1

Se-nalţă abur moale din grădină.

Pe jos, pornesc furnicile la drum.

Acoperişuri veştede-n lumină

Întind spre cer ogeacuri fără fum.

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul

Şi ies gândacii-Domnului pe zid.

Ferestre amorţite se deschid

Să intre-n casă soarele şi vântul.

………………………………..

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,

Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii

De frică să nu-i cadă la picioare,

Din creştet, vălul subţirel de floare.

Că s-a trezit aşa de dimineaţă

Cu ramuri albe — şi se poate spune

Că-i pentru-ntâia oară în viaţă

Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

George Topârceanu-Rapsodii de primăvară

2

cuprins

pag.

De ce nu citesc adolescenţii?-Prof. Anca Costan ........................................................................................................ 3

Nu rupeţi lanţul!... -Interviu realizat de eleva Necula Oana Andreea clasa a XII-a C…………………………………. 4

Liceul… Primul pas spre maturitate-Sinteanu Cătălina, cl. a XII-a C...................................................................... 6

Internat „H.V.”-Antohii Dina, cl a XII-a C.................................................................................................................. 7

Jocul – bucurie a vieţii-Hanu Raluca, cl. a-X-a B....................................................................................................... 8

Curentul Emo-Ghineţi Alina, cl. a IX-a D.................................................................................................................... 9

Drogurile şi anturajul-Surugiu Adrian, cl.a X-a C...................................................................................................... 9

Parţial-Prezentare realizată de Gheban Sergiu, cl. a XI-a C........................................................................................ 10

Prietenul la nevoie se cunoaşte-Radu Ancuţa, cl. a X-a B;versiuni în limbile engleză şi franceză-Prof. Anca

Costan şi prof. Mioara Brânzilă....................................................................................................................................

11

Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celui harnic îmbogăţeşte -Andreea Toma, cl. a XI-a A;

versiuni în limbile engleză şi franceză-Prof. Anca Costan şi prof. Mioara Brânzilă....................................................

12

Sângele apă nu se face-Emilia Muntenaşu, clasa a X-a B; versiuni în limbile engleză şi franceză-Prof. Anca

Costan şi prof. Mioara Brânzilă....................................................................................................................................

14

Alchimistul de Paulo Coelho –recenzie- Munteanu Ioana- Alexandra, cl. a XI-a B, sub îndrumarea prof. Mihaela

Irimie .............................................................................................................................................................................

16

Doar lumina unui suflet-Dorneanu Larisa, cl. a IX-a D............................................................................................. 17

GGâânndduurrii…… aammiinnttiirrii…… rreeggrreettee--Alexandru Neculaico, cl. a X-a B............................................................................... 17

Imaginabil-Panainte Luiza, cl. a X –a B....................................................................................................................... 18

Dumnezeul nostru-Armaşu Gabriela, cl. a IX-a A...................................................................................................... 19

Suflet trist-Bruma Larisa, cl. a XII-a B ....................................................................................................................... 20

Dacă-Moisă Sabina Ioana, cl. a X-a B..........................................................................................................................

21

Nu-i niciodată prea târziu -Petrea Otilia Florentina, cl. a IX-a A.............................................................................. 22

Soră-mea-i o pacoste-Vartic Nicoleta, cl. a IX-a A...................................................................................................... 23

Şi trandafirul ‘varsă sânge’….-Ciasnog Paula, cl a XII-a C ..................................................................................... 25

Paşii necesari obţinerii unui loc de muncă -Prof. Ana Saiz şi Carmen Cumpăratu.................................................. 26

Triburi amazoniene-Prof. Monica Buzatu .................................................................................................................. 29

Death Valley-Bostan Bogdan, clasa a XI-a A............................................................................................................... 31

Cele mai frumoase imagini- Ioana Aluculesei, cl. a XI-a A........................................................................................ 32

Scurt istoric al Sistemului Internaţional de Măsuri -Prof. Adrian Hagiu................................................................ 33

Nanotehnologia – ingineria viitorului-Prof. Viorel Dobrinescu................................................................................. 37

Noutăţi pentru navigatorii „net”-Prof. Emanuel Neacşu........................................................................................... 39

Adolescenţa si problemele ei-Prof. Liliana Iftime ...................................................................................................... 40

Prin judeţul Iaşi în pragul vecului al XX-lea. Schiţă administrativ-teritorială

şi demografică-Prof. Răzvan Locovei...........................................................................................................................

43

Extracurriculare-elev Vlad Fl. Dascălu şi prof. Liviu Ifrim........................................................................................ 46

Metamorfoza delfinului-Prof. Liviu Ifrim.................................................................................................................... 49

Perle şi ghiocei- Prof. Liviu Ifrim.................................................................................................................................. 51

Ce culori se poartă în 2010- Prof. Magda Marinescu……………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 52

3

De ce nu citesc adolescenţii?

Prof. Anca Costan

Ce s-a întâmplat cu adolescenţii care citesc? Unde au dispărut? Au existat vreodată aceşti

adolescenţi?! Sau totul a fost doar o simplă iluzie, a fost doar în închipuirea noastră?!

Studiile recente arată că din ce în ce mai puţini oameni au timp să citescă. Ceea ce mă

îngrijorează şi mai mult este faptul că fenomenul este foarte răspândit în cazul tinerilor din şcoli şi

din licee. Sistemul nostru de educaţie, care este într-o continuă şi neîntreruptă reformă de vreo 20 de

ani încoace, nu mai reuşeşte să determine tinerii să citească. Nici măcar un 10 la Limba şi Literatura

Română nu mai trezeşte interesul adolescenţilor. Cititul este o artă! O artă care se cultivă în timp şi

cu răbdare! La vârsta adolescenţei, deja ar trebui să aibă dezvoltate capacităţile de a aprecia o carte,

dar în goana nebună după supravieţuire, cei din jurul lor uită să le inspire aceste abilităţi: poate din

comoditate, poate e vina învăţătorului de la clasele primare, poate e vina părinţilor care abia

aşteaptă să li se întoarcă „plodul” de la şcoală ca să poată ieşi împreună la treburile gospodăreşti,

poate e vina sistemului de învăţământ care nu face nimic să motiveze dascălul de la catedră, puţini

fiind cei care-şi fac meseria din pură pasiune, fiind şi ei, la rândul lor, împovăraţi de aceleaşi griji

cotidiene.

Totuşi, nu cred că ar trebui să-i judecăm prea aspru pe adolescenţii noştri şi să ne gândim că

noi am trăit în alte vremuri (încep să vorbesc ca o pensionară). Pe vremea noastră nu exista internet,

playstation, mp4 player şi ATV-uri, mai ales la ţară. Cea mai mare distracţie era o discotecă, şi

aceea odată pe lună, o ieşire la iarbă verde şi lectura, veşnica lectură.

Timpul, timpul în care trăim... să fie asta veşnica problemă care pare să ne schimbe radical?!

Să fie şi ăsta motivul pentru care adolescenţii din ziua de azi abia au auzit de Jules Verne, Oliver

Twist, William Shakespeare sau Fraţii Grimm?! Da, pentru că ei au acum alte preocupări mult mai

interesante decât cititul.

Pentru că îşi petrec jumătate din adolescenţă în spaţiul virtual, ascultând muzică, vizionând

filme de prost gust pe youtube, chaturi de tot felul, discuţii pe facebook, twitter şi creând bloguri

personale care nu au nici un rost sau cărora le este foarte greu să le motiveze existenţa. Doar pentru

că aşa face cel de lângă el, pentru că aşa e trendy. E drept că internetul nu necesită un efort atât de

mare ca cititul unei cărţi, şi foloseşte şi mijloace mult mai dinamice şi atrăgătoare care captivează

mai rapid atenţia adolescentului.

Pentru că îşi găsesc diferite preocupări insignifiante, fără sens, pentru că sunt educaţi într-un

sistem care nu mai pune preţ pe calitate şi care încurajează adesea mediocritatea.

Pentru că dau prea mare importanţă lucrurilor mărunte, pentru că nu mai ştiu să caute în

profunzime, pentru că se împiedică zi de zi de nimicuri, pentru că nu sunt educaţi să gândească şi să

ia de la viaţă ceea ce le este util.

Adolescentul din ziua de azi trebuie educat, adolescentul trebuie atras altfel, trebuie motivat

dar trebuie şi regăsit, regăsit până nu e prea târziu.

Poate că e timpul să facem ceva pentru a-i educa în acest sens, poate că ar trebui să ne

implicăm mai mult în educaţia lor, poate că părinţii ar trebui să fie mai atenţi cu propriii lor copii,

poate că ei ar trebui, într-un final, să se nască într-o altă societate. O societate în care valorile să fie

apreciate la justa lor valoare, în care cultura să îşi aibă locul ei bine meritat, în care adolescentul să

vină la cursuri doar pentru că-i place şi nu pentru că aşa vor mama şi tata, şi noi, cei care avem

frumoasa misiune să facem ceva pentru ei, să ne oprim o clipă şi să medităm asupra lucrurilor care

se petrec în jurul nostru şi să le întindem o mână de ajutor ori de câte ori aceştia ne-o cer.

4

din cartea de onoare

Nu rupeți lanțul !... Interviu cu elevul Dascălu Florin Vlad, clasa a XII-a C,

realizat de eleva Necula Oana Andreea

Dragul meu coleg, cum te simti acum la cativa paşi de terminarea liceului ?

În ciuda faptului că acest liceu nu a fost prima mea opțiune, sunt plăcut impresionat, sunt

pregătit mai mult decât mă așteptam şi, da, sunt fericit!

Ce au însemnat pentru tine acești 4 ani ?

Datorită acestui liceu ( profesori, colegi, activitați) am avut ambiția și puterea ca de la zi la zi

să-mi dezvolt un bagaj de cunoștințe foarte încărcat. Cu părere de rău spun că primii 2 ani de studiu

la acest liceu mi s-au părut o povară, un munte prea mare de escaladat dar, spre surprinderea mea în

următorii 2 ani situația s-a schimbat radical, datorită activităților în care m-am implicat. Astfel am

participat la diferite activități, olimpiade, concursuri, piese de teatru, precum și la un proiect în

schimb de experiență internațională cu alte școli.

Spre ce te îndrepți după terminarea liceului ? Ce ai dori să faci ?

Datorită cunoștințelor acumulate in domeniul tehnic al profilului în care am fost instruit, mai

departe aș dori să merg pe aceeași specializare.

Poate că există sau au existat si lucruri neplacute pe care le-ai trait sau întalnit aici...ce ai dori

să fie schimbat, sau să fie altfel decât

până acum ?

Singurul și cel mai important lucru

care, după părerea mea, ar trebui sa fie,

mai degrabă, adăugat şi nu schimbat, ar

fi dotările laboratoarelor din acest liceu,

în acest moment, ca şi inexistente.

Dascălu Florin Vlad şi Necula Oana Andreea-două

personalităţi din doişpe C

Ce anume te-a influențat sau marcat

cel mai mult în timpul acestor 4 ani ?

Cu ce impresie ai rămas asupra a ceea

ce ai trăit şi învățat în acest liceu ?

Nu pot afirma că vreun lucru aparte

m-a infuențat în mod direct, însa o

multitudine de lucruri și întâmplări, aparent nesemnificative, puse cap la cap au stârnit în mine

ambiția și seriozitatea în ceea ce privește educația şi viața în general.

Ai fost și ești un elev foarte cunoscut, implicat și activ... ce crezi ca ai însemnat tu pentru

această școală ? Ce amintire crezi că laşi ?

Cred că cel mai bine la acestă întrebare pot să-ți răspundă colegii care mi-au fost alături sau

domnii profesori care m-au cunoscut... Iar în privința a ceea ce eu am lăsat acestui liceu este

participarea mea la anumite activități, programe și, bineînţeles, rezultatele obținute.

Ce ai dori să transmiți d-lor profesori care te-au susținut, îndemnat și învăţat în tot acest timp?

După multe ,,bune si rele” nu pot decât să mulțumesc întregului colectiv de profesori pentru

încrederea și srijinul acordat, chiar dacă uneori am fost, fără intenţie, „o belea de elev”. O mare

parte dintre profesorii pe care i-am cunoscut sper că îmi vor rămâne prieteni. Şi sunt convins că pe

parcusul vieții ne vom putea ajuta reciproc pentru că: ,,Ce poate fi mai frumos decât să-i vezi pe

5

oamenii pe care i-ai ajutat, că te apreciază și-ți poarta stimă și respect?’’ Asta nu înseamna că nu

sunt și profesori pe care încă de când i-am cunoscut sau întâlnit am început să regret asta.

Ce poţi spune despre colegii tăi? Ce sentimente și gânduri ai în ceea ce-i privește, acum, la

despărțire?

Indiferent de părerea lor despre mine, eu mereu i-am respectat și susținut la nevoie, chiar dacă

uneori nu meritau. Sunt mâhnit pentru cei care n-au învățat nimic din asta şi deci, nici de acum nu

vor merita... Este păcat, cred, ca dintr-o clasă atât de numeroasă ca a noastră, pe viitor să nu se

regasească periodic ca niște buni prieteni decât foarte puțini.

Celor ce-ţi vor urma şi vor trece pragul Grupului Școlar Agricol “Haralamb Vasiliu” ce le

dorești? Ce ai vrea să le transmiţi?

Le transmit doar să aibă încredere în profesorii şi conducerea acestei şcoli, să-i respecte, să

dovedească seriozitate şi de ce nu, pasiune în muncă, pentru că până la urmă toate dorinţele li se vor

îndeplini si vor avea parte numai de bine. Fiecare generație de elevi a lăsat şcolii ceva special, un

sentiment, o stare pe care, poate, n-o putem numi dar pe care o simţim cu toţii aşa cum o vor simţi şi

viitorii elevi. Nu rupeți lanțul, dragi colegi mai tineri, păstraţi tradiția şi renumele acestui liceu!

„Oglinzile” din jur...

Neacşu Manuel- proful de informatică: ,,Dascălu Florin Vlad... parcă mă văd și mă regăsesc pe

mine... în dorința lui de a face ceva, de a lăsa ceva in urmă, de a invăta mereu lucruri noi. Este un

elev bun care poate demonstra multe lucruri, e o amintire frumoasă si inconfundabilă prezența lui

în acest liceu și nu numai. Ca și persoană acesta, așa cum am reușit să-l cunosc eu, este un băiat

isteț, cu multe idei și abilități, inventiv, un prieten la nevoie, căruia eu personal îi doresc să urmeze

o carieră în domeniul calculatoarelor, să devină un om cunoscut, să ne revedem peste timp ca și

colegi în domeniu, poate, pentru că mintea lui promite mult. Îi doresc mult succes și spor in toate.”

Zbanț Liviu Gabriel-coleg de clasă: „Eu l-am cunoscut peVlad acum 8 ani și pot spune că-mi este

un foarte bun prieten, săritor la nevoie, avem idei de viața comune, precum și o mentalitate

asemănătoare...mi-e ca un frate”.

Luca Simona- colegă de clasă: Florin este un coleg super, foarte prietenos, îl simţi alătur la bine și

rău, indiferent de situație. E un băiat deosebit și foarte sufletist. Uneori e agitat dar seamănă cu

mine, suntem buni prieteni şi colegi, putem vorbi orice...el ne simte pe toți când avem zile

neplăcute și prin felul lui de a fi, ne distrează și ne face să uităm de toate.

Din realizările lui Vlad:

Participare la ediţiile 2009, 2010 ale Olimpiadei interdisciplinare tehnice, faza judeţeană;

Participare la programul de consiliere si orientare profesionala;

Participare în proiect internaţional cu schimb de experienţă în Turcia;

Trainer Management prin fundatia Corodna;

Organizator, prezentator: -balul bobocilor, seara claselor a XI-a;

Diferite roluri in scenete de teatru;

Membru al echipei redacţionale al revistei "Noi".

6

colţ de suflet

Liceul… Primul pas spre maturitate Sinteanu Cătălina, cl. a XII-a C

Într-adevar, liceul este primul pas spre maturitate, cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui

adolescent. Am să vă spun câteva cuvinte despre anii petrecuţi de mine în acest loc. Aş fi putut să scriu despre cu totul altceva, să mă leg despre orice alt lucru din viaţa mea, dar

cred ca acum este momentul cel mai potrivit să-mi mărturisesc câteva din gândurile şi trăirile legate de

anii de liceu care, poate, niciodată nu au fost spuse.

Sunt sigură ca fiecare dintre noi, la un moment dat, am crezut ca anii de liceu sunt nesfârşiţi

şi ne-am dorit ca el să se termine cât mai repede cu putinţă. Acum, când dorinţa noastră este pe cale să

se împlinească, îmi dau seama ca realitatea este cu totul alta. Chiar dacă am învăţat într-un liceu situat

într-o localitate mică, nu foarte cunoscută, am putut să-mi descopăr cu ajutorul profesorilor si cel al

colegilor, anumite calităţi, însuşiri, înclinaţii de care nu eram conştientă şi care, atunci când mi le-am

descoperit, mi-au infrumuseţat anii de liceu, m-au impulsionat spre cunoaştere şi autocunoaştere (şi mi-

ar plăcea să cred că nu doar pe mine).

Consider că cel mai important lucru este faptul că în toţi aceşti ani şi în acest loc, am reuşit

să devin, cred eu, destul de capabilă să-mi anticipez şi, de ce nu, să-mi croiesc drumul în viaţă ca o

persoană responsabilă. Mă consider norocoasă că am întâlnit aici profesori care au contribuit la

maturizarea mea (în sensul bun al cuvântului). Până la urmă, cred că nu conteaza renumele unui loc,

important este să întâlneşti oameni adevăraţi, cu suflete mari, pe care poţi conta, care te pot îndruma, de

la care ai ce învăţa. Dacă la venirea mea în acest liceu am fost oarecum dezorientată, acum, la finalul

acestui drum, pot spune cu certitudine că sunt un om care ştiu încotro să-mi îndrept paşii.

