ALBUMPENTRU PIAN

Serghei Rahmaninov

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

RAHMANINOV, SERGHEI V. Serghei Rahmaninov / Serghei Rahmaninov ; ed.: Matei Mănică. - Bucureşti : Grafoart, 2013 ISBN 978-606-8486-48-2I. Bănică, Matei (ed.)

786.2

În elaborarea prezentei ediţii s-au utilizat ediţiile ruseşti princeps şi cele mai vechi ediţii la care am avut acces, între care:Polnoe Sobrannie Sochinenni dila fortepiano: Etyudy-Kartiny, Moscow: Muzgiz, (cca.1948);

Rakhmaninov: Romansi – Polnoe Sobrannie (pp.46-68) Moscow: Muzgiz, cca. 1957, Plate M. 26012;Moscow: P. Jurgenson, cca. 1897; Moscow: A. Gutheil, cca. 1894.

Ilustraţia copertei:Portretul compozitorului Sergei Rachmaninov (detaliu)

Autor: Konstantin SomovSursa: wikipaintings.orgTehnica: ulei pe pânză

Cronologia: 1925Dimensiunea: 908×1256 pixeli.

©2014. Toate drepturile rezervate.Copierea de orice fel se va efectua exclusiv

cu acordul scris al S.C. Casa de Editură GRAFOART.

EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COM

COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

CUPRINS

Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . 2

Preludiu în Do-diez Minor, Op. 3, No. 2 . . . . . 6

Polichinelle în Fa-diez Minor, Op. 3, No. 4 . . . 11

Serenadă în Si-bemol Minor; Op. 3, No. 5 . . . . 21

Barcarolă în Sol Minor Op. 10, No. 3 . . . . . 26

Melodie în Mi Minor, Op. 10, No. 4 . . . . . . 38

Humorescă în Sol, Op. 10, No. 5 . . . . . . . 44

Moment Muzical în Re minor, Op. 16, No. 5. . . 53

Preludiu în Re, Op. 23, No. 4 . . . . . . . . 58

Preludiu în Sol Minor Op. 23, No. 5 . . . . . . 63

Preludiu în Mi-bemol, Op. 23, No. 6 . . . . . . 71

Preludiu în Sol-bemol, Op. 23, No. 10 . . . . . 76

Preludiu în Si-bemol Minor; Op. 32, No. 2. . . . 78

Preludiu în Sol, Op. 32, No. 5 . . . . . . . . 84

Preludiu în Fa, Op. 32, No. 7 . . . . . . . . 89

Preludiu în Si Minor, Op. 32, No. 10 . . . . . . 93

Preludiu în Si, Op. 32, No. 11 . . . . . . . . 98

Studiu-Tablou în Sol Minor, Op. 33, No. 8 . . . 102

SCURTĂ BIOGRAFIE

Serghei Rahmaninov s-a născut în Rusia, în 1873. Ambii părinţi se trăgeau din familii înstărite din aristocraţia societăţii, moştenind multe terenuri. Tatăl său era un ofiţer; mama sa era o persoană severă, care se purta foarte sever cu cei şase copii ai săi. În anul 1882, la vârsta de 9 ani ai lui , ruinându-şi averea, părinţii au fost nevoiţi să se mute la Saint Petersburg şi la scurtă vreme, s-au despărţit, copiii rămânând cu mama.

Talentul său extraordinar a fost repede descoperit şi încurajat, primind o bursă la Conservatorul din Saint Petersburg. În urma sfatului vărului mai mare, Alexander Siloti, care tocmai încheiase o perioadă de studiat cu Liszt, mama lui îl trimite la Moscova pentru a lucra sub programul strict şi disciplinat al lui Zverev, care dădea lecţii pianiştilor tineri şi talentaţi la Conservatorul din Moscova. Rachmaninov s-a dus în casa lui Zverev în toamna anului 1885, la vârsta de 12 ani şi a locuit şi a studiat acolo patru ani, cunoscând astfel mulţi muzicieni ruşi, printre care se numără şi Ceaikovski.

