Serie nouã iunie 2011 A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · farmec ori cu tâlc, nici din curiozitate ori...

Serie nouãiunie 2011

6(CXX)36 pagini

9 lei

D i n s u m a r:

RecenziiSăptamâna Internaţională a

Muzicii Noi, ediţia a XXI-aÎn dialog cu Bianca Ionescu

Iulia Buciuceanu - 80“Cerbul de aur” la... Brăila!

DiscuriPremiile Radio România Actualităţi

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: Valentin Doni

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2011

Editorial

Făţuirea diamantului

Liviu DĂNCEANU

În Cugetările sale, Nicolae Iorga spunea că”recunoaşterea posterităţii e un giulgiu de aur pe trupul celuiasasinat”. Iar posteritatea este, îndeobşte, accesată nu atât cufarmec ori cu tâlc, nici din curiozitate ori din sete de cunoaştere,cât din nevoie sau, pur şi simplu, din interes: câte un critic încăutare de subiect pentru un articol sau un profesor scormonindîn tolba cu teme pentru vreo teză revoluţionară, critic oriprofesor care, după dispoziţie ori circumstanţe, când urcăposteritatea în slăvi, când o târăsc în noroi.

Şi totuşi, lumina gloriei nu străluceşte aproape niciodatădecât pe mormântul oamenilor cu adevărat importanţi. Căciadevărul poate să aştepte, el fiind totdeauna tânăr, şi este sigurcă într-o bună zi va fi recunoscut. Se vede treaba că unmuzicolog autentic ştie că posteritatea aduce cu un tribunal acărui structură, tendinţă şi competenţă nu poţi să le ignori. Darfără pasiune orice cercetător nu este decât un automat carelucrează în gol. Este motivul pentru care analistul trebuie săpună mult patos în demersurile sale teoretice, dovedind un soide schivnicie profană, la fel de aspră ca ascetismul religios.Fiecare pagină se cade a respira aerul încărcat de pasiuneaardentă în raport cu subiectul abordat, dovedind astfel cititoruluică dragostea faţă de tema aleasă reprezintă tot ce poate fi maiinteresant, pentru că în ea totul este neprevăzut, iar purtătorul îie, într-un anume fel, victimă.

Dincolo de pasiune se impun acribia şi probitateainvestigatorului, privilegii care îşi trag esenţa din raritatea lor, darşi din acea înţelepciune care face ca pasiunea să se împace curaţiunea şi plăcerea cu datoria. Trebuie să crezi în bine pentrua-l putea face! Pentru cercetătorul eficient valorificareamoştenirii artistice este temeiul şi scopul prospecţiilor salemuzicologice. Este, fără îndoială, binele pe care îl livrează arteisunetelor. Unde mai pui că atunci când subiectul livrat seidentifică, integral, cu viaţa şi opera unui muzician,întreprinderea e de dorit să primească deopotrivă un caracterştiinţific şi unul beletristic. Atu-ul ştiinţific va fi jucat de dorinţaautorului de a se pune de acord cu universul unei biografii şi aunei creaţii ale cărei legi nu numai că le descoperă prin angajareminuţioasă, ci şi le presimte cu o intuiţie exersată îndelung încâmpul muzicologiei aplicate.

Din această perspectivă o cercetare monografică nupoate fi altceva decât conştiinţa despre un tot ordonat decanoane veridice, menite să lumineze fenomenul luat înposesie. E ca şi cum ai afla un lucru cu argumente. Ocunoaştere organizată, consecinţă a afirmării senine a faptelorconstatate şi a adevărurilor demonstrate. Caracterul ştiinţific serelevă şi prin aceea că autorul reuşeşte să separe ceea ce ştie(întreaga zestre componistică şi restitutivă) de ceea ce nu ştieîncă (proiecţia ei în perspectiva avatarurilor fenomenuluimuzical). Una peste alta, recunoaştem că demersul muzicologictrebuie să mărturisească un admirabil efort de înţelegere şi

DIN SUMARConcerte 2-3

SIMN 2011 4-7 V. Zeani - Canta che ti passa 8Alexandru Pleşca 9

Interviu cu Bianca Ionescu 10

Interviu cu R. Scandiuzzi 11

Tinere talente la Rm. Vâlcea 12-14

Iulia Buciuceanu 15

Constantin Arvinte 16

Mandarinul miraculos 17

Festivalul La Stravaganza 18

Festivalul “George Grigoriu” 20-23Music-hall 24Premiile Radio Actualităţi 25Dans sportiv 28-29

Festivalul “Club A” - 7 32

Discuri 34

Pe micul ecran 36

sinteză, dar şi un remarcabil suport de adaptare:adaptarea materialului documentat la context şiadaptarea contextului la subiectivitateaimplacabilă a autorului.

Pătrunderea prin spirit a unei realităţiexterioare reprezintă, după cum se ştie, unfactor esenţial de apropiere între subiect şiobiect, pentru că stabileşte între cele douăpersonaje ale unui excurs ştiinţific o solidaritateinextingibilă. Ceea ce-şi propune autorul ţine înprimă instanţă de limpezirea şi clasificarea uneiicoane, fie confuză, ascunsă ori notorie, aşa cumapare ea în mod nemijlocit şi naiv în conştiinţamelomanilor. Ochiul care priveşte, scrutează,reflectează, aşteaptă, prinde reflexele deculoare ale unui peisaj creator asumat, adaugăunui pariu componistic pariul analistului, şi,santinelă răbdătoare a timpului, smulge dincâmpul axiologiei buruienile vătămătoare,împrăştiind seminţele unor plante tămăduitoare,reuşind, în cele din urmă, să dezamorseze rândpe rând secretele unei opere sau ale unui traiectcreator.

Effendi Kapiev spunea undeva căînceputul ştiinţei este raţiunea, iar începutulraţiunii este răbdarea.

(Continuare în pag. 3)

2

Muzica românească


Rara avis

Vineri 13 mai 2011, a avut loc la Craiova, în salaTeatrului liric din localitate, un eveniment ce a ieşit înevidenţă prin ineditul pe care l-au propus organizatorii,şi anume, un concert de muzică simfonică pe o scenăeminamente de operă. Un astfel de concert, deşi nueste unicat în istoria mai recentă a liricului craiovean, aoferit melomanilor trei lucrări, dintre care două auaparţinut unor compozitori români ce fac parte dingeneraţia contemporană, fapt care are în aceeaşimăsură un aspect de noutate. Între cele douăcompoziţii româneşti a putut fi ascultat un concert deflaut din creaţia unuia dintre fiii lui Bach, poate cel maiimportant dintre ei, Carl Phillipp Emanuel.

Organizat de către Teatrul liric „Elena Teodorini”şi în parteneriat cu Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor din România, concertul simfonic, susţinutde orchestra instituţiei amintite, a fost condus cu talentşi pricepere de bagheta unui tânăr dar merituos dirijor,Adrian Buciu, cel care recent a condus spectacolulcare s-a bucurat de un succes meritat în faţa unei sălipline până la refuz, realizat pe scena Operei Naţionaledin Bucureşti, cu opera Alcina de G. F. Haendel,prezentată scenic integral în primă audiţie în România.

Prima lucrare a concertului simfonic a fost creaţiacompozitorului român Virginiu Lupaş, intitulatăfilozofic Wohin? (Încotro?). Născut în 1938 laConstanţa, a urmat o carieră ştiinţifică în domeniulfizicii, dar a fost puternic atras şi de muzică, studiind şiabsolvind în 1977 secţia de compoziţie muzicală laclasa lui Anatol Vieru, din cadrul Conservatorului demuzică din Bucureşti.

Lucrarea audiată în concertul de vineri face partedintr-un ciclu intitulat Trei piese pentru orchestră,fiecare dintre acestea putând fi interpretată şi separat.Plasată într-un spaţiu stilistic şi estetic ce poate fiapreciat drept postromantic, lucrarea Wohin?îndeamnă la meditaţie filozofică în legătură cu viitorulsocietăţii contemporane. Lirismul care transpare înfrazele îndelung arcuite şi sonorităţi calme este împletitcu momentele în care se face simţit un flux energetic ceaparţine unor acorduri dominatoare. Condusă abil deAdrian Buciu, prin pânza armonică ţesută cu multă grijă

de compozitor, orchestra a reuşit o prestaţie demnă deo formaţie cu experienţă în domeniul simfonic. Publicul,pe care îl putem cataloga ca fiind unul competent şicare a fost prezent în număr destul de mare, a apreciatdeopotrivă evoluţia dirijorului şi a orchestrei pe de oparte, cât şi compoziţia audiată, aplaudându-l îndelungpe compozitor.

Concertul în Si bemol major pentru flaut,orchestră de coarde şi cembalo de Carl PhilippEmanuel Bach, care a fost prezentat în primă audiţiela Craiova, a prilejuit spectatorilor întâlnirea cu flautista,Victoria Stan, ce are o bogată activitate concertistică,ea fiind în prezent solist instrumentist al Filarmonicii„Oltenia” din Craiova, mândrindu-se cu apariţii solisticeatât în ţară cât şi în străinătate. Timbrul clar şistrălucitor, experienţa solistică dar şi tehnicainstrumentală bine pusă la punct au fost tot atâteapuncte forte în prestaţia Victoriei Stan. Dirijorul AdrianBuciu a condus discursul orchestral din postura unuibun cunoscător al instrumentului solist, pe care l-aajutat să se evidenţieze cu măiestrie.

Ultima lucrare din program a fost piesainterpretată în primă audiţie românească, În căutareafolclorului… pierdut, aparţinând compozitorului DanBuciu. Lucrarea audiată în concertul de la Craiova afost scrisă la solicitarea dirijorului argentinian RamiroArista şi este o înmănunchere de melodii populareromâneşti autentice, ultima dintre ele fiind dinrepertoriul celebrei soliste de muzică populară MariaTănase, olteancă după tată, cunoscută în întreagalume pentru arta sa interpretativă. Fiind un promotorfidel al creaţiei româneşti autentice, o mare parte acreaţiilor lui Dan Buciu ne prezintă aspecte alefolclorului nostru tradiţional, direcţie în care seîncadrează şi piesa În căutarea folclorului… pierdut.

Scrisă pentru coarde, lucrarea simbolizeazăcomponenţa tarafului al cărui renume a depăşit în maimulte rânduri graniţele ţării. Metrica autentică şimelodica prelucrată cu multă pricepere dau acesteipiese autenticitate dinamism şi savoare, ea fiindapreciată de spectatorii prezenţi în sala Teatrului liric„Elena Teodorini” din Craiova. Orchestra a reuşit încea mai mare măsură să descifreze intenţiilecompozitorului dar şi să materializeze concepţiainterpretativă a tânărului dirijor Adrian Buciu, care s-abucurat de aprecierile publicului prezent la acesteveniment. Pavel ŞOPOV

Un trioremarcabil

Camelia Anca SÂRBU

Un recital de excepţie a fostsusţinut la Ateneul Român deremarcabilul trio constituit din interpreţide elită, cu bogată experienţă solisticăşi în domeniul muzicii de cameră:clarinetistul Cristian Mancaş,violoncelistul Dan Cavassi şi pianistulViniciu Moroianu. Cristian Mancaş, celmai tânăr membru din aceastăformulă, desfăşoară o susţinutăactivitate concertistică şi de muzică de

cameră, excelând în inter-pretarea diverselor partituri, de lacele clasice până la celecontemporane. Dan Cavassieste un maestru al muziciicamerale, cu o îndelungăexperienţă în domeniul cameral,bogată în rezultate deosebiteobţinute ca interpret pe multescene ale lumii atât în Cvartetele„Muzica”, „Pro Muzica”, „Orfeu”,cât şi, de câţiva ani, în ansamblulde muzică contemporană„devotioModerna”. Iar ViniciuMoroianu este un nume emblematic alartei pianistice din ţară şi dinstrăinătate, cele peste 700 de apariţiica solist şi ca partener în diverse

formule camerale demonstrândvaloarea sa incontestabilă. Având încomponenţă asemenea interpreţi demarcă, nu mai surprinde înaltulrafinament interpretativ al acestui trio.

Un program clasico-romantic afost propus de cei trei muzicieni în

3

Turnee


Făţuirea diamantului

(Urmare din pag. 1)Ei bine, muzicologul

pasionat face risipă deraţiune şi răbdare atuncicând clasifică şi controleazăîntreg corpusul de informaţiiadunate despre subiectultratat cu seriozitate şiresponsabilitate.

Am putea spune căasistăm la cuprinderea unuitrunchi de baobab de către osingură persoană. Ori la unproces ce este în acelaşitimp microscopie şitelescopie. Dar un opusmuzicologic trebuie lecturatşi ca o naraţiune. De undeatu-ul beletristic, care poateface dintr-un discurs analitico fereastră deschisă spre olume mai bună unde toatesunt cu putinţă.

O lume ideală,desăvârşit întocmită, pecare o întrevăd încă visătorişi realişti precummuzicologii de vocaţie, şi pecare se trudesc să oînfăptuiască minţi şi sufleteînalte precum creatorii get-beget. Ce ar fi cei din urmăfără cei dintâi? Probabilnişte diamante brute pe carele poţi păstra în dulap dreptcuriozitate, dar dacă vrei săle porţi la gât trebuie să lefăţuieşti ca să strălucească.

Liviu DĂNCEANU

concertul de la Ateneul Român şi nunumai, pentru că această manifestarea reprezentat, conform mărturisirilorprotagoniştilor, punctul culminant alunui mini-turneu în care aceleaşiopusuri au fost prezentate deasemenea la Odorheiu Secuiesc,Sighişoara, Ploieşti şi Câmpina.Prestaţia interpreţilor a avut parte deaplauze entuziaste din partea unuipublic numeros şi atent, cu siguranţă şidatorită implicării organizatorice a unorpersonalităţi locale, care au contribuitla excelenta derulare a concertelor(directorul Orchestrei Simfonice dinOdorheiu Secuiesc, Aram Bodurian,profesorii Miklos Farkas din Sighişoaraşi Alexandru Bădulescu din Ploieşti,preotul dr. Petru Moga din Câmpina,ş.a.), iar concertul de la parohia

Sfântul Nicolae din Câmpina a fost oadevărată revelaţie pentru mulţimeade ascultători (invitaţi chiar de preotulMoga) generoşi în aplauze şi aprecierila superlativ.

Şi la Ateneul Român,muzicienii au fost primiţi extraordinar,bucurându-se de un deosebit succes.În deschiderea concertului a fostcântat, cu sensibilitate, virtuozitate şialură camerală Trio-ul KV 498„Kegelstatt” în mi bemol major deMozart. Muzicienii au subliniat, printr-ointerpretare adecvată ca stil, varietateaplanurilor expresive, de la poeticitateaAndantelui, trecând prin eleganţa şistrălucirea Menuetului, până la vervaşi dinamismul sclipitor al Rondo-ului.

Calitatea sunetului a fuzionatcu puritatea stilistică şi în Trio op. 11 în

si bemol major de Beethoven.Tempouri optime, echilibrate,omogenitate şi eleganţă sunt câtevadintre calităţile demonstrate deaceastă interpretare.

În încheiere, formaţia a oferitTrio-ul op. 114 în la minor, ultimul triocompus de Brahms (în anul 1891),care a răsunat la un nivel expresiv cutotul remarcabil.

Comuniunea conceptuală acelor trei muzicieni, acurateţeaintonaţiei, virtuozitatea şi, îndeosebi,expresivitatea au fost constanteleremarcabile ale concertului.

Colaborarea interpreţilorpromite a fi continuată, peste nu multtimp, cu un nou program dedicatformulei: clarinet, violoncel şi pian.

Orchestra Filarmonicii din Moscova la Bucureşti

Orchestra Filarmonicii din Moscova în turneul mondial prilejuit de împlinireaa 60 de ani de la înfiinţare sa şi-a inclus prezenţa sub cupola Ateneului Român prindouă concerte de absolută excepţie şi care vor rămâne timp îndelungat în memoriacelor care i-au urmărit, i-au aplaudat şi i-au aclamat cu expresii de mulţumire careparcă nu mai aveau limite.

Primul concert, din seara zilei de sâmbătă 28 mai a fost dirijat de IuriSimonov, admirabil, puternic şi tulburător, şi a cuprins Simfonia nr. 9, în mi minor,Din lumea nouă, de Antonin Dvorak. Preludiul şi Moartea Isoldei din operaTristan şi Isolda de Richard Wagner şi o suită din baletul Pasărea de foc de IgorStravinski.

Al doilea concert din dimineaţa zilei de duminică 29 mai, dirijat de IuriBotnari, debordând de o vitalitate muzicală de o rară consistenţă, a avut în programDansurile simfonice de Serghei Rahmaninov, Uvertura Fantezie Romeo şiJulieta şi o suită din baletul Lacul Lebedelor de P.I.Ceaikovski.

Atmosfera generală a ambelor concerte, amplificată până la extaz, i-adeterminat pe Iuri Simonov, sâmbătă seara, şi pe Iuri Botnari, duminică dimineaţa,să acorde fiecare câte 4 bisuri, toate impresionante. Fapt despre care nu-miamintesc să-l mai fi întâlnit la un concert simfonic.

Sigur, publicul bucureştean nu a mai ascultat de mai bine de două deceniio orchestră simfonică rusă. Acum, starea de graţie a fost datorită în primul rândmaeştrilor Iui Simonov şi Iuri Botnari, cât şi colectivului instrumental, omogen,impecabil şi carismatic. A fost astfel şi o neaşteptată surprindere, şi totul într-o nouăviziune, pentru că există şi în muzică dezvoltări şi cristalizări profesionale şiartistice prin care capătă relevanţă sensurile contemporaneităţii.

Este de ştiut că şcoala muzicală rusă, în cele mai multe privinţe, are un stilpropriu, dobândit prin tradiţie seculară şi prin spirit şi ţinută corolate de gestulimperial de care nu s-a disociat niciodată. Aşa putem spune şi despre baletul rus,şi despre arta plastică de acolo.

Este de amintit acum acest lucru pentru că atmosfera copleşitoare şi ajunsăîn multe momente până la icnetul de fericire şi netristele iviri de lacrimi din timpulacestor două concerte memorabile a fost înţesată vizual şi sonor de imaginea eliteiruse, pe o scenă pe care erau proiectate spoturi luminoase figurând culorilenaţionale ale României şi Rusiei.

Putem socoti că apariţiile dirijorilor Iuri Simonov şi Iuri Botnari şi aleOrchestrei simfonice a Filarmonicii din Moscova sunt prezenţele de vârf alestagiunii muzicale bucureştene care tocmai se încheie. Şi a multora dintrestagiunile precedente.

Mircea ŞTEFĂNESCU

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2011

SIMN 2011

SăptămânaInternaţională a Muzicii NoiEdiţia XXI-a

Corina BURA

Când, anul trecut datorită viziunii celor douăgraţioase compozitoare – directori artistici: Irinel Anghelşi Mihaela Vosganian, predestinate şi prin iniţialelenumelor de familie A şi V să cuprindă o arie cât maicompletă a semnelor scrierii – teritoriul manifestărilorartistice s-a dilatat, înglobând spaţii de desfăşurare maipuţin obişnuite, am anticipat că la următoarea ediţie,adică aceasta, „ni se pregăteşte ceva”… Într-adevăr aşaa fost, pe parcursul unei săptămâni care ne-a dat însăsenzaţia că timpul nu s-a comprimat cum susţin fizicieniici, dimpotrivă s-a dilatat, triplându-se, artiştii compozitorişi interpreţii lor, observatorii, susţinătorii şi media auocupat cam tot ce se poate oferi în materie de„spectacol muzical”, aceasta fiind tema centrală a celeide-a XXI-a ediţii a SIMN.

Sub un aparent veşmânt al ludicului, universulpersonajelor din basmul românesc a fost proiectat chiarîn decorul natural al zonei şi parcului-pădure aparţinândPalatelor Brâncoveneşti, unde, cei atraşi de neobişnuitau fost invitaţi chiar să participe activ la mersulspectacolului, printr-o „iniţiere”, traseu care a pornit dinCuhnia Palatului (Sarea în bucate muzicale), la „Cespune pădurea? (cu „răspunsuri” din interiorul păduriiComplexului Mogoşoaia date de câteva p.a.a. semnatede V. Scolnik – Duhul Pădurii, Doina Rotaru - Copac,Marea prăpastie aparţinând lui Ivan Brkljačićcompozitor sârb, cu evidente înclinaţii spre temapropusă, pe care le descifrăm şi din titlul unor scrieriprecum “Istar” – Cycle of Nascent Music Caricatures forthe Performing in a Theater Scenery, a unor lucrărisimfonice intitulate When the Curtain Raises SevenTimes sau rock: Where are the Bad Musicians’Children? - şi Ch. Alex. Petrescu - ValsulCaşcavalului). Traseul a continuat în Lapidarium (Who IAm? Realizat de Elena Apostol), în timp ce pe terasa depe malul lacului Irinel Anghel şi Sorin Romanescuintonau „Serenade pe teme false şi alte iluzii pentruvoce cu corp de femeie şi menestrel electric”…IleanaCosânziana, Făt-Frumos, ceva armăsari cu sau fărăjăratec şi bineînţeles Zmeul cu 7 capete ipostaziat debinecunoscutul şi fidelul acestor festivaluri, Barry Webb

şi „prelungirea” sa, trombonul, pe scenă şi în Barry andBarbie, care a cuprins Folke Rabe - Basta, WilliamMarshal - How Are You Feeling Today, Christian Wolff -17 (TROMBONE) şi Sturat Greenbaum - In Transit),Dănilă Prepeleac – Prolegomene IV de NicolaeBrânduş (la Aula Palatului Cantacuzino în spectacolulTrioului Mozaic şi oaspeţi) toate aduse încontemporaneitate, nu în irealitate cum se exprima I.Anghel ci într-o altă realitate.

Şi pentru că această sferă (Alterego - frumos şipotrivit titlul Concertului pentru 2 viori scris de MaiaCiobanu) în contextul dat suportă să nu fie perfectrotundă ci realizată din mici plăcuţe de material într-ocromatică extrem de rafinată (Vasile Timiş: TreiMozaicuri - Rezonanţe pe albastru, roşu şi violet - ultimafiind un amestec al primelor două, Dan Buciu- MozaicII) - este de înţeles că fiecare autor a gândit actul artisticţinând cont de tema impusă şi de maniera în care poatefi exprimată conform propriei filosofii despre subiectuldat. De la mituri grave spre desfăşurări sonore ale unorfilme imaginare, Ulysse în viziunea lui OctavianNemescu, sau Laokoon / Torsi de Gabriel Iranyi, laopusuri demult consacrate - Sonata pentru clarinet deTiberiu Olah sau piesa orchestrală Drumuri în lumină IIde Ulpiu Vlad (toate ascund antice ritualuri de iniţiere)spre tipuri de spectacol-operă, HOMO VIDENS op.117mai precis tele-opera scrisă de Liviu Dănceanu alecărei 29 de „numere” poartă titluri încifrând sensurileunor jocuri de cuvine, „un moment” de joacă sau deobsesie, fiecare le percepe conform temperamentului şiputerii imaginative (No common rule is ever applicableto everyone) din care spicuim …PUBLI(CE)CITATE,TEU-ATEU (sau tabăra de viaţă şi de moartespirituală…), HOROR-SCOP, THE MON(K)EYCHANNEL,TELE-CINE M-A FURAT, (N)EUROTICA şilăsăm la latitudinea cititorului să cugete cam cum ar fiintitulat restul discursului…pentru că Sorin Lerescureia nu atât inventarul suprarealismului de tip bretonian(onirism şi/sau dicteu automat cu consecinţa falsificăriiprocesului fantastic), ci pe acela prin care Urmuzrecurge la „false automatisme, la bufonerii lucrate lucid,la calambururi de esenţă sofistică… prin duplicitatea desens a cuvintelor, parodiind obişnuinţele timpului său”etc. aşa cum se afirmă în opera Divinului [1]. Pentru cătextul Fuchsiadei – Poem eroic şi erotic muzical, înproză este evident legat de arta sunetelor, pe careUrmuz se pare că a stăpânit-o la modul rafinat - esteextrem de sugestiv tratat, încât ajuns acasă simţi nevoiasă te re-cufunzi în textul scris, deoarece cotidianulschizoid determină asocieri surprinzătoare. Încolaborare cu Pavel Puşcaş, profesor de estetică laAcademia „G. Dima” din Cluj, care a alcătuit în 1998libretul, şi sub conducerea de atunci şi de acum a luiGeorge Balint opusul a declanşat să-i spunem un„dicteu automat” al cărui rezultat a fost extensia capreludiu la URMUZICA ( şi în sensul de Ur-Musica) aspectacolului „Cică Urmuz…” (titlul ca parafrază după

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2011

SIMN 2011„Cică nişte cronicari…”) aflat în grija pianistului SorinPetrescu, secondat de D. Cuibaru, C. Bălean, O.Cozma, şi a actorului Mihai Bisericanu. GabrielMălăncioiu – Ismail şi Turnavitu, Darie Nemeş-Botta –Fabulă, Gabriel Almaşi - Algazy şi Grummer auperipatetizat sonor pe textele urmuziene….”De acolomuzica sa radiază cu egală putere în toate direcţiile,făcând astfel să se împlinească în parte cuvântulDestinului recunoscător care-i hărăzi ca prin gamele,concertele şi etudele lui de staccato să ducă departeacel cuvânt şi graţie lor, prin forţa educaţiei să facă săapară cu timpul pe această planetă o rasă mai bună şimai superioară de oameni, spre gloria sa, a pianului şia Eternităţii. [2]”

Şi pentru că am ajuns la momentul în care seface referire la Cosmos, una dintre direcţiile pe care acultivat-o acest festival a fost şi cea legată de ecologie,de timp, de anotimp… Dacă într-una din ediţiileprecedente se auzeau frumoasele alcătuiri modale aleAnotimpurilor Româneşti scrise de Th. Grigoriu, iată cătema a fost reluată în viziunea a patru compozitori(Laura Manolache, Nicolae Teodoreanu, GeorgeBalint şi Dana Cristina Probst), în 4 lucrări vocal-simfonice de proporţii variabile, nedespărţite de ethos(Primăvara gândului / Nichita Stănescu, Imnele iernii-Cântări la Naşterea Domnului/ madrashele Sf. EfremSirul, Moină şi Toamnă / G. Bacovia şi Timp de Lună,Timp de Soare/ versuri populare şi de I. Stratan)gândite astfel încât ele să poată fi reprezentate şiscenic, un fel de operă în 4 acte, scene lirice pentrusolişti vocali (Ana Mirescu, Adriana Alexandru, NicolaeLupu şi Orest P. Ranghilof), grup coral mixt (Accoustic/ Daniel Jinga) şi orchestra de cameră (Radio/ G.Balint). Alegerea versurilor lui Nichita Stănescu a ruptcumva tradiţia unei „Primăveri” cu lumină crescândă, L.Manolache preferând una gravă, inconştient conectatăla anumite realităţi, o primăvară ale cărei trăsături nu s-au definit, un moment în care totul încă se zămisleştedureros.., iar succesiunea inversă, spre iarnă, a fostpregătită tocmai de aceste accente mai degrabătragice. Extrem de bine ales textul pe care N.Teodoreanu a dezvoltat o muzică impresionantă,structurată în 3 mari secţiuni (semnificaţia trinitară), încaracter bisericesc, folosind cu multă eficienţă totarsenalul acesteia. Evident lucrarea lui George Balint afost cea mai amplă, peste 40 de minute, în carestrategia sa aduce în prim plan ideea liedului, tratată lascara impusă de complexitatea lucrării, respectiv a/aletextului şi atmosferei bacoviene. Mai feminină şi maioptimistă „Vara” Danei Probst, mai concisă,concentrată ca şi razele soarelui în iulie a încheiataceastă memorabilă seară a Festivalului.