Sfatul meu pentru cei care mai au de mers până la încheierea acestei etape este acela de a

preţui aceşti ani, de a fi deschişi la toate informaţiile pe care le primesc, chiar dacă uneori li se par

nefolositoare. Ele au scopul de a ne forma, de a ne înarma cu tot ce ne va fi util pentru viaţă, de a ne

maturiza. Este important să le acceptăm la momentul potrivit, pentru că o alta şansă e posibil să nu ni se

mai ofere.

7

la adio...

Internat „H.V.” Antohii Dina, cl a XII-a C

Astăzi internatul “Haralamb Vasiliu” este casa a 88 de elevi din diferite zone ale judeţului Iaşi, unul dintre aceşti elevi sunt şi eu, Antohii Dina, elevă în clasa a XII-a C, care anul acesta fac patru ani de când numesc acest internat casă. Condiţiile? Nici prea-prea, nici foarte-foarte, adică iarna nu ne deranjează căldura iar apa caldă e o amintire frumoasă de pe vremea când eram acasă. Toamna, în schimb, daca suferim cumva de singurătate, ne trece repede pentru că şoriceii care s-au obişnuit cu noi fac tot posibilul să ne „distreze” mai ales noaptea...Cu bune şi rele, faptul că ne avem unii pe alţii, ne ajută să privim cu o oarecare detaşare aceste fleacuri (!...)

Noi, cei 88 de elevi, şi cele douã pedagoge alcãtuim o mare familie, o famile unită la bine şi la rău. Aş îndrăzni să afirm că la un moment dat începi chiar sã ţii la toţi ca la fraţii şi surorile tale, pentru că cinci zile din şapte ţi le petreci aici.

Doamnele pedagoge ne sunt îndrumãtoare şi de fapt tutori; sunt “mamele” noastre “vitrege”. Când avem o problemă sau când ne simţim singuri şi neajutoraţi, dumnealor fac tot posibilul să ne ajute, să ne facă să uităm de supărare sau de tristeţe. Deşi mi-a fost greu în aceşti patru ani, având în vedere faptul că merg acasã doar de patru ori pe an, pot spune că o sã ţin minte toată viaţa anumite persoane pe care le-am cunoscut în acest internat, care m-au învăţat de bine, m-au susţinut când îmi era greu, şi mai ales, au crezut în mine atunci când nu mai credeam nici eu. O sã le port mereu în suflet o caldă amintire, respect şi admiraţie. La rândul meu, am încercat şi încerc să nu-i dezamăgesc. La final de clasă a XII-a şi de liceu, de fapt, pot spune la modul cel mai sincer că nu regret deloc că am ajuns la “H. Vasiliu”, aici am avut profesori grijulii, devotaţi profesiunii lor, colegi minunaţi alături de care m-am format şi, da, prieteni cu care am împărţit frăţeşte fiecare clipă a vieţii de internatist.

8

îmi explic...

Jocul – bucurie a vieţii Hanu Raluca, cl. a-X-a B

Joc- activitate fizică sau mintală desfaşurată din plăcere; distracţie la care participă un grup de

persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante; distracţie lipsită de griji.

„Copilăria este inima tuturor vârstelor”.

Jocul e mai vechi decât cultura, pentru că noţiunea de

cultură, oricât de incomplet ar fi definită ea, presupune în orice caz o societate omenească, iar animalele nu l-au aşteptat

pe om ca să le înveţe să se joace. Animalele se joacă întocmai ca oamenii. Toate trăsăturile fundamentale ale jocului sunt

prezente şi în cel al animalelor. Nu trebuie decât să urmărim joaca unor căţeluşi şi să identificăm în vesela lor zbenguială

toate aceste trăsături. Căţeluşii se invită unii pe alţii la joacă

printr-un soi de atitudine. Copilul se joacă în cea mai desăvârşită formă şi ştie să

se joace. Fiecare copil are felul lui de a se juca. Jucătorul adevărat se dăruieşte întru totul jocului, aşa cum fac şi copiii.

Fiecare joc înseamnă ceva. De fapt, jocul este

indispensabil, se subordonează culturii, ba chiar devine el însuşi cultură. Ca acţiune, jocul poate contribui la fericirea

gupului. Jocul se izolează de viaţa obişnuită în timp şi spaţiu. El

(jocul) are caracterul lui limitat. Jocul se desfăşoară înăuntrul

unor anumite limite de timp şi spaţiu. Spunem că jocul are o caracteristică: trebuie să fie

frumos. Factorul estetic este poate identic cu intenţia de a crea o formă ordonată, care pătrunde jocul în toate aspectele

lui. Jocul leagă şi dezleagă, captivează, farmecă, adică vrăjeşte. Conţine cele două însuşiri: ritmul şi

armonia.

Orice joc îşi are regulile lui. Regulile unui joc sunt absolut obligatorii şi incontestabile. Daca nu ne-am juca, realitatea ar fi mai greu de

suportat. Pentru că nu doar copii se joacă, ci toţi oamenii. Pe chipul copiilor se citeşte bucuria atunci când se joacă, chiar

dacă este un joc blând sau unul agresiv. Acesta este

primul scop al jocului: obţinerea plăcerii. Odată jucat, el rămâne în memorie ca o creaţie spirituală sau ca un tezaur

spiritual. Secretul jocului este exprimat în deghizare. Aici

„caracterul neobişnuit” al jocului ajunge la perfecţiune. Deghizatul sau mascatul „joacă” rolul altei fiinţe. El „este” o

altă fiinţă.

Aşadar, în rezumat, jocul-considerat din punct de vedere al formei-poate fi numit acţiune liberă, conştientă,

„neintenţionată” şi situată în afara vieţii obişnuite, o acţiune care totuşi îl poate absorbi cu totul pe jucător, o acţiune de

care nu este legat nici un interes material direct, care nu

urmăreste nici un folos, o acţiune care se desfăşoară în limitele unui timp şi spatiu determinate anume, o acţiune care se

petrece în ordine, după anumite reguli, şi care dă naştere la relaţii comunitare între indivizi dornici să se înconjoare de

secret sau să-l accentueze prin deghizare, aceasta conferindu-

le posibilitatea evadării temporare din lumea obişnuită şi din timpul prezent. Copilăria nu trebuie niciodată uitată! Trebuie să ne aducem aminte mereu de ea!

Nu înceta niciodată să fii copil!

9

îmi explic...

CURENTUL EMO Ghineţi Alina, cl. a IX-a D

Curentul emo – o problemă a adolescenţilor din zilele noastre? Putem numi această nouă viziune despre viaţă o problemă dacă luăm în calcul eşecurile pe care le trăiesc tinerii care cred cu toată fiinţa în principiile promovate de această „modă”. Consider că tinerii – emo sunt de fapt tinerii care provin din familii dezorganizate, sau foarte înstărite, tinerii ai căror părinţi nu le sunt aproape, din diferite motive - serviciu stresant, dezinteres, diferenţă prea mare de vârstă - , tinerii care nu au prieteni adevăraţi sau care nu ştiu să câştige prietenia adevărată. De obicei, aceşti tineri au mari probleme în ceea ce priveşte comunicarea – verbală, nonverbală sau paraverbală – şi recurg la diferite metode pentru a se face remarcaţi în societate, violenţa fiind uneori singura opţiune pe care o găsesc. O altă caracteristică a acestui comportament este ţinuta mult prea sobră, neagră de cele mai multe ori, machiajul strident, dominat de aceeaşi culoare specifică funebrului. Eu privesc aceste reacţii ca posibile evadări din lumea reală, îndepărtări ale tinerilor care vor să-şi creeze un univers ideal în care ei domină pe oricine şi orice. Pe de altă parte, însă, sunt tineri care adoptă acest stil doar din caza unui moft, tineri care consideră că lumea emo îi defineşte chiar dacă nu încearcă să ascundă lacrimile unei existenţe imperfecte.

DROGURILE ŞI ANTURAJUL Surugiu Adrian, cl.a X-a C

Privind în jurul meu am observat că majoritatea tinerilor promovează din ce în ce mai multe

obiceiuri proaste: tutunul, drogul, alcoolul, toate acestea dezvoltându-se mai ales din cauza anturajului. Influenţat de acesta eşti tentat să consumi droguri întrucât vrei neapărat să ajungi la standardele „prietenilor” tăi, să-i impresionezi prin teribilism.

Crescut într-un mediu din care lipsesc cu desăvârşire adevăratele principii morale devii uşor de influenţat, cu mari probleme în ceea ce priveşte luarea unor decizii importante şi atras de mirajul perfecţiunii cazi în prăpastia fără scăpare. Mulţi tineri încearcă drogul, ţigara sau alcoolul din curiozitate şi dorind să fie „cool” continuă chiar dacă sunt conştienţi de răul pe car şi-l fac. Atunci când dependenţa de droguri pune stăpânire pe fiinţa ta devii o „legumă” condusă de alţii, o jucărie a celor din jur.

Aceste droguri te introduc într-o lume a falsei bucurii după care te aruncă în cumplitele chinuri care îţi afectează atât mintea cât şi sufletul. Aşadar, spune NU drogurilor în orice situaţie pentru că problemele tale vor fi aceleaşi de fiecare dată când conştiinţa curata devine realitate. Consider că prietenii adevăraţi, „prietenii”, familia, anturajul te pot ajuta să te realizezi, să treci peste greutăţi sau, dimpotrivă, te discreditează, te umilesc, îţi

distrug viaţa şi îţi răpesc speranţa unui nou început.

10

preocupări...

Prezentare realizată de Gheban Sergiu, cl. a XI-a C

Trupa Parţial fost înfiinţată la începutul anului 2006 cu componenţa Slym şi Safu, doi fraţi talentaţi ce

promit multe. Nu durează mult timp şi trupa ajunge cât de cât cunoscută în orasul de unde provin (Iaşi), trupa fiind originală, ocupându-se în totalitate de producţia pieselor. Încep concertele, de la baluri de boboci,

discoteci şi alte evenimente, trupa câştigă un concurs din Bucuresti trimiţând un demo, în urma unei selecţii

atente a unui juriu format din Grasu XXl, Cabron, Puya, Icsu, Tina şi Anthony, fiind invitată in studio-urile Radio Lynx din Bucureşti pentru a înregistra o piesă şi a cânta în una din ediţiile viitoare, live, în studio

alături de un nume cunoscut, Baxter. Între timp Slym şi cu Antidot, ei fiind buni prieteni încă de mici, colaborează în concerte în diferite oraşe cum ar fi Vaslui, Bucureşti, ş.a.m.d. Antidot câştigând un concurs

tot la radio lynx pentru cele mai bune versuri, fiind apoi invitat live în emisiune alături de Vlad Dobrescu

(C.T.C) şi Icsu (Explicit), el incepand din anul 2006 să ia lucrurile în serios lansând şi primul album de debut numit „Un început” după care a urmat „Poarta din rai”, lansarea având loc la Chişinău apoi la Iaşi, artistul

colaborând pe scenă cu mai mulţi artişti locali până în prezent. De curând, începe să colaboreze şi cu Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi prin labelul 100 % rap live, lucru ce a adus un plus de promovare pentru ei.

Urmează apariţiile la ziare (Ieşeanul, Iaşul Monden, s.a), Tv, la progame cum ar fi: Tvr2, TeleM, MuzTV (Rusia, Moldova), Radio (VoxT, Still, Bună Ziua Iaşi, Lynx, şi neoficiale) concerte în aer liber, concerte

în diferite oraşe ale ţării şi nu numai ce (Bucureşti, Paşcani, Costineşti, Iaşi, Vaslui, Cluj Napoca, Chişinău,

Hârlău, Târgu Frumos, Podu Iloaiei, Răducăneni, ş.a.m.d), diferite proiecte, concerte televizate în aer liber pe litoral, campanii organizate de partidul PNL în diferite oraşe ale ţării, trupa înregistrând şi o piesă ca imn

pentru acest partid, fiind una dintre cele mai de bază şi active trupe din Iaşi, concerte în deschidere la diferite trupe şi artişti lansaţi cum ar fi: Grasu XXL, Maximilian, Dj Swamp (Mafia), Dj Wicked (La Familia),

Paraziţii, Nimeni Altu', C.I.A, dar şi de alte genuri: Anda Adam, Adriana Rusu, Laura Lavric, Irina Loghin, Iris,

Fără Zahăr, Parlament, Ducu Berţi şi mulţi alţii. La începutul anului 2008, unul din membrii trupei pe nume Safu părăseşte trupa din diferite cauze, ocupându-se în continuare de producţia de instrumentale şi cum

Slym colabora de mult cu Antidot în comun acord reînfiinţează trupa. În prezent, trupa lucrează la primul album, ce speră să aibă succes şi o lansare în mai multe oraşe cu invitaţi surpriză, speră ca primul lor

videoclip să apară şi pe sticlă, diferite concerte şi multe alte lucruri noi. În anul 2009 trupa este invitată la

postul de televiune TeleM de 2 ori pentru a da interviu, la radio still online, ia locul 1 la concursul Ultimatum Pentru Artă, ediţia a 6-a, organizat de foot records&unic productions (Bucureşti), are o apariţie în ediţia a 7-

a a primei reviste de hip hop din România pe nume „Blackout Magazine”, piese sunt difuzate la Urban Soundz Radio-multe şi la alte radio-uri online. Vă invităm să ascultaţi muzică bună! Ascultaţi trupa Parţial! Vă

aşteptăm la concerte! Pace şi Dragoste!

11

pagina bilingv...

PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE Radu Ancuţ a, cl. a X-a B

Oare ce vor să spună aceste cuvinte? De ce oare au o semnificaţ ie atât de mare? Fiecare persoană are mulţ i prieteni, dar de cele mai multe ori, ei sunt

împărţ iţ i în două categorii: prietenii falşi şi cei adevăraţ i. Într-o pritenie este foarte importantă încrederea în cel de lângă

tine. Dacă un prieten pe care îl cunoşti de puţ in timp te trădează, faptul în sine este uşor de suportat şi treci mai uşor peste asta, şi atunci îţ i dai seama că acea persoana nu ţ i-a fost nici o secundă un adevărat prieten. Ei stau cu tine doar atât cât îţ i merge bine, dar când te afli la un moment de cumpănă, nu te mai cunosc. Atunci te uiţ i lângă tine şi vezi acele persoane care, chiar de eşti la nevoie, nu se retrag, îţ i sunt alături, te încurajează şi îţ i dau putere de a merge mai departe. Aceia sunt adevăraţ ii tăi prieteni. Pentru ei eşti totul şi ar face orice să te ştie bine şi fericit.

Poate nu ai prea mulţ i prieteni pe care să contezi la greu, poate ai doar unul, dar să ştii că el face cât o mie de prieteni. El nu te va părăsi. Va râde când râzi şi tu, va plânge odată cu tine, va suferi alături de tine, tu trebuie să ştii să-l pretuieşti, să-i fii şi tu aproape in clipele dificile.

Ţi se poate întampla să ai un necaz, să simţ i că eşti pe punctul de a cădea în prăpastie, că nu mai poţ i supota presiunea din jurul tău, că cerul cade pe tine. Atunci priveşte în jurul tău. Va exista întotdeauna o persoană care te va prinde când vei fi pe punctul de a cădea, te va ajuta să înfrunţ i toate obstacolele şi greutăţ ile. Vei simţ i în suflet o imensă bucurie decoarece cuiva îi pasă de tine şi orice ai face, el va fi mereu lângă tine.

Prietenia adevărată este totul în viaţ a unui om. Dacă ea nu ar exista, lumea întreagă ar fi mai săracă, am trăi în nesiguranţ ă fără să ne gândim că este loc mereu de mai bine.

A FRIEND IN NEED IS A FRIEND INDEED versiune în limba engleză-prof. Anca Costan

What those words want to say? Why they have such a huge signification? Each of us has a lot of friends, but, most of the times, they are separated into two categories: false friends and true

friends. For a friendship is very important the trust in the person next to you. If a friend, whom you know for a short period of time,

betrades you, the fact is easy to get over it and you pass over it easier, and then you realize that the person was, not even for a second, a friend of yours. Such a friend is next to you only when you are fine, but when you are at a loss, when you are in trouble,

12

they are not yours friends any longer. Then, you look around you, and you can see those persons who, even if you are at a loss, they do not run away, they are beside you, they encourage you and they give the power to go on with your life. Those are your true friends. For them, you are everything, and they would do everything to see you well and happy.

Perhaps you don’t have many friends on whom you may count in need, perhaps you have only one friend, but you have to know that this one makes a thousand friends. He will never run away from you. He will laugh when you laugh, he will cry, when you cry, he will suffer, when you suffer, you must know how to treasure him, and to be beside him in difficult moments.

You may happen to have a trouble, to feel you are about to fall into the abyss, that you cannot stand the pressure around you, that the sky comes over you. Then look around. It will exist always a person who catches you, when you are about to fall, a person who will help you to defeat the obstacles and difficulties of life. You will feel in your heart an immense joy, as someone is taking care about you, and no matter what you will do, he will be always next to you.

True friendship values a lot in man’s life. If it doesn’t exist, the whole world would be poorer, we all would live in uncertainty, without thinking that it is always place for the better.

pagina bilingv...

