în articoleleanterioare, o alimentaþie pentru a firaþionalã trebuie sã asigure orga-nismului un aport zilnic optim de caloriiºi factori nutritivi corespunzãtor cunevoile acestuia. Problema satisfaceriipermanente în tot cursul anului aacestui aport optim zilnic poate fi uneorimai dificil de rezolvat, mai ales în þãrilecu climat temperat, în care producþianaturalã a unor alimente indispensabilepentru hrana noastrã are un ritmbiologic sezonier.

Primãvara cuprinde tradiþionallunile martie, aprilie ºi mai. Primãvaraeste anotimpul renaºterii naturii dar ºial schimbãrilor în organismul nostru.Organismul îºi accelereazã proceselede detoxifiere pentru a face faþã unuinou ciclu biologic. Ficatul este organulasociat acestui anotimp. La începutulprimãverii existã pericolul unei carenþeîn vitamine ºi sãruri minerale. Acesteapredispun la obosealã fizicã ºi psihicã,resimþitã de foarte mulþi sub forma aºa-numitei „astenii de primãvarã”. Aceastase caracterizeazã prin scãdereacapacitãþii de efort fizic ºi mai alesintelectual, cu scãderea totodatã arezistenþei faþã de infecþii.

În mediul rural, aceastã perioadãcoincide cu începutul lucrãrilor agricolede primãvarã (arat, semãnat º.a.). Cuaceastã ocazie, organismul depuneeforturi mai mari comparative cusezonul anterior, astfel încât lipsa unorfactori nutritivi din alimentaþie,indispensabili desfãºurãrii unei activitãþinormale, se face ºi mai rapid resimþitã.

O menþiune specialã trebuie sãfacem în legãturã cu consumul dealcool, care este frecvent folosit înaceastã perioadã sub pretextul cãaduce calorii ºi „putere”. Atragematenþia cã în condiþiile în care segãseºte organismul în acest anotimp,în care riscurile apariþiei unor carenþevitaminice sunt mai mari ca oricând,consumarea alcoolului predispune latulburãri nutriþionale mai precoce ºi cuevoluþie mai severã.

Acum este momentul în caretrecem de la un consum mare de carnela un consum din ce în ce mai bogat în

Crononutriþia ºi bioritmulîn perioada de primãvarã

legume de sezon: urzici, ceapã verde,sparanghel, pãtrunjel, morcov, mazãrenouã, praz, gulii, ridichi, broccoli ºifoarte multe salate verzi.

Pentru cã nu putem elimina întotalitate proteina, ºi organismul arenevoie ºi de proteinã animalã, primãvaraeste bine sã consumãm în special:peºte (pãstrãv, ton), carne de miel,iepure de casã. Spre sfârºitul primãveriiapar ºi fructe precum: cireºe, cãpºuni,coacãze care sunt indicate a ficonsumate. Cereala primãverii estegrâul.

Dintre alimentele primãverii, prinefectele lor se remarcã pãpãdia(frunzele), care tonificã ºi detoxificãorganismul ºi este puternichepatoprotectoare, sparanghelul, carepoate ameliora simptomele celormeteosensibili, leurda, urzica, usturoiulºi ceapa verde. Creierul trebuie susþinutîn aceastã perioadã (aprilie) în modspecial. Aliaþi în prevenirea „asteniei deprimãvarã”, pe lângã cele arãtate, suntºi coacãzele, care tonificã creierul,morcovul cu efecte de diminuare aoboselii fizice ºi cerebrale ºi stimularegeneralã a organismului.

Obiceiul de a întreþine câtevarãdãcini de pãtrunjel în nisip din timpuliernii, de la care se pot recolta frunzeleverzi, este foarte bun ºi la îndemânaoricui. Frunzele de pãtrunjel sunt foartebogate în vitamine, care rãmân practicnemodificate dacã adãugarea lor lamâncare se face în stare crudã la serviresau dupã ce aceasta a fost luatã de pefoc.

Uleiul extravirgin de in sau mãsline, bogat în acizi graºi omega 3ºi omega 6 este foarte indicat primãvarapentru a menþine ºi tonifia neuronii, ca

ºi migdalele dulci neprãjite, nesãrate,neglazurate. Cãpºunele sunt puternicdetoxifiante, ca ºi salvia, urzica areefect depurativ ºi hermodinamic, iarcimbriºorul susþine sãnãtateasistemului respirator.

Cireºele sunt extrem de utile îndetoxifierea organismului, în special detoxinele rezultate din consumul cãrniiºi organelor (purinelor), sunt anti-inflamatorii ºi protejeazã împotriva unorforme de cancer.

Primãvara este un anotimpsolicitant, de tranziþie între bioritmul deiarnã ºi cel de varã. De aceea, înaceastã perioadã se pot reactiva bolica ulcerul gastro-duodenal, tulburãrinervoase, stãri de obosealã fizicã ºimentalã.

Dupã cum ºtim în aceastã perioadãde primãvarã avem ºi postul Paºtelui,prilej de care ar trebui sã profitãm ºi sãne detoxifiem organismul, evitândconsumul excesiv de produse animale.

