Sfârșitul Bisericii Adventiștilor de Ziua a Șaptea Autor: John Scotram Vineri, 12 Octombrie 2012 , ora 14:17

Noi ne-am ridicat capetele și am privit cu atenție Orionul. De acolo am auzit vocea lui Dumnezeu care ne-a povestit despre istoria poporului Său de la sfârșitul timpului. Când după aceea am studiat sărbătorile iudaice și am recunoascut însemnătatea “Sabatelor Mari” (SM) în care un Sabat ceremonial coincide cu un Sabat al Zilei a Șaptea, am obținut o înțelegere și mai profundă a pietrelor de hotar care au marcat drumul Bisericii AZȘ. Dumnezeu pune în lumină evoluția acestei Biserici unice în două cărți mari, către care arată Biblia: în Cartea celor Șapte Sigilii, în Orion, și în Cartea celor Șapte tunete, scrisă în permanență de soare și lună, pe care astăzi o numim “Vasul Timpului”.

Biserica AZȘ se consideră pe sine ca împlinire profetică a femeii îmbrăcate în soare din Apocalipsa 12,1.

În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de/cu douăsprezece stele pe cap. (Apoc 12,1)

Studiind mai exact simbolismul din această imagine, ajungem la rezultate uimitoare.

1. Vom descoperi în imaginea femeii din Apoc. 12,1 un plan treptat de avansare în timp, care ajunge până în zilele noastre, și chiar și mai departe. Fiecare simbol reprezintă o nouă epocă în Planul de mântuire al lui Dumnezeu.

2. La fiecare trecere de la o epocă la alta în Planul de mântuire, a existat un „profet“ pregătitor și unul strângător. Acest concept divin arată harul nesfârșit al lui Dumnezeu, deoarece El dă întotdeauna mai multe avertizări, înainte de a acționa. Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci. (Amos 3,7)

3. Dumnezeu așează înaintea poporului Său o ușă deschisă cu lumină nouă și un nou adevăr prezent la fiecare trecere într-o următoare traptă a Planului de mântuire. De la un anumit moment însă El începe să închidă această „ușă de har“ pentru cei necredincioși, care nu au vrut să urmeze luminii noi. Cel mai adesea aceștia nici nu observă închiderea ușii și se cred mai departe pe drumul cel corect.

4. La fiecare schimbare în următoarea treaptă în Planul de mântuire există o „rămășiță“. De fiecare dată are loc o cernere a celor necredincioși și o curățire și probare a celor credincioși. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos. Apoc 12,17

Luna de sub picioareleFemeii

Luna de sub picioarele acestei femei reprezintă națiunea iudaică. Ea simbolizează serviciul umbrelor prin care s-a remarcat acest popor al lui Dumnezeu din vechime. Așa cum luna redă numai lumina reflectată a soarelui, tot așa slujba umbrelor ceremoniale a fost numai o profeție despre Mesia care urma să vină. Prin ceremoniile lor și prin viața lor plăcută lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să le aducă bogate binecuvântări, izraeliții trebuiau să impresioneze popoarele dimprejur și astfel să pregătească inimile pentru solia Mântuitorului care urma să vină. Însă marea majoritate a izraeliților nu și-au împlinit menirea și necredincioșia lor față de Dumnezeu deveni cu timpul din ce în ce mai mare.

Când pentru Iudei sosise timpul ca să se arate Mesia, Dumnezeu a anunțat acest eveniment din nou prin cel de-al doilea Ilie, Ioan Botezătorul, care însuși urma să pregătească drumul pentru slujba slăvită a Fiului lui

Dumnezeu. Isus Însuși a preluat rolul de “profet” strângător și a predicat trei ani și jumătate în mijlocul poporului Său despre apropiata Împărăție a Cerurilor și începerea în curând a slujbei Sale de Mijlocitor în Sanctuarul ceresc. În felul acesta El a devenit o binecuvântare dar și o piatra de poticnire pentru mulți. Numai puțini au recunoscut ușa deschisă așezată înaintea lor din Curte către Sfânta Sanctuarului ceresc. Când Ioan Botezătorul a început să predice, a anunțat deschiderea acestei uși pentru cei credincioși, și, pentru fiecare care Îl vedea pe Isus și asculta de El, ea era larg deschisă.

Apoi națiunea iudaică a cerut de la Dumnezeu ca sângele lui Isus să cadă asupra lor și a copiilor lor, iar Dumnezeu le-a împlinit dorința. Ei și-au sigilat soarta prin uciderea Fiului lui Dumnezeu, care le predicase în Templul lor pamântesc despre Templul ceresc, și l-au ales pe Baraba în local Lui. Ușa deschisă așezată înaintea lor începu să se închidă ca “ușă a harului” pentru națiunea judaică, și totuși Domnul cerului le mai dădu încă trei ani și jumătate după 25 Mai 31 e.n., înainte de a lua sfeșnicul de la ei și a face astfel din ei un fost popor al lui Dumnezeu.

De ce a mai așteptat Dumnezeu trei ani și jumătate? Ce lucru și mai rău ar fi putut exista decât de a-L țintui pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu? Ștefan a văzut cerul deschis și pe Fiul lui Dumnezeu stând în picioare la dreapta Tatălui; și în loc să audă laude pentru Dumnezeul cerului la prezentarea viziunii sale slăvite, a trebuit să simtă numai pietrele grele din mâinile fraților săi, care năvăleau asupra lui, provocându-i o moarte groaznică. După trei ani și jumătate de la moartea Fiului lui Dumnezeu, Iudeii încă nu învățaseră nimic. Ei continuau să omoare pe profeții Domnului, care voiau să le spuna ceva despre un Sanctuar ceresc și despre Hristos care mijlocea acolo, și astfel sfeșnicul a trecut definitiv la aceia care urmau să predice neamurilor, adică la prima biserica creștină.

Mai înainte Isus îi adunase pe cei 12 conducători ai ei, Apostolii, care rămăseseră ca rest din întregul Izrael și care dădură Domnului slavă și știau unde se afla El acum fizic, anume în Sfânta din Sanctuarul ceresc. Însă toată predicarea lor nu fusese ascultată. Planul de salvare fusese vestit Iudeilor încă trei ani și jumătate după moartea lui Isus pe cruce, și deși vedeau în fața lor toate dovezile și chiar puteau auzi pe martorii învierii, conducătorii lor au respins pe Duhul Sfânt care voia să le vorbească, comițând prin aceasta păcatul de neiertat. Pentru ei, ca națiune, ușa Sfintei fusese închisă.

Femeia îmbrăcată în soare

Femeia însăși, care în Apoc 12 stă deasupra lunii, simbolizează Biserica Creștina care și-a avut începutul cu Apostolii în anul 31 respectiv 34. Ea este îmbrăcată în soarele neprihănirii, Domnul Însuși, care îi fusese pus ca piatră de temelie. Soarele produce propria lumină, așa cum Isus este izvorul luminii adevărului și al vieții. Nu mai era nevoie de slujba umbrelor pentru a-L simboliza pe Mântuitorul care fusese deja crucificat și reînviat în toată slava Sa. Însăși Biserica Creștina urma să se abată de la învățăturile originale, curate, și să decadă. Un întreg ciclu de sigilii și biserici descrie contaminarea groaznică a Bisericii cu învățăturile acelora pe care ea tocmai trebuia să-i evanghelizeze. Obiceiurile și credințele pagâne au pătruns din ce în ce mai adânc în Biserică, iar Papalitatea deveni instrumentul Satanei pentru anihilarea a tot ceea ce Isus dăduse Bisericii prin Apostoli. Însă în toata ciuda decăderii covârșitoare, exista mai departe adevărata Biserică a lui Dumnezeu, chiar dacă puternic decimată, care își păstra curăția până ce o nouă cernere urma să aibă loc.

Din Reformațiune se născuseră multe biserici protestante, care totuși nu atinseseră desprinderea totală de papalitatea păgână, deoarece ele nu au înțeles că păstrarea duminicii în locul Sabatului biblic reprezintă acceptarea pecetei stăpânirii Pontifexului roman. Astfel Reformațiunea, produsă între 1517 și 1648, a suferit naufragiu în problema Sabatului la consiliul din Trient, însă Dumnezeu urma să aduca această problemă curând în prim plan într-un alt mod, și să arunce o lumină mare asupra zilei de odihnă, așezată și sfințită de Dumnezeu în autoritatea Sa.

În jurul anului 1820 Dumnezeu a trezit pe primul “profet“ pregătitor la un studiu biblic. Fermierul nordamerican William Miller trebuia să devină inițiatorul Mișcării primului înger din Apoc 14 și să vestească apropiatul timp de judecată al lui Dumnezeu. De asemena Samuel Snow a vestit o solie mare și importantă: “A căzut Babilonul!” și a adunat în jurul lui o mare sumă de adepți ca conducător al Soliei îngerului al doilea, care arăta păcatele și încălcările bisericilor protestante decăzute, care încă țineau poruncile romanice în locul celor divine. Ambele mișcări îngerești anunțau noua fază în Planul mântuirii, care tocmai stătea înainte. Când acești doi în vara anului 1844 s-au unit și au vestit chiar ziua exactă a începerii judecății (pe care ei dealtfel o țineau ca zi a venirii lui Isus), a răsunat marele “Strigăt de la miezul nopții” pentru bisericile crestine, avertizându-le să se întoarcă de la păcatele Babilonului și să se pregătească pentru judecată.