Bine înţeles că ramurile arborelui pe care s-aconstruit acest festival au avut, asemenea ArboreluiÎmpărăţiei, multe ramificaţii pe care s-au altoit CarmenCârneci – Grădina - muzică pe un fragment din

„Cântarea Cântărilor”, Corul Academic Radio condusde Dan Mihai Goia cu „Simfonişti în muzica coralăromânească”: P. Bentoiu, Adrian Pop, Cornelia Tăutu,N. Brânduş, Sabin Păutza, Octavian Nemescu, RemusGeorgescu, Adrian Enescu care au prezentat opusuricu caracter predominant religios.

Pe ramura abstractă, Livia Teodorescu într-ointeresantă simfonie în 4 părţi (p.a.a.) „Archimedes”,Cornel Ţăranu în „Triade”, Doina Rotaru- Spiralis III,evocările unor personaje reale sau mitologice în Idile şiGuerille pentru pian la 4 mâini Dan Dediu/ ValentinaSandu-Dediu, Liviu Marinescu – Hommage Collage(Ligeti, Chopin, Cage, Palestrina, Bach ş.a.), locuriIulia Cibişecu-Duran – Acel Cântec, Lisabona,reîntorcându-ne la fantastic sau altă realitate: animalefantastice, „Un bestiar mitologic” pentru vioară şi pian(Griffon, Inorog, Mandragora, Sfinx, Hipogrif, Dragon,cu Diana Moş / V. S. Dediu) de Dan Dediu. Producţiicare surprind întotdeauna fac parte din tot ceea cesemnează Mihaela Vosganian, o neobosită călătoareprintre culoarele energetice ale Terrei, de unde revinecu memoria saturată de practici ritualice străvechicărora le re-dă viaţă în lucrări precum Meditaţiadinamică şi mai nou cross-opera White Lady’s PowerPlaces, legată de teritoriul namibian, operă pe care oconcepe asemenea unui itinerar cu virtuţi iniţiatice careţin de domeniul sacro-vibraţional.

Coechipiera sa întru oficierea acestor gesturi,imaginate de coregrafa Liliana Iorgulescu, a fost totIrinel Anghel, atât în performanţa vocală cât şi în ceaa dansului. Fiecare număr are câte un titlu sugestivcare explică conectarea prin ritual la sursele MameiPământ (conceptul Gaia), din care am reţinut, pentru aface o încheiere, The Dunes – puterea depăşiriilimitelor interioare - care ne-a îndreptat gândul către unfrumos text semnat de Paulo Coelho, în care estedescrisă transformarea unei dune într-o minunată oazăşi care se încheie cu replica: ”Şi astea toate, pentru căîntr-o zi un nor s-a îndrăgostit şi nu s-a temut să-şidăruiască viaţa acestei iubiri.”

Ar mai fi multe de povestit, pentru că, nu-i aşa,totul este o Poveste… inclusiv despre alcătuirea unuiprogram plin de umor şi frumoase ilustraţii, dar restulva consemna revista „Muzica” unde acest festival îşigăseşte excelenţi comentatori. La anul, în luna mai…

Note

[1] Călinescu, George – Istoria literaturii române de laorigini până în prezent, Fundaţia Regală pentruLiteratura şi Arta, Bucureşti, 1941, p. 804.

[2] Urmuz- Fuchsiada, ultima frază…


SIMN 2011

Homo vidensCleopatra DAVID

Cei ce urmăresc un spectacol de operă rareori seîntreabă cum este scrisă muzica. Interesant este ce seîntâmplă pe scenă. Publicul vrea să audă în primul rând vocifrumoase (de fapt, cam la asta se reduce un spectacol înRomânia, uneori nici atât), iar dacă se poate ca primadonasă nu fie supraponderală, este de-a dreptul minunat.Desigur, scenografia şi regia sunt extrem de importante,altfel, ce rost mai are să se monteze un spectacol de operă,când este mult mai ieftin şi mai rapid să se cânte în concert.

Operele moderne şi contemporane au alte cerinţe şialt public. Nu sunt rentabile pentru teatrele mari, nu pot fiprogramate de mai multe ori în stagiune pentru că s-ar cântacu sala goală. Având statutul de proiect, se bucură însă deapreciere, public tânăr şi cel puţin curios. Atât Ultimele zile,ultimele ore a lui Anatol Vieru, cât şi Orestia II de Aurel Stroeau avut un succes imens.

Festivalul SIMN 2011 a lansat câteva lucrări scenice.Homo Videns compusă de Liviu Dănceanu a avut premieraîn Sala Studio a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureştiîn seara zilei de 24 mai. Ansamblul Archaeus Simfoniettadirijat de Vlad Conta, a coparticipat la desfăşurarea pieseiregizată de Daniel Prallea-Blaga. Cei patru tineri solişti aufost pregătiţi de soprana Georgeta Stoleriu şi pianista InnaOncescu. Soprana Anna Mirescu, mezzosoprana AntonelaBârnat, tenorul Nicolae Simonov şi basul Claudiu Şola auinterpretat eroii reali sau „de pe sticlă” din tele – opera – baleta lui Liviu Dănceanu.

Ajunsă la capitolul „sinopsis”, mă văd înimposibilitatea de a descrie o acţiune. Este un decupaj dinviaţa de zi cu zi, în care fiinţele umane nu acţionează, ci suntmartorii unui spectacol haotic – hipnotic, un decupaj din viaţafiecăruia din noi. Omul este prins şi vegetează între douămonitoare. Opera începe cu un gest reflex: deschidereacalculatorului. „Start”, „mozilla” „open”, „send”, „delete” suntcomenzile pe care le executăm de multe ori înainte de acoborî din pat.

Am putut recunoaşte personajele-cheie aleteleviziunii: ştirista, prompterista, mondenul, reporterul,„artiştii” hip–hop, omul care îşi expune viaţa personală în

DeschidereaMircea ŞTEFĂNESCU

Nu-i poţi cere nimănui să facămai mult decât poate el face. Şi astaam şi văzut, cu aglomerarea defiguranţi, acolo în aer liber peesplanada Operei Naţionale dinBucureşti, în seara încă însorită a zileide 21 mai, autoarea fiind – concepţierealizare, interpretare – Irinel Anghel.

Citim în caietul-program alSăptămânii Internaţionale a Muzicii Noitexte roz bonbon semnate tot de IrinelAnghel, în care suntem asiguraţi,printr-un slogan dezolant cu jocuri decuvinte,... ”Veniţi să auziţi ceea ce nuaţi mai văzut”... Asta oricum sună biblic,şi la faţa locului, ce am auzit, am maiauzit şi ceea ce am văzut, am maivăzut şi altădată. Dar să ne ferim să fimcondescendenţi, pentru că nu merită.

În acea seară însorită a zilei de21 mai, anunţatul mare spectacol marea început cu o întârziere practicnejustificată, pentru că la ce a imaginatIrinel Anghel nimic nu ne-a făcut săcredem că ar mai fi fost ceva de pus lapunct în ultimul moment, pentru cănimic nu a fost pus la punct atunci şiacolo, şi asta din toate punctele devedere.

Trebuie spus că butaforiageneralizată a acestei megaloplaştii dincare nu au lipsit, dar neavând nici unrost cât de cât detectabil, o caleaşcăalbă cu cai negri, tot felul deinstrumentişti care n-au cântat nimic,dar erau costumaţi în vestimentaţii dingarderoba de vise a Operei NaţionaleRomâne, care era gazda. Au apărutzeci de figuranţi fără o partitură binedeterminată şi Muzica Reprezentativăa Armatei, sub formă de fanfară,

inclusiv câteva grupuri de jandarmi înuniformă, singurii care ştiau de ce şipentru ce sunt acolo. Şi dacă a mai fostceva, să fiu iertat, de vreme ce totul afost confuz, interminabil, inutil şineproductiv, ca să nu spunireverenţios.

Ce feerie-cabaret ? cum şi-aintitulat Irinel Anghel felurimea ei de peretină. Pentru a face aşa ceva trebuiesă fii, trebuie să exişti în lumeacabaretelor, dacă îţi dă mâna. Dar aici,nu a fost cazul. Un fals sentiment desiguranţă intelectuală, exprimat şi delibretul-program evocat mai sus, există,şi nu este chiar atât de rar de întâlnit. Şiîn muzică, precum şi în alte domenii.Dar este un minim, un minimmapamondic.

Ceea ce a urmat, în aceeaşiseară, în sala mare a Operei, a fostfrumos şi bine. Am asistat lainterpretarea cantatei Moşii de AdrianIorgulescu de către corul şi orchestraOperei Naţionale Române, maestru decor Daniel Jinga, dirijor fiind TiberiuSoare.

Şi s-a petrecut un evenimentextraordinar. O mare creaţie, şi să neamintim acum doar de Eminescu şi deCaragiale, nu poate fi tradusă, mai binespus transpusă, în altă limbă, fără a fidefoliată de toate care-i sunt sclipirilede geniu. Tot astfel, cantata Moşii deAdrian Iorgulescu, pentru nevorbitorii şinecunoscătorii de limbă română, estepractic inaccesibilă. Talentul lui AdrianIorgulescu de a folosi cuvântul esterealmente impresionant. Avem aici odramaturgie muzicală şi teatralăadmirabil îmbinate cu virtuozitateacomponistică şi cu măestria folosiriiculorilor timbrale.

Cantata Moşii transcende cupotenţarea sensului propriu al fiecăruicuvânt din lumea caragealescă deunde provin majoritatea textelor,

cântate de pleno, vorbit, şoptit, când cuvoci soliste, când cu întreg corul. Dareste şi extrapolarea acestei lumi, maiaproape, mai departe în timp şi chiar înprezentul căruia îi suntem şi subiecţi şimartori.

În această viziune, cantataMoşii este o operă politică, este oimagine complexă şi de anvergură aunor adevăruri pe care le cunoaştemfoarte bine, dar cărora compozitorulle-a dat tuşa picturală a unui JeromeBosch şi aceeaşi portanţă printreteratologiile mentale. Şi totul, cu gestulde maestru.

Am auzit în zeci de ani multămuzică şi am văzut multe spectacolede operă, dar nu am întâlnit niciodată ocreaţie statuată pe reacţia psihologicăa râsului... Sunt multe titluri muzicale,comice, vesele, pline de antren şi debună dispoziţie... dar râsul, râsul pur şisimplu, nu. Şi nu este ceva legat deteoria estetică medievală a afectelor.

Cum am spus, această creaţie,în egală măsură muzicală şi teatrală,are vigoare scenică şi urcă până laacea imagine finală terifiantă a gloateiîncremenite cu gurile deschise... Moşiide Adrian Iorgulescu este o muzicănouă, cu o respiraţie proaspătă.

Îţi trebuie forţă să râzi şi să-ifaci şi pe ceilalţi să râdă şi pentru că,dacă ne desprindem şi ne îndepărtămde trecut, nu o putem face decâtrâzând. Nu o putem face decât cu haz.Nu o putem face decât amuzându-ne.

Adrian Iorgulescu ne-a surprinscu asta. Dar ne-a convins. Cât despremine, pot spune că cu greu mi-amstăpânit reacţia de a râde la fiecarereplică, de a mă amuza, de a face hazşi a mă lăsa angrenat în voie de muzicadomnului Adrian Iorgulescu cufrumuseţea ei continuă şi dincolo debaricade. Şi a fost cu totul extraordinar!


SIMN 2011

Orchestra Radioşi muzica românească

Mircea ŞTEFĂNESCU

În ansamblul manifestărilor din SăptămânaInternaţională a Muzicii Noi, programul simfonic din searazilei de 27 mai, la Studioul de concerte Mihail Jora, a trezitun interes aparte.

Realizat în parteneriat cu Orchestra simfonică şiCorul Societăţii Române de Radiodifuziune, formaţii muzicaleconduse de experimentatul dirijor Valentin Doni, concertul acuprins lucrări semnate de Ulpiu Vlad, Carmen Cârneci, MaiaCiobanu şi Livia Teodorescu. Au participat ca solişti – lapartiturile realizate de Maia Ciobanu şi Carmen Cârneci –Cornelia Bronzetti şi Juhani Palola, din Finlanda, vioară,Bianca Manoleanu, soprană, Nicolae Simonov, tenor, Jean-Kristof Bouton, bariton, Viorica Nagy, violoncel, cu contribuţiiremarcabile, alături de dirijor, în relevarea dimensiuniilucrărilor prezentate.

Drumuri în lumină II de Ulpiu Vlad deschideorizonturi de fine irizări la iminenţa unui freamăt de neumbritălimpezime. Este un parcurs şi o însoţire a ascultătorului, ca înDante, şi dincolo de Purgatoriu. Ulpiu Vlad are vocaţiafluidului multicolor al visului şi preamăririi luminii; acestea secompun şi se recompun fără a implica nimic din ce ar puteafi un dat suprapersonal. Ulpiu Vlad este unul dintre aceicreatori ce evită ideile care pot deveni fixaţii şi care l-arîmpiedica de-a vedea şi de-a surprinde în artistic mişcareaimperceptibilă a vieţii.

Grădina, muzică pentru 3 voci soliste, cor şiorchestră pe un fragment din „Cântarea Cântărilor” deSolomon, lucrare semnată de Carmen Cârneci, este o cădereîn timp, o cădere până la cosmosul muzical, imaginatdesigur, care ar fi însoţit acest poem, unul dintre cele maivechi scrieri literare care au ajuns până în zilele noastre.Sigur, pentru acest orizont muzical de atunci, muzica

înţeleasă cu toate dezvoltările sale era situată într-un viitormai mult decât imprevizibil. Totuşi Carmen Cârneci nu acedat tentaţiei mitologiei consolatoare, ci a căutat oreconstituire, un sens de zbatere reală şi de clamare, pentrucă - volens nolens - glasurile s-au auzit şi atunci, şi acesteglasuri ni le readuce Carmen Cârneci acompaniate de masesonore şi sumbre şi stranii şi fruste pe o tapiserie de maridimensiuni şi cu imagini din care, ca ascultător, trebuie sărevii, să revii la viaţă.

Maia Ciobanu a apărut în program cu AlteregoConcert pentru două viori şi orchestră, compoziţie în primăaudiţie absolută, ca şi precedenta, ca şi următoarea. Daracest prescurtat p.a.a. are şi nu are vreo importanţă, întrucâtorice are începutul lui. Să ne întoarcem, dară, la acestAlterego Concert, o musica giocosa dar cu nimic care săamintească de dans, o muzică poate imaginată volitivmanifestă, ca o involuţie de limbaj şi de practicăinstrumentală, spun, poate, pentru că ştiu că Maia Ciobanueste o compozitoare şi o compozitoare recunoscută. Dar caşi fiinţele umane şi obiectele de artă au destinele lor. De laivire, până în necunoscut...

Livia Teodorescu Ciocănea s-a făcut remarcată cuSimfonia Arhimede, având părţile Asaltul Siracusei, Nuatinge cercul meu, Oglinzile de foc ale lui Arhimede,Elegie – Sfera şi Cilindrul. Livia Teodorescu Ciocăneamanevrează mase sonore supraponderale la nivele supratensionate ale agitaţiei sufleteşti şi implicit în orchestră. Ealucrează cu materia sonoră în relevarea intensităţilor lafigurarea în frescă a unei autentice saga. Pentru mineaceastă simfonie este o muzică de film, un excelent suportmuzical pentru un scenariu şi o imagine pe măsură. Existăaici furtuni şi învolburări, groază, înspăimântare şi tumult,există izbiri impresionante de forţe în gigantic, până când şiauzul este suprasolicitat, şi mintea îşi pierde punctelecardinale şi se trezeşte în miezul tornadei. Nimic menajat şinici o toleranţă. Conflictul major al speciei înseşi.

Un cuvânt foarte bun de spus la adresa dirijoruluiValentin Doni care a condus întregul concert cu acurateţe,înţelegere şi supleţe. Valentin Doni a realizat nu numai oreuşită audiţie cu piese simfonice de noutate, dificile şiextrem de diverse, ci un adevărat spectacol muzical, în carea fost prezenţa distinctă, captivantă, inclusiv în acest megaspectacol final, Simfonia Arhimede.

speranţa obţinerii celebrităţii,politicianul-starlettă; episoadele dinviaţa pe sticlă, de asemenea: ştirile dela ora 5, talk show-ul, divertismentul,reality show-ul, telenovela şi multă,multă publicitate (publi(ce)citate).Caracterul interactiv a fost dat defolosirea „prompterului” (planşe decarton) pentru public.

Interesantă mi s-a părutintegrarea cameramanului (VirgilOprina), a imaginii şi a dirijorului înacţiune. Pe ecran erau proiectatepermanent prim planuri într-o mişcarecontinuă, ameţitoare. Figuraţia AneiSzekely (personaj mut) a fost extrem desugestivă. În calitatea sa de prompterpentru public, era singurul personajlucid şi real din lucrare, fiind deopotrivă„creierul” din spatele comediei şisingura fiinţă cu reacţie umană firească.Apariţiile regizorului Daniel PralleaBlaga s-au vrut simpatice, dar au fostmai degrabă cabotine.

Celor patru solişti, „muzicieni

cu voce” aşa cum afirmă în notele deprogram profesoara Georgeta Stoleriu,nu li se pot aduce decât laude. Capabilisă se descurce cu rigorile intonaţionalefiind deopotrivă posesorii unor voci defoarte bună calitate (de multe ori i-amadmirat în spectacole de operă sau înconcerte vocal-simfonice), cântăreţii auoferit o interpretare interesantă şi auredat fiecare – deşi întruchipaupersonaje multiple – câteva tipologii.Astfel, am identificat preţioasa şi„intelectuala” interpretate demezzosoprana Antonela Bârnat – ceamai experimentată dintre solişti –păpuşa isterică jucată de Anna Mirescu,superficialul şi charismaticul întruchipaţide tenorul Nicolae Simonov şi „voceanaţiunii” scandată de basul ClaudiuŞola.

Deşi grotescul esteomniprezent în lucrare, nu el este celcare triumfă. Rezultatul prelucrăriiacestei idei năstruşnice este o muzicăechilibrată, care nu abundă în stridenţe

şi disonanţe, având chiar momenteancorate în tradiţie, aşa cum estefugatto-ul din momentul „Eurofision”.Părţile solistice au fost cântate şivorbite. Cu toate că este o operă şi căatenţia auditoriului este orientată spreplanul vizual şi cu toate că ideea şipunerea ei în scenă sunt incitante, în 24mai 2011 am ascultat muzică. Un lux,poate, într-un moment în care se tindespre fuziune, sinteză, sincretism.

Cel mai interesant lucru laopera lui Liviu Dănceanu este faptul căadevăratul succes nu este celcontabilizat în sală, ci unul observabil înreacţia pe care o provoacă. Şocaţi decât de adânc au intrat televiziunea şiinternetul în viaţa noastră, poate vomîncerca să trăim puţin înainte săajungem să downloadăm vise.

PS. Ce bine că am terminatarticolul la timp pentru a prindeemisiunea lui Mircea Badea!


Recenzii

VirginiaZeani –

Canta che tipassa

Grigore CONSTANTINESCU

Este de prisos a sublinia câtde mare este atracţia lecturii uneicărţi despre o mare vedetă a liricii,cu destin legendar, precum VirginiaZeani, l’Assolutta, cum o numiseGiorgio Segalini comentându-iperformanţele, pe care mulţiadmiratori le aliniază cu LaStupenda Sutterland şi La DivaCallas. De-a lungul timpului, faptelesale de artă şi faima au ajuns şi înţara natală, completând ceea ce nedăruiseră audiţiile radiofonice,spectacolele pe scenele lirice dinBucureşti, Cluj şi Iaşi, în anii ‘60,evenimentele omagiale culminândcu onoruri prezidenţiale şi titluri deexcelenţă universitară. Iată, dupămultă vreme, iubitorii operei primimo carte aparţinând Virginiei Zeani,publicată de Editura GalaxiaGutenberg, Colecţia” Cartea vie”din Cluj, recent, în 2010. Darulacestui volum, intitulat simbolicCanta che ti passa - sintagmăitaliană, parţial traductibilă înromâneşte, „Cântă şi-ţi trece”, neîndeamnă să medităm asupraconcluziilor unei vieţi de artist.Formula aleasă, pentru caadevărurile să se rostească la„persoana întâi”, este cea aportretului în dialog. Purtător de ideicomunicate în Dilema veche,diplomat, Consul general alRomâniei la Chicago, SeverVoinescu este cel ce întreabă şiconduce naraţiunea „filmului decarte” cu Virginia Zeani. Înţelegemîncă din primele pagini că iubeşteOpere şi este un fervent admirator,de vreme îndelungată, al mariicântăreţe. A câştigat competiţiarealizării acestei ample convorbiritipărite, dedicate ilustrei artiste, faţăde alţi doritori să o facă, amintiţi întreacăt. S-a documentat ascultândşi înregistrările live, şi studiindarhiva interlocutoarei, şi aflând din

ce în ce mai multe despre ea întihnitele convorbiri desfăşurate de-alungul a două perioade estivaleamericane, 2006-2007, la reşedinţaei de pace câştigată, din Florida.

Pasionantă prin vivacitatearedării, cartea alcătuită din cateneledialogurilor ne aduce foarteaproape de cei doi, lăsându-ne săcredem că asistăm la o autenticăscenă de viaţă. Este valabilăimpresia şi datorită modului în careSever Voinescu alege miezul, dinfiecare subiect, primind răspunsuridirecte, simple şi convingătoare, încare recunoaştem că „flacăra”despre care vorbeşte adeseaVirginia Zeani continuă să „ardă”. Odominantă a lecturii îmi pare a fi ceaa învăţămintelor existenţei sale,faptul că în concluzii bine gândite seregăsesc experienţele anterioare,asimilate, filtrate, înţelepţite. Poatenu le menţionăm în întregime, prinaceste consemnări dar, oricum,putem să semnalăm prezenţa lor.Într-adevăr, în această viaţă „trăităde două ori”, ca artist liric faimos şica pedagog al cântului încununat cutitlul de distinguished professor ofvoice, fiecare pas este valorizat prinadiţionare. Cea care vorbeştedespre ea are acum stăpânireacumpănită a drumului parcurs.Virginia Zeani ştie că un marecântăreţ îşi construieşte cariera princontinuitatea lucrului personal cuvocea, pe fundamentele educaţieide iniţiere – în România LuciaAnghel, Lydia Lipkowska, în ItaliaAureliano Pertile. În anii maturităţii,Virginia Zeani devine, ca şipartenerul de viaţă, Nicola RossiLemeni, profesor de canto laIndiana University din Bloomington.În munca desfăşurată pe planuldidacticii, aceste învăţăminte alecarierei sale se asimilează cu darulobservaţiei profesionale şi alanalizei psihologice, alexemplificărilor formatoare desunet, întrupate în arta de a facevoci capabile să transmităgeneraţiilor următoare întreagaştiinţă a profesorului.