Au besoin on connaît l'ami versiune în limba franceză-prof. Mioara Brânzilă

Qu’est-ce que cela veut dire? Pourquoi ces mots ont-ils une si grande signification? Toute personne a beaucoup d’amis, mais pour la plupart du temps ils sont divisés en deux catégories: les faux amis et les vrais amis. En amitié il est très important d’avoir confiance en la personne à côté de toi. Si un ami que tu connais depuis peu de temps te trahit, le geste en soi est facile à supporter et à surmonter, mais c’est à ce moment-là que tu te rends compte qu’il n’a jamais été un vrai ami pour toi. De tels amis sont près de toi tant que tu es dans une bonne situation, mais ils t’abandonnent dès que tu es dans l’embarras. C’est le moment où tu regardes autour de toi et tu vois ces personnes qui, même si tu es en difficulté, elles ne te quittent pas, elles te soutiennent, t’encouragent et te donnent la force de pouvoir continuer. Ce sont elles tes vrais amis. Pour elles tu représente tout et elles feraient tout pour te savoir bien et heureux. Peut-être tu n’as pas trop d’amis sur lesquels tu puisses compter au besoin, peut-être tu n’en as qu’un seul, mais saches que celui-là il vaut plus que mille autres amis. Il ne te quittera pas. Il rira quand tu ris, il pleura quand tu pleures, il souffrira avec toi ; tu dois savoir ce qu’il vaut, tu dois lui donner un coup d’épaule dans les moments difficiles. Il peut t’arriver d’être malheureux, d’éprouver la sensation d’être sur le point de tomber dans l’abîme, de ne plus supporter la pression autour de toi, de sentir le ciel tomber sur la tête. C’est le moment de regarder aux abords. Il y aura toujours une personne qui te soutiendra quand tu seras en train de tomber, qui t’aidera à surmonter tous les obstacles et toutes les difficultés. Tu éprouveras une grande joie sachant qu’il y a quelqu’un qui se soucie de toi et quoi que tu fasses il sera toujours près de toi. La véritable amitié vaut tout dans la vie d’un homme. Si elle n’existait pas, le monde entier serait plus pauvre, on vivrait dans l’incertitude sans se rendre compte qu’il y a toujours du mieux.

CINE LUCREAZĂ CU O MÂNĂ LENEŞĂ SĂRĂCEŞTE, DAR MÂNA CELUI HARNIC ÎMBOGĂŢEŞTE

Andreea Toma, cl. a XI-a A

13

Cum bine ştim cu toţ ii, lenea este dăunătoare omului, dar şi atunci când omul lucrează fără tragere de inimă, poate să ajungă la lipsuri. Acest lucru se poate aplica atât pentru viaţ a fizică cât şi pentru cea spirituală.

În general, se ştie că munca înnobilează omul, îl face mai fericit.

Chiar dacă vorba din bătrâni „munca l-a omorât‛ este uneori folosită cu scop ironic, este în cele mai multe cazuri adevărată. Hărnicia aduce belşug, chair dacă nu în momentul imediat următor, ci uneori după ani şi ani de muncă îndelungată, şi omul harnic poate împarţ i cu ceilalţ i munca lui. De asemenea, el nu risipeşte în van ceea ce el a muncit din greu, pentru că ştie să preţ uiască valoarea muncii sale. Acest lucru se

regăseşte şi în istorisirea de mai jos. Un tată şi-a trimis fiul să lucreze şi să nu se întoarcă acasă până când nu aduce un ban de aur. Primul lucru la care s-a

gândit după ce a plecat de acasă, a fost să se ducă la mama lui să ceară banul respectiv, aşa că după o zi s-a întors acasă, spunându-i tatălui său că el însuşi a câştigat banul. Tatăl său a luat banul, l-a aruncat în foc, însă băiatul nu i-a spus nimic tatalui. Atunci tatăl său şi-a dat seama că nu e un ban muncit de el, şi l-a trimis din nou să aducă acasă un ban muncit de el. De data aceasta, băiatul s-a dus la bunica lui să ceară un ban, însă aceasta i-a spus că, dacă vrea să-i dea un ban de aur, trebuie să facă ceva în schimb, şi va primi banul drept răsplată pentru munca depusă. Aşa că băiatul şi-a ajutat bunica la treburile gospodăriei, şi-a luat banul câştigat prin muncă lui, şi s-a întors cu el acasă la tatăl său. Acesta a luat din nou banul şi l-a aruncat în foc, însă copilul a sărit şi a băgat mâinile în foc să scoată banul muncit de el, strigând: „Tată, acest ban chiar este muncit de mine şi nu trebuie să-l arunci în foc‛. Atunci tatăl său i-a zis tânărului: „Într-adevăr, acest ban este muncit de tine, pentru că te doare dacă-l pierzi, asta înseamnă să câştigi un ban cinstit‛. Din acel moment, tânărul a început să preţ uiască munca sa şi a celor din jurul său.

Se întâmplă să risipim de cele mai multe ori, ceea ce nu a fost muncit de propriile noastre mâini.

pagina bilingv...

HE WHO WORKS WITH A LAZY HAND, BECAMES POORER, BUT THE HAND OF A DILLIGENT MAN, BECAMES RICHER

versiune în limba engleză-prof. Anca Costan As we all know, laziness is not good for us, but when anyone who works with no good heart, he may get soon to great

lacks. This fact is valid both in physical life but also in spiritual one. Generally speaking, we know that work makes man to be bearable, work makes man happier. Even if an old saying ‚work killed him‛ is sometimes used in an ironical sense, is, in most of the cases, true. Diligence

brings wealth, most of the times not immediately but after years and years of hard working, so that a diligent man might share with the others the fruits of his work. He also doesn’t waist in vain what he had worked very hard, as he knows better to praise the value of his work. Those facts are very well illustrated by the short story I am going to tell you right now.

14

A father sent his son to work and not to come back home until e will get a gold coin. The first thing he thought after he left home, was to go to his mother’s house to ask fro the gold coin, so that, after one day, he came back to his father’s house, telling his father that he himself earn that coin. His father took the coin, threw it into the fire, and the boy didn’t tell his father a word. Then, his father realized that the coin was not earned by him, and he sent him again to bring a gold coin earned by him. This time, the boy went to his grandmother’s house and he ask for another coin, but his grandmother told him that, if he wants to have a gold coin, he has to do something in exchange, and he will receive the coin as a reward for his work. So that, the boy helped his grandmother with the household, took his coin earned by his own work, and he returned home to his father with the gold coin. His father took the coin and threw it again into the fire, but the boy jumped and tried to get out from the fire his coin and yield: ‚Father, this gold coin is earned only by me and you don have to throw it into the fire‛. Then his father told to his young son: ‚Indeed, this gold coin is earned by you, because it hearts you, if you loose it, this is what we call an honest and earned money‛. From that moment, the young man began to value his work and the people around him.

It happens very often to waste what is not earned and worked by our own hands.

Il s'appauvrit celui qui travaille d'une main paresseuse, mais la main des diligents amasse des richesses.

versiune în limba franceză-prof. Mioara Brânzilă Comme on le sait très bien, la paresse cause des pertes à tout homme. C’est pareil pour celui qui travaille sans enthousiasme, car il peut lui arriver d’être à court de vivres. Cela s’applique aussi bien à la vie physique qu’à la vie spirituelle. Généralement, le travail anobli l’homme, il le rend plus heureux. Même si le bon vieux dicton « le travail l’a tué » est utilisé parfois à des fins ironiques, il est vrai pour la plupart des cas. L’assiduité apporte l’abondance, même si cela n’arrive pas tout de suite mais, parfois, après de longues années de travail, et l’homme appliqué peut partager avec les autres les fruits de son travail. En outre, il ne gaspille pas ce qu’il a gagné à la sueur de son front, car il connaît la valeur de son travail. C’est justement ce qu’on peut dégager de l’histoire ci-dessous : « Un père demanda à son fils d’aller travailler et de ne pas retourner jusqu’à ce qu’il n’apporte un sou d’or. Dès qu’il fut sorti de chez lui, le fils pensa d’aller voir sa mère pour lui demander ce sou. Le lendemain, le fils revint chez son père en lui disant que ce fut par son propre travail qu’il avait gagné l’argent. Son père prit la pièce, la jeta en feu, sans que le garçon dise un seul mot. A lors, son père se rendit compte que son fils n’avait pas travaillé pour cette pièce-là et lui demanda de nouveau une pièce pour laquelle travaille lui-même. Cette fois-ci, le garçon alla demander un sou d’or à sa grand-mère, mais celle-ci lui dit que s’il voulait une pièce d’or, il devrait faire quelque-chose en échange et recevrait l’argent en tant que récompense pour son travail. Donc, le garçon aida sa grand-mère aux travaux ménagers, reçut la monnaie gagnée par son travail et rentra chez son père. Celui-ci prit de nouveau la pièce et la jeta en feu, mais cette fois-ci l’enfant poussa un cri tout en mettant ses mains dans le feu pour en tirer sa pièce : ‘Père, j’ai travaillé honnêtement pour ce sou, il n’y a pas de quoi le jeter en feu’. Alors, le père lui dit : ‘ En effet, c’est toi qui a gagné cette pièce car tu t’inquiètes de ne pas la perdre. Tu vois ? C’est comme ça qu’on gagne honnêtement l’argent.’ A partir de ce moment-là, le jeune homme commença à apprécier son travail et celui de ceux près de lui. » Il arrive souvent de gaspiller ce qu’on ne gagne pas nous-mêmes.

15

pagina bilingv...

SÂNGELE APĂ NU SE FACE

Emilia Muntenaşu, clasa a X-a B

Acest proverb este foarte adevărat pentru că are la bază relatiile de familie. Oricât de mulţ i prieteni ai avea, chiar şi o mie, să ştii că ei nu îi pot înlocui pe cei care îţ i sunt alături de tine zi de zi, ceas de ceas, adică Familia.

Atunci când ai o problemă şi simţ i că nu poţ i să faci faţ ă situaţ iei, şi cei care îi credeai a fi prietenii tăi, te-au lăsat baltă, inventând tot felul de scuze banale, familia va fi cea care îţ i va fi alături în acele momente de cumpănă. Dacă priveşti în jurul tău, părinţ ii, fraţ ii sau surorile îţ i vor fi mereu aproape, chiar dacă tu uneori nici nu îţ i dai seama, ei vor fi mereu acolo. Necondiţ ionat.

Acest proverb este foarte bine ilustrat cu un exemplu din viaţ a reală: Cândva erau trei fraţ i care se luptau pentru averea părintească. Tatăl lor era singurul om pe care îl mai aveau aproape, până într-o zi când s-a urcat la cer alături de Dumnezeu. La citirea testamentului, surpriza a fost foarte mare, au aflat că tatăl lor a lăsat întreaga avere fiului cel mai mare care avea o problemă mintală, avea vârsta de 40 de ani dar mintea unui copil de 8 ani.

Ca să poată beneficia de banii fratelui lor, ceilalţ i doi fraţ i au încercat să-l mintă, să profite de naivitatea acestui om bolnav, care nu putea să înţ eleagă deloc cum s-a schimbat viaţ a sa, nu putea să conştientizeze situaţ ia lui materială, aşa că celor doi fraţ i nu le rămânea decât să fure ceea ce nu le aparţ inea de fapt.

Cei trei fraţ i, la un moment dat, au locuit împreună. Între timp cei doi fraţ i mai mici au văzut cât de sensibil este fratele lor mai mare, şi câtă dragoste le poate oferi el, încât, după scurt timp, au uitat complet de banii pe care îi voiau cu tot dinadinsul. Atunci au conştientizat că erau pe punctul de a pierde cel mai valoros lucru din viaţ a lor, pe fratele lor, dragostea, gingăşia şi blândeţ ea lui, o persoană care valora mult mai mult decât toată bogăţ ia lumii întregi.

În cele din urmă, au ajuns să se iubească ca fraţ ii, încât nimeni şi nimic nu i-a mai putut despărţ i sau să le facă vreu rău. Fiecare dintre ei şi-a găsit dragostea pereche, persoana cu care să-şi petreacă tot restul vieţ ii, şi au trăit fericiţ i pană la adânci bătrâneţ e.

O frumoasă familie reunită şi asta datorită celor doi oameni care au descoperit frumuseţ ea interioară a fratelui lor. Exemplul lor este demn de urmat, şi nu trebuie să uităm niciodată că familia este cel mai important lucru în condiţ ia

noastră de simpli trecători prin viaţ ă.

BLOOD IS THICKER THAN WATER

16

versiune în limba engleză-prof. Anca Costan

This saying is very true because it is based on family relationships. No matter how many friends do you have, even one thousand, one have to know that they can’t replace the persons who are besides you every day, hour by hour, meaning your family.

When you have a problem and you feel you are not able to confront with the situation, and the persons whom you thought to be your friends abandoned you, making up all kinds of poor excuses, the family is the one which stays besides you during those difficult moments. If you look around, your parents, your brothers and sisters are always next to you, even if you don’t even realize that fact, they will always be there. Unconditionally.

This saying is very well illustrated with an example of the real world. Sometimes, there were three brothers who were fighting to get their parents estate. Their father was the only person who was next to them, until one day when he passed away, next to God. On reading the will, the surprise was huge, as they found out that their father let the entire fortune to their older brother who was mentally ill, ha was 40 years old, but he had the mind of an 8 years old child.

pagina bilingv...

In order to have their brother’s money, the two brothers tried to lie to him, tried to take advantage of the this ill man’s

simpleton, who was not able to understand how his life changed, he was not able to realize hoe his material condition changed, so that, the two brothers were nothing else to do than to steal what didn’t belong to them.

The three brothers, at one moment, lived together. During this period the two elder brothers saw how sensitive was their older brother, how much love he can offer them, as, after a short while, they completely forgot about the money which they wanted so badly. Then, they realized that they were about to loose the most valuable thing in their life, their brother, his love, his tenderness, his gentleness, a person who was much more valuable than all the wealth of the whole world.

In the end, the three brothers ended to love each other as brothers, as nobody and anyone could ever separate them again, or even hurt them in any way. Each of them found their true love, the person whom to spend the rest of their life, and they lived happily ever after.

Such a nice family, reunited owned to the two brothers who discovered the inner beauty of their brother. Their example is to be followed as we never have to forget that family is the most important thing in our condition as simple

passers by though life.

BON SANG NE SAURAIT MENTIR versiune în limba franceză-prof. Mioara Brânzilă

Ce proverbe dissimule une vérité éloquente parce qu’il porte sur les relations de famille. Quelques amis qu’on puisse avoir,

même des milliers, ils ne peuvent jamais remplacer ceux qui sont près de nous jour après jour, heure par heure, à savoir la Famille. Quand on a un problème et on sent qu’on ne peut pas faire face à la situation, et ceux qu’on croyait nos amis nous

abandonnent invoquant de diverses excuses, la famille reste la seule qui nous encourage dans les moments difficiles. Si on regarde tout autour de nous, les parents, les frères ou les sœurs seront dans la proximité même si parfois on ne s’en rend pas compte. Ils seront toujours là. Sans conditions.

Ce proverbe est très bien illustré par un exemple de la vie réelle : « Il y avait un jour trois frères qui se disputaient l’héritage de leurs parents. Leur père était le seul qu’ils avaient encore à côté d’eux, jusqu’au jour où celui-ci monta aux cieux lui

17

aussi pour se reposer au sein de Dieu. A la lecture du testament, ils eurent tous une très grande surprise car ils découvrirent que leur père avait laissé toute la fortune au fils aîné qui souffrait d’une maladie mentale : il avait 40 ans mais son esprit était celui d’un enfant de 8 ans.

Pour bénéficier de l’argent de leur frère, les deux cadets essayèrent de le mentir pour profiter de la naïveté de ce malade qui ne pouvait pas comprendre comment sa vie avait changé, qui ne pouvait pas prendre conscience de son état matériel. Ainsi, aux deux frères il ne leur restait qu’à voler ce que ne leur appartenait pas.

A un moment donné, il arriva que les trois frères aient vécu ensemble. Ainsi, les cadets connurent la sensibilité de leur frère aîné et l’amour que celui-ci leur offrait de sorte que, peu de temps après, ils oublièrent complètement l’argent qu’ils avaient désiré à tout prix. C’est alors qu’ils prirent conscience du fait qu’ils avaient été en train de perdre la chose la plus précieuse dans leur vie, leur frère, son amour, sa gentillesse et sa douceur, une personne qui valait plus que toutes les richesses du monde.

Finalement les trois frères parvinrent au vrai amour fraternel, de sorte que personne et rien ne put dorénavant les séparer ou leur faire du mal. Chacun d’entre eux trouva sa moitié, la personne qui soit toute la vie à côté de lui, et ils vécurent heureux jusqu’à la fin des temps. »

Une belle famille réunie grâce aux deux hommes qui ont découvert la beauté intérieure de leur frère. Leur exemple est digne d’être suivi et on ne doit jamais oublier que la famille est la chose la plus importante pour notre condition de simples passants dans la vie.

18

recenzie...

ALCHIMISTUL

de Paulo Coelho

Munteanu Ioana- Alexandra, cl. a XI-a B

(sub îndrumarea prof. Mihaela Irimie)

„O dată la câteva decenii, apare o carte care schimbă pentru totdeauna viaţa

cititorilor săi. Alchimistul lui Paulo Coelho este o astfel de carte. Singura

noastră obligaţie este să ne realizăm destinul.” – Editura Humanitas

Scriitorul brazilian Paulo Coelho s-a născut în 1947, fiind cunoscut ca actor, director de

teatru, jurnalist şi textier înainte de a se dedica în totalitate literaturii.

Fascinaţia lui pentru lumea spirituală datează din perioada în care, fiind hippy, a călătorit

mult prin lume, manifestând un interes deosebit faţă de anumite societăţi secrete şi faţă de religiile

orientale.