Rahmanininov şi-a continuat lecţiile de pian la Conservatorul din Moscova, unde a studiat cu Siloti, contrapunct cu Taniev, iar compoziţie a făcut cu Arensky, împreună cu Alexander Scriabin. Rahmaninov a absolvit Conservatorul cu un an mai devreme decât majoritatea studenţilor – la vârsta de 19 ani – şi fost medaliat cu „medalia de aur specială”, absolvind cu succes atât pianul, cât şi compoziţia.

Muzica lui Rahmaninov a fost publicată destul de repede după ce a absolvit Conservatorul, în parte, datorită entuziasmului lui Ceaikovski. A continuat să compună câştigându-şi existenţa ca acompaniator, pianist solist sau ca dirijor. Opera sa cu un singur act, Aleko, a fost scrisă pentru o testare finală la compoziţie şi a fost cântată la opera Bolshoi în 1893, fiind apreciată de Ceaikovski. Prietenia şi încurajarea marelui compozitor au contat foarte mult pentru tânărul Rahmaninov. Având doar 20 de ani, la şase luni de la premiera operei sale, Ceaikovski, în vârstă de 53 de ani, a murit.

În 1895 Rahmaninov a compus prima simfonie, sperând că îi va creşte reputaţia, dar când simfonia a fost cântată pentru prima dată în 1897, în St. Petersburg, criticii au fost foarte duri, fără să realizeze că, în mare, impresia lor era rezultatul unei slabe interpretări. Descurajat de acest eşec şi Rahmaninov a refuzat să mai fie repetată această operă, nemaifiind astfel cântată în timpul vieţii sale. Deşi faima lui creştea şi era invitat la Londra să-şi cânte sau să-şi dirijeze muzica, a continuat să se lase afectat de premiera dezastruoasă. Începuse să lucreze la cel de-al doilea concert de pian, programat la Londra în sezonul următor, dar a ajuns într-un impas, nemaiputând să continue un început excelent. Un prieten i-a sugerat să-l consulte pe Dr. Nicolai Dahl, doctor şi muzician amator care tratase cu succes boli emoţionale prin sfaturi şi hipnoză. Cu ajutorul doctorului, după câteva luni, compozitorul era vindecat, fiind capabil să termine faimosul concert în Do minor pe care l-a dedicat doctorului.

În 1992, la 29 de ani, Rahmaninov s-a căsătorit cu verişoara lui Natalya Satina, iar un an mai târziu s-a născut prima lor fiică. În 1909, a plecat în SUA să cânte şi să dirijeze, ocazie cu care i-a fost oferit postul de dirijor în orchestra din Boston, dar pe care l-a refuzat, întorcându-se în Rusia, unde a continuat să dirijeze.

Revoluţia din 1917, abdicarea ţarului şi revoltele politice ulterioare l-au convins pe Rahmaninov să accepte invitaţiile cancelariilor europene. În noaptea friguroasă dinaintea Crăciunului din 1917, Rahmaninov a părăsit pentru totdeauna Rusia. În afara bunurilor din bagaje, toată averea, inclusiv proprietatea de la Ivanovka, le-a fost confiscată de autorităţile regimului comunist.

Ajuns într-o situaţie materială precară, a decis să se orienteze spre o carieră ca muzician solo. Au apărut repede oferte ispititoare din SUA, unde a ajuns pentru a doua oară cu familia la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

A acceptat câteva invitaţii să-şi dirijeze muzica, dar a refuzat din nou funcţia de dirijor din orchestra din Boston şi oferte similare din Cincinnati. Nu avea nici timp, nici energie pentru a compune cu excepţia verilor când se termina stagiunea de concerte, iar studiul putea fi redus la minimum. În 1931, familia Rahmaninov a cumpărat un teren lângă lacul celor Patru Cantoane, în Elveţia, unde şi-a construit o casă. Verile păreau idilice în aceste locuri splendide.