Revenind la traseulexistenţial, înţelegem căpersonalitatea Virginiei Zeani asituat pe domenii diferite viaţapersonală şi cea de artist al sceneilirice. Desprindem din aceastăatitudine modul în care Diva nu şi-aconstruit piedestalul, ci a răspuns

doar pe plan artistic performanţelor,cultivând cu o modestie exemplarăidealul care i-a condus viaţa –cântul de operă. Din aceastăperspectivă sunt analizate marileevenimente ale rolurilor cântate,marile spectacole împreună cu ceimai de seamă cântăreţi ai epocii, pecele mai prestigioase scene liriceale lumii. Recursul la memorie,privitor la solişti, dirijori,compozitori, regizori esteîntotdeauna realizat prin analizăobiectivă, adesea surprinzătoare,niciodată denigratoare. SeverVoinescu vrea să afle cât mai multdespre iubirea pentru Verdi asopranei, despre orizonturilerepertoriale romantice şi veriste,încadrate de Baroc şi muzicasecolului XX. Prin întrebările la carei se răspunde, descoperim preţulechilibrului care a contribuit la faimaacestei cariere marcate de efigiaTraviatei verdiene. Rol de debut şitriumfuri, Violetta Valery este pentruVirginia Zeani, timp de aproape treidecenii şi sute de spectacole,măsura propriei sale deveniri. ÎnTraviata cântăreaţa estecontemporană cu anii prin caretrece, traversând tinereţea şidrumul maturizării fără a uitafarmecul personajului şi fiinţei careîi dă suflet şi voce, învinuindu-l peVerdi de... poligamie pentrunenumăratele interpretări femininecerute, oferite, dăruite rolului.

Mulţi martori, multeevenimente se intersectează întrescenă şi viaţa privată, adeseaartista şi omul îşi judecă opţiunile,devenind astfel personajul realist alacestui roman dialogat. Începutulcărţii cuprinde câteva pagini depreambul semnate de PS dr. VirgilBercea, Virginia Zeani şi SeverVoinescu, asemenea unei uverturi.În final, Stretta lui Theodor Rogin,aduce un ultim ecou al acesteipovestiri completate cu reperecronologice. De-a lungul întreguluivolum, şi în Cortina anexelor,imagini fotografice ne întărescconvingerea că frumuseţea vociis-a oglindit în frumuseţea chipuluicelei care, cu înţelepciune, neşopteşte surâzând : Canta che tipassa...Acum, cu această carte,admirată şi iubită, Virginia Zeani s-aîntors pentru totdeauna în România,la Solovăstrul natal.


Dascăli de seamă

UN PROFILEXEMPLAR:ALEXANDRU

PLEŞCALĂPUŞNEANU

Fiecare membru al comunităţii muzicale slujeştearta în felul său unic. Lângă creatori şi interpreţi, alături decei ce scriu despre muzică şi cei ce se exprimă în noilemodalităţi combinând ştiinţa sunetelor cu mijloaceleelectronice sau informatice actuale, stau cu onoareformatorii pe care-i numim generic profesori de muzică.Pentru a ne da seama de importanţa lor e destul săascultăm amintirile din copilărie ale multor personalităţi,atunci când apare, evocat cu emoţie şi recunoştinţă,

portretul profesoruluide muzică. Deasemenea, înbiografii ale marilormuzicieni apareadesea figuradeterminantă aprimului profesor demuzică, acela care aintuit promisiunea deaur a unui viitor maretalent. Din astfel derememorări seconturează profilulunui dascăl modest,activ, pasionat,inventiv, carismatic,care transformăaspiraţia copiilor spre

noutate şi frumuseţe în capacitate concretă de a se bucurade muzică, învăţând să cânte, să asculte, să aprecieze încunoştinţă de cauză frumosul sonor.

Alexandru Pleşca Lăpuşneanu ilustreazăconvingător această categorie. S-a născut în Basarabia, laChişinău, în anul 1925. Rămas de mic orfan de tată, semută cu mama şi fratele mai mare în judeţul Tighina, labunicii materni. De aici ajunge la vârsta de 8 ani în comunaŢânţăreni, unde urmează şcoala primară. Între anii1939–1944 a urmat cursul inferior al Şcolii Normale debăieţi “Mihai Viteazul” din Chişinău. Anul 1944 marcheazăretragerea din faţa frontului rusesc şi trecerea Prutului,evenimente tragice evocate de autor în “Memorii. Destinulunei vieţi”. A continuat cursul superior al Şcolii Normaleîntre anii 1944–1948 la Bucureşti, iar în paralel a urmatstudii teoretice cu profesorul Victor Iusceanu laConservatorul Lyra. Studiile muzicale superioare le-a

efectuat la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”(1948–1952). S-a format sub îndrumarea lui VictorIusceanu, Grigore Panţâru, Ion Ionaşcu, Ioan D. Chirescu,Dumitru D. Botez, Ion Vicol, Ion Dumitrescu, TheodorRogalski, Mihail Jora, Tudor Ciortea, Zeno Vancea, EmiliaComişel. A dirijat formaţii corale de amatori bucureşteneîncă din timpul studenţiei. Apoi a fost profesor la ŞcoalaPopulară de Artă (1948-1952), redactor la secţia muzică aEditurii Didactice şi Pedagogice (1959-1962), lector laFacultatea de Muzică a Institutului Pedagogic dinBucureşti (1962–1966), profesor de muzică la Liceul “IuliaHaşdeu” din Bucureşti (1966–1986).

Ca dirijor, pe tot parcursul carierei didactice aparticipat la numeroase concursuri corale, obţinândimportante premii. Pentru activitatea neobosită de profesora fost recompensat cu Diploma şi Medalia de ProfesorEmerit (1979). În timpul multor vacanţe de vară a conduscursuri de dirijat coral. A îndrumat constant activitateaprofesorilor de muzică, prin cursuri de perfecţionare şiinspecţii pentru acordarea gradelor didactice.

În paralel cu activitatea didactică, AlexandruPleşca Lăpuşneanu a avut o constantă preocupare pentrucreaţia corală. A compus cu precădere miniaturi corale,inspirate de versurile poeţilor clasici români. Numeroaseletitluri au fost grupate şi publicate în şapte caiete, sub titlulgeneric “Eminesciana. Miniaturi corale”, în condiţii graficeelegante, la Editura Muzicală şi Editura Semne, între anii2007 - 2011. Ca tematică, se disting caietul 1, conţinândcoruri pe versuri de Eminescu, caietul 2, cu Cântece dedor de Basarabia şi Bucovina şi caietul 3, cu Colinde şicântece religioase. Ca limbaj şi expresie, corurile suntaccesibile, se bazează pe gândirea tonală, îndeosebi pealternanţa major-minor, pe construcţia simetrică a frazelorşi pe o constantă cursivitate ritmică. Lucrările sunt gânditepentru cor de voci egale şi cor mixt, iar cel de al şapteleacaiet oferă cântece pentru voce solo cu acompaniamentde pian.

Pentru a completa portretul spiritual-moral al luiAlexandru Pleşca Lăpuşneanu este necesar să evocămlatura civică a activităţii sale. Este membru al UICMR, semanifestă cu vigoare în cadrul Asociaţiei PROBucovina–Basarabia, în Asociaţia română a victimelorrepresiunii staliniste şi în Asociaţia de istorie comparativăa instituţiilor şi dreptului. Domnia sa participă la întâlnirilemetodice şi ştiinţifice ale profesorilor de muzică, manifestăatitudine deschisă, receptivă faţă de abordările noi, viabileîn domeniul învăţământului muzical. Este nelipsit de laconcertele simfonice săptămânale şi de la evenimentelebreslei.

Toate aceste elemente ne oferă imaginea unuiadevărat educator. Rezultă parcursul exemplar al uneivieţi dedicate cu pasiune valorilor culturii înalte, cultivăriispiritului umanist patriotic în şcoala românească.Alexandru Pleşca Lăpuşneanu reprezintă un model activpentru tinerii care îmbrăţişează astăzi cariera profesoruluide muzică. Pentru astfel de cadre didactice merită să neluptăm cu îndârjire pentru ca ora de muzică săptămânalăsă se regăsească în curriculum la toate clasele şi în toateşcolile din România, iar educaţia muzicală să fie cuadevărat promovată în sistemul nostru de învăţământ.

Lavinia COMAN


Interviuri

Întâlniri pedrumulcarierei cu soprana

Bianca IonescuBianca, n-am vorbit niciodată

despre tine, despre cine eşti. Viaţă,destin, scenă... Există o posibilămuzică prin care se leagă toate?

Am simţit întotdeauna că voi fiartistă pe o scena lirică. De copil, îmiplăcea să vorbesc limbi străine,conversam şi mă adaptam uşor. Chiar şiacum, într-un turneu, timp de o lunăm-am străduit în Japonia să învăţexpresii, încercând să nu fac greşeli.Mi-ar mai fi plăcut să fiu avocat (am undar al vorbirii, probabil moştenit de lamama!) sau medic chirurg sauveterinar. Dar am avut întotdeaunasiguranţa că sunt în largul meu numaipe o scenă, că am avut vocaţie de artistliric. Nu am nici o îndoială. Mulţumescmamei mele pentru încrederea ei înreuşita mea.

Vorbim despre începuturicare se ţin încă minte? Paşiidinaintea drumului vieţii...

La 5 ani eram membră în corulde copii al Operei, când iepuraşul dinMotanul încălţat, când un copil pe uliţăîn Carmen sau Cavalerul Rozelor. Lacorul şcolii generale mă rugau să dautonul Imnului Naţional, în liceul dinPrincipatele Unite (canto... popular!Canto clasic nu exista) am început săcunosc tainele tehnicii de canto.Profesoara mea, Mia Barbu, îmiprevestea un viitor în genul muzicii deoperetă. Cu ea studiam lieduri şi ariipreclasice, deşi la examenul deadmitere cântasem... Du-te, dor, cuMurăsu’.

Calea spre afirmare a începutdeci dorind, căutând şi cântând.

Unchiul meu, dirijorulConstantin Bugeanu, m-a sfătuit, demică, să aştept, să văd dacă îmi doresccu adevărat să devin cântăreaţă demuzică clasică şi să nu neglijez sub nicio formă studiul culturii generale.Sfaturile acestea mi-au folosit toatăviaţa. Nu am fost niciodată un copil fărăcopilărie. Studiam cu plăcere, mergeamla concerte, spectacole de operă fără sămă trimită cineva. Mia Barbu, un om cumult fler, mi-a arătat calităţile, dar şidefectele. Apoi în facultate, după un anla clasa tenorului Ion Stoian, mai apoi,timp de alţi 4 ani am rămas la clasamaestrei Arta Florescu, un nume dereferinţă pentru scena românească şiinternaţională.

Vorbind de începuturi,ajungem la debutul scenic? Căci

astfel, se rostuieşte cariera...Debutul meu a fost pe scena

Teatrului de Operetă cu rolul titular dinMam’zelle Nitouche (10 martie 1983),parteneri fiind Puiu Savopol şi MaricaMunteanu. Cum aş putea uita vreodată?Atunci pot spune că m-am născut adoua oară. De-a lungul timpului amcântat în concerte simfonice şicamerale. Am jucat adesea alături deCleopatra Melidoneanu, căreia i-amadmirat marile calităţi artistice şicaracterul integru, onestitatea, discreţia.Îi amintesc pe Dorin Teodorescu, TonyBuiacici, Eugen Fânăţeanu, NaeRoman, Eugen Savopol, ConstanţaCâmpeanu, Valy Niculescu... şi foartemulţi alţii de la care am deprins multetaine ale muzicii de operetă, un gendeloc uşor. Apoi, faptul că am fostsolicitată să cânt muzică uşoarăromânească m-a adus în faţa unor maricompozitori de gen cu care am lucratfiecare cântec în parte: Elly Roman,Giroveanu, Mălineanu, GeorgeGrigoriu... În câteva filme de lung metrajam avut privilegiul să fiu alături de numesonore ale scenei teatrale româneşti:Draga Olteanu, Dem Rădulescu, IleanaStana Ionescu, Ştefan Tapalagă, CornelVulpe, etc. În Televiziunea Română,Tudor Vornicu şi echipa lui deprofesionişti, Marianti Banu, MargaHuss Crăciun, Luminiţa Constan-tinescu, Doina Anastastasiu mi-au fostalături în realizarea unor emisiuni de unprofesionalism de necontestat, lucrufoarte important pentru lansarea tinerilorcântăreţi lirici. Pot spune că am fost omare norocoasă, alături de atâţiaoameni valoroşi. Voi adăuga la acestemenţiuni privind artiştii cu care amcolaborat cu mare plăcere, dirijorulPetre Sbârcea, tenorul FlorinDiaconescu, basul PompeiuHărăşteanu.

Traseele interpretative audouă perspective, privite din punctde vedere repertorial sau din punctde vedere „geografic”?

Am început cariera în operetăcu Liliacul-Adela, O noapte laVenezia-Anina, Marco Polo-Mi Tzu Ti,Sânge vienez-Frantzi, roluri de liricolejeră. Acute am avut întotdeauna. Înfacultate făcusem acest repertoriu de laThomas la Poulenc sau Berg. Mi-aplăcut mult şi stilul acesta mai dificil,care punea probleme, mă provoca sădemonstrez că pot cânta şi lucruri greude intonat. Cochetând cu muzicauşoară, dar mergând spre musicalulamerican, mi s-a încredinţat un rolprecum Brigitte, din muzicalul Vila cuiluzii a lui Paul Urmuzescu, montat prin1983 imediat după angajarea mea înteatrul din Splai. Au urmat Vallencienne,din Văduva veselă, apoi Maria înPoveste în cartierul de vest,Rosemarie, Bal la Savoy, Floarea dinHawaii, şi - surprizător - Mania, ţigancadin Contesa Maritza. Lirismul din voce,rămas peste ani prezent, mi-a permisabordarea rolului Martha din Lăsaţi-măsă cânt. Am regretat că nimeni nu m-a

văzut în rolul Dolly, din Hello, Dolly,atunci când, în sfârşit, aceasta eraposibil! Un rol pe care l-am îndrăgit multa fost Helena din Frumoasa Helena deOffenbach. În concertele pe care le-amsusţinut în ultimii ani am schimbat pealocuri paleta repertorială, deşi acutuldin glas nu m-a părăsit nici acum! Înschimb, glasul a devenit mai puternic. Şiastfel, am abordat Silvia sau ContesaGabriela. În ultimii ani am fost distribuităîn Arsena - Voievodul ţiganilor, dar şiîn musicalurile care au prins teren pescena românească: Cats (Harold LloydWebber) sau Fantoma de la operă,Evita. Ultima premieră, Rebecca mi-aadus rolul americancei Edith vanHopper, care este total diferit de tot ceam făcut până acum. Am uitat să adaugcâteva titluri de operă: Flautulfermecat, rolul Regina nopţii; apoiBărbierul din Sevilla, rolul Rosinei, laOpera română din Bucureşti sau Norinadin Don Pasquale..

Dar din punctul de vedere„geografic”, care au fost turneele?

Ca trasee geografice, potspune ca am acoperit un spaţiu destulde mare ducându-mi cântecele pe altemeleaguri! Am cântat mult în Italia,Statele Unite ale Americii, Germania,Israel, Belgia, China, Japonia, Franţa,fericită să bucur iubitori ai muzicii bunecu glasul şi repertoriul meu.

Care este cea mai corectăautocaracterizare şi cea mai bunăremarcă a criticii?

Despre autocaracterizarea meavoi spune aşa: sunt un om muncitor şiperseverent care nu cedează niciodatăîn faţa greutăţilor vieţii. Voi preferaîntotdeauna s-o înfrunt, decât să măplâng. Una dintre cele mai frumoaseremarci ale criticii mi-a fost făcută încadrul Settimana musicale Andriese,‘desfăşurată în 1993 în Italia, la Castelde Monte Cortile, în care critica italianăa remarcat: ,,o maturitate rară, osiguranţă a acutelor şi o tehnică acântului specifică doar marilor artişti’’.Apoi, criticul a adăugat: ,,vocea esteincisivă şi clară, asemenea unui izvorde munte, atingând în acut murmurulrăscolitor al durerii’’.

Viitorul „sună” bine?Îmi propun să reiau un One

Woman show pe care l-am conceputcu ani în urmă împreună cu ConstanţaCâmpeanu, în care fac o trecere printoate stilurile muzicale care m-aumarcat: operetă, muzică uşoară, operă,canzonetă, jazz, şi chiar... muzică deinspiraţie folclorică, toate sub titlul ,,Ai...fler, Lady?’’ Tocmai am aflat că pe 1iulie se lansează la Teatrul de operetăultimul meu CD: ,,Tea time’’ (casa dediscuri Electrecord) - melodii dedragoste, şlagăre internaţionalecelebre.

Deci, dacă e bine, e bine!Da! În rest, cred că e totul în

regulă.Interviu realizat de



Interviuri

11

RobertoScandiuzzi – un

artist „pur sânge”Anca FLOREA

De-a lungul anilor am avut prilejul să ascult maitoţi artiştii importanţi ai scenei lirice din lume şi adeseasă stau de vorbă cu ei, descoperind trăsături ascunsecelor care îi privesc doar ca pe interpreţi ai unorpersonaje. Iar dacă pe majoritatea i-am întâlnit înstrăinătate, pe renumitul Roberto Scandiuzzi – unuldintre cei mai bine cotaţi başi ai momentului – l-amascultat, în urmă cu un deceniu, la Bucureşti, în finalulFestivalului „Enescu”, în Requiem-ul verdian care, înversiunea ansamblului Scala din Milano, a decepţionat,redescoperindu-l însă la adevărata sa valoare abiaacum, la Timişoara, unde a convins că glasul săugeneros, catifelat, fără a avea o amploare deosebită,cucereşte prin expresivitate şi inteligenţa cântului,ovaţionat îndelung pentru interpretarea rolului titular dinopera Attila de Verdi, prezentată în concertul-eveniment ce a inaugurat, la Operă, ediţia XXXVI aFestivalului „Timişoara muzicală”. Extrem de degajat,zâmbitor şi volubil, susţinându-şi convingerile şigândurile cu o sinceritate şi spontaneitate dezarmantă,colaborând impecabil cu artiştii teatrului-gazdă,Scandiuzzi şi-a reamintit că a evoluat şi la Bucureşti,recunoscând că… „Scala nu a fost… Scala”, încercândsă motiveze însă că… „aşa se întâmplă în turneu”… Defapt, cunoaşte foarte bine teatrul milanez, unde adebutat în 1982 chiar sub bagheta lui Muti (Don Bartolodin Nunta lui Figaro), spunându-mi (ca şi alţii, de altfel)că „într-adevăr, Scala este dificilă, poate pentru că acolopublicul cunoaşte fiecare notă din partitură şi este foartepretenţios şi conservator. Claca nu mai există, i-a puspunct Muti, când a preluat conducerea teatrului, darrămân fanii unora care fac galerie sau îi contestă peceilalţi…”.

Născut la Treviso în 14 iulie 1958, apărândfrecvent la Covent Garden, Staatsoper Viena, Opera dinParis, Metropolitan New York, la München sau SanFrancisco şi Madrid, la Tokio sau Zürich şi Florenţa sauîn Chile, basul surprinde prin abordarea unui repertoriuextrem de divers, incluzând opere din creaţia italiană,rusă, franceză, dar şi partituri vocal-simfonice.

„Eu fiind pe jumătate francez şi cu legături desânge şi în Rusia (prin mama mea), îmi este mai simplusă cânt asemenea lucrări, pe care poate le simt maialtfel, le abordez pe toate cu aceeaşi plăcere, dar certeste că pentru oricare dintre ele trebuie să ai o pregătiretehnică solidă, să citeşti foarte mult, să înţelegispecificul fiecărui stil în parte, pentru că în fond diferenţaconstă în maniera de cânt, în pronunţia şi emisiaadecvată. Şi chiar dacă mă pregătesc şi încerc săcunosc cât mai mult şi să înţeleg profilul acestora, am şi

câte un coach pentru fiecare, deci studiez şi pregătescrolurile din opere italiene, franceze sau ruse cu ceispecializaţi în domeniu, care ştiu cel mai bine spiritulculturii respective. Cu muzica germană este… o altădiscuţie. De ce soliştii germani nu reuşesc prea bine înmuzica italiană sau franceză? Ar fi mult de spus… Suntînsă unii care pot să o cânte şi bine.”

Pe lângă faptul că are un timbru cald, de ocalitate aparte, o frazare elegantă şi o tehnică sigură,Scandiuzzi este, în primul rând, un artist.

„Ce înseamnă un artist? Care ar fi definiţia lui?Există doar 8 note, pe care toţi pot să le intoneze – sunto mulţime care le cântă şi bine şi… sună frumos. Dar,pe lângă aceste date naturale, mai trebuie să poţitransmite publicului o atmosferă, o trăire a personajului,ceea ce este deja o altă discuţie. Un artist se simteimediat, aşa cum într-un grup de 10 cai îl vezi pe celcare are ceva special în privire, în atitudine, în mers. Pede altă parte, totul se cere păstrat într-un anumeechilibru – ca un cal care merge pe un traseu binedefinit, într-un anume mod – şi nu trebuie să iasă dinacel traseu – este un element esenţial, pentru că nu aivoie să treci peste limitele cerute de text, de bunul simţartistic, de propriile trăsături vocale. Tocmai de aceeaîmi aleg cu multă grijă repertoriul, pentru că nu vreau săforţez. În ce priveşte interpretarea… ca artist, din păcateîn ultima perioadă regizorii ar vrea ca toţi soliştii să fie lafel de lipsiţi de personalitate, să rămână doar executanţiai ideilor impuse de ei, deci toţi să fim ca o masăamorfă, fără vârfuri care să iasă în evidenţă, fărăstrălucire, pentru a se pune ei în prim plan. Dar astaanulează personalitatea artistului! Prea puţini regizorigândesc altfel - Ponelle iubea tocmai asemenea solişticare aveau o individualitate bine definită. Şi Zefirelliadoră să lucreze cu cei care trec prin filtrul personal totceea ce înseamnă rolul respectiv, căutând accente,culori, expresii, sugestii definitorii. Cât despre regiilemoderne – câte zile aveţi la dispoziţie pentru a povestidespre asta?…”

Ne-a încântat într-un rol verdian de anvergură,prin lume fiind şi Filip şi Fiesco şi Raymond şiMefistofele şi Ramfis sau Oroveso şi Zaccaria, dar şiDon Giovanni sau Boris Godunov şi Gremin sau DonQuichotte şi Mefisto… Multe dintre aceste creaţii seregăsesc şi în integrale gravate pe disc, realizate subbaghete celebre, în compania unor orchestre renumite.Un aspect inedit este şi colaborarea cu fiica sa, sopranaDiletta Rizzo Marin, cu care a cântat în concert laSantander, apoi chiar la Treviso, oraşul unde a început„aventura” marelui artist al cărui glas (totuşi) tipic italian,dublat de o prezenţă scenică impunătoare şi o charismăgreu de egalat, au fost apreciate superlativ şi la Operadin Timişoara, unde a venit cu bucurie, pentru că îlcunoştea bine pe tenorul-director Corneliu Murgu, dar şipe dirijorul italian David Crescenzi şi pe baritonulGeorge Petean care, în acea seară de neuitat, i-a fostpartener de scenă – se întâlnea deci, într-un teatru dinRomânia, cu colegii săi din marea lume a teatrului liric,într-o producţie de real nivel internaţional. Apoi şi-acontinuat periplul pe mapamond, pregătindu-se să fiedin nou Filip şi Ramfis şi…


Tinere speranţe

«Dacă vrei să-ţiluminezi sufletul»…

sau «Cella»…tinerelor talente

Carmen STOIANOV

Nu ştiu ce ar trebui să laud mai întâi : faptul că, însfârşit, cineva s-a gândit că ar fi nevoie de un imbold dattinerilor muzicologi sau comentatori muzicali de a se orientaspre critica muzicală, profesionalismul şi tenacitatea cu careconcursul de critică muzicală « Cella Delavrancea » adebutat în viaţa noastră culturală sau faptul că organizatoriiau ştiut să-i stabilească poziţionarea în paralel cu reputatulfestival naţional Tinere Talente de la Râmnicu Vâlcea, festivalajuns deja la cea de-a XXXII-a sa ediţie (14-16 mai 2011). Nuştiu, realmente, răspunsul la cele mai sus notate, dar ştiu că,din orice perspectivă am situa evenimentul, toate privirile seîndreaptă spre Dorina Arsenescu, « vinovată » de naştereaşi punerea în pagină a concursului.