Cine s-a lăsat avertizat și s-a pregătit spiritual și din punct de vedere al caracterului, avea să facă față și încercării pe care o planificase Dumnezeu pentru trecerea în noua fază. Căci Dumnezeu Însuși urma să fie Inițiatorul Marii Dezamăgiri din 1844, deoarece El ținuse degetul Său peste înțelegerea că aceasta nu era de fapt ziua revenirii lui Isus, așa cum se crezuse. Iar când Isus nu a apărut la momentul așteptat, numai aceia

și-au putut păstra credința, care se încredeau neclintit în certitudinea Cuvântului lui Dumnezeu și care nu puteau fi mișcați de nici un vânt. Ei au trebuit să caute greșeala din interpretarea lor a Cuvântului lui Dumnezeu și să se încreadă în Dumnezeu mai mult decât până atunci. Câți urmau să reziste?

După Marea Dezamăgire care afectase toate bisericile mari ale pământului după Strigătul de la miezul nopții ce se extinsese peste toate denominațiunile, au rămas iarăși numai vreo 12 persoane, care să continue lucrul acolo unde ceilalți respinseseră și lepădaseră lumina. Urmau să fie cei 12 pionieri ai Bisericii Adventiste de mai târziu, care din 23 Oktombrie 1844 au recunoscut adevărul despre Sanctuar și L-au urmat pe Domnul într-acolo, unde El mersese. Hiram Edson, care fusese ales la urma urmei de Dumnezeu ca “profet” strângător, a văzut în fața ochilor săi spirituali, ca și Ștefan, cerul deschis și pe Isus înaintea Tatălui mijlocind pentru noi în Sfânta Sfintelor. Numai cei 12 pionieri adventiști au văzut tot așa această ușă dechisă din Apoc 4,1 din Sfânta Sfintelor și au trecut împreună cu Dumnezeu pragul de la mijlocirea Domnului Isus în Sfânta din ceruri, către Sala de judecată a Judecății de Cercetare, unde El face și lucrarea de curățire a Sanctuarului în Ziua cerească a Ispășirii. Le-au fost descoperite mari adevăruri, și deoarece au urmat în mod spiritual pe Dumnezeu într-acolo unde se afla Chivotul Legământului cu tablele Legii, Spiritul lui Dumnezeu la numai puțin timp după aceea le-a deschis înțelegerea pentru dispăruta poruncă a patra, ca ultim act de curățire către o Evanghelie din nou curată, pură.

De fiecare dată când a avut loc o trecere de la o epocă a femeii din Apocalipsa 12 la alta, a existat un timp de închidere a ușii harului pentru aceia care au respins ușa deschisă. Când iudeii au pierdut candelabrul, acest proces a început într-o anumită zi, pe care (astăzi) o putem stabili cu exactitate: 25 Mai 31 e.n., când L-au țintuit pe Isus pe cruce. Însă timpul lor de har nu era încă terminat. Domnul le-a mai dăruit încă trei ani și jumătate, și l-a închis definitiv abia când aceștia l-au respins pe Ștefan și l-au omorat cu pietre. În timpul acesta în Ierusalim fusese predicată Evanghelia cu toată puterea iudeilor și păgânilor, însă încă nu mersese oficial la neamuri și încă un avuseseră loc călătorii misionare. Saul a fost chemat de Isus imediat după uciderea cu pietre a lui Ștefan, și prin aceasta tocmai începea definitiv noua epocă a Creștinismului pentru pagâni, deși, sigur, în cei trei ani și jumătate anteriori se mai convertiseră la Isus păgâni.

În mod foarte asemănător s-a petrecut și la trecerea de la comunitatea creștină la timpul Bisericii AZȘ a judecății. De la 22 Octombrie 1844, ziua dezamăgirii celei mari, în care mulți au răstignit credința lor într-o iminentă revenire a lui Isus și în profețiile Bibliei, au trecut încă o dată mai mult de doi ani, până ce Ellen G. White și soțul ei au acceptat adevărul despre Sabat și, astfel, au început din nou să predice o Evanghelie cu adevărat pură. În Biblie, această perioadă de tranziție este clar prezentată prin diferența de timp de la venirea "Celui Îmbătrânit de zile" și venirea "Fiului Omului"

Coroana femeii

Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. (Daniel 7,9-10)

În acest moment, la 22 Octombrie 1844, Dumnezeu Tatăl S-a așezat deja, tronurile pentru bătrâni au fost pregătite și Judecata a început. Bătrânii (pentru Judecata celor Morți) s-au așezat, de asemenea, și cărțile au fost deschise. Dar Isus Însuși nu era încă parte a acestui eveniment. El urma să apară într-un verset ceva mai târziu.

M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. Daniel 7,13-14

Pentru ca să putem înțelege mai bine când anume Și-a făcut Isus apariția și ce s-a întâmplat mai departe, trebuie să studiem, ca întotdeauna, Daniel și Apocalipsa împreună. Deoarece aceeași scenă se regăsește și în Apocalipsa 4 și 5. În Apocalipsa 4 obținem descrierea sălii de judecată și a Tatălui pe tronul Său. Ușa deschisă din versetul 1 este ușa către Sfânta Sfintelor din 22 Oktober 1844. Însă Isus apare în acțiune abia în capitolul 5, atunci când este pusă marea întrebare, cine este vrednic să deschidă cartea cu cele șapte peceți. Când Isus primește cartea din mâna Tatălui Său, cei 24 de bătrâni se închină și fac cunoscut motivul pentru care toată stăpânirea, slava și demnitatea regească Îi sunt transferate Mielului:

Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul

nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5,9-10)

Atribuirea stăpânirii, onoarei și domniei a început la scurt timp după începerea Judecății și a luat ceva timp, și numai apoi primul sigiliul a fost rupt de Isus Însuși:

Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruie. (Apocalipsa 6,1-2)

Mulți adventiști au atacat studiului despre Orion, spunând că nu ar exista nici o distanță de doi ani între începerea Judecății din Apocalipsa 4 și deschiderea primului sigiliu din Apocalipsa 6 și că ceasul care arată prima pecete pentru anul1846, ar trebui, prin urmare, să fie greșit . Opusul este însă cazul. Chiar textul biblic arată în Daniel și Apocalipsa, că trebuie să existe o astfel de diferență de timp și o tranziție. În acest timp a fost predicat doar adevărul despre începerea Judecății în Sanctuarul ceresc, fără adevărul despre Sabat. Numai când Ellen G. White și soțul ei în toamna anului 1846 au acceptat Sabatul din cartea lui Joseph Bates, care fusese tipărită abia în august 1846, numai atunci a început într-adevăr din nou să călărească Călărețul calului alb al primului sigiliu – Evanghelia pură. Oricine neagă acest lucru se așează împotriva adevărului biblic și istoric.

Și nu numai atât. El se opune însăși unei viziuni divine a lui Ellen White, pe care a primit-o în 1847, și care ar fi trebui de mult să dea de gândit adventiștilor. Aceasta a fost viziunea despre "sfârșitul celor 2300 de zile", în care diferența de timp dintre intrarea Tatălui și intrarea Fiului în Sfânta Sfintelor a Sanctuarului ceresc vine descrisă direct din gura lui Dumnezeu:

L-am văzut pe Tatăl ridicându-Se de pe scaunul de domnie, mergând cu un car de foc în Sfânta Sfintelor, dincolo de cea de-a doua despărţitură şi aşezându-Se. Apoi, Isus S-a ridicat de pe tron şi cei mai mulţi dintre cei care erau aplecaţi s-au ridicat împreună cu El. Din momentul în care S-a ridicat, nu am văzut nici o rază de lumină căzând de la Isus peste mulţimea nepăsătoare, şi aceasta a fost lăsată în întuneric total. Cei care s-au ridicat o dată cu Isus şi-au păstrat privirile aţintite asupra Sa când a părăsit tronul şi i-a condus o mică bucată de drum [aceasta marchează timpul dintre 1844 și 1846]. Apoi, Şi-a ridicat braţul drept şi L-am auzit spunând cu glasul Său încântător: „Aşteptaţi aici; Mă duc la Tatăl Meu să primesc Împărăţia; păstraţi-vă veşmintele nepătate, iar Eu mă voi întoarce după puţină vreme de la nuntă şi vă voi primi”. Apoi un car de foc, cu roţile ca văpăile de foc, înconjurat de îngeri, a venit acolo unde Se afla Isus. A păşit în car şi a fost purtat în Sfânta Sfintelor, unde şedea Tatăl. Acolo L-am privit pe Isus, un impunător Mare Preot, stând în picioare înaintea Tatălui. Pe tivul veşmântului Său erau un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie. Cei care Se ridicaseră împreună cu Isus îşi trimiteau către El credinţa, în Sfânta Sfintelor, şi se rugau: „Tatăl meu, dă-Mi Duhul Tău”. Apoi, Isus sufla asupra lor Duhul Sfânt. În suflarea aceea era lumină, putere şi multă iubire, bucurie şi pace. [adevărul despre Sabat, dat în anul 1846] {ST 55.1}

Noi am vorbit pe larg despre aceasta în articolul "Cele 1335 de zile". Și, la fel cum evreii au fost lăsați în întuneric atunci când Evanghelia a mers la neamuri, așa a fost și restul creștinătății, care s-a întors de la credința în solia primului și al doilea înger, lăsat în ignoranță spirituală. Viziunea continuă și descrie starea teribilă a acelora care au părăsit vechea lor credință și au respins lumina cea nouă. În timpul care a urmat marii dezamăgiri ei au lepădat atât doctrina Sanctuarului cât și lumina despre Sabat din mesajul îngerului al treilea:

M-am întors să mă uit la grupul celor care stăteau încă aplecaţi înaintea tronului; nu ştiau că Isus îl părăsise. Satana părea să fie lângă tron, încercând să continue lucrarea lui Dumnezeu. I-am văzut privind în sus către tron şi rugându-se: „Tată, dă-ne Duhul Tău”. Satana sufla atunci asupra lor o înrâurire nesfântă; era în aceasta lumină şi multă putere, dar nu exista iubire delicată, bucurie şi pace. Scopul lui Satana era de a-i păstra în starea de amăgire, de a-i trage înapoi şi de a-i amăgi pe cei din poporul lui Dumnezeu. {ST 56.1}

Aceia care se împotrivesc influenței Duhului Sfânt și luminii noi, în ciuda tuturor dovezilor care totuși încă cer credință, ajung în cele din urmă sub influența fabulelor lui Satana. Vrăjmașul sufletelor revarsă asupra lor un spirit fals, o trezire falsă și o lumină falsă, conducându-i în final la ruină.