După ce şi-au vândut casa din Elveţia, şi-au cumpărat o casă în Beverly Hills. Din cauza problemelor de sănătate, Rahmaninov nu mai poate concerta, dar decide să-şi ducă la bun sfârşit turneele deja planificate. Recitalul din Knoxvill, Tennessee din februarie 1943 a fost ultima dată când a cântat. Întors în California, a murit de cancer, cu câteva zile înainte să împlinească 70 de ani. Obţinuse cetăţenia americană cu puţin timp înainte să moară.

Muzica. Piesele pe care Rahmaninov le-a compus când era la Conservator, Preludiul în Do diez minor, i-a adus faimă la nivel internaţional. La scurt timp după aceea, au apărut mai multe ediţii, unele dintre ele având titluri precum Clopotele Moscovei, Incendierea Moscovei, Valsul Moscovei, chiar şi Rag-ul Moscovei.

Între lucrările sale se numără opere, simfonii, poeme simfonice, muzică simfonică pentru voce, piese pentru mai multe piane, peste 80 de piese, transcripţii ale altor compozitori şi un număr mare de piese pentru pian.

Muzica pentru pian solo a fost, în mare parte, compusă înainte de 1917. Unele dintre cele mai importante lucrări din această categorie au început cu cinci piese publicate ca opus 3, intitulate Piese-fantezii pentru pian. Următoarele piese, cele şapte, au fost grupate în opus 10, intitulate Piese de salon, iar alte şase piese au fost în opus 16, numit Momente muzicale. Există două sonate, două seturi de variaţiuni, două seturi de Studii-tablou opus 33 şi opus 39 şi 24 de preludii în toate cheile majore şi minore. Spre deosebire de cele 24 de preludii ale lui Chopin, cele ale lui Rahmaninov sunt mai lungi, au fost publicate în perioade diferite şi nu sunt în ordine. Cel mai faimos dintre ele, preludiul în Do diez minor, a făcut parte din opus 3, publicat în 1892. Următoarele 10 au apărut în 1903 în opus 23, iar restul de 13 au fost publicate în 1910, opus 32.

Singura piesă pentru piano solo pe care a compus-o târziu este Variaţiuni pe o temă de Corelli, opus 42. Această piesă, publicată în 1931, a fost cântată pentru prima dată în care an de Rahmaninov la Montreal.

Din creaţia simfonică, Insula morţilor este o capodoperă mai puţin cunoscută; tema medievală Dies irae, care se profilează aici, şi găsit loc şi în Rapsodia pe o temă de Paganini şi în Dansurile simfonice.

- 6 -

Preludiu în Do-diez Minor

Polichinelle în Fa-diez Minor

- 11 -

m.d.

Serenadă în Si-bemol Minor

- 21 -

m.d.

Barcarolă în Sol Minor

- 26 -

Melodie în Mi Minor

- 38 -

Humorescă în Sol

- 44 -

Moment Muzical în Re minor

- 53 -

Preludiu în Re

- 58 -

m.s.m.s.

m.s.

m.s.

m.s.

Preludiu în Sol Minor

- 63 -

m.d.m.d.

Preludiu în Mi-bemol

- 71 -

Preludiu în Sol-bemol

- 76 -

m.d.

m.d.

Preludiu în Si-bemol Minor

- 78 -

m.d.

Preludiu în Sol

- 84 -

Preludiu în Fa

- 89 -

Preludiu în Si Minor

- 93 -

m.s.m.s.

m.d.

m.d.

Preludiu în Si

- 98 -

Studiu-Tablou în Sol Minor

- 102 -

m.s.

m.d.

PUTEŢI ACHIZIŢIONA LUCRĂRILE NOASTRE DIN

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

(lângă Liceul de muzică G. Enescu)

SAU

PUTEŢI COMANDA ONLINE VIZITÂND

WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COMTEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART)

ACEASTĂ LUCRARE ESTE PROTEJATĂ

DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR !

VĂ MULŢUMIM DACĂ NU VEŢI FOTOCOPIA ACEASTĂ LUCRARE INTEGRAL SAU PARŢIAL !

RESPECTAŢI EFORTUL AUTORULUI ŞI AL ECHIPEI REDACŢIONALE

ŞI SUSŢINEŢI PUBLICAREA ALTOR LUCRĂRI SIMILARE !