Lect. univ. dr. Dorina Arsenescu, discipolă aneobositei Irina Şaţchi, a demonstrat încă o dată că a învăţatde la profesoara sa lecţia prieteniei, a devotamentului, adăruirii. Cunoscută animatoare a vieţii muzicale vâlcene, ainiţiat acum patru ani concursul naţional de pian ce poartănumele doamnei Şaţchi ; prezenţă activă pe multe podiumuride concert nu doar în calitate de pianist acompaniator altinerilor sau al colegilor de generaţie, Dorina Arsenescu estecea care atunci când zăreşte un pian îi mângâie clapele şi nestârneşte emoţie. Acum a prins din zbor o altă lecţie : cea a« doamnei Cella » şi s-a simţit datoare să onoreze clipele deprofundă meditaţie asupra destinului muzicii din noi printr-ungest ce ar onora orice muzician : a creat un concurs destinattinerilor ce sunt dispuşi să îşi asume sarcina de a vegheaviaţa de concert, emisiunile de radio şi televiziune, orientândtotodată publicul şi revitalizând presa de specialitate.

După cum se precizează în Comunicaul de presă cea urmat manifestării, “concursul marchează împlinirea a douădecenii de la dispariţia artistei Cella Delavrancea, care aîntrunit în structura armonioasei sale personaliţi şi pe aceeade critic muzical”. Şi tot aici aflăm una din motivaţiile stabiliriiconcursului la Râmnicu Vâlcea, Cella Delavrancea fiind“legată de meleagurile vâlcene despre care ne-a lăsatnemuritoare pagini”.

Găzduit de municipiul devenit în fiecare lună mai« capitală » a muzicii, concursul « Cella Delavrancea » aconectat energia tinerilor critici cu cea a tinerilor interpreţi şi,de ce nu, cu cea a organizatorilor – Asociaţia culturală « IrinaŞaţchi » (Dorina Arsenescu – manager de proiect şi tânăraei colegă Izabela Cernătescu), Biblioteca Judeţeanu AntimIvireanul (prof. Augustina Sanda Constantinescu) Direcţiapentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Vâlcea ( Florin Epure) -şi a juriului format din prof. univ. dr. Lavinia Coman, prof.univ. dr. Carmen Stoianov şi conf. univ. dr. Petruţa Măniuţ. Aufost urmărite şi au contat în alcătuirea palmaresului finalcapacitatea tinerilor critici de a se plia ofertei de recital sau deconcert, profunzimea delimitărilor, problematizarea,integrarea evenimentelor în marele arc al vieţii culturalenaţionale şi, implicit, vâlcene, referirile la arta interpretativă,orientări, sugestii şi, nu în ultimul rând, conexiunile cu artascrisului Cellei Delavrancea. Surpriza a venit tocmai din zonaparticipanţilor : studenţi şi masteranzi în muzicologie sau

chiar în domenii apropiate, ţinând de sfera educaţiei sau ainterpretării muzicale ; profunzimea observaţiilor, centrareaobiectivului, perspectivarea, limbajul…..O notă aparte aconstituit-o întâlnirea juriului cu tinerii critici (SalaUniversitarilor în incinta Bibliotecii Judeţene Antim Ivireanul),ocazie cu care au fost şi « calde » - aprecieri, reliefarea unoratitudini - şi « reci » - observaţii, sugestii, orientări de viitor...

Festivitatea de premiere, derulată în sala deconferinţe a aceluiaşi lăcaş de cultură, a fost patronată dedirectoarea bibliotecii, doamna prof. Augustina SandaConstantinescu. La evenimentul inspirat numit “200 FranzLiszt/ 20 Cella Delavrancea”, urmat de lansarea volumuluiFranz Liszt de Lavinia Coman, a participat un publicnumeros, format mai ales din tineri captaţi de eleganţadiscursului distinsei pianiste şi profesoare ce a păşit camuzicolog alături de Liszt pe magistralele culturii europenede veac XIX.

Acelaşi comunicat de presă oferă şi alte informaţiisemnificative: partenerii - Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor, Radio România Muzical, Fundaţia „Prietenia”,Fundaţia „Vâlcea 1”, Actualitatea Muzicală, EdituraArpeggione, Asociaţia pentru Integrare Culturală Europeană(AICE), Forumul Cultural Vâlcean, Curierul de Râmnic, tvVâlcea 1 şi VTV, precum şi sponsorii ce au acordat premiiîn bani şi volume: Forumul Cultural Vâlcean, Biblioteca AntimIvireanul, Asociaţia pentru Integrare Culturală Europeană(AICE).

Iată şi lista laureaţilor primei ediţii a Concursului decritică muzicală Cella Delavrancea » - Premiul Special oferit de Asociaţia pentru IntegrareCulturală Europeană - ANDREEA IULIANA MACOVEANU,Universitatea „Transilvania” din Braşov, Facultatea deMuzică;

- Premiul Special oferit de Editura Arpeggione – PAULASANDOR, Academia de Muzică „Gh. Dima” Cluj-Napoca

- Premiul al III-lea oferit de Fundaţia „Vâlcea 1” – ANDREEAVOICU, Universitatea „Transilvania” din Braşov, Facultateade Muzică;

- Premiul al III-lea oferit de Asociaţia Culturală „Irina Şaţchi”-LIUDMILA SPRINCEAN, Academia de Muzică „Gh. Dima”Cluj-Napoca;

- Premiul al II-lea oferit de Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor de România – ALICE TACU, UniversitateaNaţională de Muzică Bucureşti;

- Premiul I oferit d Asociaţia Culturală „Irina Şaţchi” –GEORGE RIZEA Universitatea Naţională de MuzicăBucureşti.

Pentru cititorii revistei Actualitatea Muzicală amselectat două dintre cronicile laureaţilor.

Speranţele “Tinerelor Vlăstare”- George Rizea - Studentanul II UNMB

În frumoasa şi luminoasa zi de duminică, Sala deconcerte a Liceului de Artă din localitate a invitat la unprogram de recital susţinut de elevi ai liceelor de artă dinCraiova, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Sibiu, Ploieşti şi Braşov.Criticul muzical Carmen Stoianov a supervizat programul, cuaceastă ocazie evidenţiindu-se tineri cu mari perspective, darşi câţiva care urmează traseul cel bun al artei, îndreptându-se cu paşi mai înceţi dar siguri către idealul muzical artistic.

Astfel, recitalul a fost deschis de soprana Vlad MariaMirela, elevă în clasa a XI-a la Liceul de Artă “Marin Sorescu”din Craiova care, deşi având vocea încă în formare, a reuşitsă interpreteze mai mult decât interesant miniatura Muguri deMarţian Negrea şi aria Quando m’en vo din opera Boema deGiacomo Puccini. Acurateţea intonaţională alăturată unei

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 6 � Iunie 2011 13

Tinere speranţesensibilităţi aparte au evidenţiat-o în mod deosebit, ceea cene poate duce cu gândul la o viitoare evoluţie şi maispectaculoasă.

În continuarea programului au evoluat doi elevi aiclasei a VII-a: violonistul Bădiţescu Ştefan din RâmnicuVâlcea, care a prezentat Ciaccona de Tomaso Vitali, olucrare de virtuozitate şi contrast dinamic solicitant pentruvârsta lui, urmat de trombonistul Tomulescu Florin din TârguJiu, cu Părţile a III-a şi a IV-a din Sonata nr. 4 de BenedettoMarcello, o lucrare ce a prezentat probleme vizibile înemiterea corectă a sunetelor la instrument, fapt pentru careinterpretul nu s-a bucurat de un real succes.

Fiind mai bine apreciaţi şi datorită dificultăţiirepertoriale, de data aceasta elevii din clasa a IX-a,violonista Grelus Andreea din Sibiu şi clarinetistul VoinicŞtefan din Râmnicu Vâlcea au confirmat publicului un studiumai intens al instrumentului (Andante şi Allegro din Sonatanr. 2 pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach, Scherzode Johannes Brahms, şi, respectiv, Solo de concours deAndré-Charles Messager). Poate au existat câteva momenteinerente de incertitudine asupra textului muzical memorat,repertoriul ales pentru prezentare fiind unul de susţinere şifrazare muzicală strictă, elemente realizate cu succes decătre cei doi.

O performanţă mai spectaculoasă se poate spunecă a avut ploieşteanul Mihai Alexandru din clasa a X-a, piesaTzigane de Maurice Ravel, îmbogăţită cu pasaje tehnicepână la saturare, fiind aidoma unei cvasi-improvizaţii,necesar de a fi interpretată cu virtuozitate şi contraste dinpunct de vedere dinamic. Această piesă de concert a fostfoarte bine tălmăcită de violonist, cu mici excepţii de scăpăritehnice, oricum trecute cu vederea datorită realizărilormuzicale de succes.

În încheierea recitalului, cuvinte de apreciere şipentru violonistul braşovean Pârvu Alexandru din clasa a XII-a, care a ţinut publicul în suspans cu Balada din Sonata nr.3 pentru vioară solo de Eugène-Auguste Ysaÿe, dedicată luiGeorge Enescu, o muzică ce poate fi caracterizată prinmaximă virtuozitate şi tensiune. Tânărul interpret a realizatcu profesionalism încă din primul moment o frumoasăsusţinere violonistică, încheind tumultuos matineul muzical.

Alte aspecte din program se referă la pianistul RaduAdrian din Craiova, elev în clasa a X-a, ce a prezentatPartea I din Sonata op. 2 nr. 3 în do major de Ludwig vanBeethoven. Deşi cu abilităţi tehnice pozitive, s-au sesizatnumeroasele probleme de fond în modul de abordaremuzicală pianistică: agogica era permanent în derivă,pulsaţia interioară nu funcţiona, de multe ori contrasteledinamice erau executate invers decât în partitură, nu existavreo diferenţă de caracter între grupurile tematice, iarfrazarea nu era percepută datorită tempoului exagerat derapid. Partea de sonată a fost dusă la bun sfârşit, însă peviitor probabil că pianistul va reconsidera viziunea asupraacestei creaţii beethoveniene, apelând şi la o mai complexăinformare asupra versiunilor discografice existente. Deasemenea Dumitrescu Daniel din Târgu Jiu, elev în clasa aX-a, a prezentat Concertul pentru corn şi orchestră deWolfgang Amadeus Mozart cu o atitudine puţin ştearsă,introvertită, interpretarea nefiind din păcate prea reuşită,numeroasele sunete ratate denotând o tehnicăinstrumentală încă neaprofundată suficient.

Dorim să consemnăm contribuţia corepetiţiei,evidenţiind pe pianistele Adina Pasăre, Galina Nemţanu,Monica Răguşitu, şi în mod deosebit pe Irina Stratulat şiCristina Ionescu, remarcabile prin implicarea lor înexercitarea la cote maxime a actului artistic.

Sperăm să-i revedem în ediţii viitoare pe eleviiparticipanţi la acest recital în alte ipostaze interpretative, subatenta şi minuţioasa pregătire a profesorilor îndrumători.Reprezentând liceele de specialitate din ţară, aceştia au

dovedit că o mai bună cunoaştere a producţiei artistice nepermite să formulăm cu încredere perspective ale afirmăriinoilor talente remarcate acum.

Pe treptele afirmării - Alice Tacu – UNMB,Masterand, Sinteză Muzicologică

Primul concert simfonic din Festivalul „TinereTalente” a deschis deja, în seara zilei de 15 mai, porţile cătreo altă lume sonoră. Dacă la recitalul de dimineaţă vorbeamdespre o serie de paşi pe o scară ascendentă pe care liceeniîi parcurg în formarea lor, la concertul „Pe treptele afirmării”putem să considerăm că ne aflăm la un alt etaj – la cel altinerilor solişti. Orchestra „Sinfonieta” a Filarmonicii „IonDumitrescu” din Râmnicu Vâlcea a avut ca invitaţi treimuzicieni, care nu de mult şi-au început drumul de afirmareîn apariţii alături de filarmonicile din ţară. Deşi au numai între17 şi 20 de ani, numele lor încep să însemne ceva în lumeamuzicală de la noi. Cunoscuţi de ani de zile dinnenumăratele competiţii la care au fost laureaţi, toţi trei –violoncelistul Ştefan Cazacu, clarinetistul Ioan Radu Greluşşi violonista Simina Croitoru – au pornit spre înfiriparea uneicariere solistice. Iar cel care i-a asistat în evoluţia din concerta fost dirijorul Cosmin Moroianu din Iaşi, un mai vechicunoscut al filarmonicii vâlcene.

Întreaga seară a fost moderată de muzicologul şirealizatorul TV Adriana Rogovski, angrenată în efervescenţafestivalului de la deschiderea sa şi preocupată să ne prezintecât mai amplu tinerii de pe scenă. Cu sala aproape plină demelomani, cu participarea organizatorilor şi a concurenţilordin prima ediţie a Concursului de critică muzicală „CellaDelavrancea”, am putut asculta cel mai colorat concert altinerilor de până acum. Într-un program integral clasic – untriptic de concerte canonice, precum Concertul pentruvioloncel şi orchestră în do major de J. Haydn, Concertulpentru clarinet şi orchestră în la major de W.A. Mozart şiConcertul pentru vioară şi orchestră în re major de L.v.Beethoven - cei trei interpreţi s-au desfăşurat cu un avântremarcabil.

Şi pentru că această seară de muzică a însemnat,totodată, încheierea concursului de critică muzicală mai susmenţionat, voi încerca să creez o punte de legătură cutrecutul şi cu personalitatea pe care o omagiem,rememorând câteodată fragmente din scrierile CelleiDelavrancea - ale celei care a participat acum zeci de ani lareprezentarea a două dintre aceste concerte instrumentalepe scenele României. Cum nivelul ei artistic a fost un etalonpentru viaţa culturală a ţării, iar cronicile sale au însemnatunul dintre punctele de plecare pentru următorii scriitori, ocălătorie în timp, o reîmbrăţişare fugară a altor vremuri arputea sta drept tribut.

În decembrie 1937, un alt concert se deschidea cuacelaşi opus pentru violoncel, sub ochii Cellei Delavrancea -ceea ce a dus la mineralizarea gândurilor artistei în cronicaConcert Piatigorsky – Perlea Cella Delavrancea, Scrieri,volum editat de Valeriu Râpeanu, Editura Eminescu,Bucureşti, 1982 – pag. 534.. Într-unul din paragrafe aprecia că „Dintr-un punct devedere, Haydn este foarte greu să fie bine interpretat. Mozarteste mai categoric. Te naşti – sau nu – mozartian. Rămâne,dacă ai o conştiinţă trează, să te judeci singur. Haydn areînsă optimismul lin al înţeleptului care apreciază bunurilepământeşti. Străbătut de un romantism pe care-l va amplificaBeethoven, lesne poate fi îngreuiat dacă te laşi dus spreaceastă tendinţă a lui, şi atunci toată atmosfera de liniştesentimentală este alterată.” Cu acestea în gând, tot sub ochiiei la prima ediţie a concursului, am ascultat interpretareaunui tânăr în ascensiune. Ştefan Cazacu, primit cu multăcăldură – ca toţi soliştii serii, de altfel –, a arătat cât de mareeste saltul de desprindere pe care tinerele vlăstare trebuiesă îl facă în evoluţia lor, ca să ajungă să cânte alături de o


Tinere speranţeorchestră. Referindu-mă strict la violoncelist, şi nu lacoeziunea cu ansamblul sau dirijorul, se observapreocuparea permanentă pentru a construi forma, pentru acroi frazele într-o continuă legătură. Puţine au fostmomentele în care te puteai pierde de concepţiavioloncelistului. Pentru un tânăr în clasa a XI-a la Liceul deMuzică „George Enescu” din Bucureşti, experienţa repetatăcu orchestra este un câştig foarte mare.

Dar contactul cu orchestra nu este vital numai pentruevoluţia soliştilor. La fel de valoros a fost prilejul pe careFilarmonica l-a oferit dirijorului. Arta de a deprindecomunicarea cu orchestra, sarcina de a învăţa să transmiţi şisă creezi un magnetism în jurul tău, dificultatea de a exersape un „instrument” fără să îl atingi şi de multe ori fără să aiocazia să îl auzi când „studiezi”, sunt unele dintre cele maigrele încercări prin care trec dirijorii în formare. Instrumentullor este bagheta, iar în prelungirea ei, orchestra şi câteodatăsolistul, faţă de care atenţia trebuie să fie cât se poate dedeschisă. Din postura aceasta, trebuie să poţi vedea cumcurge muzica şi să îţi însuşeşti rolul de „arhitect sonor”, desculptor într-o coloană de abur care porneşte de lainstrumentişti şi se disipează în trăirea publicului. Altfel,lucrările nu pot prinde viaţă decât schimonosit.

Mai departe, am ascultat Mozart în interpretareaclarinetistului Ioan Radu Greluş - tot un instrumentist careîncepe să prindă rădăcini, de data aceasta venind de laLiceul de Artă din Sibiu. La el, ca în cazul tuturor soliştilor deazi, s-a simţit o discrepanţă între tempo-urile proprii şi celeale orchestrei. Uneori se formau scurte decalaje cuorchestra, iar soliştii încercau să se „acordeze” din mers cuansamblul, ascultând şi comunicând din priviri. La Ioan RaduGreluş s-a simţit şi mai puternic diferenţa dintre tempo-ul încare i-ar fi fost comod să cânte şi cel în era ghidatăorchestra. De la prima intrare, a încercat să împingă muzicaînainte, dar un ansamblu se urneşte cu multă forţă şi, odatăpornit, este dificil de scos din ritm. Până la urmă, chiar dacătempo-ul fluctua, avea răbufniri sau momente prea lente la

orchestră, trebuie ţinut minte că cel mai important este să aicu ce să umpli spaţiul temporal. Dirijorul ar fi putut arăta întempo-ul său jocuri timbrale, mai multe preluări tematice,culori care să justifice aşezarea din interpretare; altminteri, adevenit static.Pentru Cella Delavrancea, interpretarea model a Concertuluipentru vioară şi orchestră de Beethoven era cea a lui GeorgeEnescu. În 1936, scria astfel: „Concertul de duminică aînscris o dată memorabilă în amintirea cunoscătorilor demuzică. Concerto-ul pentru vioară de Beethoven, cântat deEnescu, îi aparţine – este mărturisirea lui evlavioasă faţă demuzică. Trebuie să-l fi auzit ca să pricepi ce este în primatemă legato şi ce înseamnă tăcerea sonoră a tonului minor.După cadenţă, frazează cu o emoţionantă simplicitate, iarnici o clipă tempoul nu şovăie în expresia gravă a motivuluicentral.”Fusese prinsă de vortexul interpretării lui Enescu de dinainte,pentru că un an mai devreme, în 1935, relata un concert cuFilarmonica şi Adolf Busch, despre care spunea că „(...) nuatinge măreţia stilului lui Enescu, poate din cauza unei lipsede nervozitate şi o voinţă fermă de a rămâne obiectiv, de aînălţa gândirea muzicală, desprinsă de el.”

Pe un alt palier ne-am situat când am auzitinterpretarea atât de îngrijită a Siminei Croitoru. Chiar dacă,să spunem, nu a avut cutezanţa lui Ştefan Cazacu, la ea s-avăzut foarte clar că este deja studentă (în anul II laUniversitatea Naţională de Muzică Bucureşti). Avea o voinţăputernică în a-şi impune tempo-ul, atenţia era tot timpulîndreptată către orchestră şi de la cap la coadă am auzit unconcert bine şlefuit. Dacă această grijă ar putea prinde ovoce mai sonoră pe alocuri, astfel încât amănuntele pe carele gândeşte să poată fi percepute de public fără să facă unefort, atunci paşii ei solistici ar prinde şi mai multă siguranţă. „Taică, dacă vrei să-ţi luminezi sufletul, cântă o sonată deBeethoven” sau „Când vrei să îţi înalţi sufletul, să asculţimuzică de Beethoven” spunea tatăl Cellei Delavrancea. Iarnoi aşa am făcut.

Amprentamaeştrilor

Cleopatra DAVID

Iniţiativa privată se manifestădin ce în ce mai mult în spaţiul culturalromânesc, aducând fie completări aleprogramelor guvernamentale, fieproiecte noi, dar absolut necesare. Înperioada 4-9 mai 2011, am asistat la unbinevenit eveniment educaţional şiartistic, concretizat în prima ediţie aCentrului de Excelenţă în Operă,organizat de fundaţia ELITE ART ClubUNESCO (Jeunesses MusicalesRomania) în parteneriat cu Filarmonica„George Enescu”. Programul a fostalcătuit din cursuri de măiestriesusţinute de mezzosoprana VioricaCortez, regizorul Vincenzo Liotta şitenorul Marius Budoiu încheiate deconcertul în care absolvenţii au evoluatîmpreună cu Bucharest SymphonicOrchestra dirijată de Iurie Florea.

Trei maeştri au împărtăşitsecretele profesiei şi experienţa lor cutinerii artişti înscrişi la masterclass.Viorica Cortez, mezzosopranaromâncă având o carieră internaţională

desfăşurată deopotrivă în marile teatreale lumii şi pe scenele de concert, esteadesea invitată să facă parte din juriileconcursurilor internaţionale şi susţinefrecvent cursuri de măiestrie în Europa.Tenorul Marius Budoiu interpretează omare varietate de roluri pe scene dinîntreaga Europă, dar şi din Japonia, şiîşi desfăşoară activitatea didactică laAcademia de Muzică „Gh. Dima” dinCluj. Aflat la a treia vizită în România,regizorul american Vincenzo Liotta esteşeful de catedră al secţiei Studii deOperă la Indiana University JacobsSchool of Music (Bloomington) şiregizor al IU Opera Theater. A pus înscenă spectacole atât în teatrele dinAmerica, Australia, Asia, cât şi înEuropa.

Tinerii solişti aflaţi unii încă înetapa de studiu, alţii deja angajaţi îninstituţiile muzicale din România auprimit îndrumare în această perioadă,cu contribuţia celor trei pianistecorepetitoare: Adela Bihari, LidiaCiubuc şi Raluca Ouatu.

Dacă publicul a văzut doarrezultatul acestui masterclass,materializat în concertul din SalaAteneului, pot afirma că partea cea maiinteresantă s-a desfăşurat în timpulcursurilor. Faptul că studenţii auparcurs întregul drum al pregătirii unuiconcert – rezolvarea tehnică,

interpretare, regie, lucru cu orchestra –a fost extrem de important, fiind pentruunii dintre ei o premieră. Am asistat lareale metamorfozări şi chiar miracolepe care cei trei profesori dedicaţi aufost capabili să le creeze. Româniaeste bogată în talente, însă uneoriacestea se perimează înainte de vremedin cauza lipsei de substanţă înpregătire. Luând separat numai parteatehnică, atât de bine demonstrată chiarvocal de mezzosoprana Viorica Cortez,ascultând glasurile cursanţilor dinprima zi şi până în seara spectacolului,am remarcat un progres uimitor. Fără arecurge la artificii, la spectaculozitatecu orice preţ, soliştii au fost capabili înfinal să redea în mai mare măsură atâtdovada talentului, cât mai ales spiritulmuzicii.

În privinţa cursului de actorie,acesta a fost deosebit de util şi deinteresant. Pornind de la lucruri debază, Vincenzo Liotta a subliniatdiferenţele dintre arta actorului deteatru şi cea a cântăreţului de operă,lucrând fiecare scenă propusă de artiştiîn cele mai mici, dar semnificativedetalii, chiar dacă acestea veneaunumai din structura muzicii. Un curs utilpentru oricine activează în domeniuloperei, fie că este cântăreţ sau regizor.


Aniversări

Iulia Buciuceanuoctogenară


Luna iunie este momentul aniversar pentru celeopt decenii de viaţă împlinite de către mezzo-sopranaIulia Buciuceanu. Maestră a senei lirice bucureşene,artista şi-a desfăşurat în mare parte activitatea dăruindspectacolele sale publicului bucureştean. Începuturileformaţiei sale aparţin studiilor ieşene cu muzicianaMansi Barberis, la Conservatorul din capitala Moldovei.După desfiinţarea institutului, continuă pregătirea laConservatorul bucureştean, absolvit sub îndrumareamaestrului Petre Ştefănescu Goangă. Interesată dedesăvârşirea valenţelor vocii salegeneroase, de un timbru particular, şicomponentelor emoţionale de interpretca actor-cântăreţ şi muzician deconcert, Iulia Buciuceanu a cunoscutsprijinul profesoarei Victoria CostescuDuca şi a maestrelor corepetitoareJenny Schönbaum, Letiţia Flavian,precum şi a regizorilor Jean Rânzescu,Hero Lupescu, dirijorilor EgizzioMassini, Jean Bobescu, MihaiBrediceanu, Constantin Petrovici,Cornel Trăilescu. În primul deceniu estedistinsă cu premii la Concursuriinternaţionale, printre care competiţiilede la Sofia, Viena, Toulouse (MarelePremiu), Praga, Bucureşti. De-a lungulunei cariere care a început în timpulstudenţiei cu Cneaghina din Rusalkade Dargomâjski, în anii 50’, peste treidecenii, Iulia Bucuiceanu a fost solistaOperei române cu un repertoriuimpresionant ca diversitate stilistică şi interpretativă.Turneele au făcut-o cunoscută în compania colectivuluiOperei Române, dar şi prin invitaţii personale înBulgaria, Franţa, Turcia, Germania, Rusia (inclusivteatrul Bolşoi din Moscova).