Ușa harului pentru Biserica Creștină a început să se închidă pe 22 Octombrie 1844. Numai cei care au rămas fermi în ciuda dezamăgirii, au putut trece următorul test ... acceptarea sau respingerea adevărului despre Sabatul Zilei a Șaptea. În toamna anului 1846, din întreaga biserică doar 12 pionieri adventiști s-au decis pentru adevărul Sanctuarului și pentru Sabat, și, astfel, au fost gata, ca și Biserică a lui Dumnezeu curățită, să înceapă un nou ciclu de sigilii și biserici. Dumnezeu a dat timp celorlalte biserici, doi ani întregi, pentru a se pocăi, iar apoi ușa către Sfânta Sfintelor a fost închisă pentru ele. Apoi a fost permis lui Satana să exercite asupra lor o influență deosebit de nesfântă, prin care acestea urmau să nu mai poată niciodată, ca biserici organizate, să recunoască adevărul prezent.

În acești doi ani de tranziție a avut loc ceremonia încoronării lui Isus în Sfânta Sfintelor și prin urmare, femeia poartă pe cap o coroană ca simbol pentru Isus cel încoronat, în timp ce ea a fost îmbrăcată cu Isus ca Soare al neprihănirii în timpul erei creștine. Fie că este luna, care arată către Isus în serviciul ceremonial, sau soarele, care reprezintă pe Isus mijlocind, sau coroana care simbolizează pe Isus ca Rege și Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, este întotdeauna Isus care înconjoară biserica adevărată a lui Dumnezeu, și o arată în același timp în creșterea ei în adevărul prezent. Cine va fi decodat toate simbolurile, va fi ajuns la final și-L va însoți pe Isus pe drumul spre Nebuloasa Orion.

Mulți adventiști trec cu vederea, din păcate, schimbarea simbolurilor din Apocalipsa 12,1 în trecerea de la Biserica Creștină la Biserica Adventistă și cred că evoluția în timp se sfârșește deja în femeie, sau că femeia va fi până la sfârșit. Simbolismul merge totuși mai departe. La fel cum statuia lui Daniel, începând de la cap, înșiră împărățiile mondiale până la sfârșitul lor cauzat prin marea piatră care le strivește, și, astfel, înfățișează istoria finală adeclinului imperiului lui Satana, tot așa imaginea femeii din Apocalipsa 12 redă structura Împărăției infinite a lui Dumnezeu de la înființarea sa, în sens invers de jos în sus, iar femeia însăși nu este ultimul simbol, în această ordine. Biserica AZȘ, care trebuia să se formeze din biserica Creștină, este reprezentată prin coroana femeii din Apocalipsa 12.

Dar și această biserică avea să se îndepărteze de la Evanghelia pură. În toamna anului 1846 a început un nou ciclu de sigilii și biserici, care a fost consemnat în Cartea celor Șapte Sigilii din Orion sub forma păcatelor Bisericii AZȘ, de către însuși degetul lui Dumnezeu.

Cele mai mari eșecuri ale comunității care primise infinit mai multă lumină prin Spiritul Profetic, Ellen G. White, au fost notate de către Dumnezeu, pentru ca ultima generație a celor 144.000 să poată învăța din aceste greșeli. Ellen G. White a preluat rolul de profet anunțător pentru lumina de testare nouă, care avea să producă o cernere ulterioară. Deja în prima ei viziune din 1844 a anunțat timpul Ploii Târzii și al sigilării celor 144.000, iar după aproape trei ani a primit viziunea ei despre Orion, vocea lui Dumnezeu și Orașul Sfânt, care se va coborâ și el de acolo. Dumnezeu a determinat-o să considere ca inspirat de El un vis al lui William Miller, care prevestea un ''al doilea Miller'', și să-l insere ca profeție în primele scrieri ale Bisericii Adventiste.

Când solia Orionului a apărut în anul 2010 și bijuteriile pierdute ale lui William Miller au fost ''redescoperite și curățate'', așa cum a fost prezis prin visul lui Miller, bărbatul căruia i-a fost permis să citească ceasul din Orion cu ajutorul Duhului Sfânt, s-a recunoscut curând pe sine însuși ca cel de-al ''doilea Miller''. El avea să devină ''profetul'' strângător pentru ultima generație și din 2010 a început în mod activ să caute persoane care recunosc aceste adevăruri și ar fi gata să le învețe.

Ellen G. White a anunțat ușa deschisă în maniera următoare: "Nori negri, grei, s-au ivit şi s-au izbit unii de alţii. Văzduhul s-a desfăcut şi s-a rulat precum un sul; apoi am putut privi prin spaţiul deschis în Orion, de unde venea vocea lui Dumnezeu. Cetatea cea Sfântă va coborî prin acest spaţiu deschis.'' Și John Scotram a privit cu ochiul lui spiritual în acest spațiu deschis și L-a văzut pe Domnul său, Isus Hristos, făcând mijlocire înaintea Tatălui Său, cu sângele Său. În timp ce adventiștii au pierdut tot mai mult credința în Doctrina Sanctuarului, au început să se adune persoane care și-au ridicat capetele la vederea Sanctuarului ceresc, au văzut cerurile deschise și au privit în spatele vălului din Nebuloasa Orion și acolo au recunoscut că Tatăl avea să părăsească în curând Sanctuarul și Isus Însuși avea să preia Judecata celor Vii.

Din primăvara anului 2010 a fost așezată o ușă deschisă înaintea Bisericii AZȘ, însă ei au respins vehement lumina nouă ca pe ceva periculos. Chiar și acest lucru l-a văzut în viziune Ellen White și l-a anunțat:

În comunități va exista o manifestare minunată a puterii lui Dumnezeu, însă ea nu va mișca pe aceia care nu s-au umilit pe sine înaintea Domnului și nu au deschis ușa inimii lor prin mărturisire și pocăință. În manifestarea puterii care va lumina pământul cu slava lui Dumnezeu ei vor vedea doar ceva, pe care în orbirea lor îl vor percepe ca periculos, ceva care le va inspira frică și ei vor porni să i se împotrivească. Deoarece Domnul nu acționează conform imaginației și așteptărilor lor, ei se vor opune acestei lucrări. ''De ce'', spun ei ''să nu recunoaștem noi Spiritul lui Dumnezeu, dacă noi suntem de atâția ani în lucrare? - pentru că ei nu au reacționat la avertizările și rugămințile insistente ale soliilor lui Dumnezeu, ci au spus cu persistență: ''Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic.'' Talent și experiență de ani întregi nu vor face din bărbați canale ale luminii, atâta timp cât ei înșiși nu se vor așeza sub razele luminoase ale soarelui neprihănirii, și nu vor fi chemați și aleși și pregătiți prin înzestrarea Spiritului Sfânt. Dacă bărbații care mânuiesc lucrurile sfinte se vor umili pe ei înșiși sub mâna puternică a lui Dumnezeu, Domnul îi va ridica. El va face din ei oameni de discernământ – bărbați bogați în harul Spiritului Său. Trăsăturile lor de caracter puternice, egoiste, încăpățânarea lor, vor fi văzute în lumina care strălucește de la Lumina lumii. ''Altfel voi veni peste tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.'' Dacă Îl veți căta pe Domnul din toată inima, El Se va lăsa găsit de voi. {RH December 23, 1890, Art. B, par. 18}

Dumnezeu vruse să dea în sfârșit Ploaia Târzie mișcării îngerului al treilea care fusese susținută un timp atât

de lung de către mesagerul lui Dumnezeu Ellen G. White, însă când aceasta a venit, nimeni nu a fost dispus să recunoască mesajul ca ceea ce era. Solia Orionului a fost respinsă de cei mai mulți ca setare de timp/fixare de date, fără ca ea să fie măcar studiată, și Vasul Timpului a fost respins, deși acolo s-a confirmat încă o dată că Biserica AZȘ a fost Biserica lui Dumnezeu din timpul sfârșitului, care a deținut adevărul.

Cu puțin timp înainte de Strigătul de la miezul nopții și prin Strigătul de la miezul nopții bisericile creștine a fost avertizate de trei ori cu privire la începerea închiderii ușii harului pentru ele (1843, primăvara 1844, 22 octombrie 1844), și astfel Dumnezeu urma să repete, de asemenea, acest detaliu tipic atunci când ușa harului pentru Biserica Adventistă avea să se închidă. Datorită liniilor de timp identificate în Daniel 12, John Scotram și prietenii săi au avertizat Biserica AZȘ, chemând-o la pocăință de păcatele identificate de Dumnezeu și de deviațiile de la calea îngustă, înainte de evenimentele mari din 27 Februarie 2012, 5 Aprilie 2012 și 5 mai 2012. Avertismentele au fost luate în râs și a început o vânătoare după "ereticii Orionului" în interiorul bisericii AZȘ. Între timp s-au petrecut lucruri mari în Sanctuarul ceresc, care au putut fi văzute numai de către oamenii cărora Dumnezeu le deschisese cerul. Tatăl a părăsit Sfânta Sfintelor pe 26/27 Februarie și S-a deplasat pe parcursul a 40 de zile, până pe 5/6. Aprilie, către pragul Templului, pentru a Se înfățișa la instanța de judecată împotriva lui, care urmează să decidă definitiv Marea Controversă cu acuzatorul Satana. Isus a fost numit Judecătorul suprem al Universului și Judecata celor Vii urma să înceapă pe 5/6 Mai 2012. Am scris despre toate acestea în seria de articole "Ultima avertizare".

