Sfinţii Părinţi despre Sfânta Euharistie

5/13/2018 Sfinţii Părinţi despre Sfânta Euharistie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/sfintii-parinti-despre-sfanta-euharistie 1/10

Sfinţii Părinţi despre Sfânta Euharistie

Euharistia (în limba greacă euharistie = mulţumire,recunoştinţă) este Taina instituită de Însuşi Iisus Hristosprin rugăciunea de mulţumire şi gestul de binecuvântare apâini şi paharului (Luca 22, 19-20) la ultima Sa cină cuApostolii, în care Biserica actualizează în mod sacramentalopera Sa răscumpărătoare concentrată în jertfa şi ÎnviereaSa (I Corinteni 11, 23-26;Matei 26-26;Luca22, 17-19).

Pentru „teologia Răsăritului Euharistia nu e o simplăactivitate sacramentală, ci centrul de convergenţă al

întregii vieţi bisericeşti. Ca termen tehnic Euharistia aparepentru prima dată în scrierile lui Ignatie al Antiohiei:„Purtaţi de grijă, să vă adunaţi cât mai des pentru a aducelui Dumnezeu mulţumire(Euharistie) şi mărire”. Tot el onumeşte ”pâinea care este leacul nemuririi”,”antidotulmorţii, pentru a trăii în Iisus Hristos pentru totdeauna”.Scrierile post apostolice subliniază în mod deosebit efectuleclezial al Euharistiei. Altarul pe care se aduce Euharistiaeste însuşi izvorul unităţii Bisericii: Nimeni să nu serisipească dacă cineva nu se află în lăuntrul altarului, el seva lipsi de”pâinea lui Dumnezeu”. Dinamica Euharistieipune în mişcare procesul de adunare şi de convergenţă atuturor în Împărăţia lui Dumnezeu.<<După cum aceastăpâine frântă, odinioară răspândită pe câmpuri, a foststrânsă împreună şi a devenit o pâine, tot aşa şi Biserica Ta să fie adunată la un loc de la marginile pământului în



Împărăţia Ta>>” Pentru „Chiril al Ierusalimului Euharistia este „cupa

mântuirii”,”pâinea supra fiinţială”prin care devenimpărtaşi ai firii dumnezeieşti, pentru Vasile cel Mare

reprezintă „merinde pentru drumul veşniciei”.Iar pentruNicolae Cabasila ea este desăvârşirea vieţii în Hristos„taina ultimă” prin care suntem părtaşi la „trupul împăratului”.

Dacă „prin taină Dumnezeu ne împărtăşeşte lucrarea Sa,ca dar şi ca har, iar prin jertfă noi oferim lui Dumnezeu celeale noastre şi însăşi fiinţa noastră. În Euharistie se întâlnescaceste două mişcări: de la Dumnezeu la noi şi de la noi laDumnezeu. În euharistie Hristos nu se dă numai o iradiere astării Sale de jertfă şi de înviere ci însuşi trupul Său în

această stare. Euharistia este culminarea tuturor celorlalte Taine. Credincioşii de pregătesc pentru primirea deplină a luiHristos la început prin Taina Botezului şi Mirungerii, iar dupăaceea dacă au făcut păcate prin Taina Pocăinţei. Astfel întăriţi de primirea lui Hristos în Euharistie, ei pot primi şiputerea jertfei Lui spre închinarea sau jertfirea vieţii lor luiDumnezeu şi Bisericii”.

Hristos „se pune la dispoziţia noastră în Euharistie caodată cu Sine să ne ofere Tatălui. Dar Hristos ne aduce ca

jertfe nu ca pe nişte obiecte, ci ca persoane, deci ca jertfecare ne aduce şi noi pe noi înşine”. Jertfirea „este expresia capacităţii de înduioşare a unei

persoane,în relaţie cu altă persoană şi jertfa lui Hristosurmăreşte refacerea umanităţii noastre prin impresionareanoastră de către iubirea lui Hristos se imprimă în noi înstarea sa de jertfă tocmai pentru a ne face să trăim jertfa Luipentru noi, sau simţirea Lui capabilă de jertfă pentru noi şisă răspundem .i noi cu jertfa noastră, sau cu renunţarea