Paulo Coelho a finalizat cea mai cunoscută carte a sa în anul 1988. Aceasta se intitulează

"Alchimistul" şi este cea de-a doua carte publicată a scriitorului. În mai 1993 cartea "Alchimistul"

s-a vândut într-un număr record de exemplare pe teritoriul Statelor Unite, un număr de circa 50.000,

fiind prima carte braziliană cotată atât de bine pe teritoriul SUA. Paulo Coelho a fost copleşit de

succesul uriaş de care s-a bucurat cartea, succes care a marcat începutul carierei sale internaţionale.

În septembrie 1993, "Alchimistul" a înregistrat vânzări record şi în Australia, urmărind să

aibă acelaşi succes şi în Franţa în aprilie 1994, fenomenul extinzându-se mai apoi în toată lumea.

Romanul "Alchimistul" îl prezintă pe Santiago, eroul principal, un păstor andaluz, ca un

băiat simplu şi curios, cu o dorinţă acerbă de a cunoaşte cât mai mult şi cât mai multe. Aventura în

care porneşte Santiago, din Spania spre Africa de Nord, în căutarea unei legendare comori îi

prilejuieşte întâlnirea cu o serie de personaje care îl vor ajuta să descopere că adevărata comoară

constă tocmai în înţelepciunea dobândită.

Santiago reuşeşte să se transforme în ant, scăpând astfel de moarte, iar mai apoi află secretul

transformării metalelor în aur.

"Alchimistul" îndeamnă, prin multitudinea de simboluri, la asumarea destinului şi la

urmarea viselor, ca mijloc de descoperire a sensului vieţii şi, prin aceasta, de comuniune cu Divinul.

Această carte mi-a demonstrat că lectura poate deveni pentru oricine o pasiune, că

beletrisica nu este un simplu cuvânt în dicţionarul explicativ al limbii române şi că fiecare dintre noi

poate reuşi tot ce îşi propune în viaţă dacă îşi doreşte cu adevărat.

19

aşa cred...

DOAR LUMINA UNUI SUFLET

Dorneanu Larisa, cl. a IX-a D

Lumina… Acest cuvânt are o multitudine de semnificaţii… Dar dacă ne gândim la lumina

unui suflet gândul ne duce spre o viaţă albă, pură, plină de iubire, fericire, culoarea care predomină

fiind albul…mult alb….

Pentru mine culoarea aceasta reprezintă un cerc plăpând ca un balon gata să se spargă.

Balonul simbolizează viaţa fiecăruia dintre noi, destinul dominat de şansa sau neşansa zilei de

mâine.

Mulţi dinte noi consideră că viaţa îţi poate oferi tot ceea ce vrei. Eu consider că această

afirmaţie îi defineşte pe condamnaţii la viaţă. Afirm acest lucru deoarece, din punctul meu de

vedere, viaţa nu îţi este dată la întâmplare, tu însuţi trebuie să-ţi găseşti rostul, sa cauţi fericirea,

iubirea, puritatea şi inocenţa, dar şi opusul: neliniştea, neîmplinirea…

Aşadar, balonul nostru se poate sparge în orice minut, aducând sfârşitul unei bucurii sau al

unui necaz. De aceea, atunci când albul din viaţa noastră dispare trebuie să luptăm pentru

supravieţuire, să căutăm altă culoare, la fel de vie, pentru a umple golurile rămase în sufletul fără

lumină.

Atunci când căutăm alinarea, liniştea, înţelepciunea trebuie să fim curajoşi, să căutăm, în

primul rând, gramul de lumină al unui suflet alb!!!

AAlleexxaannddrruu NNeeccuullaaiiccoo,, ccll.. aa XX--aa BB

Fiecare dintre noi avem o mulţime de gânduri, amintiri

şi regrete în ceea ce priveşte şcoala şi viaţă în general. În opinia mea, cele mai întâlnite dintre acestea sunt:

Gânduri mai mult sau mai puţin pozitive pentru profesori. Evident, mai târziu apare regretul că nu ne mai

întâlnim cu acele persoane; În şcoală, când trecem de la ciclul primar la cel

gimnazial, de la cel gimnazial la liceu, de la liceu la facultate şi

de la facultate la stadiul de persoane cu serviciu, responsabilităţi, mature, apare regretul vremurilor anterioare.

Când suntem mici, abia aşteptăm să creştem mari pentru că aşa credem că putem face ceea ce vrem, fără să

dăm socoteală nimănui. Când suntem mari, apar

responsabilităţi mari şi ne dorim să mai fim măcar pentru o zi copii, însă nu se mai poate.

Singurul avantaj al îmbătrânirii constă în faptul că vom avea amintiri plăcute sau mai puţin plăcute pe care le vom

povesti nepoţilor, iar ceea ce odată ni se părea stânjenitor, sau neplăcut, la bătrâneţe devine amuzant.

Aşadar, să ne bucurăm din plin de fiecare perioadă a vieţii pentru că niciodată n-o să ne mai

întâlnim cu ea şi vom sfârşi cu regretul că nu am făcut tot ce era de făcut la timpul potrivit.

GGâânnddiiţţii--vvăă bbiinnee llaa cceeeeaa ccee vvrreeţţii ssăă rreeaalliizzaaţţii îînn vviiaaţţăă şşii ffaacceeţţii ccee ttrreebbuuiiee,, îînnccăă ddee llaa

îînncceeppuutt!! NNuu ttrreebbuuiiee ssăă vvăă ppaarrăă nniicciiooddaattăă rrăăuu ccăă aaţţii ffăăccuutt uunn lluuccrruu,, cchhiiaarr ddaaccăă nnuu aa iieeşşiitt

îînnttoottddeeaauunnaa aaşşaa ccuumm vv--aaţţii ddoorriitt!!

20

freamăt de aripi...

Imaginabil Panainte Luiza, cl. a X –a B

Am adormit privind la lună, Am adormit pe-un nufăr alb, Iar locul visul mi-a purtat, Şi l-a condus spre ceru-nalt. Şi vântul mi-a cântat din harpe, Şi mi-a şoptit „Vino aici!...” Ademenit de glasul lui, Pluteam spre nori, spre acel chip. Parcă de-o viaţă-l cunoşteam! Fără să-l ştiu, mi-era sortit. Păşind spre el, căzui în gol... Şi m-am trezit; mă înecam. Simţii apoi braţul puternic Al celui care mă salva. Şi mă gândeam „Oare visam?” Era acelaşi chip ca-n vis. Şi mi-a şoptit „Să nu mai dormi pe nuferi albi!”

21

freamăt de aripi...

Dumnezeul nostru Armaşu Gabriela, cl. a IX-a A

Dumnezeul cel din cer La dreapta stă c-un înger Cu puteri nebănuite Niciodată negândite.

Fericire şi speranţă Avem cât suntem în viaţă, Dacă El nu ar mai fi Lumea noastră s-ar topi.

Tot ce El a tot creat Apele a dezlegat, Bunătate ne-a tot dat De păcate ne-a spălat. Dragoste mereu a vrut, I-am dat tot ce ne-a cerut, Pe Iisus El ni L-a dat Să ne scoată din păcat.

Dar noi nu L-am ascultat, Mulţi oameni L-au înjurat, Pe Iisus L-au şi scuipat Ba chiat L-au şi îngropat. Aşa-i lumea, rea şi bună, Că multe se mai adună, Buni tot timpul tre’ să fim, Şi nu să ne duşmănim. Că o viaţă toţi avem Şi ne ducem în Infern, Dacă însă buni vom fi, Raiul îl vom moşteni.

22

freamăt de aripi...

Suflet trist Bruma Larisa, cl. a XII-a B

Seninu-i rece. În seara asta cerul Şi-a scos stelele-n umbră, Lăsând înnouratul, prea mult călăuzul, Pierzându-se-n întunecimea sumbră. Ceaţa este slabă, cenuşă spulberată, Vederi îngreunate ce-asupra noastră vin Iar luna iarăşi plânge liniştea îndurerată De-a tainei sărăciei şi veşnicului chin. Aleea cea murdară de-abandonări uitate, De mărturisiri deşarte, de uscatele cărări, Încearcă să evite. Ar vrea, deşi nu poate, Să scape de urâtul negrelor înfiorări. Prea multă mâhnire, tristeţe, necredinţă Doreşte ruperea de pururi blestem Şi lasă-n suflet adieri de suferinţă Ce zac îndurerate în gândul nostru efemer…

Acest tablou sinistru, icoană rugătoare, Îşi hrăneşte spiritul cu dureroase cugetări, Lăsându-şi sfârşitul să izvorască spulberare Miilor de speranţe în căutare de uitări. Închisoare de vise, cimitir de amintiri, Se hrănesc cu lacrimi, umilinţă şi durere, Îmi distrug liniştea din suflet şi trăiri. Eu rămân pierdut, un prizonier în tăcere…

23

freamăt de aripi...

Dacă Moisă Sabina Ioana, cl. a X-a B

Dacă eu sunt posibilul, Tu eşti imposibilul. Dacă eu sunt culoarea acestor ochi, Tu eşti strălucirea din ei. Dacă eu sunt o zi de primăvară, Tu eşti soarele ce o face mai frumoasă şi mai plină de viaţă. Dacă eu sunt floarea, Tu eşti mireasma acesteia. Dacă eu sunt viaţa, Tu eşti bucuria din ea. Dacă eu sunt copilul, Tu eşti jucăria ce mă face fericit. Dacă eu sunt copilăria, Tu eşti jocul. Dacă eu sunt demonul, Tu eşti îngerul. Dacă eu sunt palma, Tu eşti mângâierea ce o alină. Dacă eu sunt buzele, Tu eşti sărutul furat. Eşti umbra ce-mi ţine de urât când sunt singur, Eşti ecoul ce îmi răsună mereu în gând, Eşti visul ce îmi îndulceşte somnul, Eşti mereu cu mine.

24

freamăt de aripi...

Nu-i niciodată prea târziu Petrea Otilia Florentina, cl. a IX-a A

Nu-i niciodată prea târziu Iubirii să-i întinzi o mână, Şi frumuseţea ei de vis În amintire să-ţi rămână. Nu-i niciodată prea târziu O nopate să-i deschizi iubirii, Şi lângă cine-ţi este drag Să mergi pe drumul fericirii. Să poţi şopti cuvinte dragi În taina clipelor de seară, Nu-i niciodată prea târziu Să-ţi faci din inimă chitară.

25

freamăt de aripi...

Soră-mea-i o pacoste Vartic Nicoleta, cl. a IX-a A

Salut! Sunt Ana şi astăzi am să vă spun o poveste adevărată.

Era o noapte ploioasă de tomană când s-a născut sora mea Alexandra. După un an, deoarece trăiam

într-o familie săracă, părinţii noştri s-au decis să mă dea pe mine, sora cea mai mare, spre adopţie.

Şi aşa ne-am despărţit noi, cele două surori.

După numai 6 luni am fost înfiată de o familie bogată, dar fără copii, deci nu aveam de unde

să mai am alţi fraţi sau surori. Anii au trecut, dar eu nu am încetat să-mi caut sora, deoarece nu mai

locuia unde ştiam eu.

...Acum am 22 de ani si conduc mai departe afacerea familiei. Dar, deodată, parcă ceva a întrerupt

curgerea timpului. Tocmai când sărbătoream cea de a 23 –a aniversare a mea, şi eram în mijlocul

petrecerii, a sunat telefonul şi cineva cu o voce groasă mi-a spus că este de la Poliţie şi că vrea să-

mi aducă la cunoştinţă că în seara zilei precedente a avut loc un grav accident de circulaţie în care

părinţii mei adoptivi muriseră. Mi-a luat ceva timp să îmi revin...

După câteva săptămâni de la tragicul accident, avocatul familiei mele a luat legătura cu mine

şi mi-a spus că trebuie să ne întâlnim pentru a deschide testamentul. Nu ştiam de existenţa acestui

testament, dar, într-un fel, era normal deoarece părinţii mei erau destul de în vârstă. Ei bime, la

finalul testamentului era o notă prin care se indica o adresă unde putea fi găsită sora mea! Nimic nu

mai era clar în mintea mea, de ce mi-au lăsat părinţii adoptivi acea adresă, cu ce scop, de unde o

aveau şi mai ales, de ce nu mi-au spus nimic despre ea în toţi aceşti ani!?

Dar nu am mai stat nici o secundă pe gânduri: m-am urcat în maşină şi m-am oprit direct la

adresa respectivă. Cum am ajuns acolo, am bătut la uşă: cioc, cioc, cioc !

- Cine e? întreabă o voce din interior.

- Sunt Ana.

- Care Ana?

- Ieşi, te rog, puţin afară!

- De ce?

- Am ceva important să îţi spun.

- Bine. (Şi ieşi cineva afară; era oare sora mea?)

- Bună ziua, numele meu este Ana şi o caut pe Alexandra.

- Şi ce treabă ai cu ea?

- Trebuie să-i spun ceva important.

- Bine, eu sunt, spune-mi.

Eu, cu zâmbetul pe buze, i-am spus:

- Eu sunt sora ta!

Alexandra, crezând că este o glumă, mi-a trântit uşa în nas. Nu era tocmai reacţia la care m-aş fi

aşteptat. Am bătut din nou la uşă şi după o întreagă muncă de lămurire i-am propus Alexandrei să

facem un test ADN pentru a-i dovedi că eu sunt sora ei. Ea mă credea o nebună şi mi-a închis din

nou uşa în nas. Aşa că am urcat dezamăgită în maşină şi am stat acolo până seara. Pe la ora 20.00 ea

mi-a bătut în geam şi mi-a spus că este de acord. Apoi m-a invitat să petrec nopatea în casă,

deoarece afara era destul de frig. Locuia cu nişte prieteni care nu erau tocmai pe placul ei, iar

relaţiile dintre ei nu erau dintre cele mai bune.

A doua zi i-am propus să mergem la mine acasă pentru a efectua testele ADN. I-am propus,

de asemenea, ca pe durata efectuării testelor, să locuiască la mine. Şi-a făcut bagajele în fugă, iar la

plecare, acei oameni la care locuia i-au spus că nu are nici un rost să se mai întoarcă înapoi. Aşa că

s-a urcat nervoasă în maşină şi mi-a spsus pe un ton poruncitor sa pornim mai repede spre

destinaţie.

După două zile de mers am ajuns acasă; cum am intrat pe uşă, a exclamat:

26

- Mamă, ce casă uriaşă ai!

- Păi nu e chiar aşa de mare. Hai să-ţi arăt camera ta.

După o săptămână totul a reintrat în normal, cu excepţia soră-mii, bineînţeles. Testul ADN a

arătat că suntem surori, acum locuia la mine acasă, mergea la unul dintre liceele din vecinătate, şi îşi

luase un câine care făcea mai tot timpul mizerie în casă. Într-o după-amaiză, vine la mine la birou

grăbită şi „îmi cere voie” s-o las la o petrecere:

- Salut!

- Cum adică, salut?! Ce faci aici? N-ar trebui să fii acasă cu câinele ala stupid?

- În primul rând, nu e un câine stupid, în al doilea rând am venit să-şi spun ca diseară mă duc

la o petrecere.

- Bine.

- Atât? Nu ai de gând să-mi ţii o predică?

- Dacă vrei, nu am nimic împotrivă!

- Nu, nu, e mai bine fără.

Şi a ieşit grăbită din biroul meu.

Seara, cand am ajuns acasă, a sunat telefonul; de la celălalt capăt al firului o voce m-a întrebat

dacă sunt Ana X. I-am răspuns că da, s-a recomandat, era de la secţia de Poliţie nr.15, şi mi-a spsus

că trebuie să mă prezint de urgenţa la Poliţie, deoarece sora mea a fost implicată într-o încăierare şi

tocmai a fost reţinută. Aici am aflat ca Alexandra bătuse un băiat pănă l-a lăsat lat. Am pedepsit-o şi

şi i-am spsus ca timp de 3 luni nu va avea voie să iasă nicăieri, cu excepţia cazurilor când va fi

însoţită de mine.

Lucurile au decurs normal o perioadă, deşi erau unele momente cănd din camera ei se auzeau

nişte zgomote ciudate; era ca şi cum ar fi fost cutremur, dar eu nu am dat importanţă acestui aspect.

După vreo câteva săptămâni de linişte, iarăşi telefonul. La capătul firului nu era nimeni alta

decât diriginta Alexandrei. Mi-a spus că trebuie să mă prezint de urgenţă la şcoală deoarece biroul

doamnei directoare a explodat şi se pare că autorul nu este altul decât soră-mea. Am crezut că-mi

fuge pământul de sub picioare, am crezut că o să o iau razna. Am luat-o pe sus şi am plecat spre

şcoală. Aici am aflat că, într-adevăr, ea este autoarea acestei fapte, şi camerele de supraveghere

dovedeau acest lucru. Deşi a încercat să nege că nu ea ar fi autoarea, era evident că toate dovezile o

incriminau pe ea, aşa că... nu a avut de ales şi a trebuit să-şi recunoască vina. Pedeapsa a fost destul

de dură, nu au exmatriculat-o, dar i-au dat o amendă consistentă, pe care tot eu a trebuit s-o plătesc,

şi i-au scăzut nota la purtare cu 4 puncte.

După acest incident, Alexandra a început să se mai calmeze, adică a conştientizat că ceea ce

făcuse până acum nu era deloc în beneficiul ei, şi a început să aibă o nouă atitudine; mergea la

şcoală în mod regulat, era mai civilizată, se purta frumos cu colegii, nu a mai fost implicată în bătăi

şi nu a mai aruncat clădiri în aer.

La sfârşitul anului şcolar am anunţat-o că vom merge în excursie în Hawaii şi că mă aştept să se

comporte exemplar. M-a rugat doar să-i iau şi câinele în vacanţă. Nu am putut s-o refuz, pentru că

indiferent de ce ar fi făcut, era totuşi sora mea.

Of, Doamne, cine ştie ce tâmpenii mai are de gând să facă şi în Hawaii.

27

gânduri...