Datorită dezamăgirilor evidente, cauzate de faptul că aceste evenimente cerești nu au fost însoțite pe pământ de nici unul din evenimentele-cheie atât de mult așteptate de adventiști, cum ar fi Legea Duminicală din Statele Unite ale Americii sau mingile de foc, mulți au părăsit, ca și în 22 Octombrie 1844, credința în noul adevăr prezent, pentru că nu aveau ochi spirituali care să poată străpunge vălul înspre Sanctuarul ceresc. Ușa harului pentru Biserica Adventistă a început să se închidă și aceasta, ca și bisericile protestante dinaintea ei sau ca poporul evreu din timpul Domnului Isus, nu a avut nici o bănuială că urma să-i fie retras candelabrul în mod definitiv, dacă nu voia să-și mărturisească păcatele și să se pocăiască.

Unii fuseseră zguduiţi, căzuseră în afară şi rămăseseră pe drum. Cei nepăsători, indiferenţi — care nu se alăturaseră celor care puneau preţ pe biruinţă şi mântuire într-atât, încât să se roage cu perseverenţă şi durere pentru a o primi — nu au obţinut victoria şi au fost lăsaţi în urmă, în întuneric, iar locurile lor au fost imediat ocupate de alţii, care s-au prins de adevăr şi au completat rândurile. {ST 271.2}

Și din nou Dumnezeu a dat loc unei faze de tranziție, în care întoarcerea ar mai fi încă posibilă. Când pe 5/6. Mai 2012 a început Judecata celor Vii, neobservată de către marea majoritate a Bisericii AZȘ, a început și numărătoarea inversă finală pentru această denominațiune atât de bogat înzestrată de Dumnezeu. Duhul Sfânt a început însă să se retragă și probleme foarte rele s-au făcut perceptibile de la acest moment în cadrul Comunității. De exemplu, problema hirotonirii femeilor a condus la o fragmentare a bisericii și totuși nimeni nu a fost capabil de a vedea că sfârșitul organizației Biserica Adventiste devenea clar, așa cum a indicat Vasul Timpului pentru 2012.

Dar când exact ar trebui să se închidă definitiv ușa harului pentru Biserica Adventistă? Și care eveniment va marca închiderea ușii harului? Inclusiv John Scotram și prietenii lui și-au pus aceste întrebări. Pentru a putea determina momentul, trebuie să săpăm și mai adânc ...

Stelele din coroana femeii

Coroana femeii simbolizează nu numai coroana lui Isus, ci și acea coroană pe care o primesc toți aceia care acceptă și trăiesc noile adevăruri prezente care au fost revelate în tot timpul Judecății de Cercetare de la 1844 încoace. O coroană este atribuită credincioșilor din biserica Smirna, care, la sfârșitul zilelor în repetarea sigiliului al cincilea, vor muri ca martiri, astfel încât numărul lor să se împlinească.

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2,10)

Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. (Apocalipsa 6,9-11)

A doua coroană din Apocalipsa o primește biserica Filadelfia, care reprezintă pe cei 144.000 care au înțeles glasul lui Dumnezeu cu anunțarea timpului și care nu vor vedea moartea. Ei vor fi păziți de ceasul încercării,

de timpul plăgilor, deoarece aceștia sunt sfinții răbdători care nu vor fi negat numele lui Isus pe parcursul Marii Probe determinate de legile duminicale.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. (Apocalipsa 3,10-11)

Aceștia sunt cei doi martori ai lui Dumnezeu, acele ființe create, care vor dovedi dreptatea lui Dumnezeu în ultima secțiune a Marelui Proces. Lor le aparține coroana. O parte dintre ei vor muri, și noi privim împreună cu ei înapoi la Judecata celor morți. O altă parte nu vor gusta moartea, și noi privim împreună cu ei înainte la Judecata celor Vii, și, astfel, la viața veșnică.

12 tronuri în marele cerc de 24 de tronuri din jurul Tronului lui Dumnezeu în sala de judecată (Rev 4.4) au fost simbolic rezervate pentru pionierii Bisericii Adventiste și au fost ocupate timp de 168 de ani în timpul Judecății celor Morți. Dar cine stă în a doilea semicerc?

Simbolul coroanei femeii din Apocalipsa 12 nu este nici el ajuns la capăt. Pentru că ne mai este numit încă un detaliu:

În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de/cu douăsprezece stele pe cap. (Apocalipsa 12,1)

Pe 5/6 Mai 2012, cu ocazia celei de a doua Sfinte Cine recomandate de către Mișcarea Îngerului al Patrulea sub îndrumarea lui John Scotram, 12 bărbați și femei s-au așezat simbolic în al doilea semicerc în jurul Tronului de judecată al lui Dumnezeu. După mai mult de doi ani de căutare în interiorul Bisericii AZȘ care cuprinde 17 milioane de membri în întreaga lume, John Scotram a reușit să găsească doar 12 persoane care se predaseră lui Dumnezeu într-o manieră atât de smerită, încât au acceptat lumina Îngerului al Patrulea, a Spiritului Sfânt în Ploaia Târzie. Din nou nu au fost decât 12, ca și mai înainte la apostoli și pionierii adventiști, care au putut face următorul pas în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Ei nu au format nici o organizație nouă, așa cum a prezis Ellen White, și nici nu s-au separat singuri de Biserica Adventistă, ci Biserica Adventistă a refuzat să dea slavă Domnului și să serbeze cel puțin o dată Sfânta Cină împreună cu frații care deja au recunoscut noul adevăr prezent.

In acest simbol al celor 12 stele din coroana femeii Dumnezeu numește chiar și numărul exact al persoanelor care vor trebui să devină liederii celor 144.000, deoarece și la ei este vorba de o cifră concretă/literală, pentru că aceștia trebuie să adune cele 12 seminții ale israelului spiritual cu câte 12.000 de membri fiecare. Ei sunt șefii de trib și fiecare reprezintă o trăsătură care este tipică pentru una din semințiile lui Israel, și care trebuie să fie depășită cu ajutorul lui Isus. Aceste 12 persoane au fost expuse la încercări grele, mai înainte ca Dumnezeu să-i facă "bătrâni" în Judecata celor Vii. Ei sunt aceia care îi vor conduce/îndruma pe cei înțelepți din Daniel 12.3 să strălucească ca stelele cu solia Orionului.

Astfel a început Judecata celor Vii pentru cei mai mulți cu totul neobservat, și a devenit un test suplimentar pentru cei puțini care urmau să aibă sarcina de a începe în curând Marea Strigare. Conștienți de faptul că Judecata celor Vii a început deja, acum era de elucidat momentul în care Judecata celor Morți se va fi încheiat. În seria de articole despre "Ultima avertizare" am împărtășit deja o mulțime de cunoștințe din propria noastră experiență cu cititorii, dar, de asemenea, pentru noi au fost multe încă neclare, și numai cu timpul Duhul Sfânt ne-a deschis înțelegerea pentru locurile din Scriptură care fac referire la acest lucru. Astăzi avem o idee foarte precisă despre acest moment, care în același timp marchează începutul închiderii definitive a ușii harului pentru Biserica Adventistă.

Când se încheie Judecata celor Morți?

Pentru o vreme ne-a scăpat faptul că trebuia să existe o fază de tranziție și la schimbarea de la Judecata celor Morți la Judecata celor Vii, așa cum a existat și în faza anterioară la schimbarea într-un nivel mai ridicat al planului de mântuire! Tipurile anterioare o descriu atât de clar. De aceea presupusesem în mod eronat că evenimente cum ar fi marele dezastru sau legea duminicală ar trebui să aibă loc la începutul Judecății celor Vii. Aceasta a fost o concluzie greșită și noi vom prezenta aceasta acum corect și în toate aspectele sale.

Chiar și la analiza Jurământului lui Isus din Daniel 12 către cei doi bărbați de pe cele două maluri ale râului ar fi trebuit să fie evident pentru noi că Isus a ridicat ambele mâini simultan. Noi înțeleseserăm perfect anume că cei doi bărbați reprezentau Judecata celor Morți și a celor Vii, și de asemenea înțeleseserăm că durata Judecății celor Morți era ascunsă în imaginea însăși (7 * 2 * 12 = 168 ani), în timp ce Isus a exprimat durata Judecății celor Vii în jurământul în formă vorbită (o vreme, vremi și o jumătate de timp = 3 1/2 ani); dacă însă cele două segmente ar fi urmat unul altuia fără suprapunere, atunci ar fi trebuit ca Isus să ridice mai întâi o mână numai spre unul din bărbați, și apoi cealaltă mână către celălalt bărbat pentru care jurământul verbal urma să aibă valabilitate. O ridicare simultană a ambelor mâini, așa cum o spune textul

biblic, indică deja un timp de tranziție.

Mai mult, noi instalaserăm în același timp și unele erori de precizie în ceasul Orionului, care să ne fie iertate, deoarece noi suntem doar elevi. Când exact a început să ticăie ceasul Orionului sau când a început exact Judecata celor Morți? Raspunsul simplu este: pe 22 Octombrie 1844, la începutul Zilei Ispășirii.

Acum se anunță alte două întrebări, pe care noi încă nu ni le pusesem atât de amănunțit, deoarece suntem în permanență expuși la atacuri dușmănoase din partea împotrivitorilor fanatici față de orice fixare de date din rândurile adventiștilor, care vor din nou și din nou să ne rețină de la predicarea unui timp cât se poate de exact:

1. Când exact începe un an în Ceasul din Orion?

2. Când exact se termină cei 168 de ani ai Ceasului din Orion?

În această chestiune mai există o întrebare interesantă: "De ce a stabilit Dumnezeu în biblie două începuturi de an?" Dacă vom avea răspunsurile la întrebările noastre din acest articol, vom ști și răspunsul la această întrebare.