noastră la mândria noastră sub impresia iubirii Sale până la jertfa pentru noi. Jertfa lui Hristos către Tatăl este deci jertfăpentru noi, E o jertfă care trebuie să ne mişte şi pe noi la jertfă. Înduioşarea Tatălui şi Fiului Său pentru noimanifestată în Jertfa Acestuia e menită să ne înduioşeze şipe noi. În jertfa Lui se manifestă şi iubirea lui Dumnezeupentru noi şi iubirea Celui ce ne reprezintă ca om către



Dumnezeu, menită să trezească şi iubirea noastră”.

Instituirea

Iisus „luând pâinea şi binecuvântând-o, a datApostolilor :(Matei 26-26;Marcu 14,22;Luca 22,19,1Corinteni 11,24), „apoi paharul” ;(Matei 26, 27;Marcu 14,23;Luca22, 17, 20; 1 Corinteni 11, 25).

Paharul este legea cea nouă întru sângele Meu, care sevarsă pentru voi întru iertare.(Matei 26, 28;Marcu 14,24;Luca 22, 20;1 Corinteni 11, 25).

Prin Euharistie gustăm cinstitul trup şi sânge (1Corinteni 10, 26;Ioan 6, 53-58).

Sfânta Euharistie trebuie săvârşită întru pomenirea

morţii Lui răscumpărătoare (Luca 22, 19;1 Corinteni 11, 24,25).

Şi „Biserica primară săvârşea Euharistia (Fapte 2,42;20,7),învăţătura pentru săvârşirea Euharistiei (1Corinteni 11, 20,22)”.

Sfântul „Ignatie Purtătorul de Dumnezeu expune nunumai credinţa sa ci şi pe a întregii Biserici, şi învaţădespre Euharistie, ca şi dascălul său Sfântul Ioan Teologul, învăţând despre pâinea şi vinul euharistic, ca despre

adevăratul Trup şi Sânge al Domnului, care se dăcredincioşilor ca arvună a învierii şi vieţii veşnice. Tot el ne înfăţişează Vinul şi pâinea Euharistică în următoareatrăsătură:Pâinea lui Dumnezeu doresc, pâinea cerească,pâinea vieţii, pâinea care este trupul lui Iisus Hristos FiulLui Dumnezeu, care s-a născut în timpul din urmă dinsămânţa lui David şi Avraam şi băutura lui Dumnezeu o



voiesc –Sângele lui, care este dragostea nestricată şi viaţaveşnică.”

Sfântul „Iustin Martirul arată că săvârşitorul lua pâiniledospite şi paharul cu vin şi apă înălţa întru numele Fiului şi

Sfântului Duh lauda şi slava şi mulţumea lui Dumnezeu Tatăl apoi spunea:<<Mâncarea aceasta se numeşte la noiEuharistie şi nu se învoieşte nimănui să participe la eadecât numai celui care crede că este adevărat ceea ce l-am învăţat şi celui ce s-a spălat cu spălare întru iertareapăcatelor şi în renaştere şi care trăieşte aşa cum l-a învăţatHristos. Căci primind acestea nu ca pâine obişnuită şibăutură obişnuită, ci ca pe Iisus Hristos Mântuitorul nostru,care s-a întrupat prin cuvântul lui Dumnezeu, a avut Trupşi Sânge pentru mântuirea noastră;de asemenea ştim că

mâncarea aceasta, asupra căreia s-a săvârşit mulţumeşteprin cuvântul rugăciunii dată de el şi din care se hrăneşte,prin frângere, trup şi sângele nostru, ţeste sângele şitrupul aceluiaşi Iisus care s-a întrupat>>”.