În numeroase premiere ale teatrului a făcutparte din distribuţiile de premieră. După Rusalka, auurmat Dama de pică (Milovzor), Lakmé (Malika),Nunta lui Figaro, Evgheni Oneghin (Olga, Larina),Falstaff (Meg, Quicky), Cavalleria rusticana (Lola),Maeştrii cântăreţi din Nürenberg (Magdalena), Balmascat (Ulrica), Gianni Schicchi (Zita), Liliacul(Orlofski), Apus de soare (Doamna Maria), Povestirilelui Hoffmann (Niklause, Muza), Decebal (Drigisa),Tannhäuser (Venus), Flautul fermecat (Doamna III),Olandezul zburător (Mary), Bălcescu (Zinca), Dreptulla dragoste (Miţa), Hamlet (Gertrude), AndreeaChenier (Contesa), Walkiria (Fricka), Dragoste şijertfă, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, Horia,Conacul cu stafii (Paharniceasa), Căsătoria secretă(Fidalma), Orfeu (Medeea).

Se adaugă alte roluri de prim plan, precumCarmen, Eboli, Azucena, Amneris, Dalila,Konceakovna, Orfeu, Marfa, Meropa. Din repertoriul deconcert, amintim Mozart Recviem, Verdi Messa da

requiem, Beethoven Simfonia a IX-a, Lieduri deSchubert (ciclul Die Schöne Müllerin, Ave Maria),Dvorak, R. Strauss, S. Drăgoi, Dargomâjski,Rachmaninov, Hugo Wolf, Schumann.

În ciclul de convorbiri pe care le-a avut cu mine,cel care îi alcătuiesc portretul, cuprins într-o carte,regăsim imagini, multe gânduri, numeroase amintiri,visuri, regrete sau bucurii ce se adună într-o suită deportrete care alcătuiesc povestea unei vieţii. Sunt clipecând, derulând filmul celor trăite, artista devinecreatorul de portrete, dacă cineva doreşte să afleadevărul despre sine. Mezzo-soprana Iulia Buciuceanu,un nume de rezonanţă în destinul liricii româneşti, mi-aîngăduit să aflu o parte din ceea ce ar vrea să ştie unadmirator, un prieten, un spectator. Şi mi-a vorbitdespre ceea ce a însemnat descoperirea tainelor vocii,despre ce au însemnat speranţele şi munca,îndemnând-o să privească oamenii care o ascultă

cântând, despre fiinţele dragi pe carele-a întruchipat de-a lungul interpretăriirolurilor, iubind iubirea, durerea,gluma, suferinţa aflate sub chipurileeroinelor. Mi-a vorbit despreîntâmplări, parteneri de scenă, demuzică şi, mai ales, despre cei carei-au dăruit rosturile treptelor vieţii –părinte, profesor, frate, soră, copil saunepot. O viaţă care nu ar fi putut aveaalt ideal decât cel al iubirii pentrumuzică, sub lumina bucuriei cântului.Numeroşi critici şi-au exprimatadmiraţia faţă de cariera sa lirică. AdaBrumaru:. „Iulia Buciuceanu,dezinvoltură actoricească şi din nou ofoarte bună ţinută vocală.”; EdgarElian: „mezzo-soprana IuliaBuciuceanu a vădit, la rândul ei, înrolul vrăjitoarei Ulrica, o preocupare totmai accentuată pentru adâncireamăiestriei sale profesionale.”; Viorel

Cosma „Muzical, rolul Doamnei Maria ne-a fermecatcel mai mult şi mezzo-soprana Iulia Buciuceanu a reuşitsă se autodepăşească, înscriindu-şi poate majorarealizare artistică ; „Alfred Hoffman: „Prinţul Orlofski aavut în Iulia Buciuceanu o interpretă de ţinută, care aputut să dea anumitor cuplete un grad superior desavoare...”; în Povestirile lui Hoffmann. „Prietenoasamuză numită Niklaus – Iulia Buciuceanu – are cevasincer şi direct în expresie, evocând mai presus detoate chipul poetului...”; Viorel Cosma: „Distribuţiaechilibrată, judicios gândită, a reliefat câtevapromiţătoare creaţii. Iulia Buciuceanu, în Fricka, impuneatât prin concepţia vie, dramatică, a rolului, cât mai alesprin egalitatea şi amplitudinea vocală.”

Opera naţională Bucureşti a omagiat-o pe ilustraartistă, dedicându-i spectacolul de închidere a stagiuniicu Aida de Verdi, în care Iulia Buciuceanu a cunoscutnumeroase succese cu Amneris. Prilejul aniversării aavut o rezonanţă aparte şi prin lansarea cărţii dedicatecarierei sale. Un volum care se încheie cu oimpresionantă mărturisire a octogenarei mezzo-soprane: „M-am luptat cu îndârjire pentru idealurilemele. Am trăit pentru muzică şi m-am dedicat ei. Viaţamea a fost pasiunea de a cânta.”


Maeştri

O viaţă dedicată muzicii

De curând, respectiv la 21 mai 1926, reputatulcompozitor dirijor şi folclorist Constantin Arvinte a împlinitvenerabila vârstă de 85 de ani. A văzut lumina zilei pestrăvechile meleaguri moldave – comuna Voineşti din judeţulIaşi - la 21 mai 1926.

A manifestat din anii copilăriei o evidentă chemarepentru studiul celei mai importante dintre arte – legate de viaţaumană, Muzica, la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, dupăcare îşi continuă pregătirea de specialitate la Conservatorul deMuzică şi Artă Dramatică „George Enescu”, printre profesorii săinumărându-se: C. Constantinescu, Constantin Georgescu,George Pascu, Achim Stoia şi dirijorul Antonin Ciolan. Înperioada 1950-1954 urmează Şcoala de Ofiţeri de Muzică dinBucureşti şi, pentru aprofundarea studiilor de specialitate,urmează, între anii 1954-1955, cursuri de perfecţionare laConservatorul de Muzică din Bucureşti cu reputaţii compozitorişi pedagogi: Zeno Vancea (polifonie modală), ConstantinBugeanu (forme muzicale instrumentale şi orchestraţie) şiDimitrie Cuclin (estetică muzicală şi compoziţie).

Încă din anii studenţiei, viitorul muzician se dedică înprimul rând artei interpretative, în calitate de dirijor al Coruluimixt al Căminului Cultural „C. Vasilescu” din municipiul Iaşi(1946-1959); apoi ocupă prin concurs, importante funcţii artisticela prestigioasele ansambluri artistice din capitala ţării: Ansamblul„Ciocârlia” (1949-1960), director artistic şi dirijor al Ansamblurilor„Ciocârlia” şi „Rapsodia Română” (1965-1976), director artistic şidirijor al Orchestrei „Ciocârlia” (1979-1984 ) ş.a.

La pupitrul acestor instituţii reprezentative în viaţamuzicală naţională din cea de a doua jumătate a veacului XX,întreprinde răsunătoare turnee artistice în România, dar şi pestehotare, în ţări cu puternice tradiţii artistice: Polonia, Ungaria,fosta URSS, Iugoslavia, Elveţia, Grecia, Republica FederalăGermania, Franţa, Austria, Bulgaria, SUA, Canada, Mexic,Cuba, Kuweit, Olanda, Algeria etc., pretutindeni, bucurându-sede aprecieri dintre cele mai elogioase din partea publicului şi apresei de specialitate.

În paralel cu aceste importante funcţii artistice şi deconducere artistică, maestrul Constantin Arvinte s-a aflat şiprintre consultanţii de specialitate din Ministerul Culturii şi încalitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Etnologiceşi Dialectologice din Bucureşti.

Preocupat continuu de studierea şi cercetarea creaţieipopulare româneşti – începând cu genurile şi formele cele maivechi, din principalele zone etnofolclorice ale ţării, compozitorulConstantin Arvinte a îmbogăţit patrimoniul muzical românesc cuo seamă de lucrări de referinţă, în primul rând pentruansamblurile artistice la cârma cărora s-a aflat ani la rând:„Ciocârlia” şi „Rapsodia Română”, dar şi pentru alte instituţiisimilare din principalele centre culturale româneşti.

Iată numai câteva dintre opusurile ce au văzut luminarampei pe scene prestigioase de concert şi de spectacol din ţarăşi străinătate: Fanteziile muzical-coregrafice, La bâlci, Obiceiuride iarnă din Moldova, Dansul fetelor din Căpâlna, Sâmbraorăşenească, Suită coregrafică dobrogeană, Drăgaica; De laDorna până în Vrancea, Rapsodia oltenească, Sărbătoarea

liliacului, Florile Bihorului, Trei mândruţe româncuţe, Ciuleandra,Legendă şi dor, Pe plaiurile Mioriţei, La popasul dorului, CântăCiocârlie,. Nunta Zamfirei, Nuntă ciobănească, Suită de dansuridin Mărginimea Sibiului, Colinde şi Obiceiuri tradiţionale de AnulNou etc.

Un loc aparte revine, în cadrul creaţiei sale muzicale,muzicii simfonice şi vocal-simfonice: Simfonieta pentruorchestra de coarde, Suită simfonică, Cântări străbune (Poemsimfonic), Fantezie concertantă românească, Coloana Infinită,Suita Sătmăreană, Concert pentru nai, chitară şi orchestră,Fantezie pentru ţambal şi orchestră, Dragoiana – Rapsodiemoldovenească, Capricio moldovenesc, Tablou câmpenesc,etc., iar din spaţiul creaţiei vocal-simfonice amintim: Balada luiPintea Viteazul, Cantata Patriei, Te cântăm, străvechi pământ,Balada unui popor viteaz, Baladă despre Tudor Vladimirescu,Soarele libertăţii etc., acestea fiind numai câteva dintreremarcabilele sale lucrări din aceste genuri care au făcut partedin repertoriul instituţiilor de concerte ale ţării în ultimele deceniiale veacului trecut. Sunt, de asemenea, de largă popularitatescrierile sale pentru muzica de fanfară (Plaiuri româneşti, Sârbaîn căruţă, Hora – Marş, Opt melodii folclorice româneşti etc.), darşi o seamă de lucrări corale care au făcut parte din programelecelor mai vestite ansambluri vocale, de o diversitate tematică şide o rară frumuseţe sonoră mixte sau pe voci egale din judeţeleţării. Remarcăm în acest domeniu creaţiile: Poem coral pentrumineri, Hăulita oltenească, Cununa spicelor, În cetatea Sucevei,Triptic maramureşean, Odă eroilor ţării, În ceas de foc al marilorvictorii, Suntem tineri militari, Ţării şarje de oţel, În frumoasaRomânie, Balada unui popor viteaz, Odă în metru antic, Dipticbuzoian, Revedere, O, mamă, Sus la viţa vinului, Frunză verdemărar, Trecui dealu’ la Băiuţ etc. precum şi o seamă de cântăricu tematică religioasă: Pe Tine Te lăudăm, Pace de laDumnezeu, Cuvine-se cu adevărat, Rugăciune, Imnulheruvimilor, La râul Babilonului ş.a..

De numele ilustrului muzician se leagă sute şi sute demelodii populare culese din diferite zone etnofolclorice ale ţării,multe dintre acestea fiind transcrise, armonizate şi prelucratepentru repertoriul formaţiilor muzical-instrumentale şicoregrafice. Sunt, de asemenea, excepţionale meritele sale înpublicarea volumelor: Jocuri populare româneşti, Jocuripopulare din regiunea Bucureşti, Jocuri populare din regiuneaArgeş, Jocuri populare din regiunea Dobrogea, (în colaborare cumaestrul coregraf G. Popescu-Judeţ), Maramureş în viaţă nouă,Câtu-i Maramureşu’ şi impresionantul volum „Folclor muzical dinMoldova”, ce a văzut lumina tiparului la Editura PIM din Iaşi –2008, graţie sprijinului financiar acordat de centrul Judeţeanpentru Conservarea şi promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi şi deConsiliul Judeţean Iaşi, volum care cuprinde 523 de melodii,culese de neobositul folclorist Constantin Arvinte între anii 1955-1987 împreună cu echipa de culegători de folclor a Ansamblului„Ciocârlia” din Capitală.

La acest ceas sărbătoresc, se cuvine să-i adresămilustrului muzician Constantin Arvinte, din toată inima, cele maisincere şi călduroase felicitări pentru prestigioasa sa activitate îndomeniul artei sonore româneşti, viaţă cât mai lungă, tinereţefără bătrâneţe, astfel încât să poată duce la bun sfârşit toateproiectele aflate pe agenda sa de lucru.

La mulţi şi fericiţi ani, stimate maestre CONSTANTINARVINTE!

Al. I. BĂDULESCU

Scufiţa RoşieMircea ŞTEFĂNESCU

Spectator la această recentăpremieră a Operei Comice pentruCopii, am avut sentimentul unei stări denormalitate care m-a dus cu gândul laideea că omul este un visătoriremediabil şi, cu cât visează mai mult,cu atât se apropie de inimile celorlalţi.

Opera Comică pentru Copiieste imaginarea şi construcţia eternneliniştitei creatoare SmarandaOţeanu-Bunea, coordonatoarea unuicolţ de Paradis... Inimaginabil... Teatralvorbind, trebuie talent şi multă meseriepentru aşa o reuşită.

Fondată în 1998, OperaComică pentru Copii este o realitate,cu repertoriu extrem de bogat, divers şiinteresant, cu stagiuni ce cuprind decele mai multe ori două spectacole pe

zi, cu turnee, succese şi cu activitate şiprezenţă internaţională la festivaluri şigale ale căror date şi ecouri admirativede presă ar necesita zeci de paginipentru a fi transcrise.

Era luni 16 mai, 2011. În faţateatrului, din autobuzele specialrezervate coborau zeci şi zeci de copiide la grădiniţă şi din primele clase, copiifrumoşi, cu profesorii lor şi cu uniipărinţi, în zumzete de stup şi baie desurâsuri... au umplut sala până la


Balet

Întâlnire cu„Mandarinulmiraculos”

Doina MOGA

Rar mi-a fost dat ca într-osingură seară să admir fără rezerve

patru balerini de reală ţinută şi talent,desigur cu excepţia unor Gale, undenumărul lor poate fi mai mare.

S-a întâmplat la Sibiu, miercuri11 mai, când foarte tânărul său Teatrude Balet a prezentat două premiere, cutitluri celebre ale repertoriului mondial.

Miza era extraordinară. Şipromisiunile pe măsură. Numai că, dinpăcate, în „Les Sylphides”, cunoscut şica „Chopiniana”, n-am găsitromantism, rafinament, eleganţă,reverie şi omogenitate, cum speram, cimai degrabă o încercare timidă sau unfel de repetiţie la care mai era de lucru.Nici suportul auditiv nu a fost laînălţime. Chopin spunea despremuzica lui „că nu poate fi înţeleasă,fără a i se respecta emisia intimă,

aproape camerală, cu pulsaţiapermanentă a poeziei dansante”.Ori, înregistrarea (ca şi orchestraţiade altfel) pe care am auzit-o nu preaavea vreo legătură cu subiectul.Păcat de nocturnele, polonezele,valsurile, mazurcile şi preludiile luiChopin.

Totuşi, prim balerinateatrului sibian Adela Sterp Crăciuna reuşit marea performanţă ca, prin

calităţile ei cu totulspeciale, să aureolezecumva prima parte a serii,transfigurând partituracoregrafică originală a luiMihail Fokin, cu o elansareplină de nobleţe şi cu aceavibraţie a gestului careexprimă lumi şi universuri,într-o formă care se impunememoriei. Bravo ei!

Explozia serii însă afost baletul pantomimă„Mandarinul miraculos” în

coregrafia lui Oleg Danovski creată în1969 pentru ONB şi încă atât deputernică, modernă, frumoasă,expresivă, contemporană, plină devigoare scenică şi astăzi. Pur şi simpluo capodoperă, ca dealtfel, toatebaletele sale. Cu această lucrare,inclusă în repertoriul său deja foartebogat, Teatrul de Balet din Sibiu şi-aarătat acum măsura curajului şicompetenţei sale. Cât despretălmăcirea dată de Gigi Ungureanu(Mandarinul) – prim solist al ONB,Corina Dumitrescu (Fata) – prim solistăa ONB şi Takahiro Tsubo (unul dinvagabonzi) – prim solist al teatruluisibian, pot spune că a surprins prinintrarea absolută în rol şi prin

trangresarea mişcării cu muzica şipovestea. Fiecare în partitura sa a atinsacel plus de emoţie şi vivacitatescenică, integrată în complexe şifrumoase imagini sculpturale.

Tot rar mi-a fost dat să potspune despre un balet (mă refer strictla „Mandarinul…” ) că a fost desăvârşitîn toate articulaţiile lui: balerinii, muzicalui Bartok, scenografia (Alin Gavrilă),costumele (Rodica Kapdebo),nemaivorbind de excelenta punere înscenă (Oleg Danovski junior).

Se ştie cred, deja, de dragul pecare-l am pentru acest teatru. I-amapreciat permanent componenţaoriginală, intenţiile, reuşitele, chiar şistângăciile inerente vârstei lui,avalanşa de premiere, semnăturileunor mari coregrafi care au lucrat cu el,prezenţa unor nume de rezonanţăinternaţională pe scena lui, turneeleexotice şi chiar ieşirea în aer liber cu unmega spectacol. Dar trebuie sămărturisesc, că nu mă aşteptam să fiuatât de definitiv cucerită de aceastărealizare. Este un fapt şi o emoţie, pecare cronicarul din mine are bucuria şisatisfacţia de a le semnala. FelicităriSibiu! (Foto: Akira Enzeru)

ultimul loc...s-a stins lumina, s-au aprinsluminile de scenă... şi totul a fostfervoare, animaţie continuă, aplauze,strigăte, copiii cântând împreună cuartiştii... discuţii spontane cu actorii şicântăreţii, şi nimic nu umbrea şi nuputea să umbrească distracţia micilorspectatori.

Regia, admirabilă, este datoratămarii celebrităţi a revistei româneştiStela Popescu. Scenografia,spectaculară, realizată de VioricaPetrovici, propune viziunea unei reuşitecărţi cu desene pentru copii, plină desensibilitate fină, nobilă şi nuanţată.Coregrafia, semnată de Sorina Tiron,excelează prin autenticul plin de viaţă aldansurilor de la reuniunile adolescenţilor din ziua de astăzi.Muzica tânărului compozitor Roman Vlad are atributelemodernităţii, cu palpitaţii luminoase şi străfulgerătoare întablourile predominant coregrafice... Songurile, atractive şibine integrate în spectacol, sunt uşor înţelese, memorate şireluate de către copii. Roman Vlad are vocaţia melodiei,freamătului ritmic şi al transfigurării acestora în mesaj poeticde suflet...

Trebuie subliniat faptul că Opera Comică pentru

Copii dispune de artişti interpreţiremarcabili, parte dintre ei solişti deprestigiu ai Operei Naţionale dinBucureşti. Spaţiul nu-mi permite săanalizez creaţia în spectacol a fiecăruiadintre ei. De aceea, mă rezum la a-iaminti, cu precizarea că am asistat la unadevărat recital perfect acordat adaptăriipoveştii Fraţilor Grimm, în care s-auimplicat cu dăruire şi profesionalism:Bogdan Şerban, Teddy Murg, GabrielaDaha, Ioana Damian, RodicaOcheşeanu, Raluca Oprea, NicolaeLupu, Vali Racoveanu, Daniel Filipescu,Andrei Lazăr. Alături de ei relevămaportul inspirat al corpului de balet, carea contribuit din plin la viaţa spectacolului.

O menţiune specială pentru foarte tânăra RobertaEnişor, în rolul Scufiţei Roşii, ce a reuşit să cucereascăpublicul prin calităţile sale excepţionale.

Şi mai trebuie spus un lucru. Am asistat la oreprezentaţie de cert profesionalism, închegată şi luminoasă,într-o febrilitate imagistică a inocenţei plină de splendorile deacolo, din lumea copilăriei. Toate acestea sunt datorate înmare parte minunatei muziciene Smaranda Oţeanu Bunea.Felicitări!

Roman Vlad şiRoberta Enişor


Academica

Festivalul LASTRAVAGANZA –sau polivalenţamuzicii baroce

Elena-Maria ŞORBAN

Nu ştiu să se fi cântat pe la noi cele 12 concerteop.4, vivaldiene, de la care vine numele Festivalului barocclujean, desfăşurat din doi în doi ani, aflat, în luna mai 2011,la a doua ediţie... Ceea ce face ca Festivalul – coordonat deMaria Abrudan şi Erich Türk, cadre didactice ale Academieide Muzică „Gh. Dima” – să fie cu adevărat extraordinarpentru peisajul cultural autohton, este concursul deinterpretare barocă pe care îl integrează şi care asigurăformarea şi perpetuarea unor tinere ansambluri dedicateacestui stil, concurs cu acces al publicului. Festivalul estecompletat prin conferinţe, ateliere, simpozion demuzicologie. Formaţia Fonte di gioia, câştigătoare a ediţieianterioare, a prezentat un recital consistent, reconfirmându-şi calităţile.

Concertul de deschidere al Festivalului, susţinut deformaţia AUSONIA (componenţă multinaţională, lărgităacum cu numeroşi interpreţiromâni specializaţi pe stilul baroc)a fost la superlativ prin calitateainterpretării, subminat însăorganizatoric de mai mult de ojumătate de oră de discursuri...Ambientul sălii construite încomunism nu s-a potrivit deloc curepertoriul predominant religios şinici nu l-a favorizat prin acustică.S-au cântat piese din baroculeuropean, găsite în surse deepocă, păstrate la Sibiu – culeseîn cadrul unei laborioase munci de cercetare, coordonate deorganistul clujean Erich Türk şi de conducătorul ansamblului,Frédéric Haas. Încununarea serii a fost Cantata BWV 10

Meine Seel erhebt den Herrn de J. S. Bach. Pe excelentulsite bach-cantatas.com citim despre complicatul destin allucrării, cu autograf păstrat la Leipzig, la care, iată, s-arputea adăuga existenţa sursei timpurii aflate la Sibiu.Cântăreţii Eugénie Warnier, Mélodie Ruvio, Peter deLaurentiis, Philippe Favette – au interpretat elocventrecitativele şi ariile, dar şi coralele, iar prim-violonista MiraGlodeanu a excelat prin adaosuri ornamentale virtuoze,definitorii pentru stil. Subtitrarea textului ar fi fost binevenităîn a concretiza conţinutul ideatic pentru publicul larg.

Recitalul de duo Maria Abrudan (orgă, Cluj) – MihailGhiga (vioară, Bucureşti) şi al violoniştilor invitaţi Iulia Smeuşi Adrian Dima a plasat stilemele barocului muzical până încreaţia lui Mozart (ne amintim de fecunda dezbatere a temeitrăsături baroce la Mozart, de la un simpozion al SocietăţiiRomâne Mozart, din iniţiativa regretatului muzicologFrancisc László). Specificul stilului galant – pe care puţiniinterpreţi autohtoni sunt capabili să îl redea – a fost idealsurprins prin suitele compozitorului sud-german IsifridiusKayser (1712-1771), ale cărui dansuri au răsunat cu uşurinţaatât de dificil de recreat.

Concertul de gală al concursului a arătat bogateleroade ale activităţii didactic-artistice, concretizate încompetitori numeroşi şi de nivel ridicat. Potrivit prestaţiei dinconcertul final, laureaţii premiilor I au fost în top – ansamblulstudenţesc cu instrumentişti din Leipzig-Viena cucerindpublicul prin retorică şi virtuozitate, iar cel vocal-instrumentalSenza nome din Bucureşti, prin stilul teatral de bun gust,

conform practicilor de epocă. Amadmirat, în acelaşi concert, duoulde flaute drepte Les Ramages,unde eleva Aranka Kövári este ceamai tânără participantă dinconcurs: elevă în clasa a VIII-a aLiceului de Muzică din Zalău, lavioară, ea practică la nivel deperformanţă şi flautul drept;programul lor francez s-a detaşatprin velocitate elegantă.

Interpretarea muziciibaroce solicită polivalenţa

muzicienilor de astăzi, prin pregătire stilistic-teoretică dinsurse de epocă, precum şi diferenţieri tehnic-muzicale înraport cu stilurile ulterioare. Festivalul clujean impulsioneazăaceste solicitări cu rezultate remarcabile.

La SibiuDoina MOGA

Pentru mine, Sibiul culturaleste mereu plin de surprize. Dar cândacestea sunt dublate şi de frumuseţeaîntâmplării, momentul pare cu totuldeosebit.

