Sfntul Ioan Iacob Hozevitul

Poezie

ODINIAR I ACUM

Aruncndu-ne n urm

Ochii notri sufleteti

Ctre anii din vechime

Ai vieii cretineti,

Mintea noastr se uimete

De sfinenia de-atunci,

Limba fr grai rmne,

Ne simim ca nite prunci.

Cci vedem pgnitatea

Dnd rzboi necontenit

Adunrilor cretine

Din Apus i Rasrit.

i aflm credina sfnt

Ca un foc atunci arznd

Iar Biserica n culmea

Biruinelor eznd.

Adncindu-ne mai tare

n trecutul deprtat

Al Bisericii cretine

Gndul nostru st mirat:

Uriai vedem n fa

Pe strbunii credincioi

Noi suntem pe lng dnii

Toi, pitici neputincioi.

Fruntea lor avnd cununa

Razelor dumnezeieti,

Ni se pleac de ruine

Ochii notri cei trupeti.

Mici la suflet, mari la patimi

Noi aproape nu-ndrznim

S mai cugetm la Slava

Noului Ierusalim!

Despre viaa minunat

A celor nti nscui

Lumea astzi nu mai tie,

Sfinii stau necunoscui!

Astzi traistele tiinei

S-au umplut cu nscociri

Iar din tainele credinei

Lumea nu mai are tiri!

Toat strduina lumii

Este spre a dovedi

C: Materia e totul,

Duhul n-are unde fi!

Ct de mult se mai neal

Cel numit Cuvnttor

Care cearc numai firea

Netiind pe Fctor!