Sfântul „Clement Alexandrinul spune: <<Prea slăvitaşi harica Euharistie, se numeşte amestecarea ambelorobiecte, adică băutura şi cuvintele. Cei care o primesc cucredinţă se sfinţesc şi cu trupul şi cu sufletul, pentru căvoinţa Tatălui amestecă pe om tainic în această

amestecare e amestecare dumnezeiască cu Duhul şi cucuvântul pentru că într-adevăr Duhul se uneşte cu sufletulcel poartă;iar trupul cu Cuvântul pentru care s-a făcuttrup.>>”

Sfântul „Irineu al Lionului zice: <<Întrucât noi suntem membr ele lui(Hristos) şi nu ne hrănim cu creatura lui(…) şi apoi paharulde la creaţie El a recunoscut Sângele Său, din care El înmulţeşte sângele nostru, şi pâinea de la creaţie a întărit-o, pentru ca să fie Trupul Lui cu care ne întăreşte

trupurile>>”.

Doctrina păstorilor bisericeşti despre esenţaEuharistiei

Din „cea mai veche liturghie a Sfântului Iacov se vede



că slujitorii sfinţi în timpul proaducerii jertfei euharisticecompuse din pâine şi vin după exprimarea cuvintelorMântuitorului: <<Luaţi mâncaţi/Beţi dintru acesta toţi>>trebuie să se roage lui Dumnezeu Tatăl ca El să privească

cu milostivire la darurile acestea ce erau puse înainte şi sătrimită asupra jertfei acesteia Duhul Său cel Sfânt, martoral patimilor Domnului Hristos, ca să se arate pâineaaceasta trupul Hristosului Său iar paharul acesta SângeleHristosului Său. Prin aceasta se exprimă credinţa sinceră şivie în prezenţa reală a Trupului şi Sângelui lui Hristos-înEuharistie”.

Sfântul „Efrem Sirul zicea: <<Cine are ochiul credinţeiacela contemplează clar şi lămurit pe Stăpânul şi cuconvingerea credinţei perfecte mănâncă trupul Mielului

neîntinat-Unul născut Fiul Părintelui Ceresc, necercândcredinţa lui Dumnezeu nicicum, pentru că ea lucrează înnoi, contemplează viitorul şi totdeauna se numeştecredinţă nu cercetare. Crezi”iubite”, că Unul născut IisusHristos s-a născut pe pământ cu trupul pentru tine? Pentruce mai cercetezi?Dacă mai iubeşti cercetarea, atunci nutrebuie să te numeşti credincios, ci iscoditor. Fii credinciossincer:Împărtăşeşte-te cu toată credinţa cu Preacinstitul Trup Al Stăpânului şi fii încredinţat că, într-adevăr, mănânci

Însuţi Mielul. Tainele lui Hristos sunt foc veşnic. De aceeanu fi iscoditor, ca să nu te arzi în Împărtăşirea cu Sfintele Taine. Patriarhul Avraam a propus îngerilor cereşti bucatepământeşti şi ei au mâncat. Mare şi adevărată taină este avedea cum îngerii cereşti mănâncă pe pământ cele ce lesunt puse.>> Dar orice minte şi orice cuvânt întrece ceeace a făcut Unul născut Iisus Hristos Mântuitorul nostrupentru noi cei trupeşti, dându-ne spre mâncare foc şi duh,adică Trupul Său precum şi Sângele Său.”

Sfântul Chiril al Ierusalimului „dacă Hristos a zis desprepâine: <<Acesta este Trupul Meu>>, atunci cine maipoate îndrăzni să nu creadă?Şi dacă El însuşi a zis şi a încredinţat despre potir: <<Acesta este Sângele Meu>>,atunci cine se va învoi şi va zice acesta nu este SângeleLui(…).Deci să nu înţelegem Pâinea şi Vinul ca simpleelemente, căci ele sunt Trupul şi Sângele Lui Hristos, după



cum Însuşi spune Stăpânul:Deşi simţurile tale (celetrupeşti) îţi prezintă Pâinea şi Vinul totuşi să te întăreascăcredinciosule. Nu judeca despre lucruri după gust, ci să-ţifie ştiut din credinţă şi să fi bine convins că te-ai învrednicit

de Trupul şi Sângele Lui Hristos”.Sfântul Vasile cel Mare când pune întrebarea: „Cu cefrică, cu câtă convingere şi predispoziţie trebuie să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului? Tot el zice: Laaceasta ne răspunde Sfântul Apostol Pavel când zice:<<Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşimănâncă şi bea nesocotind Trupul Domnului>>.Neîndoiala ne produce necredinţă în cuvântul Domnuluicare ne zice:<<Acesta este Trupul Meu care se dă pentruvoi ;aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.>>”

Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă pe ascultătorii săi „cătrebuie să se supună necondiţionat cuvântului luiDumnezeu cu tot cugetul şi cu tot cugetul şi cu toatesimţurile care adesea ne înşeală:dacă Hristos zice<<Acesta este Trupul Meu>>, apoi să fim bine încredinţaţică trebuie să privim la el cu ochii spirituali, că Hristos nune-a dat nimic sensibil ci numai spiritual însă în lucrurisensibile. Aşa şi în taina botezului prin lucrul sensibil careeste apa, ni se comunică darul, iar lucrarea duhovnicească

constă în naştere şi renaştere adică în reînnoire(…). Cât demulţi spun acum: aş voi să văd faţa lui Hristos, chipul,veştmântul şi încălţămintea! Iată acum Îl vezi pe El înEuharistie, te atingi de El şi Îl mănânci. Voieşti să-I veziveştmintele, iar El îţi permite nu numai să-L vezi, dar şi săte atingi de El, să-L mănânci şi să-L primeşti înlăuntru(…),de aceea totdeauna trebuie să fii curajos şi cu băgare deseamă căci mare pedeapsă îi aşteaptă pe cei care se împărtăşesc cu nevrednicie. Gândeşte-te cât de mult îl

dispreţuieşti pe trădător şi pe cei ce L-au răstignit pe IisusHristos. Deci fereşte-te ca nu cumva să te faci şi tu vinovat Trupului şi Sângelui Lui Hristos(…). Căci n-a fost de ajunsca El să se facă om, ca să fie spânzurat pe cruce şi omorât,dar El ni se comunică nu numai prin credinţă, ci cu însuşifapta ne face pe noi Trup al Său. Care păstor îşi hrăneşteoile cu propriile sale membre? Şi ce spun eu, păstor? Se



găsesc adesea astfel de mame care-şi dau copiii lor de-abia născuţi altora spre mâncare. Hristos însă nu a pututrăbda aceasta. El ne hrăneşte cu propriul Său sânge şi prinaceasta ne uneşte cu El”.

Sfântul Epifanie al Ciprului observă că: „Hristos(referitorla pâinea euharistică) a voit după darul Său să zică:<<Acesta este Trupul Meu>> şi nu-i nimeni care să nucreadă aceste cuvinte, căci cel ce nu crede că esteadevărat Hristos se depărtează de har si de mântuire”.

Sfântul Ioan Damaschin spune: „Pâinea şi vinul nu suntnumai un simbol al trupului şi sângelui lui Hristos, să nu fie,ci Însuşi trupul îndumnezeit al Domnului căci însuşi Domnula zis:<< adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mâncatrupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui nu veţi avea

viaţa în voi. Trupul meu este adevărată mâncare şi sângeleMeu, adevărată băutură>>”.

Sfântul Chiril al Ierusalimului spune: „El a prefăcutodată în Cana Galilei apa în vin asemenea cu sângele(Ioan2,1-10); nu-i suficientă oare credinţa, când preface vinul însânge. De aceea să primim Sfânta Împărtăşanie cu toatăconvingerea că acesta este Trupul şi Sângele Lui Hristos.Căci sub chipul pâinii ni se dă Trupul şi sub chipul vinului nise dă Sângele”.

Sfântul Ioan Damaschin afirmă: „Dacă cuvântul luiDumnezeu este viu şi activ(evrei, 4,12) şi dacă toate câte avrut omul a făcut(Psalm 134,6) atunci nu poate el oare săprefacă pâinea în trupul său, iar vinul şi apa în sângeleSău, El a zis: <<Acesta este trupul meu, aceasta să faceţi întru pomenirea mea.>> Şi după porunca Lui ceaatotputernică aşa este şi aşa va fi până cândva veni a douaoară. Iar dacă întrebi cum se face aceasta, atunci e destulsă auzi că aceasta se săvârşeşte de Sfântul Duh după cum

Domnul şi-a format trupul din prea Sfânta Născătoare deDumnezeu tot prin Sfântul Duh. Mai mult nu ştiu nimic, ştiunumai că cuvântul lui Dumnezeu este adevărat lucrător şi întru totul puternic. Chipul prefacerii este neajuns deminte”.