Şi trandafirul ‘varsă sânge’…. Ciasnog Paula, cl a XII-a C

La ce te duce gândul când priveşti un trandafir? Că se apropie ziua mamei, soţiei, iubitei şi trebuie dăruit, că este o floare ce simbolizează frumosul, iubirea, puritatea, sau pur şi simplu că e o floare frumoasă, un amestec de fermitate şi delicateţe sau, mai prozaic, că-l poţi găsi în orice colţ al lumii. Dar ai putea să stai să priveşti o astfel de floare lăsându-ţi gândul să zboare departe, spre alte meleaguri, spre alte lumi, spre alte lucruri? Mi s-a întâmplat mie, în faţa unei florării şi...

...Admir un boboc de trandafir şi-mi imaginez, nu ştiu cum şi de ce, Irakul, un stat ca

oricare altul, liniştit, cu oameni ducându-şi viaţa aşa cum şi-au dus-o dintotdeauna. Culoarea roşietică a acelui boboc îmi sugerează că acei oameni erau până nu demult fericiţi, fără să prevadă că ar putea să li se întâmple ceva rău. Tija subţire a florii are din loc în loc spini mici, înţepători dar catifelaţi şi flexibili. Peste puţin timp ei vor deveni viguroşi, puternici, apărând corola de atingeri nedorite. Aşa ar fi trebuit să se întâmple şi cu Irakul; ar fi trebuit să crească, să se dezvolte din toate punctele de vedere, economice, politice, democratice. Dar n-a fost să fie aşa. Irakul îmbobocit, ros de boală din afară şi dinlăuntrul său, nu şi-a mai deschis corola alături de celelalte flori din „grădina Domnului”... În cîteva clipe tot ce a însemnat până atunci fericire, viaţă normală de familie, serviciu, prieteni, rude s-au transformat în scrum, în amintiri. Un adevărat macel fizic şi psihic pentru popor. Copiii nu-şi mai pot urma studiile pentru că şcolile şi universităţile lor au fost rase de pe faţa pământului, casele sunt în ruină, totul e distrus. Parcă nici Dumnezeu nu mai ţine cu ei. Pe chipul lor care până mai ieri radia fericirea, astazi nu poţi vedea decat lacrimi, suferinţă, amintiri îngropate sub dărâmături. Mame văzându-şi copii ucişi sub ochii lor, prunci plângându-şi părinţii pierduţi, nişte făclii muribunde luptând cu o ploaie nefirească şi sperând doar să nu fie atinse de stropi pentru a mai păstra o firavă lumină şi, mai cumplit decât orice, resemnarea în faţa unui destin implacabil, pe care nu-l înţeleg şi asupra căruia nu au nicio putere.

Şi totuşi... Privesc cu insistenţă bobocul din mâna ce-mi tremură şi sper şi mă rog şi cred

aproape cu disperare că el se va deschide, că petalele lui pătate cu sânge vor izbucni într-o zi spre lumină, proaspete, impetuase, parfumate. Pentru că aşa e drept, aşa e firesc, şi pentru că fiecare floare trebuie să-şi aibă locul ei pe acest pământ răbdător.

...Un boboc de trandafir... Curaj, tinere irakian, curaj, nu eşti singur, sunt atâtea flori pe

lume care, chiar dacă nu le vezi, sunt alături de tine, freamătă alături de tine, speră împreună cu tine!

28

în lumea dezlănţuită

PAŞII NECESARI OBŢINERII UNUI LOC DE MUNCĂ

(continuare din numărul trecut)

Prof. Ana Saiz şi Carmen Cumpăratu

Pasul trei: redactarea unei Scrisori de intenție si a unui Curriculum Vitae

Scrisoarea de intenție

Dacă CV-ul este un instrument necesar pentru a-i stârni celui care te angajează interesul

pentru tine, scrisoarea de intenție este "ambalajul" CV-ului, care nu trebuie expediat fără această

scrisoare. CV-ul este mai degrabă general prin natura sa, în timp ce scrisoarea de intenție este

personalizată. Scrisoarea de intenție nu este o scrisoare tip, ea trebuie sa răspundă cerințelor

instituției sau firmei căreia o trimiți.

Câteva reguli în editarea scrisorii de intenție:

1. O scrisoare de intenție trebuie sa fie concisă. O scrisoare în care elementul esențial este "vedeți CV-ul pe care-l atașez", este o șansa ratată.

2. O scrisoare de intenție trebuie sa fie corect scrisă. Greșelile gramaticale sau de ortografie sunt de neiertat. Un angajator care ar citi o astfel de scrisoare cu greșeli gramaticale, ar vedea "prin" ea un candidat neglijent care nici măcar pentru a solicita un job nu e în stare să-și dea toata silința. Recitește si corectează orice greșeală, oricât de minoră ar părea. Mulți angajatori văd în scrisoarea de intenție un exemplu al calităților de comunicare ale candidatului. Nu pierde această ocazie de a face o impresie bună de la început.

3. O scrisoare de intenție trebuie sa reflecte interesul tău pentru firma la care vrei sa te angajezi. De aceea trebuie sa includă date specifice din care sa reiasă ca ți-ai făcut temele. Arată cum firma va beneficia de calitățile si aptitudinile tale. Exprima-ți încrederea în această firma arătând că știi câte ceva despre afacerile pe care le derulează si despre poziția sa pe piața. Asemenea informații le poți obține din publicații de specialitate, articole de presă, statistici oficiale, site-ul firmei de pe Internet, ...etc. Investește ceva timp în studiul mediului de afaceri al firmei înainte de a scrie scrisoarea de intenție.

4. Scrisoarea de intenție trebuie sa fie scurtă si într-o forma de adresare directă. Poate conține unele elemente care nu sunt incluse în biografie (motivele căutării noului loc de muncă, date asupra salariului, postul pentru care dorești sa fii luat în considerare).

5. Scrisoarea de intenție nu trebuie sa conțină informațiile din CV. 6. Scrisoarea de intenție trebuie adresată unei anumite persoane: - poți telefona pentru a afla cui trebuie să o adresezi; - dacă din diferite motive nu ai reușit sa afli numele persoanei, trimite scrisoarea de prezentare si CV-ul serviciului de resurse umane al firmei sau instituției.

Model de Scrisoare de intenție

Popescu Ion Bd. Gloriei nr 202 4300 Tg. Frumos Telefon: 324225 28 aprilie 2010 Consulting Agency Aleea Decebal nr 34 Tg. Mureș

În atenția domnului Mihăilescu Silviu, președinte Stimate domnule Mihăilescu,

În iunie 2010 voi absolvi Facultatea de Drept de la Sibiu, specializarea Drept Comercial. Scopul meu a fost încă din liceu acela de a lucra la o firma de consultanță juridică. Întrucât firma pe care o conduceți este pe cale de extindere, am decis sa vă prezint un Curriculum Vitae, care evidențiază performanțele mele din timpul facultății. Pe durata studiilor am colaborat cu diverse firme mai mici din acest domeniu si am învățat sa pun în aplicare cunoștințele dobândite în facultate Aș fi deosebit de încântat să vă întâlnesc personal, atunci când veți dori, pentru a analiza posibilitatea de a lucra la firma dumneavoastră. Vă rog să mă contactați pentru a primi un interviu.

Cu respect, Popescu Ion

29

Curriculum Vitae

Un CV este mai mult decât o listă de date personale, studii, foste locuri de muncă şi hobby-

uri. Este adevărat că un CV standard presupune să înşiri, începând cu ultimul, toate locurile de

muncă pe care le-ai avut. Totuşi există cazuri în care ultimul job din CV nu este relevant pentru

cariera ta sau un anumit curs necesită o mai amplă descriere. Cum poţi face ca angajatorul să iţi

selecteze CV-ul?

CV-ul te reprezintă şi iți construiește o imagine în fața angajatorului. Este CV-ul tău la fel

de original ca și tine? Ai un CV ordonat, care să indice că ești o persoana organizată? Un

curriculum vitae este similar unui mesaj publicitar și are rolul de a atrage atenția recrutorului şi de

a obține un interviu de angajare.

Din tainele CV-ului

Ce face un CV cu adevărat interesant?

Neinițiații în ale vânătorii de joburi, dar chiar și veteranii,

privesc adesea CV - ul ca pe un instrument de convingere.

Puterea sa este limitată, dar folosită la capacitate maximă, poate

fi cheia unei uși către succes.

Încearcă să privești cu ochii angajatorului. Ce ai tu și ar

putea fi interesant pentru companie? În primul rând, contează

secțiunea dedicată experienței candidatului, iar din punctul

acesta de vedere un cv valoros conține informații lămuritoare

referitoare la competențele pe care le deține persoana și la

activitățile pe care le poate desfășura. Așadar, experiența

profesională trebuie sa fie relevantă pentru postul urmărit. Aplică

pentru joburile la care te califici. Cei care încearcă marea cu degetul, în speranța că “poate-poate”

cineva ii va lasă să treacă mai departe, sunt primii care ajung în grămada de CV-uri respinse.

Convingerea personală că iți place un post anume sau că te potrivești acolo nu este suficientă pentru

a câștiga încrederea angajatorului. În majoritatea cazurilor, ți se vor cere dovezi. Dacă nu le ai, nu te

mai deranja.

Rareori se întâmplă să poți face o combinație norocoasă între ce se cere și ce poți oferi tu în

momentul aplicării. Dacă nu te califici în acele câteva minute acordate de specialistul în resurse

umane, ce te face să crezi că va încerca să se convingă singur că tu ești Cel Ales?

Dacă nu există experiența relevantă, poți sa iți subliniezi aptitudinile care se cer pentru post.

De asemenea, mai poți enumera premiile obținute pentru activități înrudite cu ce ar trebui sa

prestezi într-un anume post. Pot fi perioade de voluntariat, proiecte etc. Împreuna cu scrisoarea de

intenție, care are și ea un rol indispensabil, acestea pot fi de ajutor pentru o impresie favorabilă.

Subliniază-ti punctele forte. Angajatorul va fi convins de acea trăsătura vizibilă în CV-ul tău

care te diferențiază de alte câteva zeci de candidați care urmăresc același lucru. Atât în CV cât si în

scrisoarea de intenție, pune în lumina pregătirea si experiența, cele mai importante pentru postul

vizat. Mai contează si nivelul profesional la care ai ajuns. De exemplu, dacă ești absolvent fără

experiență, vei fi nevoit sa pui emfaza pe pregătirea vocațională, pe specificul studiilor tale.

Poate ești cu adevărat original, dar acesta este un avantaj pentru carieră, nu unul care să se

manifeste în CV. Într-un astfel de document nu este nevoie nici de creativitate, nici de umor (mai

ales când acesta este provocat de prezentarea ta). Mai există cazuri când candidații confunda

trimiterea unui CV cu susținerea unei probe de creație literară când ceea ce se cere este doar

corectitudinea limbajului. Nici afirmațiile de genul: “Doresc sa mă angajați pentru că sunt o

persoană cu adevărat valoroasă, nu o să va pară râu etc.” nu sunt indicate.

Corectitudinea CV-ului (gramaticală si formală) nu este un punct în plus, ci e subînțeleasă.

Regulile standard de redactare a CV-ului sunt făcute pentru a economisi timp prețios. Abordarea

unor forme, culori sau poze prea îndrăznețe pot fi văzute ca niște artificii ieftine care te descalifică

30

din cursă. Pentru ca CV-ul tău să se detașeze din grămada de A4 de pe biroul angajatorului, nu este

nevoie sa iei ochii cu ceva ieșit din comun. Din CV ar fi bine sa reiasă o anumita claritate, coerență,

adevăr.

Așadar înarmează-te cu bun simț și personalizează-ți CV-ul special pentru postul urmărit.

“Un CV valoros este unul care reușește să iți atragă atenția si să iți trezească interesul de a cunoaște

persoana din spate, fără a dezvălui prea multe informații irelevante.

Este de ajuns? După ce te-ai asigurat că prezentarea ta este corectă si din punct de vedere

formal si din cel al conținutului relevant, Ioana Berea iți mai da câteva sugestii:

Sugestii propuse pentru a fi eficient în redactarea CV-ului:

1. Alege sa scrii în CV ce este relevant din experiența ta pentru job.

În mod sigur ai multe aptitudini pe care vrei sa le aduci la cunoștința angajatorului, dar este important să le dezvolți și să le subliniezi în CV pe acelea care contează. Spre exemplu, dacă vrei sa lucrezi pe un post în vânzări, vei dedica câteva rânduri în curriculum vitae abilitaților tale în acest domeniu, iar pasiunea pentru fotografie si colaborările din acest domeniu vor fi doar menționate în CV, eventual la hobby-uri.

2. Pune accent în CV pe dezvoltarea carierei. Chiar dacă ești expert într-un limbaj de programare vechi si care abia se mai folosește, accentuează în CV că

ești la curent cu noutățile din domeniu. Scrie în CV despre cursurile de perfecționare făcute sau despre interesul pentru evoluția propriei cariere.

3. Folosește exemple pentru a-ți susține afirmațiile din CV. Atunci când scrii în CV că ai abilitați excelente de comunicare si negociere, poți descrie pe scurt ocaziile în care

ți-ai manifestat aceste aptitudini. Punctează în CV si beneficiile pe care aptitudinile tale le-au adus firmelor la care ai avut joburi. În plus, folosește numere si procente în CV, nu scrie doar că ai mărit câștigurile.

4. Creează mai multe CV-uri. Dacă te gândești sa candidezi la joburi în domenii diferite, creează CV-uri personalizate pentru fiecare domeniu în parte. Dacă, de exemplu, ai studii de contabilitate, dar ai abilitați si în vânzări, iar în timpul liber ai vrea să lucrezi ca și

cameraman pentru a înregistra nunți și botezuri atunci creează câte un CV pentru fiecare domeniu de interes și atunci când aplici la un job trimite-l pe cel potrivit.

5. Solicită un feed-back obiectiv pentru CV. Găsește o persoană care cunoaște domeniul căruia aparține jobul și cere o părere cu privire la CV-ul tău. Este optim să rogi și pe cineva care nu te cunoaște foarte bine să iți privească CV-ul în mod obiectiv. La urma urmei, un CV este necesar pentru a prezenta lucrurile importante pentru angajator, nu cele importante pentru tine. Dacă ceea ce înțeleg ei din CV-ul tău este ceea ce angajatorul a cerut în descrierea jobului pentru care candidezi, atunci ți-ai atins scopul.

CV-ul este o oglindă a celui care ți-l trimite, o carte de vizită. CV-urile nu au atâtea taine,

câte capcane. Cu bun simț se pot ocoli majoritatea acestora.

Mult succes!

Adrese utile:

www.agenda.ro

www.edu.ro

www.cveuropean.ro

www.anofm.ro

www.postuniversitar.ro

www.myjob.ro

www.recrutam.ro

www.lucrez.ro

Desen realizat de

Vartic Nicoleta, cl. a IX-a A

31

terra incognita

Triburi amazoniene Prof. Monica Buzatu

Timpurile Amazoanelor războinice ascunse în pădurea amazoniană mai sunt amintite doar în

reviste sau în literatură. În realitate, majoritatea triburilor amazoniene au dispărut rând pe rând.

Indienii ce fac parte din triburile amazoniene rămase în această zonă, sunt foarte puțini,

aproximativ o sută de mii. Există încă triburi celebre de indieni, ca Yanomani, în cele mai

inaccesibile şi neexplorate regiuni ale Amazonului. Trecutul dominat de sclavie, războaiele și

bolile au diminuat dramatic populațiile

băștinașe.

Există, totuşi, o categorie importantă de

populaţie în Amazon (în jur de trei milioane de

oameni), împrăştiată peste jungla imensă, în

afara centrelor urbane, având un contact

episodic cu lumea exterioară. Această populație,

denumită caboclos - oamenii pădurii, se ocupă

cu valorificarea cauciucului natural, cu

pescuitul, fiind de asemenea şi mici fermieri în

apropierea râurilor. Ei sunt adevăraţii

reprezentanţi ai culturii amazoniene din prezent.

Cultura lor se bazează pe informaţii practice, ce

evidențiază capacitatea de a supraviețui, prin

cunoaşterea pădurii, a secretelor, frumuseţilor, pericolelor acesteia, a animalelor sale. Indienii

Caboclos

Indienii Shuar trăiesc în bazinul Amazonului din Ecuador. Împreună cu sub-triburile

Anchuar, Aguaruna și Huambisa fac parte din marele trib Jivaro. Numele de „Jivaro” a fost dat de

spanioli, însemnând “sălbaticii”. Aceștia erau erau vânători de capete. Zanza era trofeul de război,

pe care îl luau de la dușman.

Capul tăiat al dușmanului era

micșorat dupa o practică

groaznică. Războinicii Jivaro

purtau zanza la brâu,

considerând că astfel nu vor fi

urmăriți de spiritele

dușmanilor uciși în luptă.

Jivaro i-au considerat dușmani

pe albi multă vreme, o dovadă

în acest sens fiind și faptul că

în jurul anilor 1960 încă mai

existau razboaie cu aceștia.

Ultimele zanza au fost făcute

în anii 1980-1981. Zanza sunt

expuse și la Muzeul “Grigore

Antipa” din București.

32

Indienii Jivaro Tribul Anchuar este cu predilecție atașat ideii de război, aproape toți bărbații tribului

sfârșindu-și viața în conflicte interminabile. Excesul de violență transmis din generație în generație se datorează dorinței de a ocroti familia împotriva pericolului de dispariție, prin sacrificarea propriei vieți. Acest lucru înseamnă pentru bărbații Anchuar să fie ucigași, razboinici - unokai în dialectul locului. Un unokai nu dorește nimic pentru sine, viața sa este în slujba perpetuării neamului lui. El ia viața inamicului pe care-l bănuiește că vrea să-i decimeze tribul.