Încă de la începutul prezentării Orionului, cu care totul a început dintr-o dată în 2010, am calculat că distanța dintre doi bătrâni, care marchează punctele orelor de pe ceas, trebuie să fie exact șapte ani. Cu alte cuvinte, cei 168 de ani pământești ai zilei cerești a Judecății de 24 de ore cerești se divid în 24 segmente de timp pământesc de câte 7 ani. Ar fi trebuit imediat să fie evident pentru noi că aceasta corespunde unui anumit ritm pe care Dumnezeu l-a declarat lui Moise acum mai bine de 3500 ani:

Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului. Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via şi să strângi roadele. Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine, vitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană. (Leviticul 25,1-7)

Dar când încep acești ani sabatici? Dumnezeu explică acest lucru chiar în următoarele trei versete și introduce totodată și numărătoarea anilor jubiliari (ani de veselie, ani de îndurare):

Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani. În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua Ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră. Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui. (Leviticul 25,8-10)

Numărarea anilor în cadrul ciclului sabatic se face după cea mai mare sărbătoare anuală a evreilor, Ziua Ispășirii!

În articolele din Seria Umbrelor am cunoscut, din contră, luna spicelor ca începutul de an evreiesc. De fapt, este adevărat că Biblia cunoaște aceste două începuturi diferite ale anului. Mulți în ziua de azi cred că era vorba de un început de an "religios" și un altul "politic", idee care însă nu poate rezista. Deoarece ambele începuturi de an sunt atribuite instrucțiunilor lui Dumnezeu, ambele sunt deja prin natura lor ''religioase''! Observarea lui Rosh Hashanah, mult mai târziu introdusă de către rabini, care fixează începutul anului la Ziua Trâmbiței în prima zi a lunii Tishri, nu este biblică. Dacă doriți, putem s-o numim "Anul Nou politic", așa cum de altfel este văzut de către evreii de azi.

Din punct de vedere biblic, însă, există două maniere de numărare a anilor ...anii sărbătorilor, care încep cu sărbătoarea Paștelui în prima lună la 14 Abib, primăvara, și anii sabatici, care încep mereu la Ziua Ispășirii, pe data de 10 Tishri. Dumnezeu a arătat deja prin aceste două începuturi ale anului că există, de asemenea, două profeții majore, care se află în relație cu aceste două începuturi de an și se bazează pe aceste numărători.

Este logic, pentru două motive, să atribuim ceasul din Orion numărătorii anilor sabatici:

Distanțele dintre bătrâni sunt de exct 7 ani, ceea ce corespunde numărătorii anilor sabatici.

Ceasul din Orion începe cu o Zi a Ispășirii, 22 Octombrie 1844.

Prin contrast, în Vasul Timpului, sau Lista Sabatelor Mari, fiecare rând pentru fiecare an constă din combinațiile "primăvară / toamnă" ale împlinirilor zilelor festive corespunzătoare. Astfel fiecare an din Vasul

Timpului începe cu sărbătorile de primăvară, respectiv cu luna spicelor (Abib). Deci, Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a stabilit cu 3500 de ani în urmă două începuturi de an, al căror conținut de sens profetic urma să fie descifrat la sfârșitul timpului prin studiul Orionului și Vasul Timpului.

Noi am cunoscut prin intermediul Ceasului din Orion doar numerele anilor, fără să știm când anume ar începe acești ani. Au existat însă întotdeauna două opțiuni, fie în primăvară, cu Paștele, fie în toamnă, cu Ziua Ispășirii, numai că acest fapt ne scăpase și am luat în considerație doar sărbătorile de primăvară. Dar acum știm mai bine și înțelegem că Ceasul din Orion urmează ciclul sabatic, și acest lucru are consecințe majore pentru exactitatea împlinirii anumitor profeții și segmente de timp.

Când, deci, citim un anumit an în Ceasul din Orion, avem nevoie să înțelegem că anul acela începe abia în toamnă, respectiv cu Yom Kippur și se termină la Yom Kippur în anul următor. Citim, din contră, un anumit an în Vasul Timpului, atunci acel an începe în primăvară cu prima posibilitate de împlinire a sărbătorii Paștelui. Interesant (și aceasta va deveni, probabil, subiectul unui articol), lucrarea lui Isus este și ea împărțită în Comentariul nostru biblic în "Armonia Evangheliilor" de la Paște până la Paște, prima jumătate de an a slujirii Sale, însă, cuprinde numai puține evenimente și, logic, a început în toamnă.

Este posibil ca cei 144.000 să-și îndeplinească slujba lor de trei ani și jumătate, ca un anti-tip al lucrării lui Hristos, de la Ziua Ispășirii la Ziua Ispășirii, defazat într-o anumită măsură doar cu o jumătate de an? Ceasul din Orion facilitează tocmai observarea acestui punct de vedere, deoarece, conforma acestuia, al cincilea sigiliu nu poate fi deschis înainte de 2012 și aceasta înseamnă, nu înainte de Ziua Ispășirii din 2012!

De la începutul Judecății celor Vii la 5/6 Mai 2012 au șezut deci simultan 24 de bătrâni în două semicercuri în jurul tronului lui Dumnezeu pentru o perioade de tranziție stabilită de Dumnezeu; deoarece Judecata celor Morți nu ajunsese încă la final și pionierii adventiști simbolici încă se aflau pe locurile lor, și, în același timp, Judecata celor Vii începuse și cei 12 bătrâni, care sunt reprezentați prin cele 12 stele din coroana femeii, deja își ocupaseră locurile.

Ce se va întâmpla în Ziua Ispășirii în anul 2012?

În timp ce frații noștri adventiști râdeau la dezamăgirile noastre mici din primăvara anului 2012, noi am căutat, așa cum au făcut pionierii adventiști, mai departe după adevăr și am fost recompensați. Am recunoscut că "2012" va începe după Ceasul din Orion abia în toamna anului 2012 și va dura chiar până în toamna anului 2013. De asemenea, am înțeles că lucrarea noastră ar trebui să fie o imagine în oglindă a slujbei de trei și jumătate a lui Isus pe pământ, și am studiat evenimentele din primul semestru al lui Isus și am descoperit că exista o paralelă aproape perfectă cu serviciul nostru. Foarte puține lucruri s-au întâmplat în această primă jumătate de an al serviciului terestru al lui Isus, dar și la noi s-au petrecut lucruri corespunzătoare tipului. Dacă cineva dorește să studieze personal aceste lucruri, le poate găsi în "Harmony of Gospels" (''Armonia Evangheliilor'') în engleză în Bible Commentary volum 5, paginile 196-201. Cei care în curând vor aparține celor 144.000 vor afla foarte curând de la noi înșine, ceea ce s-a petrecut la noi în ultimele șase luni.

Evenimentul mare, care a inaugurat cu adevărat lucrarea lui Isus pe Pământ, a fost prima curățire a templului cu ocazia Paștelui în anul 28. Isus a alungat atunci pe toți negustorii din templu, care dezonoraseră casa Tatălui Său. Prin urmare, presupunem că va exista și la AZȘ o curățire a templului, în cadrul căreia cei care au considerat biserica drept o afacere vor trebui s-o părăsească. Toate acestea vor avea loc defazat doar cu o jumătate de an, deoarece numărarea noastră a anilor începe în toamnă, cu Ziua Ispășirii, și nu în primăvară, cu Paștele. Interesant, cea mai mare parte a "bătrânilor" se află acum în Paraguay, unde anotimpurile sunt opuse față de emisfera nordică. Ziua Ispășirii este aici o ''sărbătoare de primăvară", ca sărbătoarea Paștelui pe timpul lui Isus în Ierusalim.

Dacă analizăm tipul lui Isus în curățirea templului, atunci trebuie să intervină un eveniment, care să conducă la închiderea definitivă a ușii harului pentru biserica AZȘ și eliminarea din templu, rerspectiv din comunitate, a tuturor acelora care s-au pătat cu o vină cel puțin la fel de mare ca uciderea lui Stefan cu pietre sau refuzarea adevărului Sabatului. Trebuie să fie un lucru teribil prin care biserica AZȘ își pecetluiește soarta. Trebuie practic să corespundă chiar păcatului împotriva Duhului Sfânt.

Ar putea fi legea duminicală? Nu, pentru că nu am analizat încă până la capăt simbolul celor "12 stele din coroana femeii". Cine anunță, în acest timp după Ziua Ispășirii din 2012, iminenta închidere a ușii harului pentru Biserica AZȘ și cine este profetul strângător? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie mai întâi să ne gândim că mai există o ușă deschisă, și încă o ușă a milei, care se va inchide: ușa deschisă către ultima Arcă a sigilării, pentru a părăsi această planetă înspre Orion, și ușa milei pentru întreaga omenire, care, conform studiilor noastre se va închide la încheierea Judecății celor Vii. Dumnezeu va vesti închiderea acestei ultime uși a milei din nou printr-un profet vestitor și unul strângător.

Ellen White a prezis că mesajul îngerului al patrulea se va uni cu mesajul celui de-al treilea înger, și că aceasta va fi Marea Strigare care cheamă afară din bisericile babiloniene pe ultimii credincioși ai lui Dumnezeu. Sub aceste condiții se vor produce două strângeri din toate națiunile pământului ... strângerea celor 144.000 care nu vor gusta moartea, și strângerea marii gloate care va trebui să sufere încă martiriul. La fel cum Strigătul de la miezul nopții a fost "profetul" anunțător atunci când ușa milei urma să se închidă pentru bisericile creștine, tot așa este Marea Strigare pentru restul omenirii.