Postul acesta ar trebui sã nepregãteascã pentru primirea cum secuvine a Jertfei Mântuitorului nostru dinfiecare an. ªi aº vrea sã vã aducînaintea ochilor dumneavoastrã viziuneaSfântului Vasile cel Mare în legãturã cupostul.

Marele pãrinte capadocianîndeamnã primirea postului cu bucurieºi dintru început aratã cã postul esteeminamente alimentar. „Este onebunie sã nu te bucuri de sãnãtateasufletului ºi sã te mâhneºti deschimbarea mâncãrurilor, lãsând sã seînþeleagã cã-þi face mai multã bucurieplãcerea stomacului decât purtarea degrijã a sufletului.“

Deºi s-a spus cã postul este emi-namente alimentar, „adevãratul post stãîn îndepãrtarea de pãcate. Nu mãnâncicarne, dar mãnânci pe fratele tãu! Teabþii de la vin, dar nu-þi stãpâneºtiocãrile! Posteºti toatã ziua, aºtepþi sãvinã seara, ca sã mãnânci, dar îþicheltuieºti toatã ziua în judecãþ i.“ Deasemenea orice patimã ce tulburãsufletul este o beþie.

Ing. Drd. Presb. NicoletaVARTOLOMEI

Nu te face ucenic al celui cese laudã pe sine, ca nucumva, în loc de smeritãcugetare, sã înveþi mândria.

(Marcu Ascetul, Filocalia I, Ed.Harisma, Bucureºti, 1993, p. 285).


PS Ioachim oferă distincţia de iconom-stavroforpărintelui paroh Ciprian Genes

Anul 2014 a fost întâmpinat cubucurie ºi mult entuziasm de cãtremulþimea prezentã în Piaþeta primã-riei la focul de artificii pregãtit de edilipentru cetãþenii oraºului nostru. Cuaceastã ocazie ºi cu aceeaºi bucurie,primarul oraºului, Domnul ªtefanªilochi a transmis tuturor celorprezenþi urãri de bine ºi de succeseîn noul an.

Iatã câteva dintre obiectivele pecare ne-am propus sã le realizãmîmpreunã în acest an.

Vom continua lucrãrile pe str.Victoriei în cadrul proiectului„Amenajare spaþiu public ºi mobilareurbanã“, lucrãri care au scopul de atransforma aceastã stradã într-un spaþiude promenadã închis circulaþiei rutiere.În acelaºi context se înscriu ºi acþiunilepe care le intreprindem pentru

Proiectele anului 2014identificarea ºi marcarea locurilor deparcare pentru autoturisme în scopuldescongestionãrii strãzilor principale ºipentru ducerea la îndeplinire aHotãrârii Consiliului Local privindaprobarea Regulamentului deorganizare ºi funcþionare a parcãrilorde reºedinþã din oraºul Târgu-Ocna.

Am solicitat fonduri în vedereareabilitãrii unor strãzi prin ProgramulNaþional de Dezvoltare Localã ºi amînaintat Consiliului Judeþean propunerilenoastre care privesc reabilitarea a 3000ml strãzi, cu precizarea cã oraºulTârgu-Ocna va trebui sã achitecontravaloarea documentaþiilor tehniceaflate în lucru la o societatespecializatã. Aceste strãzi sunt celecare fac legãtura cu zona de agrementdin Parcul Mãgura ºi accesul la pun-ctul turistic din mina Salina, urmând ca

într-o etapã ulterioarã sã intre înprocesul de reabilitare ºi celelalte strãziaflate într-un grad avansat de degra-dare. Considerãm cã în cursul acestuian se va demara procedura de licitaþiepentru desemnarea executantuluilucrãrilor de reabilitare pentru cei 3000ml. Tot cu fonduri de la bugetul local,vom efectua în aceastã primãvarãlucrãri de scarificare, profilare sibalastare a strãzilor neasfaltateîncercand sã le pãstrãm într-o stareacceptabilã de circulaþie pânã cândvom dispune de fonduri pentrumodernizarea lor.

Printr-o asociere a Oraºului Târgu-Ocna cu Judeþul Bacãu, în acest anvom întocmi ºi realiza lucrãri detransformare a „Lacului fãrã fund“ dinParcul Mãgura în lac de agrement ºichiar de tratament dacã analizele ce

Târgu-Ocna - vedere panoramicã


Reabilitarea strãzii Tiseºti

Jurist, Maria STAN

se vor realiza vor arãta cã apaare indicaþii terapeutice. În

cadrul acestei asocieri vor mai firealizate: dotarea Bazei de tratamentcu echipamente specifice, mansar-darea acesteia ºi crearea unor spaþiide cazare, realizarea unui sistem deînchidere a piscinelor pentru a fiutilizate ºi în timpul iernii, realizarea înincinta stadionului a 4 terenuri de tenisde câmp, modernizarea tribunei ºiacoperirea acesteia etc.

Vor continua lucrãrile de rea-bilitare la Casa de Culturã cuînlocuirea pardoselii în sala despectacol, modernizarea scenei ºi acabinelor, refacerea tencuielilorinterioare ºi a zugrãvelilor, înlocuireamobilierului etc.