Aşa a fost joi 12 Mai, când,plimbându-mă prin centrul oraşului,rememorând fragmente din copilăriamea, am văzut pe afişul Filarmonicii unnume pentru care am o mareslăbiciune, Gershwin. Aşa că am intratla concert, amuzată de anecdota pecare mi-o amintisem la citirea numeluicompozitorului american. Se spune căprin 1924 Gershwin a mers la Paris casă-l caute pe Maurice Ravel şi să-isolicite lecţii de compoziţie. Înaintede-a accepta, Ravel l-a întrebat câtcâştigă el pe an în America, de pe urmacreaţiilor sale muzicale. La răspunsul

său „cam două milioane de dolari”,maestrul francez i-a spus că la sumaasta, el, Gershwin, ar trebui să-l înveţecompoziţia şi nu invers. Frumos şirelevant. Dar adevărul e că muzica lui,exprimată rar în forme mari, mainumeroase fiind cele gen cafee-concert, este de o extraordinarăbogăţie melodică şi ritmică, inspirată perând din muzica afro-americană, latino-americană şi împletită cu nostalgiamereu prezentă a suflului slav, moştenitdin familie. Apoi mai e faptul că el a fostcelebru din timpul vieţii, lucru rar înbiografiile altor confraţi. Şi cu toate că atrăit foarte puţin (39 de ani), pieselesale de gen au fost obiectul a milioanede orchestraţii şi adaptări, iar muzicasa simfonică este astăzi printre celemai difuzate. Dintre acestea, „Rapsodyin Blue” excelează. Cu ea m-am întâlnitla Sibiu. Fiind a doua în program, după„Music for the Theatre” de AaronCopland, care cuprinde multe convenţiişi lungimi, „Rapsody in Blue” abeneficiat de o interpretare peste

aşteptări, datorată dirijorului WinstonVogel, mai puţin a pianistului.Orchestra a cântat ca o mare formaţiesimfonică, cu toată vibraţia, coloraţiatimbrală şi plăcerea, foarte vizibilă şicuceritoare. Pentru că această lucrareeste des prezentă pe afişele mai tuturororchestrelor simfonice din lume măaşteptam la ceva cunoscut. Dar nu afost aşa. Întrucât dirijorul a însufleţit şiimpus orchestrei acea ştiinţă specială amodului în care se intonează şi seintersectează armoniile şi plutirea înautenticul temelor. Şi asta pur şi simplum-a transbordat în New York-ul anilor1924. Cât despre pianistul francezJean Baptiste Fonlupt, pot spune că nua făcut un tandem prea reuşit nici cudirijorul, nici cu orchestra.

Dansurile simfonice din „WestSide Story” de Leonard Berstein auîncheiat seara, în atmosfera festivaluluide jazz ce se desfăşoară atât deinternaţional, de mulţi, mulţi ani laSibiu, spre bucuria împătimiţilor acestuigen muzical.


Concerte

Ştefan Banică în mare formă!

Luiza FORMINTE

La toate concertele sale, indiferent dacă au locpeste hotare, la un mare festival internaţional, la omanifestare naţională, la televiziune sau la un simplueveniment, Ştefan Bănică Jr. dă dovadă de acelaşiprofesionalism, aceeaşi seriozitate, acelaşi respect faţăde spectatori, fie că sunt 10.000 sau 100... AndaBordianu de la Autoklass (“Theofficial home of Mercedes-Benz”), companie ce aniversazece ani de la înfiinţare, ne relatacă îndrăgitul artist a venit îndimineaţa recitalului şi a repetatnu mai puţin de o oră şi jumătate!Deşi instrumentiştii (grupul “Rockand Roll Band”) şi backing-ulvocal (“The Fifties”) erau ai lui,ştiau perfect, fiecare, ce are defăcut, interpretul a vrut să seconvingă personal că lucrurilevor decurge strună, aşa cumeste obişnuit, mai ales că era un spaţiu neconvenţional(elegantul showroom “Autoklass” din Pipera). CândMagda Pâslaru de la “Rainbow” ne-a invitat să urmărimevenimentul, ne-a avertizat că vom avea mari surprize

– şi chiar aşa a fost! Încă de la intrare era recreatăatmosfera anului 1886, când Carl Benz a transformat otrăsurică într-un vehicul motorizat (expus de altfel înshowroom) care avea să schimbe faţa lumii, marcândviaţa a miliarde de oameni. Domni sobri, cu pălării,trabuce şi mustăţi, doamne cu portţigarete lungi, colierede perle, mănuşi lungi şi alte accesorii de epocă – oeleganţă rafinată, pe care ne-am explicat-o imediat,fiind vorba de vestimentaţii ale altui brand celebru,Hugo Boss. Ce a urmat însă a ţinut de cele mai recentebijuterii Mercedes-Benz (“The best or nothing”!), 17asemenea automobile defilând sub privirile încântateale celor prezenţi. După paradă am zărit câtevafrumoase doamne încercând să-şi convingă partenerii

că trebuie să fie neapăratplimbate la şosea a douazi cu “decapotabila aceeade vis” – şi, zău, puteauele fi refuzate? Şi dacăsloganul tot era “The bestor nothing”, cine putea săfie la înălţimea celor mairâvnite maşini din lume?Evident, “the best”,nimeni altul decât ŞtefanBănică Jr., care a fostprimit cu “Super-Love” şi,alături de dansatorii săide la emisiunea “Dansez

pentru tine”, i-a invitat pe toţi cei de faţă “s-o facă lată”,să se descătuşeze, să cânte şi să danseze după poftainimii. Şi, mici şi mari, chiar că nu s-au lăsat rugaţi!

Dascălilor,cu drag

Ana-Maria RUZICI

Frumos gândul lui VasileVlaşin de a oferi gratuit unspectacol cadrelor didactice dinBaia-Mare – de altfel el i-aprezentat publicului cu aceastăocazie pe învăţătoarea sa şi pedirigintele din timpul liceului, pecare nu i-a uitat. Spectacolul s-achemat pilduitor „Recunoştinţădascălilor noştri”, fiind echilibrat şiatractiv, pentru toate gusturile.Alternanţa genurilor artistice a fostde asemenea un atu important.Marea speranţă a folcloruluimaramureşean, micuţa Ana-MariaTomoiagă, a încântat cuprospeţimea cântecelor ei, avându-

i alături pe Bogdan Bizău (vioară) şiSimi Pop (zongoră). Antrenante şioriginale au fost cele două reprizeale trupei conduse de Lorand Coza,cu muzică şi dans de expresie retro.Muzica folk a ocupat o mare partedin spectacol, stârnindreverii dascălilor delimba română, cântecelereprezentanţilor genuluifăcând apel, ca defiecare dată, la poeziade valoare: Topârceanu,Nichifor Crainic, AdrianPăunescu, Mircea Micu,Miron RaduParaschivescu. Estevorba de duetul „Foculviu” (Sorin Taloş şi Tudor Raţ), AlinaIgnat, Glad Condor (elev la Liceulde artă din Baia-Mare), ValentinMoldovan, Beatrice Cristea şi, celmai cunoscut dintre ei, OctavianBud. Cine poate uita grupul „Orizont77”, cine nu a fredonat măcar o

dată emoţionantul cântec„Niciodată”? Atracţia principală aspectacolului a fost frumoasa actriţăAlexandra Velniciuc, binecunoscutăşi prin prezenţa săptămânală alăturide compozitorul Horia Moculescu la

„timona” emisiunii „Atenţie, secântă!”, de la TVR 2. Ea a fost nunumai un amfitrion de farmec, dar aîncântat cu intermezzo-uri poeticealese cu inteligenţă şi interpretatemagistral.

O. Bud


Festival

“Cerbul de aur”

la... Brăila!Ana-Maria SZABOMarius GHERMAN

De mai multă vremespecialiştii opinează că la Brăilaexistă cel mai puternic festivalinternaţional de muzică uşoară dinţară, purtând numele ilustruluicompozitor George Grigoriu. Dardacă el depăşise de mult şi cu multtradiţionalul festival de la Mamaia,din care a rămas doar fuduliaconstănţeană fără acoperire (pesteMamaia este, indiscutabil, şifestivalul “Dan Spătaru” de laMedgidia!), iată că la ediţia a VII-aorganizatorii brăileni se pot mândrică au “teleportat” la malul Dunării,pentru 3 zile, “Cerbul de aur” (dinperioada lui de glorie şi nu animaluljigărit din anii anteriori, până s-adesfiinţat!), într-atât de puternică afost participarea din acest an.Faima şi prestigiul dobândite laediţiile anterioare, dar şi Trofeululuitor oferit de sponsorul principal,Tancrad (un superb automobil Audi

de culoare roşie!) au atras ca unmagnet unii dintre cei mai valoroşiinterpreţi din Europa, între care şi ocâştigătoare a “Cerbului de aur” (în2004) – excepţionala maltezăEleanor Cassar, căreia în modnormal trebuia să-i revină trofeul.Dar şi celelalte premii (sponsoriiConcivia, Vodafone şi Ada MotorsCompany merită toatăgratitudinea), în cuantum de peste8.000 de euro, sunt fără replică nunumai pe plan intern, ci şiinternaţional. Am mai spus-o şialtădată, totul la “George Grigoriu”este fără cusur şi ne-am bucuradacă şi alte manifestări similare (catematică, fiindcă la nivel de investiţii

nici o şansă!) ar copia măcar înparte perfecţiunea de la Brăila. Sărezumăm: afişe, caiet-program desală de mare calitate, expoziţie fotoîn foyer (responsabil MariaPuşcaciu, director al Centrului decreaţie Brăila), ecran mare deproiecţie în faţa sălii, pentru cei carenu au avut şansa de a intra înposesia unui bilet, transport cunumeroase maşini, de la hotel şiaeroport, excursie pe Dunăre, plustot ce ţine de partea muzicală,tehnică şi de transmisie TV(producătorul Ştefan Stănescu, deşi“exilat” doar pe TVR3, a fost şi deaceastă dată la înălţime): decor,instalaţie de sunet şi lumini,

ORCHESTRĂ. Amfolosit majusculelepentru că aşa ceva nuvedem în fiecare zi: celmai valoros grupinstrumental din ţară,“extras” din big-band-ulRadio şi condus decompozitorul IonelTudor, îi acompaniazăpe finalişti (la fel staulucrurile şi la Medgidia),rezultatul fiind o ţinutămuzicală înaltă. Dealtfel, toţi cei 12 finaliştide peste hotare şi cei10 români au avutnumai cuvinte de laudăla adresa orchestrei. Nuuităm vedetele decalibru din recitaluri,distincţia întregului

E. Cassar


Festival

eveniment (păcat că Brăila nu are o sală mai mare,Casa tineretului nu mai face faţă la acest nivel), toatedatorându-se unui singur om, cu o pasiune uriaşăpentru artă – preşedintele Consiliuluijudeţean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu.De fapt, dacă ne gândim bine, pentru a maiavea un festival similar în ţară ar trebuiclonat dl. Bunea Stancu! Aşa se explică dece Brăila are cele mai importantemanifestări din ţară, de muzică de operă(“Haricleea Darclee”), muzică populară(festival internaţional de asemenea, înacompaniamentul orchestrei “Lăutarii” dela Chişinău) şi uşoară!

Am amintit de orchestră, aşa că sănu uităm să-i numim aici pe merituoşiiinstrumentişti: Ionel Tudor – pian, AndreiTudor – claviaturi, Marian Georgescu –chitară, Eugen Tegu – chitară bas (ceipatru au realizat aranjamentele pentru cele24 de melodii din finală), Dan Ioniţă –saxofon, percuţie, Dan Pirici – percuţie, LaurenţiuŞtefan – baterie. Organizatori ai acestei bijuterii de

festival au fost Consiliul judeţean Brăila, TVR3 şiCentrul de creaţie Brăila, între partenerii mediafigurând Radio România, Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor, publicaţiile “Actualitatea muzicală” şi“Ultima oră”. Dacă până în prezent era transmis îndirect pe TVR2, cu o audienţă net superioară, deaceastă dată cel mai important festival internaţional demuzică uşoară din România a fost “aruncat” de maimarii de la televiziunea publică doar pe TVR3 şi TVRInternaţional! Vă întrebăm: prindeţi acasă acesteposturi? Câţi sunt cei care o pot face? În timp ceretransmite pe canalele principale tot felul deevenimente nesemnificative şi concerte ale unor“vedete” străine, postul public, plătit din banii noştri,marginalizează evenimentele artistice majore sau purşi simplu le refuză (cazul festivalului “Dan Spătaru”)!Cu o asemenea politică păguboasă, să nu se mai mirecă audienţa TVR, cu cele 6-7 canale ale sale, este înpicaj...

Vasile Şeicaru a transmis organizatorilor,imediat după încheiere, următorul mesaj: “Aşa cevamai rar în ultima vreme în ţara asta! Aş putea spune că

a fost peste Mamaia şi chiar peste “Cerb”! Bravos,frumos de tot şi... foarte “profi”!” Da, totul a fost super-

profesionist, sunetul a fost impecabil, iar juriul(aproape) fără greşeală. Componenţa sa:Marius Ţeicu (preşedinte), Horia Moculescu,vedeta şi producătoarea Eliane Dambre(Elveţia), Andreea Andrei (fiica lui G. Grigoriu),producătoarea Rumiana Naceva (Bulgaria),Titus Andrei, Cornel Cristei. În palmares găsimformaţia M-Studio din Republica Moldova(artiştii din Basarabia câştigaseră anterior de 3ori Trofeul!), Ovidiu Lazăr din Oradea (premiulUniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, care artrebui totuşi să recompenseze o interpretarede mare rafinament, ceea ce n-a fost cazul,dar s-a mers în ordinea notelor), Janno Manglidin Estonia şi Minodora Dediş din Galaţi(menţiuni). Cu o interpretare de mare fineţe şisensibilitate, Angie Ott din Elveţia a primit,

A. Marino, Gh. Bunea Stancu şi Trofeul

O. Lazăr

D. Paşuk


Festivalsurprinzător, doar Premiul special al Centrului decreaţie, din fericire calitatea vocii sale a impresionat-ope producătoarea Rumiana Naceva, care i-a oferit (deasemenea lui Andrei Ciobanu din Bacău, care şi elmerita o notare superioară) o invitaţie oficială departicipare la festivalul internaţional “Silver Yantra” dela Veliko Tărnovo. O prezenţă scenică mai mult decâtcuceritoare (este vedeta unui show TV), dar şi oevoluţie impresionantă a avut tânăra de 18 aniMalgorzata Glowka, o rumoare străbătând publiculcând s-a anunţat că i s-a conferit doar o simplămenţiune; interpretarea dată de ea celebrei şi atât dedificilei piese a lui Czeslaw Niemen, “Dziwny jest tenswiat” (Ciudată-i lumea aceasta) a fost copleşitoare. Ovedeam cel puţin pe poziţia a III-a, măcar ex aequo cuDiana Paşuk (Belarus). Alături de Glowka într-un top alfrumuseţilor talentate se află Miroslava Filipovici(Ucraina), dar aceasta, cu stilul său teatral, a fostaşezată pe poziţia a II-a. Pentru cei care nu ştiu, laBrăila membrii juriului îşi dau notele în plic, în secrettotal, cu o oră înainte de concertul laureaţilor, apoi seface media, doar Gheorghe Bunea Stancu şi MariusŢeicu cunoscând, în seara Galei, ierarhia finală.Sistemul are şi dezavantaje, la acest nivel alcompetenţelor (care, în principiu măcar, ar trebui să fieapropiate) s-ar impune însă discuţii şi consultări, poatecă astfel poate ar fi fost evitate inadvertenţele la carene-am referit anterior, dar mai ales neinspirata

acordare a Trofeului. Napolitanul Antonio Marino, laprimul (!) său concurs internaţional, este un buncântăreţ tradiţional italian, a emanat simpatie prinjovialitatea sa, dar dacă e să cântărim prin prismacalităţilor vocale, muzicalităţii, interpretării, EleanorCassar din Malta (premiul I), deţinătoare a 6 trofeeinternaţionale importante, i-a fost superioară şi merita

Trofeul. Cum am înţeles că i-a despărţit doar... osutime(!!), ar trebui neapărat să se prevadă înregulament posibilitatea ca preşedintele juriului săpoată decide în cazul unor diferenţe atât de mici,altminteri funcţia sa este pur decorativă. Oricumitalianul, mai puţin titrat şi... umblat, s-a bucurat imens

A. Ott

M. Filipovici


Festivalşi a plecat la Napoli cu un elegant Audi roşu... Dintrecei nepremiaţi, înafara lui Ciobanu, de care amamintit, evoluţii bune au mai avut Igor Mitrovici dinMacedonia, Diana Prepeliţă (DYA) din Iaşi (avânddoar 17 ani, sigur va “ataca” premiile în viitor),Dragoş-Mihai Paraschiv din Focşani. Cert este căsoliştii din ţara noastră au pierdut net “meciul” cu ceide peste hotare, handicapaţi fiind de lipsa unui sistemde pregătire pe măsură.

Toţi concurenţii au dat viaţă obligatoriu uneimelodii compuse de George Grigoriu, ocazie pentrunoi de a reasculta titluri fără vârstă cum ar fi “Mareamea iubire, marea”, “O fată şi-o chitară”, “Speranţevis, speranţe flori”, “Eternitate”, “Pentru un sărut”,“Iubirea mea de-o viaţă”, “Niciodată, niciodată”, “Cui îipasă de mine?”, “A doua tinereţe”, “Frumoasă fată”,“Nu se poate trăi fără dragoste”, “Fetele cu ochialbaştri”, “Amurgul”, “Steaua iubirii”, “Ana”, “Ne iubim”,“O clipă cu tine”, “Nu suntem îngeri”... În deschiderearecitalurilor principale au cântat Alex Anghel, premiul Iîn 2010, şi promiţătoarea, talentata formaţie locală“Orfeu”. Aceasta i-a înlocuit pe câştigătorii Trofeuluianul trecut, membrii formaţiei Millenium din Rep.Moldova, care nu şi-au făcut timp să vină la Brăila,jenaţi probabil de modul nemeritat în care au triumfatanul trecut. Au strălucit în recitaluri Marcel Pavel,Paula Seling şi Ovi, Distinto şi Ianna. Ar fi de dorit, laun festival atât de perfect, să se meargă doar pe artiştide muzică uşoară, acesta fiind specificul manifestării,dar mai ales să se încerce nerepetarea numelor

vedetelor invitate (trei cazuri, în 7 ediţii). Deasemenea ar trebui specificată în regulamentobligativitatea, şi pentru vedetele din recital, de ainterpreta măcar o piesă compusă de GeorgeGrigoriu, într-o manifestare dedicată mareluicompozitor omagiat, pentru că, iată, nici anul acesta

în recitaluri nu s-aauzit nici un refrenaparţinând acestuia,ceea ce nu e normal.Cu atât mai mult cucât se poate apela lavedete care aucolaborat cu G.Grigoriu, cum ar fiMarina Voica, MihaelaMihai, Alexandru Jula(e şi la doi paşi, laGalaţi!), Stela Enache(fina compozitorului),Doina Spătaru,Cristian Popescu şialţii. Să profităm, ei nepot încă oferiminunate show-urilive! Emoţionantomagiul adus luiAnton Şuteu, toţifinaliştii cântând, la

Gală, “Deschideţi poarta soarelui”...La cea de-a 7-a ediţie a sa, Festivalul

internaţional “George Grigoriu” şi-a consolidat fermpoziţia de lider autoritar al manifestărilor de muzicăuşoară! (Foto: Teodor Bitica)

M. Glowka

Dya


Music-hall

“ARCA lui NAE şi VASILE”

Oana GEORGESCU

Sala SAVOY a Teatrului de Revistă “ConstantinTănase” a găzduit o nouă Premieră a Stagiunii 2010-

2011. Este vorbadespre spectacolulregizat de maestrul BiţuFălticineanu “ARCA luiNAE şi VASILE”, o“Fantezie biblică” în 2acte pe texte semnatede Nae Lăzărescu,Vasile Muraru şi SorinPetrescu. Un spectacolsavuros, unde se râdenon-stop, personajeleprincipale fiind actoriiNae Lăzărescu şi VasileMuraru, celebrul cuplucomic care de câţivaani este lider constantde audienţă înprogramele de Crăciun,Revelion şi Paşte aleteleviziunilor Invitată înspectacol este TrupaDISTINTO, aşa cum înpremiera “Aplauze,Aplauze” sunt “invitate”

actriţa Tamara Buciuceanu-Botez şi interpreta SandaLadoşi.

Din distribuţie mai fac parte actriţele CristinaStamate, Valentina Fătu, Ortansa Stănescu, MirunaBirău, Raluca Guslicov, Monalisa Basarab, interpreteleMirela Boureanu Vaida şi Daniela Cristea, apoi GeorgeEnache şi Romică Sârbu (tatăl binecunoscuteiinterprete Oana Sârbu). Scenografia este semnată dearh. Theodora Dinulescu, conducerea muzicală decompozitorul Dan Dimitriu, iar coregrafia ansamblului

de balet (solişti: OanaPopovici, MihaiCiobanu, EdyChiriţescu, LigiaJudeanu) de inega-labilul Cornel Popovici.

Regizorul BiţuFălticineanu lucreazădeja la un nou spectacol– “Veselia nu-i în criză”,special pentru Grădinade Vară “Herăstrău” aTeatrului de Revistă“Constantin Tănase”.Pentru că StagiuneaEstivală continuă şi înlunile iunie şi iulie atât laSavoy, cât şi la Grădina”Herăstrău” cureprezentaţii alespectacolelor actualeistagiuni. (Foto: DianaStoica)

Daniela Cristea


Trofee

Premiile muzicaleRadio RomâniaActualităţi - IX

Gabi MATEI

Rapid şi sigur, de la prima ediţie chiar, Galapremierilor muzicale la Radio România a devenit celmai prestigios eveniment de decernare al unor distincţii

în zona pop/rock/folk, prestigiu confirmat şi la cea de-anoua ediţie. « Greutatea » distincţiilor este dată şi defaptul că sunt decise prin votul jurnaliştilor despecialitate din Redacţia Muzicală a SRR: GabrielMarica, Titus Andrei, Ştefan Naftanailă, BogdanPavlică, Mihai Elekeş, Mihai Cosmin Popescu,Georgeta Cernat, Cristi Marica, Robert Ionescu, FlorinSilviu Ursulescu, Gabriel Basarabescu, Camelia Banta,Nicolae Gagiu, Liviu Zamora, Patricia Jipescu,Octavian Ursulescu, Andrei Partoş şi Gabriela Scraba,manager de proiect.

Paula Seling şi Ovi au câştigat două trofee:„Artistul anului 2010” şi „Cel mai bun cantec pop” -Playin’ With Fire. Ovidiu Cernăuţeanu a primit şidistincţia pentru „cel mai bun compozitor” (alţinominalizaţi la această categorie - Smiley, NicolaeCaragia şi Adrian Cristescu). Tot două premii a câştigatşi Ştefan Bănică (fost Junior), pentru „Cel mai buninterpret pop” şi „Cel mai bun album pop” –„Superlove”,al treisprezecelea disc de autor. Lacategoria „Cea mai buna interpretă pop” câştigătoare afost desemnată Nico, la concurenţă cu Loredana şiPaula Seling. Inna, care nu a fost prezentă laceremonie fiind în străinătate, a câştigat premiul „celmai bun artist pop-dance”. Două trofee a obţinut şi

Smiley : „Cel mai bun cântec pop-dance` (Love Is ForFree) şi „Cel mai bun album pop dance” (Plec peMarte).”Cel mai bun cântec latino-dance` a fostdesemnat „Love In Brasil”, al Andreei Bănică.

Loredana a fost premiată pentru „cel mai bunconcept discografic” – „Iubiland”.(primul concert 3D dinRomânia, iar albumul scoate la iveală melodii populareromâneşti foarte vechi, unele din ele de peste 200 deani). Formaţia Vunk a primit premiul pentru „cel maibun album pop-rock”, pentru „Ca pe vremuri”, în timp cetrupa Bere Gratis a fost premiată pentru „cel mai buncântec pop-rock” – „Stai pe acelaşi drum”.Grupul poprock Taxi a primit distincţia pentru „cel mai bun mesaj”,pentru melodia „Cele două cuvinte`. La secţiunea folk,Nicu Alifantis a câştigat premiul „Cel mai bun albumfolk” („Cântece de şemineu”) şi „Cel mai bun artist folk- Omul cu chitara”. Tot la acest stil, distincţia pentru „celmai bun cântec folk” a mers la Victor Socaciu, pentrumelodia „Nu te lăsa”.

Corina Chiriac şi Nicolae Caragia au primitpentru „O rochie de mireasă” premiul pentru „cel maibun album de muzica uşoară”,.Maria Crăciun a primitpremiul Radio România Junior, la care au concurat şiAndreea Olariu şi Mădălina Lefter.

Gala Premiilor Muzicale Radio RomâniaActualităţi 2011 a fost prezentată cu şarm de GianinaCorondan şi Bogdan Pavlică, rodaţi cu prilejulcolaborărilor anterioare şi a fost transmisă ulterior,scurtată, la TVR.

Unele locul I au fost discutabile, iar muzicauşoară, din păcate, marginalizată, mceea ce nu neaşteptam de la SRR.