În ea se vor combina două mesaje îngerești: al îngerului al treilea, care avertizează împotriva acceptării semnul fiarei (sfințirea Duminicii) și al celui de-al patrulea înger, care aduce, de asemenea, în joc factorul timp, și reprezintă coloana vertebrală necesară care alcătuiește caracterul unui urmaș al lui Hristos . Solia îngerului al patrulea prezintă de asemenea consecințele teribile pe care eșecul chiar și numai al unuia dintre cei 144.000 l-ar atrage după sine pentru Dumnezeu și întregul Univers.

Care este scopul Marii Strigări? Sigilarea celor 144.000 și a marii gloate! Cine este, deci, ''profetul strângător "? În mod evident cel care face sigilarea, Duhul Sfânt Însuși, ''omul cu călimara'' din Ezechiel 9 (citiți cu atenție!). Toți cei care nu vor da curs chemării din Marea Strigare vor păcătui direct împotriva Duhului Sfânt, așa cum s-a întâmplat pe toate celelalte trepte ale planului de mântuire. Este de asemenea interesant că Isus Însuși a lucrat ca o ființă umană în prima tranziție, de la poporul iudeu la creștinătate, iar acum prin omologul său omniprezent, Duhul Sfânt .

Și acum este nevoie iarăși de o gândire atentă! Ce înseamnă unirea îngerului al treilea și al patrulea în Marea Strigare? Când începe să se închidă ușa harului pentru omenire? În ce anume constă testul prin care se va realiza ultima cernere a omenirii? Toți adventiștii o știu : legea duminicală, care va face păzirea Sabatului foarte dificilă! Biserica AZȘ, ca Mișcarea îngerului al treilea, a avertizat 168 de ani cu privire la venirea legii duminicale, la nivel mondial, care își va avea însă originea special în Statele Unite. Dar nimeni până acum nu a putut să primească acest semn al fiarei, deoarece această lege mai întâi trebuie să intre în vigoare, pentru ca cineva să poată cădea din pricina ei. Este deci prima etapă atunci când se închide ușa milei pentru omenire și nicidecum, așa cum mulți cred, când se închide ușa harului pentru biserica AZȘ. Toți oamenii vor fi testați prin legea duminicală și nu doar membrii STA. Așa că trebuie chiar înainte de venirea legii duminicale să se întâmple altceva, care să închidă definitiv ușa harului pentru biserica AZȘ, și să fie la fel de teribil ca și adoptarea sfințirii Duminicii.

Singurul pasaj din scrierile lui Ellen White, care este mereu folosit pentru a arăta că ușa harului pentru Biserica Adventistă se închide la Legea Duminicală, este următorul:

Rândurile lăsate goale vor fi completate de aceia pe care Hristos îi descrie ca venind la ceasul al unsprezecelea. Spiritul lui Dumnezeu este la lucru pe lângă foarte mulți. Timpul judecăților aspre ale lui Dumnezeu este timpul de har pentru aceia care nu au avut ocazie să cunoască adevărul. Dumnezeu privește cu iubire asupra lor. Inima Sa este mișcată de milă și mâna Sa este încă întinsă pentru a salva, în timp ce ușa este închisă pentru aceia care nu au vrut să intre. Un mare număr de persoane în aceste ultime zile vor auzi adevărul pentru prima dată. - Letter 103, 1903. {LDE 182.2}

Este probabil destul de adevărat că, în timpul micii strâmtorări chiar înainte de închiderea ușii harului pentru omenire, ușa harului pentru Biserica Adventistă va fi deja închisă, dar nu există nici o bază pentru o concluzie de genul că închiderea ușii milei pentru Biserica Adventistă va fi cauzată prin legea duminicală. Nu se poate citi așa ceva din acest citat nici cu cea mai mare bunăvoință.

Dimpotrivă, promulgarea mult-așteptatei legi duminicale va fi prima etapă a închiderii ușii harului pentru omenire, care va trebui în întregime să fie supusă acestui test, până când fiecare se va fi decis să ia poziție de partea lui Emanuel sau de partea vrăjmașului sufletelor.

Pentru a completa imaginea stelelor din coroana femeii, trebuie sa ne mai punem o intrebare: care eveniment groaznic va închide definitiv ușa harului pentru omenire? Chiar și pe acesta îl putem identifica cu probabilitate mare prin declarațiile Spiritului Profeției, și el corespunde cu răstignirea lui Ștefan de către evrei: decretul final de moarte pentru exterminarea completă a păzitorilor Sabatului. Știm bine, de asemenea, că execuția sa, după tipul din cartea Esterei, va fi amânată cu un an, în care plăgile vor cădea, și că toți cei care poartă sigiliul lui Dumnezeu vor trece vii prin acest timp.

Acum stăm încă în fața întrebării despre ce ofensă teribilă anume ar comite Biserica AZȘ la Ziua Ispășirii 2012, astfel încât să înceapă închiderea pentru totdeauna a ușii harului pentru ea în Nebuloasa Orion și să ajungă să-i fie baricadată privirea în Sanctuarul ceresc. Pentru a putea răspunde, avem nevoie să știm data exactă pentru Ziua Ispășirii în 2012 ...

Când este Ziua Ispășirii în 2012?

Înțelegem deci acum că anii marcați în Orion sunt defazați față de anii marcați în Vasul Timpului cu o jumătate de an, și astfel putem să recunoaștem logic că Judecata celor Morți, care a început în Orion la 22 Octombrie 1844, se va încheia abia în toamna din 2012 la Yom Kippur, atingând durata completă de 168 de ani, pe care Isus Însuși a profetizat-o în jurământul din Daniel 12. Prin Vasul Timpului am aflat mai departe că Judecata celor Vii, cu o durată de 1.260 de zile, a început la al doilea Paște posibil din 2012, la 5/6 Mai 2012. Această suprapunere este din nou o perioadă de tranziție de la un simbol la altul în femeia din Apocalipsa 12, o suprapunere de o jumătate de an a celor două părți ale Judecății, sau trecerea de la coroană la cele 12 stele incluse în ea. Aceste 12 stele din coroana femeii nu stau nicidecum pentru o nouă organizație AZȘ, ci pur și simplu pentru rămășița din mijlocul ei care a experimentat mai întâi lumina nouă prin auzirea vocii lui Isus și, prin ajutorul Duhului Sfânt, au pregătit-o pentru a o da mai departe.

Care Zi a Ispășirii din 2012, ar trebui însă acum luată ca început al curățirii templului AZȘ? Noi știm din Vasul Timpului și din calendarul lui Dumnezeu redescoperit din studiul Ghetsemani că există două posibile zile ale ispășirii. Cineva ar putea spune că orzul a fost găsit în 2012 în prima lună posibilă, și, astfel, data de 27/28 Septembrie ar trebui să fie luată ca Zi a Ispășirii. Dar noi am aflat din Vasul Timpului că Sabatele Mari au o importanță capitală pentru Dumnezeu. Și a doua Zi a Ispășirii posibilă din acest an este cu adevărat un astfel de Sabat Mare. Ea are loc pe 26/27 Octombrie 2012 care este o zi a șaptea a săptămânii! Trebuie, deci, să căutăm după un eveniment care va avea loc în această zi și care pentru Dumnezeu este atât de grav, încât El va începe să închidă ușa harului pentru biserica AZȘ.

Ce se va întâmpla? Ce va face Domnul - care acționează în Sabatele Mari - începând din această zi, pentru a-Și curăța Biserica? Nu știm!

Dar noi știm că în fața Bisericii AZȘ stă o zguduire puternică. Știm că inima ei este ca și distrusă datorită multelor erezii și a infiltrării iezuiților în conducere. Știm că marea majoritate a adventiștilor de astăzi sunt la fel de lumești ca restul lumii și nu se deosebesc cu mai nimic de creștinii ecumenici sau chiar de "păgâni." Dar noi știm, de asemenea, că Spiritul Profetic a spus că ea va fi curățată.

Mesajul Vasului Timpului indică sfârșitul Bisericii AZȘ organizate pentru 2012 printr-un triplet de ani corespunzător anilor 1861-1863. În acești ani a fost ales numele bisericii noastre și a avut loc întemeierea bisericii organizate. În acești trei ani a inceput ceva care urma să se termine în perioada 2010-2012. Ellen White a afirmat în mod clar că numele bisericii AZȘ a fost ales și inspirat de Dumnezeu.

Noi suntem Adventiști de Ziua a Șaptea. Ne rușinăm cumva datorită acestui nume? Răspunsul poate

fi numai următorul: Nu, noi nu ne rușinăm de el! La urma urmei este un nume pe care Domnul ni l-a

dat. El indică tocmai adevărurile care odată au să devină o piatră de încercare pentru Creștinătate.

Letter 110, 1902. {2SM 384.1}

Este vorba deci despre "Ziua a Șaptea" din numele bisericii, care va deveni piatra de încercare. Unii dintre

prietenii mei, și chiar eu, am crezut pentru un timp că acest lucru ar putea indica faptul că Biserica AZȘ și-ar

putea schimba numele sub presiunea legii duminicale și, astfel, organizația se va termina în cazul în care și-

ar da un alt nume care să nu trezească suspiciuni la bisericile din Noua Ordine Mondială. O schimbare a

numelui de la ''Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea'' la doar "Biserica Adventistă", de exemplu, ar fi o

trădare a lui Dumnezeu Însuși, care a dat acest nume. Ar fi, de asemenea, o trădare a Sabatului, semnul

dintre Dumnezeu și poporul Său!

În cazul în care Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea ar trăda chiar Sabatul din numele ei, atunci ar veni cu

siguranță sfârșitul pentru acest popor. Dar, ar trebui Biserica AZȘ cu adevărat să-și schimbe numele, atunci

când legea duminicală va veni, pentru ca să se conformeze păstrării Duminicii? Nu, ba chiar un "nu" clar!