În mijlocul Amazoniei, a fost depistat un trib încă neatins de civilizaţie. Este probabil ultimul grup de băştinaşi din regiune care încă nu a luat contact în niciun fel cu civilizaţia. Imaginile captate la mijlocul lui 2008 înfățișau 15 oameni, bărbați, femei și copii, dintre care, unii erau vopsiți pe trup în nuanțe de roșu și negru. Păreau agitați, iar bărbații îndreptau amenințător arcuri și săgeți spre elicopterul ce le survola satul, alcătuit aparent din șase colibe cu acoperișuri confecționate din paie și frunze de palmier.

Jungla… tărâm fascinant, plin de mister…

33

Death Valley Bostan Bogdan, clasa a XI-a A.

Situată în Deşertul Mojave (Nevada/California, S.U.A.), "Valea Morţii" este unul din cele mai fierbinţi,

uscate şi neprimitoare locuri de pe Pământ. Death Valley are o suprafaţă de 3,3 milioane de acri, în care întâlnim munţi falnici, canioane, nisip, zone sărate, clivaje şi o pustietate debordantă.

Cel mai jos punct din America de Nord, îl găsim aici, în Bazinul Badwater, unde altitudinea coboară la -282 m sub nivelul mării. Temperatura ajunge de obicei la 37°C, cea mai mare temperatură înregistrată fiind de 57°C, cu doar 0,7°C faţă de cea mai mare temperatură înregistrată vreodată.

Primii oameni care au încercat să traverseze această zonă, au fost în perioada Goanei după Aur, din California în 1849. Mulţi din cei care au încercat să treacă pe aici, au devenit victime ale condiţiilor infernale. În 1933, Valea Morţii a fost transformată în Parc Naţional.

34

Revista “NOI” vă pune la dispoziţie o pagină pentru fotografii realizate de voi cu prilejul unor excursii, călătorii, deplasări în ţară sau în străinătate.

Astăzi, Mănăstirea Slătioara-imagini oferite de Ioana Aluculesei, cl. a XI-a A.

Aşezământul monahal al Mănăstirii Slătioara este construit la poalele Subcarpaţilor Orientali, în mijlocul cetăţii verzi a pădurilor de conifere şi foioase. În prezent (anul 2009), obştea numără 65 de vieţuitori, deşi mai înainte de anul 1989, în ciuda prigoanei şi a lipsurilor de tot felul, aici vieţuiau mai mult de o sută de monahi, ce se osteneau pentru mântuirea lor şi a tuturor.

Hramul acestui sfânt lăcaş este închinat Schimbării la Faţă a Domnului, prăznuită la data de 19 august, zi în care credincioşii se adună din toată ţară dar şi din străinătate.

Începând cu anul 1999, când s-au descoperit sfintele moaşte ale mitropolitului Glicherie, întemeietorul acestui sfânt locaş monahal, la Mănăstirea Slătioara a început să se prăznuiască cel de-al doilea hram şi anume ziua de 15 iunie, dată la care este prăznuit Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul.

35

univers ştiinţific

SCURT ISTORIC AL SISTEMULUI

INTERNATIONAL DE UNITATI Prof. Adrian Hagiu

SECOLUL XVII – Primele încercări în vederea găsirii unor principii pentru

elaborarea etaloanelor de uz internaţional.

1799 - Adunarea Naţională a Franţei adoptă Sistemul Metric, format

din metru şi kilogram.

1864 - în timpul domniei lui A.I. Cuza, Sistemul Metric a fost introdus

şi în ţara noastră.

1875 - un număr de 17 ţări adoptă Convenţia metrului, obligându-se

să promoveze în comun Sistemul Metric.

1883 - România aderă oficial la Convenţia Metrului.

1954 - Adoptarea celor 7 mărimi şi unităţi fundamentale:

Lungimea – metrul

Masa – kilogramul

Timpul – secunda

Temperatura – kelvin

Cantitatea de substanţă – mol

Intensitatea curentului electric – amper

Intensitatea luminoasă – candela

1960 - se adoptă denumirea de Sistem Internaţional de Unităţi.

1961 – acest sistem devine obligatoriu în România.

36

Curiozităţi ştiinţifice Prof. Adrian Hagiu

REFLEXIA LUMINII

Reflexia luminii constă în modificarea direcţiei de propagare a luminii la contactul cu

suprafaţa de separare dintre două medii diferite, lumina propagându-se în continuare în acelaşi mediu. Dacă lumina atinge suprafaţa de separare sub un anumit unghi atunci

lumina este reflectată sub acelasi unghi. Lumina care este reflectată de pe o suprafaţă

plană, cum ar fi suprafata dintre aer şi un lac, va forma o imagine în oglindă. Spunem că un fascicul paralel care se reflectă pe o suprafaţă plană, după reflexie rămâne paralel. Dacă

însă suprafaţa pe care se produce reflexia nu este plană, fasciculul reflectat nu rămâne paralel, acest tip de reflexie fiind cunoscut sub numele de reflexie difuză.

REFRACŢIA LUMINII

Refractia constă în schimbarea

direcţiei de propagare a luminii la trecerea acesteia dintr-un mediu transparent în altul.

Deoarece lumina călătoreşte cu viteze

diferite în medii diferite, ea trebuie să-şi schimbe viteza la trecerea dintr-un mediu în

altul. Acest lucru determină îndoirea sau refractarea fasciculului de lumină la

suprafaţa de separare. De exemplu, lumina reflectată de un obiect aflat sub apă trece

întâi prin apă şi apoi prin aer pentru ajunge

la ochiul unui observator. Din unele unghiuri un obiect parţial scufundat pare îndoit în

locul unde intră în apă fiindcă fasciculul de lumină care vine de sub apă este refractat.

Datorită refracţiei luminii, ochiul

observatorului vede peştele mai sus decât este în realitate.

Indicele de refracţie al unui mediu este raportul dintre viteza luminii în vid şi viteza

luminii în acel mediu. Lumina solară este compusă din mai multe culori. De aceea, ea

este refractată la unghiuri diferite când

trece dintr-un mediu în altul. Efectul obţinut este dispersia luminii la trecerea acesteia prin

prismă.

37

Hiroşima-poarta infernului

Deşi în Europa cel de-al doilea război mondial se încheiase prin capitularea Germaniei,

Imperiul Japonez şi Statele Unite ale Americii se aflau încă în război, în acel început de august

1945. Nimeni, nici măcar oficialii militari americani nu puteau să prevadă, în adevăratele lui

proporţii, dezastrul provocat prin utilizarea unei arme complet noi care folosea o energie

copleşitoare, energia atomică.

La 6 august, deasupra Hiroşimei, cel de-al doilea oraş ca mărime al Japoniei acelor vremuri,

a fost lansată dintr-un bombardier american, prima bombă atomică, „Little Boy”, iar trei zile mai

târziu, deasupra oraşului Nagasaki a fost lansată cea de a doua, „Fat Man”. Bilanţul-sute de mii de

oameni ucişi instantaneu, mii de victime arse, rănite prin forţa undei de şoc, contaminate ireversibil

ARME NUCLEARE

O armă nucleară este un mijloc de distrugere în masă care se bazează pe energia eliberată în urma fisiunii

nucleare (prima generaţie de bombe

nucleare), eventual urmată de fuziunea nucleară - bombă cu hidrogen - a doua

generaţie de bombe nucleare. A apărut în 1945, anul în care a şi fost folosită

(varianta cu fisiune), asupra oraşelor

japoneze Hiroshima (6 august 1945) şi Nagasaki (9 august 1945). Efectele

acestor explozii au fost devastatoare. Primele bombe nucleare construite au

utilizat reacţia de fiziune. Energia uriaşă transferată mediului înconjurător prin

violenta reacţie în lanţ, care cuprinde

întregul material fisionabil într-o fracţiune de secundă, are efecte

devastatoare. La locul exploziei bombei se produce o „uriaşă ciupercă”, ce

ridică de pe sol o cantitate enormă de

material. Efectele unei explozii nucleare sunt: termice (în centrul exploziei,

temperatura atinge valori enorme); mecanice (datorită temperaturilor urişe,

presiunea aerului creşte foarte mult, această perturbaţie se propagă sub

forma unor unde de şoc, care

determină distrugerile mecanice); de iradiere (radiaţiile nucleare care

însoţesc reacţiile de fisiune determină efecte biologice atât pe termen scurt,

cât şi pe termen mediu şi lung);

luminoase (intensitatea luminoasă este atât de mare încât poate provoca

leziuni grave ale retinei). Bomba cu hidrogen foloseşte reacţii de fuziune şi

este de mii de ori mai puternică decât

bomba atomică bazată pe reacţia de fisiune.

38

prin efectul radioactiv; o Japonie îngenunchiată în doar cîteva clipe şi o omenire înmărmurită de

grozăvia unei energii dezlănţuite, încă insuficient cunoscute sub aspectul efectelor ei distructive.

Multe personalităţi au susţinut de-a lungul timpului că în pofida tragediei prin care a trecut

poporul japonez, omenirea trebuia să înveţe lecţia Hiroşimei pentru a o evita pe viitor. Poate că da

şi totuşi... Ce s-ar alege de specia umană dacă pentru fiecare nouă învăţătură ar trebui să suporte

consecinţele unor astfel de „lecţii”? redacţia

Hiroşima...

Nagasaki

Desen realizat de

Alexandru Furtună,

cl a XI-a A

39

Nanotehnologia – ingineria viitorului prof. Viorel Dobrinescu

Nanotehnologia este un domeniu relativ nou, termenul fiind introdus în anii ’70, şi reprezintă

ingineria şi fabricarea obiectelor care au una dintre dimensiuni mai mică decât 100 nm. Tocmai această

valoare, situată între mărimea atomului de hidrogen (0,1 nm) şi a celulelor biologice, ascunde caracterul

deosebit al materiei şi diversitatea aplicaţiilor posibile. Domeniul este situat la graniţa dintre comportamentul cuantic, discret, şi fenomenele macroscopice, descrise prin teorii continue. De aici derivă complexitatea şi

fineţea experimentelor necesare în studiul nanostructurilor. Pornind de la nanotuburile de

carbon (fig.1) şi fulerene (fig.2), cipuri semiconductoare din siliciu, până la

proteine, ADN, sau viruşi,

nanotehnologiile promit soluţii pentru probleme specifice electronicii,

protecţiei mediului înconjurător sau medicinei, permiţând proiectarea unor

instrumente şi metode de diagnoză şi

tratament care să poată fi controlate la nivel celular.

Structuri atât de mici necesită aparatură sensibilă. Astfel,

dezvoltarea nanotehnologiei e strâns legată de progresele în domeniul

microscopiei. Spre exemplu,

microscopul de forţă atomică (AFM, fig.3) a permis studierea suprafeţelor

şi chiar manipularea atomilor. El înregistrează cu ajutorul unui fascicul

laser deplasările unei tije elastice

(cantilever) datorate forţei de interacţiune dintre vârful foarte ascuţit

al acesteia şi atomii din proba studiată.

Fig.1 Diferite tipuri de nanotuburi de carbon cu un singur perete

Fig.2 Fulerenă sferică C

60 Fig.3 Schema microscopului de forţă atomică (stânga) şi vârful

cantileverului, observat cu un microscop electronic cu baleiaj

40

Fig.4 Imagine AFM a suprafeţei unui strat subţire de CdSe (stânga) şi a unui DVD (dreapta)

Fig.5 Sigla IBM scrisă cu atomi de

xenon pe un substrat de nichel

Fig.6 Coral (Fe pe Cu)

Fig.7 Coral în formă de stadion (Fe pe Cu)

41

Noutăţi pentru navigatorii „net” Prof. Emanuel Neacşu

Google şi-a modificat semnificativ pagina principală pentru a contracara mişcările

concurentului său direct, Microsoft Bing

Noua interfaţă Google

Principalul motor de căutare folosit în lume a trecut în această săptămână printr-un facelift care era aşteptat de mult de toţi utilizatorii Google. „Consumatorii nu trebuie decât să se relaxeze. Doar două motoare de căutare investesc puternic în acest moment, Google şi Microsoft”, a declarat Kevin Lee, preşedintele companiei de consultanţă Didit. „Utilizatorii vor fi cei mai câştigaţi”.

Google a modificat uşor logo-ul, foloseşte acum o serie de culori noi şi a început să ofere mai multe imagini în primele rezultate. Cea mai mare schimbare este o coloană de opţiuni, pe partea stângă, asemănătoare cu cea oferită de Bing. Google speră că astfel utilizatorii vor putea să găsească mai uşor ceea ce caută, a adăugat Marissa Mayer, vicepreşedinte la compania americană, potrivit usatoday.com.

Această schimbare survine la un an de la lansarea motorului Bing, de la Microsoft, o versiune îmbunătățită a serviciului Windows Live. Bing deţine acum o cotă de piaţă de 11,7%, în Statele Unite, dar Google continuă să domine cu un procent de 65%.

42

Adolescenţa si problemele ei Prof. Liliana Iftime şi membrii comisiei metodice

biologie-chimie-fizică

Adolescenţa reprezintă o perioadă de profunde schimbări în toate planurile personalităţii:

fizice, psihice si sociale (relaţional). Şi cum orice schimbare este însoţită de tensiuni (teamă, uimire,

surpriză, nerăbdare, etc.), cu atât mai mult, această perioadă de intense căutări, de experimentări noi

şi inedite, de asimilări informaţionale şi comportamentale dezirabile sau mai puţin dezirabile

provoacă nelinişte, stres şi chiar serioase conflicte care îşi vor pune amprenta asupra întregii

dezvoltări ulterioare a copilului.

Dar dacă adolescentul se află în căutarea propriei identităţi (trebuie să răspundă la întrebarea

,,cine sunt eu?"), el nu trebuie să uite că nu este singur pe acest complicat drum, că există alţii care

parcurg acelaşi drum ca şi el şi, în plus, există alţii care îl pot ajuta dacă vrea sau acceptă acest

lucru.

Pornind de la aceste considerente şi răspunzând dorinţei elevilor din şcoală am conceput la

nivelul comisiei metodice biologie-chimie-fizică un proiect prin derularea căruia să putem

răspunde câtorva din multiplele frământări cu care se confruntă adolescenţii liceului.

Lucrarea şi-a propus să pună în evidenţă problemele care apar în perioada adolescenţei şi

totodată o serie de sugestii privind abordarea lor în cadrul orelor de consiliere, venind în sprijinul

diriginţilor cu un material informativ şi o serie de fişe de activitate şi fişe de informaţii utile în

cadrul acestor ore.

Prin modul de abordare adolescenţii sunt ajutaţi să găsească o serie de răspunsuri la

întrebările lor, să ia decizii corecte în cazul unor situaţii cu care se confruntă şi totodată să poată

face faţă presiunii grupului care la această vârstă se accentuează foarte mult.

Menţionăm că temele propuse nu acoperă întreaga problematică ce trebuie şi poate fi

dezbătută în cadrul orelor de consiliere, ci reprezintă un început şi o propunere a desfăşurării

efective a unor activităţi de consiliere.

Trecerea din lumea caldă şi sigură a copilăriei spre lumea maturităţii cu responsabilităţile

sale se realizează de cele mai multe ori cu dificultate, sub imperiul nesiguranţei, al confuziei, al

sentimentuiui de teamă care poate duce la serioase conflicte şi probleme. In urma chestionarelor

completate de către elevi şi a discuţiilor avute cu aceştia am tras urmatoarele concluzii:

Adolescentul din şcoala noastră, la fel ca orice alt tânăr ajuns la 14/15/16 ani, începe să

simtă gustul libertăţii pe care treptat o vrea a fi totală. Vrea să decidă singur. Vrea sa-şi conducă

singur viaţa, îi displace controlul părinţilor şi se străduieşte să le dovedească că nu mai este copil.

Însă el nu este nici adult, ceea ce determină o luptă continuă, uneori dureroasă, în plan personal.

Acest conflict are şi o altă latură: adolescentul doreşte libertate totală, dar este în continuare

dependent de parinţi material, financiar. Se impune deci construirea unei imagini corecte asupra

acestei ,,himere" care este pentru adolescent libertatea, iar cel mai sigur punct de pornire este

identificarea semnificaţiilor pe care adolescentul le acordă deja acesteia.

Adolescenţa este o vârstă de graniţă între copilărie si maturitate şi tocmai din această cauză

apar diverse conflicte determinate de neconcordanţa între ce vrea şi ce crede adolescentul că poate

să facă si ceea ce îi este îngăduit de către adult, răspunzători de această situaţie fiind mai mulţi

factori: prejudecăţile adulţilor (,,dacă pentru mine a fost bine în felul acesta, este si pentru tine"),

lipsa de încredere în copiii lor, tendinţa de a-i proteja prea mult ca nu cumva să aibă de suferit, lipsa

de cunoaştere şi de înţelegere a specificului vârstei, teribilismul adolescenţilor şi ignoranţa lor în

ceea ce priveşte poziţia pe care o ocupă în societate, etc.

Tinerii din şcoala noastră, indiferent de sex, sunt preocupaţi, în primul rând, de aspectul

fizic, fiind nesiguri pe ei, dorindu-şi dintr-o dată totul: prieteni, bani, o lume ideală şi de multe ori

numai timiditatea îi opreşte să dea curs tentaţiilor care îi înconjoară.

De aceea rolul orientării şi consilierii devine primordial. Aceste demersuri trebuie să schimbe

abordarea paternalistă cu una nouă, în care tinerii să-şi asume responsabilitarea unor decizii privind

propria viaţa şi carieră.