Nico

Corina Chiriac


Imagine

Staruri înformă

Vedete din lumea artistică,recitaluri muzicale, demonstraţii,antrenamente, prezentări de modă aufost ingredientele unuia dintre cele maireuşite evenimente ale anului - lansareaoficială a “Quick Bodyform”, în premierăîn România, a celui mai nou şirevoluţionar sistem de antrenament,adus în România de omul de afaceriSorin Mărcuş. Această experienţă unicăşi inovatoare cu rezultate spectaculoase

în timp foarte scurt (20 de minute de antrenamentechivalează cu 6 ore de antrenament la sala de fitnessşi forţă!) au convins multe nume din lumea artistică,mai ales muzicală, interpreţi şi compozitori, să îl

folosească. Astfel, printre invitaţii demarcă s-au numărat Eva Kiss şi AdrianEnache (au susţinut câte un recital),Anca Ţurcaşiu, Ozana Barabancea,compozitorii Andrei şi Jolt Kerestely,Julia Jianu, Virgil Ianţu, actorii CrinaMatei şi Victor Yila. La numai osăptămână, Lili Baaddi, managerulCentrelor de Înfrumuseţare şi Slăbit“Silhouette”, a lansat concursul“Greutatea ideală în doar 2 luni” pentrureprezentanţii mass-media, evenimentsusţinut de o mulţime de vedete – Nico,Deea şi Dinu Maxer, Marina Florea,Annes, Anca Badiu, Anca Neacşu,Cream, Julia Jianu, Andreea Bălan,Anca Ţurcaşiu, alături de ValentinaPelinel, Monica Iagăr, AlexandraBeldiman (Miss Young International –

Taiwan 2009) şi col.Angela Beldiman, Raluca Moianu,Lili Sandu ş.a.

Oana GEORGESCU

Sub coastamuntelui

Marius GHERMAN

Puteţi crede că au fostpeste 3.000 de spectatori peterenul de fotbal din comunaTulnici? Veţi spune, da, ce marelucru? Dar dacă veţi parcurgedistribuţia veţi conchide că şi marileoraşe beneficiază rar de asemeneaevenimente artistice, darămite ocomună aflată în vârf de munte (ne

închipuim cât de greu au ajunsacolo TIR-urile cu echipamente, peserpentinele înguste!). Pentru cădirectorul tehnic Ovidiu Popică aadus de la Sibiu instalaţiacompletă, cu o scenă mare, plustrei ecrane cu LED-uri. Ce mai, deparcă venise Shakira la Tulnici!Spectacolul a fost un dar făcutlocuitorilor comunei şi primaruluiValentin Bâznă, de preşedintele C.J. Vrancea, Marian Oprişan, care aanunţat cu această ocazie că de-acum încolo ultima duminică dinmai va fi oficial “Ziua comuneiTulnici”. Au venit spectatori de lamari distanţe, unii chiar pe jos,

pentru că aşa ceva nu se maivăzuse prin partea locului: “Cum,vecine, Andra (primul concert dupăce a născut!), Sofia Vicoveanca,Carmen Şerban, Petrică MâţuStoian, Hora la noi, la Tulnici?”.Evident că nu le venea să creadă,mai ales pentru că Tulnici se află lavreo 80 de km. de Focşani, pedrumul şerpuit ce duce spre Târgu-Secuiesc. Show-ul, care a durat dela ora 16 la 23 (!), a fost deschis deminunaţii copii din Tulnici,înveşmântaţi în frumoase costumepopulare, constituiţi în ansamblulfolcloric “Muguri de Tulnici”, instruitde prof. Ramona Spiridon şi de

S. Mărcuş, J. Kerestely

Soţii Maxer, A. Ţurcaşiu, L. Baaddi


Pe scene Victoria Ţuţueanu: 30 de muguraşiau interpretat doine, balade, hore,dovedind că în zonă respectul faţăde tradiţii (un titlu edificator: “Îmiiubesc portul şi vorba”) este lamare cinste. După care micuţii auluat loc în “bănci”, profesori fiindartiştii Ansamblului folcloricprofesionist “Ţara Vrancei” dinFocşani (orchestră, dansatori,cântăreţi), condus de MariaMurgoci, acolo unde fiecare dincopii visează să ajungă peste ani...După care, la “catedră” a urcatmarea doamnă a cânteculuibucovinean, Sofia Vicoveanca, înopinci şi cu nelipsita desagă (nuroşesc oare alte vedete ale muziciipopulare când vin cu pantofi cutocuri cui?). Formaţia Condor, dinPaşcani, cu solista Adriana Apostol,a menţinut intact entuziasmuladmiratorilor de folclor, după carecele trei graţioase componente ale

formaţiei Hora, cu aranjamentevocale savante semnate RaduFornea, au făcut tranziţia laritmurile dansante. CarmenŞerban a fost ca de obicei plinăde vervă, iar Petrică Mâţu Stoian,a venit cu “cazanul” şi “cănuţa”,dovedind că oltenii sunt cunoscuţişi îndrăgiţi şi aici (mare lucruteleviziunea!). Senzaţia serii afost, fireşte, Andra, superbă lapuţină vreme după ce a născut.Împreună cu cele patrudansatoare ale sale şi prezentatăde însuşi preşedintele MarianOprişan, Andra a susţinut unsplendid recital, concluzionat cucâteva melodii de muzicăpopulară de pe albumele de maresucces lansate alături de frateleşi cumnata ei. Andreea şi RaduFornea au dovedit încă o dată,prin selecţia făcută, că se potorganiza spectacole de ţinută

oriunde, numai să existe gust şirespect faţă de public.

„Primăvararomânească la Bruxelles”

Dorin MANEA

Arthis - Casa de CulturăBelgo-Română (33 Rue deFlandre, 1000 Bruxelles,[email protected] www.arthis.org) aorganizat, pentru a şasea oarăconsecutiv, Festivalul Primă...vara Românească la Bruxelles, încolaborare cu: Eurosong.be,Televiziunea Română şi OlivierVanhoutte.

Acest eveniment, devenitdin ce în ce mai cunoscut, estededicat culturii şi tradiţiilorromâneşti, bogăţiei şi frumuseţiipatrimoniului nostru.Festivalul a găzduit numeroasestanduri de prezentare de produseromâneşti, expoziţii şi concertesusţinute de artişti români,belgieni şi invitaţii acestora.Notăm, printre altele: Stand de

vinuri româneşti Transylvania, Degustare despecialităţi tradiţionale româneşti, Atelier de încondeiatouă, Grătar şi specialităţi tradiţionale româneşti,Expoziţie de pictură pe sticlă, artist: Nicolae Groza.

Dar cel mai importat segment al evenimentuluia fost cel muzical, desfăşurat în Piaţa SainteCatherine. Spicuim din program: Suite de dansuriromâneşti din Oltenia şi Maramureş, VITRIFOLK -

Grup de dansuri folcloriceromâneşti din Vitrival (Belgia),Concert de muzicăcontemporană Brussels StreetAll Stars Orchestra subbagheta lui Walter Hus.

N-a lipsit muzica pop,cu finalişti la concursulEurovision 2011:reprezentanţii a 4 ţări, care auinterpretat melodiile cu care s-au prezentat la concurs:Witloof Bay - With Love Baby -Belgia, Musiqq - Angel InDisguise - Letonia, Hotel FM –Change- România, TWiiNS -I’m Still Alive —- Slovacia.

Un moment foarteaplaudat a fost cel al evoluţieicandidaţilor de origină românăla selecţia naţională belgianăpentru concursul Eurovision2011 (semi-finalişti) - MONA şigrupul HOTAR - MihaiImbarus, Alex Simescu.

Andra

Mona


Dans

Premieră în România:

“CupaEuropei” la Târgu-Mureş!

Mihai CHIHER

Graţie eforturilor continueale preşedintelui Federaţiei românede dans sportiv (FRDS), deputatulVasile Ghiorghe Gliga, iată că s-aînregistrat o prestigioasă premieră:în jud. Mureş, “capitala dansuluisportiv românesc”, a avut loc pentruprima dată o competiţie europeană,sub egida Federaţiei internaţionalede specialitate (IDSF)! Aceasta dinurmă l-a delegat, în postură depreşedinte al juriului, pe însuşi

directorul sportiv al IDSF, MarcoSietas (Spania), dar a trimis laTârgu-Mureş şi nu mai puţin de 14arbitri internaţionali de calibru! Laaceastă “Cupă a Europei”,

desfăşurată pe coordonatelesecţiunii Standard, au luat parte numai puţin de 22 de perechi din ţăricu mare tradiţie, fiind indiscutabilcel mai puternic concurs desfăşuratvreodată pe ringurile din ţaranoastră. După multiple calificări şirecalificări, în finală au ajuns celemai bune 6 perechi. Bucurianoastră a fost imensă, fiindcă înaceastă ilustră companie campioniiRomâniei, Rareş Cojoc şiKatarzyna Kapral, au ocupat unformidabil loc 3, fiind întrecuţi doarde Italia (Marco Cavallaro-JoanneClifton) şi de Rusia (Daniil Ulanov-Irina Gogoladze). Pentru a vă daseama ce adversari am înfruntat,italienii au ocupat locul 1 la toatecele 5 dansuri (vals lent, tango, valsvienez, slowfox, quick step),totalizând punctajul maxim (aici e...minim!) de 5 puncte!

“Cupa Europei” a fostgăzduită de Sala sporturilor, în faţaunui public avizat, care a umplutincinta până la refuz. Întrepersonalităţile prezente: deputaţiiCiprian Dobre şi Doru Oprişcan,senatorul Gyorgy Frunda. S-aintonat imnul României, iar cuvântul

de deschidere l-au rostit VasileGliga (FRDS împlinea 20 de ani!) şiprimarul municipiului Târgu-Mureş,Dorin Florea. Apoi nu mai puţin de300 de copii au încântat asistenţa

cu un dans savuros, eireprezentând Asociaţia judeţeanăMureş (cluburile de dans sportivApollo şi Dance Art din Tg. Mureş,Dansul viorilor din Reghin). Înafaraoaspeţilor de peste hotare, aujurizat, la Campionatele naţionaledesfăşurate în paralel, cei maicunoscuţi arbitri români, sub“bagheta” oficialilor Valeria Mangra,Costin Mihaiu, Gheorghe Răducan,Otto Varga. Acest adevărat festivalal eleganţei a fost organizat deAsociaţia judeţeană de dans sportivMureş, cu sprijinul Direcţieijudeţene pentru sport Mureş, subegida FRDS şi a IDSF. Sponsorioficiali ai evenimentului au fostPrimăria Târgu-Mureş şi HotelPresident, iar sponsori principali –Dafcochim şi “Gliga instrumentemuzicale”, între cei 19 partenerimedia fiind Gliga CaTV (a transmisîn direct), “Actualitatea muzicală”,“Ultima oră”, “Flashdance”, “AntenaTV Group”, Realitatea TV Tg.Mureş.

Fiind vorba de împlinirea adouă decenii de la înfiinţareaFRDS, se impune un mic istoric,pentru a putea aprecia cum am

evoluat de laîncercările stângacede ieri la performanţeleinternaţionale de azi.În ţara noastră primulconcurs de “dans desocietate” a avut locabia în 1984 la Piteşti,sub titulatura “Dansulflorilor”, organizat fiindde Viorel Năstase, unuldin fondatorii FRDS.Din 1991, odată cuînfiinţarea FRDS, s-atrecut la denumireamodernă de “danssportiv”. La un an de laînfiinţare, pe 1 ianuarie1992, FRDS s-a afiliatla IDSF, devenindmembru cu drepturidepline. S-a pornittimid la drum, cu numai

9 cluburi de dans, ajungându-se azila cifre impresionante: peste 150 decluburi cu peste 3500 de dansatoriactivi şi alţi peste15000 de

R. Cojoc - K. Kapral


Dans

practicanţi! Încă din primul an a fostorganizat un concurs transmis deTVR (Titus Munteanu, OctavianUrsulescu, Cornel Dinu sauConstantin Duţu au fost cei care ausprijinit şi promovat dansul sportivîn media şi nu numai), aşa încât în1992 am fost reprezentaţi la C. M.din Singapore de perechea VirgilGrigore-Maria Bâtea. În 1993 VictorRădulescu şi Melania Istrate(aceasta din urmă a fost acum oagreabilă prezentatoare la “CupaEuropei”) au ocupat locul 6 laAlassio, în Italia. Din 1996 avem şiprimii arbitri internaţionali, VirgilNăstase şi Valeria Mangra. Din1995, FRDS are şi personalitatejuridică. Puteţi crede că într-unrăstimp atât de scurt am ajuns săavem vice-campioni mondiali?Primul campionat naţional a avut locîn 1993 la Oradea, de atunci şi pânăazi pe răbojul campionilorînscriindu-şi numele Alfred şi CorinaSchieb, Virgil şi Tina Grigore,Cristian şi Ema Parnescu, IstvanToth şi Noemi Tarr, Mihai Petre(binecunoscut azi de la concursurileTV “Dansez pentru tine” şi “Româniiau talent”), Raluca Dumitrache,Elwira Duda, Valentin Butanche.Primele loturi naţionale s-auconstituit în 1995, în ultimii 10 aniele pregătindu-se, cu antrenori de

renume din întreaga lume, laReghin, acolo unde s-a înfiinţat şiCentrul naţional de dans sportiv. Şidacă tot suntem la ora bilanţurilor,nu putem uita că Sergiu Rusu-Mirona Gliga a fost singura perechedin România care a dansat în 5finale de campionat mondial, a fostvice-campioană mondială şi a făcutsă se cânte imnul ţării noastre laMannheim, în Germania. Primacalificare într-o finală de Cupăeuropeană aparţine perechii MihaiPetre-Elwira Duda, în 2004, laMoscova. Anul trecut am avut douăperechi pe podiumul unor finale decampionat mondial, pe VladPâslariu-Esther Pop la “standard” şipe Mihai Paraschiv-Diandra Illeş la“latino”. Cele mai multe titluri decampioni naţionali la adulţi aparţinperformerilor de la “Cupa Europei”din acest an, Rareş Cojoc-Katarzyna Kapral (“Dansul viorilor”Reghin), ei fiind autenticiambasadori ai României la toatecompetiţiile mondiale şi europenedin ultimii ani. Dar, ajungînd la ei, nuputem uita alţi campioni naţionaliremarcabili, cum ar fi Ramon şiMariam Zedan, Bogdan şi MariaTălpigă, Vasile Constantin-GeaninaNicolae, Marius Toperczer-AndreeaMureşan... Primul campionatnaţional pe formaţii a avut loc în

1995, dar datoritădificultăţii şicomplexităţii dansuluiîn formaţie puţinecluburi s-auîncumetat săalcătuiască ansam-bluri performante. Şitotuşi şi aici în 2010am avut primaperformanţă derăsunet: primacalificare într-osemifinală deformaţii, la Moscova,obţinută de “HobbyDance” din Bucureşti,antrenor IustinIstrate!

Nu vom treceîn revistă toţicâştigătorii acesteiultime ediţii a

campionatelor naţionale, fiindcă aufost zeci de finale, dar să-i amintimpe cei mai importanţi: GeoRădulescu-Julia Weisz (“Dance art-CSŞ Tg. Mureş)-clasa E, 14-15 ani;Rareş Avram-Silvia Savianu (“Royaldance”, Satu-Mare)-clasa D, 14-15;Mihai Paraschiv-Diandra Illeş(“Fantezia Galaţi-AuthenticBacău”)- 14-15, latino; RareşSoponar-Alice Rusznyak (“Rusteam”, Baia-Mare)-16-18, standard;Sergiu Luca-Maria Arces(“Authentic Bacău”)-19-35, latino;Roland Baban-Dorina Farcaş(“Prodance 2000”, Baia-Mare)-clasa D standard, 16-35; NorbertSzeles-Anca Tunea (“Dance spirit”,Timişoara)-clasa D latino, 16-35. Oiniţiativă emoţionantă a fostprogramarea unui campionatnaţional şi pentru “seniori” (peste 35de ani), aceşti oameni caredansează efectiv din pasiune. Laambele secţiuni au triumfat Iulian şiLăcrămioara Tenie (“Beija flor”,Galaţi), dar la Standard cele maimulte aplauze le-a cules KatayamaYoshihiro, consilier la AmbasadaJaponiei, clasat în final pe locul 5,alături de Elena Măruţă. Dar aiciordinea nu mai avea efectiv nici oimportanţă...


Opinii

(În loc de) poşta redacţiei

În fiecare săptămână primim diverse epistole, încare ni se fac sugestii, reproşuri uneori, suntem lăudaţiadesea, criticaţi din când în când. Le citim cu interes,ţinem seama de ele, de multe ori răspunsul nostru fiindexplicit, prin publicarea materialelor solicitate. Aşa s-aunăscut paginile dedicate vedetelor feminine sauportretele prin care readucem în memoria cititorilortineri performerii deceniilor trecute, pentru că preamulţi, din păcate, consideră (şi acţionează înconsecinţă!) că muzica uşoară sau pop a început în1990. De această dată, însă, scrisoarea sosită laredacţie este atât de documentată, problemele ridicate

atât de reale şi de globale, pasiunea ce rezidă din eaatât de intensă, încât ne-am decis să publicăm unfragment (se întinde pe 10 pagini!) şi să încercăm sărăspundem. Aşadar: “Mă numesc Hortensia BlănaruPreoteasa, am 64 de ani, locuiesc în Ploieşti, am fostprofesoară de limba română şi engleză. Pensionatămedical încă de la 49 de ani, sunt imobilizată în casă şisingura mea bucurie este aparatul de radio, pentru că laTV emisiunile, cu foarte puţine excepţii, sunt oadevărată ruşine. Unde sunt concursurile “Steaua fără

nume” şi “Floarea din grădină”, emisiunile lui AlexandruBocăneţ şi Titus Munteanu, festivalurile “Melodii” de laPolivalenta bucureşteană sau de la Mamaia, cudecorurile somptuoase şi cu orchestra lui Sile Dinicu pescenă? Cândva, nu ratam nici un concert, mai ales căeu însumi am cântat, fiind laureată la festivalul“Cântarea României”. Cum spuneam, “mănânc pepâine” muzica la radio, pasiunea mea fiind muzicaromânească şi artiştii ei de frunte. De când eram tânărăam caiete întregi cu autografe, afişe, cotoare de bilete,colecţii de fotografii. Din păcate, în ultimii ani la RadioRomânia se difuzează tot mai puţină muzică uşoarăromânească de calitate, n-am să înţeleg de ce, fiindcăeste un post plătit din banii noştri! Aşa încât butonezîntre Radio Romantic, Europa FM (la care am camrenunţat, dacă ascultam câteva zile la rând erauaceleaşi melodii!) şi Naţional FM. Legat de Europa FM,sunt indignată de sloganul “Cea mai bună muzică din’80 până azi”; poate “cea mai bună muzică în limbaengleză”, pentru că difuzează un cântec în limbaromână la 2-3 ore! Repet, sunt vorbitoare de engleză,dar mă indignează utilizarea obsesivă a unor termenipe care poate omul simplu nu-i înţelege. Astfel, auzimobsesiv “gioburi” (de parcă n-am avea în româneşteserviciu, slujbă, meserie), se utilizează jenant cuvântul“locaţie” (care nu înseamnă nicidecum “loc”!), iarMonica Anghel este anunţată în recital în... garajul (!?)Europa FM, alături de “bendul” ei (cum să spună ei,ţuguindu-şi buzele, formaţie sau orchestră?) - cred că v-aţi dat seama că am transcris fonetic. Cum şansele dea asculta melodiile şi interpreţii mei preferaţi deveniserăfoarte mici, m-am bucurat imens când s-a înfiinţatpostul Naţional FM, dar bucuria mi-a fost de scurtădurată, pentru că aici vedetele noastre de primămărime, care ar trebui să alcătuiască osatura postului,sunt difuzate foarte rar, impuindu-ne urechile interpreţinereprezentativi şi cântece realmente minore,plicticoase, pe care nici măcar eu nu le cunosc, careascult tot ce se difuzează! Dar şi dumneavoastră, larevistă, ar trebui să acordaţi spaţii preferenţialeadevăratelor vedete şi nu tuturor necunoscuţilor! Cândspun asta mă refer la cei pe care ar fi normal să-i ascultde câteva ori pe zi la Naţional FM: Cristian Vasile,Aurelian Andreescu, Constantin Drăghici, Doina Badea,Nicolae Niţescu, Dorina Drăghici, Dan Spătaru, MarinaVoica, Mirabela Dauer, Cornel Constantiniu, MargaretaPâslaru, Alexandru Jula, Mihaela Mihai, Stela Enache,Florin Bogardo, Angela Similea, Gabriel Dorobanţu,Mădălina Manole, Laura Stoica, Mihai Constantinescu,Marina Florea, Adrian Daminescu, Fuego, CorinaChiriac, Daniel Iordăchioae, Anca urcaşiu, CătălinCrişan, Monica Anghel, Andra, Oana Sîrbu, NataliaGuberna, Silvia Dumitrescu, Aurelian Temişan, AdrianEnache, Eva Kiss, Olimpia Panciu, Sanda Ladoşi,Paula Seling, Luminiţa Anghel, Mihai Trăistariu, ElenaGheorghe, Ştefan Bănică jr., Marcel Pavel, OvidiuKomornyik, Anastasia Lazariuc, Doina Spătaru, TudorGheorghe, Petre Geambaşu, Ileana Şipoteanu, GeorgeNicolescu, formaţiile Savoy, Phoenix şi Holograf, mariiactori Florin Piersic, Ştefan Bănică, Alexandru Arşinel

Oana Sârbu

Opinii


şi Ştefan Iordache, dar şi la marii cântăreţi de folclor.Dacă am uitat pe cineva, deşi nu cred, de vină suntcaietele mele. Legat de una din interpretele pe care leadmir în mod special, Angela Similea, vreau să văatenţionez că de 8 ani, de când am abonament, n-aapărut niciodată pe copertă! Naţional FM se laudă dezeci de ori pe zi că difuzează doar “muzică uşoarăromânească” (ne anunţă asta şi... Analia Selis, carecântă în spaniolă!), dar nu este adevărat, pentru că unimportant procent este rezervat pieselor străine, doarcu text românesc. Apoi, ar fi de dorit ca marile şlagăresă fie difuzate în versiunea originală, nu în variante“actualizate”, de exemplu “Vechiul pian” cu DoinaBadea sau “Să fim copii” cu Mihaela Runceanu (e

valabil şi pentru “I Will Survive”, care la Europa FM nuse transmite niciodată cu Gloria Gaynor, cum ar finormal). La fel piesa compozitorului nostru ploieştean,Nelu Danielescu, “De ce nu vii când castaniiînfloresc?”, lansată de solistele de la noi din oraş,Georgeta Mihalache şi Graţiela Chiţu. Pentru a încheia,nu uit că am fost dascăl de limba română şi citez dintr-o reclamă difuzată la Naţional FM: “...din India VINEmuzica şi dansul!”. Ce pretenţii să mai ai când auziasemenea dezacorduri flagrante pe un post naţional?Dar “dezacordurile” muzicale sunt mai dureroase.”

Stimată doamnă, scrisoarea Dvs. ne-aimpresionat sincer şi, deşi ne-aţi “atins” cu copertaconsacrată Angelei Similea (aveţi dreptate, promitemsă rezolvăm cât mai curând), v-am invita să susţineţi orubrică permanentă gen “oldies but goodies” (că tot aţipredat engleza!), într-atât de bine cunoaşteţi artiştiiromâni. Recunoaştem că nici noi nu avem mulţicolaboratori care să fie familiarizaţi atât de bine cu anii’60, ’70, ’80. E valabil şi pentru cei de la Naţional FM,post pe care l-am lăudat nu o dată: este evident, dupăvoci, că realizatorii sunt foarte tineri, nu fiţi atât de aspricu ei, normal că sunt atraşi de muzica ultimuluideceniu, au şi ei preferinţe, amiciţii, e greu să fieechidistanţi. Apoi, selecţia melodiilor înseamnă gust,educaţie muzicală, cunoştinţe de profil, e greu săgăseşti dintr-odată redactori tineri care să le posede petoate. O soluţie ar fi apelarea la compozitori sauinterpreţi consacraţi, care să realizeze emisiuni de

profil, axate pe artiştii mai vârstnici. Dar, un lucrutrebuie să vă fie clar: nu putem decât să ne dăm cupărerea, de sentinţe nici nu poate fi vorba, pentru căeste vorba de posturi PRIVATE, care au propriapolitică. La acestea funcţionează din păcate păgubosul“playlist”, lista obligatorie de piese care pot fi difuzate!Culmea este că înainte de 1989 redactorii se străduiau(şi reuşeau) să impună titluri şi artişti, români şi străini,iar azi realizatorii sunt total lipsiţi de personalitate,rulând aceleaşi piese impuse. De aceea la Europa FM,cum spuneaţi, după câteva zile constataţi că se repetăaceleaşi şi aceleaşi cântece! Ca să înţelegeţi mai bineabsurditatea metodei, o cântăreaţă excepţională cumeste Monica Anghel, deşi angajată a postului, NUfigurează în “playlist”, deci nu poate fi ascultată laEuropa FM (noroc cu “garajul” de care aminteaţi, dar separe că recitalul ei nu va fi urmărit decât on line). Şi haisă zicem că Monica Anghel nu mai este “deactualitate”, dar cu ceva timp în urmă tatăl Andrei nespunea indignat că aceasta nu este deloc difuzată laEuropa FM. Aşadar, Andra, vocea excepţională şimodernă a prezentului, este interzisă la un importantpost de radio din România! Şi atunci ce să ne maimirăm? Dacă noi nu putem, ca şi Dvs., decât constatacu amărăciune, un alt rol s-ar cuveni să aibă ConsiliulNaţional al Audiovizualului, care amendează cu sumeastronomice emisiunile incomode puterii, dar nu sesinchiseşte de avalanşa de agramatisme şi cacofoniide pe micul ecran şi nici de faptul că muzicaromânească şi artiştii români nu mai au loc la radio şiTV! Şi cum săaibă? La o masărotundă desfă-şurată anul trecutîn prezenţa apeste 100 dereprezentanţi aim a s s - m e d i a ,Victor Pontaremarca, pe bunădreptate, că maitoate acesteposturi au patronistrăini, aşa încâttotul se explică.Bun, dar în Parlamentul României nu sunt străini, decinu înţelegem de ce nu se poate vota un firesc procentobligatoriu de muzică românească la radio şi TV. Cineştie ce lobby şi interese mai sunt şi aici! Dar aveţiperfectă dreptate în ceea ce priveşte posturile publice,plătite din banii noştri, TVR şi SRR, care ar aveaobligaţia (dar cine să le oblige?) să acorde o atenţieprioritară creaţiei muzicale româneşti şi interpreţilor deprim rang. În rest, să fim mai toleranţi cu tineriirealizatori (oricum nu ne putem pronunţa, nu ascultămdecât arareori posturile radio la care vă referiţi), cărorasă le dăm şansa de a se familiariza cu valorile autenticeale muzicii uşoare româneşti şi, poate, în timp, vordifuza şi artiştii din lista Dvs!