Deoarece papalitatea însăși vorbește de ceva timp în enciclicele sale de Sabatul zilei a șaptea, referindu-se

la Duminică! Peste tot oamenii sunt îndoctrinați că Duminica este ziua a șaptea a săptămânii. Există deja în

multe state calendare în care săptămâna începe cu Luni. Deci a spune simplu ''Noi, Adventiștii de Ziua a

Șaptea, ținem ziua a șaptea a săptămânii ca zi sfântă de odihnă" poate astăzi chiar nici să nu mai fie

înțeleasă ca o respingere directă a Duminicii, deoarece sensul acestui termen a fost complet răsucit. Chiar și

păzitorii Sabatelor lunare, care țin Sabatul în fiecare lună tot într-o altă zi a săptămânii, se numesc pe ei

înșiși "Adventiștii de ziua a șaptea", deoarece în cadrul fiecărei luni ei țin ziua de odihnă în ziua a șaptea.

Astfel, de ce să facă o conducere apostată o schimbare de nume, doar pentru ca să trezească tigrul care

doarme, dacă ei ar putea să stea până la final cu vechiul nume și să nu intre niciodată în contradicție cu

Noua Ordine Mondială?!

Cu toate acestea, după Vasul Timpului trebuie să existe ceva care să aibă de a face cu acest nume care a

fost dat de Dumnezeu în anii 1861-1863, trebuie ca ceva să aibă de-a face cu profanarea Sabatului, și

trebuie să se producă atât de bine ascuns, astfel ca încă o dată imensa majoritate a oițelor AZȘ adormite să

nu-și dea seama că Dumnezeul lor este atât de ofensat, încât El chiar trântește ușa în fața bisericii Sale.

Trădare față de Dumnezeul Creator și Sabatele Sale

Când am realizat toate aceste lucruri, ne-a costat doar o căutare în Google pentru a afla ce crimă plănuiește

conducerea iezuită a AZȘ pentru 27 Octombrie 2012, astfel încât toți cei care sprijină această trădare față de

Dumnezeu sau o aprobă, vor merge la pierzare veșnică. Însă mie mi-a atins în mod special inima, deoarece

am realizat că scrisesem deja la 14 Mai 2010 despre această monstruozitate și avertizasem aici, pe site-ul

meu, că ceva groaznic își face apariția. La acel timp am surprins în agenția de presă AZȘ germană un

mesaj, pentru mulți neimpresionant, în care era vorba despre o ''Zi a Creației'' care acum în cadrul Mișcării

Ecumenice în fiecare primă Vineri din Septembrie trebuia să fie ținută. Biserica AZȘ germană s-a și exprimat

cu privire la acest lucru și, de asemenea, a publicat în același articol că "Biserica liberă a Adventiștilor de

Ziua a Șaptea celebrează Ziua Creației la sfârșitul lunii octombrie."

Am fost speriat de moarte, deoarece mi-a fost imediat clar că fiecare Sabat era un memorial al creației și al

Dumnezeului Creator, și nu doar un singur Sabat, o dată în an! A jefui Sabatul de închinarea și de amintirea

Dumnezeului Creator, ar corespunde unei profanări a Sabatului fără egal. A considera ziua săptămânală de

odihnă doar ca zi de odihnă pentru om, ca zi a familiei sau ca o zi de pauză de muncă, este o practică

catolică. Așa a prezentat-o deja Ioan Paul al II-lea, în enciclica sa infamă "Dies Domini" în anul 1998 – nu

mai este vorba de onoarea care I se cuvine lui Dumnezeu în această zi, ci doar de oameni.

Dar noi, Adventiștii de Ziua a Șaptea, ar trebui să știm mai bine. Fără a copia acum sute de citate din Ellen

White despre aceasta, vreau doar să vă reamintesc din nou de textul original al poruncii a patra:

Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a

şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu,

nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci

în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a

odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20,8-11)

Este singura porunca care începe cu o chemare la amintire: "Adu-ți aminte de ziua de odihnă." De ce să ne

amintim de ea? Căci în șase zile Domnul a realizat creația și EL S-a odihnit în ziua a șaptea!

Și de ce a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o? Pentru că omul tot la șapte zile, din cauza

ceasului său intern, are nevoie de o pauză de muncă? Pentru că tații au nevoie să se joace cu copiii lor o

dată la șapte zile? Pentru că altfel ne îmbolnăvim? Pentru că altfel înnebunim? Pentru că altfel punem în

pericol căsniciile noastre? Nu, în poruncă stă numai pentru că Dumnezeu S-a odihnit de lucrarea Sa de

creație în această zi. Noi trebuie să petrecem această zi cu Dumnezeu, și anume în amintire deplină a

creației Sale minunate, și aceasta în 52 de Sabate din an.

Cine însă declară doar un Sabat în an ca memorial al creațiunii, comite trădare față de Dumnezeul Creator

în celelalte 51 de Sabate ale anului. Reprezintă o încălcare de 51 de ori pe an a poruncii Sabatului, și o dată

ar fi de ajuns pentru a fi vinovat de toate poruncile! În cazul în care o întreagă organizație bisericească, care

poartă deja în numele ei sfințirea Sabatului pe baza inspirației Dumnezeului Creator, și au fost sfătuiți prin

sute de viziuni și mărturii prin Spiritul Profeției cu privire la importanța și sfințenia extremă a Sabatului, ar

îndrăzni să profaneze Sabatul în acest mod, atunci acest lucru ar fi o lovitură dată lui Dumnezeu în față, la

care chiar El ar răspunde.

"Bine," m-am gândit eu în Mai 2010, "e vorba doar de Uniunea Grmaniei de Nord, care oricum este total

aservită Ecumenismului, care iarăși fără nici-o rușine proclamă ziua creației. Mai mult decât atât, ei nu

vorbesc de un Sabat al creației, ci doar de o zi a creației." Cu toate acestea, am făcut o afirmație aproape

profetică în articolul meu:

Încă mai au o şansă ca Dumnezeu să le-o ierte, chiar propriei Sale biserici-Iuda. Însă foarte curând se

va închide uşa harului pentru toti aceia care sunt de părere că ziua creaţiei ar fi prima vineri din

Septembrie şi ar ţine-o - respectiv Duminica, semnul fiarei - şi atunci vor plânge încă o dată împreună:

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi

primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumenzeu, turnat

neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi

înaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au

odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! (Apocalipsa 14,9-

11)

Apoi am căutat în Google după 27 Octombrie 2012, dorind să știu dacă exista ceva anunțat de Biserica AZȘ

la nivel mondial pentru acea zi, care ar putea fi legat de o trădare serioasă a numelui ei, și atunci am găsit ...

SITE-UL OFICIAL AL CONFERINȚEI GENERALE CARE ACUM ANUNȚĂ ÎN TOATĂ LUMEA SABATUL

CREAȚIEI PENTRU 27 OCTOMBRIE 2012 : www.creationsabbath.net

Pentru ca să nu apară nici o îndoială cu privire la autorii acestui site, aici dreptul de autor oficial, care se află acolo:

©2012 Ministerial Association, General Conference | Seventh-day Adventist® Church.

Fără știrea marii majorități a adventiștilor Satana a reușit să aducă Biserica AZȘ să-și trădeze numele dat de Dumnezeu, misiunea de a vesti mesajul îngerului al treilea, chemarea ei și pe Dumnezeul ei, Dumnezeul Sabatului... și aceasta într-un SABAT MARE, în plus, într-o ZI a ISPĂȘIRII și, mai mult, când pentru această zi fusese prezisă începerea închiderii ușii harului.

Starea iudeilor necredincioşi ilustrează starea de neglijenţă şi necredinţă a acelora care pretind că

sunt creştini şi care sunt neştiutori de bunăvoie cu privire la lucrarea milosului nostru Mare Preot. În

serviciul simbolic, când marele preot intra în Locul preasfânt, întregului Israel i se cerea să se adune

în jurul sanctuarului şi, în modul cel mai solemn, să-şi umilească sufletele înaintea lui

Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor lor pentru a nu fi daţi afară din adunare. Deci, cu

mult mai important este ca, în această zi reală a ispăşirii, să înţelegem lucrarea Marelui nostru Preot

şi să ştim ce ni se cere să facem. {TV 430.3}

Oamenii nu pot lepăda avertizările pe care Dumnezeu le trimite în mila Sa şi să rămână

nepedepsiţi. O solie a fost trimisă din cer lumii din zilele lui Noe şi salvarea lor a depins de felul

în care ei au tratat solia. Pentru că au lepădat avertizarea, Duhul lui Dumnezeu a fost retras de

la cei păcătoşi, care au pierit în apele potopului. În timpul lui Avraam, mila a încetat să mai stăruie

pe lângă locuitorii vinovaţi ai Sodomei şi toţi, în afară de Lot împreună cu soţia şi cele două fiice, au

fost mistuiţi de focul trimis din cer. Tot aşa a fost şi în zilele lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu le-a declarat

iudeilor necredincioşi din generaţia aceea: „Vi se lasă casa pustie” (Matei 23, 38). Privind spre zilele

de pe urmă, aceeaşi Putere infinită declară cu privire la aceia care „n-au primit dragostea adevărului

ca să fie mântuiţi”. „Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o

minciună; pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcerea în nelegiuire, să fie osândiţi”

(2 Tesaloniceni 2, 10-12). Când ei leapădă învăţăturile Cuvântului Său, Dumnezeu Îşi retrage

Duhul de la ei şi-i lasă pradă amăgirilor pe care le iubesc. {TV 431.1}

Și în emblemă mai îndrăznesc să citeze și pe Ioan 1 și prin aceasta pe Isus ca Cuvântul lui Dumnezeu care a creat tot ceea ce acum va fi nimicit prin plăgi, și anume din nou prin Cuvântul Său. Cât de trist este totul!

Să vă mai spun și cui a fost trădată Biserica AZȘ sau cine se află cu adevărat în spatele ''Sabatului

Creației''?