43

CHESTIONAR TEMPERAMENTAL

Răspundeţi cu Da sau Nu în cazul fiecărui set de întrebări:

Indici ai emotivităţii (E)

non-emotivităţii (non-E)

Indici ai activismului (A)

Nonactivismului (non-A)

Indici ai primarităţii (P)

Secundarităţii (S)

Vă mâniaţi uşor? În situaţii dificile

vă alarmaţi uşor? Intraţi în panică?

Aveţi tendinţa de a vă găsi tot

timpul ocupaţii mai ales în

timpul liber?

Vă consolaţi repede? Vă împăcaţi

uşor? (Vă trece uşor supărarea?)

Sunteţi sensibil la mustrări, la

critici, la încurajări?

Vă decideţi uşor? Treceţi

imediat la acţiune?

Sunteţi în general indiferent faţă de

recunoştinta altora manifestată faţă

de dvs.?

Sunteţi timid în relaţiile cu alţii? Sunteţi perseverent? Persistaţi

în realizarea unei acţiuni?

Sunteţi schimbător în prieteniile

dvs.? Vă schimbaţi uşor părerile?

Vi se întâmplă să roşiţi uşor sau se

instaleaza uşor paloarea în situaţii

speciale?

Sunteţi constant în eforturile

dv., în munca pe care o

desfăşuraţi?

Sunteţi în general schimbător în

ocupaţiile şi preocupările dvs.?

Se poate spune că sunteţi certăreţ?

Ridicaţi uşor vocea în discuţie?

Folosiţi relativ uşor cuvintele tari?

În general, sunteţi vioi, energic,

vorbăreţ?

Sunteţi uşor de convins? Sunteţi

uşor influenţabil?

Aveţi în genere o dispoziţie

emoţională schimbătoare? (Treceţi

relativ uşor de la veselie la

melancolie sau invers?)

Preferaţi activităţile dinamice? În genere, acţionaţi mai ales în

vederea unor rezultate imediate (sub

ecoul consecinţelor imediate)?

În faţa unui eveniment necunoscut

tresăriţi uşor?

Preferaţi mai curând să

acţionaţi decât să priviţi

acţiunea?

De obicei, sunteţi risipitor,

cheltuitor?

Sunteţi puternic impresionabil?

(Situaţiile mai deosebite vă

impresionează puternic?)

Acceptaţi uşor să desfăşuraţi o

activitate chiar dacă nu

corespunde gusturilor dv?

Vi se întâmplă să abandonaţi uşor

promisiunile pe care le faceţi,

hotărârile, deciziile luate?

Manifestaţi nelinişte (Vă tulburaţi

când lucrurile nu merg aşa cum aţi

dorit?)

Sunteţi întreprinzător? În genere, iubiţi noutatea,

imprevizibilul?

Sunteţi în general agitat, nervos,

instabil în trăirile emoţionale?

Sunteţi în general realist? Aveţi

simţ practic? Sunteţi

descurcăreţ?

Vă place întotdeauna să fiţi pregătit

la ultimul strigăt al modei? (În pas

cu moda?)

Număr de răspunsuri

Da Nu

Număr de răspunsuri

Da Nu

Număr de răspunsuri

Da Nu

În funcţie de numărul răspunsurilor Da sau Nu trebuie decis după aceea asupra simbolului

corespondent, astfel:

- emotivitate / non-emotivitate: mai mult de 5 Da, E, altfel non-E;

- activism / non-activism: mai mult de 5 de Da, A, altfel non-A;

- primaritate / secundaritate: mai mult de 5 de Da, P, altfel S.

Cu simbolurile obţinute creaţi o formulă, aceasta formula fiind corespondenţa unui

tip de temperament (în cazul în care obţineţi o egalitate de răspunsuri, luaţi în calcul ambele

simboluri şi creaţi două formule, respectiv patru în cazul a două egalitaţi, temperamentul

vostru neîncadrându-se strict în unul dintre tipurile precizate).

EAS (Pasionaţii) – activitatea sa este subordonată unui scop ambiţios, dominator,

unic; împart oamenii în amici sau adversari; severi, dar amabili şi sociabili; îşi stăpânesc

violenţa sentimentelor; putere de muncă, rezistă la obstacole, rapizi în execuţie; valoare

dominantă: opera de realizat.

44

EAP (Colericii) – activitate intensă, variată; tendinţa spre exteriorizare; plini de

viaţă, optimişti, deseori fără măsura şi gust; revoluţionari; generoşi;antrenează şi pe alţii în

activitate; valoarea dominantă: acţiunea.

EnAS (Sentimentalii) – meditativi, interiorizaţi, nemulţumiţi, timizi, scrupuloşi,

nesociabili, stângaci, individualişti; emotivitate puternică; chiar şi impresiile slabe îi zguduie

puternic; analizează îndelung propriul trecut, pe care ar vrea să-l schimbe; valoarea

dominantă: intimitatea.

EnAP (Nervoşii) – dispoziţie variabilă; muncesc neregulat numai în domeniul în

care le place; au nevoie de emoţii puternice; vor să uimească; nu sunt constanţi afectiv;

recurg uşor la minciună sau ficţiune; înclinaţie pentru bizar, macabru; valoare dominantă:

distracţia.

nEAS (Flegmaticii) – impasibili, tenace, civism accentuat, respectă legile şi

principiile; punctuali, obiectivi, ponderaţi; le plac sistemele abstracte; au simţul umorului;

egoişti, dar cu respect pentru ceilalţi; calmi, gravi; valoarea dominantă: legea.

nEAP (Sangvinicii) – iubesc societatea, politicoşi, spirituali, ironici, sceptici; au

iniţiative şi mare supleţe în spirit; oportunişti, cu spirit practic; sunt greu de tulburat şi simt

nevoia să domine; valoarea dominanta: succesul.

nEnAS (Apaticii) – închişi, plini de secrete, fără o viaţă internă bogată; sumbri,

taciturni, râd rar, persistenţi în duşmănii; indiferenţi la viaţa socială, dar cinstiţi; iubesc

liniştea, singurătatea, foarte puţin emotivi; valoarea dominantă: liniştea.

nEnAP (Amorfii) – sunt lipsiţi de energie, fără iniţiative; concilianţi, toleranţi prin

indiferenţă; încăpăţânaţi, neglijenţi, înclinaţi spre lenevie; nepunctuali, indiferenţi în raport

cu trecutul şi viitorul; valoarea dominantă: plăcerea.

Desen realizat de Alexandru Furtună, cl. a XI-a A

45

PRIN JUDEŢUL IAŞI ÎN PRAGUL VEACULUI AL XX-LEA.

SCHIŢĂ ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ ŞI DEMOGRAFICĂ Prof. Răzvan Locovei

Cercetarea izvoarelor documentare privind judeţul Iaşi, având ca obiectiv inţial redactarea unei

monografii a inspectoratului şcolar judeţean, ne-a readus în atenţie un instrument de lucru de primă mână,

necesar oricărui cercetător care se ocupă de Istoria Românilor în perioada de dinaintea primei conflagraţii

mondiale. Este vorba de Marele Dicţionar Geografic al României, alcătuit şi prelucrat după dicţionarele

parţiale pe judeţe1. Am spus un instrument de lucru deoarece, în ciuda masivităţii sale, nu relatează aspecte

de detaliu, dar realizează o necesară punere în temă a cercetătorului, care mai apoi poate continua

investigaţiile sale la Arhivele Naţionale sau alte biblioteci.

Din sursa citată aflăm că, la 1901, “Iaşul era un judeţ în partea de sus a Moldovei, formând o parte a

graniţei de est <a Regatului României, nota noastră> cu Rusia”2. Vecinătăţile judeţului Iaşi, aşa cum se

prezentau ele la 1900, erau judeţul Botoşani (la N.), judeţul Suceava (la V.), judeţul Roman (la S.) şi

Basarabia (la E.)3; reamintim ca prin “judeţul Suceava” nu se înţelege configuraţia actuală a acestuia, ci un

teritoriu mult mai restrâns, cu capitala la Fălticeni, reorganizat cu teritoriile rămase după trasarea frontierei

cu Bucovina habsburgică, iar Basarabia era gubernie a Imperiului Rus (anexată la 1812). La 1860, Direcţia

Statisticii din Moldova estima suprafaţa judeţului Iaşi la 291.137 ha= 2.911 km2 4

. Populaţia judeţului era

estimată la 32.975 familii (172.935 persoane)5. În privinţa localităţilor, existau 44 de comune, 10

“târguşoare”, două oraşe (Iaşi şi Târgul Frumos) şi 261 de sate6.

Împărţirea administrativ- teritorială în România începutului de secol XX, conform legii de organizare, era pe

judeţe, plăşi, comune (urbane şi rurale) şi sate. Împărţirea teritorial- administrativă a judeţului Iaşi era pe 7

plăşi, ca în tabelul de mai jos7:

Organele puterii de stat în judeţ erau reprezentate de prefect (cu reşedinţa în Iaşi), 5 subprefecţi

(prezenţi în fiecare plasă, mai puţin 2 dintre aceştia, care răspundeau de 2 plăşi fiecare), 44 de primari şi

ajutoarele lor, poliţia Iaşi (condusă de un primar şi 6 comisari), posturile de jandarmi rurali şi tribunalele

(căte o judecătorie de plasă, Curtea de Apel fiind la Iaşi)8. Reţeaua şcolară a judeţului era reprezentată de

144 de şcoli (din care 20 aveau un caracter privat, iar restul întreţinute cu bani de la bugetul statului); din

acestea, 87 de şcoli aveau un caracter rural (învăţământ obligatoriu de 4 clase, la care predau 90 de învăţători

şi 6 învăţătoare), iar populaţia şcolară era reprezentată de 3.829 elevi (3.105 băieţi + 724 fete)9. Ultimul

aspect menţionat, anume că numai 18,90% din populaţia şcolară de sex feminin frecventează şcoala şi

aceasta în condiţiile învăţământului primar obligatoriu (introdus începând de la 1864), impune construirea

unor ipoteze, pe care cercetarile ulterioare le pot confirma sau infirma: fie este vorba de condiţiile materiale

precare ale majorităţii populaţiei rurale, care nu-şi permitea să-şi întreţină toţi copiii la şcoală, fie o chestiune

de mentalitate, care rezerva fetelor un alt statut, în planul familial şi social. Nu dispunem de documentaţia

1 Societatea Geografică Română, Marele dicţionar geografic al României, alcătuit şi prelucrat după dicţionarele

parţiale pe judeţe, de George Ioan Lahovari şi general C.I. Brătianu, Grigore Tocilescu, Bucureşti, Stabilimentul Grafic

J.V. Socecŭ, vol. I – V, 1899 – 1901. 2 Ibidem, vol. IV, p.20.

3 Ibidem.

4 Ibidem.

5 Ibidem.

6 Ibidem, p. 23.

7 Ibidem.

8 Ibidem.

9 Ibidem, p. 24.

Nr.crt. Denumirea plăşii Compunerea plăşii

1 Bahluiul 18 comune, un târguşor, 57 de sate

2 Braniştea 8 comune, un târguşor, 38 de sate

3 Cârligătura 7 comune, un târg, 40 de sate

4 Codrul 6 comune, 2 târguri, 30 de sate

5 Copou 6 comune, 2 târguri, 30 de sate

6 Stavnicul 5 comune, un târguşor, 36 de sate

7 Turia 5 comune, 3 târguşoare, 37 de sate

46

necesară pentru a urmări urmări dinamica actuală a acestui fenomen, pentru a putea confirma persistenţa sau

dispariţia acestuia.

Localitatea Podul Iloaiei făcea parte, în conformitate cu organizarea administrativ – teritorială de la

1900, din plasa Bahluiul, situată în partea de N-V a judeţului; numele plăşii a fost luat de la râul Bahlui, care

o străbătea de la N la S.10

.

Compunerea plăşii Bahluiul se prezintă în tabelul de mai jos:

Nr.crt. Comunele/târgurile

aparţinătoare

Satele componente din fiecare comună

1 Şipote Şipote, Iazul Nou, Mitocul, Buhăieni, Chişcărenii Noi, Chişcărenii

Vechi, Drăgăneşti, Fântânele(Cioara), Hălceni, Iacobeni, Oneşti,

Plugari, Şoldana, Vlădeni

2 Bădeni Bădeni, Feteşti, Zagaria, Scobinţi, Steclăria, Trăisteni (Lupăria)

3 Cepleniţa Cepleniţa, Buhalniţa, Steclăria, Vîrâţi, Moara Prefectului, Borosoaia

4 Cotnari Valea, Dealul, Zlodica, Horodiştea, Lupăria, Zbereni, Hodora,

Iosipeni

5 Băiceni Băiceni, Bărbăteşti, Cârjoaia, Coasta Măgurei, Cucuteni, Zbereni,

Secăreşti, Balosineşti, Dădeşti

6 Belceşti Belceşti, Ciorăni, Văleni, Ruşi, Ulmii Noi şi Vechi, Polieni, Liteni,

Arama/Protopopul, Coarnele Caprei, Focurile/Praguri, Munteni

7 Bârleşti Bârleşti, Erbiceni, Spinoasa, Totoeşti

8 Podul Iloaiei (târg) -

Populaţia plăşii Bahluiul era de 5471 familii (25.718 locuitori), din care 13.110 bărbaţi şî 12.608

femei11

. Un aspect, insuficient explicat de către studiile de demografie istorică, este faptul că, înainte de un

mare război, populaţia masculină este mai numeroasă decăt cea feminină; fenomenul este valabil la scara

întregului continent european şi pare a avea o oarecare confirmare şi în cazul de faţă, în condiţiile în care,

peste aproximativ 16 ani, Regatul României avea să intre în război de partea Antantei (august 1916). Într-o

distribuţie statistică de tip pie, situaţia se prezintă astfel:

51%49%Barbati

Femei

Conform recensămintelor, distribuţia pe etnii a locuitorilor plăşii arăta o majoritate românească de

(22.920 români)12

, iar cea mai importantă minoritate era reprezentată de evrei (2.633); restul etniilor sunt

nesemnificative ca pondere, probabil supuşi străini (germani, poloni, unguri, ruşi şi greci), aflaţi cu diverse

afaceri în regiune. Cifrele oferite de sursa citată mai comportă un semn de întrebare, privind existenţa

ţiganilor; în mod sigur exista această populaţie, dar, fie că la recensământ aceştia s-au declarat români, fie că

10

Ibidem, vol.I, p. 190. 11

Ibidem, p. 192. 12

Ibidem.

47

formularele statistice nu includeau un capitol distinct în privinţa acestei etnii; lămuriri suplimentare ar putea

rezulta numai din cercetarea documentelor de arhivă.

Într-o reprezentare de tip pie, distribuţia pe etnii se prezintă astfel:

90%

10%

0%

0%0%0%0%0%

romani

evrei

germani

poloni

unguri

rusi

greci

lipoveni

Structura şcolară a plăşii includea 21 de şcoli, la care predau 21 de învăţători şi 3 învăţătoare; populaţia

şcolară era reprezentată de 774 de elevi13

, cu menţinerea aceluiaşi trend statistic: doar 18 eleve frecventau

şcoala.

În stadiul actual al documentării nu putem afirma care ar fi vechimea certă a târgului Podul Iloaiei

(reşedinţa de plasă şi a subprefectului); presupunem doar, pe baza unor indicii formale, existenţa unor situri

arheologice preistorice, urmate de o continuitate de locuire în Evul Mediu, dată fiind poziţionarea localităţii

de-a lungul unui drum comercial. Conform unor mărturii mai recente, la 1801, mai mulţi evrei stabiliţi în

zonă au cerut proprietarului moşiei Totoieşti permisiunea de a se aşeza în Podul Iloaiei, pentru a deschide un

târg; din 1818 datează hrisovul domnitorului fanariot Scarlat Callimachi, prin care se îngăduia evreilor

deschiderea “târgului la pod” (la confluenţa Bahluiului cu Bahlueţul, undeva în centrul aşezării)14

. În

configuraţia proprietăţilor de la începutul secolului al XIX-lea, târgul Podul Iloaiei se afla la punctul de

intersecţie a mai multor capete de moşie, ceea ce explică hrisoavele din 1823 şi 1839, prin care proprietarii

îşi dădeau acordul de constituire al tărgului, cu includerea unei părţi a proprietăţilor lor15

. Până în 1864,

târgul Podul Iloaiei era administrat de un comisar al guvernului; odată cu noua organizare administrativă s-a

organizat plasa Bahluiul, a cărei reşedinţă a fost stabilită în târgul amintit.

La 1900, târgul Podul Iloaiei avea o suprafată estimată la 164 ha, fiind locuit de 330 familii (2.736

prsoane); ca amănunt, trebuie amintit faptul că 2/3 din populaţie erau comercianţi evrei16

.

Între instituţiile existente în reşedinţa de plasă, amintim şcoala (2 învăţători, 2 învăţătoare şi

154 de elevi, cu clase separate de băieţi şi fete), farmacia, spitalul (întreţinut din fondurile judeţului Iaşi), o

cazarmă a regimentului de dorobanţi dislocat în localitate, un birou telegrafic şi poştal, dar şi staţia de cale

ferată17

. Activităţile comerciale erau desfăşurate în cele 4 târguri organizate anual şi care, pe la 1900, păreau

a avea o adevărată tradiţie18

.

*

Având în vedere spaţiul restrâns avut la dispoziţie, dar şi resursa de timp limitată, prezentul material nu

trebuie înţeles decât ca o notiţă istorică, mai precis o secvenţă a unei epoci, aşa cum a “îngheţat” ea în

paginile unei lucrări de referinţă. O abordare de tip monografic nu se va putea realiza decât după parcurgerea

unui fond documentar de dimensiuni uriaşe, iar timpul necesar cercetării acestuia nu credem că se poate

estima cu uşurinţă. Din păcate, s-ar părea că timpurile actuale nu sunt tocmai generoase cu astfel de

preocupări.

