Sfntul Dionisie pseudo-Areopagitul este un reprezentant necunoscut al tradiiei cretine care este adeptul cunoaterii apofatice. Prin el teologia negativist a atins punctul culminant i n el putem vedea sfritul dezvoltrii teologiei mistice patristice. Acest sistem mistic al lui Dionisie nu se ndeprteaz de mistica neoplatonic, este marcat de unirea cu Dumnezeu, n norul ntunecos, prin Extasis deosebit de Grigore de Nyssa, dar asemeni lui Plotin i Proclus. Tot la acest autor apar principii preluate din filozoful neoplatonic Proclus, care i-a fost se pare i maestru. Astfel i Dionisie face apel la dorina fiinelor raionale, de a cunoate: i fiind ea aceasta (buntatea), este obria i suportul (ipostasul) tuturor i toate o doresc pe ea: cele nelegtoare i raionale n mod cunosctor...[footnoteRef:2]. [2: Dionisie Pseudo Areopagitul, Despre numele divine..., p. 21.]

Sfntul Dionisie Areopagitul se ntreab cum ar putea ntocmi un tratat despre numele divine att timp ct Dumnezeu este mai presus de orice nume. Numirile ce se dau dumnezeirii exprim doar atribute i nu esen deoarece cauza a toate este mai presus de toate. Aceste nume sunt relative, iar relativul este, desigur, inferior absolutului. Ele sunt mprumutate din lucrarea lui Dumnezeu n univers, din providena general i particular i din artrile dumnezeieti fcute n templele sfinte prin profei i apostoli. Buntii divine i s-au atribuit forme omeneti spre a fi intuit ct mai bine de raiunea creat. Numele nedifereniate se refer la ntreaga dumnezeire (suprabun, supradivin, supraesenial, supranelept, etc), iar cele difereniate (Tat, Fiu i Duh Sfnt) au calitatea de a nu putea fi schimbate sau luate n comun[footnoteRef:3]. Dumnezeu este frumosul desvrit, venic, invariabil, nenscut, nemuritor i fr dezvoltare sau micare n sine. El este cunoaterea a toate, stpnirea i puterea asupra a tot ce exist. El este adevrul, iar adevrul fiind ceea ce exist, negarea lui este ieirea din existen. [3: Ibidem, p. 21.]