Cred că vă puteți deja imagina, sau nu? Vă gândiți la Ecumene, deoarece eu am scris deja în articolul din

2010 despre Ziua creației? Atunci uitați-vă la acest articol din 2 Septembrie 2007. În exact această zi Papa

Benedict al XVI-lea a vestit o zi mondială pentru salvarea creației, ''Save Creation Day''. Comparați cuvintele

de pe pagina home a Conferinței Generale pentru ''Sabatul Creației'' cu cuvintele agentului Satanei de la

''Save Creation Day'', și faceți-vă odată clar faptul că Conferința Generală face doar ceea ce îi prescrie prima

fiară din Apocalipsa 13.

Eu am cercetat întreaga pagină a Conferinței Generale pentru Sabatul Creației și am căutat să găsesc un

articol sau o predică care să arate că Sabatul a fost schimbat de către Biserica Romană și că în curând are

să urmeze o încercare a fidelității noastre prin legile duminicale. Nimic de genul acesta! Însă a trebuit să

descopăr multe articole și predici – marea majoritate chiar – care nici măcar nu conțin cuvântul ''Sabat''! Se

vorbește într-adevăr despre ''Sabatul Creației'', dar se tăgăduiește în mare măsură Sabatul însuși. Vă rog,

faceți efortul și cercetați singuri!

Încă nu sunteți convinși de faptul că acum Conferința Generală rezervă numai acestui Sabat special

importanța pe care ar trebui s-o aibă conform poruncii a PATRA din Exodul 20? Citiți, vă rog, încă o dată

foarte atent, ce stă pe pagina de titlu www.creationsabbath.net :

Astfel, de ce să nu ne concentrăm în orele noastre de închinare asupra unui Dumnezeu ca Creator al nostru și ce reprezintă acest lucru pentru noi în viața noastră cotidiană?

Sabatul din 27 Octombrie 2012, care a fost desemnat ca Sabat al Creației, este:

"un mod de a-L percepe pe Dumnezeu ca Creatorul nostru și ce implicații are această învățătură biblică pentru noi...

pentru a produce un sentiment global al unității, prin aceea că noi predicăm acest punct de credință într-o lumină pozitivă.''

Puteți citi pe pagina Web despre Ziua Creației a Consiliului Mondial al Bisericilor (World Council of Churches) ce înseamnă ''sentimentul global al unității'' care a fost amintit. Este vorba de schimbările de climă, de încălzirea pământului, de poluarea mediului înconjurător ca teme pentru toate bisericile ecumenice. Sunt din nou aceleași probleme pe care Papa Benedict le-a ridicat deja în 2007. În realitate nu este vorba de Dumnezeul Creator, ci de om, care tocmai este în perspectivă să-și distrugă mediul ambiant. Ziua ''Salvați Creația'' a Papei sau ''Ziua Creației'' ecumenică apărută la indicația lui este o chestiune serioasă pentru bisericile babiloniene, dar faptul că Biserica Adventiștilor de Ziua a Șaptea îndrăznește să pângărească Sabatul în favoarea unui decret papal, face ca să i se închidă definitiv ușa harului.

Veți reacționa și voi așa cum a făcut unul dintre ''prietenii'' adventiști ai unui coleg de luptă, care a răspuns în modul următor la semnalarea cu privire la ''Sabatul Creației'' care urma să aibă loc în curând și a pericolelor acestuia?

Hallo J.,

m-am uitat la proiect și nu pot, oricât m-aș strădui, să descopăr nici o urmă de problemă, să luăm o

anumită zi de Sabat pe care să o organizăm în mod special pentru a-Lonora pe Dumnezeul Creator,

a-L lăuda și slăvi.

Din contra:

Faptul că în țările industriale din vest unii adventiști au îndoieli cu privare la Creație, face ca să apară

relativ pertinent așezarea unuei contragreutăți, care ar putea oferi orientare celor nesiguri. Toată

comunitatea va participa aici: de la copii până la frații în vârstă.

În afară de aceasta, Biblia ne spune că această zi a fost tocmai pentru aceasta creată (Exod 20,11).

Mai departe se pune aici un accent clar față de dumninică, în cazul în care se va ajunge să se facă

mai multă reclamă acestui eveniment.

Deci aceasta este o acțiune foarte demnă de susținut, la care ar trebui să participe toți.

Am impresia că tu aici ai cam exagerat.

Multe salutări,

S.

Dacă ne gândim că în timpurile biblice cineva era omorât cu pietre dacă, ca iudeu, aduna lemne în Sabat, atunci ne miră orbirea fratelui AZȘ care stă probabil pentru marea majoritate a adventiștilor care pe 27 OCTOMBRIE 2012, ÎN SABATUL MARE AL ZILEI DE ISPĂȘIRE, CARE MARCHEAZĂ SFÂRȘITUL CELOR 168 DE ANI AI JUDECĂȚII DE CERCETARE A CELOR MORȚI – „de la copii până la frații în vârstă“ inclusiv - se vor arunca în pierzare ca și Lemminge, prin aceea că vor necinsti cu știință sau fără știință pe Dumnezeul lor Creator care a binecuvântat și sfințit fiecare Sabat ca Sabat al Creației.

Cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit către Ezechiel, pentru ca acesta să le transmită casei de atunci a lui Dumnezeu, și-au găsit astăzi ultima lor aplicație la Biserica AZȘ…

„Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.” Mai

marii lui uneltesc în mijlocul lui ca să înghită sufletele ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; pun

mâna pe bogăţii şi lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui. Preoţii lui calcă

Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu

este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc

ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor. Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca

nişte lupi care îşi sfâşie prada, varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de

bani. Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa

vorbeşte Domnul Dumnezeu!” Şi Domnul nu le-a vorbit! Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură,

asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca

să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul

mâniei Mele şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel

22,24-31)

De ce nu a venit încă pedeapsa de la Dumnezeu și când va veni ea?

[Addendum, 11 Septembrie 2013]

Dumnezeu este îndurător și drept. Ellen White spunea într-o predică

„Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să

caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că

sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta,

şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul

degeaba?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi

anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun

gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face

rod; dacă nu, îl vei tăia.” (Luca 13,6-9) {HS 180.2}

Națiunea iudaică a fost reprezentată prin smochinul pe

care Dumnezeu îl sădise în via Sa; poporul pe care El

Și-l alesese, ca să fie al Său. Ei au fost favorizați mult

cu binecuvântări temporale și spirituale, și El Se aștepta

ca ei să aducă roade ale neprihănirii. An după an venise

la ei în speranța că va găsi fructe, însă nu a găsit. Mult

timp a căutat să treacă cu vederea. Dreptatea a cerut:

''Taie-l! La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”

Harul însă a pledat pentru o nouă încercare. Vierul va

încerca încă o dată să salveze copacul cel neroditor.

Fiul lui Dumnezeu în persoană va veni pentru ca să

pledeze pe lângă poporul Său. El Se va îmbrăca pe Sine cu omenescul și va așeza înaintea lor

exemplul propriei Sale vieți. Dacă nici atunci nu va reuși să-i conducă la pocăință, atunci acesta urma

să fie ultimul lor test. ''Atunci taie-l'' Soarta copacului neroditor o citim în distrugerea groaznică care a

venit peste națiunea iudaică. {HS 180.3}

Prin simbolul smochinului, Hristos reprezintă nu numai pe iudei, ci pe toți cei care au neglijat să

valorifice darurile Cerului. EL ne-a făcut parte de binecuvântări mai mari decât poporului Său vechi și

El pretinde de la noi fructe care să corespundă cu darurile împărtășite. ... {HS 180.4}

Dumnezeu nu se schimbă. Și Dumnezeu procedează întotdeauna la fel cu poporul Său ales. Biserica AZȘ

este poporul ales de astăzi și ar fi trebuit să-și dea seama că la 27 Octombrie 2012 erau deja trei ani trecuți

din toamna lui 2009, de când Dumnezeu a început să reverse Ploaia Târzie asupra poporului advent sub

forma soliei Orionului, a Vasului Timpului și a mesajului chemării noastre înalte, care ar fi trebuit să ducă la

maturarea fructelor. În fiecare an al penultimului triplet din Vasul Timpului (2010, 2011, 2012) Isus intrase în

vie, sperând să găsească rod la smochinul Bisericii Sale AZȘ. Nici măcar de ziua nașterii Sale ca ființă

umană, ziua în care El Se îmbrăcase pe Sine însuși cu umanitatea și, care în al treilea an pe 27 Octombrie

2012 a fost și un Sabat Mare, El nu a gasit nici un fruct, dar a trebuit să vadă cum scopul acestei zile sfânte

a fost desfigurat și împins la absurditate. "Sabatul Creației" a trecut în locul zilei de cinstire a lui Dumnezeu.

În disperarea Lui, Isus a cerut Duhului Sfânt să taie copacul, dar Mângâietorul a mai mijlocit o dată pentru

poporul refractar.

Un an mai mult trebuia să fie dat bisericii, o șansă în plus, încă un test, o ultimă încercare. Parabola lui Isus

lasă finalul deschis. Istoria ne învață cum a procedat Dumnezeu cu evrei, iar acest lucru este descris în

manieră impresionantă în primul capitol al cărții ''Tragedia Veacurilor''. Ellen White aplică deci acest capitol

pentru timpul nostru prezent. Prin urmare, este o profeție condițională care va avea un deznodământ

corespunzător cu reacția conducerii adventiste. Dacă există pocăință, va exista har ca la Ninive. Dacă

comunitatea rămâne în păcatele ei, atunci va urma distrugere ca în cazul Sodomei și Gomorei.

Aici aveți răspunsul oficial al Bisericii Adventiste la acțiunea Spiritului Sfânt de săpare și fertilizare, după anul

suplimentar de grație care se încheie definitiv la 27 Octombrie 2013:

Cum va hotărâ acum Leul din seminția lui Iuda?

Anexă: Tabelă panoramică pentru conținutul articolului