13

Ibidem. 14

Ibidem. 15

Ibidem, vol. V, p. 14. 16

Ibidem. 17

Ibidem. 18

Târgurile se dechideau între 1-8 iulie, 10-18 octombrie, 10-20 decembrie şi unul în “săptămâna albă” (Ibidem).

48

extracurriculare

Pagină îngrijită de elevul Dascălu Florin Vlad

şi prof. Liviu Ifrim

În semestrul al doilea al anului şcolar în curs, până la apariţia acestui număr al revistei, s-au

derulat deja un număr impresionant de activităţi extracurriculare care au oferit elevilor ocazia să-şi

lărgească orizontul cultural, să-şi dezvolte anumite abilităţi, să-şi cunoască mai bine propriile

aptitudini şi nu în ultimul rând, să relaţioneze mai bine cu tineri de vârsta lor. Dintre acestea,

notabile ni se par activităţile desfăşurate de „Ziua şcolii”, sărbătorită, ca în fiecare an pe 10

februarie, de Sfântul Haralambie, patronul liceului nostru.

Astfel, sub îndrumarea profesorilor Truşi Gabriela, Iftimie Liliana şi Doleanu Gheorghe,

elevii au putut urmări o prezentare power point cu tema „Sfântul Haralambie-ocrotitor şi rugător” şi

şi-au putut expune părerile şi argumentele în cadrul unei dezbateri având ca temă „Viaţa-creaţie

divină sau evoluţie ştiinţifică”.

Elevii claselor a IX-a şi a X-a, au putut cunoaşte mai bine personalitatea întemeietorului

învăţământului agronomic din Iaşi, din prezentarea documentată „Haralamb Vasiliu-viaţa şi opera

inginerului agronom”, realizată de profesorii Mustăţea Monica, Prisecariu Fevronia şi Locovei

Răzvan.

În cadrul dezbaterii cu tema „Adolescenţa şi problemele ei”, moderată cu tact de profesorii

Palade Mihaela şi Bouaru Zâna-psihopedagogul şcolii-elevi din clasele a X-a şi a XI-a au făcut paşi

importanţi în domeniul autocunoaşterii şi au încercat să-şi explice şi să înţeleagă mecanismele

psihice atât de delicate care influenţează comportamentul şi trăirile adolescentului.

Concursul de „Matematică distractivă” dinamizat de profesori din catedra de matematică-

Ciobanu Brînduşa, Fotache Eugen - a oferit elevilor pasionaţi de domeniul cifrelor, ocazia de a-şi

pune în valoare abilităţile şi cunoştinţele în privinţa calculului matematic, le-a trezit şi stimulat

spiritul de competiţie şi pe cel de echipă.

49

O provocare cu totul deosebită pentru elevii din specialitatea economie şi nu numai, a

constituit-o „Prezentarea unei firme de exerciţiu” realizată de profesorii Cumpăratu Carmen, Saiz

Ana, Marinescu Magda şi Vieru Lucian. Înfiinţată în cursul semestrului I din acest an şcolar,

organizată şi administrată cu profesionalism şi consecvenţă, firma de exerciţiu se evidenţiază ca

fiind una dintre reuşitele certe ale şcolii, atât prin seriozitatea cu care este privită funcţionarea ei, cât

şi prin deschiderea pe care o oferă elevilor noştri faţă elevii altor şcoli din acelaţi profil şi în raport

cu organismele şi organizaţiile implicate în dezvoltarea unor astfel de activităţi.

Cei 20 de elevi participanţi la „Concursul de cultură generală” organizat şi moderat de

profesorii Brânzilă Mioara, Neacşu Emanuel şi Savin Alina, au avut ocazia să-şi „măsoare” puterile

într-o confruntare pe cât de instructivă, pe atât de amuzantă, pe diverse teme de cultură generală, în

timp ce alţi colegi de-ai lor îşi disputau locurile fruntaşe în cadrul concursului „Ecologie

distractivă”, organizat de profesorii catedrei de discipline tehnice.

50

În cadrul dezbaterii cu tema „Individualism şi echipă”, desfăşurată sub îndrumarea

profesorului Filimon Gianina, elevii au putut înţelege mai bine diferenţa dintre noţiunile de

individualism şi introvertire dar şi diferenţele dintre individualism şi spirit de echipă ca atitudini în

raport cu cei din jur.

„Şi distracţia e o artă”, au căutat profesorii Savin Alina şi Dateş Mariana să-i convingă pe

participanţii la activitatea artistică desfăşurată în sala de sport, activitate care s-a constituit într-o

veritabilă pledoarie pentru bunul gust şi bunul simţ. Şi ca o confirmare a acestui adevăr, elevii au

putut urmări apoi filme valoroase sub aspect artistic şi educativ, prin efortul profesorilor Filimon

Andrei, Surugiu Ioan şi Popa Gheorghe.

Tot în cadrul fesivităţilor dedicate şcolii, colectivul de redacţie al revistei „NOI”, profesorii

Irimie Mihaela, Costan Anca şi Ifrim Liviu împreună cu elevii implicaţi în activitatea redacţională,

au lansat în cadru festiv, primul număr al revistei.

Colectivul de redacţie al revistei „NOI”, adesează mulţumiri tuturor celor care s-au implicat

în buna desfăşurarea activităţilor şi festivităţilor dedicate „Zilei şcolii”: conducerii liceului, profesor

Dobrea Gabriela şi profesor Cătărău Vasile-directorii unităţii, elevilor, cadrelor didactice şi

personalului angajat, care au pus suflet şi pasiune în tot ceea ce a fost necesar pentru ca ziua şcolii

să rămână în conştiinţa noastră ca o adevărată sărbătoare de suflet, o sărbătoare organizată de NOI

pentru NOI!

La multi ani, H.V. !

51

călcâiul lui ahile

Metamorfoza delfinului Prof. Liviu Ifrim

Ei, poftim! Nu mai departe de numărul trecut pomeneam ceva despre reforme şi efectele lor „benefice” asupra fiinţelor atât de gingaşe implicate în ceea ce eu unul

mă încăpăţânez să-i spun educaţie. Nutream atunci niscaiva temeri amestecate cu o firavă speranţă, că anunţatul-trâmbiţatul pachet de legi pentru educaţie va aduce iar, ca şi în trecut, nişte reforme (de fapt sunt nişte reformuţe, adică nişte chestii mărunte

care se vor esenţiale, deşi toată lumea vede că... n-au de unde), reforme care, însă, ne-ar lăsa să facem şi oleacă de învăţământ. Aşi! Ţi-ai găsit! De data asta, băieţii ăia

(sau fetele) de la eşaloanele cele superioare, s-au străduit şi au turnat în praf de marmură o frumuseţe de lege reformatoare, de-ţi stă mintea-n loc! E drept că mă tot întreb de-o vreme, oare legea asta s-o fi referind la noi, adică la şcoala din această

blândă (prea blândă) şi eternă Românie? Sau la alte şcoli de pe alte meleaguri? Că eu unul nu mă regăsesc deloc în articolele şi paragrafele ei. Adică nu mă regăsesc ca

fiinţă cu un anumit statut, cu o anume demnitate, o fiinţă respectabilă, necesară societăţii, de care, la o adică, ar trebui să ţii cont atunci când hotărăşti să-i intri în ogradă. Nu! Legea asta, sau pachetul (sau cutia), poate fi înscrisă în cartea

recordurilor pentru că, în pofida strădaniilor autorilor care au moşit-o, nu prea seamănă a LEGE!

În primul rând, într-o societate democratică, o lege nu e făcută pe ascuns. A aflat cineva ceva despre conţinutul ei atunci când, din nefericire, se năştea?

Apoi ea, legea, trebuie făcută pentru oameni, adică trebuie să fie cu

adevărat benefică societăţii căreia i se adresează. A numărat cineva beneficiile ce ar rezulta din aplicarea ei?

Bunul simţ, dar şi raţiunea obligă o lege nouă, oricât de novatoare ar fi ea, să ţină cont de realitate, de prezent dar şi de tradiţia unor fapte, unor principii,

unor condiţii legate de dezvoltarea unei naţiuni. Vede cineva în această lege legătura cu realităţile şi tradiţiile învăţământului românesc?

Sub aspectul formulărilor, o lege trebuie să fie clară, coerentă, precisă,

ferită de echivoc. Iertaţi-mi indiscreţia: aţi înţeles chiar toate enunţurile? Şi ce vor să însemne într-o lege (!!!???) de o asemenea importanţă, formulări de genul:

„activităţi cum ar fi...(bla, bla, bla),.. etc.”? Cum adică etc.?? S-a întrebat vreunul dintre distinşii autori, câte se pot întâmpla la adăpostul acestui etc.? Păi ia să vedem: În cadrul activităţilor educative, în ziua X mi-am luat la cârpit elevii. Am voie, e

prevăzut în lege la art. Cutare, unde scrie etc.! Sau: De la data... la data... fac cu elevii şedinţe de aerosoli, ca metodă alternativă, de învăţare telepatică. Pot? Păi, pot

pentru că e prevăzut în lege la art. Cutare, unde scrie etc.! Într-o lege, elementele importante, sunt evidenţiate în mod expres şi

nu sunt ascunse printre elementele secundare. Şi atunci cum se face că reglementarea modului de evaluare a instituţiilor şcolare şi mai ales de desfiinţare a lor, e ascunsă pe undeva prin capitolul privitor la competiţiile şcolare? Nu ştiu de ce,

trăiesc cu convingerea că cel puţin jumătate dintre profesori, au sărit sau au citit în grabă acest capitol, „impresionaţi” fiind de lucruri mult mai grave. Altfel spus,

preocupat fiind de o avalanşă de bobârnace preconizate în cel mai apropiat viitor, n-ai să mai bagi de seamă că pe undeva, pe la urmă, e şi un mic amănunt cu privire la modul în care am să-ţi sucesc gâtul...

52

O lege menită să restructureze un sistem naţional, trebuie să ţină cont

de interacţiunile şi relaţiile interne menite să păstreze echilibrul acelui sistem. Sigur, de aceea preşedintele Consiliului de administraţie va trebui să fie Nea

Ilie de la Primărie, pe care sigur îl va durea de soarta şcolii (nu ştiu exact unde, dar bănuiesc), se va da în vânt să rezolve problemele stringente ale elevilor şi profilor, va

avea insomnii, va face depresii şi febră musculară, va divorţa de nevastă-sa şi se va muta la şcoală, unde, „priceput” fiind în ale educaţiei, va lua măsuri. Adică va plictisi lumea cu sfaturi şi indicaţii de om...străin, va face praf în atmosferă la câte o şedinţă,

iar apoi, mulţumit de importanţa sa, va merge să se odihnească.(„ Doamne, tare-i grea munca asta telectuală, da’ las’ că-i dau eu pe brazdă. Să vezi ce-o să se bucure

şefu’, poate mă ia la... sau, cine ştie, poate mă propune să...”) ............... E drept că trebuie să conceapă cineva şi legi în ţara asta; la fel de drept e şi

faptul că de făcutul legilor se ocupă în primul rând oamenii politici. Dar oare n-ar fi mai cumsecade ca atunci când intră în amănunte de strictă specialitate să mai întrebe

şi pe cei care chiar se pricep în domeniul respectiv, care s-au lovit zi de zi de toate problemele şi care volens-nolens au găsit şi rezolvări realiste, concrete, de bun simţ?

Mă gândesc uneori că învăţământul românesc era până nu demult atât de

stabil, de clar, de eficient, pentru ca acum să devină un fel de maimuţăreală a unor sisteme străine care s-au dezvoltat pe suportul altor mentalităţi, altor condiţii socio-

economice şi care oricât ne-am strădui să le adoptăm, tot străine ne vor rămâne. Şi nu ştiu de ce nu pot scăpa de trista viziune a unui delfin suplu, inteligent, prietenos, metamorfozat peste noapte printr-un blestem nemeritat, într-un broscoi anemic,

agăţându-se disperat de un băţ şi chinuindu-se să arate a campion la culturism, deşi...

53

divertisment

Pagină îngrijită de prof. Liviu Ifrim

-Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea.

-În cunoscuta baladă "Mioriţa", sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicaţi doicriminali, o oaie turnătoare, şi un cioban ce şochează prin prostia lui.

-Nechifor Lipan făcea parte din lumea interlopă.

-O să-ţi pară rău, cucoană!- transcrierea „modernă” a celebrului motto din Alexandru Lăpuşneanu: „Ai să dai samă doamnă!”.

-Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, când în unii, când în

alţii.

-Vectorii sunt nişte linii verticale, dispuse orizontal...

-Combina este o maşină autopropulsată, adică nu se trage cu calu’.

-Fierul uneori se oxidează, iar alte ori rugineşte.

Prof: -Cu ce forme de relief se învecinează Munţii Carpaţi?

Elev: -Cu Câmpia Canonică!

Prof: -Care este capitala Republicii Moldova? Elev: -Moscova! Ba nu, Rusia!

Dirig: -De ce ai rupt faţa de masă?

Elev: -Era prea murdară. Dirig: -Bine, şi de ce n-ai spălat-o?

Elev: -Era prea ruptă.

Dirig: -Ieri te-am rugat să-i comunici mamei că o

aştept azi la şcoală? I-ai spus? Elev: -Da, vine de Paşti!

Dirig:-De paşti??? Elev: -Da, mai are oleacă de treabă la Torino.

Proverbe...proverbe Cine se scoală de dimineaţă...

...cască toată ziua.

S-a dus bou şi a venit...

...vedetă de televiziune.

Ochii care nu se văd...

...se uită-n altă parte.

Capul plecat...

...nu vede decât până la genunchi.

Unde merge suta...

...e clar că e vorba de şpagă.

Mama proştilor...

...e mereu gravidă.

Cine n-are bătrâni...

...să se mai gândească înainte de a-i cumpăra.

La un car cu oale...

...nu trebuie decât un butoi.

E înalt ca bradul

...şi deştept ca un europarlamentar.

Ulciorul nu merge de multe ori la apă...

...între timp s-au inventat bidoanele din plastic

54

PPrrooff.. MMaaggddaa MMaarriinneessccuu

Designerii

vestimentari au optat, în

sezonul primavară-vară 2010,

pentru culorile vibrante și

pline de viaţă. Vedetele

sezonului cald din acest an

sunt albastrul şi toate

nuanţele lui, de la bleumarin

până la turcoaz şi bleu-pal.

Stilul marinăresc va fi

reinventat, iar bleumarinul va

fi folosit pentru un look stilat.

Cine are mai mult

curaj, poate încerca roşul-

închis, roşul-aprins şi mai

ales roşul-portocaliu, dar

numai în combinaţie cu o

culoare neutră, apreciază

experţii.

De asemenea, în acest sezon, orice garderobă va prinde viaţă cu ajutorul unor culori vesele, precum

galbenul-pal, violet, roz, corai. Acestea sunt recomandate mai ales pentru ţinutele sport şi pentru

vacanţe.

accesorii

Odată ţinuta aleasă nu trebuie neglijate nici accesoriile.

Îţi oferim o listă cu câteva accesorii de bază în tendinţele sezonului

primavară-vară 2010:

- sandale cu toc înalt care fac picioarele să arate mai sexy ca niciodată

- curelele late cu catarame mari

- genţi supradimensionate

- colanţi în culori închise.

-accesorii vizibile (dar nu ostentative) pe braţe şi în zona capului.

55

Nici machiajul nu trebuie neglijat dacă vrei să fii chic. În acest sezon trebuie să încerci un ruj mat.

Moda din această primăvară presupune o îmbinare de stiluri care au facut senzaţie în anii

anteriori. Denimul, volanele, trench-ul, toate revin în forţă şi sunt un „must have” pentru femeile

care se respectă. Dacă vreți să vă încadrați în tendințele propuse de designeri, trebuie să fiţi

îndraznețe și să nu vă fie teamă să vă lăsați "răsfăţate de modă".

stiluri care au făcut furori în trecut și care sunt ideale şi în această

primăvară:

Stilul marinăresc. Puteţi să adoptați cât mai repede un stil

care aduce aminte de costumațiile marinarilor. Dungile albe

şi albastre, dar şi tuşele de roşu şi nasturii aurii, se încadrează

perfect noilor tendințe.

Stilul Safari

O jachetă în acest stil este foarte practică

pentru primăvară sau nopţile răcoroase de

vară. Puteţi alege un model cu o curea

reglabilă la talie pentru a sublinia liniile

corpului. În ceea ce priveşte culoarea,

puteţi alege gri, bej sau crem.

Trench-ul

Şic şi feminin, este un element de bază în garderobă, care se regăseşte

în fiecare sezon. Are avantajul că poate fi purtat şi cu rochie, dar şi la

pantaloni.

56

Stilul "lenjerie". Body-urile din dantelă sau brodate,

purtate cu fustă sau costum, sunt perfecte dacă vreţi să

aveţi o ţinuta sexy şi în acelaşi timp elegantă. Dacă

aveţi sânii mari, aveţi grijă să nu fiţi prea ostentativ

îmbrăcată.

Volanele

Retro și feminine, volanele sunt perfecte

pentru femeile mignione. Volanele pot fi

abordate în orice ținută, indiferent dacă este

vorba de fuste sau rochii, însă trebuie sa

aveți grijă la volum.

Bleul, un must have.

Aceasta culoare este potrivită şi pentru blonde şi

pentru brunete. Poate fi perfect combinată cu

alb.

Bleul purtat în această primăvară va dinamiza

ținuta pe care o veţi purta.

Camaşa din denim

Camașa din denim revine în forță în tendința primăverii 2010. Stilul anilor '80,

simplu, cu o camașă largă și uşor îndoită la mâneci, este ideal pentru nostalgici.