L. Anghel

M. Florea

32

Rock


„Club A” – 7Dorin MANEA

Club A a organizat şase ediţii ale “FestivaluluiClub A” (1969, 1971, 1979, 1981, 1990, 1999) la care aufost promovate şi premiate numeroase formaţiiromâneşti aflate la început de drum. Festivalul “Club A”2011 a aniversat cei 42 de ani ai clubului situat pe Str.Blănari nr. 14 prin organizarea unor evenimente care audat reputaţia clubului, pe patru componente de program:

1. Cafeneaua culturală: 42 depersonalităţi din domeniul cultural-artistic,apropiate de Club A se întâlnesc cu publiculbucureştean. Expo • vernisaj. MirceaFlorian: O altă cale - Artele vizuale •Expozi ie afişe / foto / video Club A-42 deani. - Muzeul rock Club A • Expoziţie print /video / foto • Lansarea volumului Club A- 42de ani. Muzica tinereţii tale. Autor: DoruIonescu - Proiecte literare marca “Club A”:2. Evenimente stradale: • Street-Sketch –sesiuni de desen în aer liber pe teme date.•Târg handmade • Lecturi Urbane - proiectcare încurajează lectura în locuri publice.•Centrul de Tineret al BiblioteciiMetropolitane Bucure ti - street-art. 3.Eveniment umanitar Campanie de ajutorarepentru Marian Teofan, bebeluş diagnosticatcu leucemie acuta limfoblastică congenitalăcu celule precursoare B, iniţiată dewww.prinromania.eu (Detalii despre acestcaz pe www.bebemarian.wordpress.com).

Principala componentă s-adesfăşurat pe scena muzicală Club A(instalată pe strada Eugen Carada). Timp de şase zileau concertat 42 de grupări folk /rock / electro, câte şapteformaţii pe zi. În prima parte a programului zilnic au

evoluat 6 formaţii debutante înscrise în concursul pentrucea mai bună exprimare scenică. În partea a doua auavut loc concertele unor titulaturi de mare succes,sonorizarea de calitate fiind asigurată de Albiter Sound.Vineri, prima zi - 13 mai: Urma, Florian din Transilvania,Viţa de Vie, Nightlosers, Metrock, Barock, White Ash ;ziua 2 : Trupa Veche, Travka, Timpuri Noi, Byron, DoruStănculescu şi Sorin Minghiat, Ioana & Vlad Pupăzan,Fără Vise, Blue Pulse; 3 - Direcţia 5, Les ElephantsBizarres, Luna Amară, Basorelief, Grup 74, Blackbeers,Lefters; 4 - Şuie Paparude, Zob, Partizan, Mircea Vintilăşi Bramburs, Tiptil, Up To Eleven, Central Warehouse ; 5- Cargo, Paraziţii, Spitalul de Urgenţă, Sarmalele Reci,

Ţapinarii, The MOOoD, X-Plod; 6 - Iris,Nicu Covaci, Blazzaj, Mike Godoroja & BlueSpirit, Voodoo, Stonebox

Grăitor pentru prestigiul festivaluluieste faptul că special pentru această ediţies-au reunit formaţiile Barock, Grup 74,Basorelief (cu jazz-rock remarcabil) şiFlorian din Transilvania – punct focal alconcertelor, oferind în întregime scenicalbumul « Tainicul vâtej », rock teatral cucare Mircea Florian dădea o nouă turnurărockului nostru acum 25 de ani.

Nu putem decât să-i felicităm peMihai Ionescu (manager club A) şi PaulRadu (director programe) pentru reuşitaacestui festival de mari proporţii şi ne-ambucurat să aflăm că iniţiativa va continua

periodic, completată cu « ramuri » festivaliere organizateşi în alte centre studenţeşti.

Florian din Transilvania

Nicu Covaci

33

Oaspeţi


Criză? Care criză?Marius GHERMAN

Zilele trecute mă plimbam prin centrul Capitaleinoastre scumpe alături de un prieten din Germania,făcând slalom pe trotuar printre “vestigiile” lăsate decâinii “comunitari” (că vagabonzi nu sună bine!) şiflegme umane. Oră de vârf, circulaţie intensă,ceea ce i-a prilejuit amicului meu prima constatare:“Nu înţeleg ce fel de criză şi ce nivel de trai aveţiîn România, fiindcă observ pe străzi mult maimulte maşini de lux decât în Germania, unele dinele modele de ultimă oră, pe care nici la noi nuprea le vezi!”. Sincer să fiu, din acel moment amînceput să privesc mai cu atenţie şirurile deautomobile şi chiar că i-am dat dreptate, mai alescă am călătorit şi eu prin câteva colţuri ale lumii. Eibine, zeci, sute de Rolls Royce, Bentley, Porsche,Mercedes, BMW, Audi, Peugeot, Chrysler, AlfaRomeo, Volvo, Lexus, toate mărcile japoneze,italiene, franţuzeşti, americane şi ce-or mai fi pelume. Între ele, stinghere, la câte o jumătate deoră, maşini de fabricaţie autohtonă, nesocotindfireşte taxiurile. Ce mai, străzile Bucureştilor aratăca un salon auto 2011, multe din autovehicule fiind4x4, de teren sau SUV-uri ultrascumpe, la volanulacestora aflându-se cel mai adesea diafanedoamne. “Primite de la “sponsori”!”, râde amiculgerman. Parcurgem alene bulevardele principale şi-lvăd privind tot mai atent şi mai mirat afişele de pe ziduri.“Locuiesc la München, oraş mare, important, şi nu credcă într-un an vin să concerteze atâtea vedete muzicalecelebre câte constat că sunt invitate la voi într-o singurălună!”. Remarc că, totuşi, nu e mare fan al muziciimoderne şi poate i-au mai scăpat niscai afişe pe acolo,dar pe de altă parte nu pot să nu-i dau dreptate.

Vorbim de recesiune, de criză, oamenii sunt daţiafară din servicii, rămân pe drumuri, salariile au fostamputate, şi totuşi cum se explică faptul că toate acesteconcerte au loc cu “casa închisă”, în ciuda biletelorfoarte scumpe (ajung până la 400 de lei!)? Şi nu uitaţică la evenimentele majore vin 15-20.000 de persoane!Pe de o parte e vorba numai de Capitală, undeveniturile sunt sensibil mai mari (rar de tot esteprogramat un asemenea concert în marile oraşe dinţară), pe de alta oamenii fac probabil orice sacrificiupentru a-şi vedea “pe viu” artiştii aşteptaţi şi doriţi atâtatimp. Dar hai să trecem în revistă, asemeneastupefiatului vizitator german, sarabanda concertelorprogramate doar în lunile mai, iunie şi iulie. Au fost,aşadar, Shakira (cel mai scump bilet 380 lei), Roxette(350), Prodigy, Judas Priest, Whitesnake, Bon Jovi (479de lei!!), Suede (“doar” 150), Sting (395, jumătate dinsalariul meu!), Scorpions (350), Tiesto, Gipsy Kings, AliCampbell (vocea de la UB40), Enrico Macias (300 delei biletele scumpe-preţ absolut nefiresc), Al DiMeola,Nigel Kennedy (dacă s-o mai fi ţinut, n-am citit nici ocronică), Alice Cooper, Bryan Ferry, Al Bano! Mai eraanunţat la un moment dat şi Zucchero, dar s-a anulat,deocamdată. Şi ca să nu ni se urce prea tare caniculala cap, în august sunt anunţaţi Deftones şi, probabil

pentru un curs “live” de droguri & alcool (de parcă nuaveam noi destule probleme cu astea!), controversataAmy Winehouse (ce nume predestinat!). Cel maiamuzant a fost un afiş care ne anunţa: “Inna-primulconcert în România!”. Amicul neamţ, mai puţin în temă,mă întreabă inocent de unde vine solista (80 de leibiletul) şi rămâne perplex când îi spun că e... româncă!Cum poate un artist român să facă atâta caz de primaapariţie în faţa publicului din ţara sa? Şi noi probabil artrebui să ne prosternăm şi să-i declarăm, extaziaţi: “Îţi

mulţumim că ai binevoit să apari şi în faţa bieţilormuritori de acasă!”. Aşteptăm cu nerăbdare afişul cu “aldoilea concert în România”, pesemne peste câţiva ani...Dincolo de dorinţa firească de a aplauda star-urile şi debucuria întâlnirii cu ele, nu putem să nu remarcăm,jenaţi, discrepanţa dintre preţurile biletelor şi nivelul totmai scăzut al veniturilor omului de rând, dintre opulenţaacestor vedete (cu pretenţii dintre cele ridicole legat dece trebuie “neapărat” să aibă în cabină) şi tristeţeamultora dintre cei care privesc mohorâţi afişelerespective. Am spune că e chiar o lipsă de decenţă dinpartea firmelor organizatoare, care obţin venituri foartemari fără a fi obligate prin lege, cum ar fi normal, săreinvestească, încurajând şi artiştii români. Nu intră îndiscuţie cei programaţi în deschiderea recitalurilorstrăinilor, ci este vorba de evenimente majore cu artiştide frunte de la noi. Şi nu numai rock sau dance, pentrucă dacă îi aduci pe Al Bano, Ali Campbell, EnricoMacias, Shakira, Madonna, Zucchero ar fi cazul să tegândeşti că publicul aşteaptă cu înfrigurare spectacoleale marilor noastre nume din muzică uşoară şi pop, laSala Palatului sau în altă parte, cu preţuri mai accesibileale biletelor, fireşte. Audienţa extraordinară de laspectacole cum au fost “Remember Dan Spătaru”, “JoltKerestely la 75 de ani”, “Mihai Constantinescu-40 deani de carieră”, “Jean Constantin şi Draga OlteanuMatei-55 de ani de carieră”, “Premiile muzicii populare”,de la recitalurile susţinute de Ştefan Bănică jr., TudorGheorghe, Holograf, Iris, Angela Similea, Florin Piersic,Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, pentru a da doarcâteva exemple, ar trebui să-i facă pe organizatori să-şimai întoarcă faţa şi către ai noştri...

Shakira

CD-uri


MihaiConstantinescu:„Anii 1980-1990”

Al doilea volum din colecţiade 4 CD-uri “Best of” editată decasa Ovo Music ni-l dezvăluie pecantautor în aceeaşi formădebordantă, amintindu-ne cumlansa pe bandă rulantă hit după hit,dominând clasamentele de

popularitate. Sunt aici alte 18compoziţii ale sale, pe versuriproprii, cu trei excepţii: “Balada unuigreier mic”, “În drum” (GeorgeTopârceanu), “Simfonii în natură”(Nicolae Dumitru). Ne e foarte greusă ne oprim la un titlu sau altul, vărecomandăm totuşi neuitatele,fredonatele şi atât de reluatele“Haideţi la joacă”, “O dimineaţă înculori”, “Orice ar fi, îţi dorescfericire”, “Mă întorc iar în sat”, “Dă-mi frunza verde”, “Sus în deal”,“Telefonul”... Mihai Constantinescu– invenţie melodică rară,colecţionar de hit-uri.

Andreea Bălan:„SuperWoman”

Fostul copil-minune (la 13ani avea deja apariţii frecvente lateleviziune) este astăzi, la 26 deani, una dintre cele mai complexe şimai interesante personalităţi dinpeisajul show-business-uluiautohton. A avut, să nu uităm,perioada spectaculoasă a duetuluiAndré, alături de AndreeaAntonescu, când cele două au

bătut toate recordurile depopularitate şi vânzări; din păcate,frumoasa poveste a durat doarceva mai mult de trei ani... Nu multălume se aştepta la “schimbarea lafaţă” inspirată a frumoasei blondedin Ploieşti. Determinată,ambiţioasă, profesionistă, AndreeaBălan şi-a pus la punct o coregrafieimpresionantă, un repertoriu pemăsură şi, dublată de remarcabilulsău talent de dansatoare, aînchegat un show cu care a cuceritşi străinătatea. Astfel, după ceacum 3 ani a fost cea mai glorioasăcâştigătoare a concursului “Dansezpentru tine”, a ocupat locul 2 lafinala mondială din Mexic. Are laactiv 5 discuri de platină şi 3 de aur,dar mai ales un repertoriucaptivant, pe care-l regăsim şi pealbumul de faţă. Acesta are oparticularitate: este unulinternaţional şi ca abordare, şi caproducţie. Multe din piese suntproduse, înregistrate de YorgosBenardos şi Keo, mixate şimasterizate de acelaşi Bernados laY Prod Studio din Geneva, Elveţia,fiind compuse de Yorgos, Keo şiCornel Ilie. Alt set este cel“canadian”, cu înregistrări şi mixajesemnate de Adam Messinger (autoral pieselor), în studioul acestuia dinToronto, precum şi de Derek Brin,Justin Forsley în alte studiouri dinaceeaşi metropolă canadiană(unde, se ştie, locuiesc şi mulţi

români). Este foarte greu săreţinem doar câteva titluri dintr-unalbum foarte echilibrat valoric, dar

optăm pentru “Hungry for love”(feat. Keo), “Baby get up anddance”, “Things we do” (feat. Dru),“Superwoman”, “Never mind”, “Dont push my heart”, “Always be withyou” şi de-acum celebrul “Prinde-mă, aprinde-mă”. Andreea Bălan şi-a construit cu minuţie o carierăsolidă, ce-i va permite ca multăvreme de-acum încolo să ocupe unfotoliu de orchestră în rândulvedetelor noastre.

Veta Biriş: „Veniţi larugăciune”

Subintitulat “Cântecereligioase din Ardeal”, albumulprodus de Euromusic Cluj-Napocaşi distribuit de Big Man, alcunoscutei interprete, este pătrunsde un fior aparte. Audierea acestor

cântece sacre emoţionează până lalacrimi, evidenţiind respectulpentru credinţastrămoşească al locuitorilordin această regiune aRomâniei. Simplaenumerare a titlurilor esteedificatoare, fiind vorba devechi cântece religioase: “OMăicuţă Sfântă”, “Mergeaicu crucea-n spate”, “Veniţi laMine, veniţi”, “De ce măurăşti tu, frate?”, “Doamne,Dumnezeu ceresc”, “Aşagrăieşte Domnul slavei”, “Îngrădina Gheţimani”, “SfinteDumnezeule”, “Simone,spune-Mi tu”, “Duminica, laFlorii”, “Cristos a Înviat”.

Pagină de Florin-SilviuURSULESCU


În ţară

Familia Simionică Ioan SĂTMĂREANU

Revista “Actualitatea Muzicală”, din dorinţapermanentă de sprijinire a proiectelor muzicaleambiţioase, a fost, alături de Radio Enigma România şi“Ultima Oră”, partener media la spectacolul “Portativultinereţii”, de la Iaşi. A fost un show total al cantautoruluiCristian Simionică – organizator, motor al acestei

acţiuni, regizor şi prezentator! În demersul său, care aatras în Parcul Copou peste o mie de spectatori, a avutalături Casa de cultură “M. Ursachi” (sonorizare,frumoase afişe color). Mai mult, Cristian Simionică asemnat muzica originală, figurând pe afiş alături defrumoasa sa fetiţă Maria-Sabina, care a încântat

audienţa cu patru melodii compuse şi orchestrate de“tati”: “Sunt copil”, “Icoana vieţii mele”, “Scufiţa roşie” şi“Vis american”. Realizatoarea Mona Vâlceanu de laRadio Iaşi anunţă că Sabina urmează să fie vedetaunui alt spectacol, “Piticul de ciocolată”. Tot dulce şisimpatică s-a dovedit a fi cea mai talentată elevă aprofesorului, de această dată, Cristian Simionică, Bya(pe numele real Bianca Dascălu), aproape 12 ani,absolventă a clasei a V-a la Şcoala “Alecu Russo”. Şiea a interpretat tot patru cântece: “Discoteca” (de C.Simionică), “Domnul Zăhărel” (prelucrare a aceluiaşidupă un hit internaţional), precum şi două succese detop (după cum se vede aspiră de pe acum la gloriamondială!), “Boom boom boom” şi “My heart beat like adrum”. O culoare aparte a adus în spectacol solista demuzică populară din Bacău, Roxana Căruntu, elevă acunoscutei Maria Şalaru. “Şcoala muzicală Simionică”a mai propus publicului patru promiţătoare nume noi:simpaticul Andrei Prisăcariu (6 ani), Andreea Romila(11), Cosmina Gherasim şi Delia Pascaru (10 ani,colege la Şcoala “Ionel Teodoreanu”). Atractivitateaspectacolului a fost dată de varietatea sa, momentelemuzicale alternînd cu cele de dans sau de teatru.Astfel, “Dinamic Grup” de la Palatul Copiilor din Iaşi(instructor prof. Lucia Negară) a încântat în patrusuperbe reprize coregrafice, iar trupa de teatru “Înşir-temărgărite” de la Casa de cultură a studenţilor din Iaşi asmuls hohote de râs cu două scenete comice. Evidentcă, la cererea generală, la final Cristian Simionică ainterpretat câteva dintre cele mai populare compoziţiiale sale, înconjurat de toţi elevii săi. Mai e nevoie săspunem că Maria-Sabina l-a ţinut de mână pe tăticu,mândră nevoie mare?

Diamantelefierbinţi

Geanina ZDRÂNCU

„Hot Diamonds” este cusiguranţă cea mai spectaculoasănouă apariţie în peisajul pop-dance,ascensiunea sa rapidă şimanagementul de calitateîndreptăţindu-ne să considerăm căanul 2011 va fi al celor patrusuperbe blonde. Este cunoscutsuccesul, până anul trecut, al trupei„Show Balet Teodor”, cu ocomponenţă de la 5 până la 12persoane. Ei bine, „Hot Diamonds”o are în frunte pe solista BaletuluiTeodor, Alexandra Goremichina,alături de alte trei foste dansatoarecu înzestrări muzicale. Alexandra,

solista formaţiei, e născută laTomsk, în Rusia, vorbeşte perfectromâneşte (cu inevitabilul accent),este extrem de frumoasă şi este dedeparte cea mai bună dansatoaredin spaţiul românesc. Înafara reper-toriului antre-nant, dinamic,un alt atu estereprezentat deextraordinarelecostume descenă – celepeste 5000 (!)costume aleb a l e t u l u i„Teodor”, pluscele noi,confecţ ionatespecial pentruDiamonds, maiscumpe, maiprovocatoare şi cu mai multecristale Swarovski. În plus, pe lângăprogramul de bază, extrem de

variat, se pot adapta rapidcoregrafii şi melodii în funcţie dedorinţa organizatorilor. Cu unmanager-coregraf de valoare, înpersoana lui Teodor Rădulescu,fetele de la „Hot Diamonds” au

toate şansele de a deveni idoli aitineretului.

Maria-Sabina, Bya

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L ĂŞef de producţie: Costin ASLAM

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Al. I. BĂDULESCU, Corina BURA, Lavinia COMAN,

Grigore CONSTANTINESCU, Cleopatra DAVID,Anca FLOREA, Oana GEORGESCU,

Doru IONESCU, Doina MOGA, Camelia Anca SÂRBU,Carmen STOIANOV, Pavel ŞOPOV,

Elena-Maria ŞORBAN, Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞIMUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN

FONDUL SOCIAL CULTURAL

În prag de vacanţăDoru IONESCU

Din aprilie 2009, împreună cu Dan Cojocaru ampornit la Tvr 2 un program muzical în exclusivitate,numit „Timpul chitarelor”, difuzat în fiecare seară desâmbătă, acum de la ora 23.00. În cele 50 de ediţii„ocupate” preponderent de rock, folk şi jazz live, au fostprezente mai multe generaţii de instrumentişti şi solişti,de la şaizeciştii care ţin steagul sus până la tinereletalente. De anul trecut, la aceeaşi oră, vinerea, palierula crescut cu emisiunea „Unora le place” prezidată deFlorian Lungu şi Mike Godoroja, iar din aceastăprimăvară „Acadeaua” (cu A. G. Weinberger în primplan) întregeşte un weekend muzical la TeleviziuneaNaţională cum n-a mai fost demult. Peste vară, cele treiprograme rămân la locul lor (cu reluări), segmentulmuzical având programate diverse alte evenimente.

Din punctul meu de vedere, marea reuşită esteaceea de a reveni de la sfârşitul lui iunie, în fiecare dupăamiază de luni până vineri, la Tvr 2, cu Integralele„Remix”, produse în ultimii şapte ani pentru Tvr Cultural.Vor fi reluate aşadar cele şase ore de „Phoenix”, altepatru episoade cu „Iris”, şi tot aşa, după cum ne-a ajutatarhiva: „Mondial”, „Celelalte Cuvinte”, „Semnal M”,„Cargo”, „Compact”, „Pro Musica”, „Accent”, „StepanProject”, „Metropol”, „Venus”, „Sincron”, „Roşu şiNegru”, „Timpuri Noi”, „Abra”, „Survolaj” precum şiportrete Cornel Chiriac, Florian Pittiş, Mircea Florian,Dan Andrei Aldea, Alexandru Andrieş, Doru

Stănculescu, Zoia Alecu, Marcela Saftiuc, AdrianaAusch, Ducu Bertzi, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă,Adrian Păunescu. Nu vor lipsi nici vârfuripostdecembriste în branşă gen Lucian Ban, HoriaCrişovan, Călin Grigoriu, Marius Băraş şi fireşte trupeca „Luna Amară”, „Blazzaj”, „Urma”, „Kumm”, „Grimus”.Lista de propuneri e mult mai mare, totul fiind organizatsub egida TVR 55.

Încă un pas, pe care vă invit să-l facemîmpreună, este emisiunea radiofonică „’60-’90-’60.Timpul Chitarelor Electrice”, două ore miercuri şiduminică de la 22.00 (la Radio Rock FM), în care Dan

Cojocaru şi cus u b s e m n a t u lr e a d u c e mm u z i c aromânească înc o n t e x t u lmondial alepocii. Fiecareediţie esterezervată câteunui an dinintervalul 1970-1994, nun e a p ă r a tcronologic.

Iar ca sănu rămânrepetent şi anulacesta (faţă decei careaşteaptă din

2006 reeditarea primei cărţi despre rockul şi folkulromânesc în arhivele TVR, pornită din această rubrică),la recentul festival al Arhitecturii am publicat un al doileavolum cu acelaşi sumar în mare, în care am insistat pearhivele „Cineclubului A”, care sper să fie urmat întoamnă – ca şi primul – de un DVD, de astă dată cu alteimagini decât cele din TVR. Provocarea este, pentrumine cel puţin, uriaşă – aceea de a puncta o istorie agenului muzical uşor (inventat şi evoluat în eracomunistă) folosind nu imagini cenzurate ci aceleareale. Fireşte, laolaltă cu mărturii orale puse cap la capdespre cei care au trecut prin Club A, dintr-o Epocă deAur... Muzical.

Dacă un Cenaclu „Flacăra”, la început genial înscopuri, a fost mai apoi răstălmăcit ideologic şi impusaproape cu forţa până la implozie, clubul – recte pivniţa- din strada Blănari nr. 14 a rezistat peste deceniiintrinsec; pe temelia solidificată de la o zi la alta, de laun artist la altul, de la o bere la alta... Din student înstudent (dar nu numai prin ei) ştafeta a tot fost preluatăde generaţiile care s-au perindat, iar astăzi ne-am trezitcu o întreagă istorie care apasă pe fundaţiile clădiriivechi... dar fără bulină roşie! Nu, Club A nu va cădea,aşa cum va exista în continuare şi Casa Studenţilor dinBucureşti (ca şi cele din Timişoara, Iaşi, Cluj...) şiRadioul, şi Televiziunea, şi Electrecordul...

Serie nouã iunie 2011 A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · farmec ori cu tâlc, nici din curiozitate ori...

Documents

Transcript of Serie nouã iunie 2011 A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · farmec ori cu tâlc, nici din curiozitate ori...