Suntem în curs de obþinere acreditelor pentru Asociatia deproprietari „Casa mea“ ºi Asociatia deproprietari nr. 5 în vederea realizãriilucrãrilor de anvelopare a blocurilor, înconformitate cu prevederile OUGnr.69/2010 privind reabilitarea termicãa blocurilor de locuinþe.

Din anul 2013, oraºul nostru esteproprietar al imobilului situat în str. Mainr. 5, Casa Borisov, clãdire depatrimoniu pe care în acest anintenþionãm sã o reabilitãm, prinaccesarea unor fonduri neram-bursabile, ºi sã o introducem în circuitulcultural al localitãþii.

Sunt în atenþia noastrã lucrãrile dereabilitare a parcurilor, activitãþi pe carele vom relua dupã ce vor fi decontatede cãtre Administratia Fondului pentru

mediu lucrãrile realizate. Vom planta ºi înaceastã primãvarã flori, vom asigura igienizarearâurilor ºi a ºanþurilor, întreþinerea spaþiilor verzi,salubrizarea strãzilor ºi trotuarelor etc.Solicitãm ºi implicarea cetãþenilor în efectuarealucrãrilor de igienizare a spaþiilor verzi ºi deîntretinere a acestora.

Asigurãm locuitorii oraºului cã vom þine contde toate solicitãrile adresate autoritãþii publiceºi vom încerca sã le rezolvãm în timpul cel maiscurt ºi în condiþii de calitate corespunzãtoare.

Groapa Burlacu

Lucrãri de balastare a strãzilor neasfaltate

ªantier pe strada Victoriei

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 1 / ian-mart 2014

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte de onoare: I.P.S. Eftimie, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiPreºedinte: P.S. Dr. Ioachim Bãcãuanul, Episcop Vicar

Consultant: P.C. Preot Constantin Alupei, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu-Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Vasile Panþiru, Preot Cristian Mazilu,Preot Constantin Genes

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Republicii, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu-Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0234/340481; 0741/089798

e-mail: [email protected]

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

ISSN 1841-7760

Corector: Înv. Cristina Roncea

MonumentulEroilorde la

Poieni

O cam-panie edu-cativã cu unmesaj puter-nic umanitarîºi va derulaprima etapãîn data de20 martie2014 la se-diul ªcoliiNa þ iona lede Pregãtirea Agenþilorde Peniten-ciare Târgu-Ocna cu spri-jinul Centrului de Transfuzie SanguinãBacãu.

„Salvarea unei vieþi depinde de tine!“este sloganul campaniei umanitare dedonare de sânge care se adreseazãelevilor ºi salariaþilor ºi care se vadesfãºura în douã etape la sediul unitãþiinoastre, o primã etapã debutând astãzi(20 martie n.n.), urmând ca cea de-adoua sã se desfãºoare în luna aprilie.

Derularea unui astfel de proiect vineîn sprijinul semenilor noºtri aflaþi însuferinþã, drept pentru care ne-ampropus sã sensibilizãm personalulpropriu ºi elevii ºcolii cu privire la actulumanitar al donãrii de sânge ºi sã îifacem sã conºtientizeze reacþia

Campanie umanitarã de donare de sânge „Salvarea unei vieþi depinde de tine!”

organizatã de cãtre ªcoala Naþionalã de Pregãtirea Agenþilor de Penitenciare Târgu-Ocna

proactivã faþã de consecinþele lipsei desânge la nivelul instituþiilor medicale.

În România, sub 2% din populaþiedoneazã sânge, în timp ce la nivelulUniunii Europene acest procent este deaproximativ 5%. Deºi numãrul unitãþilorde sânge donate a crescut uºor în ultimiiani, doar 2/3 din totalul cererilor lansatede spitalele din Romania au putut fiacoperite. Aceastã iniþiativã reprezintãatât un semnal de alarmã, cât ºi uneveniment cu un puternic caracter deresponsabilizare socialã.

Iniþiativa ªcolii Naþionale dePregãtire a Agenþilor de PenitenciareTârgu-Ocna pusã în practicã prinbunãvoinþa ºi participarea a 135 de

Subcomisar de penitenciareMihaela BRÃILAPurtãtor de cuvânt

ªcoala Naþionalã de Pregãtirea Agenþilor de Penitenciare

Târgu-Ocna

persoane, angajaþi ºi elevi, reprezintãun gest de solidaritate cu cei aflaþi însuferinþã, constituind totodatã un ajutorconcret acordat unitãþilor spitaliceºti.

În urma acestui act umanitar, pelângã satisfacþia personalã, donatoriivor putea efectua gratuit un set deanalize medicale, vor beneficia de o ziliberã ºi de bonuri valorice.

Sfânta Euharistie - mijloc de comuniune între Hristos şi Biserică … · 2014. 9. 24. ·...

Documents

Transcript of Sfânta Euharistie - mijloc de comuniune între Hristos şi Biserică … · 2014. 9. 24. ·...