Harismaticul „preot Ioan Serghiev din Kronştadt zicea:Pentru a primii Dumnezeieştile Taine, fiecare dintre voi



trebuie cu conştiinţa nevredniciei sale să se predea cutotul milostivirii Domnului fiindcă El însuşi prin harul Său săne facă vrednici de primirea Sfintelor Sale Taine”.

Sfânta Euharistie „este o taină pentru că este tainic

modul prefacerii dar şi o jertfă reală, pentru că e real şinesângeros Hristos Însuşi se jertfeşte pe Sfântul altar”.

BIBLIOGRAFIE

I.IZVOAREA. Ediţii ale Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998

B. Scrieri ale Sfinţilor Părinţi

CABASILA, Nicolae, Despre viaţa în Hristos, traducere dinlimba greacă de Pr. Prof. dr. Teodor Bodogae, Bucureşti, 1997

NEOFIT, Kavssokalivitul, Sfântul Nicodim Aghioritul, Despre Dumnezeiasca Împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine,Editura Ortodoxoskypeli, Tesalonic, Grecia, 1992

Sfântul Nicodim Aghioritul, Deasa Împărtăşire cu preacuratele luiHristos Taine, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001



Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciune pentru Spovedanie şiSfânta Împărtăşanie, Editura Sofia, Bucureşti, 2002

II. DICŢIONARE

BRIA, Pr. Prof. dr. Ion, Dicţionar Teologic Ortodox A-Z , ediţia a IIa, Bucureşti, 1994

PĂCUPARIU, Pr. Prof. Dr. Mircea, Dicţionarul teologilor români, Editura Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1996

III. MANUALE

Arhimandrit Silvestru, ep de Canev, Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol. IV, Editura Credinţa Strămoşească, 2001

TODORAN, Pr. Prof. Dr. şi ZĂGREAN, Isidor, Arhid. Prof. Dr.Ioan, Dogmatica Ortodoxă, manual pentru Seminarile Teologice, Ediţia a III a , Editura Renaşterea, Cluj-Napoca,2000

STĂNILOAE, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică

Ortodoxă, vol. III, Ediţia a II a , Editura Institutului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române Bucureşti, 1997

IV LUCRĂRI DE SPECIALITATE

Cărţi şi tratateBoca, Ierom. Arsenie, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei EpiscopiiOrtodoxe Române a Aradului, 1995

FELMY, Karl Cristian, Dogmatica experienţei ecleziale, trad. DePr. Prof. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1999

FLOREA, Petru, Opera exegetică a Sfântului MaximMărturisitorul, Editura Academos, Târgu Mureş, 1998

GHIUŞ, arhim. Benedict, În ce condiţii ne putem Împărtăşi?,



Editura Bizantinos, Bucureşti

LARCHET, Jean-Claude, Terapeutica bolilor spirituale, trad. Înromână de Marinela Bujin, Editura Sofia, Bucureşti, 1996

MEYENDORFF, John, Teologia bizantină, trad din limba englezăde Pr. Conferenţiar dr. Alexandru Stan, Bucureşti, 1996

SORESCU, Diacon Gabriel, Apologetica Iubirii, Editura Reduta, 2001

PLĂMĂDEALĂ, Înalt Prea Sfinţitul Antonie, Tradiţie şi libertateîn Spiritualitatea ortodoxă, Sibiu, 1983

STĂNILOAE, Pr. Prof. dr. Spiritualitate şi comuniune în

Liturghia Ortodoxă, ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986

Student: Alina Iordache Romina

Sfinţii Părinţi despre Sfânta Euharistie

Documents

Transcript of Sfinţii Părinţi despre Sfânta Euharistie